Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA.

FACULTATEA DE AGRONOMIE

Master: Protecţia mediului în agricultură

REFERAT LA DISCIPLINA ”TEHNOLOGII SPECIALE DE OBŢINERE A


PRODUSELOR AGRICOLE”

Tema referatului:”Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor”

Îndrumator lucrare,

CONSTANTINESCU EMILIA

Masterand,

Roşu Daniel

Anul I

1
Introducere

În ultimul timp la scară planetară se manifestă multă prudenţă faţă de metodele


clasice de protecţia plantelor,în primul rând datorită consecinţelor negative asupra
sănătăţii oamenilor, cât şi apariţiei şi implicării profunde a curentelor ecologiste în
politica mondială şi care au început să aibă un cuvânt important de spus în deciziile
majore ce privesc căile de progres şi dezvoltare a umanităţii. Aplicarea excesivă ,
repetată, a unor tratamente chimice ( mai ales cu substanţe toxice şi
nebiodegradabile, chiar cancerigene) a zdruncinat puternic echilibrul biocenotic
natural prin:

- Distrugerea florei şi faunei utile şi înmulţirea unor specii până atunci


inofensive

- Apariţia fenomenului de rezistenţă a patogenilor şi dăunătorilor la pesticide


ca urmare a presiunii direcţionale sau a acţiunii mutagene a acestor
substanţe asupra patogenilor ce permite selecţia unor gene de rezistenţă sau
toleranţă faţă de acţiunea pesticidelor sau rezistenţa dăunătorilor faţă de
insecticideş; etc.

2
Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor plantelor

Definiţie : Conceptul a fost definit în 1968 de grupul de specialişti ai F.A.O şi


acceptat azi pe plan mondial ca „ un sistem de reglare a biotipurilor şi
populaţiilor dăunătoare care, ţinând cont de mediul specific şi de dinamica
acestora, foloseşte toate tehnicile şi metodele , adaptate însă în aşa fel încăt să
fie compatibile şi să menţină populaţiile dăunătorilor şi patogenilor la nivele la
care acestea să nu cauzeze pagube economice , respectiv sub nivelul pragului
economic de dăunare”.

Sintetizand „lupta integrată” mai poate fi definită astfel : un sistem de reglare a


biocenozelor prin corelarea şi interdependenţa factorilor: plantă, dăunător, patogen,
tehnologie şi mediu ambiant.

Principalele elemente , obiective şi metode ale luptei integrate:

Principiul fundamental al combaterii integrate reclamă cunoaşterea permanentă


a stării fitosanitare şi stabilirea principalelor boli din culturi , a naturii lor cauzale ,
ecologia patogenilor respectivi, a speciilor de dăunători, măsurilor specifice de
combatere a diferitelor boli şi dăunători, tehnolorgia de cultură raţională a plantelor
corelată armonios cu factorul fitosanitar.

Obiectivele luptei integrate:

Obiectivele luptei integrate sunt :

- Protejarea mediului înconjurător

- Menţinerea populaţiilor dăunătoare sub pragul economic de dăunare.

- Salvarea organismelor utile ( microorganisme entomopatogene, prădători ,


paraziţii, antagonişti şi hiperparaziţi).

- Aplicarea tratamentelor pe baza prognozei şi avertizării

- Evitarea acumulării de rezidii toxice în seminţe , fructe sau legume.

3
Metodele luptei integrate:

Sistemele de combatere integrată se bazează pe elemente tehnologice, pe


elemente ecologice şi pe elemente economice. Ele reprezintă o îmbinare a
metodelor chimice,biologice, agrotehnice şi fizice şi a factorilor naturali de
combatere , astfel ca să se realizeze o reglare şi o combatere a populaţiilor de
organisme dăunătoare , încât acestea să nu depăşească pragul economic de
dăunare.

Principiile care stau la baza elaborării metodelor de combatere sunt următoarele:

- Omorârea organismelor dăunătoare prin eradicare, terapie, profilaxie

- Crearea de condiţii nefavorabile înmulţirii naturale prin înrăutăţirea


condiţiilor de transmitere , înrăutăţirea condiţiilor de creştere, reducerea
vitezei de înmulţire.

- Creşterea rezistenţei plantelor prin rezistenţă specifică ( verticală),


rezistenţă nespecifică ( orizontală), îmbunătăţirea creşterii şi refacerea
ţesuturilor ( toleranţă)

- Evitarea arealului de răspândire prin carantină externă, carantnă internă,


măsuri de amplasarea culturilor.

- Evitarea în timp a prezenţei organismelor dăunătoare concomitent cu


cultura.

Primul principiu este cel mai eficient şi se realizează cu metode chimice ,


biologice, agrotehnice şi fizico-mecanice. Un principiu cu eficienţă ridicată este şi
cel care se realizează prin ameliorare, prin metode agrotehnice , precum şi prin
metode fizice , biologice, chimice.

O nouă strategie în combaterea bolilor plantelor – concepţie modernă de


protejare a agroecosistemelor – se concretizează , în principal , prin următoarele
metode:

- Organizarea raţională bazată pe prognoză şi avertizare , a acţiunilor


fitosanitare

4
- Evidenţa gradului de atac şi a densităţii numerice a populaţiilor de
organisme dăunătoare şi utile

- Bioterapia

- Metode genetice şi fiziologice , se remarcă prin utilizarea unor mijloace


moderne , cum sunt : substanţele stimulative ale fitoalexinelor, transplantul
genelor de rezistenţă , etc.

- Metode şi mijloace fizico-mecanice cum sunt: termoterapia , radioterapia

- Tehnologii de cultură , menite să ocupe un loc deosebit de important în


complexul protecţiei integrate

- Chimioterapia se recomandă în completarea celorlalte metode prin


tratamente cu volum redus şi ultraredus , sau împotriva acelor patogeni şi
dăunători care nu pot fi combătuţi prin alte metode.

Controlul fitosanitar al culturilor şi produselor agricole:

Se face în mod diferenţiat avându-se în vedere specia şi destinaţia ei, sistemul


de cultură , fenofaza de vegetaţie , specificul patogenilor şi speciilor de dăunători,
totul în strânsă corelaţie cu evoluţia factorilor de mediu.

Măsuri agrotehnice:

La nivelul producţiei agricole , măsurile fitosanitare vizează pe de o parte ,


prevenirea introducerii germenilor patogenii sau a vectorilor lor în culturi şi pe de
altă parte , a se reduce importanţa sau chiar a elimina pe ci care ar fi prezenţi.
Principalele măsuri agrotehnice sunt următoarele :

- Rotaţia culturilor ; în funcţie de regiune şi tipul de agricultură , rotaţia a fost


practicată mai întâi din punct de vedere al utilizării raţionale a solului şi a
preserva fertilitatea sa fizică şi chimică.

- Asolamentul reprezintă rotaţia în timpşi spaţiu pe sole egale a unei structuri


de culturi prestabilă.

5
- Monocultura ; termenul de monocultutră desemnează tehnica de culturi
succesive a uneia şi aceleiaşi specii (sau specii înrudite) separate sau nu de
un îngrăşământ verde.

- Culturile în amestec constituie o practică foarte curentă în numeroase


sisteme agricole.

- Lucrările solului pot fi efectuate între două culturi succesive sau şi timpul
perioadei de creştere a plantelor; etc .

Metode şi mijloace fizico-mecanice:

Această categorie de metode se referă la utilizarea în practică a efectului


terapeutic sau curativ al unor factori fizici cum ar fi : temperatura ridicată ,
temperatura scăzută, lumina solară, radiaţiile, electricitatea precum şi mijloacele
mecanice, electromagnetice şi electronice în combaterea anumitor agenţi
fitopatogeni.

Principalele metode fizico-chimice de combatere ale bolilor şi dăunătorilor:

- Tratamnetele termice;

- Dezinfectarea termică a solului. Acţiunea călduriiasupra microoganismelor


din sol este influenţată de temperatura realizată şi timpul de expunere.

- Folosirea luminii solare (helioterapia); lumina solară poate fi folosită


impreună cu efectul caloric ce se înregistrează în zilele însorite cu succes în
vederea prevenirii şi chiar combaterii unor agenţi patogeni ce se regăsesc
pe seminţele de fasole , bulbii de ceapă sau pe tuberculii de cartofi.

Combaterea integrata a bolilor şi dăunătorilor la cultura porumbului:

6
Principalii patogenii ai culturii porumbului sunt:

- Shorgum red stripe virus ( Mozaicul european al porumbului )

- Putregaiu moale al tulpinilor de porumb

Putregaiul moale al tulpinilor de porumb (Erwinia chrysanthemi pv. zeae):


Boala apare în faza de 7-8 frunze , când se observă că tulpinile se înmoaie,
ţesuturile mecanice se distrug, se brunifică, putrezesc şi se simte emiterea unui
puternic miros de acid butiric. Frunzele situate deasupra zonei bolnave se vestejesc
şi se usucă într-o perioadă relativ scurtă de timp. Sistemul radicular este înroşit şi
devine sfărâmicios, iarplantele nu formează stiuleţi. Această bacterie dezvoltă pe
mediile de cultură colonii de culoare galben-pal, de formă circulară, proeminente ,
uşor fluorescente şi cu margini ondulate.

Transmitere-răspândire : Bacteria nu se transmite prin sămânţă deoarece


plantele infectate sunt distruse cu mult timp înainte de a fructifica.

Prevenire şi combatere: Se recomandă rotaţia culturilor şi semănarea de


porumb provenit din loturile de hibridare unde nu s-a manifestat atacul bacterie.
Plantele bolnave trebuiesc eliminate din cultură, scoase în saci de polietilenă şi
arse. Acest patogen este încadrat în lista patogenilor de carantină fitosanitară.

Principalii dăunători ai culturii porumbului sunt:

- Răţişoara porumbului ( Tanymecus dilaticolis )

- Viermii sârmă ( Agriotes sp. )

- Sfredelitorul porumbului ( Ostrinia nubilalis )

Dăunătorii perioadei de germinţie-răsărire; de o importanţă determinantă


pentru înfiinţarea loturilor de producere a seminţelor de porumb şi a culturilor
pentru consum sunt aşa numiţii dăunători de sol al, căror atac începe chiar pe
boabele în curs de germinare, precum viermii sârmă, viermii albi, răşiţoara
porumbului, etc.

Tanymecus dilaticollis : Cunoscută şi sub numele de „gărgăriţa de porumbişte”


sau „răţisoara porumbului” este răspândită , la nivele populaţionale ce depăşesc
pragul economic de dăunare . Este considerată a fi cel mai periculos dăunător al
7
porumbului, hrănindu-se însă şi cu alte plante cultivate ( floarea soarelui , sfecla
de zahăr, sorgul, grâu, orz, soia, lucernă, etc).

Pe plantele de porumb , adulţii au cel mai ridicat consum de masă verde în 24 de


ore şi cea mai mare prolificitate. Atacul adulţiilor la plantele de porumb începe din
faza de răsărire uneori chiar de sub crusta solului. Caracteristic pentru gărgăriţa
porumbului sunt rosăturile frunzelor începând de la margine spre interiorul
limbului. Sunt frecvente cazurile când, prin roaderea transversală şi bazală , frunza
se frânge. Tot datorită atacului de la baza plantei , frunzele surprinse în cornet
prezintă la apariţie perforări circulare, dispuse transversal pe limb. Plantele atacate
în timpul răsăritului , în faza de ţepuşe şi până la faza de 2-3 frunze, pot fi roase
pâna în zona coletului.

Prevenire şi combatere: Se recomandă tratarea seminţei de porumb cu unul din


următoarele produse sţ anume:

- Carbodan 35 ST ( 25,0- 28,0 l / t )

- Comando 70 WP ( 10 kg / t )

Pentru nivele populaţionale reduse de T.dilaticollis , sub 5 adulţi/ m2 este


avizat produsul Victenon 50 WP ( 25 kg / t).

8
BIBLIOGRAFIE

• „Bolile plantelor-simptomatologie, cauzalitate, prevenire şi combatere” –


A.M. PARASCHIVU

• „ Combaterea integrată a patogenilor şi dăunătorilor la principalele culturi de


câmp”- A.M. PARASCHIVU

9
CUPRINS

I. INTRODUCERE..............................................................................2

II. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor.................................3

• Principalele elemnte , obiective şi metode ale luptei integrate

• Obiectivele luptei integrate

• Metodele luptei integrate

• Controlul fitosanitar al culturilor şi produselor agricole

• Măsuri agrotehnice

10
• Metode şi mijloace fizico-mecanice

III.Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor la cultura porumbului.6

11