Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Examen Drept Contraventional
Examen Drept Contraventional
TESTUL nr. 1
1. Răspunderea juridică contravențională
1.1. Definiți noțiunea de răspundere juridică contravențională.
Dreptul statului de a trage la răspundere un contravenient pentru savarsirea unei contraventii. Raport juridic
instituit de către organele competente a statului.
Este reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale.prin aplicarea d ecatre organul
imputernicit fata de faptuitor a costrangerii statele
1.2. Determinați principiile și scopul răspunderii juridice contravenționale.
1. Contraventia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că temei juridic al
răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o valoare socială protejată de
norma juridică contravenţională. Fără săvârșirea unei fapte contravenţionale nu se poate naşte un raport
juridic de constrângere contravenţională (raport juridic de conflict).
2.Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei contraventionale înseamnă că
sancţionarea contravenţională a persoanei vinovate pentru comiterea unei contravenţii este obligatorie
(implacabilă), cu excepția cazurilor expres prevăzute în lege (art. 26 din CC al RM). El îşi are justificarea în
necesitatea restabilirii ordinii sociale care a fost perturbată de contravenţia săvârșită, repararea pagubei
pricinuite (art. 45 din CC al RM), reeducarea persoanei care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii
unor noi contravenții (art. 32 din CC al RM).
3.Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravențională. Statul poate să renunţe la
aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind posibil în virtutea faptului că statul este titularul dreptului de a aplica
sancţiunea contravenţională, drept la care poate renunţa, edictînd acte de iertare sau de scoatere a unor fapte
în afara ilicitului contravenţional.
4.Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind din
gravitatea faptei contravenţionale şi din caracteristica bănuitului. Uneori se poate chiar renunţa la pedeapsă.
5.Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea publică a cazurilor
contravenţionale de către organele împu¬ter¬nicite şi accesul tuturor participanţilor la procedura
contravenţională de examinare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi judecarea cauzei
contravenţionale în şedinţă închisă).
Scopul răspunderii juridice :
1. scopul general de prevenire a altor fapte ilicite
2. scopul educativ
3. scopul de a promova dreptatea
4. consolidarea ordinii legale
1.3. Dezvoltați cauzele care înlătură aplicarea răspunderii contravenţionale.
2.Iresponsabilitatea că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le
conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, debilitatii
mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM).
3.Responsabilitatea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării
sancţiunii contravenţionale.
4.Contravenţia neînsemnată, tentativă Legea contravenţională prevede că, în cazul contravenţiei
neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit să rezolve cazul poate înlătura
răspunderea contravenţională, limitându-se la adresarea unei observaţii verbale făptuitorului, doar in
momentul in care sancțiunea nu depășește 10 uc
7.Amnistia Amnistia este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie înlăturarea pentru
viitor a caracterului delictual al unor fapte contravenţionale, interzicând orice urmărire în ceea ce le priveşte
sau ștergând condamnările care le-au atins.
VARIETATILE CONTRAVENȚIEI
Contraventie continua ( constituie o acțiune sau inacțiune care durează în timp în mod natural, până în
momentul consumarii
Contraventie prelungita fapta savarsita cu o unica intenție, caracterizată prin mai multe acțiuni identice
comise cu același scop. Se consideră consumată din momentul stingerii ultimei acțiuni.
Tentativa se considera acțiunea sau inacțiunea îndreptat spre savarsirea unei contraventii, care nu s-a
produs. Tentativa consumată – s-au comis toate act. pentru savarsire dar din voința lui nu. Tentativa
neconsumată – faptuitorul nu a comis toate acțiunile
Contraventie consumata – fapta intruneste toate elementele consitutitve ale contraventiei. a dus la bun
sfarsit scopul
Obiectul contravenţiei constituie valorile şi relaţiile sociale ocrotite de legea contravenţională, care sînt
vătămate sau lezate prin comiterea unei fapte concrete. Obiectul reflectă acele valori şi relaţii sociale la care
a atentat subiectul.
1) Obiectul juridic, la rândul său, se divizează în: obiect general, obiect generic, obiect nemijlocit (specific)
şi obiect complex.
- Obiectul juridic general= reprezinta toate valorile sociale ocrotite de dr contraventional (articolul 2)
-Obiectul juridic generic= este atunci cand o valoare social e ocrotita de mai multe norme
contraventionale. ( se grupeaza in capitole)
-Nemijlocit= acea valoare concreta ocrotita de o anumita norma, dar si relatiile sociale reglementate de
acestea
-Complex= este o specie aparte de ob juridic nemijlocit atunci cand savarsirea contraveniei sunt afectate 2
valori, una principala si una secundara.
2)) Obiectul material al contravenţiei., îl constituie entitatea fizică împotriva căreia este orientat elementul
material al contravenţiei (265 cod contraventional)
Latura obiectivă- fapta propriu zisa Ea reprezintă acţiunea sau inacţiunea ilicită producătoare de
consecinţe socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori, relaţii sociale, bunuri ori interese
legitime şi care este considerată ca ilicită în legea contravenţională. Deci, părţile componente ale laturii
obiective sînt: elementul material, rezultatul periculos, raportul de cauzalitate şi unele condiţii de loc, timp,
mod şi împrejurări.
Subiect al răspunderii juridice este persoana fizică sau juridică împotriva căreia se exercită constrîngerea
statală prin aplicarea sancţiunilor juridice. Subiecţii contraventiei sînt persoanele trase la răspundere
contravenţională (delincvenţii) – subiectul activ, şi victimă – subiect pasiv.
1.3. Formulați delimitarea contraventiei de alte fapte ilegale (infractiune, abatere disciplinară).
Contraventia în raport cu infractiunea- spre deosebire de infracțiuni , care are un grad de pericol social
mai ridicat, cu consecințe mai grave, lezand valorile sociale importante, la contraventie acest pericol este
mai redus , iar urmările sale sunt mai restranse, neafectand valorile sociale. Infracțiunile sunt prevăzute și
pedepsite doar de codul penal și legile speciale , pe cand contraventiile sunt prevăzute fi sancționate prin
legi, ordonanțe sau hotărâri ale guvernului. Modul de sanctionare. Infracțiunea se pedepsește cu închisoare
penală sau amenda penală pe cand contravențiile se sancționează cu avertisment, amenda, obligarea
contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității sau arest contravențional .
contraventia in raport cu abaterea disciplinara- abaterile discilplinare sunt fapte care aduc atingeri doar
raporturilor de munca în cadrul instituției în care sa săvârșit fapta, ne avand consecinte care sa lezeze un
interes general, iar in cazul contraventiei răspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui
organ al administrației publice. Abaterea disciplinara etse fapta cu cel mai redus pericol social, contraventia
avand un pericool social mai mare. Contraventia se mai deosebește de abaterea disciplinară prin faptul ca la
abaterea disciplinara subiectul este calificat , fapta fiind comisa de către persoana ce are calitate de angajat ,
pe cand contraventia poate fi comisă de oricine .
2. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport
2.1. Descrieți noțiunea de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport
în calitate de măsură de siguranță.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea permisului de conducere pînă la
pronunţarea hotărîrii judecătoreşti asupra cauzei. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier. art 439
2.2. Stabiliți cazurile de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere este in cazul săvârșirii infracțiunilor în domeniul
transporturilor, precum și în cazul utilizării mijlocului de transport la săvârșirea infracțiunii
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de către instanţa de
judecată, la demersul agentului constatator, în procesul de examinare a contravenţiilor pentru care se
prevede sancţiunea privării de dreptul de a conduce mijloace de transport.
2.3. Formulați care sunt actele procesuale întocmite la ridicarea provizorie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport.
Retroactivitatea legii contravenţionale noi este o excepţie a principiului neretroactivităţii legii, prin aceasta
înţelegîndu-se aplicarea legii contravenţionale noi la situaţiile juridice anterioare intrării ei în vigoare.
legea contravenţională poate avea efect retroactiv în următoarele cazuri :1) cînd atenuează sau anulează
răspunderea pentru contravenţiile comise; 2) cînd legea nouă indică retroactivitatea sa; 3) în cazul legii
interpretative, care explică sensul unor legi anterioare, producînd efecte de la data intrării în vigoare a
legilor pe care le interpretează şi cu care fac corp comun.
Supravieţuirea legii vechi (ultraactivitatea) înseamnă aplicarea acesteia şi după intrarea în vigoare a legii
noi, asupra unor situaţii stipulate în ultima.
Din cele menţionate concluzionăm că esenţa principiului aplicării legii contravenţionale în timp constă în
aceea că în toate cazurile se aplică legea contravenţională mai blîndă, care uşurează starea de drept a per-
soanei trase la răspundere contravenţională.
Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte persoane
care, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau în conformitate cu
legile Republicii Moldova, nu cad sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în
cazul cărora este înlăturată răspunderea contravenţională.
Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a următoarelor condiții: a)
contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost recunoscută ca refugiat sau
căreia i s-a acordat protecție umanitară; b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care
constituie contravenție; c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări
de pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări fiind posibilă doar
prin îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova;
2.3. Formulați cauzele în care contravenientul nu poate fi expulzat într-un stat.,
contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul respectiv acesta va
fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza convingerilor politice sau va
fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale. În privința cetățenilor străini şi
apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu
plasarea acestora în Centrul de Plasament Temporar al Străinilor pe un termen de cel mult 6 luni. În cazul în
care expulzarea însoțeşte sancțiunea arestului contravențional, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc
după executarea sancțiunii.
TESTUL nr. 4
1. Probele și mijloacele de probă în procesul contravențional
1.1. Identificați noțiunea de probă în procesul contravențional.
Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la
cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
1.2. Determinați tipurile de probă, clasificarea și aprecierea acestora în procesul contravențional.
Probele pot fi clasificate dupa: caracterul lor: De acuzare= acelea care dupa continutul lor indica faptul ca
contraventia a fost comisa de persoana care este banuita de comiterea acesteia, precum si care indica
vinovatia persoanei in cauza. Acetsea dovedesc si existenta unor circumstante agravante. In aparare= au
sarcina de a constatat inexistenta contraventiei, dovedirea nevinovatiei faptuitorului, o vina sau pedeapsa
mai redusa, o circumstanta atenuanta.
Dupa sursa din care provine: Immediate= sunt obtinute din sursele originale. Astfel de proba este
declaratia unui martor ocular, care relateaza despre faptele care le-a perceput, continutu procesului-verbal de
examinare a corpurilor delicte, originalul unui inscris. Mediate= sunt obtinute dintr-o alta sursa, care nu
provine direct din izvorul lor, cum ar fi de exemplu declaratia unui martor care a auzit despre unele
imprejurari importante in cauza penala.
Dupa legatura cu obiectul probatiunii: Directe= dovedesc in mod direct actul principal, care formeaza
obiectul cauzei contraventionale, dovedesc in mod nemijlocit vinovatia sau nevinovatia persoanei si contin
informatii ce pot rezolva fara ajutorul altor probe aspectele generale de rezolvare a problemelor esentiale;
Indirecte= nu pot dovedi vinovatia sau nevinovatia, dar reprezinta anumite imprejurari cu ajutorul carora se
poate conhide asupra actului principal. Aceste probe pot conduce la anumite concluzii in procesul
examinarii cauzei conraventionale numai in masura in care se colaboreaza cu continutul altor probe.
Exista insa si in doctrina idei precum ca sunt si probe: -principale= se refera la existenta faptului imputat
-secundare= privesc imprejuraraile de natura a agrava sau a atenua vinovatia inculpatului - incidentale=
servesc la dovedirea unor exceptii ridicate pe parcursul cauzei
1.3. Formulați mijloacele de probă și aprecierea probelor.
Mijloacele de proba pot fi considerate ca acele cai prin intermediul carora datele de fapt au o importanta in
solutionarea unei cauze contraventionale pot fi utilizate legal atat de organul competent de examinare, cat si
de parti, si alti participanti la proces. În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin
intermediul următoarelor mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a
obiectelor şi documentelor, procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului,
procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod, explicaţiile
persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, declaraţiile victimei, ale martorilor,
înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate,
constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de expertiză. Aprecierea probelor se face de
persoana competentă să soluţioneze cauza contravenţională, potrivit convingerii sale pe care şi-a format-o
cercetînd toate probele administrate în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de
lege. Nici o probă nu are valoare prestabilită. Sînt admisibile probele pertinente, concludente şi utile,
administrate în conformitate cu prezentul cod.
2. Judecarea cauzelor contravenționale în instanță
2.1. Descrieți judecarea cauzei contravenţionale în instanţă.
Atunci cind agentul constatator care a constatat cazul contraventional nu este in drept sa aplice pedeapsa
contraventionala §i nu poate fi aplicata procedura contraventionala accelerata, procesul-verbal cu privire la
contraventie si materialele anexate la el urmeaza a fi remise instantei sau comisiei administrative, potrivit
competentei. Cauza contraventionala se judeca in instanta de judecata in sedinta publica, oral, nemijlocit si
in contradictoriu.
Actele preliminare privind judecarea cauzei. In termen de 3 zile de la data intrarii cauzei contraventionale in
instanta, judecatoml rezolva urmatoarele chestiuni:
Procedura scrisa este o noua procedura , cauza contraventionala in procedura scrisa se examineaza in
instanta de judecata in lipsa partilor si fara dezbateri orale. In examinarea cauzei contraventionale nu se
aplica cauzele contraventionale a caror sanctiune prevede privarea de anumite drepturi . Astfel la 3 zile de la
intrarea cauzei contraventionale in instanta de judecata, judecatorul transmite faptuitorului si victimei o
copie a procesului verbal cu privire la contraventie , a probelor si inscrisurilor din dosar si obliga partile sa
se expuna asupra aplicarii procedurii scrie si asupra cauzei conraventioale , in termen de 10 zile.. In cazul in
care partile nu sau expus in termenul stabilit, instanta va pronunta o incheiere motivata. (pagina 226 carte )
2.3. Dezvoltați calea ordinară de atac a hotărârii judecătorești. Recursul.
Examinarea cauzei contr. si emiterea deciziei asupra cazului – ca faza a procedurii contr. – se finalizeaza cu
aducerea la cunostinta partilor interesate a deciziei emise,in modul stabilit de lege.
Subiect cu dr. de atac cu recurs al hotaririlor judecatoresti poate fi: -pers. fata de care este aplicata
sanctiunea contravent.; -agentul constatator ; -victima; -procurorul ; -aparatorul,care declara recursul in
numele partilor; -sotul/sotia pers. arestate.
Temeiurile juridice pentru depunerea recursului.; -nu au fost respectate dispozitiile privind conpetenta dupa
materie sau calitatea pers.; -sedinta de judecata nu a fost publicata; -cauza a fost judecata fara citarea legala
a unei parti sau pers. legal citata sa aflat in imposibilitatea dea se prezenta sau dea instiinta instanta despre
imposibilitate; -pers. a fost sanctionata pentru o fapta neprevazuta de CC;; -faptei savirsite i sa dat o
incadrare juridica gresita; -a intervenit o lege mai favorabila pers. sanctionate,etc.
Termenul si modul de depunere a recursului.
Recursul impotriva instantei judecatoresti contraventionale se declara in termen de 15 zile.Termenul incepe
a decurge din momentul aducerii la cunostinta pers.interesate a hotaririi judecat.
Repunerea in termen a recursului. R.declarat cu omiterea termenului nu mai tirziu de 15 zile,se considera
depus in termen daca instanta a constatat ca intirzierea a fost determinata de motive intemeiate sau de
neinformarea despre adoptarea hotaririi a participantului la proces,care nu a fost prezent la judecarea
cauzei,nici la pronuntarea hotaririi.
Judecarea cauzei contr. in recurs Se judeca de un complet format din 3 judecatori,cu citarea
partilor.Neprezentarea nu impiedica judecarea recursului.Instanta e obligata sa se pronunte asupra tuturor
motivelor invocate in recurs.Presedintele completului de judecata conduce sedinta ,asigura ordinea si
solemnitatea in sedinta.
TESTUL nr. 5
1. Scopul, funcţiile și sarcinile dreptului contravențional
1.1. Definiţi scopul dreptului contravențional şi determinaţi-l la diferite etape de dezvoltare
istorică.
Scopul dreptului contraventional -este apararea valorilor sociale care nu necesita o protectie de natura
penală .Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei,
apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor
contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.
1.2. Stabiliţi legătura scopului cu sarcinile şi funcţiile dreptului contravențional.
functiile : constatarea faptei, examinarea cauzei, aplicarea masuriolr de sanctionare,
Scopul dreptului contraventional -este apararea valorilor sociale care nu necesita o protectie de natura
penală
legatura dintre acestea nu este alta decat aceea ca ele lucreaza concomitent. atat scopul cat si funtiile dr
contraventional se axeaza pe apararea valorilor sociale, prevenirea de contravntii. legatura dintre acestea
doua este ca odata ce a fost incalcta scopul dr contraventional, organele competente actioneaza pentru a
sanctiona sau mai bine zis a implementa masuri de reeducare contravenientului ce a savarsit acea fapta.
1.3. Evaluaţi scopul, sarcinile şi funcţiile dreptului contravențional în Republica Moldova.
TESTUL nr. 6
1. Autoritățile competente în soluționarea cauzelor contravenționale
1.1. Definiţi noțiunea de competență prin prisma capacității organelor statului de a soluționa
cauzele contravenționale. Competența materială și competența teritorială.
2.2. Caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor din domeniul circulației rutiere.
Obiectul nemijlocit al contravenţiilor nominalizate este legat în mod direct sau indirect de obiectul generic
şi rezultă din el (de exemplu, relaţiile sociale ce ţin de exploatarea vehiculelor cu defecte tehnice la sistemul
de frînare (art. 228) şi urmările posibile; relaţiile sociale ce ţin de conformarea regulilor de folosire a
centurii de siguranţă şi a căştii de protecţie a motociclistului (art.235); relaţiile sociale ce ţin de respectarea
vitezei de circulaţie stabilite pe sectorul respectiv de drum
Latura obiectivă se manifestă tradiţional atît prin acţiune (conducerea unui vehicul care nu a fost
înmatriculat în modul stabilit sau care nu a fost supus reviziei tehnice (art. 229 alin. (2)); conducerea unui
vehicul fără număr de înmatriculare (art. 230 alin. (2)); conducerea vehiculului de către o persoană privată
de dreptul de a conduce (art. 231 alin. (3)); cît şi prin inacţiune (neîndeplinirea de către conducătorul de
vehicul a indicaţiei legale date de agentul de circulaţie de a opri vehiculul (art. 241 alin. (1));
Subiect al răspunderii contravenţionale poate fi numai persoana fizică Deci, persoana fizică pasibilă de
aplicare a sancţiunii trebuie nu numai să îndeplinească cerinţele generale faţă de subiectul răspunderii
contravenţionale (vîrsta şi capacitatea de acţiune), ci şi să dispună de permis de conducere a vehiculului sau
să fie proprietarul lui.
Latura subiectivă se exprimă, în majoritatea cazurilor, prin intenţie (atribuirea unui număr de înmatriculare
fals şi conducerea cu bună ştiinţă a vehiculului cu un astfel de număr (art. 230 alin. (3)); conducerea
vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a conduce (art. 231 alin. (3)); eschivarea
conducătorului de vehicul de la proba de determinare a stării de ebrietate (art. 234); ignorarea de către
pietoni a semnalelor de dirijare a traficului rutier (art. 245) etc; atît prin intenţie, cît şi prin imprudenţă
(încălcarea regulilor de înmatriculare sau de înregistrare de stat a vehiculelor (art. 229 alin. (1)); încălcarea
regulilor de folosire a centurii de siguranţă (art. 235 alin. (1)); încălcarea regulilor de circulaţie rutieră
soldată cu cauzarea de leziuni corporale uşoare
2.3. Evaluați sistemul măsurilor de prevenire, întreprinse de către autoritățile statului, în privința
contravențiilor din domeniul circulației rutiere.
Inegalitatea părţilor în relaţiile contravenţionale Una dintre părţile relaţiilor sociale reglementate de dreptul
contravenţional este reprezentată de stat. Această parte a relaţiilor apare în calitate de subiect al ad-
ministrării şi, prin competenţa sa, are prioritate faţă de celelalte părţi ale relaţiilor sociale reglementate de
dreptul contravenţional.
Apartenenţa la dreptul public Prin reglementările sale, dreptul contravenţional aparţine dreptului public,
deoarece în toate raporturile juridice de drept contravenţional statul este subiectul dominant, care pretinde o
anumită conduită de la subiecţii de drept cărora le sînt destinate normele juridice contravenţionale şi statul,
prin organele sale abilitate, exercită tragerea la răspunderea contravenţională a celor vinovaţi de săvîrşirea
acestor fapte
Caracterul dinamic caracterul dinamic este o trăsătură importantă deoarece normele juridice
contravenționale suportă deseori modificări în funcție de schimbările intervenite în evoluția societății.
Niciuna din ramurile dreptului nu este supusă unor modificări atât de dinamice ale cadrului normativ
Principii generale:
Legalitatii- nimeni nu poate fi declarat vinovat de savarsirea unei contraventii, nici supus sanctiunii
contraventionale decat in conformitate cu legea. statul de drept presupune că toți cetățenii, toate organele
statale și cele nestatale se supun numai legii. Principiul legalității înseamnă că legiuitorul, atunci cînd
realizează opera sa legislativă, trebuie să respecte toate procedurile, să țină seama de voința socială, să
permită pluralismul politic şi să controleze executivul cu ajutorul pîrghiilor puse la dispoziție de lege.
Egalitatii- persoanele care au comis contraventii sunt egale in fata legii si a autoritatilor publice si sunt
supuse rspunderii contraventionale, fara deosebire de rasa, nationalitate, limba, sex sau orice alta situatie.
Dreptatii – persoana poate fi sanctionata doar pentru contraventia, in a carei privinta este dovedita vinovatia
sa.
Principiile speciale:
Contraventia este unicul temei al raspunderii contraventionale- orice forma a raspunderii juridice, inclusiv
cea contraventionala, decurge in mod obiectiv din savarsirea unei fapte ilicite care naste dreptul statului de a
aplica sanctiunea prevazuta de norma juridica incalcata si obligatia faptuitorului de a suporta consecinta
faptei comise.
Prezumtia de nevinovatie- persoana acuzata de savarsirea unei contraventii se considera nevinovata atat
timp cat vinovatia a nu este dovedita in modul prevazut de lege.
Inviolabilitatea persoanei- libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. Persoana pasibila de
raspundere contraventionala poate fi retinuata sau supusa constrangerii numai in cazuri exceptionale si in
conditiile legii, urmand sa fie tratatat cu respectul demnitatii umane.
Libertatea de marturisire impotrva sa- nimeni nu poate fi silit sa marturiseascaa impotriva sa ori impotriva
rudeelor sale apropiate, a sotului/sotiei, ligidnicuui sau sa-si recunoasca vinovatia
Dreptul la aparare- autoritatea competenta sa solutioneze cauza contraventionala este obligta sa asigure
partilor si altor participanti la proces deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile codului
contrventional. Partile au dreptul sa fie asistate de un aparator.
Dreptul de a nu fi urmarit sau sanctionat de mai multe ori- nimeni nu poate fi rumarit sau sanctionat de mai
multe ori pentru aceeasi fapta. Reluarea procesului poate sa aiba loc doar in cazul cand apar noi
circumstante de depistare a unui viciu.
Pentru a defini dreptul contraventional ca ramura de drept autonoma , a fost identificat criteriul de sistem
terminologic, Necesitatea terminologica survine din necesitatile de a cunoaste, recunoaste si de a manipula
lucrurile specifice fiecărui domeniu de activitate. Particularitate care are un sistem de termeni care apartine
doar dreptului contraventional, face distinctie intre alte ramuri
Avertismentul cea mai ușoară forma de sanctionare a contravenientului,, acțiune morala ce constă în
atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite, recomandîndu-i să respecte pe viitor
dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către organul competent a soluţiona cauza
contravenţională, în modul stabilit de lege.
Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de Codul
contravenţional. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 de
lei. pers fizica de la 1 la 500, persoana juridica de a 10 la 1500. neachitarea amenzii instanța de jud –
mărime dubla, privarea dr de a desfășura o anumită activitate, MNFC, arest contrav.
Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii interdicția de a deține temporar anumite funcții prin
rezilierea contractului
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate Privarea persoanei juridice de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de
a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a
desfăşura alte activităţi.
TESTUL nr. 8
1. Particularitățile esențiale ale Codului contravențional al Republicii Moldova
1.1. Identificaţi evoluția diacronică a legislației contravenționale a Republicii Moldova.
În legislația Republicii Moldova noțiunea de contravenție a fost pentru prima data definită în art 9 al codului
cu privire la contravențiile administrative , din 29 martie 1985. În 2008 24 octombrie a fost adoptat Codul
Contravențional al Republicii Moldova . După intrarea în vigoare a noului cod a avut loc ridicarea dreptului
contraventional la nivel de ramura de drept autonoma. Astfel în cooperare cu autoritățile interesate , au fost
elaborate un șir de proiecte de legi privind modificarea și completarea codului contravențional. Pe parcursul
evoluției legislației se evidentiaza tendința creșterii numarului de fapte considerate antisociale si calificate
drept contraventii cu modificarea corespunzătoare a sistemului de contraventii.
1.2. Stabiliţi structura juridică a Codului contravențional.
(Legea contravenţională nominalizată are drept sarcină ocrotirea personalităţii, a drepturilor şi a intereselor
legitime ale persoanelor fizice, a proprietăţii, a ordinii de stat şi a ordinii publice, precum şi prevenirea şi
curmarea contravenţiilor, influenţa asupra cauzelor şi condiţiilor comiterii lor, contribuirea la educarea
cetăţenilor în spiritul respectării întocmai a legilor şi a altor acte normative. ) Pentru realizarea scopului şi a
sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri, părţi, capitole şi articole Cartea întîi. Dreptul
material este divizată în două titluri: titlul I – Partea generală cu şi titlul II – Partea specială. Cartea a doua.
Procesul contravenţional este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi titlul II Partea specială
Cartea întîi.
Partea generală a cărţii întîi este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la legea
contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de contravenţie şi
răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea
contravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor. Partea specială a cărţii întîi este
divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme materiale ale dreptului contravenţional,
Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde reguli concrete în domeniul contravenţional
(dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă
de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală şi titlul II
Partea specială. Partea generală a cărţii a doua conţine: dispoziţii generale cu privire la procesul
contravenţional, principiile procedurii contravenţionale şi de citare; participanţii la procesul contravenţional,
drepturile şi obligaţiile lor; autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale; probele şi
măsurile procesuale de constrîngere. Partea specială a cărţii a doua este consacrată activităţii procesuale
privind: constatarea faptei contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenţionle în
instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce
urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.
1.3. Proiectați partea specială a Codului contravențional.
Partea specială a cărţii întîi este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine norme
materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale cuprinde
reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru neonorarea cărora este
prevăzută măsură de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi modul stabilite de lege. Partea
specială a cărţii a doua este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei contravenţionale şi
cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenționale în instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea
spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii
contravenţionale
2. Circumstanțele care exclud răspunderea contravențională
2.1. Distingeți şi explicați condiţiile răspunderii juridice contravenționale.
Răspunderea contravenţională a persoanei fizice
(1) Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul
săvârșirii contravenţiei, are împlinită vârsta de 18 ani.
Pentru ca persoana fizica sa devina subiect general al unei contraventii ea trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii :
1. sa aiba varsta de 18 ani, iar pentru anumite fapte intre 17-18 ani
2. sa fi eresponsabila, adica sa fie in deplinatatea capacitatilor mintale , sa poata intelege si judeca
caracterul faptelor sale , prevaznad consecintele lor
3. sa dispuna de libertattea de vointa si actiune , adica s anu fie constrans sa comita actiunea
Ca subiect special al contraventiei , pe langa conditiile enumaret mai sus , trebuie sa intruneasca si o
conditie suplimentara, de exeplu sa fie posesor al permisului de conducer
Subiect pasiv- victima
Răspunderea contravenţională a persoanei juridice
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere contravenţională pentru o
faptă prevăzută de prezentul cod dacă:aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile
directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat
o activitate ce nu corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate; fapta a fost săvîrșită în
interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită cu funcții de conducere, care
a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice; fapta a fost admisă sau autorizată, sau
aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu funcții de conducere; fapta a fost săvîrșită datorită
lipsei de supraveghere și control din partea persoanei împuternicite cu funcții de conducere.
Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice sau, după caz, a
persoanei cu funcție de răspundere pentru contravenţia săvîrşită.
2.2. Identificați și argumentaţi circumstanțele care exclud răspunderea
contravențională.
Renunţarea benevolă la săvîrşirea contravenţiei= Se consideră renunţare benevolă la săvîrşirea
contravenţiei încetarea acţiunii îndreptate nemijlocit spre săvîrşirea contravenţiei, dacă persoana este
conştientă de posibilitatea finalizării faptei.
Iresponsabilitatea=că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le
conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, de¬bilităţii
mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM). Responsabilitarea trebuie să existe atît în
momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii contravenţionale.
Contravenţia neînsemnată, tentativa = Legea contravenţională prevede că, în cazul contravenţiei
neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit să rezolve cazul poate înlătura
răspunderea contravenţională, limitîndu-se la adresarea unei observaţii verbale făptuitorului, doar in
momentul in care sanctiunea nu depaseste 10 uc
Împăcarea victimei cu făptuitorul= Legea contravenţională prevede că procesul contravenţional pornit
urmează a fi încetat în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în modul stabilit prin lege, doar pentru faptele
prevazute de lege.
Prescripţia răspunderii contravenţionale=Prescripţia exclude răspunderea contravenţională datorită
nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege (art. 30 din CC al RM). Prescripţia aplicării sancţiunii
contravenţionale este o cauză ce stinge raportul juridic contravenţional de conflict, deoarece acesta nu a fost
rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă, prevăzută în legea contravenţională.
Amnistia =Amnistia este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie înlăturarea pentru
viitor a caracterului delictual al unor fapte contravenţionale, interzicînd orice urmărire în ceea ce le priveşte
sau ştergînd condamnările care le-au atins.
Constatarea amiabila a accidentului rutier =doar cand in accident sunt implicate 2 victime , soldat doar cu
deteriorari ale autoturismelor
TESTUL nr. 9
1. Principiile și izvoarele specifice ale dreptului contravențional
1.1. Explicați sensul noțiunii de izvor de drept contravențional și evidențiați principiile acestuia.
Prin izvor contraventional se înțelege actul normativ adoptat de parlament ca unica autoritate legiuitoare
care cuprinde regementari cu caracter contraventional, pot constitui izvor de drept contraventional legea,
traattele si conventiile internationle.
Principiile generale ale dreptului contraventional : principiul legalitatii in dreptul contraventional; principiul
egalitatii in fata legii; principiul dreptatii in dreptul contraventional; principiul umnaismului
Izvoarele formale ale dreptului contravenţional sunt actele normative în care se exprimă voinţa socială,
devenită voinţă de stat, cu privire la normele juridice referitoare la combaterea contravenţionalităţii. Această
voinţă este determinată de condiţiile materiale şi spirituale ale societăţii, de existenţa fenomenului
contravenţional ca parte a realităţii sociale, precum şi de necesitatea prevenirii noilor contravenţii. Izvoarele
formale ale dreptului contravenţional stabilesc cadrul juridic şi politica juridică în activitatea de combatere a
contraventionalitatii, faptele ce constituie contravenţii, sancţiunile aplicabile, regulile de bază de aplicare a
sancţiunilor, procedura contravenţională etc.,
Principii generale:
Legalitatii- nimeni nu poate fi declarat vinovat de savarsirea unei contraventii, nici supus sanctiunii
contraventionale decat in conformitate cu legea. statul de drept presupune că toți cetățenii, toate organele
statale și cele nestatale se supun numai legii. Principiul legalității înseamnă că legiuitorul, atunci cînd
realizează opera sa legislativă, trebuie să respecte toate procedurile, să țină seama de voința socială, să
permită pluralismul politic şi să controleze executivul cu ajutorul pîrghiilor puse la dispoziție de lege.
Egalitatii- persoanele care au comis contraventii sunt egale in fata legii si a autoritatilor publice si sunt
supuse rspunderii contraventionale, fara deosebire de rasa, nationalitate, limba, sex sau orice alta situatie.
Dreptatii – persoana poate fi sanctionata doar pentru contraventia, in a carei privinta este dovedita vinovatia
sa.
Principiile speciale:
Contraventia este unicul temei al raspunderii contraventionale- orice forma a raspunderii juridice, inclusiv
cea contraventionala, decurge in mod obiectiv din savarsirea unei fapte ilicite care naste dreptul statului de a
aplica sanctiunea prevazuta de norma juridica incalcata si obligatia faptuitorului de a suporta consecinta
faptei comise.
Prezumtia de nevinovatie- persoana acuzata de savarsirea unei contraventii se considera nevinovata atat
timp cat vinovatia a nu este dovedita in modul prevazut de lege.
Inviolabilitatea persoanei- libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. Persoana pasibila de
raspundere contraventionala poate fi retinuata sau supusa constrangerii numai in cazuri exceptionale si in
conditiile legii, urmand sa fie tratatat cu respectul demnitatii umane.
Libertatea de marturisire impotrva sa- nimeni nu poate fi silit sa marturiseascaa impotriva sa ori impotriva
rudeelor sale apropiate, a sotului/sotiei, ligidnicuui sau sa-si recunoasca vinovatia
Dreptul la aparare- autoritatea competenta sa solutioneze cauza contraventionala este obligta sa asigure
partilor si altor participanti la proces deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile codului
contrventional. Partile au dreptul sa fie asistate de un aparator.
Dreptul de a nu fi urmarit sau sanctionat de mai multe ori- nimeni nu poate fi rumarit sau sanctionat de mai
multe ori pentru aceeasi fapta. Reluarea procesului poate sa aiba loc doar in cazul cand apar noi
circumstante de depistare a unui viciu.
1.3. Evaluați locul și rolul tratatelor și convențiilor internaționale în sistemul izvoarelor de drept
contravențional al Republicii Moldova.
Tratatele si conventiile internationale sunt izvoare de drept contraventional. Tratele si conventiile sunt
izcoare de drept in domeniul prevenirii si combaterii contraventionalitatii in masura in care acestea sunt
ratificate.
2. Latura subiectivă a contravenției
2.1. Definiți latura subiectivă în contextul componenței constitutive a
contravenției.
2.2. Caracterizați vinovăția ca element principal al laturii subiective. Distingeți formele vinovăției.
Elementul principal al laturii subiective este vinovatia si formele ei, fara vinovatie nu exista componenta
contraventiei. Formele vinovatiei sunt intentia si imprudenta. Contravenţia se consideră săvîrşită cu intenţie
dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a
prevăzut urmările ei prejudiciabile, a dorit sau a admis în mod conştient survenirea acestor urmări.
Contravenţia se consideră săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de
caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în
mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau
inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le
prevadă.
Dacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a contravenţiei, se produc urmări mai grave care, conform legii,
atrag înăsprirea sancţiunii contravenţionale şi care nu erau cuprinse de intenţia persoanei care a săvîrşit-o,
răspunderea contravenţională pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările
prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, sau dacă persoana nu a prevăzut
posibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, contravenţia se
consideră intenţionată.
2.3. Formulați elementele facultative ale laturii subiective. Motivul și scopul contravenției.
In cazul unor contraventii , pentru completarea laturii subiective , in textele de incriminare a acestora sunt
prevazute si elementele facultative, care sunt motivul si scopul.
Prin motivul contraventiei se intelege impulsul intern din care se naste decizia contraventionala si , pe cale
de consecinta, punerea in executarea deciziei.
Prin scop al contraventiei se intelege obiectul urmarit de faptuitor prin savarsirea actiunii sau inactiunii ce
constituie elementul material al contraventiei.
TESTUL nr. 10
1. Norma juridică, raportul juridic și subiecții dreptului contravențional
1.1. Formulați conceptul normei juridice contravenționale și analizați trăsăturile ei caracteristice.
Norma juridică contravenţională este o regulă generală de conduită, obligatorie şi impersonală, instituită
prin lege, a cărei aplicare este asigurată, în caz de necesitate, prin forţa de constrîngere a statului.
Structura normei juridice contravenţionale reprezintă construcţia ei internă, modul de legătură şi ordonarea
elementelor sale componente, precum şi forma exterioară de exprimare a conţinutului ei. Norma juridică
contravenţională are structură logico-juridică şi structură tehnico-juridică.
Structura logico-juridică a normei juridice contravenţionale, ca şi în cazul altor ramuri ale dreptului,
prezintă trei elemente (părţi componente): ipoteza, dispoziția şi sancţiunea. După structura tehnico-juridică,
normele dreptului contravenţional sînt sistematizate sub formă de părţi, titluri, capitole, articole, alineate etc.
Dacă ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea alcătuiesc structura internă şi stabilă a normei contravenţionale,
construcţia ei tehnico-juridică formează structura externă şi dinamică a acesteia.
Raportul juridic contravenţional este o relaţie de apărare socială reglementată printr-o normă de drept
contravenţional, relaţie ce ia naştere, se modifică şi dispare în acţiunea de combatere a contraventionalitatii.
Premisele raportului pe de o parte sunt existenta relatiilor sociale de aparare impotriva contraventiilor , iar p
ede alta parte sunt adoptarea normelor juridice contraventionale care fixează conduita oamenilor care
participa la aceste relatii sociale . structura acestor raporturi fiind subiectii; continutul si obiectul
1.3. Generalizați prevederile legale privind subiecții dreptului contravențional.
Subiectii raportului juridci contraventional sunt isisi participantii la acest raport. Atat in cazul raporturilor
juridice de conformare cat si acelor de conflict, statul ca titular al functiei de aparare sociala va aparea
intodeauna ca suviect investit cu dreptul de a organiza aceasta aparare prin mijloace de drept
contraventional. Cel deal doilea subiect al raporturilor juridice de conformare est epersoana fizica sau
juridica, destinatarul normei juridice careia ii revine obligatia de a avea fata de valorile sociale ocrotite o
conduita prestabilita.
Subiectii dreptului contraventional sunt persoanele fizice, juridice si personale cu functie de raspundere
2. Competența agentului constatator
2.1. Specificați termenul „agent constatator” în ipostaza de reprezentant al autorității statului în
cauzele contravenționale. Determinați condițiile de dobândire a calității de agent constatator.
Agent constatator - funcţionarul (menţionat la art. 385 şi art. 423 Cod Contravenţional), numit în funcție, cu
atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare a acestora, iniţiate conform prevederilor art. 331,
332 şi 333 alin. (1) Cod Contravenţional, precum și alți angajați cu statut special al Poliției de Frontieră, cu
atribuții de constatare a contravenției. Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice care
soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod.
2.2. Stabiliți competența teritorială și competența materială a agentului constatator în activitatea
de constatare a faptelor și de examinare a cauzelor contravenționale.
Competenţa agentului constatator
Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvârșită
contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în limitele
competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii. Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror
constatare, soluţionare şi sancţionare sunt atribuite competenţei unor alte organe. În astfel de cazuri, agentul
va remite organelor respective procesele-verbale de constatare a contravenţiilor.”
2.3. Disputați condițiile de recuzare a agentului constatator de la soluționarea cauzei
contravenționale.
Agentul constatator poate fi recuzat de catre participantii la procesul contraventional conform motivelor de
la aliniatul 3 articolul 385 care spune : Persoana indicată la alin. (2) nu poate participa la desfăşurarea
procesului contravențional în calitate de agent constatator dacă:
a) există cel puțin una dintre circumstanțele indicate la art. 33 din Codul de procedură penală, care se aplică
în modul corespunzător; b) se află în situație de conflict de interese.
TESTUL nr. 11
1. Delimitarea contravenției de alte ilicituri
1.1. Determinați categoriile de fapte ilicite stabilite/sancționate în actele normative ale Republicii
Moldova.
Cod contraventional- contraventie
Cod penal - infractiune
Codul muncii- abatere disciplinara
1.2. Delimitați contravenția de infracțiune în lumina reglementărilor juridice naționale.
Contraventia în raport cu infractiunea- spre deosebire de infracțiuni , care are un grad de pericol social
mai ridicat, cu consecințe mai grave, lezand valorile sociale importante, la contraventie acest pericol este
mai redus , iar urmările sale sunt mai restranse, neafectand valorile sociale. Infracțiunile sunt prevazute si
pedepsite doar de codul penal și legile speciale , pe cand contraventiile sunt prevăzute fi sanctionate prin
legi, ordonanțe sau hotărâri ale guvernului. Modul de sanctionare. Infractiunea se pedepsește cu închisoare
penală sau amenda penala pe cand contraventiile se sancționează cu avertisment, amenda, obligarea
contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunitatii sau închisoare .
1.3. Apreciați asemănările și deosebirile dintre contravenție și abatere disciplinară.
contraventia in raport cu abaterea disciplinara- abaterile discilplinare sunt fapte care aduc atingeri doar
raporturilor de munca în cadrul instituției în care sa savarsit fapta, ne avand consecinte care sa lezeze un
interes general, iar in cazul contraventiei raspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui
organ al administratiei publice. Abaterea disciplinara etse fapta cu cel mai redus pericol social, contraventia
avand un pericool social mai mare. Contraventia se mai deosebeste de abaterea desciplinara prin faptul ca
la abaterea disciplinara subiectul este calificat , fapta fiind comisa de catre persoana ce are calitate de
angajat , pe cand contraventia poate fi comisa de oricine .
Asemanari :caracterul ilicit si socialemnte periculos
2. Caracteristica contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la
securitatea publică
2.1. Identificați și caracterizați particularitățile contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la
securitatea publică.
2.3. Evaluați nivelul de implementare a politicii de stat ce ţine de asigurarea ordinii și securităţii
publice prin intervenţii directe, acţiuni eficiente de prevenire a iliciturilor.
Prin intermediul normelor ordinii publice , statul stabileste reguli obligatorii de comportare a cetatenilor in
locurile publice . Statul interzice comitereea anumitor fapte , stabileste raspunderea pentru comiterea
contraventiilor, determina competenta , depturile si obligatiile organelor de stat si ale organelor obstesti in
problema mentinerii ordinii publice . Stima, onoarea si demnitatea umana , respectarea drepturilor si
libertatilor cetatenilor, creearea unor conditii favorabile pentru munca si odihna lor , pentru functionarea
eficienta a organizatiilor, intreprinderilor , a institutiilor de stat si obstesti sunt finalitati de stabilitate si
echilibru public.
TESTUL nr. 12
1. Varietățile contravenției
1.1. Definiţi conceptul de contravenție ca categorie distinctă de fapte juridice ilicite.
Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît
infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de
prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. Elementele sau trăsăturile ce caracterizează
contravenţia se referă la: caracterul antisocial al faptei; caracterul ei ilicit; culpabilitatea faptei
(vinovăţia); prevederea de către legislaţie a răspunderii pentru fapta dată. În mod logic, în lipsa a cel puţin
unuia dintre aceste elemente fapta nu poate fi calificată drept contravenţie.
Contraventie continua constituie o actiune sau inactiune care dureaza in timp in mod natural, pana in
momentul consumarii; Contraventie prelungita fapta savarsita cu o unica intentie, caracterizata prin mai
multe actiuni identide comise cu acelasi scop. Se considera consumata in momentul stingerii ultimii actiuni
;Tentativa se considera actiunea sau inactiunea indreptata spre savarsirea unei contraventii, care nu s-a
produs ; Tentativa consumata – s-au comis toate act. pentru savarsire dar din vointa lui nu; Tentativa
neconsumata – faptuitorul nu a comis toate actiunile;Contraventie consumata – fapta intruneste toate
elementele consitutitve ale contraventiei.
Temeiurile juridice pentru depunerea recursului. -nu au fost respectate dispozitiile privind conpetenta
dupa materie sau calitatea pers.; -sedinta de judecata nu a fost publicata; -cauza a fost judecata fara citarea
legala a unei parti sau pers. legal citata sa aflat in imposibilitatea dea se prezenta sau dea instiinta instanta
despre imposibilitate; -pers. a fost sanctionata pentru o fapta neprevazuta de CC;; -faptei savirsite i sa dat o
incadrare juridica gresita; -a intervenit o lege mai favorabila pers. sanctionate,
Procedura de revizuire se deschide in favoarea contravenientului in termen de cel mult 6 luni dupa aparitia
urm. temeiuri: -instanta de judec. Internationala,prin hotarire a constatat o incalcare a dr. Si libertatilor
omului care poate fi reparata la o noua judecare; -C. Constitutionala a declarat neconstitutionala prevederea
legii aplicate in cauza data; -legea noua inlatura caracterul contraventional al faptei sau amelioreaza situatia
contravenientului in a carui privinta nu a fost executata integral sanctiunea contraventionala;- exista o
procedura pornita in cauza data in fata unei instante internationale; -sa stabilit ,prin hotarire definitiva,ca
agentul constatator,procurorul sau judecatorul au comis,in cursul constatarii si judecarii acestei
cauze,abuzuri ce constituie infractiune.
Hotarirea instantei de revizuire. Dupa examinarea cererii de revizuire,instanta de revizuire adopta una din
urm. hotariri: 1)respinge cererea daca este: -tardiva ;-inadmisibila ;-neintemeiata 2)admite cererea,casind
hotarirea atacata si pronuntind o noua hotarire. Hot.emise in pr. de revizuire,cu exceptia celor emise de C.de
apel,pot fi atacate cu recurs de pers. sanctionata ,agentul constatator,victima sau procuror in 5 zile si se
judeca in ordinea pr. de recurs.
TESTUL nr. 14
1. Noțiunea și trăsăturile specifice procesului contravențional
1.1. Definiți procedura contravențională și trăsăturile ei caracteristice.
Procesul contraventional cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce contin anumite reguli de
implementare a normelor materiale ale dreptului contraventional. Proces contraventional este activitatea
desfasurata de autoritatea competenta, cu participarea partilor si a altor persoane titulare de drepturi si de
obligatii, avind ca scop constatarea contraventiei, examinarea si solutionarea cauzei contraventionale,
constatarea cauzelor si conditiilor care au contribuit la savirsirea contraventiei.
Procedura contraventionala are ca scop si solutionarea completa si obiectiva a cazului contraventional, astfel
incit persoana vinovata sa fie sanctionata conform legii si nici o persoana sa nu fie sanctionata pe nedrept.
Sarcinile procedurii contraventionale:- clarificarea la timp, sub toate aspectele, deplina si obiectiva a
imprejurarilor fiecarui caz;- solutionarea cazului contraventional in stricta conformitate cu legislatia;-
asigurarea executarii hotaririi adoptate privind aplicarea sanctiunilor contraventionale;- stabilirea cauzelor si
conditiilor care au contribuit la comiterea contraventiilor;- prevenirea contraventiilor;- educarea cetatenilor
in spiritul respectarii legilor, al intaririi legalitatii.
Principiul egalitatii in fata legii si autoritatilor. Toate persoanele sunt egale in fata legii, a organelor de
constatare a cauzei contraventionale, de examinare si emitere a deciziei asupra cazului, de revizuire a
cazului si de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei contraventionale. Ecest principiu presupune ca
fiecare persoana este egala in fata legii si a organului care examineaza cazul indiferent de rasa, sex, religie,
opinie, limba, nationalitate etc.
Principiul garantiei dreptului la aparare. In conformitate cu acest principiu, persoana care va fi invinuita
de comiterea unei contraventii trebuie sa fie informata de catre persoana cu functiu de raspundere de dreptul
acestuia la aparare.
Principiul inviolabilitatii persoanei. Nimeni nu poate fi retinut decit in cazurile si in modul prevazut de
legea contraventionala. Persoana ale carei libertate si demnitate au fost lezate prin aplicarea ilegala a unei
masuri procesuale are dreptul la repararea prejudiciului cauzat astfel.
Principiul aflarii adevarului obiectiv în baza acestui principiu organele (persoanele cu funcţii de
răspundere) împuternicite să examinate cazul contravenţional au obligaţia să constate faptele ilicite,
împrejurările în care au fost comise acestea şi, în strânsă legătură cu realitatea obiectivai să afle adevărul
despre ele.
Principiul liberarii de marturie impotriva sa este una din formele de realizare a prezumtiei nevinovatiei.
Nimeni nu poate fi silit sa marturiseasca impotriva sa ori impotriva rudelor sale apropiate, sau sa-si
recunoasca vinovatia.
Principiul independentei organelor imputernicite sa examineze cazul contraventional si supunerea acestora
numai legii. La constatarea cauzei contraventionale si la examinarea cazului organele imputernicite, sunt
independente si se supun numai legii.
Principiul contradictorialitatii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la procedura
contravenţională. Acest principiu al procedurii contravenţionale se manifestă în duelul dintre acuzare şi
apărare, care presupune confruntare de opinii şi argumente legate de modul în care să fie examinat cazul.
Principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport cu gradul de pericol social al faptei. Acest
principiu este una din formele de manifestare a individualizarii raspunderii contraventionale, care prevede
ca fiecare individ raspunde personal pentru fapta savirsita, avinduse in vedere imprejurarile, motivul
savirsiri, gravitatea faptei, prejudiciul cauzat si personalitatea lui.
Principiul folosirii limbii materne care prevede că cetăţenii aparţinând minorităţii naţionale, precum şi
persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba de stat, au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi
lucrările dosarului privind cazul contravenţional, de a vorbi şi a prezenta concluzii prin traducător, în
procedura contravenţională dreptul în discuţie este asigurat gratuit
1. Avertismentul
1.1. Identificați rolul sancțiunii avertismentului în prevenirea și combaterea contravențiilor.
Avertismentul, fiind cea mai ușoară formă de sancționare a contravenientului, are rolul de a restabili o
relație socială, de formare a unui spirit de responsabilitate a contravenientului și de a încerca “reeducarea”
acestuia, întru a preveni combaterea de noi contravenții. Autoritatea ce aplică avertismentul atentioneaza
faptasul despre pericolul acțiunii / inacțiunii săvârșite și recomanda pentru viitor să respecte dispozițiile
legale.
1.2. Determinați trăsăturile definitorii ale avertismentului.
Avertismentul se consideră a fi o sancțiune morală, aplicată de către autorități pentru comiterea unor fapte
de mică importanță și cu gravitate scăzută de pericol social. Acesta se aplică doar în formă scrisă.
1.3. Formulați problemele aplicării praxiologice a avertismentului în legislația națională.
Deseori, agenții constatatori neglijează aplicarea avertismentului, întrucât acesta se aplică doar în formă
scrisă - lucru ce ia mai mult timp. Respectiv, forma respectivă de sancțiune nici nu este aplicată.
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenționale în instanță, judecătorul trebuie să verifice
competența și după caz: să dispuna remitera după competență a dosarului cu privire la contravenție, sau să
fixeze data examinării cauzei contravenționale, să dispună citarea părților și altor participanți la ședința, etc.
Cauza contravențională se judecă in termen de 30 de zile de la data intrării dosarului in instanță, însă dacă
există temeiuri rezonabile, judecătorul, prin încheierea motivată, poate prelungi termenul de judecare cu 15
zile.
2.2. Determinați fazele examinării cauzei contravenționale în instanța de judecată.
În primul rând, ședința de judecare are loc cu citarea părților - in acest sens, se citează agentul constatator,
prezența căruia este obligatorie, și a făptuitorului sau victimei (deși prezența lor nu este obligatorie și nu
împiedica procesul de judecată din a fi desfășurat). Până la procesul de judecată propriu-zis, instanța poate
să emită , la solicitarea părților o încheierea prin care dispune suspendarea cauzei contravenționale și
inițierea procedurii de mediere în condițiile Legii. Deja în timpul ședinței de judecată, judecătorul anunțat
cauza, verifica prezența persoanelor citate, verifica respectarea procedurii de citare în cazul absenței vreunei
persoane citate, ia măsuri după caz pentru participarea interpretului, coordonează activitatea martorilor,etc.
Se inițiază cercetarea judecătorească, după care urmează dezbaterile judiciare, iar spre final se consemnează
procesul-verbal al ședinței și se deliberează decizia instanței.
2.3. Evaluați problemele care urmează a fi rezolvate la adoptarea hotărârii contravenționale.
Prin adoptarea hotărârii contravenționale, instanță de judecată aplică verdictul asupra cauzei
contravenționale, și se pronunța asupra aspectelor faptice și juridice ale cauzei. Astfel, fie se da castig de
cauza persoanei bănuite, sau nu.
TESTUL nr. 16
1. Răsрundеrеа juridică a реrsоаnеi fiziсе
1.1. Dеfiniţi noțiunea şi tеmеiul răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе.
Răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice al cărei conţinut îl formează dreptul
statului de a trage la răspundere pe contravenient precum şi obligaţiile acestuia din urmă de a răspunde
pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în vederea restaurării autorităţii legii.
Temeiurile raspunderii contraventioanle sunt:
obiectul(grup de rel sociale, protejate prin intermediul normelor juridece de drept), latura obiectiva( actiunea
sau inactiunea, egatura cauzala, modul si mijloacele, timpul si locul comiterii contraventiei),
subiectul( persoana fizica si persoana juridical), latura subiectiva(partea interioara ce l-a determinat pe om
savarseasca fapta , motivul, scopul atitudinea psihica a faptuitorului si vinovatia, care poate fi din intentie
sau din imprudenta).
1.2. Schițați drерturilе реrsоаnеi trаsе lа răsрundеrе соntrаvеnţiоnаlă.
Drepturile persoanei trase la raspundere contraventional: a) la apărare;
b) să cunoască fapta imputată;
c) să fie asigurată, în cel mult 3 ore de la reţinere, cu un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de
stat dacă fapta este pasibilă de sancţiunea arestului contravenţional;
d) să anunţe, în cazul reţinerii, în termen de o oră din momentul reţinerii, prin autoritatea competentă să
soluţioneze cauza contravenţională, două persoane, la alegerea sa, despre faptul şi locul reţinerii;
e) să primească informaţie scrisă şi explicarea drepturilor sale expuse în prezentul articol, inclusiv a
dreptului de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, împotriva rudelor sale apropiate, a soţului/soţiei,
logodnicului/logodnicei, precum şi de a nu-şi recunoaşte vinovăţia;
f) să fie audiată în prezenţa apărătorului dacă acceptă sau cere să fie audiată;
g) să aibă întrevederi cu apărătorul în condiţii confidenţiale, fără limitarea numărului şi duratei
întrevederilor;
h) să ia cunoştinţă de materialele din dosar şi să i se elibereze, la cerere, în cel mult 24 de ore, copii de pe
procesul-verbal;
i) să prezinte probe;
j) să formuleze cereri;
k) să conteste decizia asupra cauzei;
l) să recunoască total sau parţial vinovăţia în comiterea faptei ce i se impută;
m) să ceară recuzarea reprezentantului autorităţii competentă să aplice sancţiunea contravenţională,
expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
n) să solicite audierea martorilor;
o) să facă obiecţii împotriva acţiunilor agentului constatator şi să ceară consemnarea obiecţiilor sale în
procesul-verbal;
p) să ia cunoştinţă de procesul-verbal încheiat de agentul constatator, să facă obiecţii asupra corectitudinii
lui, să ceară completarea lui cu circumstanţele care, în opinia sa, trebuie să fie consemnate;
q) să se împace cu victima în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
r) să fie informat de agentul constatator despre toate hotărîrile ce se referă la drepturile şi interesele sale, să
primească, la cerere, copii de pe aceste hotărîri;
s) să atace, în modul stabilit de lege, acţiunile şi deciziile autorităţii competente să soluţioneze cauza
contravenţională, inclusiv hotărîrea judecătorească;
t) să retragă orice plîngere depusă personal sau de apărător în interesele sale;
u) să ceară şi să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile sau inacţiunile ilicite ale
autorităţii competente să constate contravenţia sau să soluţioneze cauza contravenţională.
(3) Realizarea de către persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional a drepturilor sale ori
renunţarea la realizarea acestor drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul persoanei şi nu poate avea
consecinţe nefavorabile pentru ea.
1.3. Evaluați ştiinţa juridiсă şi рrасtiсa judесătоrеască (a Сurţii Соnstituţiоnаlе, a СtЕDО) sub
аsресtul саlităţii dе izvоаrе аle drерtului соntrаvеnțiоnаl.
2. Рrоbеlе
2.1. Dеfiniţi рrоbеlе şi idеntifiсаţi mijlоасеlе dе соnstаtаrе а lоr.
Articolul 425 din CC prevede că Probele sunt elementele de fapt, dobandite în modul stabilit de lege care
servesc la constatarea existenței sau inexistenței contraventiei, la identificarea faptuitorului, la constatare
vinovatiei, precum și la stabilizarea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesul-
verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor, procesul-verbal
de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului, procesele-verbale privind alte acțiuni
procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit
proces contravenţional, declaraţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video,
fotografiile, corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-
legale, raportul de expertiză.
2.2. Stаbiliţi şi аnаlizаţi сеlе mаi răsрânditе mijlоасе dе dоbândirе а рrоbеlоr.
pot fi: declarațiile martorilor, înregistrările video sau fotografiile, procese-verbale cu privire la contraventie,
cu privire la cercetarea la fata locului, raporturi de expertiza
2.3. Аrgumеntаţi imроrtаnţа рrоbеlоr în рrосеsul соntrаvеnţiоnаl.
Probele au menirea de a pune în lumina adevărul cu privire la o anumită învinuire, evidențiind fie vinovăția
fie nevinovăția celui pus sub acuzare. Într-un stat de drept, justitia nu se poate realiza fără un sistem
probatoriu corespunzător. Se asigura cercetarea sub toate aspectele, complete și obiective ale
circumstanțelor cauzei.
TESTUL nr. 23
1. Еxесutаrеа sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе
1.1. Dеtеrminаți sресifiсul аvеrtismеntului са sаnсțiunе соntrаvеnțiоnаlă și mоdаlitаtеа dе
еxесutаrе a acestuia.
Cea mai ușoară forma de sanctionare a contravenientului, sancțiune morala pentru comiterea faptelor cu o
importantă mai mica.
Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite, recomandîndu-i să
respecte pe viitor dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către organul competent a soluţiona
cauza contravenţională, în modul stabilit de lege, pentru a duce o evidenta a conduitei.
Executarea se asigura de către instituția sau organul care a adoptat hotararea.
TESTUL nr. 25
1. Despre răsрundеrea соntrаvеnţiоnаlă
1.1. Idеntifiсаţi sсорul răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе şi сritеriilе dе сlаsifiсаrе а рrinсiрiilоr.
De a ocroti valorile social fundamentale formarea unei conduite civice corecre, prevenirea comiterii unor
noi contraventii atat de catre cel sanctionat cat si de alte persoane
2. Rесursul
2.1. Dеfiniți și саrtасtеrizаți rесursul.
Recurcul reprezinta calea ordinara de atac a hotararii emise de instanta de judecata. Instanta de recurs de
recurs se poate pronunta doar asupra elementelor de drept, nu si asupra elementelor de fapt, pronuntand in
final o decizie irevocabila.
2.2. Dеtеrminаți și саrасtеrizаți еtареlе rесursului.
TESTUL nr. 33
1. Diacronica legislației contravenționale
1.1. Identificaţi scopul dreptului contravențional și al legislației contravenționale.
Scopul dreptului contravențional este de a apăra unele valori sociale care nu necesita o protectie de natura
penală. şi care are drept scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate, soluționarea raporturilor
juridice apărute în procesul activității de combatere a contravenţional ităţii
1.2. Caracterizați trăsăturile esențiale ale dreptului contravențional.
-Caracterul autonom. Autonomia dreptului contravenţional este justificată de obiectul său specific de
reglementare. Dreptul contravențional reglementează relaţiile sociale care apar între subiecţii dreptului
contravenţional în legătură cu: necesitatea respectării normei contravenţionale (prevenirea contravenţiilor);
comiterea contravenţiilor (curmarea faptelor ilicite); înfăptuirea jurisdicţiei contravenţionale (aplicarea
sancţiunilor contravenţionale şi a măsurilor de resocializare a persoanelor vinovate de comiterea
contravenţiilor). Acest grup de relaţii sociale aparţine exclusiv dreptului contravenţional şi nu poate
constitui obiectul de reglementare al altei ramuri de drept.
-Inegalitatea părţilor în relaţiile contravenţionale. Această trăsătură a dreptului contravenţional este
condiţionată de unul dintre principiile acestei ramuri a dreptului: „prescriere unilaterală de voinţă a
subiectului administrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii”. Una dintre părţile relaţiilor sociale
reglementate de dreptul contravenţional este reprezentată de stat. Această parte a relaţiilor apare în calitate
de subiect al administrării şi, prin competenţa sa, are prioritate faţă de celelalte părţi ale relaţiilor sociale
reglementate de dreptul contravențional
-Apartenenţa la dreptul public. Această trăsătură a dreptului contravenţional se află în strânsă legătură cu
cea cercetată anterior. Prin reglementările sale, dreptul contravenţional aparţine dreptului public, deoarece în
toate raporturile juridice de drept contravenţional statul este subiectul dominant, care pretinde o anumită
conduită de la subiecţii de drept cărora le sunt destinate normele juridice contravenţionale şi statul, prin
organele sale abilitate, exercită tragerea la răspundere contravenţională a celor vinovaţi de săvârşirea acestor
fapte.
-Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancţiunilor contravenţionale deosebeşte esenţial dreptul
contravenţional de alte ramuri ale dreptului (penal, civil etc.). Întreaga activitate de aplicare a sancţiunilor
contravenţionale de către organele abilitate (executive sau judecătoreşti) şi de constrângere statală faţă de
persoanele care au comis fapte contravenţionale are caracter extrajudiciar şi se manifestă prin jurisdicţia
contravenţională.
-Caracterul dinamic este o trăsătură importantă a dreptului contravenţional, deoarece normele juridice
contravenţionale suportă deseori modificări, în funcţie de schimbările intervenite în evoluţia societăţii.
Niciuna dintre ramurile dreptului nu este supusă unor modificări atât de dinamice ale cadrului normativ.
1.3. Generalizați particularitățile materiei contravenționale în lumina reglementărilor statelor
europene și ale SUA.
În majoritatea țărilor din occident, precum Franța, Italia, Spania, reglementarea contravențională nu tine
nemijlocit de dreptul contravențional, soluționarea tine de procedura penala . Sintagma „poliție
contravențională„ fiind frecvent utilizata.
În tari precum Austria, Germania, Romania, Polonia, contraventiile sunt catalogate ca încălcări în , afara
legii penale. Astfel, avantajul acestui fapt îl constituie dezincriminarea societății și eliberarea puterii
judecatoresti de obligația implicării în soluționarea unor cauze penale ce au ca obiect fapte antisociale
mărunte, cu un pericol social scăzut.
În SUA, contraventiile sunt considerate fapte penale, iar măsurile de constrângere inclusiv amenda, sunt
considerate sancțiuni penale, în urma cărora apare răspunderea penală .
2. Mijloacele de probă și aprecierea probelor
2.1. Explicaţi sensul noțiunii „mijloc de probă” și delimitați de al noţiunii „procedeu probatoriu”.
Mijloacele de probă pot fi considerate ca acele căi, prin intermediul cărora datele de fapt care au importantă
în soluționarea unei cauze contravenționale pot fi utilizate legal atat de organul competent de examinare, cat
și de parti, și alți participanți
Procedeele probatorii nu constituie o categorie a mijloacelor de probă, ci modul de a proceda în folosirea
mijloacelor de probă.
1.3. Generalizați procedura de luare în custodie publică împotriva străinului care nu a executat
decizia de returnare sau care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de legislaţie.
In privinta cetățenilor străini și apatrizi care nu pot fi expulzati imediat, instanța de judecată
2. Caracteristică contravențiilor ce afectează fiscalitatea în Republica Moldova
2.1. Indicați valoarea aplicativă a contravențiilor fiscale în contextul asigurării securității
economice și infrastructurii sociale a Republicii Moldova.
2.2. Caracterizați elementele constitutive ale componentelor contravenționale ce afectează
activitatea fiscală.
2.3. Proiectați câmpurile de categorizare și clasificați contraventiile fiscale.
TESTUL nr. 36
1.1. Descrieți audierea martorilor învinuirii și a martorilor apărării după principiul „egalităţii
armelor” în calitate de element principal al unui proces echitabil.
CEDO acordă dreptul acuzatului să interogheze martorii învinuirii și să solicite interogarea martorilor în
apărarea sa în aceleași condiții, astfel se creează principiul egalității armelor. Fiecărei părți i se conferă o
posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în astfel de condiții care să nu o plaseze într-o situație net
dezavantajoasă cu adversarul său, astfel instanța de judecată trebuie să creeze posibilități egale pentru
ambele categorii de martori. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părși, la solicitarea acesteia în
condițiile legii, pentru administrarea probelor necesare.
1.2. Schițați regulile tactice care urmează a fi respectate la audierea martorilor.
identificarea martorului , depunerea juramantului, determinarea raportului dintre acesta și parti;
2. crearea unui cadru de ascultare corect;
3. solicitarea martorului sa declare liber asupra obiectului cauzei care i-a fost adus la cunostinta;
4. dacă nivelul intelectual este redus, poate fi ajutat cu întrebări puse cu tact, fără sugestie, fără ironie;
abaterea martorului într-o declarație , pentru a se indeparta de la subiect, va fi intrerupta cu tact și fermitate,
cu întrebări care să-i sugereze ca trebuie sa-si reorienteze declarația pe subiectul discuției;
trecandu-se la faza întrebărilor, acestea trebuie sa fie clare, precise , pe înțelesul pers. audiate, fără elemente
de intimidare, fără a sugera vreun altfel de răspuns, fără reacții imediate.
1.3. Proiectați modalitatea de ridicare și păstrare a înregistrărilor audio, foto-video în procesul
contravențional.
Se dobandesc în condițiile legislației în vigoare și constituie mijloace de probă, dacă ele conțin date sau
indici temeinici privind pregătirea sau săvârșirea unei contravenții și dacă conținutul lor contribuie la aflarea
adevărului în cauza respectivă.
Se anexează și Se pastreaza sigilate pentru a exclude posibilitatea pierderii informației, folosirii
informației de către alte persoane, multiplicării informației etc. Totodată trebuie să fie menținută calitatea
înregistrării pentru a da posibilitate să fie cercetată de către instanța de judecată.
2. Aducerea silită – măsură procesuală de constrângere
2.1. Identificaţi definitia aducerii silite ca măsură procesuală de constrângere.
Aducerea silită constă în conducerea forțată în fața instanței de judecată a persoanei în cazul în care aceasta,
fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, și nu a informat
instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
2.2. Distingeți particularitățile juridice de aducere silită a persoanei în instanța de judecată.
2.3. Evaluați impactul aducerii silite asupra respectării drepturilor și libertăților omului prin
prisma asigurării condiției sine qua non (fără care nimic nu se poate face).
Chiar dacă la prima vedere pare că aducerea silită încalcă drepturile omului și anume dreptul consfințiint în
constituție la libera deplasare, totuși sunt anumite prevederi care care umanizează această măsură. Persoana
nu poate fi supusă aducerii silite în timpul nopții, cu excepția cazurilor care nu suferă amânare. Nu pot fi
supuși minorii de până la 14 ani, femeile gravide, persoanele bolnave, starea cărora este confirmată prin
certificat medical.
Aceasta este o măsură restructuvă și limitativă în drepturi a contravinientului și poate fi aplicată doar cu
respectarea strictă a cerințelor procedurale.
Este o măsură suplimentară de citare și nicidecum o măsură alternativă. Instanța mai întâi realizează
procedura de citare și doar după aceasta se stabilește dacă sunt întrunite condițiile pentru aducerea silită sau
nu. POate fi dispusă doar dacă contravenientul se eschivează de la primirea citației sau se ascunde de
instanță.
Dacă procedura de citare nu a fost executată în mod corespunzător, instanța nu este în drept să recurgă la
această măsură. Deoarece există riscul ca persoana nici să nu cunoască despre faptul că este citată.
Condiția sine qua non presupune că aducerea silită trebuie să fie corespunzătoare și efectivă, promptă, să
asigure un răspuns rapid și sigur, precum și să permită economisirea resurselor umane, fiannciare și
temporare.
Nu trebuie să fie admisă utilizarea rigidității procedurilor și practicilor judecătorești pentru a compromite și
tergiversa actul de înfăptuire a justiției.
TESTUL nr. 38
1. Raportul de expertiză, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale
1.1. Indicaţi valoarea probantă a constatărilor științifice și medico-legale în coroborare cu alte
mijloace de probă.
Constatările sunt mijloace de probă, având aceeași valoare probantă, ca și alte mijloace de probă și se
apreciază în coroborare cu alte alte probe.
1.2. Determinați cazurile de atragere a specialiştilor la efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice în
cadrul desfășurării procesului contravențional..
Atragerea specialiștilor la efectuarea constatărilor tehnico-științifice, în cele mai dese cazuri, poate avea loc
când este vorba de accidente de circulație sau accidente cu anumite utilaje.
1.3. Evaluați conținutul constitutiv al raportului de expertiză și supuneți-vă asupra concluziilor
medico-legale ca mijloace de probă.
În raportul de expertiză se conține metoda utilizată la constatarea tehnico-științifică și metoda medico-
legală, cât și concluziile care s-au tras în urma efectuării investigațiilor.
Raportul de expertiză ca mijloc de probă este o totalitate de date, stabilite în urma cercetării obiectelor
materiale și de date administrate într-o cauză penală sau contravențională, cercetarea efectuată de către
expert.
2. Interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii cu numărul de
înmatriculare al acestuia
2.1. Identificați cazurile în care pot fi ridicate plăcile cu număr de înmatriculare.
-Vehiculul este fabricat sau reutilat cu abateri de la standardele și/sau normativele în vigoare
-vehiculul nu a trecut inspecția tehnică periodică
-numărul de înmatriculare nu corespunde standardului stabilit
-vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase și/sau sonore speciale fără autorizarea respectivă
-parbrizul sau suprafețele de geam ale portierelor sunt umbrite cu depășirea normelor admisibile ori pe
acestea sunt amplasate diferite obiecte care diminuează câmpul vizual al conducătorului
2.2. Caracterizați situațiile în care plăcile cu număr de înmatriculare se restituie proprietarului sau
posesorului autovehiculului.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se vor restitui proprietarului, posesorului sau reprezentantului acestora
după înlăturarea neajunsurilor sua defectelor tehnice care au servit drept temei pentru ridicarea acestora.
2.3. Proiectați actele procesuale contravenționale întocmite la ridicarea plăcilor cu număr de
înmatriculare.
Faptul necorespunderii stării tehnice și a utilajului vehicului standardelor și normativelor în vigoare se
consemnează în procesul-verbal de inspecție tehnică a vehiculului, care se va întocmi în trei exemplare: un
exemplar rămâne la persoana care a decis ridicarea plăcilor, al doilea exemplar se transmite persoanei care
a preluat spre păstrare plăcile, iar cel de-al treilea exemplar se înmânează conducătorului vehiculului.
TESTUL nr. 39
1. Norma juridică de drept contravențional
1.1. Definiţi conceptul normei juridice contravenționale și determinați trăsăturile caracteristice.
Norma juridică contravențională este o regulă generală de conduită, obligatorie și impersonală, instituită
prin lege, a cărei aplicare este asigurată, în caz de necesitate prin forța de constrângere a statului.
Norma contravențională stabilește reguli de drept contravențional, precum și sancțiunile aplicabile în cazul
încălcării acestor reguli.
1.2. Schițați elementele constitutive ale normei juridice contravenționale.
Există două ipoteze privind elementele normei contravenționale. Prima este că structura este trihotomică,
adică are ipoteză, dispoziție și sancțiune, iar a doua ipoteză este că are o structura bihotomică adică are doar
dispoziție și sancțiune.
Sunt cunoscute 3 tipuri de dispoziții;
Dispoziții simple care doar numesc fapta contravențională, cu un termen unanim acceptat, dar nu dezvăluie
semnele ei
Dispoziții descriptive- sunt acele care descriu semnele generale ale contravenției
Dispoziții de trimitere- sunt acelea care fac trimitere la dispozițiile altor norme contravenționale sau la alte
legi și acte normative.
Totodată se cunosc și 3 tipuri de sancțiuni
Sancțiuni absolut determinate- stabilesc concret mărimea și categoria pedepsei
Sancțiuni relativ determinate- stabilesc categoria concretă a pedepsei și limitele acesteia
Sancțiuni alternative- stabilesc mai multe categorii de pedepse dintre care doar una este aleasă de instanța de
judecată.
1.3. Evaluați formele dispoziţiilor după criteriul conduitei prescrise şi categoriile acestora.
Dispoziții simple care doar numesc fapta contravențională, cu un termen unanim acceptat, dar nu dezvăluie
semnele ei. De exemplu Încălcarea regulilor de pescuit
Dispoziții descriptive- sunt acele care descriu semnele generale ale contravenției, Arderea în câmp deschis a
resturilor vegetale de orice proveniență
Dispoziții de trimitere- sunt acelea care fac trimitere la dispozițiile altor norme contravenționale sau la alte
legi și acte normative. Transportarea copiilor cu vârsta de până la 7 ani contrar prevederilor Regulamentului
circulației rutiere
2. Testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate produsă
de alcool sau de alte substanțe
2.1. Identificați persoanele cărora li se poate impune testarea alcoolscopică sau examenul medical
pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool sau de alte substanțe.
conducatorilor de vehicule banuiti de consum de alcool, consum de droguri sau de alte substanțe ce
provoacă ebrietate
persoane bănuite de consum de alcool, consum de droguri, care incalca ordinea publica sau
manifesta comportment agresiv si violent
persoanelor implicate în accidente în traficul rutier, cu excepția accidentelor grave soldate cu
traumatizarea sau decesul persoanelor
examinării medicale se supun următoarelor categorii de persoane:
persoanele la care în urma testării alcoolscopice s-a constatat o concentrație de alcool în aerul
expirat, corespunzătoare stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie
persoanele bănuite de comiterea infracțiunilor sub influența alcoolului, drogurilor, și altor substanțe
ce provoacă ebrietate
conducatorul de vehicule și alți participanți la trafic, care au fost implicați într-un accident rutier
soldat cu traumatizarea sau decesul persoanelor
persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri și de alte substanțe ce provoaca
ebrietate, care incalca ordinea publica si manifesta comportament agresiv si violent, care refuza
testarea alcoolscopica
persoanele care nu sunt de acord cu rezultatul testării alcoolscopice sau contestă rezultatul acesteia
persoanele ce se adresează de sine stătător
2.2. Specificați obligațiile persoanei abilitate cu dreptul de a efectua testarea alcoolscopică.
sa verifice starea funcțională a aparatului etilotest
să informeze subiectul despre faptul că urmează a fi testat la existența vaporilor de alcool în aerul
expirat
să explice persoanei testate procedura testării alcoolscopice
sa respecte instrucțiunile privind ordinea testării alcoolscopice și normele sanitaro-igienice,
desigeland dispozitivul de protecție în prezent a examinatului
sa extraga pe suport de hartie rezultatul masurarii, să-l completeze cu datele necesare si sa-l aduca la
cunostinta subiectului testat contra natura, cu anexarea ulterioară la procesul-verbal de constatare a
contravenției
să explice subiectului dreptul de a contesta, în caz de dezacord, rezultatul testării alcoolscopice
sa conduca subiectul în cazul în care concentratia de alcool în aerul expirat corespunde stării de
ebrietate cu grad avansat de alcoomie, la o institutie medicala abilitata pentru efectuarea examinarii
medicale și acordarea asistentei narcologice necesare.
2.3. Proiectați procedura de efectuare a examenului medical atunci când persoana testată
alcoolscopic nu este de acord cu procedura/rezultatul testării.
daca persoana testata alcoolscopic nu este de caord cu procedura testarii, functionarul aparatului de testare,
rezultatul testării, este în drept sa-l conteste prin examinarea medicala cu recoltarea obligatorie a probelor
bioologice. în acest caz, persoana testată este însoțită de angajatul Inspectoratului national de securitate
publica al Inspectoratului General de Politie la cea mai apropiata institutie medicala abilitata, dar nu mai
tarziu de 2 ore după testarea alcoolscopica. refuzul subiectului de a fi condus la o institutie medicala
abilitata pentru examinarea medicala cu recoltarea probelor biologice este considera ca refuz de la dreptul
de a contesta rezultatul testării alcoolscopice se servește drept temei pentru menținerea acestuia în vigoare
TESTUL nr. 56
1. Prescripția răspunderii contravenționale
1.1. Descrieţi efectele juridice ale prescriptiei aplicării sancțiunii contravenționale.
Prescripţia exclude răspunderea contravenţională datorită nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege
(art. 30 din CC al RM). Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale este o cauză se stinge raportul
juridic contravenţional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă,
prevăzută în legea contravenţională.
1.2. Generalizați prevederile ce țin de acțiunea legii contravenționale în spațiu și asupra persoanei.
orice contravenție savârşită pe teritoriul Republicii Mol- dova se sancționează conform Codului
contravențional.
- Contravenția săvârșită în afara teritoriului Republicii Moldova de către un cetățean al ei sau de un apatrid
care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancționează, la fel, conform Codului contravențional,
dacă fapta este prevăzută și de legea țării în care a fost săvârşită, iar persoana nu a fost mai trasă la
răspundere în acea țară. Exceptați de la aceste prevederi sunt reprezentanții diplomatici ai statelor străine
sau alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte sau
în conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad sub incidența jurisdicției contravenționale a Republicii
Moldova sau în raport cu care este înlăturată răspunderea contravențională"
În aceeași ordine de idei, contravenția săvârşită la bordul unei nave maritime sau al unei aeronave
înregistrate conform legislației Republicii Moldova şi aflată în afara spațiului ei acvatic sau aerian, se
sancționează în conformitate cu Codul contravențional, dacă tratatele internaționale la care Republica
Moldova este parte nu dispun altfel. Se sancționează și contravențiile săvârşite la bordul unei nave militare
maritime sau aeriene aparținând Republicii Moldova, indiferent de locul aflării navei.
Menționăm că locul săvârşirii acțiunii se consideră locul în care a fost såvârşită acțiunea prejudiciabilä,
indiferent de timpul survenirii urmărilor, iar, în caz de inacțiune, loc al savarsirii faptei se consideră locul
unde ar fi trebuit să se desfășoare acțiunea pe care persoana a omis să o efectueze, indiferent de timpul
survenirii urmărilor. Scopul acestor prevederi este de a evita dublarea aplicării sancțiunii pentru încălcarea
comisă, individualizarea sancțiunii, restabilirea echității sociale și a ordinii de drept.
este o excepţie a principiului neretroactivităţii legii, prin aceasta înțelegându-se aplicarea legii contra-
venţionale noi la situaţiile juridice anterioare intrării ei în vigoare.
3) în cazul legii interpretative, care explică sensul unor legi anterioare, producând efecte de la data intrării în
vigoare a legilor pe care le interpretează şi cu care fac corp comun.
Adresa juridică
3. Persoana în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional:
Identificat
prin ...........................................................................................................................................................
seria ............................................ numărul .............................................................................
eliberat de ..................................................................................................................
la ..................................................... IDNP |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|
Domiciliul ...............................................................................................................................................
.....................................3.2 Persoana juridică/cu funcție de răspundere:
Denumirea ....................................................................................................
sediul ...................................................................................
Reprezentantul ........................................................................................................................................
............................................4. Timpul săvârșirii: ziua ............................. luna ....................................
anul ................................ ora ............................. sau perioada
săvârșirii ..................................................................
5. Locul săvârșirii:
6. Fapta contravențională:
cauzând paguba
7. Corpuri delicte:
8. Părintele/reprezentantul legal/apărătorul:
10. Mijloace tehnice, inclusiv din categoria celor certificate, omologate şi verificate
metrologic: .....................................................................................................................
11.
Anexe: .................................................................................................................................................................
...................12. Obiecțiile și probele persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional: ....................................................................................................................
14. Martor
asistent:.......................................................................................................................................................
I. De sancționare
Temei: .
Destinatar: .
Adresa: ...................................................................................................................................................
Cu recomandarea: ..........................................................................................................................
17. Amenda poate fi achitată în numerar sau transfer bancar prin intermediul oricăror bănci din
Republica Moldova, sucursale sau reprezentante ale
acestora, la oficiile poștale precum și la terminalele electronice de plată în numerar la contul bancar:
MD04TRGAAA14311301000000;
. MD04TRGAAA14321001000000; MD11TRGAAA14323001000000;
MD57TRGAAA14311201000000(vinieta)..................................
18. Recunosc săvârșirea contravenției și accept sancțiunea stabilită fapt pentru ce semnez:
19. Mi s-au adus inițial la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. art. 34, 378, 384, 387 și
448 Cod contravențional, specificate pe verso, am luat cunoștință cu conținutul procesului-verbal, cu
mărimea amenzii prevăzute pentru contravenția respectivă și în cazul conventiei asupra acordului de
colaborare, cu decizia agentului constatator și am primit copia procesului-verbal, pentru ce semnez:
20. SEMNĂTURA
Tentative consumata= are loc atunci cand faptitorul a comis toate actiunile(inactiunile ) pe care le
considera necesare pentru a savarsi contraventia, însă rezultatul nu a survenit din cauze independente de
voința lui.
Tentative neconsumată = are loc atunci cand faptuitorul n-a comis toate acțiunile(inacțiunile) pe care le
considera necesare pentru obținerea rezultatului contraventional droit.
Sub aspect obiectiv, tentative reprezinta un inceput de executare a acțiunii îndreptate nemijlocit impotriva
valorii sociale ocrotite de dreptul contraventional. O alta trasatura constă în faptul acțiunea începută nu și-a
produs efectul din cauze independente de voința făptuitorului.
În funcție de caracterul intenționat al tentativei și al cauzelor care inlatura producerea rezultatului, tentative
poate apărea sub forma de tentative asupra unui obiect nul sau de tentative cu mijloace nule. Tentative cu
mijloace nule survine în cazul în care consumarea contraventiei nu a fost posibil din cauza insuficienței sau
defectuozitatea mijloacelor folosite.
sancțiunilor este ordinea de drept de a acționa în spiritul respectării și asigurării relațiile și valorilor
sociale , evidențiindu-se astfel atît caracterul represiv și coercitiv al sancțiunii, cât și cel preventiv educativ.
Cu ajutorul sancțiunilor faptuitorii vor putea înțelege ca savarsirea repetata a aceleiași fapte sau chiar alta
duce la consecințe pentru care faptuitorul răspunde. Ce ține de tragerea la răspundere contravențională a
subiecților pentru tentativă de contravenție, consider ca este la fel de importanta precum si tragerea la
raspunderea a faptuitorului. Aceasta este un mode de reeducare, care învață faptuitorul ca comiterea
contraventiei adduce prejudecăți atat lui cat și societății, dar pentru acestea el trebuie sa raspunda pentru
cele comise. Odata ce el a avut o tentative de a comite o contraventie, faptuitorul dacă nu va fi tras la
răspundere nu se va opri și va încerca din nou, pana nu va duce pana la capat acțiunile ce trebuie întreprinse
în efectuarea contraventiei. Astfel, doresc sa mentionez ca răspunderea pentru tentative de contraventie
trebuie sa fie ca un fel de reeducare, de explicare pentru contravenient și o motivatie de a nu face mai
departe ce a avut el în plan.
Ca disciplina dreptul contraventional include in sine un numar limitat de informatie juridica, sistematizaat
intr-un numar concret de teme referitoare la caracteristica contraventiilor, etapele solutionarii cauzelor
contraventionale, prevenirea si combaterea faptelor contraventionale, care ar permite initierea, pregatirea
viitorului jurist in domeniu.
2.2. Descrieți obiectul și metodele de studiu ale dreptului contravențional ca știință și ca disciplină
didactică.
Obiectul – dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc intre subiecţii dreptului
contravenţional din momentul în care legea contravenţională de prevenire obţine forţă juridică, parcurgînd
etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării sancţiunilor contravenţionale şi pînă la executarea
pedepsei contravenţionale. Obiectul de studio al stiintei dreptului contravntional il formeaza insusi dreptul
contraventional ca o totalitate de norme si institutii avand menirea sa explice care este originea acestora,
continutul si structura lor, evolutia istorica, conditiile obiective care impugn apararea valorilor sociale ce
cad sub incidenta legii contraventionale.
Dreptul contravenţional, prin normele sale materiale (partea specială a Codului contravenţional al
Republicii Moldova), stabileşte faptele dăunătoare (periculoase) considerate drept contravenţii şi sancţiunile
contravenţionale aplicabile persoanelor care săvârşesc astfel de fapte. Din cele expuse, reiese că obiectul
dreptului contravenţional este condiţionat de raporturile juridice ce se nasc din momentul intrării în vigoare
a legii care stabileşte fapta antisocială considerată drept contravenţie şi sancţiunea pasibilă de aplicare.Este
cunoscut faptul că relațiile sociale ce apar în legătură cu prevenirea și curmarea de contravenții, constatarea
și cercetarea faptelor contravenționale, aplicarea măsurilor de constrângere statală față de subiectul activ al
contravenției sunt omogene, astfel necesitând și o reglementare juridică specifică, adică să constituie
obiectul unei ramuri sau subramuri a dreptului. Veriga sistemului național de drept care reglementează
aceste relații unanim este intitulată – Drept contravențional. Divergența de opinii există numai cu privire la
locul și rolul lui în sistemul de drept. Un grup de savanți și practicieni consideră că Dreptul contravențional
este o subramură a Dreptului administrativ; al doilea grup vine cu argumentarea că el trebuie să constituie
subramura Dreptului penal; al treilea grup privește Dreptul contravențional ca ramură distinctă a sistemului
național de drept.
TESTUL nr. 60
1. Amenda
1.1. Definiți noțiunea de amendă potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova.
Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul
cod.Amenda constă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul statului.
1.2. Generalizați prevederile ce țin de cuantumul amenzilor contravenționale.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.Amenda se
aplică persoanelor fizice de la una la 500 de unități convenționale, iar persoanelor cu funcție de răspundere
– de la 10 la 1500 de unități convenționale.
1.3. Evaluați posibilitatea înlocuirii amenzii cu sancțiuni alternative.
Amenda se înlocuieşte de către instanța de judecată în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea din
care face parte agentul constatator care a examinat cauza, la demersul acestuia sau al procurorului care a
examinat cauza. În cazul în care sancțiunea este aplicată de către instanța de judecată, înlocuirea se
efectuează de către instanța care a judecat cauza în fond, la demersul executorului judecătoresc.
2. Procedura de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată
2.1. Descrieți ordinea examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești.
În cadrul cercetării judecătoreşti se cercetează mai întîi probele prezentate de partea acuzării.
La cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, instanţa poate modifica ordinea de cercetare a probelor
dacă este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. Făptuitorul poate cere să fie audiat la
începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătoreşti.
După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei, instanţa soluţionează
cererile şi demersurile formulate şi dispune efectuarea, după caz, a unor acţiuni procesuale suplimentare.
După finalizarea cercetării judecătoreşti, instanța anunță dezbaterile judiciare.
În luările de cuvînt, participanții la dezbateri nu pot face referințe la alte probe decît cele examinate în
cadrul cercetării judecătoreşti. În cazul în care vor să prezinte probe suplimentare, participanții la dezbateri
vor solicita reluarea cercetării judecătoreşti, indicînd circumstanțele care vor fi cercetate suplimentar în baza
acestora. După examinarea opiniilor părților, instanța emite o încheiere motivată privind admiterea sau
respingerea cererii ori a demersului.
Instanța nu poate limita durata dezbaterilor, însă preşedintele şedinței de judecată poate întrerupe cuvîntările
care depăşesc limitele cauzei contravenționale judecate.
După închiderea dezbaterilor judiciare şi rostirea ultimului cuvînt, părțile își pot depune în instanță
concluziile scrise privind soluția propusă pentru cauza judecată, care se anexează la procesul-verbal al
ședinței.
Hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile de drept, în
următoarele temeiuri:
a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;
c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în imposibilitatea de a
se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate;
d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde
dispozitivului pronunţat după deliberare;
e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o hotărîre de
sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia cazurilor de reîncadrare
juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde;
g) s-au aplicat sancţiuni în alte limite decît cele prevăzute de lege sau nu corespund faptei săvîrşite sau
persoanei contravenientului;
h) contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenţionale pentru această faptă sau există o cauză
de înlăturare a răspunderii contravenţionale, sau aplicarea sancţiunii a fost înlăturată de o nouă lege ori
anulată de un act de amnistie, sau a intervenit decesul contravenientului ori împăcarea părţilor în cazul
prevăzut de lege;
l) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre în o altă cauză, a constatat o încălcare la nivel naţional a
drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în cauza respectivă.
1.3. Formulați efectele declarării recursului.
Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale suspendă executarea ei, cu excepţia
sancţiunii arestului contravenţional.
Instanţa de recurs judecă recursul cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în
raport cu calitatea ei în proces.
Instanţa de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, avînd dreptul, în afara temeiurilor
invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără a agrava situaţia
contravenientului.
Soluţionînd cauza, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai gravă persoanei în a cărei favoare a fost
declarat recursul.
Prin extindere, instanţa de recurs este în drept să judece recursul şi cu privire la persoanele care nu au
declarat recurs sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în privinţa lor, fără a le crea o
situaţie mai gravă.
2. Arestul contravențional
2.1. Definiți noțiunea de arest contravențional.
este o sancțiune contravențională excepțională care constă în privarea de libertate pe un termen stabilit prin
hotărâre judecătorească și care se execută în condițiile prevăzute de Codul de executare și se aplică, de
regulă, pentru săvârșirea unei fapte care amenință sau pune în pericol real sănătatea ori integritatea
corporală a persoanei.Arestul contravențional poate fi aplicat și în cazul neexecutării intenționate a unei alte
sancțiuni contravenționale.
TESTUL nr. 66
1. Contravenții ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și
valorile imobiliare
1.1. Exemplificați categoriile de contravenții ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea,
activitatea vamală și valorile imobiliare.
desfasurarea ilegala a ctivitatii de intreprinzator
organizarea de structuri financiare ilegale
folosirea materiei prime cu termen de valabilitate expirat la producerea de produse alimentare
incalcarea regulilor de comert
neasigurarea trasabilitatii
falsificarea si contrafacerea produselor
1.2. Generalizați elementele constitutive ale contravențiilor ce afectează activitatea de
întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și valorile imobiliare.
obiectul generic= poarta un caracter complex si este format din 4 categorii de relatii sociale: relatii sociale
cu privire la activitatea de intreprinzator; - relatii sociale cu privire la fiscalitate; - relatii sociale cu privire la
activitatea vamala; - relatii sociale cu privire la valorile mobiliare.
obiectul nemijlocit= reprezinta relatiile sociale ce vizeaza anumite valori concrete, care deriva din
continutul fiecarui articol in parte.
obiectul material= la fel si aici obiectul material este prezent, insa nu in toate componentele ci doar la acele
contraventii a caror valoare sociala ocrotita consta sau se exprima intr-o entitate materiala.
latura obiectiva= aceste fapte se manifesta atat prin actiune, cat si inactiune. aprecierea corecta a laturii
obiective a contraventiei este foarte importanta la stabilirea adevarului si la calificarea corecta a actiunilor
faptuitorului. Latura obiectiva se caracterizeaza prin diversitatea formelor de manifestarae. in cadrul
aceleiasi norme pot fi evidentiate mai multe forme de actiune sau inactiune a contravenientului.
subiectii= persoanele fizice responsabile si persoanele juridice. avand in vedere criteriul subiectilor,
doctrina de specialitate imparte contraventiile fiscale in 2 categorii: - contraventii savarsite de functionari in
cadrul societatilor comerciale sau altor agenti economici, carora le revin indatoriri de serviciu privind
calculul si plata impozitelor si a taxelor; - contraventii savarsite de contribuabili persoane fizice particulare
latura subiectiv= reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si consecintele sale.
1.3. Estimați politicile adoptate la nivel de stat în vederea contracarării activității ilicite în
domeniul vizat.,
Protecția juridică a categoriilor de relații sociale ce sunt protejate de normele în vederea domeniului dat au
importanță majoră pentru economie națională și infrastructura socială. În mare parte atentarea la aceste
categorii de relații sociale constituie un atentat dacă securitatea economică a statului, de aceea necesită o
protecție deosebită din partea autorităților competente ale statului.
2. Executarea sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor fizice
2.1. Identificați temeiurile inițierii procedurilor de executare a deciziilor judiciare.
Deciziile judiciare au un caracter executoriu după intrarea lor în vigoare, cu excepția cazurilor în care
legislația sau hotărârile judecătorești prevăd executarea lor imediată. Astfel Codul contravențional stabilește
că trimiterea spre executare a hotărârii judecătorești se pune în sarcina instanței care a judecat cauza în
primă instanță. În termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii președintele instanței trimite
dispoziție de executare precum și o copie de pe hotărârea definitivă autorități însărcinate cu puterea în
executare a hotărârii .
2.2. Descrieți particularitățile executării sancțiunii amendă aplicate persoanelor fizice.
Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de
răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale. Amenda se achită de către contravenient în mod
benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii acesteia. Contravenientul este în drept să achite
jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoștință a
deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale. În acest caz se consideră că sancțiunea amenzii este
executată integral, cu excepția cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancțiunii
contravenționale și contravenientul nu și-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei
contravenționale, până la cercetarea judecătorească. Evidența executării sancțiunilor amenzilor se ține în
Registrul debitorilor. Conținutul Registrului debitorilor, modul de ținere a acestuia și modul de evidență a
executării sancțiunilor amenzilor se reglementează de către Guvern. Prescripția achitării amenzii este de 30
de zile de la data stabilirii ei. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data
stabilirii ei, instanța de judecată o poate înlocui, după caz, cu: a) amendă în mărime dublă, care însă nu
poate depăși limita maximă a sancțiunii cu amenda prevăzută de norma materială contravențională sau de
art. 34 din CC al RM; b) privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la
un an; c) muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate
convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore; d) arest contravențional, calculându-se o zi de arest
pentru 2 unități convenționale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile. În acest caz, se va tine cont de
restricțiile prevăzute în art.38 alin.(4). Dacă persoana sancționată pentru săvârșirea contravenției din
domeniul circulației rutiere (art. 228-245 din CC al RM) nu a plătit benevol și integral amenda în decursul a
30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta se înlocuiește cu privarea de dreptul de a desfășură o anumită
activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an. Pentru situațiile
enumerate în art.34 alin.(4) lit.a), c) și d) din CC al RM, privarea de dreptul de a desfășura o anumită
activitate pe un termen de la 6 luni la un an poate fi aplicată ca sancțiune complementară.
2.3. Evaluați procedura executării sancțiunii munca neremunerată în folosul comunității.
Munca neremunerată în folosul comunității(art.37CC al RM) este o sancțiune relativ nouă introdusă în
legea contravențională și constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara timpului de
serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administrației publice locale. Ea se stabilește
pe o durată de la 10 la 60 de ore, se execută timp de 2-4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este
angajat în câmpul muncii, nu este antrenat în activități de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul
acestuia, sancțiunea poate fi executată până la 8 ore pe zi.Munca neremunerată în folosul comunității poate
fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancțiune. Contravenientului sancționat cu
muncă neremunerată în folosul comunității i se ia în scris un angajament prin care se obligă să se prezinte în
termen de 10 zile la organul de probațiune în a cărui rază teritorială își are domiciliul.În caz de eschivare de
la munca neremunerată în folosul comunității, această sancțiune se înlocuiește cu arest contravențional,
calculându-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Munca neremunerată
în folosul comunității nu poate fi aplicată militarilor prin contract și persoanelor care nu au atins vârsta de
16 ani.Munca neremunerată în folosul comunității se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data
luării în evidență a contravenientului și punerii în executare a hotărârii judecătorești.Militarii în termen și
militarii cu termen redus sancționați cu muncă neremunerată în folosul comunității execută această
sancțiune contravențională în unitatea militară.Această sancțiune se prestează în cel mult 6 luni, timp care
curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
TESTUL nr. 67
1. Executarea sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, privarea de
dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special
1.1. Identificați subiecții ce pot fi supuși sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită
activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special.
1.1 Subiecții ce pot fi supuși sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, privarea de
dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special.
Subiecții ce pot fi supuși plimbării de desfășura o anumită activitate reprezintă persoana fizică și persoana
juridică. Subiectul privind privarea de dreptul special sau privare de dreptul de a deține o anumita funcție
poate fi doar persoana fizică.
1.2. Determinați instituțiile ce asigură executarea sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o
anumită activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special.
Instituțiile ce asigură executarea sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate,
privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special:
Sancțiunea privare de dreptul de a desfășura o anumită activitate sau privării de dreptul de a deține anumite
funcții se asigură de către organul de probațiune, în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea sau își
are domiciliul contravenientul. Executarea sancțiunii de privare de dreptul de a conduce vehicule și a
privare de dreptul de a deține o armă și de portarmă se asigură de către organul de poliție, în a cărui rază
teritorială își are domiciliul contravenientul.
a) depuse în privința agentului constatator, are loc în termen de 2 zile lucrătoare de către conducătorul
autorității publice în cadrul căreia activează acesta sau, în cazul în care declarația de abținere sau cererea de
recuzare este depusă la etapa examinării cauzei în instanța judecătorească, de către instanța judecătorească
competentă să examineze cauza contravențională;
b) depuse în privința conducătorului autorității competente să soluționeze cauza contravențională, are loc în
termen de 10 zile lucrătoare de către instanța de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea
respectivă.
Decizia sau hotărîrea asupra abținerii ori a recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.
TESTUL nr. 69
1. Autoritățile competente să soluţioneze cauze contravenţionale
1.1. Identificați autoritățile competente să soluţioneze cauze contravenţionale.
Sînt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
a) instanţa de judecată;
b) procurorul;
c) comisia administrativă;
d) agentul constatator
2.2. Caracterizați violența (constrângerea) drept mijloc de influență ilegală asupra persoanei.
violenta este o anumita actiune a unei persoane fata de alta persoana, impotriva dorintei sale. influenta
violenta asupra persoanei este orice constrangere care o obliga sa actioneze impotriva dorintelor sale.
Despre violenta se poate de vorbit doar in cazurile cand exista inclalcari ale legii. La general, aplicarea
violentei nu poate fi legala.
2.3. Evaluați semnele amenințării drept unica formă a constrângerii psihice.
Amenintrea este unica forma a constrangerii psihice, care are dou semne principale:
La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se consideră
circumstanţe agravante:
a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări;
b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o contravenție
similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;
c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări
excepţionale;
f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe. Instanţa de
judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere această circumstanţă ca
agravantă;
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de o
persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui factor.
1.3. Evaluați caracterul exhaustiv al listei circumstanțelor agravante prevăzute de legislația
contravențională.
caracter exhaustiv ale corcumstantelor agrvante ce sunt enumerate in legislatia contravetionala,
demosnstreaza ca anume aceste circumstante se pot considera ca fiind agravante. nici o alta circumstanta
care poate fi descoperit in acel moment daca nu este stipulata in condul contraventional nu poate fi
considerata drept circumstanta agravanta.
2) Prin comunicarea procesului verbal prin posta cu aviz de primire. Această modalitate de comunicare se
aplica in mai multe situatii:
in situatia in care agentul constatator nu este competent sa aplice sanctiunea
- in ipoteza in care desi agentul constatator intocmeste procesul verbal si aplica sanctiunea in
prezenta contravenientului , acesta refuză sau nu poate sa semneze
in situatia in care desi agentul constatator este competent să aplice sanctiunea procesul verbal e
intocmit in lipsa contravenientului
3. Prin afișarea procesului verbal la domiciliul sau la sediul contravenientului
legea a reglementat aceasta modalitate de comunicare deoarece unii contravenienti cu rea credință ar
putea să refuze să semneze avizul de primire, pentru a obtine prescriptia executării sanctiunii
contraventionale
TESTUL nr. 74
1. Particularitățile esențiale ale Codului contravențional
1.1. Relatați despre evoluţia diacronică a legislaţiei contravenţionale.
-La 24 octombrie 2008 prin legea 218, a fost adoptat codul contraventional al Republicii Moldova, care a
venit să reglementeze in aspect nou răspunderea juridică ce survine ca rezultat al săvirșirii contraventiilor.
-Prin adoptarea si intrarea in vigoare a noului cod a avut loc ridicarea dreptului contraventional la nivel de
ramura de drept autonoma
Pe parcursul evolutiei legislatiei se evidentiază tendinta cresterii numărului de fapte considerate antisociale
si calificate drept contravenții
1.2. Caracterizați structura juridică a Codului contravențional al Republicii Moldova.
Actualul cod este sistematizat in 10 capitole, avînd o structură unitară fiind alcătuit din partea generală și
partea specială cuprinzînd in total peste 484 de articole. Partea generală cuprinde un ansamblu de norme
materiale, in timp ce cea specială reprezintă un sistem de norme procesuale.
1.3. Formulați sugestii și concluzii în legătură cu aplicarea Codului contravențional al Republicii
Moldova.
Drept concluzie codul contraventional se aplică pe intreg teritoriul Republicii Moldova , se aplică
contraventiilor săvirșite de cetățeni ai R.M. precum si de apatrizii domiciliati pe teritoriul R.M. in afara
teritoriului R.M. dacă fapta este considerată contraventie in Statul in care se află in temeiuri de reciprocitate.
Consider că faptul că politica de dezincriminare este benefică pentru consolidarea unui sistem de justitie
restaurativ ce are scopul de a resocializa , de a reintegra contravenientul, astfel nu intotdeauna o pedeapsă
mai dură are o eficiență mai ridicată.
2. Executarea sancţiunilor contravenţionale aplicate persoanelor juridice
2.1. Evidențiați exigențele normativ-juridice contravenționale în privința executării sancţiunilor
aplicate persoanelor juridice.
2.2. Analizați efectele juridice ale executării benevole a sancțiunii amenda contravențională.
conform art 313 cod de executare stabilește că executarea sanctiunii amenzii aplicate persoanelor fizice sau
juridice se asigură de executorul judecatoresc in a cărui competență teritorială stabilită de camera teritoriala
a executorilor judecătorești se află sediul persoanei juridice.
2.3. Argumentaţi rolul executorului judecătoresc și al organului de probațiune la executarea
sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor juridice.
Executorii judecătorești au dreptul de a initia procedurile de executare pe baza unui titlu executoriu.
Executarea sanciunii amenzii aplicate persoanelor fizice sau juridice se asigura de executorul judecatoresc ,
in a carui competenta teritoriala stabilita de camera teritoriala a executorilor judecatoresti se afla domiciliul
sau sediul contravenientului. In cazul in care executarea silita nu a fost posibila din cauza lipsei sau
insuficientei de bunuri ori din cauza eschivarii cu rea voință a contravenientului dacă amenda a fost aplicată
de instanța de judecata , executorul judecătoresc solicită instanței care a examinat cauza să adopte o
incheiere prin care instanța poate inlocui suma neachitată a amenzii după caz cu :
1. amendă in mărime dublă
2. privarea de dreptul de a desfasura o anumita activitate pe un termen de la 6 luni la un an
Privarea de dreptul de a exercita o anumita activitate se asigura de catre organul de probatiune, in a
carui raza teritoriala isi are sediul persoana juridică, ca mai apoi organul de probatiune să trimită
hotarirea judecătorească organului abilitat cu dreptul de a itnerzice contravenientului o anumita
activitate, pentru a sista activitatea interzisă, pentru a retrage autorizația/ licența sau pentru a
modifica statutul persoanei juridice sanctionate.
TESTUL nr. 75
1. Individualizarea răspunderii contravenționale și a sancțiunii contravenționale
1.1. Descrieți principiul individualizării răspunderii contravenționale și a sancțiunii
contravenționale (art.9 din Codul contravențional).
La aplicarea legii contraventionale se va tine cont de caracterul si de gradul prejudiciabil al contraventiei, de
persoana făptuitorului si de circumstantele atenuante ori agravante. Nimeni nu poate fi supus de două ori
răspunderii contraventionale pentru una si aceeași faptă.
1.2. Abordaţi problema individualizării judecătorești a răspunderii și sancțiunii
contravenționale.Prin urmare avem ca criterii de individualizare a răspunderii contravenționale
caracteristice etapei de individualizare judecătorești : circumstanțele comiterii faptei, gradul de pericol
social, natura si gravitatea consecintelor contraventiei, motivul săvîrșirii faptei, natura și frecvența faptelor
ce constituie antecedente, conduita făptuitorului după comiterea ilegalității, precum și de nivelul de
educație, virsta, starea de sănătate, situatia familială și socială.
Una dintre conditiile realizarii scopului pedepsei este individualizarea pedepsei .Astfel pentru ca pedeapsa
sa-si realizele scopul si functiile sale aceasta trebuie adaptata la nevoile de reeducare ale faptuitorului cu
luarea in considerare a gravitati faptei savarsite.
a) Circumstantele comiterii faptei-se va avea in vedere locul si timpul comiterii faptei(cum ar fi in timpul
noptii)si modul de pregatire si executare efectiva a activitatii infractionale, totodata si daca au fost folosite
unele mijloacele care pun in pericol viata mai multor persoane.
b)gradul de pericol social- acest criteriu este deosbit de important in cazul infractiunilor formale sau al
tentativelor.
c)natura si graviditatea consecintelor contraventiei -se are in vedere atat urmarile directe cat si cele indirecte
dar si celelalte urmari produse personei vătamate în urma savarșirii faptei.
d)motivul savarșirii faptei- și de aceste elemente care sunt de asemenea parți din structura laturii obiective
ale infracțiunii, se va ține seama la individualozarea pedepsei.
e)natura si frecventa faptelor care constituie antecedente- se va analiza specializarea faptuitorului intr-un
anumit domeniu contraventional si intervalul de timp necesar reluarii activitatii ilegale.
f)conduita faptuitorului dupa comiterea ilegalitatii- prezinta importanta pentru stabilirea pedepsei si
comportamentul faptuitorului dupa savarsirea faptei,atat înaintea începerii procesului cat si pe parcursul
desfasurarii procedurilor judiciare, cu alte cuvinte putem spune autodenuntarea, impedicarea producerii
rezultatului și recunoastrerea faptei, evitarea urmaririi penale.
g)nivelul de educatie, varsta starea de sanatate , situația familiala și sociala- în această categorie se inscriu
stari de fapt, cum ar fi , abandon scolar, varsta adolescentei, starea de sanatate precara, mediul familial
dezorganizat si altele.
Aceasta forma se efectuiasa in faz executarii pedepsei aplicate si reprezinta ultima etapa in realizarea
principiului individualizarii pedepsei.
In legislatia nationala individualizarea pedepsei contraventionale o gasim la art 41 CC care se stabileste prin
urmatoarele criterii:
-caracteristica constravenientului
După caracterul sancțiunii, destinația, modul de aplicare etc. acest sistem de sancțiuni contravenționale
poate fi clasificat potrivit diverselor criterii, după cum urmează:
1. Potrivit subiectului răspunderii contravenționale, sancțiunile sunt divizate în: ü aplicate persoanei
fizice; ü aplicate persoanei juridice.
3. Potrivit intereselor afectate, sancțiunile se grupează în:ü morale (avertismentul – art.33 CC al RM);ü
materiale (amenda – art.34 CC al RM; munca neremunerată în folosul comunității – art.37 CC al RM) ;ü
sancțiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privare de dreptul de a desfășura o anumită
activitate – art.35 CC al RM; privare de dreptul de a deține anumite funcții – art.35 CC al RM; privarea de
dreptul special – art.36 CC al RM; arestul contravențional – art.38 CC al RM);ü sancțiuni de prevenire
(acumulatoare) – aplicarea punctelor de penalizare (art.36 CC al RM) [1].
4. Potrivit competenței de aplicare, sancțiunile contravenționale pot fi:ü aplicate numai de către instanța
de judecată (privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, privarea de a deține anumite funcții,
privarea de dreptul special, munca neremunerată în folosul comunității, arestul contravențional);ü aplicate
numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de penalizare);ü aplicate atât de către
instanța de judecată, cât și de către comisia administrativă, procuror, agentul constatator (amenda) [3, p.582,
583].
Avertismentul(art.33 CC al RM), este sancțiunea cea mai ușoară, care poate fi aplicată în cazul comiterii
unei contravenții neînsemnateși constă în atenționarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite,
recomandându-i să respecte pe viitor dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către autoritatea
competentăsă soluționeze cauza contravențională, în modul stabilit de lege, deoarece în așa mod în caz de
recidivare a aceleiași contravenții pe parcurs de un an, a se considera faptul aplicării acestei sancțiuni ca o
circumstanță agravantă la stabilirea următoarei sancțiuni. În cazul contravenției neînsemnate sau a tentativei
de contravenție neînsemnată, autoritatea (persoana cu funcție de răspundere) competentă să examineze
cauza contravențională poate înlătura răspunderea contravențională, limitându-se la adresarea unei
observații verbale făptuitorului.
Amenda (art.34 CC al RM) este o sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele
prevăzute de Codul contravențional. Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională
este egală cu 50 lei.Amendaconstă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul statului. Ca sancțiune
contravențională este cea mai pe larg aplicată măsură de influențare, practic, pentru toate contravențiile
prevăzute de legislație.Amenda poartă un caracter material, dar în caz de sancționare a contravenientului ea
nu este o sancțiune procesuală cu caracter patrimonial, ci este o sancțiune juridică de natură
contravențională, care nu presupune restituirea de către contravenient a pagubei materiale și se aplică
indiferent de faptul, dacă este adus sau nu un prejudiciu material prin fapta contravențională. Această
sancțiune obligă persoana să plătească suma de bani stabilită ca sancțiune.
1.2. Determinați necesitatea utilizării procedurii de mediere în procesul de judecare a unei cauzei
contravenționale.
Procedura de mediere este cunoscută in legislația natională ca o metodă amiabilă de soluționare a litigiului,
prin incheierea unei tranzacții intre părți, tranzacție ce se contrasemnează și de mediator, care o anexează la
procesul verbal pe care-l va remite instanței de judecată și unde va indica și temeiul incetării procesului de
mediere. Importanța aplicării instituției medierii este relevată de către comisia Europeană pentru eficiența
justiției din cadrul Consiliului Europei. Judecătorii trebuie să susțină si să promoveze medierea .
1.3. Formulați particularitățile specifice unei ședinţe de judecare a cauzei contravenţionale.
Avertismentul(art.33 CC al RM), este sancțiunea cea mai ușoară, care poate fi aplicată în cazul comiterii
unei contravenții neînsemnate și constă în atenționarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite,
recomandand să respecte pe viitor dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către autoritatea
competentă să soluționeze cauza contravențională, în modul stabilit de lege, deoarece în așa mod în caz de
recidivare a aceleiași contravenții pe parcurs de un an, a se considera faptul aplicării acestei sancțiuni ca o
circumstanță agravantă la stabilirea următoarei sancțiuni. În cazul contravenției neînsemnate sau a tentativei
de contravenție neînsemnată, autoritatea (persoana cu funcție de răspundere) competentă să examineze
cauza contravențională poate înlătura răspunderea contravențională, limitându-se la adresarea unei
observații verbale făptuitorului.
Amenda (art.34 CC al RM) este o sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele
prevăzute de Codul contravențional. Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională
este egală cu 50 lei.Amenda Constă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul statului. Ca sancțiune
contravențională este cea mai pe larg aplicată măsură de influențare, practic, pentru toate contravențiile
prevăzute de legislație.Amenda poartă un caracter material, dar în caz de sancționare a contravenientului ea
nu este o sancțiune procesuală cu caracter patrimonial, ci este o sancțiune juridică de natură
contravențională, care nu presupune restituirea de către contravenient a pagubei materiale și se aplică
indiferent de faptul, dacă este adus sau nu un prejudiciu material prin fapta contravențională. Această
sancțiune obligă persoana să plătească suma de bani stabilită ca sancțiune.
Arestul contravențional
2.2. Determinați prevederile ce țin de limba în care este întocmit procesul-verbal cu privire la
contravenție.
Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi
materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională prin
interpret.
Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor care participă la
proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat.
Actele procesuale ale autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională se înmînează
persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional, fiind traduse în limba pe care aceasta o
cunoaşte, în modul stabilit de prezentul cod.
Temeiul juridic al retinerii autorului unei fapte ilicite este expres determinat de Codul contravențional,
art 433 alin 1. retinerea se aplica in cazul: 1. contraventiilor flagrante pentru care Codul contravențional
prevede sanctiunea arestului contravențional;2.imposibilitatii identificarii persoanei în a cărei privință
este pornit procesul contravențional, dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare.3.contravențiilor
pasibile de aplicarea măsurii de siguranta a expulzarii.
Aducerea silită. (Art.437) Aducerea silita consta in conducerea fortata in fata instantei de judecata a
martorului sau a victimei care se eschivează de la prezentare. Aducerea silită se efectuează de către
organul de poliție în temeiul unei incheieri judecatoresti (unui mandat).
Înlăturarea de la conducerea vehiculului și examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate art
438. Persoana care conduce un vehicul este inlaturata de la conducerea acestuia dacă:1. exista temeiuri
suficiente de a presupune ca se afla in stare de ebrietate inadmisibila produsă de alcool sau în stare de
ebrietate produsă de alte substanțe;2.nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce
sau de a folosi vehiculul.
Retinerea si aducerea vehicolului la parcarea. Art 439.Reținut poate fi numai acel vehicul al carui
conducator a fost înlăturat de la conducere în baza art. 438 din CC al RM și care este reținut.Aducerea
vehiculului reținut la stația de parcare speciala sau pe teritoriul organului de poliție va fi întemeiată în
cazul în care organul constatator n-a avut posibilitatea sa predea vehiculul proprietarului, posesorului
sau reprezentantului lor.
Cercetarea la fata locului. Aceasta masura de asigurare a procedurii contraventionale, de regula, este
însoțită de aplicarea următoarelor două măsuri de constrângere: percheziția corporală și ridicarea
obiectelor și a documentelor.
Perchezitia corporala si ridicarea obiectelor si a documentelor. În cazul contravențiilor aflate in
competenta, lucrătorul organului afacerilor interne și lucrătorul organului vamal amplasat în punctul de
trecere a frontierei de stat, dacă exista temeiuri de a efectua perchezitia corporala sau ridicarea, pot
ridica obiectele si documentele importante pentru cauza, care se afla în hainele, în alte lucruri ale
persoanei sau pe corpul ei.
1.3. Evaluați gradul de perfecțiune a legislației privind aplicarea riscului aducerii silite.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în care aceasta,
fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a informat
instanța care a citit-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
2. Coordonatele acțiunii legii la desfășurarea procesului contravențional
2.1. Determinați conținutul principiului acţiunea legii contravenţionale în timp.
Acțiunea legii contravenționale în timp
Legea contravențională care înăsprește sancțiunea sau înrăită- feste situația persoanei vinovate de săvârșirea
unei contravenții nu are efect retroactiv, iar fapta care, printr-o lege nouă, nu mai este conside- rată
contravenție nu se sancționează.
Sancțiunea stabilită şi neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi nu se mai execută. Fiind guvernat
de principiul umanismului, acest fapt se explică prin aceea că sancțiunea vine nu să pedepsească persoana
pentru încălcare, ci să o reduce, ca pe viitor persoana să nu mai comită ilegalități, venind, astfel, ,în
întâmpinarea delincventului".
De asemenea, dacă legea nouă prevede o sancțiune contravențională mai blândă, se aplică anume acea
sancțiune.
- În cazul aplicării sancțiunii din legea veche, această sancțiune se execută în limita maximului sanctiunii
din legea nouă.
- Dacă legea nouă nu mai prevede o anumită categorie a sancțiunii, sancțiunea din categoria respectivă,
stabilită și neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută.
Dacă legea nouă nu mai prevede o anumită categorie a sancțiunii, sancțiunea din categoria respectivă,
stabilită și neexecutată anterior intrării în vigoare a noii legi, nu se mai execută.
Dacă legea nouă prevede o sancțiune mai aspră, contravenția continuă, a cărei săvârşire a început anterior
intrării în vigoare a noii legi, se sancționează în conformitate cu legea în vigoare în momentul consumării ei.
În acest context, timpul săvârşirii contravenției este considerat timpul săvârşirii acțiunii ilicite, iar în cazul
inacțiunii, este timpul în care ar fi trebuit să se desfășoare acțiunea pe care contravenientul a omis să
efectueze, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
Mai mult ca atât, efectul legii în timp este ghidat de principiul activității legii, potrivit căruia legea se aplică
tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficiență deplină și continuă din momentul intrării în
vigoare și până la abrogarea ei.
2.3. Apreciați importanța respectării principiului teritorialității prin prisma competenței instituției
împuternicite să soluționeze cauza contravențională.
TESTUL nr. 83
1. Subiectele răspunderii contravenționale
1.1. Identificați condițiile tragerii la răspundere a persoanei fizice.
1. Să aibă în momentul savarsirii contraventiei varsta implinita de 18 ani, iar pentru anumite fapte expres
prevăzute de legea contravențională – între 16 și 18 ani
2. Sa fie responsabila, adică să fie in deplinatatea capacitatilor mentale, să poată înțelege și judeca caracterul
faptelor sale
3. Sa dispuna de libertatea de voință și acțiune, adica sa nu fie constransa (fizic, sau psihic) să comită
contravenția, deci să-și poată determina si dirija voința și acțiunea sa.
Art 17 din Codul Contraventional stipulează: este pasibilă de răspundere contravențională persoana
juridic… pentru contraventiile savarsite in numele său ori în interesul sau de către organele sale ori de
reprezentanții acestora, dacă aceast corespunde uneia dintre urmatoarele conditii:
2. Este vinovată de desfășurarea unei activități ce nu corespunde actelor sale constitutive ori scopurilor
declarate
3. Fapta care a cauzat sau a creat pericolul cauzarii de daune in prorportii considerabile unei alte personae,
societatii ori a statului a fost savarsita in interesul acestei personae, a fost admis, sanctionata, aprobat,
utilizata de organul sau imputernicit ori de persoana cu functie de raspundere.
Subiectul special al contraventiei, pe lamga conditiile generale obligatorii anterior mentionate, trebuie sa
intruneasca si o conditie suplimentara- sa aiba o anumita calitate( ex: sa fie posesor al permisului de
conducere)
Astfel, daca lipsesc aceste conditii, persoana raspunde contraventiei conform dispozitiilor generale.
In doctrina dr exista si subiect pasiv care reprezinta titularul valorilor sociale vatamate prin contraventie.
Mai simplist zis, victimă sau persoana vatamata.
2. Amenda judiciară
2.1. Identificați noțiunea de amendă judiciară în calitate de măsură procesuală de constrângere.
este o sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele prevăzute de Codul contravențional.
.Amenda constă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul statului. Ca sancțiune contravențională este cea
mai pe larg aplicată măsură de influențare, practic, pentru toate contravențiile prevăzute de legislație
2.2. Schițați condițiile de aplicare a amenzii judiciare în cadrul procesului contravențional.
incalcarea dreptului contraventional, comiterea contraventiilor(pastrarea armelor fara a anunta despre asta,
ridicarea vitezei, parcarea automobilului in locurile interzise)
2.3. Generalizați prevederile legale cu privire la categoriile de persoane față de care poate fi
aplicată amenda judiciară.
Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărții întâi a
Codului contravențional, după caz: a) amendă de la 10 la 1500 de unități convenționale; b) amendă în
mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenției, dar nu mai puțin de
valoarea limitei maxime în unități convenționale, în cazul în care acest fapt este prevăzut expres de norma
materială din partea specială a cărții întâi.
Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în partea
specială a cărții întâi a prezentului cod se sancționează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii în
valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărții întâi.
Comiterea de către persoana juridică a treia oară și mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărții întâi a prezentului cod se sancționează cu amendă în mărime triplă din
suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărții întâi. Amenda se achită de către
contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii acesteia. Contravenientul este în
drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare de la data aducerii
la cunoștință a deciziei de aplicare a sancțiunii contravenționale. În acest caz se consideră că sancțiunea
amenzii este executată integral, cu excepția cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancțiunii
contravenționale și contravenientul nu și-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei
contravenționale, până la cercetarea judecătorească. Evidența executării sancțiunilor amenzilor se ține în
Registrul debitorilor. Conținutul Registrului debitorilor, modul de ținere a acestuia și modul de evidență a
executării sancțiunilor amenzilor se reglementează de către Guvern. Prescripția achitării amenzii este de 30
de zile de la data stabilirii ei. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data
stabilirii ei, instanța de judecată o poate înlocui, după caz, cu: a) amendă în mărime dublă, care însă nu
poate depăși limita maximă a sancțiunii cu amenda prevăzută de norma materială contravențională sau de
art. 34 din CC al RM; b) privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la
un an; c) muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate
convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore; d) arest contravențional, calculându-se o zi de arest
pentru 2 unități convenționale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile. În acest caz, se va tine cont de
restricțiile prevăzute în art.38 alin.(4).
Dacă persoana sancționată pentru săvârșirea contravenției din domeniul circulației rutiere (art. 228-245 din
CC al RM) nu a plătit benevol și integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta se
înlocuiește cu privarea de dreptul de a desfășură o anumită activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce
vehicule pe un termen de la 6 luni la un an.
Dacă persoana juridică nu a plătit benevol și integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei,
aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni
la un an și/sau cu afișarea ori difuzarea actului de sancționare. Amenda se înlocuiește de către instanța de
judecată la demersul agentului constatator sau al procurorului. În cazul în care sancțiunea amenzii este
stabilită de instanța de judecată, înlocuirea se efectuează de instanță la demersul executorului judecătoresc.
TESTUL nr. 84
1. Arestul contravențional – cea mai aspră sancțiune contravențională
1.1. Descrieți utilitatea aplicării arestului contravențional ca sancțiune pentru comiterea de
contravenții.
Sancționarea contravențională este o instituție fundamentală în prevenirea și combaterea faptelor care
contravin conviețuirii sociale. Autoritățile statului trebuie să conştientizeze care este rolul lor în prevenirea
și combaterea acestor fapte cu grad redus de pericol social și, respectiv, în găsirea unor pârghii adecvate
pentru eficientizarea realizării scopului preventiv și represiv pentru care au fost aplicate. Este considerată
una din cele mai importante faze ale procesului contravențional, care în practică, trebuie să recunoaștem, are
o eficiență scăzută, fie că asta este din cauza frământărilor social-economice, politice din țară, fie din lipsa
de mecanisme de punere în executare a lor. Nu este suficient ca agentul constatator să stabilească
contravenția și să întocmească procesul-verbal, apoi instanța să pronunțe hotărârea, mai este nevoie ca
contravenientul să fie pus la respect de autoritățile statului, nu neapărat cu arest contravențional, în măsura
în care să nu mai comită ulterior astfel de fapte. Cu regret, chiar dacă au fost înăsprite sancțiunile pentru
unele fapte, în ultima perioadă se observă o creștere a contravenționalității pe toate palierele, mai ales în
rândul persoanelor tinere.
1.2. Caracterizați procedura de aplicare a arestului contravențional în contextul legislației
contravenționale.
Arestul contravenţional se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în
pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.
(3) Arestul contravenţional poate fi aplicat şi în cazul neexecutării intenţionate a unei alte sancţiuni
contravenţionale.
(4) Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de contravenţii sau al
cumulului de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune arestul
contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30 de zile.
(5) Durata reţinerii contravenţionale se include în durata arestului contravenţional.
(6) Arestul contravenţional nu poate fi aplicat, dacă acesta ar amenința sau ar pune în pericol real
sănătatea ori integritatea corporală a contravenientului, persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate,
militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în
bază de contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 8 ani, persoanei care
este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta
generală de pensionare. Pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 781 poate fi aplicat arestul
contravențional persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare, cu condiția că nu există
impedimente justificate legate de starea lor de sănătate.
ü Dreptul la aparae
ü Sa fieasigurata in cel mult 3 ore de la retinere cu un avocat care acorda asistenta juridica garantata de stat
daca este pasibila de sanctiunea arestului contravetional.
ü Sa anunte in cazul retinerei prin autoritatea competenta sa solutioneze cauza contraventionala doua persoane
la alegerea sa despre faptul si locul retinerei.
ü Sa primeasca informatie scrisa si explicare drepturilor sale inclusiv a dreptului de a tacea si de a nu marturisi
impotriva sa, rudelor sale apropiate precum si asi recunoaste vinovatia
ü Sa fie audiata in prezenta aparatorului daca accepta sau cere sa fie audiata .
ü Sa aiba intrevederi cu aparatorul in conditii confidentiale, fara limitarea numarului si duratei intrevederilor.
ü Sa ia cunostinta de materialele din dosar si sa i se elibereze la cerere in cel mult 24 ore copii de pe procesul
verbal.
ü Sa prezinte probe.
ü Sa formuleze cereri.
ü Sa se impace cu victima.
ü Sa ceara si primeasca repararea prejudiciului cauzat de actiunile neligitime ale autoritatii competente.
ü Sa atace in modul stabilit de lege actiunile si deciziile autoritatii competente, inclusiv a instantei de judecata.
2.2. Descrieți semnificația principiului prezumției nevinovăției față de persoana în a cărei privinţă
a fost pornit proces contravenţional.
Prezumţia de nevinovăţie garantează protecţia persoanelor în procesul penal împotriva arbitrarului în
stabilirea şi tragerea la răspundere penală. Ceea ce dreptul poate acorda este garanţia juridică prin care
asigură că nimeni nu va fi tras la răspundere penală şi sancţionat discreţionar, iar atunci când este învinuit de
săvârşirea unei infracţiuni se va urma o procedură juridică prin care să se stabilească vinovăţia lui. 2.
Prezumţia de nevinovăţie stă la baza tuturor garanţiilor procesuale legate de protecţia persoanei în procesul
penal. În raporturile penale trebuie să se acorde protecţie juridică învinuitului sau inculpatului, în aşa fel
încât acesta să nu fie pus în inferioritate nici faţă de organele judiciare şi nici faţă de părţi. 3. Prezumţia de
nevinovăţie este strâns legată de aflarea adevărului şi dovedirea corectă a împrejurărilor de fapt ale cauzei,
în aşa fel Principiul prezumţiei de nevinovăţie reprezintă o regulă de bază a procesului penal şi unul din
drepturile fundamentale ale omului. Această prezumţie este una legală şi relativă. Aceasta se explică prin
faptul că este prevăzută expres în lege şi este posibilă răsturnarea acestei prezumţii. În acest studiu am
încercat să elucidăm unele neclarităţi care pot apărea în legătură cu aplicarea în procesul penal a acestui
principiu. Acest principiu are o deosebită importanţă teoretică şi numeroase implicaţii practice legate de
administrarea şi aprecierea probelor
2.3. Formulați obligațiile de care dispune persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional.
Obligatiile:
ü Sa se supuna dispozitiilor legale ale agentului constatator si ale presedintelui sedintei de judecata.
ü Sa respecte ordinea in sedinta de judecata si sa nu paraseasca sala de sedinta fara invoirea dat de presedintele
sedintei.În conformitate cu C.Cont - dreptuile minorilor se realizeaza si de reprezentantul lui legal.Procesul
contraventional se aplica in mod corespunzator prevederile Codului de Procedura Penala cu privire la
drepturile reprezentantului legal al minorului.
TESTUL nr. 85
1. Competența materială la soluționarea cauzei contravenţionale
1.1. Identificați atribuțiile instanţei de judecată în procesul de soluționare a cauzelor
contravenționale.
Instanţa judecă:
1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei
unor alte organe, precum şi:
a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;
b) cauzele contravenţionale prevăzute la art.61, 63–66, 316–3181, 320, 336;
b1) cauzele contravenţionale în cadrul cărora au fost dispuse măsurile procesuale de constrîngere
prevăzute la art. 432 lit. a) și e);
c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni
dintre cele care urmează:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
d) cauzele contravenționale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei măsuri de
siguranță dintre cele care urmează:
– expulzarea;
– demolarea construcției neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor;
– confiscarea specială;
– ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
2) contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale,
procurorului.
(11) Contestația împotriva deciziei în cauza contravențională se examinează de către instanța de
judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea competentă sau procurorul care a emis decizia, ori de
către instanța de la locul unde îşi are sediul autoritatea competentă, pentru cazurile prevăzute la art. 394 alin.
(11).
(2) Instanţa de judecată este competentă să aplice măsuri de siguranţă şi amendă judiciară.
(3) Instanţa de recurs judecă recursul pronunţîndu-se prin decizie.
2.3. Evaluați importanța cercetării la fața locului în cadrul unui proces contravențional.
datorita cercetarii la fata locului se pot gasi probe ce ajuta la cercetarea faptuitotului sau a circumstantelor
care au dus la infaptuirea contraventiei. datorita cercetarii se pot gasi diverse probe, acestea fiind elemente
informative ce au fost lasate de contraventie sau contravenient in urma savarsirii actiuunii. aceste elemente
de informatiune pot arunca o lumina asupra existentei faptei contraventionale.
TESTUL nr. 86
1. Efectuarea percheziţiei în cadrul soluționării cauzei contravenționale
1.1. Definiți noțiunea de domiciliu și explicați ce înțelegeți prin domiciliul persoanei.
Loc unde cineva, avându-și locuința principală, este ținut în evidență de autorități și își exercită drepturile
cetățenești. Casa în care locuiește cineva în mod statornic;
1.2. Determinați temeiul în baza căruia se efectuează percheziția.
Organul de constatare a contravenţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului
Instituţiilor Penitenciare, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie şi
procurorul sînt în drept să efectueze percheziţie dacă sînt organe abilitate cu dreptul de examinare şi/sau
soluţionare a contravenţiei respective şi dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie
operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o
anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori
dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză.
(2) Percheziţia se efectuează în baza unei hotărîri motivate a organului de constatare a contravenţiilor
şi numai cu autorizația judecătorului de instrucție.
(3) În caz de contravenţie flagrantă, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate fără
autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat sau nu mai tîrziu de 24 de
ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei efectuate, indicîndu-se motivele
efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni.
(4) În cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de instrucție confirmă
rezultatul acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar, prin încheiere motivată, recunoaşte percheziţia
ca fiind ilegală.
(5) Prin domiciliu se înţelege o locuinţă sau o construcţie destinată locuirii permanente sau temporare
(casă, apartament, vilă, cameră la hotel, cabină pe o navă maritimă sau fluvială), anexele lor nemijlocite
constituind partea lor indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Prin
domiciliu se înţelege şi orice teren privat, vehicul, navă maritimă sau fluvială privată, birou.
(6) Organele de constatare, examinare şi soluţionare a contravenţiilor, abilitate cu funcţii de control de
stat în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, nu au
dreptul să efectueze percheziţii decît asistaţi de colaboratori de poliţie şi doar dacă au fost epuizate toate
căile de control în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii
de întreprinzător.
(7) Este interzisă efectuarea percheziţiilor cu depăşirea spaţiilor, în alte locuri, în temeiul altor acte sau
urmărind alte scopuri decît cele indicate în încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea
percheziţiei sau în hotărîrea motivată privind efectuarea percheziţiei.
1.3. Evaluați activitatea organelor de constatare ale căror autorități sunt abilitate cu dreptul de a
efectua percheziția.
Organul de constatare a contravenţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului
Instituţiilor Penitenciare, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie şi
procurorul sînt în drept să efectueze percheziţie dacă sînt organe abilitate cu dreptul de examinare şi/sau
soluţionare a contravenţiei respective şi dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie
operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o
anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori
dobîndite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză.
2.3. Еvаluаți grаdul dе реrfесțiunе prin prisma lеgii соntrаvеnțiоnаlе la judесаrеа саuzеi
соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță.
TESTUL nr. 88
1. Aprecierea probelor în procesul contravențional
1.1. Idеntifiсаți criteriile juridice de admisibilitate a probelor.
Împăcarea este personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de
reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciţiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanţilor lor legali.
Tranzacţia este acordul încheiat de părţi şi contrasemnat de mediator, ca urmare a procesului de mediere,
prin care părţile consimt asupra soluţionării amiabile a unui litigiu.
2. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport
2.1. Definiți construcția terminologică „ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport”.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea permisului de conducere pînă la
pronunţarea hotărîrii judecătoreşti asupra cauzei. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier.
2.2. Descrieți condițiile și regulile de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport.
Instanţa de judecată examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii, demersul agentului constatator
cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, cu emiterea unei
încheieri care va conţine una dintre următoarele soluţii:
a) admiterea demersului agentului constatator şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport;
b) respingerea demersului agentului constatator şi restituirea permisului de conducere titularului.
Termenul executării măsurii de siguranţă de ridicare provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport se include în termenul de executare a sancţiunii de privare de drept special de a
conduce mijloace de transport.
(6) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se poate aplica chiar
dacă făptuitorul este eliberat de răspundere contravenţională.
(7) În cel mult 3 zile de la data pronunţării încheierii, copia de pe aceasta se înmînează agentului
constatator şi persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional sau se remite acestora în
cazul în care nu au fost prezente la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale, faptul expedierii
consemnîndu-se în dosar.