Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de curs
La disciplina: Drept Administrativ
Tema: Guvernul
Chişinău 2012
CUPRINS
Introducerea
Încheiere
Bibliografie
Anexe
Introducere
Până la începutul procesului de privatizare (1991) pe parcursul a câtorva decenii nu a existat
dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare.
Noţiune de „piaţă imobiliară” şi de „valoare de piaţă” pe acele timpuri nu erau cunoscute.
Treptat, o dată cu procesul privatizării bunurilor imobiliare în Republica Moldova a şi început
dezvoltarea relaţiilor economice de piaţă, sau creat condiţii favorabile pentru apariţia unor genuri
noi de activitate care pe parcursul anilor capătă un aspect tot mai nou. Odată cu apariţia
drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile au apărut şi operaţiile de vânzare-cumpărare,
donaţie, moştenire, închiriere etc., iar odată cu aceste tranzacţii a apărut şi piaţa imobiliară unde
activitatea de evaluare a bunurilor imobiliare capătă pe parcursul timpului un interes tot mai
sporit, ceia ce duce la un nivel de creştere a dezvoltării ei.
Piaţa imobiliară se remarcă prin particularităţile sale, care o identifică printre celelalte feluri
de pieţe. Aceste particularităţi ale pieţei imobiliare au o relaţie indisolubilă cu trăsăturile
caracteristice bunurilor imobiliare.
Conform Legii RM cu privire la activitatea de evaluare nr. 989-XV din 18.04.2002, evaluării
se supun diverse obiecte: bunuri mobile, bunuri imobile şi drepturile asupra lor; active
nemateriale şi drepturile asupra obiectelor proprietăţii industriale; drepturile de autor, drepturile
asupra resurselor naturale; întreprinderile în calitate de complex patrimonial; valorile mobiliare
şi alte obiecte. În cadrul activităţii de evaluare sunt unite strâns norme şi reglementări juridice,
economice etc. Evaluarea bunurilor imobile este o activitate profesională complexă care necesită
din partea evaluatorului un complex întreg de cunoştinţe şi deprinderi.
Scopul lucrării constă în evaluarea imobilului comercial privit atât ca afacere cât şi ca bun
imobil, adică patrimoniul întreprinderii.
În lucrarea prezentată este expus procesul de evaluare afacerii. Sunt redate aspecte teoretice,
metodologice şi practice ale evaluării unităţilor economice din Republica Moldova. Ca obiect de
studiu în această lucrare a servit imobilul comercial SRL „Forum”.
Lucrarea de faţă este alcătuită din: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie şi anexe..
În primul capitol inclusă descrierea întreprinderii (diagnosticul juridic. Tot în acest capitol
este caracteristica obiectului evaluării.
În capitolul II este descris diagnosticul imobilului comercial. Poziţia obiectului evaluării pe
piaţă. Pregătirea informaţiei necesare.
Capitolul III constituie evaluarea propriu zisă a afacerii prin folosirea abordărilor de evaluare.
Utilizarea metodelor care se înscriu la aceste abordări depinde de tipul de întreprindere, situaţia
acesteia la data evaluării, calitatea şi cantitatea informaţiilor disponibile, scopul evaluării etc.
Lucrarea de faţă se încheie cu concluzii, recomandări, bibliografie şi anexe.
Capitolul I. Descrierea întreprinderii
1 2 3 4 5 6 7=6-5
Comerţ cu 1716718 1730876 100,8 100 100 0
amănuntul
Total venituri 1716718 1730876 100,8 100 100 0
din vânzări
Sursa [întocmit de autor în baza BC]
Ritmul creșterii față de anul precedent. % = AG/AP *100%
= 1730876/1716718* 100% = 100,8%
Total venituri din vânzări =1730876/1716718 * 100% = 100,8 %
Calculăm ponderea
Anul precedent = AP/∑VV *100 %
Comerţ cu amănuntul= 1730876 / 1730876 * 100% = 100%
Anul de gestiune = AG/∑VV *100 %
Comerţ cu amănuntul= 1716718/ 1716718 *100% =100%
Concluzie: Din datele prezentate în tabelul 1.1 rezultă că activitatea operaţională a SRL
„Forum” nu este diversificată şi cuprinde o singură direcţie şi anume comercializarea mărfurilor
cu amănuntul. Reieşind din aceste date vedem că în anul de gestiune a avut loc o creştere faţă de
anul precedent cu 0,8%.
Analiza concurenței
Piața de desfacere a firmei, respective spațiul în care oferta specific a societății comerciale
se întâlnește cu cererea, reprezintă un segment esențial al diagnosticului comercial, care nu poate
fi completat dacă nu se analizează și competiția, ca element fundamental al pieței.
În cadrul analizei mediului competitiv al întreprinderii pot fi nominalizați următorii
concurenți din sectorul comerţului sectorului Ciocana:
Făcând o comparație a cifrei de afaceri a firmei analizate 1730,876 (mii lei) cu cifra de
afaceri totală a sectorului de comerţ 4290,7367 (mii lei) s-a determinat cota de piață deținută de
întreprinderea evaluată (cpi) :
cpi = * 100, (3)
Figura 2.3
Concluzie: Din cele analizate mai sus observăm o creştere a cotei întreprinderii evaluate în
totalul vânzărilor producătorilor autohtoni de la 17,28% în a. 2006 la 17,46% în a. 2007 apoi o
scădere în anul 2007 la 15,19%. Apoi se observă o creştere a cotei de la 15,19% în anul 2008 la
15,25% în anul 2009. Dacă indicatorul este de 100% atunci întreprinderea este lider pe piaţa
respectivă. În cazul de faţă indicatorul în anul 2002 este de 15,25% şi ocupă o poziţie slabă pe
piaţa respectivă.
Dat fiind faptul că nu avem acces la informaţia cu privire la cifra de afaceri a
întreprinderilor concurente, nu putem determina cota lor pe sectorul de activitate analizat şi cota
relativă a întreprinderii.
Analiza clienților:
Analiza vânzărilor din perspectiva clientelei urmăreşte în primul rând evoluţia structurală a
cifrei pe clienţi. În formularea concluziilor este necesar să se ţină seama de poziţia întreprinderii
într-un lanţ al intercondiţionării fabricaţiei şi consumului unui produs. Evoluţia cifrei de afaceri
pe principalii clienți interni și externi evidenţiază o relativă stabilitate, ceea ce atestă existenţa
unor relaţii tradiţionale, relaţii ce se pot constitui ca suport pentru evoluţia viitoare a vânzărilor
societăţii comerciale. O asemenea concluzie este importantă pentru evaluator, îndeosebi în ceea
ce priveşte prognoza activităţii firmei pentru aplicarea metodelor de evaluare. În cazul dat din
lipsa informației despre clienți principali această analiză nu a fost efectuată.[2.p.43].
unde: rdTS – rata datoriilor pe termen scurt în suma totală a surselor de finanțare:
DTS – datoriile pe termen scurt, lei
P – valoarea totală a pasivelor, lei
Tabelul 2.7 Analiza ponderii datoriilor pe termen scurt în pasivele întreprinderii.
Perioada de calcul
2007 2008 2009
Indicatori
Datorii pe termen scurt,lei 11245 89554 70086
Total pasiv,lei 439148 483492 608354
Ponderea datoriilor pe termen scurt 2,56 18,52 11,52
în totalul pasivului, %
Sursa [întocmit de autor în baza BC]
Concluzii: Reieşind din calculele efectuate în tabelul 2.4 observăm o creştere a ponderii
datoriilor pe termen scurt în anul 2008 cu15,96%, urmată de o scădere în anul 2009 cu 7,0% faţă
de anul 2008. Din punct de vedere a capacităţii de plată curente şi lichidităţii, această dinamică
este nefavorabilă pentru întreprindere, deoarece confirmă că ea n-a dispus de mijloace bănăşti
suficiente pentru efectuarea plăţilor curente şi a apelat la bancă pentru obţinerea creditelor pe
termen lung.
Tabelul 2.8 Structura datoriilor pe termen scurt pe tipuri
2008 2009 Abaterea
Tipul datoriilor mii. lei cota % Mii. lei cota % Mii. lei cota %
Concluzii: Conform datelor din tabelul de mai sus structura datoriilor la finele anului
comparativ cu începutul perioadei s-a schimbat esenţial. Conform situaţiei la finele anului
ponderea datoriilor comerciale s-a mărit cu 1,45 %
a) Diagnosticul lichidității și solvabilității:
rata lichidității curente reflectă posibilitatea activelor curente, de care dispune întreprinderea de
a se transforma conform datelor din bilanțul contabil, într-un termen scurt în lichidități necesare
pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.[2.p.68] Acest indicator se va calcula după
următoarea formulă:
Lg = ,(10)
2008: Lg = 4,31
2007: Lg = 30,17
Concluzii: Lichiditatea curentă generală are ca valori optime intervalul 1-2,5. Deoarece pe
parcursul perioadei analizate, acest indicator depăşeşte limitele intervalului în sens pozitiv,
putem afirma că activele întreprinderii au capacitatea de a se transforma în lichidităţi necesare
într-un timp destul de scurt.
Însă creşterea excesivă a coeficienţilor lichidităţii nu este binevenită deoarece depăşirea nivelului
maximal recomandat reflectă o structură iraţională a activelor întreprinderii.
Rata lichidității intermediare reflect capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen
scurt fără a fi obligată să vândă stocurile de mărfuri și servicii. Acest indicator ia în considerare
acele mijloace economice, care pot fi transformate repede în bani. Acest indicator va fi calculate
după următoarea formulă:
Lr = ,(11)
2008: Lr = = 2,32
2007: Lr = =18,69
Concluzii: Lichiditatea intermediară trebuie să fie mai mare ca unitatea, însă este admisibil şi
intervalul 0,7-0,8. Reieşind din datele de mai sus putem spune că întreprinderea este capabilă să
achite datoriile pe termen scurt fără a fi obligată să vândă stocurile de mărfuri.
Rata lichidității absolute imediate reflectă posibilitatea mijloacelor bănești de care dispune
societatea, de a se transforma rapid în lichidități. Acest indicator se va calcula după următoarea
formulă:
La = ,(12)
2007: La = =14,27
Rata solvabilității generale. Acest indicator ne indică în ce măsură datoriile totale sunt
acoperite cu active imobilizate și active circulante. Acest indicator se va calcula conform
formulei:
Sg = , ,(13)
2007: Sg = =39,05
Concluzii: Conform datelor primite în rezultatul calcului de mai sus vedem că valoarea
supraunitară semnifică faptul că datoriile totale ale întreprinderii sunt acoperite de valorile
activelor imobilizate şi activelor curente.
Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii
Concluzii: Din rezultatele obţinute mai sus vedem că rentabilitatea veniturilor din vânzări în
anul 2008 a crescut faţă de anul 2007 cu 0,47 % iar în anul de gestiune a scăzut cu 0,65% faţă de
anul precedent.
Acest lucru se poate întâmpla din cauza crizei economice din ţară sau din cauza întreprinderilor
concurente din acest sestor.
Rentabilitatea de produs se poate determina luând în considerație prețul de vânzare sau costul
unitar al unui produs. În cazul în care utilizăm în calcule prețul de vânzare, rentabilitatea pe
produs se va determina după formula:
Rp = * 100% (15)
Acest indicator ne arată capacitatea unităţii economice de aşi utiliza cât mai eficient activele
sale. Din tabel vedem că rentabilitatea activelor acestei întreprinderi de scădere în anul de
gestiune comparativ cu anii precedenţi.
Conform datelor obţinute vedem că întreprinderea nu-şi răscumpără cheltuielile. În acest caz
este pericol ca întreprinderea să falimenteze.
Rentabilitatea capitalului reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza capitalul propriu în
vederea obținerii profitului, prin ea înțelegem capacitatea întreprinderii de a-și îmbogăți
proprietarii. [1.pag.125]
Rentabilitatea capitalului propriu este importantă nu numai pentru proprietarii întreprinderii,
dar și pentru viitorii investitori. Rentabilitatea capitalului propriu reprezintă eficiența cu care este
utilizat capitalul propriu pentru obținerea profitului net și poate fi determinată după formula:
Rf = * 100%, (18)
Calcule:
1. 518882/302844=1,7
2. 608354/302844=2,01
3. 518882/70086=7,4
4. (331214+422)/70086=4,73
5. 331214/7008=3,66
6. ((187246+178394)/2/1419514*360/=261,93
7. 1730876/(51882-70086)=3,86
8. 70086/608354=0,11
9. 24468/(244468+293800)=0,45
10. ((66277-63887)/63887*100)/((1716718-1644563)/1644563*100)=0,85
11. 311362*100/17130876=67,49
12. 6096*100/461320=1,69
VP = + ()
R= ,()
normarc = = 1/5=0,2*100=20
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Riscul de întreprindere
7 Cotele impozitelor 1
8 Stabilirea legislației 1
Riscul lichidității
Total risc 0 0 1 3 3 2 2 1 1
Ponderea 0 0 3 4 5 6 7 8 9
Risc ponderat 0 2 3 12 10 12 14 8 9
Componentele Rata de bază fără risc, % Prima pentru risc, Norma de restituire
ratei de % a capitalului, %
capitalizare 7,0 5,6 0.2*100=20
Rata de 32,6
capitalizare,
%
Sursa: întocmit de autor
În procesul evaluării afacerii se va accepta unul din modelele fluxului de numerar (CF): CF
pentru capitalul propriu sau CF pentru tot capitalul investiţional. Fluxul de numerar pentru
capitalul propriu se determină conform următorului algoritm:
+ amortizarea
R= = 2639061,04lei
Dezvoltarea pieţei imobiliare are o importanţă deosebită pentru statornicirea unui stat, fiind un
element component esenţial al economiei de piaţă. Fără o piaţă imobiliară avansată nu este
posibilă dezvoltarea proceselor investiţionale, creşterea producţiei şi sporirea nivelului de trai al
populaţiei ţării. Fără piaţa bunurilor imobiliare nu poate exista piaţă în general, deoarece piaţa
forţelor de muncă, piaţa de capital, piaţa serviciilor şi a mărfurilor, pentru existenţă au nevoie
de încăperi în care să-şi desfăşoare activitatea.
Însemnătatea acestei pieţe este determinată de particularităţile sale. Pe de o parte, aceasta este o sferă a
relaţiilor ce cuprinde nu numai subiecţii activităţii antreprenoriale. Pe de altă parte piaţa imobiliară este un
component esenţial al economiei de piaţă.
Piaţa bunurilor imobile comerciale,care include oficii, bunuri imobile utilizate pentru activităţile de
comerţ, întreprinderi de prestare a serviciilor, hoteluri, restaurante şi alte bunuri imobile cu destinaţie
comercială funcţionează şi este caracterizată de o infrastructură dezvoltată, care este susţinută de agenţiile
guvernamentale şi companiile private ce activează în domeniul evaluării bunurilor imobile în diferite
scopuri.
Pentru evaluarea bunurilor imobile comerciale orice evaluator trebuie să cunoască şi să
posede cunoştinţele necesare cu privire la acţiunea factorilor care ar duce la ridicare valorii
de piaţă a bunului, cât şi a factorilor care ar pute diminua această valoare.
Principiile de evaluare au o importanţă deosebită la evaluarea bunurilor imobiliare comerciale,
întreprinderilor, activelor nemateriale cât şi a tuturor tipurilor de bunurilor imobiliare, fiind baza
teoretică a procesului de evaluare a valorii de piaţă. Prin utilizarea concretă a lor ele oferă o
încheiere cât mai reală a valorii proprietăţii. Conform clasificărilor principiilor, fiecărui tip de
imobil i se atribuie unele din principii, sau în cazuri concrete mai multe tipuri concomitent, care
duc la estimarea mai reală a valorii bunurilor.
Valoarea afacerii depinde de diverşi factori care pot acţiona asupra valorii lui. Influenţa tuturor
tipurilor de factori duc atât la sporirea cât şi la reducerea valorii businessului
În cazul obiectelor comerciale este necesar de a utiliza metoda venitului, cu toate că în
Republica Moldova din motivul instabilităţii economice sunt întâlnite dificultăţi în determinarea
ratei de actualizare şi capitalizare, a riscurilor înalte ce sunt legate de investiţii.
Procesul de evaluare a magazinului de produse alimentare „Forum ” amplasat în municipiul
Chişinău sectorul Ciocana a parcurs un şir de etape pe parcursul cărora am întâlnit şi obstacole
pe planul:
1. Găsirii unui potenţial client ce ar dori să dea informaţia necesară pentru raportul de
evaluare.
2. Determinării ratei de profitabilitate a obiectului dat din cauza insuficienţei informaţiei şi
a netransparenţei raportului financiar oferit de beneficiarul evaluării..
Astfel, în urma realizării raportului de evaluare valoarea de piaţă a afacerii
întreprinderii „Forum” determinată prin metoda actualizării fluxurilor de numerar
constituie 2339731,93 lei, sau 144427.90 euro.
Scopul propus la efectuarea acestei lucrări a fost îndeplinit.
Recomandări: