Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fizica Constructiilor 2
Fizica Constructiilor 2
1. ACUSTICA IN ARHITECTURA
2. ILUMINAT ARTIFICIAL
ACUSTICA IN ARHITECTURA
1. ACUSTICA FIZICA, FIZIOLOGICA SI SPATIALA
- Primele elem de acustica au aparut in Antichitate-amfiteatrele
- Vitruviu; Athanasius Kirchner – cercetari acustica – Phonurgia 1675
- W. Sabine – bazele acusticii 1900
- Spațiile de audiție - Teatrele grecesti – pe forma reliefului; teatrele romane- independente; formele ovale si eliptice; încercări de copiere a unor
reușite – Garnier – Opera din Paris printre cele mai bune dpdv acustic - forma semicirculara
Vibratia unui corp produce asupra aerului comprimari succesive alternate cu destinderi, care se propaga in toate
directiile, formand unde sonore sferice. Undele sonore atingand urechea produc vibratii ale organelor auditive, care pe cale nervoasa, sunt traduse in creier
in senzatii sonore=sunete.
ACUSTICA FIZICA
UNDELE ACUSTICE - mişcări oscilatorii ale unor medii elastice, datorate unor forţe exterioare. Ele pot fi percepute prin simtul tactil (vibratii) sau prin auz
(sunete).
Medii elastice:
- gazoase (ex. aer)
- lichide (ex. apă)
- solide
-> In mediile gazoase si solide apar unde succesive de comprimare, dilatare, iar in cele solide pot aparea si unde de rasucrire, incovoiere. ( In spatiul cosmic –
vid- nu exista sunet)
UNDA SONORA SIMPLA – in natura sunetele simple sunt foarte rare dar pot fi produse
experimental (ex. Diapazonul-unda simpla)
VITEZA de propagare a undelor sonore intr-un mediu dat depinde de calitatile fizice ale
acestuia (elasticitate, densitate, temperatura) ex. Aer- 320-344 m/sec; Apa - 1440 m/sec,
Lemn- 4000m/sec, Otel 5100m/sec; cauciuc moale 50m/sec)
Viteza de propagare a sunetelor variaza in functie de mediul in care se propaga, viteza mai
mica indicand ca mediul respectiv pune o rezistenta mai mare propagarii sunetelor.
Obervatie: numai undele reprezentand succesiune de comprimari si destinderi se deplaseaza,
in timp ce moleculele mediului repsectiv doar oscileaza dintr-o parte in alta in alta a punctului
de echilibru
IMPEDANTA ACUSTICA (sau REZISTENTA ACUSTICA SPECIFICA) – produsul dintre
densitatea mediului si viteza sunetului ; Ea determina gradul de reflexie a sunetelor si
proprietatile de izolare fonica a materialelor.
OSCILOGRAMA- reprezinta desfasurarea in timp si intr-un anume punct a undelor de
comprimare si dilatare intr-un anume moment ; Reprezentare grafica sinusoida; 3 componente
: FRECTENTA, PERIOADA, AMPLITUDINEA
PERIOADA – durata de timp intre 2 comprimari sau dilatari succesive, deci durata unui
ciclu complet – oscilatie competa; <sec>
AMPLITUDINEA – marimea oscilatiilor ; energia undelor care scade in timp si spatiu
<N/mp>
FRECVENTA – numarul de perioade pe secunda a sunetului respectiv <Hz> herti – ex.
1Hz= o perioada intr-o secunda; frecventa sunetului= 3Hz- 3 perioada intr-o secunda
Frecventa determina inaltimea sunetelor. Urechea normala a omului percepe intre 20Hz si 16
000Hz.
- Infrasunete – 0-20 Hz – le percepem ca vibratii, ne deranjeaza
- Domeniul auditiv normal: joase 20-400 Hz; medii 400-1600 Hz; inalte 1600- 20 000Hz
- Ultrasunete > 20 000 Hz
SUNETE COMPLEXE
- Reprezintă însumarea unui număr mai mic sau mai mare de unde sonore simple
- Spectru sonor – reprezentarea pe orizontală a frecvenţelor sonore şi pe verticală a intensităţilor corespunzătoare
- Tipuri curente de sunete complexe: • sunete muzicale• zgomote • pocnete
- Sunetele muzicale au oscilograme realtiv uniforme; spectre cu frecvente dominante insotie de frecvene suplimentare armnice care imbogatesc
sunetul
- Zgomotele- oscilograme si spectre dezordonate
- Pocnete- durata foarte scurta
NIVEL ECHIVALENT
- Reprezintă exprimarea unui sunet complex variabil în timp ca sunet constant ce produce aceleași efecte
- Nivelul echivalent poate fi considerat „media” nivelurilor sonore variabile în timp, însă din punct de vedere matematic este integrala energiei sonore
în timpul considerat.
ACUSTICA FIZIOLOGICA
SUNET- Perceperea undelor (oscilațiilor) acustice de către om
MARIMI MASURABILE
• Putere *W+
• Presiune *Pa+
• Intensitate *W/m2+
Legea Weber-Fechner - Senzația subiectivă a creșterii percepției este proporțională cu logaritmul creșterii stimulului.
-Pentru simplificarea masuratorilor si calculelor acustice s-a adoptat conventional o scara de masurare aritmetica, zecimala , avand 12 trepte egale –
corespunzatoare intervalului de audibilitate de la 0 dB (nivelul minim la care auzi sunetul) pana la 120 dB (pragul de durere). In decibeli se masoare pragul sonor
fizic real, in raport cu pragul de audibilitate
TĂRIA = reprezinta nivelul SUBIECTIV al intensittatii sonore. Exprimarea nivelului sonor in decibeli nu traduce fidel sensibilitatea urechii in rapot cu
inaltimea sunetelor, corespunzand numai pentru frecvente in jurul a 1000Hz (intervalul de audibilitate ese 20-20 000Hz) Noi percepem intensitatea
diferit in functie de frecventa sunetului. Sub 700Hz si peste 7 000Hz perceptia auditiva scade chiar daca intensitatea e aceeasi, iar intre 2 000 si 3 000
Hz e putin mai mare. Pentru a putea compara sunetele pe care le auzim cu sunetele reale ( senzatiile cu intensitatile sunetelor) s-a adoptat o alta
scara conventionala pentru taria sunetelor asa cum e perceputa de ureche , exprimata in FONI, tot cu 120 de subdiviziuni pe intervalul de audibilitate.
Relatia dintre nivelul sonor real in dB si taria subiectiva a sunetelor in foni se face prin abace cu curba izofona. -> se ia in considerare intensitatea in
raport cu frecventa.
- Daca spun ca am un sunet care are 50 dB nu este suficient pentru a descrie perceptia. Pot sa spun am un sunet de 50 dB cu o frecventa de 100 Hz sau
un sunet de 50 dB care are 1000 Hz.
- Avand in vedere ca urechea percepe intensitatea diferit in functie de frecventa vom utiliza dB(A) - decibeli ponderati care sunt ca o corectie. Decibelii
ponderati sunt in raport cu frecventa.
In acelasi timp pentru ca un sunet oarecare util sa devina inteligibil pe deasupra unui zgomot perturbator, taria lui trebuie sa fie apreciabil mai mare.
Fenomenul este imp in incaperile cu destinatie acustica.
ACUSTICA SPATIALA
PROPAGAREA SUNETULUI
In SPATII DESCHIDE -> CAMP ACUSTIC LIBER- sunetul se transmite in toate directiile
fara obstacole
In SPATIILE INCHISE-> CAMP ACUSTIC DIFUZ
Până acum s-a discutat despre propagarea sunetului în medii materiale omogene.
Ne interesează însă și fenomenele care apar la trecerea sunetelor dintr-un mediu în altul
și în special la întâlnirea sunetelor aeriene cu un corp solid.
REFFLEXIE
Fenomenul este analog reflexiei luminii cu deosebirea că lungimea de undă a luminii
este de ordinul micronilor, iar a sunetului de ordinul centimetrilor și chiar metrilor. –
Lungimea de unda a sunetului mult mai mare. Cu fiecare reflexie sunetul pierde putin
din energe.
Pentru simplificarea discuției – deși este vorba de UNDE – vom trata sunetele, având în vedere mișcarea lor, ca RAZE
SONORE.
La trecerea dintr-un mediu în altul o parte din raza sonoră se va REFLECTA iar alta se va REFRACTRA pătrunzând în
obstacol, deci raza reflectată va avea o intensitate mai mică decât cea incidentă. După cum știm din optică,
unghiul de incidență= egal cu unghiul de reflexie. (față de normala la suprafață)
Dacă suprafața estre PLANĂ razele reflectate vor părea unui ascultător că provin de la o sursă (S1) simetrică cu sursa reală
(S).
Daca .... razele reflectate vor avea .... Intr-o incapere CIRCULARA, DE EXEMPLU (Fig. 3.04A) cu o sursa sonora situata
aproape de centru, razele sonore vor fi focalizate intr-o zona aproximativ simetrica fata de centrul cercului.
Iar daca sursa este mai apropiata de perete vor aparea asa zisele UNDE TÂRÂTOARE , in centru ramanand un gol.
La un perete PARABOLIC (Fig. 3.04 B), razele reflectante ale unei surse sonore situata in focar vor fi paralele (fenomen utilizat pentru ecrane "reflectoare") de
sunet. Imediat insa ce sursa nu mai este in focar vor aparea focalizari, sau unde târâtoare.
- in unele statii ale metroului din Paris, avand in sectiune o bolta semicirculara placata cu faianta se poate vorbi comod de pe un peron pe celalalt cu tot
zgomotul de fond relativ ridicat, gratie dublei focalizari produse de bolta. (Fig. 3.06)
- un alt exemplu ar fi productia sonora a ghizilor, in tamburul bisericii Sf. Petru (Diametrul = 43,5 m), care tinand ceasornicul
de buzunar aproape de perete trimit vizitatorii in punctul diametral opus (Fig. 3.05). In acest punct, datorita undelor
târâtoare tic-tacul ceasornicului care are o intensitate sonora de aproape 1000 de ori mai mica decat vocea omeneasca, se
aude foarte clar.
Pentru ca fenomenul reflexiei sa nu fie alterat, se considera ca asperitatile trebuie sa fie mai mici de 1/10 λ (pentru vorbire
de exemplu 20-25cm).
125 Hz - λ 2,7 m; asperități < 25 cm
4000 Hz - λ 8,5 cm; asperități < 1 cm
DIFRACTIE (DISPERSIE)
Considerand obstacolele intalnite de sunete ca suprafete sau volume de dimensiuni finite, trebuie sa tinem seama si de
difractie (uneori numita si dispersie) fenomen datorat faptului ca fiecare particula din mediul in care se deplaseaza undele
sonore constituie un centru de vibratie (Principiul lui Huygens).
Difractia este mai mare la frecvente joase si influenteaza atat reflexia cat si "umbra" sonora la marginea si in spatele
obstacolelor. (Fig. 3.07A)
In cazul unor obstacole cu dimensiuni apropiate de lungimea de unda a sunetului (Fig. 3.07 B) reflexia este partiala si
difuza, iar umbra sonora este foarte redusa.
Iar obstacolele de mici dimensiuni (mici in raport cu lungimea de unda) sunt in mod practic ocolite de undele sonore fara
ca acestea sa fie influentate
In sfarsit golurile (de exemplu in pereti sau plansee) oricat de mici constituie adevarate surse secundare de sunet,
fenomenul find foarte important si in acelasi timp neplacut in izolari acustice (Fig. 3.07 D).
La insumarea undelor (...) am vazut ca acestea se pot slabi sau intari reciproc.
Important si in acelasi timp periculos este fenomenul de UNDE STATIONARE, care poate aparea atunci cand doua trenuri de
unde de ACEEASI FRECVENTA se propaga in directii opuse. Datorita insumarii amplitudinilor exista unele puncte in care
sunetul se aude mai tare si alte puncte in care se aude foarte putin. (maxime si minime ce raman pe loc). Fenomenul este
mai complex datorita frecventelor, amplitudinii si directiilor diferite dar, poate aparea de obicei in sali de forma foarte
regulata si intre pereti paraleli.
ECOU
Intr-un spatiu oarecare, (fig. 3.08) la urechea unui ascultator sunetele pot ajunge direct sau pe cai ocolite (deci intarziate),
dupa una sau mai multe reflexii. -> SUNETE DIRECTE + SUNETE REFLECTATE
Decalaj intre sunetul direct si cel reflectat > 1/15 sec => sunetele se aud separat = > ECOU
Decalaj intre sunetul direct si cel reflectat < 1/15 sec =>sunetele se aud ca un sunet prelungit=> REVERBERATIE
Decalajul maxim considerat acceptabil pentru vorbire este de 50 m/sec. (microsecunda + 1/1000 sec) sau 1/20 secunde.
Pentru muzica, unii autori accepta si 1/15 secunde deoarece schimbarile de sunete se fac mai rar.
Deci la o viteza de 340m/sec. diferenta de drum parcurs intre unda directa si cea reflectata este de maxim 17 m (Fig. 3.08 A)
Importante sunt prima si uneori a doua reflexie deoarece urmatoarele sunt prea slabe pentru a fi sesizate.
! In acustica spatiilor construie ecoul trebuie evitat pe cand reverberatie trebuie corect dozata putand imbogati auditia
muzicala, dar putand face neclara auditia vorbirii.
ECOUL DE FLUTURARE
Pentru salile de auditii este unul dintre cele mai neplacute fenomene. Atunci este posibila o oscilatie dus intors a undelor sonore intre doi pereti reflectanti
paraleli sau pe trasee mai complicate. => evitarea peretilor paraleli reflectanti
Daca celelalte sunete reflectate se stimg mai repede, fenomenul se percepe ca o coada pulsatorie a sunetului, care mai poate fi combinata cu fenomenul de
interferenta dand nastere la distorsiuni neplacute.
REZONANTA
Diverse corpuri in contact cu vibratiile sonore incep de asemenea sa vibreze.
Vibratiile devin maxime cand frecventa sunetului coincide cu frecventa proprie a corpului respectiv (fiecare corp are o frecventa proprie determinata de
proprietatile fizice si de dimensiunile sale).
Corpurile solide absorb energie de vibratie intarind sunetul in detrimentul duratei.
- Lemnul, in plus raspunde vibratiilor excitatoare si cu sunete avand frecvente armonoce si care
imbogatesc sunetul primar. De aceea lemnul este mult mai folosit pentru realizarea de
instrumente muzicale si in tratamentele salilor de auditii.
- Sunetul unui diapazon rezemat de un perete de caramida este mai puternic , dar de 2-3 ori mai
scurt decat in aer. Acelasi diapazon, asezat pe lemn da un sunet si mai puternic dar de 20-25 de ori
mai scurt decat in aer.
- Fenomene de rezonanta se produc si in volume de aer delimitate de pereti mai subtiri sau mai
grosi (vezi instrumentele de suflat) Fig. 3.11
- Cand peretii sunt subtiri emergia sonora absorbita este redata cu o prelungire in timp. (se pare ca
acesta era scopul unor vase de bronz denumite Ekheia, care erau asezate pe gradenele unor teatre
antice).
- Daca volumul de aer este inglobat intr-un perete masiv energia absorbita este cedata acestuia
(vezi rezonatorii. pct. 3.8.3.3)
- VAS REZONANT vs REZONATOR
ABSORBTIE
Daca vom considera obsacolul in discutie numai ca supr. delimitatoare a primei incaperi (Fig. 3.12) putem considera ca toata energia care nu a fost reflectata, a
fost "absorbita" de obstacol
Ei -Er = Ea sau Ea= Et+Ed+Ecs
SUNETELE IN CONSTRUCTII
SUNETE AERIENE –se propaga prin aer, de la sursa, fie direct prin urechea omului, fie prin reflexie sau difractie
SUNETE STRUCTURALE – se propaga prin elem de constr. Sunetele struct provin din
Absorbtia sunetelor aeriene
Producerea directa a vibratiei elementului pe cale mecanica – SUNETE DE IMPACT
-> prin contact direct (sau indirect dar rigid) cu un obiect care vibreaza- motor, teava, instalatii etc
-> prin lovirea sau frecarea suprafetei elem. – pasi pe pardoseala, tras mobila etc
Obs. Atenuarea zgomotelor de impact nu se poate face prin marirea greutatii elementelor de constructie.
Suprafetele poroase :
Aplicate drect pe suprafata- TENCUIELI POROASE – tencuiala acustica fonoabsorbanta
Tesaturi – pot fi cu strat de burete in spate; daca putem sufla prin ea e buna
Placi materiale poroase – pot avea si geometrii speciale
Pereti despartitori – panouri din materiale poroase, ecrane.
Obs. Sunetul se aduna in colturi
Absortia este buna la frecvente inalte, dar mai slaba la frecvente joase
VARIATIA ABSORTIEI CU GROSIMEA - absortia creste cu logaritmul cresterii grosimii (deci grosimile prea mari sunt neeconomice fata de sporul de
absortie obtinut. Perforarea partiala, inteparea, canelarea sau alt mijloc de marire a suprafetei aparente, duc la marirea absortiei
VARIATIA ABSORTIEI CU FRECVENTA - Aplicarea departata de suprafata rigida ajuta la imbunatatirea absortiei la frecvente joase- efectul de membrana
Se pot realiza astfel si tavane atarnate la oarecare distanta de planseu avand un scop multiplu: plastic, fonoabsortie, iluminat artificial si masoare a unor instalatii
Protejarea materialelor poroase cu panza, sipci, tapete sau placaje perforate este necesara la pereti si uneori la tavane pentru evitarea degradarii lor.
Intretinerea este destul de dificila, iar eventualele zugraveli sau vopsitorii trebuie sa fie, de asemenea , poroase.
DISPOZITIVE REFLECTANTE
Elemente de constr sau finisaj grele, compacte, netede
- Structuri din zidarie sau beton aparente
- Structuri din zidarie sau beton fnisate cu straturi relativ rigide: tencuieli, placaje din piatra sau ceramica, lambriuri cu panouri masive
- Structuri grele aparente sau tencuite, acoperite cu materiale textile subtiri, transparente la sunet
PERETI SIMPLI
- pentru evitarea transmisiei prin sunete aeriene neintrerupte, este esentiala evitarea oricaror gauri sau
pori. (Un perete din fibre de lemn aglomerate de 7 cm grosime are un indice R de numai 4 dB. Prin simpla
tencuire, R ajunge la 36 dB)
- In ipoteza unor pereti etansi, indicele de atenuare ramane influentat numai de VIBRATIILE DE
ANSAMBLU.
- La pereti intr-un singur strat, omogeni, indicele de atenuare creste proportional cu cresterea
LOGARITMULUI GREUTATII pe unitatea de suprafata. (Legea masei fig 4.01), deoarece inertia ansamblului
se opune intrarii in vibratie.
- crestere a masei este eficienta la greutati mai mici, dar este neeconomic de exemplu sa dublam greutatea de la 50 la 100 kg/mp pentru a obtine un spor de
numai 6 dB. Prin dublarea grosimii peretelui obtinem doar 6dB in plus. Dublarea grosimii peretelui se face prin utilizarea a 2 pereti diferiti – pereti dubli
- Porozitatile sunt utile in fonoabsorbtie dar inutile in izolatie
- Vibratiile de ansamblu sunt utile in fonoabs; pt izolare trebuie crescuta masa
- Indicele de atenuare R variaza si in functie de frecventa (indicele de atenuare reprezinta diferenta dintre sunetul incident si sunetul care se transmite
prin elementul structural)
- In pereti iau nastere
-vibratii fortate intretinute de undele sonore
-vibratii libere datorate frecventei proprii a peretelui
- Amandoua sunt franate de rezistenta la incovoiere a peretelui si, in plus, se atenueaza reciproc.
- Daca insa, la un anumit unghi de incidenta al razelor sonore, cele 2 frecvente coincid, ele se vor insuma, iar transmisia sonora va fi foarte puternica (este
vorba de efectul de rezonanta).
- Teoretic, aceasta suprapunere a frecventelor poate duce la vibratii foarte mari. Se pot astfel explica paharele sfaramate de unii cantareti exersati, podul
daramat din cauza pasului in cadenta a soldatilor sau legenda biblica a zidurilor de cetate daramate cu sunete de trambite. -> frecventa sunetului =
frecventa proprie a elementului
- Problema efectelor mecanice datorate rezonantei este mai putin importanta la sunete, putand sa capete , insa, aspecte grave la trepidatiile produse de
motoare.
- Prima frecventa de rezonanta se numeste FRECVENTA LIMITA deoarece mai exista si alte frecvente proprii superioare, mai putin periculoase insa.
- in zonele fecventelor de rezonanta, indicele de atenuare scade foarte mult.
- Frecventa limita este in functie de elasticitate, rigiditate, densitate, viteza sunetului, grosimi etc. . Din acest punct de vedere, materialul ideal pentru
izolari fonice ar trebui sa fie foarte greu si in acelsi timp sa aiba o rigiditate cat mai mica. (cum este de exmplu plumbul).
- Cei mai periculori sunt peretii subtiri (2-4 cm) din materiale usoare - la care ne putem astepta la surprize. La pereti mai grosi din beton, caramida, frecventa
limita de gaseste de obicei sub 100 Hz. Raman frecventele proprii suprioare care sunt mai putin suparatoare.
- Si materialele POROASE pot realiza o izolare acceptabila cu conditia ca suprafata lor sa fie etansata (tencuiala, tapet) si sa fie stapanita frecventa limita
PERETI DUBLI
- Imbunatatirea atenuarii - cei doi pereti vibreaza separat si teoretic atenuarea rezultata va fi suma indicilor de
atenuare individuali. Datorita reflexilor succesive, a rezonantei lamei de aer si a ansamblului, precum si cailor
colaterale se strabatere a sunetului, indicele va fi mai mic.
- Indicii reali de atenuare sonora sunt deasemenea mai mici datorita cailor laterale de transmisie a sunetului prin
planseu - tavan si evetuali pereti adiacenti.
- Caile 2 si 3 (fig 4.06) pot fi micsorate prin marirea masivitatii elementului de incastrare (perete sau tavan).
- Calea 4 este greu se evitat si nu are legatura directa cu problema in cauza.
- Pentru caile 2.3. si 4, ideal este un rost, deci o intrerupere TOTALA pe traseul undelor sonore (fig 4.07)
Ln = L1 – log 𝐴0 in care
L1 este nivelul zgomotului masurat in camera receptoare
A – suprafata echivalenta de absorbtie a incaperii A0 – o suprafata de absorbtie de referinta (10 mp UA)
PROTECTIA ACUSTICA
PROTECTIE ACUSTICA (protecție împotriva zgomotului): Ansamblul de măsuri luate în scopul realizării unor spații cu un climat sonor confortabil, adică liniștit
Asigurarea calității în construcții (Legea 10 / 1995, actualizare 2015)
Cerințe fundamentale de calitate ale unei constructii: printre altele E – protecție împotriva zgomotului
Normativ C125/1,2,3,4-2013
1 Prevederi generale
2 Proiectare și execuție măsuri de izolare fonică
3 Măsuri de protecție – clădiri
4 Măsuri de protecție – zone urbane
In conformitate cu documentele europene și cu normativul specific, cerința de protecție față de zgomot cuprinde următoarele condiții tehnice:
1. - Protecția față de zgomotul aerian provenit din exteriorul clădirii
2. - Protecția față de zgomotul aerian provenit dintr-un alt spațiu închis
3. - Protecția împotriva zgomotului de impact
4. - Protecția față de zgomotul produs de echipamentele și instalațiile tehnice ale clădirii
5. - Protecția împotriva zgomotului reverberat excesiv și a zgomotului produs în spațiul respectiv (zgomotul de fond)
6. - Protecția mediului înconjurător față de zgomotul produs de surse din interiorul clădirilor și construcțiilor, sau în legătură cu acestea (pentru incaperi
zgomotoase)
ZGOMOTUL
- nu poate fi definit fizic
- caracter subiectiv
- sunet jenant, semnal acustic nedorit => concluzie: orice sunet nedorit
- BCA-ul nu e bun izolator fonic – un perete de 10 cm de beton izoleaza mai bine decat un perete de 26cm din BCA+tencuiala
- Materialele se comporta diferit la frecvente diferite
- Betonul mai bun decat caramida in izolarea fonica – este mai dens
- Tencuiala pe ambele fete adauga 2-3 dB la indicele de izolare fonica
- Exista o limita unde izolarea se plafoneaza, nu mai creste
- indice de izolare mai mare decat toti peretii grei de mai sus
2.Gips-carton +structura metalica
– imbunatatire considerabila
-polistirenul este inutil in izolarea fonica
-distanta dintre placi cresste putin izolarea
-cele mai bune solutii pt cesterea indicelui de izolare sunt: tripla placare sau structura dubla (peretii de la hotel)
-placarea unor pereti existenti nu ajuta prea mult: - un perete de beton 14cm -> Rw= 52dB
- un perete de beton 14cm +strat de aer 6cm+ caramida 6,5cm+ tencuiala 2cm -> Rw= 56dB
am castigar doar 4 dB – infim; intr-o camera in care e liniste sunt 20dB iar cand vorbese cineva
se fac 50dB in camera
-prizele pozitionate isimetric de-o parte si de alta a peretelui det transmiterea sunetului
UȘI
- etanșare (garnituri de etanșare, multiplicare praguri)
- greutate (foi de ușă masive)
-dublare, sasuri tampon
- Alcatuirea din straturi multiple din materiale diferite intercalate cu materiale fonoabsorbante
( vata minerala, PFL poros).
- Captusirea impiedica vibratia usii, reflexiile succesive intre cele doua foi si micsoreaza
influenta rezonantei spatiului de aer.
- Aplicarea pe una sau ambele fete ale usii materiale izolante.
- Usi din doua foi cuplate elastic si cu spatiul umplut cu vata minerala sau PFL poros
-Usi duble cu “tambur de liniste” pe cat posibil mai distantate captusite cu materiale
absorbante catre interior.
FERESTRE
- etanșare (preferabile ferestrele fixe)
- dublare, triplare
- îngroșare sticlă (grosimi diferite)
- sticlă specială fonoizolatoare
-Au un indice de atenuare R, in functie in special de grosimea si calitatea sticlei. Din acest punct de vedere se prefera cristal de 6-10 mm grosime. Dublarea este
bineinteles utila cu conditia realizarii unui spatiu de aer cat mai mare.
- tamplaria fonoizolanta
- o fereastra simpla obisnuita are R = 25 dB - o fereastra simpla fixa = 35 dB
- 44.2 la geam laminat inseamna 2 foi de geam de 4mm + 2 straturi de adeziv
- 50dB izolare maxima de feestre - geam laminat in ansamblul „termpan”
- zgomotul se transmite prin tamplarii
- peretii cortina de la birouri au pana la 10 mm si de multe ori cu geam laminat
STRATEGIE
1. DEFINIREA PROBLEMEI
- Precizarea nivelului și caracteristicilor sursei de zgomot- măsurări obiective (dB) sau subiective (foni)
- Precizarea zgomotului tolerabil - curbe de zgomot CZ, niveluri sonore medii (dB)
CZ - Peste curba considerata acceptabila se suprapune spectrul zgomotului. Tot ce depaseste este zgomot
nedorit.
2. MĂSURI GENERALE
- de obicei nu necesită investiții suplimentare
- amplasament, partiu, măsuri administrative
ACTIUNI:
- la sursă
- între sursă și spațiul protejat
- în spațiul protejat
Necesar izolare (nivel de zgomot de impact) -valori luate din tabelul cu zgomotele de impact, daca nu gasim in tabel valorile dintre 2 functiuni inseamna ca nu e
permisa suprapunerea lor
• apartament – apartament: Ln,w maxim= 62 dB
• salon bolnavi (spital) – salon bolnavi Ln,w maxim= 65 dB
• biblioteci (şcoli) – săli de clasă Ln,w maxim= 58 dB
Pardoseli - Imbunătățirea nivelului de zgomot de impact -> ∆Ln [dB(A)] – repr cati dB castigam pt diverse adaugari
Reducerea nivelului de zgomot de impact măsurat în spațiul protejat (dedesubt), datorată existenței pardoselii
Daca ingrosam planseul nu rezolvam nimic. Trebuie sa lucram la nivelul pardoselilor – sa adaugam straturi
- Pt pardoselile dure, lipite direct pe placa ∆Ln=0 – fara efect
- Adaugare de straturi elastice – efect mediu ∆Ln= 7-15dB
- Adaugare dala flotanta- efect vizibil ∆Ln> 20dB
Exemple de Pardoseli elastice
• Covoare PVC 1,5-2mm - ∆ Ln,w= 7dB
• Covoare PVC cu suport textil țesut 2-2,5mm - ∆Ln,w= 9 dB
• Mochetă fibre poliamidice - ∆Ln,w=18 dB
• Mochetă nețesută - ∆Ln,w=20 dB
Pardoseală pe dală flotantă beton 5cm pe strat elastic v.min. rigidă 30mm (doc. ISOVER) - ∆Ln,w=30dB etc (sunt in tabelul cu indici de izolare)
A CUSTICA CLĂDIRILOR
• Combaterea transmiterii zgomotului și vibrațiilor= I ZOLARE ACUSTICĂ
Relația spațiu – element de construcție – alt spațiu
- nivel de zgomot (Leq,Lpeak, LNx etc.) - izolare acustică (Rw, Dn, Ln etc.)
A CUSTICA ÎNCĂPERILOR
• Controlul proprietăților acustice ale unui spațiu închis= R EVERBERAȚIA
Relația spațiu – suprafață delimitatoare – același spațiu
- durata de reverberație (T20, T30) - mărimi specifice – ISO 3382
(EDT, G, C50,C80, LF etc.)
S IMULAREA ACUSTICA - Reproducerea pe calculator a modului în care se deplasează sunetul în spațiul încăperii studiate.
Sunetul este reprezentat ca „raze” similare celor de lumină, iar interacțiunea cu suprafețele delimitatoare determină traseul razelor în spațiu (desenele pe
care le-am facut la aplicatie)
Ce inseamna o sala cu acustica buna? Calitatile acustice reprezinta un complex de caracteristicei greu de definit. Esential este ca sunetul emis sa ajunga deslusit,
eventual imbogatit ca sonoritate, in mod uniform in orice punct al spatiului. Conditiile esentiale ce trebuiesc indeplinite de o sala ar putea fi pe scurt
enumerate ca fiind:
Disciplinarea spectatorilor se realizeaza mai greu, dar referitor la zona publicului de retinut necesitatea unui mobilier masiv, rezistent si a unei pardoseli insonore
si daca este posibil absorbante.
Referitor la reverberatie mai exista o calitate ce se cere salilor pentru productii muzicale in special si care este mai greu de definit. Am vauzt ca sunetele emise
de instrumente muzicale sunt mai BOGATE, mai PLINE in functie de numarul de frecvente armonice superioare (vezi comparatia flaut-vioara la pct.1.3)
Atat sala in ansamblu cat si fiecare suprafata cu capacitati de rezonanta (vezi lemn) raspunde sunetelor primare nu numai cu sunet reverberat ci si cu o serie de
frecvente armonice superioare. Cu cat sunt acestea mai variate, mai multe sala are o sonoritate mai placuta. Astfel se explica de ce lemnul, care are calitati
exceptionale de rezonanta (desi inca nelamurite ca fenomen fizic) este folosit cu precadere la sali de concert. Deasemenea, se pare ca o forma neregulata,
eventual asimetrica a salii este utila pentru realizarea acestui deziderat.
- O incapere fara ecou cu aproape 0 sunete reflectate devine foarte greu de suportat
- O mica reflexie trebuie sa existe
- Daca prima reflexie ajunge repede nu se mai simte senzatia de reflexie si apare senzatia de intarire a sunetului
- O sala nu nu poate fi buna dpdv acustic si pt conferinte si pt concerte de muzica simfonica – duratele de reverberatie optime sunt
diferite in functie de destinatia cladirii
- Intr-o sala de auditie toate finisajele sunt luate in calcul devenind tratamente acustice (prima reflexie cat mai rapida dupa care vin
urmatoarele)
- O sala pt vorbit este diferita dpdv acustic fata de sala pt muzica
Vorbire -> Reverberatie scurta – sunetele nu trebuie sa se suprapuna, fiecare sunet separat – claritate
Muzica -> Reverberatie lunga – sunetele se pot suprapune – „baia de muzica”
DIFUZITATE – UNIFORMITATE
Prin DIFUZITATE intelegem realizarea unui CAMP SONOR CAT MAI UNIFORM SI DIFUZ (sunete sosind din toate directiile)
Uniformitatea poate fi controlata prin masurarea nivelului sonor in cat mai multe puncte ale salii.- sa nu exista focare( acumulari) de sunet
Principalul rol il joaca studiul geometric al salilor. -Forme, proportii si dimensiuni adecvate ale salilor
-DIVIZAREA SI DISPERSAREA REFLEXIILOR prin suprafete reflectante cat mai variate ca suprafata, pozitie, forma, unghiuri, preferabile suprafetele frante si in
special convexe.
Pentru realizarea uniformitatii, studiul acustic trebuie sa tina seama ca in prima parte a salii domina sunetele DIRECTE. Ele scazand in intensitate me masura
indepartarii de origine trebuie COMPENSATE de sunete REFLECTATE din ce in ce mai numeroase si atent dirijate. Deci mai multe reflexii catre fundul salii.
- Latimea, lungimea, inaltimea recomandate a avea dimensiuni diferite – dimensiunile identice duc la suprapuneri de sunete
- In general se evita formele prea regulate, geometrice cum ar fi: cuburi, cilindri, cupole
- Sali cub – sunetul se aduna in coltui si devine suparator
- Un tavan prea inalt- pericol de ecou- sunetul parcurge o distanta prea mare- Sali cu pereti paraleli- pericol ecou de fluturare
- Intr-un volum prea mare timpul de reverberatie si uniformitatea devin greu controlabile, iar ABSORBTIA TREBUIE SA CREASCA FOARTE MULT.
Volumele optime variaza dupa autor:
-pentru muzica 5-8mc/spectator, dar uneori chiar 10-11 in cazuri exceptionale -pentru conferinte 4,5-6mc/spectator
-pentru cinematograf 2,5-4,5mc/spectator ( in functie si de posibilitatile de ventilatie) Volume maxime recomandabile pentru auditie fara amplificare:
-la vorbire 3000-6000mc
-solisti vocali sau instrumentali 10 000mc -orchestra simfonica 20 000mc
- Redane – striatii pe perete care reflecta sunetul- Pentru evitarea unor eventuale ecouri fluturatoare dar si din motive de pastica arhitecturala peretii
laterali se pot realiza in redane sau zimtati
- Sunetul vorbitorului trebuie sa treaca la minim 12 cm deasupra capului ascultatorului
bolti ORTOFONICE in curba continua tavan-perete de fund, astfel determinata incat scaderea
sunetului direct sa fie compensata de reflexii din ce in ce mai concentrate catre spate. Dar:
- aspectul plastic este greoi
-difuzitatea este slaba
-apare pericolul focalizarii zgomotului spectatorilor catre scena. Deci deranjarea cantaretilor sau
vorbitorilor.Se prefera deci realizarea de suprafete frante, plane sau chiar convexe.
PUBLIC - o suprafata ocupata de public este absorbanta nu numai pt undele sonore care sunt sunt sub unghi oarecare dar si pentru cele ce se propaga paralel cu
ea.
-din aceasta cauza energia sonora la nivelul capetelor auditoriului reprezinta numai 10% fata de cea normala (socotita tinand seama numai de pierderile datorita
distantei)Deoarece se recomanda pentru public o aseza in panta fig 7.22.b pentru unii autori chiar mai accentuata decat cea necesara pentru vizibilitate.
-Ridicarea sursei sonore pe un podium este foarte utila si din acest punct de vedere.
-Dpdv acustic cele mai recomandabile sunt randurile din loja suprapuse sau nu dar proeminente in sala (ecnomie de spatiu, absorbtie suplimentara posibila,
difuziune
- suprafete si panourile reflectante pot avea neregularitati de ordinul a 5 - 25 cm care ajuta difuziunii fara a altera reflexia
- Pentru manifestari in aer liber ecranele reflectante sunt singura solutie eficienta pentru intarirea naturala a sunetului
STUDIUL REVERBERATIEI
CALCUL
Pentru obtinerea unei durate corecte de reverberatie trebuie controlata dupa cum stim suprafata echivalenta de absorbtie. Din formula duratei de reverberatie
T=0,16V/A putem deduce absorbtia necesara fiind = 0.16 V (mc)/ T (nec) A= suma suprafetelor inmultite cu coeficientii de absorbtie respectivi, la care se
adauga absorbtia datorita publicului, mobilierului si celorlalte obiecte din sala.
De obicei se face un prim calcul introducandu-se in formula suprafetele considerate cu finisaje obisnuite deducandu-se apoi suprafata echivalenta de absorbtie
suplimentara si se stabilesc in consecinta tratamentele acustice fonoabsorbante. Atentie la urmarirea calitatilor materialelor absorbante PE FRECVENTE. Ele
trebuiesc astfel alese incat calitatile lor sa se completeze pentru a realiza absorbtia necasara la toate frecventele.Deoarece si timpul de reverberatie se verifica la
mai multe frecvente.
AMPLASAREA SUPRAFETELOR ABSORANTE- conform studiului geometric- trebuie evitate relexii suparatoare
Amplasare in fundul salii, colturi
SUNET STEREOFONIC
Instalatiile de sunet stereofonic au ca scop crearea senzatiei de „pozitie in spatiu a sunetului”. Sunt utile in cinematografie sau pentru instalatii de amplificare
sonora in teatre unde sursa sonora se deplaseaza in timpul spectacolului.
Efectele stereofonice se realizeaza prin redarea pe 2-8 canale diferite prin difuzoare asezate pe scena.
SUNET PANORAMIC
Este destinata deplasarii aparente a surselor sonore in jurul auditorilor. Se utilizeaza difuzoare amplasat pe peretii laterali ai salilor, difuzoare ce sunt
comandate cu ajutorul unui comutator rotativ.
Sala Palatului din Bucuresti este amplificata cu toate aceste tipuri de amplificare sonora, numarul total de difuzoare ajungand la cca 3000.
Teatrul antic
De remarcat ca anticii au reusit sa obtina prin incercari si perfectionari, in foarte multe cazuri o auditie corespunzatoare – este adevarat ca au beneficiat insa de
un avantaj evident, si anume linistea.
Teatrul antic GREC: Se compunea din THEATRON (trepte concentrice pentru spectatori), ORCHESTRA (un platou central circular), SKENE (peretele fundal) iar mai
tarziu a aparut si PROSKENI ONUL (un podium asezat intre orchestra si skene) (fig. 9.01)
La auditor ajungeau
a) undele directe, directionate si amplificate de mastile actorilor.
b) unde reflectate de skene (perete masiv si difuzant)
c) unde date de reflexia in orchestra (pardoseala de marmura foarte ingrijit lucrata)
d) mai tarziu s-au adaugat si undele emise de rezonanta podiumului de LEMN si se pare si a unor panouri suplimentare de lemn pe podium si skene. De
mentionat si rolul de protectie la zgomotele exterioare a peretelui fundal.
In teatrul ROMAN (fig. 9.02) orchestra se micsoreaza, dar creste scena si peretele fundal reflectant care primeste parti laterale si o serie de panouri reflectante
din lemn la partea superioara Un zid de contur protejeaza dezgomoteleexterioareastfel teatrul roman capata aproape un caracter de constructie inchisa. S-a
discutat mul despre vestitele vase din bronz EKHEIA de care pomeneste Vitruviu dar pe care cercetarile arheologice nu le-au mai gasit. Se pare ca aveau un rol de
marire a reverberatiei locale prin rezonanta (o intarire a sunetului nu aveau cum sa realizeze).
S-a incercat ca beneficiind si de un cadru mai placut sa se foloseasca pentru reflexii suplimentare oglinzi de apa (lacuri), prin amplasarea scenei pe o insula
artificiala (mobila sau fixa). Spectatorii stau pe mal, care este bine sa aiba o panta destul de accentuata.
Sali de concerte
Cea mai mare atentie trebuie acordata REFLEXIEI PRIMARE DE FUNDAL. Pentru ca aceasta sa un soseasca pera tarziu, adancimea scenei trebuie sa fie de
máximum 7.8m
V. LUMINA ARTIFICIALA
1. ILUMINATUL ARTIFICIAL – AVANTAJE SI DEZAVANTAJE
In 1879, ThomasEdison- prima lampa electrica cu incandescenta - Ea se compunea dintr-un filament de bumbac carbonizat introdus intr-un clopot de sticla in
care se facuse vid. Acesta a fost punctul de plecare pentru o vasta activitate de cercetare, care a dus mai intai la inlocuirea filamentului de carbon cu filament
metalice (osmiu, tantal, tungsten) permitand astfel ridicarea temperaturii de functionare, ceea ce provoaca sporirea emisiei luminoase.
Filmanetul infasurat sub forma unei spirale, marindu-i-se astfel suprafata, introducerea in interiorul clopotului de sticla a unui gaz inert (azot, argon, krypton)
pentru a reduce timpul de dezintegrare, au constituit alte etape importante de progres. Lampile cu incandescenta moderne produc de 10 ori mai multa lumina
decat lampa lui Edison si pot fi folosite un timp mai indelungat. Intre timp, s-au perfectionat si alte mijloace de producer a luminii.
Arcul electric ce ia nastere intre doi electrozi intr-un anumit mediu fie gazos fie constituit din vapori metalici produce de asemenea o lumina ale carei
caracteristici depind de metalul sau de gazul folosit.
In zilele noastre sunt folosite in mod curent trei categorii de lampi electrice:
- lampi incandescente
- lampi cu descarcare electrica
- lampi fluorescente, care sunt rezultatul imbinarii descarcarii electrice cu fenomenele de fluorescent
tendinţe în iluminat:
• accent pe efectul luminii – suprafeţe, linii luminoase sau iluminat indirect cu surse mascate în scafe, denivelări
• corp de iluminat – obiect de design sau inspiraţie industrială (prin dimensiuni, materiale)
undă electromagnetică, vizibilă ochiului uman într-o bandă cuprinsă între aprox. 380 şi
780mm,într-o gamă de culori de la violet la roşu
Spectrul vizibil –RADIATII DE LUMINA- partial energie calorica
Spectrul invizibil – INFRAROSU lungime de unda > 0,76u – integral energie
calorica; ULTRAVIOLET lungime de unda <0,38u (fara efecte calorice)
-Iluminat biodinamic- isi schimba culoare de la cald la rece
FOTOMETRIA ştiinţa măsurării senzaţiei luminoase,a măsurării unei serii de mărimi
care caracterizează sursele de lumină şi corpurile iluminate
Fotometria este domeniul din optică în care se studiază mărimi legate de lumină și de
modul cum aceasta este percepută de ochiul uman.
METODA FLUXULUI LUMINOS Evalueaza iluminarea medie realizata intr-o incapere dupa o oarecare perioada de timp de la intrarea ei in exploatare. Nivelul de
iluminare, depinde evident atat de pozitia surselor de lumina, cat si de uzura lor.
Iluminarea [E] - densitatea fluxului luminos; fluxul luminos care cade pe o suprafață
[ E ] = 1 lx (lux)
E = F / A (flux luminos x suprafata)
1lx = 1 lm/ 1m patrat
Pornind de la relatia intre fluxul luminos si intensitatea superficiala -> un nivel mediu de iluminare de 1 lux se realizeaza atunci
cand un flux luminos de 1 lumen este incident pe o suprafata de 1m patrat.
E = phi/A ;
intensitatea luminoasă *I+ densitatea unghiulară - cantitatea de lumină emisă de o sursă într-un unghi solid
I = F / w (flux luminos/
[ I ] = 1 cd (candela)
Luminanţa [B] strălucirea unei suprafeţe, dependentă de iluminarea suprafeţei şi de fluxul luminos
radiat de suprafaţă spre privitor
[B] = 1 cd / m2
Eficacitatea luminoasă *e] raportul dintre fluxul emis de sursă şi puterea consumată de aceasta
e = F/P
[ e ] = 1 lm/W
Vizibilitate - abilitatea de a extrage informaţii vizuale; Distanța până la care poate fi văzut cu ochiul liber un obiect în
condiții atmosferice date; stare de claritate a atmosferei, care determină această distanță.
concept complex, care are ca principale elemente:
• contrastul
• luminanţa
• vârsta
• dimensiunile sarcinii vizuale
Vizibilitatea influenţează:
• confortul vizual
• percepţia estetică
• aspectele de sănătate
• siguranţa
• comunicarea socială
• atmosfera, ambianţa
Reflexia luminii
directă: oglinzile plane din metal
(nichelate sau cromate) sau din sticlă
difuză perfectă: pereţi şi plafoane
zugrăvite, suprafeţe de ipsos sau ciment, hârtie
mată, corpuri de iluminat cu panouri translucide
etc.
difuză imperfectă: suprafeţe vopsite
în ulei, suprafeţe melaminate, hârtie lucioasă
etc.
Transmisia luminii
directă: sticla clară
perfect difuză: sticlă sau materiale
plastice translucide
difuză imperfectă sau mixtă: sticla
sau alte materiale similare mate pe o parte
- percepţie vizuală- lumina atinge ochiul uman, informaţia este transmisă de nervul optic către creier, unde imaginea percepută este în continuare
modulată şi recreată în ochiul minţii
- desene și forme percepute în mai multe moduri datorită dificultății observării simultane a imaginilor - sistemul vizual ia fiecare interpretare în parte
- vedere 3d - un obiect privit de la o anumită distanţă formează pe retinele celor doi ochi imagini uşor diferite, imaginile suprapuse fiind transmise
creierului - senzaţia de relief lumina şi umbrele – rol important în orientarea spaţială şi în desluşirea obiectelor 3d, materiale, texturi
- caracteristici vizuale- totalitatea caracteristicilor vizuale constituie capacitatea vizuală, determinantă în înţelegerea influenţei luminii asupra
sistemului vizual şi respectiv asupra efectelor cantitative şi calitative ale mediului luminos
- campul vizual- domeniul unghiurilor spaţiale (sau plane) în care un obiectpoate fi perceput
- acomodare vizuală - proprietatea ochiului de a forma o imagine clară pe retină, indiferent de distanţa la care se află obiectul (se realizează spontan)
- sensibilitatea spectrală
ziua este maximă la 555 nm
seara maxima curbei se deplasează către 400 nm - albastru şi verde
- adaptare luminoasă (vizuală) adaptare cromatică - capacitatea ochiului de a se adapta la diferite luminanţe/culori receptate (adaptarea este mai
rapidă la trecerea de la luminanţe mici la luminanţe mari)
- acuitate vizuală (precizia)- capacitatea de distingere a două obiecte (puncte) foarte apropiate; variază cu iluminarea locului, fiind unul din factorii
determinanţi ai nivelului de iluminare
- constrast de luminanţă - diferenţa de luminanţă dintre obiect şi fondul pe care este privit face posibilă distingerea unui obiect efect de siluetă
- orbirea - în luminotehnică - inconfort şi/sau reducere de distingere a obiectelor, determinate de distribuirea nefavorabilă a luminanţelor, de o
etapizare cu două valori extreme sau de contraste excesive manifestate în timp şi/sau spaţiu
directă
indirectă - de voal
efecte
o fiziologică
o psihologică
- mediul luminos
factori cantitativi:
1. nivel de iluminare
2. distribuţia fluxului
factori calitativi
3. distribuţia luminanţelor
4. modelare
5. culoarea luminii
6. confort vizual, funcţionalitate şi atmosferă
- elemente cantitative
1. nivelul de iluminare (orizontal sau vertical) - factor de bază în iluminat, a permis
normarea, calculul şi măsurarea
2. distributia fluxului
eficienţă - flux direct (descendent) - daca sursa se afla deasupra obiectelor luminate
relaxare - flux indirect(ascendent) sursa emitatoare se afla sub nivelul zonelor
iluminate – ex la monumente, cladiri
bidirectional in cazul in care repartitia fluxului luminos este astfel impartita incat sa
lumineze concentrat in doua directii
Iluminatul difuz astfel realizat incat sa nu se poata atribui luminii incidente o directie
principala. Iluminatul difuz poate fi:
Descendent – caz in care se incadreaza plafoanele luminoase lumina fiind deci difuzata
de o suprafata aflata deasupra planului luminat
Ascendent – in cazul in care suprafata difuzata se afla sub nivelul zonei luminate
(iluminarea cu ajutorul unor proiectoare sau corpuri de lumina prevazuta cu lentile cu
nastere difuzante a unor suprafete aflate deasupra planului surselor.
Iluminatul difuz multidirectional atunci cand lumina este difuzata in toate directiile (cazul
globurilor opace)
Dpdv al repartitiei fluxului luminos emis de sursa, iluminatul poate fi:
iluminatul direct – in care peste 90% din fluxul emis este indreptat direct catre suprafata luminata
iluminatul semidirect – in care 60 – 90% din flux este indreptat direct catre suprafata luminata
iluminat direct - indirect – in care 40 – 60% din fluxul emis de sursa este indreptat catre suprafata
luminata iar restul spre diverse suprafete reflectante
iluminatul semiindirect – in care 60 – 90% din fluxul emis de sursa este indreptat catre plafon sau
catre alte suprafete, de unde este apoi reflectat catre zona luminata
iluminatul indirect – in care peste 90% din fluxul emis este indreptat catre plafon sau catre alte
suprafete reflectante
3. distributia luminantelor
distribuţie echilibrată a luminanţelor
contraste de luminanţă – cu beneficii din punct de vedere psihologic
contraste puternice de luminanţă – scop artistic sau comercial
4. modelarea -modul de a pune în evidenţă sarcinile vizuale prin contraste de luminanţă care
pot fi:
• imagine normală - redare corectă
• imagine contrastantă - redare dramatică
• imagine uniformă, fără contraste - redare plată
5. culoarea luminii
• culoarea aparentă a sursei de lumină
• redarea culorilor
• perceperea culorii suprafeţelor
- culoarea aparentă a luminii albe asociată cu temperatura de culoare (K)
•caldă: T < 3300K
•intermediară: 3300K < T < 5500K
•rece: T > 5500K
Cum percepem culoarea materialelor - fascicolul de lumină atinge o suprafaţă - aceasta absoarbe o parte a spectrului şi reflectă culoarea proprie
legea conservării fluxului luminos
Corpuri de iluminat -alcatuire
• surse
• dispozitivul optic
• protecţie vizuală
• elementele de fixare
• partea electrică (alimentare,stabilizator, amorsare)
• accesorii
suprafeţe arhitecturale luminoase- finisaje compuse care au în componenţă un material translucid şi lumina artificială
dublarea totală sau parţială a suprafeţelor constructive (pereţi/faţade, pardoseli) cu panouri difuzante, translucide, transparente sau colorate
integrarea unor panouri difuzante, translucide,transparente în diferite piese de mobilier
ex. Barissol – suprafete translucide luminoase
sisteme de control
d.p.d.v. energetic - reducere a consumului de energie, fără a afecta confortul vizual
d.p.d.v. artistic - caracter dinamic soluţiilor de iluminat interioare sau exterioare, prin modificarea unor factori luminotehnici
- nivelul de iluminare
- distribuţia fluxului
- culoarea luminii
consumul de energie electrică este măsurat prin puterea sursei şi prin perioada de funcţionare a sistemului de iluminat, astfel că pentru reducere a consumului
trebuie controlaţi ambii parametri
Cu cat este mai ridicata temperature la care este incalzit filamentul cu atat creste si emisiunea luminoasa, dar creste implicit si viteza de evaporare a metalului
din care acesta este alcatuit. Pentru a prelungi durata de exploatare, cat si pentru a reduce condensarea metalului evaporate pe peretii balonului, interiorul
lampii se umple cu un gaz inert. Lampile cu putere mica pana la 25W se executa in vid deoarece temperatura filamentului este mai scazuta.
In functie de constructia lor, lampile incandescente pot fi de format normal, pentru uz general, sau de format special. Cele de format normal se fabrica pentru
tensiunile de alimentare de 120 si 220 V si pentru puteri intre 15 si 1000 w. baloanele de sticla ale acestor lampi pot fi fabricate din sticla clara, opaca, mata
(interior sau exterior) oglindita (la interior) sau colorata albastrui astfel incat lumina transmisa sa fie mai alba.
Lampile cu incandescenta pentru uitilizari speciali: lampile pentru iluminatul vehiculelor, pentru semnalizari optice, pentru iluminatul de siguranta la faruri,
lampile oglindite de tip ciuperca, lampile decorative etc. dintre toate tipurile care se fabrica, lampile oglindite avand fluxul luminous concentrate si lampile
decorative se folosesc current in constructii.
•Domenii de utilizare:
-in mod curent, in incaperi in care se cer mai putin de 150-200 lx pe suprafata de lucru
-in incaperi in care nu se lucreaza continuu (depozite, vestiare, spalatoare etc.)
-pentru iluminatul local – concentrat, tinand insa seama de faptul ca emit o mare cantitate de caldura
-in locuinte sau in incaperi in care se cere crearea unei ambiante calde.
4. Proportiile incaperii. Incaperile cand latimea este mai mare decat inaltimea utilizeaza mai efficient lumina decat incaperile inalte si inguste. Varietatea de
proportii a incaperilor poate conduce la un numar infinit de factori de utilizare. Practic acestia au fost redusi la un grup relativ restrans stabilindu-se niste indici ai
incaperilor (i) in functie de proportiile cele mai curente. In functie de indicele (i) al incaperii se poate determina din tabele valoarea factorului de utilizare. Exista
mai multe metode de determinare a indicelui incaperii, expresia cea mai uzuala pentru care sunt calculate tabelele factorilor de utilizare ai corpurilor de iluminat
fabricate in tara noastra este i = (0.2L + 0,8 l )/ h
EXEMPLU: O incapere avand 6 m lungime, 4.5 m latime si 3.5 m inaltime trebuie luminata cu corpuri de iluminat cu repartitie difuza de tip pendul cu glob opal,
suspendate la o distanta de 0.60 m de tavan.
FACTORUL DE DEPRECIERE (d) reprezinta raportul dintre iluminarea in servicul E si iluminarea E0 produsa de instalatiile la punerea ei in functiune.
Factorul de depreciere reprezinta de fapt procentul din fluxul luminos initial estimat a fi livrat pe durata de utilizare a instalatiei, tinand seama de acumularea
prafului, a murdariei si a imbatranirii sursei de lumina.
d= -E/E₀
Coeficientul de corectie K= l/D (inversul deprecierii) a carei valoare permite determinarea mai usoara a iluminarii E0 la punerea in serviciu, este inclusa in
valoarea coeficientului de utilizare ce se poate extrage din tabele. In functie de modul de intretinere a instalatiei se considera:
a)Bun – d=0.80 sau k=1.25 – Mediu ambient relativ curat, lipsit de praf, curatenie regulata a corpurilor de iluminat si program sistematic de inlocuire a lampilor.
b) Mijlociu – d= 0.70 sau k=1.42 - Mediu ambient cu atmosfera relativ curata, inlocuire normala a lampilor si curatirea corpurilor de iluminat,
c) Slab – d= 0.70 sau k =1.42 – Mediu murdar cu un program neregulat de intretinere.
Ceea ce se urmareste in mod obisnuit este determinarea numarului necesar de lampi pentru a produce iluminarea dorita.
EXEMPLU -Se cere determinarea numarului de corpuri de iluminat necesar pentru iluminarea unui atelier de proiectare avand 28 m lungime, 7 m latime si 4 m
inaltime. Se recomanda folosirea unor corpuri de iluminat fluorescent cu repartitia fluxului semidirecta cu randamentul Rc cuprins intre 0.70 - 0.75.
Plafonul este zugravit in alb iar peretii sunt vopsiti in culori deschise.
1) Se alege tipul de corp de iluminat. In cazul nostru apare indicata folosirea unui corp iluminat fluorescent tip CB-C cu difuzoare laterale din tabla perforata si
gratar dispensor din material plastic. Un corp prevazut cu doua tuburi fluorescente de 40W culoarea alba de lux PF.40w. CD emite 3500 lm ( 1750 lm/tub )
2) Se stabileste nivelul de iluminare conform normelor STAS 6446-66 (sau tabel pag 69) Pentru birouri de proiectare nivelul minim de iluminare este de 300 lx
3) Se calculeaza indicele (i) al incaperii cu ajutorul formulei
4) Se determina valorile coeficientilor de reflexie ai plafonului (zugravit in alb – 0.7) si ai peretilor (culori deschise – 0.5)
5) Considerand un factor de depreciere mediu d=0.70 sau k=1.40 gasim in tabelul factorilor de utilizare intocmit pentru corpul de iluminat respectiv, in functie
de valorile coeficientilor de reflexie ai plafonului si peretilor si de indicele incaperii calculat U=0.370
6) Calculam nr de lampi cu ajutorul formulei
Daca in unele situatii solutia cea mai rationala pare a fo cea a unui iluminat uniform, trebuie stiut ca ea este adesa insotita de pericolul monotoniei si al unei lipse
totale de interes vizual. Principiile de amplasare a surselor de lumina carora li se aplica de cele mai multe ori in mod gresit caracterul de legi, au menirea de a
ajuta arhitectul la alegerea solutiei optime pentru crearea cu ajutorul luminii artificiale a climatului dorit.
AMPLASAREA CORPURILOR DE ILUMINAT pe plafonul incaperiilor in cazul iluminatului general uniform se face astfel incat distanta D intre lampi sa nu
depaseasca :
- 1.2 H in cazul iluminatului direct, H fiind inaltimea de la planul de lucru la sursa
- 1.5 H in cazul iluminatului difuz sau semidirect, H fiind inaltimea de la planul de lucru la sursa.
- 1.5 H in cazul iluminatului semidirect sau indirect, H fiind inaltimea suprafetei care reflecta lumina (plafon) deasupra planului de lucru.
Primul sir de lampi de la perete se amplaseaza la jumatatea distantei D dintre lampile de camp.