4.

Probleme medicale ale omului sanatos

Definiția sănătății
Deși este foarte greu de definit, sănătatea ar putea fi considerată, după cum arată
OMS, ca o stare de bine fizic, psihic și social. Sănătatea îi conferă omului nu numai
posibilitatea de a se opune cu eficacitate maximă factorilor patogeni și factorilor de risc, ci și
posibilitatea de a desfășura o activitate susținută și creatoare atât din punct de vedere fizic, cât
și din punct de vedere psihic. Aceasta înseamnă că sănătatea reprezintă mai mult decât lipsa
unor boli. Ea reprezintă o stare de bine și de vitalitate la care, pe lângă factorii biologici, mai
intervin și o serie întreagă de factori de mediu, de factori familiali și sociali.
Sănătatea devine, astfel, nu numai rezultatul funcționării și colaborării armonioase a
diferitelor aparate și organe, ci și rezultatul relațiilor care se stabilesc între organism și mediu.
Ea reprezintă, în cele din urmă, rezultatul adaptării oiganismului la condițiile sale de viață.
Pentru că, după cum arăta Hipocrate, sănătatea reprezintă o stare de echilibru între
corp, minte și mediu, iar după cum arăta H. Spencer, viața însăși reprezintă o adaptare
continuă a relațiilor interne la condițiile externe.
Pornind de la studiul sistemului simpatic și parasimpatic, D. Danielopolu a arătat, încă
din 1921, că sănătatea este rezultatul unui echilibru între mecanismele antagoniste ale
organismului, care acționează și se stimulează reciproc. D. Danielopolu vede, ca și Șt.
Lupașco, motorul care duce la apariția și evoluția sistemelor, în forțele antagoniste care se
împing, se stimulează și se temperează reciproc. El descrie astfel legea amfomecanismului,
conform căreia mecanismele excitatoare și inhibitoare se influențează reciproc, în vederea
păstrării echilibrului. D. Danielopolu descrie apoi legea predominențelor și legea
mecanismului circular, caracteristică mecanismelor de feedback.
Foarte mulți autori consideră sănătatea ca o stare de echilibru. Iar J. C. Lanchet arată
că sănătatea reprezintă un echilibru provizoriu între forțele vitale și factorii patogeni.
Cercetările modeme au arătat că echilibrul și colaborarea armonioasă dintre diferitele
aparate și organe, în vederea adaptării organismului la condițiile foarte schimbătoare ale
mediului înconjurător se face, însă, prin intermediul unor procese de reglare. Iar noi
considerăm sănătatea ca rezultat al unor procese de reglare, care apelează la organizare, la
comunicare, la informație și la aportul de substanțe plastice și energetice din mediul
înconjurător.

Nevoile fundamentale ale organismului uman

1.Nevoia de oxigen
 Prin intermediul suprafeței de 120 m pătrți pe care li oferă alveolele pulmonare,
organismul uman își ia din atmosferă oxigenul, necesar proceselor de oxido-
reducere și elimină în atmosferă bioxidul de carbon, care rezultă din procesele
metabolice.
  Diferențele dintre presiunile parțiale de o parte și de alta a membranei alveolare fac
posibilă difuzarea oxigenului din alveole în sânge și a bioxidului de carbon din
sânge în alveole .
 După cum se știe, în absența oxigenului, glucoza este degradată printr-o seric de
etape intermediare, în acid piruvic și acid lactic.
 In degradarea anaerobă, glucoza nu eliberează, însă, decât 2% din energia chimică
pe care o conține, punând la dispoziția mecanismelor de reglare o cantitate relativ
mică de energie.
 In prezența oxigenului, procesul de oxido-reducere este dus, însă, mai departe.
 Acidul lactic este activat, prin combinarea sa cu coenzima A, dând naștere la acetil-
CoA. Aceasta transferă apoi gruparea acetil unui alt receptor, reprezentat de acidul
oxalacetic. Astfel, ia naștere acidul citric și începe, de fapt, ciclul acidului citric sau
ciclul lui Krebs care, ducând la formarea a 38 molecule de ATP din fiecare
moleculă de glucoză, asigură un randament de 39%.
 ATP-ul rezultat în cadrul proceselor de oxido-reducere va fi apoi folosit de
mecanismele de reglare ca sursă de energie în reacțiile de sinteză, în contracția
musculară, în secreție, în funcționarea pompelor ionice care întrețin diferența dintre
mediul intracelular și extracelular. De aceea, organele care au o activitate mai
intensă au nevoie de mai multă energie și de ATP, consumă o cantitate mai mare de
oxigen, așa cum se întâmplă în cazul rinichiului, al ficatului, al creierului și al
inimii.
 De remarcat că, nu numai organele de execuție, așa cum ar fi mușchii, rinichiul și
ficatul, ci și centrii de comandă, așa cum este cazul sistemului nervos, consumă o
cantitate mare de oxigen
 Lipsa oxigenului duce la blocarea proceselor de oxido-reducere, la lipsa de energie
și la acidifierea mediului. Deoarece organismul nu dispune de rezerve de oxigen, el
depinde, în fiecare moment, de oxigenul pe care îl ia din aerul atmosferic. De aceea,
aerul, mai precis oxigenul, reprezintă una din nevoile fundamentale ale
organismului.
 De remarcat că aproximativ 2% din oxigenul ajuns în organism captează un electron
și devine extrem de reactiv, dând naștere la radicalii liberi de oxigen, care atacă
structurile biologice, putând duce la o serie de boli foarte grave, așa cum ar fi
cancerul și ateroscleroza. De aceea radicalii liberi trebuie neutralizați de niște
substanțe antioxidante, așa cum ar fi glutation peroxidaza, superoxiddismutaza,
vitamina E. vitamina C, seleniul

2. Nevoia de apă
 Pe lângă oxigenul pe care îl ia în permanență din mediul înconjurător, organismul
uman mai are nevoie și de apă.
 Apa reprezintă un constituent esențial al sistemelor biologice. Ea reprezintă de la
60% până la 90% din greutatea celulei
 Apa vehiculează diferitele substanțe necesare, și reprezintă solventul în cadrul
căruia se desfășoară reacțiile biologice. Noi am arătat că apa reprezintă, în același
timp, și un canal de comunicații prin intermediul căruia se transmit mesagerii
chimici necesari desfășurării numeroaselor procese de reglare. Ea își îndeplinește
 acest rol datorită proprietăților sale fizice și chimice, așa cum ar fi căldura
specifică, căldura latentă, conductibilitatea calorică, structura de dipol și alte
proprietăți ale moleculei de apă.
 Omul are nevoie de 2-3 litri de apă pe zi. După ce este absorbită din tubul
digestiv, apa intră mai întâi în constituția sectorului circulant. O parte din apă va
intra în procesele metabolice, o parte va fi eliminată prin rinichi, prin piele și prin
intermediul respirației, împreună cu substanțele toxice rezultate din procesele
metabolice. O altă parte din apă va intra în compoziția celor două mari sectoare,
intracelular și extracelu- lar, între care există schimburi permanente.
 Apa din sectorul intracelular reprezintă aproximativ două treimi din apa totală a
organismului. Apa extracelulară este împărțită, la rândul ei, în două sectoare,
sectorul interstițial și sectorul circulant. Primul reprezintă 15% din greutatea
organismului și trei pătrimi din apa extracelulară, iar al doilea reprezintă 5% din
greutatea organismului și o pătrime din apa extracelulară
 Din artere, sângele trece în capilare și aici, datorită peretelui foarte subțire, de
0,3-0,8 microni, format dintr-un singur strat de celule dispuse pe o membrană
bazală, se poate face schimbul de substanțe plastice, energetice și de mesageri
chimici, între sectorul vascular și sectorul interstițial.
 La capătul arterial, plasma trece, împreună cu substanțele micromoleculare, în
spațiul interstițial. La capătul venos al capilarului, apa revine în sectorul circulant,
împreună cu bioxidul de carbon și cu substanțele toxice rezultate din procesele
metabolice. In felul acesta, toate celulele organismului reușesc să realizeze un
schimb permanent de substanțe plastice și energetice cu mediul înconjurător.

3. Nevoia de substanțe plastice si energetice

 Pe lângă oxigen și apă, mecanimele de reglare ale organismului mai au nevoie și de
o serie întreagă de substanțe plastice și energetice. Acestea sunt luate sub formă de
hrană prin intermediul tubului digestiv. Hrana reprezintă una dintre nevoile
fundamentale ale organismului. Prin intermediul alimentelor organismul își asigură
materia primă necesară sintezei structurilor proprii, energia necesară funcționării
mecaniemelor sale de reglare și substanțele cu rol catalitic necesare desfășurării
proceselor metabolice.
a.Nevoia de substanțe plastice.
 Proteinele au mai ales un rol plastic, contribuind în mod deosebit la sinteza și la
resinteza structurilor organismului. Proteinele ingerate sunt descompuse în tubul
digestiv până la aminoacizi, care sunt absorbiți prin peretele intestinului și
transportați până la nivelul celulelor. Un adult are nevoie de aproximativ 1,2-1,4 g
de proteine pe kg corp și pe zi.
 Deoarece organismul uman și-a pierdut capacitatea de a sintetiza anu- miți
aminoacizi cum ar fi leucina, izoleucina, fenilalanina, lizina, metionina, treonina,
valina și triptofanul, denumiți aminoacizi esențiali, el trebuie să îi ia din alimente.
Deoarece acești aminoacizi se găsesc mai ales în alimentele de origine animală, așa
cum sunt camea, laptele, ouăle și peștele, acestea vor trebui să acopere 30-40% din
 nevoile de proteine, iar la copilul în perioada de creștere chiar 50-70% din nevoile
de proteine ale organismului.
 Lipidele intră în compoziția membranelor celulare și a sistemului nervos. Peste
40% din masa uscată a membranelor și peste 64% din masa uscată a mielinei este
reprezentată de lipide, mai ales de fosfolipide și colesterol
 calciul și fosforul intră în constituția scheletului. De aceea, nevoile de calciu și de
fosfor sunt mult mai mari în perioada de creștere, de 600-700 mg calciu la copii și
de 400-500 mg calciu pe zi la adulți.
 Fierul, care se găsește în organism în cantitate de 3-5 g, intră în constituția
hemoglobinei, mioglobinei și a unor enzime. Nevoile de fier sunt și ele variabile în
funcție de vârstă și anume de 8-18 mg la copii și de 12-14 mg de fier la adulți.
 Fluorul este concentrat, în cea mai mare parte, în oase și în dinți, contribuind la
creșterea rezistenței acestora. Nevoile zilnice de fluor sunt de 0,5-1,5 mg și sunt
oferite mai ales de apă, pește și ceai.
 Sodiul și potasiul intră în constituția lichidului extracelular și respectiv intracelular,
în cantitate de 100 g sodiu și 250 g potasiu la omul adult. Nevoia zilnică de sodiu și
de potasiu este de 2-4 g pe zi și este ușor de satisfăcut în condițiile unei alimentații
obișnuite.
 Electroliții au un rol deosebit în stabilirea potențialului de repaus și în transmiterea
informațiilor în celule.

b.Nevoia de substanțe energetice

 Prin arderea unui gram de lipide se obțin 9,3 kcalorii, iar prin arderea glucidelor și a
proteinelor se obțin 4,1 kcalorii. în mod obișnuit, însă, glucidele sunt cele care asigură
cea mai mare parte din energia necesară.
 necesarul caloric la un individ normoponderal ar trebui să fie de aproximativ 30
kcal/kg corp/zi, din care 50-55% să provină din glucide (majoritatea din glucide
complexe, glucidele simple să nu depășească 10% din calori) și 25-30 g fibre
alimentare pe zi. Aproximativ 20-35% din calori pot să provină din lipide
(aproximativ 33% din lipide saturate, 33% din lipide mononesaturate, așa cum este
uleiul de măsline și 33% din lipide polinesaturate, iar o parte din lipide ar trebui să
provină din pește, care poate aduce acizi grași esențiali, așa cum sunt acizii grași
omega 3. Aproximativ 15-20% din calori pot să provină din proteine (50% din
proteine animale și 50% din proteine vegetale.

c.Nevoile de vitamine și de elemente minerale

  Majoritatea enzimelor, care intervin în procesele metabolice, sunt formate dintr-o
porțiune proteică sau apoenzimă și dintr-o porțiune neproteică sau coenzimă.
 Coenzima este reprezentată, de cele mai multe ori, de vitamine și de clemente
minerale. Așa spre exemplu, vitamina Bl intră în constituția piruvat-dehidrogenazei și
piruvat-decarboxilazei, vitamina B2 intră în constituția flavin-dinucleotidului,
vitamina B6 în constituția unor decarboxi- laze și transaminaze și vitamina B12 în
consituția metil-aspartat-mutazei și ribonuclcotid reductazei. Calciul influențează
activitatea unor enzime, sulful intră în constituția sulfatazelor, fierul în compoziția
catalazei și a citocromilor, zincul în compoziția glutamat-dehidrogenazei, iodul în
compoziția hormonilor tiroidieni
 Pentru a corespunde nevoilor organismului, hrana trebuie să îndeplinească anumite
condiții și anume: să aducă o anumită cantitate de substanțe plastice și energetice,
începând cu glucidele, proteinele și lipidele și terminând cu elementele minerale și
vitaminele, apoi, să fie adiministrată într-un ritm corespunzător, în funcție de starea de
veghe și somn sau de vârstă, să fie prezentată în mod plăcut pentru a stimula funcțiile
aparatului digestiv și să nu conțină substanțe toxice, sau microbi.
 La baza alimentației sale se află cerealele, pâinea, orezul și pastele făinoase, urmează
legumele și fructele, apoi carnea și laptele și în sfârșit grăsimile și dulciurile, care ar
trebui consumate în cantități cât mai mici

d.Acțiunea citoprotectoare a alimentației

 Alimentele sunt necesare nu numai pentru a satisface nevoile plastice și energetice ale
organismului. Alimentele au și un rol citoprotector. Pe lângă substanțele plastice și
energetice, alimentele aduc o serie întreagă de substanțe antioxidante, hipo-
colestrolemiante și chiar anticanceroase.
Alimente cu rol citoproteclor
Produsele vegetale asigură senzația de sațietate cu un aport energetic redus valoare nutrițională
ridicată aport de glucide și de proteine aport de acizi grași polinesaturați
aport de săruri minerale și de vitamine carotenoizi, bioflavone acid linoleic,
lecitine fitosterolii reduc colesterolemia antioxidanți, fenoli, vit. C, vil. E,
beta-caroten contribuie la menținerea ph alcalin

Peștele proteine de calitate superioară acizi grași polinesaturați acizi grași esențiali,
omega 3 reducerea colestcrolemiei creșterea HDL scăderea tensiunii
arteriale vitamine liposolubile bioelemente
 Produsele lactate aport de proteine de calitate superioară fosfolipide, sfingmielină,
fosfatidilcolin? factor hipocolesterolemiant acidul orotic scade colesterolul
scade tensiunea arterială inhibă secreția de acid clorhidric aport de minerale
și de vitamine
Cerealele germinate substanțe biologic active aport crescut de minerale și vitamine
antioxidanți, enzime valoare nutritivă crescută

Fibrele alimentare celuloză, hemiceluloză, lignină influențează secrețiile digestive

influențează tranzitul intestinal absorb toxinele intestinale reduc
colesterolemia

Denumirea, sursa și rolul fibrelor alimentare

Insolubile in apă celuloze hemiceluloze linguine cereale, tărâțe, pâine intervin în
lingnine integrală formarea bolului
fecal, stimulează
peri- staltismul,
re{in apa, leagă
acizii biliari,
Solubile în apă mucilagii pectine ;ume legume fructe re|in apa, leagă
zarzavaturi ovăz, acizii biliari,
orez formează
substratul fer-
mentării,
stimulează peri-

Capacitatea antioxidantă a alimentelor

 Deoarece 2% din oxi¬genul inhalat se transformă în radicali liberi care acționează
asupra struc¬turilor biologice și sunt implicați în foarte multe boli cardiovasculare,
neu¬rologice, autoimune, reumatismale și cancer, organismul uman dispune de o serie
întreagă de substanțe antioxidante, așa cum ar fi superoxid-dismutaza, glutatio-
peroxidaza, catalaza și ceruloplasmina. Dar pe lângă antioxidanți endogeni, în
apărarea antioxidativă a organismului mai pot interveni și o serie întreagă de
antioxidanți exogeni, așa cum ar fi vit C și E, carotenii flavonoizi, licopenul, luteina,
seleniul , coenzima Q10 și altele care se găsesc mai ales cu alimente de origine
vegetală
1 Coacăze 13 Cireșe
2 Mure 14 Fasole
3 Usturoi 15 Ceapă
4 Afine 16 Mazăre
5 Căpșuni 17 Banane
6 Spanac 18 Mere
 7 Zmeură 19 Morcovi

8 Prune 20 Roșii
9 Brocoli 21 Caise
10 Avocado 22 Piersici
II Portocale 23 Dovleac

12 Struguri 24 Salată

Nevoia de informație
Pe lângă aer, apă și hrană, organismul uman mai are nevoie, pentru funcționarea
mecanismelor sale de reglare și de informația generată de modificările dinăuntrul și din afara
lui.
Am văzut că informația este necesară în primul rând pentru sinteza structurilor proprii.
Dar ea este necesară și pentru funcționarea acestor structuri, pentru adaptarea proceselor de
reglare la condițiile foarte variabile ale mediului interior și ale mediului înconjurător,
deoarece informația este cea care asigură eficacitatea mecanismelor de reglare. De aceea pe
lângă schimbul de substanțe plastice și energetice, organismul uman mai trebuie să întrețină
un permanent schimb de informații cu mediul în care trăiește.
In acest sens, organismul uman dispune de niște organe de simț cu ajutorul cărora poate
sesiza cantitățile infime de substanță și energie generate de modificările din mediul extern
sub formă de unde luminoase, acustice și altele, care sunt purtătoare de informații.
Informațiile primite din afară sunt necesare desfășurării proceselor de reglare. Ele sunt
necesare mecanismelor de feedback, dar cu atât mai necesare mecanismului de feedbefore,
care pentru a putea alege decizia cea mai adecvată prevenirii tulburărilor care s- ar putea
produce, are nevoie de cât mai multe informații privind starea mediului înconjurător.
Dar informațiile primite din afară nu sunt necesare numai pentru funcționarea
mecanismelor de reglare ale organismului. Ele sunt necesare și pentru structurarea și
restructurarea unor organe, așa cum ar fi sistemul nervos. Pentru că structura sistemului
nervos depinde nu numai de informația genetică, ci și de informația primită din mediu
înconjurător. Noi am arătat că sistemul nervos se structurează și se restructurează în
permananță sub influența informațiilor primite din afară.
După cum a arătat D. Hebb, conexiunile dintre neuroni se modifică în funcție de gradul
în care neuronii respectivi sunt solicitați din punct de vedere informațional. După cum a
arătat M. Rosenwzweig, solicitarea informațională poate duce la creșterea cu 6% a greutății și
cu 15% a volumului creierului la șoarecii solicitați. G. Kempermann și F. Gage au arătat că
neuronii din hipocamp se regenerează mai intens la șoarecii solicitați informațional. Iar noi
am arătat că informația are un rol trofic în formarea și în funcționarea sistemului nervos.
In concluzie, am putea spune că sănătatea este rezultatul unor procese de reglare, pentru a
căror desfășurare este nevoie de o anumită structură, de o anumită organizare și de un anumit
aport de substanțe, de energie și de informație.