Sunteți pe pagina 1din 9

Organizaţia Naţiunilor Unite

(O.N.U.)
Organizaţia Naţiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizaţie
internaţională din lume. Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 192 de state
membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizaţiei
Naţiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea mondială,
respectarea drepturilor omului, cooperarea internaţională şi respectarea dreptului internaţional.
Sediul central al organizaţiei este situat la NewYork.

Structură

Acestea sunt principalele diviziuni ale O. N. U.:

• În Adunarea Generală, există reprezentanţi ai fiecărui stat membru. Fiecare stat are drepturi
egale de vot. De asemenea, rezoluţiile Adunării nu sunt legi, ci doar recomandări.
• Consiliul de Securitate: 15 membri, din care 5 permanenţi (China, Rusia, Franţa, Regatul Unit
şi SUA), şi restul aleşi pentru un mandat de doi ani. În fiecare an sunt aleşi cinci noi membri.
Deciziile importante ale Consiliului de Securitate trebuie să fie votate de 9 membri, dintre toţi
aceşti membri, în principal aici se vorbeşte de dreptul de vot.
• Consiliului Economic şi Social îi sunt subordonate multe din organizaţiile speciale.
• Consiliul de Tutelă şi-a suspendat momentan activitatea.
• Curtea Internaţională de Justiţie decide dispute internaţionale (se află la Haga).
• Secretariatul Naţiunilor Unite: cea mai mare funcţie administrativă este aceea de Secretar
General al ONU

Din organizaţiile speciale ale ONU fac parte:

• Centrul Naţiunilor Unite pentru Aşezări Umane (United Nations Centre for Human Settlements
- Habitat; fondat în 1977, cu sediul în Nairobi, Kenya);
• Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF - United Nations Children's Fund, fondat în
1964, cu sediul la New York, SUA);
• Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD - United Nations
Conference on Trade and Development, fondată în 1946 cu sediul la Geneva, Elveţia);
• PNUD - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (United Nations Development
Programme, fondat în 1965 şi cu sediul la New York);
• PNUE- Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (United Nations Environment
Programme, fondat în 1972, cu sediul la Nairobi, Kenya);
• Programul Internaţional al Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Consumului de Droguri (United
Nations Internation Drug Control Programme, fondat în 1991, cu sediul la Viena, Austria);
• Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi (United Nations High Commissioner for Refugees
UNHCR, fondat în 1950, cu sediul la Geneva);
• Operaţiunile ONU de Menţinere a Păcii (United Nations Peace-keeping Operations, cu sediul la
New York);
• Fondul ONU pentru Activităţi în Domeniul Populaţiei (United Nations Population Fund, fondat
în 1967, cu sediul la New York);
• Agenţia pentru Refugiaţii Palestieni (United Nations Relief and Works Agency for Palestine
Refugees in the Near East, fondat în 1950, cu sediul la Gaza);
• Programul Mondial pentru Alimentaţie (World Food Programme, fondat în 1961, cu sediul la
Roma).
• Alianţa Civilizaţiilor, fondată în 2005, la iniţiativa susţinută de Spania şi Turcia, cu sediul la
New York.

ONU lucrează cu următoarele organizaţii autonome: UNESCO, OIS, OIM, BIRD, FMI şi altele.

Limbi oficiale

ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola.

Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe
suport hârtie sau "on-line" , sunt traduse în aceste şase limbi. În funcţie de anumite circumstanţe, unele
conferinţe şi documente de lucru sunt traduse doar în engleză, franceză sau spaniolă.

Drepturile Omului

Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Naţiunilor Unite. Atrocităţile celui de- al
Doilea Razboi Mondial şi genocidurile au determinat ca noua organizaţie să prevină tragedii similare in
viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua in considerare si a lua hotărâri
asupra violarilor drepturilor omului

Organizaţia Naţiunilor Unite obligă toate statele membre sa promoveze "respect universal pentru, si
observarea drepturilor omului" şi să ia "măsuri impreună şi separate" în această privinţă. Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, deşi nu legală, a fost adoptată de Adunarea Generală in 1948 ca un
standard comun de realizare pentru toţi. Adunarea de obicei are în vedere probleme legate de drepturile
omului.

Organizaţia Naţiunilor Unite şi diferitele agenţii ale sale joacă un rol important în implementarea şi
respectarea principiilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul
acordat de organizaţie ţărilor ce se află în tranziţie spre democraţie. Asistenţa tehnică în realizarea
alegerilor libere şi corecte, îmbunătăţirea structurilor judiciare, revizuirea constituţiilor, antrenarea
oficialilor drepturilor omului şi transformarea mişcărilor armate în partide politice au contribuit mult la
democratizare în lume...

Istorie

1920: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând porţile unei noi
organizaţii: Liga Naţiunilor, formată prin pacea decisă după discuţiile dintre ţări.
1920-1933: Fără să fi primit o influenţă mai mare, Liga Naţiunilor este un fiasco.
1933-1945: Izbucneşte Al Doilea Război Mondial în Asia, Europa, Africa de Nord, şi Pacific.
24 octombrie 1945: Se înfiinţează Organizaţia Naţiunilor Unite.
Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia,
Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine,
Franţa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa
Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă,
Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina,
Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.
1946: Liga Naţiunilor este desfiinţată oficial. Afganistan, Islanda, Suedia şi Thailanda aderă la ONU.
1947: Pakistan şi Yemen devin membri.
1948: Birmania devine membră.
1949: Israel aderă.
1950: Indonezia aderă.
1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania,
Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.
1956: Japonia, Maroc, Sudan şi Tunisia aderă.
1957: Ghana şi Malaezia aderă.
1958: Guineea aderă.
1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildeş, Gabon,
Camerun, Cipru, Republica Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia şi Togo.
1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone şi Tanzania.
1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago şi Uganda.
1963: Kenia şi Kuweit aderă.
1964: Malawi, Malta şi Zambia aderă.
1965: Gambia, Maldivele şi Singapore aderă.
1966: Barbados, Botswana, Guyana şi Lesotho aderă.
1967: Yemen aderă.
1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius şi Swaziland aderă.
1970: Fiji aderă.
1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman şi Emiratele Arabe Unite aderă.
1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.
1973: Bahamas şi Germania (atât de est cât şi de vest) aderă.
1974: Bangladesh, Grenada şi Guineea-Bissau aderă.
1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé şi Príncipe şi
Surinam.
1976: Angola, Samoa şi Seychelles aderă.
1977: Djibouti şi Vietnam aderă.
1978: Dominica şi Insulele Solomon aderă.
1979: Sfânta Lucia aderă.
1980: Sfântul Vincent şi Grenadine şi Zimbabwe aderă.
1981: Antigua şi Barbuda, Belize şi Vanuatu aderă.
1983: Sfântul Kitts şi Nevis aderă.
1984: Brunei aderă.
1990: Liechtenstein şi Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica
Democrată Germană, devenind un singur membru.
1991: URSS dispare, Rusia moşteneşte locul de mebru permanent în Consiliul de Securitate. Şapte noi
state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord şi Coreea de
Sud.
1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan,
Croaţia, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan.
1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco şi Slovacia.
1994: Palau aderă.
1999: Kiribati, Nauru şi Togo aderă.
2000: Tuvalu aderă.
2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primeşte Premiul Nobel pentru Pace.
2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. Elveţia aderă de asemenea.
2006: Muntenegru aderă.

Secretari Generali ai ONU

1946-1953 Trygve Lie (Norvegia)


1953-1961 Dag Hammarskjöld (Suedia)
1961-1971 U Thant (Birmania)
1972-1981 Kurt Waldheim (Austria)
1982-1991 Javier Perez de Cuellar (Peru)
1992-1997 Boutros Boutros-Ghali (Egipt)
1997-2006 Kofi Annan (Ghana)
2007 Ban Ki-moon (Coreea de Sud)

ONU in Romania

Prin intermediul programelor si fondurilor Natiunilor Unite, Romania beneficiaza de un volum


important de asistenta tehnica si financiara in sectoare de interes pentru tara: protectia mediului,
demografie, drepturile omului, sanatate, agricultura, industrie, consolidarea institutiilor democratice,
etc. Valoarea acestor proiecte este substantial mai mare decat obligatiile financiare pe care Romania le
are fata de institutiile din Sistemul ONU.

• Asistenta financiara oferita de catre Sistemul ONU este atent armonizata cu strategiile si
programele nationale ale Romaniei pentru a asigura un raspuns eficient la prioritatile de
dezvoltare ale Romaniei.
• Sistemul ONU din Romania raspunde cererilor guvernamentale de asistenta in formularea si
implementarea strategiilor nationale.
• Natiunile Unite isi pun la dispozitia guvernului experienta si capacitatea de analiza pe baza
carora propun si incurajeaza implementarea unor politici publice importante ale guvernului.

ONU este reprezentata in Romania de 11 fonduri, programe si agentii specializate, fiecare cu propriile
responsabilitati, dar toate colaborind pentru a rezolva o mare varietate de probleme.

Puteti afla mai multe despre fiecare agentie / fond / program si despre activitatile sale facand click pe
oricare dintre siglele de pe prima pagina a acestui site.

Prima institutie a Natiunilor Unite care si-a deschis un birou in Romania a fost Centrul de Informare
al ONU (UNIC) - iunie 1970. UNIC ofera publicului roman materiale informative actualizate cu
privire la obiectivele si activitatile Natiunilor Unite in sectoarele politic, economic, social si umanitar.
Centrul reprezinta atit legatura activa dintre Organizatie si mass media, institutiile de invatamint sau
organizatiile neguvernamentale locale, cit si principala sursa locala de informatii publice despre
sistemul Natiunilor Unite. Dintre activitatile derulate de UNIC amintim:
• dezbateri organizate in colaborare cu Asociatia Romana a Profesionistilor in Relatii Publice din
Romania (ARRP) si Consiliul National al Audiovizualului (CNA); Transparency International;
Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Administratiei si Internelor;
• campania de promovare a Zilei Internationala a Femeilor (in cooperare cu agentii ONU,
organizatii neguvernamentale, Politia Rutiera si media);
• concert al Orchestrei Medicilor pentru a sarbatori Ziua Mondiala a Sanatatii (in colaborare cu
agentii ONU);
• campanii media pentru Ziua Internationala a Libertatii Presei, lupta impotriva consumului de
droguri sau a traficului de fiinte umane;
• lansari oficiale ale Rapoartelor Mondiale ale Investitiilor sau ale Rapoartelor Dezvoltarii
Umane;
• tiparirea de carti postale si plicuri aniversare pentru Anul International si Ziua Internationala a
Persoanelor Varstnice;
• training pentru jurnalisti pe subiecte legate de drepturile omului.

UNIC a fost urmat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care si-a deschis
biroul din Romania in 1971. In primii sai ani de activitate, PNUD a oferit asistenta tehnica, a organizat
programe de pregatire in strainatate pentru expertii romani sau a achizitionat echipament occidental.
Dupa revolutia din 1989, PNUD si-a putut asuma un rol mult mai dinamic si a devenit un partener real
al Guvernului Romaniei in noile sale programe de dezvoltare. Pentru a face fata provocarilor tranzitiei,
in 1991 a fost semnat un nou acord intre Guvernul Romaniei si PNUD. Noile prioritati ale Romaniei si
ariile de actiune ale PNUD se reflecta acum intr-un nou Program de Tara (2005-2009), cu o inclinare
mai atenta catre sectorul social. Activitatile PNUD au inceput sa fie implementate in cooperare cu noi
parteneri din societatea romana, inclusiv administratia locala, sectorul privat sau organizatiile
neguvernamentale. Din 1997, activitatea PNUD in Romania s-a bazat pe Programul National de
Cooperare, dezvoltat prin dialog cu Guvernul, agentiile ONU si donatorii straini. Programul National
de Cooperare actual acopera perioada 2005-2009 si se concentreaza pe trei arii de programe:

• guvernare democratica si dezvoltare descentralizata;


• dezvoltare economica si sociala
• crearea unui mediu sanatos pentru a sustine dezvoltarea durabila.

UNESCO-CEPES (Centrul European UNESCO pentru Educatie Superioara) si-a inceput activitatea la
21 septembrie 1972 si este gazduit de Palatul Kretzulescu din centrul Bucurestiului. Crearea unei
institutii pentru consolidarea cooperarii europene in domeniul educatiei superioare fusese recomandata
in timpul celei de-a XVI-a sesiuni a Conferintei Generale UNESCO din toamna anului 1970. In acelasi
an, Guvernul Romaniei a invitat UNESCO sa deschida la Bucuresti un centru care sa promoveze
cooperarea internationale in domeniul educatiei superioare, in special colaborarea dintre Europa de
Vest si cea de Est. UNESCO-CEPES a organizat o serie de activitati care au implicat toate statele din
regiune si a dezvoltat legaturi stranse cu alte organizatii guvernamentale si neguvernamentale active in
aceeasi zona a lumii.
Din 1990, pentru a sustine procesele de reforma si de dezvoltare a educatiei superioare din Europa
Centrala si de Est, UNESCO-CEPES si-a concentrat activitatile pe

• formularea si implementarea de politici in domeniul educatiei superioare;


• reforme legislative in educatie;
• asigurarea calitatii si acreditarii academice;
• recunoasterea calificarilor academice si profesionale;
• noi abordari ale managementului institutional si guvernamental;
• autonomie universitara si libertate academica;
• statutul si pregatirea profesorilor;
• relatii intre universitati si patronate;
• folosirea noilor tehnologii informatice;
• educatie transnationala.

Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA) este o agentie internationala de dezvoltare care promoveaza
dreptul fiecarui om - femeie, barbat, copil - la o viata sanatoasa si cu sanse egale in societate. UNFPA
ajuta tarile in care activeaza sa foloseasca informatiile despre populatie pentru a elabora politici si
programe de reducere a saraciei si de creare a conditiilor pentru ca fiecare sarcina sa fie dorita, fiecare
nastere sa fie sigura, fiecare tanar sa fie protejat de HIV/SIDA si fiecare fata si femeie sa fie tratata cu
respect si sa traiască o viată demna.

In 2005, Guvernul Romaniei si Fondul ONU pentru Populatie au semnat Planul de actiune al
Programului pentru Romania, prin care s-au pus bazele colaborarii pe urmatorii cinci ani (2005-2009).
Ariile principale de actiune sunt:

• populatie si dezvoltare
• sanatatea reproducerii
• egalitatea de sanse intre bărbati si femei

Principalele obiective vizeaza imbunatatirea capacitatii institutiilor guvernamentale de a elabora si


implementa eficient politici privind populatia, violenta in familie si traficul de fiinte umane. De
asemenea, se urmareste in continuare cresterea accesului populatiei la servicii de calitate de planificare
familiala si ingrijire pre si post natala si imbunatatirea accesului tinerilor la educatie si servicii
prietenoase privind sanatatea reproducerii si sexualitatii, cu accent pe prevenirea ITS si a HIV/SIDA.

Pentru indeplinirea obiectivelor Programului pentru Romania, UNFPA colaboreaza cu o serie de


parteneri guvernamentali: Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Sanatatii
Publice, Ministerul Educatiei si Cercetarii si trei ONG-uri: Fundatia Tineri pentru Tineri, Institutul Est-
European de Sanatate a Reproducerii si Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala.

Biroul UNFPA în Romania coordoneaza activitatea UNFPA din alte patru tări din regiune: Bielorusia,
Bulgaria, Republica Moldova si Ucraina.

Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati (UNHCR) este prezent in Romania din anul 1991. In mod
constant, UNHCR a sustinut eforturile depuse de catre guvernul Romaniei pentru a face din sistemul de
azil din Romania o componenta importanta pentru viitoarea aderare la Uninunea Europeana.
Obiectivele UNHCR in Romania sunt: 1/ dezvoltarea sistemului national de azil si a regimului
protectiei refugiatilor conform standardelor europene si internationale; 2/ asistenta solicitantilor de azil
si a refugiatilor; promovarea unor solutii durabile la problemele cu care se confrunta refugiatii; 3/
prevenirea si reducerea cazurilor de apatridie.
Domenii de cooperare ale UNHCR sunt:

• Accesul la procedura de azil si la teritoriu, precum si respectarea principiului nereturnarii


• Permanenta imbunatatire a calitatii procedurii de determinare a statutului de refugiat in
Romania
• Imbunatatirea conditiilor de primire a solicitantilor de azil si de cazare a refugiatilor
• Reunificarea familiei
• Integrarea refugiatilor in societatea romaneasca si accesul acestora la cetatenia romana
• Alte solutii durabile: repatrierea voluntara (atunci cand conditiile din tara de origine permit
acest lucru) si stabilirea intr-o terta tara (daca nici o alta solutie durabila nu este posibila, si doar
in anumite situatii)

Activitati specifice:

• Asistenta tehnica: vizite de studiu pentru personalul guvernamental, acces la informatii din
tarile de origine si pregatire in materia azilului, a drepturilor omului, a asistentei umanitare si in
alte domenii relevante si cu incidenta in asistenta refugiatilor, asistenta in elaborarea politicilor
si strategiilor in domeniul azilului
• Protectie si asistenta pentru solicitanti de azil si refugiati: consiliere juridica si sociala,
reprezentare juridica, servicii de interpretare si asistenta financiara limitata
• Asistenta tehnica in materia apatridiei: acces la instrumentele internationale relevante,
imbunatatirea legislatiei nationale cu privire la cetatenie si consiliere atunci cand este nevoie
• UNHCR acorda un interes deosebit urmatoarelor aspecte in asistenta solicitantilor de azil si a
refugiatilor: conditii de primire/cazare, acces la educatie, locuri de munca, acces la serviciile de
sanatate si asistenta sociala, conditii de subzistenta, consiliere juridica

UNHCR colaboreaza, pentru indeplinirea obiectivelor sale, cu Oficiul National pentru Refugiati;
Autoritatea pentru Straini; Politia de Frontiera; magistrati (judecatori si procurori); avocati; autoritati
locale; institutii de invatamant: scoli si universitati; Consiliul National Roman pentru Refugiati
(CNRR) ; Orgnizatia “Salvati Copiii” Romania; ARCA- Forumul Roman pentru Refugiati si Migranti;
Organizatia Femeilor Refugiate in Romania

Biroul de legatura pentru Romania al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (WHO) a fost infiintat in
1990. De atunci, acesta a implementat programul WHO Eurohealth, care a cuprins trei faze:

• una de urgenta, WHO prevenind o criza in aprovizionarea cu medicamente de baza.


• pe termen mediu, Organizatia a oferit asistenta Guvernului in transformarea politicilor pentru
sanatate in programe nationale pe domenii prioritare
• pe termen lung, WHO ofera asistenta Guvernului in dezvoltarea politicilor nationale de sanatate
in conformitate cu principiul Sanatate pentru Toti.

Acest sprijin consultativ a fost oferit si pentru reforma sanatatii, dezvoltarea politicilor de sanatate,
organizarea si management-ul sistemului de sanatate, descentralizare, dezvoltarea serviciilor primare de
asistenta medicala sau a institutiilor de invatamint pentru sanatate publica; in ultimul timp, expertii
OMS au colaborat cu Guvernul Romaniei in luarea masurilor de combatere a gripei aviare.

Fondul Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) si-a deschis biroul din Romania in 1991. UNICEF
a derulat initial doua programe bianuale de urgenta. Programul de Tara ulterior (1995-1999) a avut
drept scop ajutarea familiilor pentru a face fata dificultatilor cauzate de tranzitie si, de atunci, a
contribuit la constructia unei baze solide pentru reforma sistemului national de protectie a copilului.
In momentul de fata, biroul UNICEF din Romania are patru priotitati de actiune:

• sa se asigure ca fiecare copil, baiat sau fata, duce la bun sfirsit un curs primar de educatie
• promovarea dezvoltarii potentialului oricarui copil, asigurindu-se de faptul ca fiecare copil are
cel mai bun start in viata
• protejarea copiilor de boli si deficiente, un accent deosebit punindu-se pe imunizare
• protejarea fiecarui copil astfel incit toti copiii sa poata creste intr-un climat lipsit de violenta,
exploatare, abuz si discriminare

Programul de actiune al UNICEF in Romania are patru componente.

1. cea de monitorizare a drepturilor copilului


2. cea de protectie a drepturilor copilului
3. cea de sanatate (politici si servicii de nutritie si sanatate)
4. cea educationala

Fondul Monetar International (FMI) si-a deschis biroul reprezentativ pentru Romania in 1991.
Romania este membra a FMI din 15 Decembrie, 1972 si a apelat la resursele acestei institutii de opt ori
pana in prezent pentru a sustine financiar programele derulate de Guvern.

Ca raspuns la eforturile constante ale Guvernului Romaniei de a corecta dezechilibrele economice


grave si slabiciunile structurale persistente, in anul 2004 a fost semnat un nou acord stand-by avand ca
obiectiv intarirea pozitiei contului curent, reducerea in continuare a inflatiei, sustinerea cresterii rapide
a PIB si pregatirea economiei pentru integrarea in Uniunea Europeana. Programul pune accent pe
continuarea politicilor macroeconomice prudente si a progresului reformelor structurale ample.
Politicile cheie de stabilizare constau in reducerea deficitului bugetului de stat, intarirea pozitiei
financiare a intreprinderilor de stat prin ajustarea preturilor la energie si controlul asupra salariilor,
precum si masuri menite sa limiteze cresterea creditului. Controlul asupra salariilor in companiile de
stat si o politica prudenta privind salariul minim vor contribui la mentinerea cresterii salariale la nivel
national in conformitate cu cresterea productivitatii.

De-a lungul timpului si pe parcursul prezentei sale in Romania, Fondul a oferit si instruire de
specialitate prin cursurile si seminariile derulate la sediul sau si prin sponsorizarea Joint Vienna
Institute.

Banca Mondiala si-a deschis biroul din Romania in 1992. Romania se alaturase Bancii Mondiale la
15 decembrie 1972, iar primul imprumut acordat Romaniei a fost aprobat in 27 iunie 1974. In cele din
urma, totalul fondurilor acordate Romaniei de catre Banca Mondiala a fost de 4,9 miliarde dolari SUA,
acordate in cadrul a 56 de proiecte de imprumut. Mare parte din datorie a fost rambursata de regimul
Ceasescu, printr-o decizie unilaterala care a cauzat suferinte imense poporului roman in anii ’80. La
vremea respectiva, Banca Mondiala a incercat, din pacate fara succes, sa-l convinga pe Nicolae
Ceausescu sa anuleze aceasta decizie.
Până în prezent, Banca Mondială a finanţat peste 40 de operaţiuni în ţară, reprezentând un angajament
total iniţial aproape 5 miliarde de dolari.
Operaţiunile de investiţii şi împrumuturile pentru politici de dezvoltare (DPL) abordează trei domenii
largi:

• Promovarea sectorului privat şi dezvoltarea unor pieţe eficiente. Aceasta include finalizarea
agendei de privatizare, îmbunătăţirea serviciilor de infrastructură, crearea unui mediu de afaceri
favorabil investiţiilor şi creşterii economice şi consolidarea eficienţei pieţei muncii.
• Edificarea unor instituţii din sectorul public şi îmbunătăţirea guvernării prin reforma serviciului
public, îmbunătăţirea gestionării cheltuielilor publice şi a responsabilităţii, implementarea unei
strategii împotriva corupţiei şi reforma justiţiei.
• Constituirea capitalului uman şi îmbunătăţirea protecţiei sociale prin ameliorarea asigurării de
servicii sociale în domeniul sănătăţii şi educaţiei şi îmbunătăţirea sistemului de pensii.

În plus, programele de dezvoltare rurală şi de reducere a sărăciei vizează îmbunătăţirea infrastructurii


rurale, inclusiv sistemele de irigaţii, serviciile sociale şi sistemul de finanţare rurală, printr-un proces
participativ. De asemenea, operaţiile băncii vizează îmbunătăţirea productivităţii agricole şi forestiere.

Biroul din Bucuresti al Corespondentului Biroului International al Muncii (BIM) s-a deschis in 1992.
Romania este membru al BIM inca din momentul infiintarii organizatiei in 1919. De atunci, BIM a
contribuit la imbunatatirea legislatiei muncii din Romania pe baza standardelor internationale pentru
munca. A oferit de asemenea asistenta tehnica constituentilor nationali tripartiti; in plus, a contribuit cu
asistenta tehnica la executarea mai multor proiecte in Romania, printre acestea numarandu-se si
modernizarea serviciilor de angajare si prevenirea consumului de alcool si droguri la locul de munca.

Organizatia este implicata in prezent in efortul comun de eliminare a exploatarii copiilor in Romania.
BIM a organizat si o serie de seminarii si conferinte importante pe teme precum standardele muncii,
sistemele de inspectie, genul si angajarea, sistemele tripartite, reprezentarea unionala, solutionarea
conflictelor de munca, politica de salarizare, exploatarea copiilor.

Programul Comun al Natiunilor Unite pentru HIV/ SIDA (UNAIDS) si-a deschis biroul din
Romania in august 1997. Obiectivul activitatii sale este de a ajuta Guvernul Romaniei in
implementarea strategiei nationale de contracarare a raspandirii HIV/ SIDA si de a dezvolta capacitati
locale de prevenire a infectiei cu HIV. Parteneri sunt atat agentiile guvernamentale, cat organizatiile
neguvernamentale. UNAIDS deruleaza de asemenea si activitati de cercetare si incearca sa infiinteze
retele de comunicare si schimb de informatii pentru a facilita eforturile comune de combatere a
epidemiei si de a-i reduce efectele. Activitatile actuale ale UNAIDS in Romania se concentreaza pe
sprijinirea consensului asupra planificarii strategice in domeniul HIV/ SIDA si pe impiedicarea
raspandirii virusului HIV in cadrul categoriilor vulnerabile.

Toate fondurile, programele si agentiile specializate ale ONU in Romania colaboreaza cu


Coordonatorul Rezident ONU si pe biroul acestuia pentru a le asista in armonizarea programelor si in
coordonarea activitatilor. Armonizarea operationala se bazeaza pe avantajele comparative oferite in arii
specifice de expertiza de fiecare agentie sau program ONU si include schimbul de informatii,
planificarea comuna a activitatilor, abordari comune asupra subiectelor de interes general, precum si
armonizarea ciclurilor de programe.