UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918”

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

PRG. STUDII:ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

REFERAT LIMBA ENGLEZĂ

CORPORATE GOVERNANCE MODELS
THE AMERICAN MODEL, THE JAPANESSE MODEL, THE
GERMAN MODEL

MASTERAND: Bora Radu-Ioan

ANUL I: 2016-2017
SEMESTRUL I
PROFESOR UNIVERSITAR: Dr. BĂRBULEȚ DANIEL

1
 Modele de guvernanţă corporativă :
Modelul American, Japonez și German.
1.Introducere

Dezvoltarea neîntreruptă a competitivității în mediul de afaceri a determinat managerii să își

orienteze acțiunile pe creșterea eficacității companiilor, ceea ce presupune existența unui sistem de
management bine definit, actual și performant. Acest sistem de management este cunoscut sub
denumirea de guvernanță corporativă și are rolul de a îmbunătăți eficiența economică de ansamblu în
întreprinderi. Guvernanța corporativă este definită ca fiind : setul de legi, norme, regulamente și
coduri adoptate în mod voluntar, care permit unei întreprinderi să atragă resursele umane și
materiale necesare activității sale și îi oferă totodată posibilitatea de a desfășura o activitate eficientă
și eficace care să genereze plusvaloare pe termen lung pentru acționari, grupuri de interese și pentru
societate în ansamblu1.

Întreprinderile trebuie să fie capabile să se adapteze imediat la schimbările din mediul de

afaceri național și internațional, să își însușească aceste schimbări și să opereze cu ele la cel mai înalt
nivel posibil de eficacitate deoarece piețele devin din ce în ce mai concurențiale și exigente.
Capacitatea de asimilare a informațiilor și de adaptare la tot ce e nou depind atât de capacitățile
manageriale și de leadership, cât și de caracteristicile generale și structura întreprinderilor.

Modelul de guvernanță corporativă se diferențiază de la o țară la alta, acesta reprezentând o

construcție economică, politică, socială, financiar - contabilă dependentă de natura întreprinderii și
evoluția acesteia.

2. Guvernanţa corporativă – aspecte fundamentale

Noțiunea de guvernanță are o semnificație complexă, ea aparținând mai multor științe iar

pentru a înțelege cât mai bine importanța acesteia sunt necesare cunoștințe ce privesc istoria
economiilor naționale, dreptul societăților, finanțele întreprinderii, contabilitate, management
organizațional etc2

Conceptul de Guvernanță Corporativă a apărut şi s-a dezvoltat in secolul trecut, fiind

influenţat pe rând de medii economice bazate pe proprietate familiala, capital bancar, investitori

1
The World Bank,The Business Enviroment and Corporate Governance, 1998, p.7
2
Almași R., Audit – abordări conceptuale, proceduri, comunicare, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad,
2014.

2
instituţionali sau societăți anonime, medii dinamizate de scandalurile de răsunet care au avut loc in
timp, in mod surprinzător, aceleaşi momente de criza au avut un efect benefic in privinţa identificării
căilor de îmbunătățire a conceptului de guvernanță corporativă, care să corespunda noii etape in
evoluţia economiei.3

Guvernanța corporativă are rolul de a preveni posibile conflicte de interese apărute în

interiorul întreprinderii, ea constituind procesul prin care întreprinderile sunt conduse și controlate prin
intermediul unui set de norme și regulamente între conducerea executivă, consiliul de administrație,
acționarii și alte părți asociate.

Structura prin care sunt stabilite obiectivele unei societăți, precum și mijloacele de realizare a
acestora și de monitorizare a performanțelor este reflectată prin intermediul sistemului de principii
care face referire la guvernanța corporativă:

 Punerea în aplicare a fundamentelor pentru un sistem eficient de guvernanță corporativă:

prin intermediul acestui principiu se urmărește susținerea piețelor transparente și eficiente
unde există o restrângere clară a responsabilităților privind supravegherea, implementarea și
reglementarea textelor normative.
 Protejarea și facilitarea exercitării drepturilor și funcțiilor acționarilor: sistemul de
guvernanță aplicat trebuie să protejeze și să faciliteze drepturile pe care le au acționarii în
întreprindere. Exemplu: dreptul de participare și vot în AGA, dreptul la informații privind
statutul companiei, dreptul la o parte din profitul societății etc.
 Tratamentul echitabil al acționarilor: potrivit acestui principiu, toți acționarii trebuie să
beneficieze de un tratament echitabil, inclusiv acționarii minoritari sau străini.
 Rolul stakeholder-ilor: compania este obligată prin lege să recunoască drepturile tuturor
persoanelor cu interese în companie în privința creării bogăției, locurilor de muncă etc.
 Comunicarea și transparența: asigură publicarea în timp real a tuturor informațiilor cu privire
la acțiunile companiei și starea acesteia.
 Responsabilitățile consiliului de administrație: sistemul de guvernanță al întreprinderii
trebuie să asigure conducerea strategică a acesteia și supravegherea gestiunii de către consiliul
de administrație.

Aceste principii emise de către OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare

Economică) sunt considerate a fi bazele fundamentale pentru constituirea oricărui model de
guvernanță corporativă la nivelul fiecărei țări. În mod deosebit, ele urmăresc îmbunătățirea cadrului
legal pentru funcționarea piețelor financiare și acționează ca un ghid pentru investitori.

Deciziile de strategie globală reprezintă o piatră de încercare grea pentru eficacitatea

sistemelor de guvernanţă corporativă care urmăresc maximizarea profitului şi a competitivităţii
globale cel mai adesea pe seama unora dintre participanţii la guvernare. Prin definiţie, strategia globală

3
Morariu Ana, Suciu Gheorghe, Stoian Flavia, Audit intern si guvernanţa corporativă, Editura
Universitară,Bucureţti, 2008

3
se referă la adoptarea unei strategii extinse dincolo de graniţele ţării lucru care ar putea afecta puternic
acele părţi care au legături strânse cu compania din ţara de origine.

Cercetători în domeniul guvernanţei corporative comparate au identificat cinci jucători

importanţi:4

→ Angajaţii împreună cu structurile în care aceștia acţionează (sindicate sau blocuri sindicale);
→ Consiliile de administraţie care reprezintă organul de conducere a întreprinderii si care aprobă
strategia companiei;
→ Comitetul director, managementul de vârf care este responsabil cu transpunerea în practică a
deciziilor strategice luate;
→ Acţionarii care se pot exprima prin intermediul votului garantat de deţinerea de acţiuni dar
care au ţi posibilitatea de a ieşi din firmă prin vânzarea acţiunilor în cazul în care nu sunt de
acord cu decizia luată;
→ Guvernele care impun reguli naţionale privind guvernanţa corporativă.

Rolul si puterea pe care o poate exercita fiecare dintre părţile mai sus menţionate depind în
mare măsură de mediul economic şi de sistemul de guvernanţă corporativă a ţării din care provin.

3. Modele de guvernanță corporativă

Economişti, jurişti şi politicieni încearcă diverse clasificări ale capitalismului, clasificări care
au la bază în principal relaţiile dintre proprietar-manager, creditor manager, firmă-guvern , firmă-
sindicate. Robert Boyer prezintă patru tipuri de capitalism: capitalismul orientat spre piaţă (specific
pentru Statele Unite), capitalismul orientat spre companie (specific Japoniei), capitalismul cu orientare
social - democratică (statele din nordul Europei) şi capitalismul dirijat de stat (Franţa) .Germania este
localizată, în opinia autorului, între ultimele două tipuri. 5
Yusuke Fukada şi Ronald Dore6 notează: ”Pe plan mondial sunt mai multe curente de
capitalism: unul este cel de tip anglo-american care se centrează în jurul Statelor Unite şi a Marii
Britanie iar altul diferă de cel anglo-american în diferite feluri şi se regăseşte în cazul Germaniei,
Suediei, Norvegiei, Danemarcei, Olandei, Elveţiei, Japoniei etc. Dacă ar fi să clasificăm aceste curente
doar în două tipuri acestea ar fi : tipul anglo-american şi japonezo-german”.
În funcţie de „tradiţiile” economiei naţionale s-au orientat şi artizanii sistemelor de guvernanţă
corporativă. Cele trei mari modele sunt: modelul tradiţional, modelul determinist sau continental
european şi modelul extins japonez.
4
Aguilera, Ruth, George Yip- „Global strategies faces local constraints”, Financial Times.
5
Boyer, Robert:“The Convergence Hypothesis Revisited: Globalization but Still the Century of Nations?”
http://project.iss.u-tokyo.ac.jp/kikkawa/iss-re.pdf
6
Fukada, Yusuke and Ronald Dore : “The Japanese Firm: The Sources of Competitive Strength”,Oxford, Oxford
University Press, 1994

4
 Studiul structurilor de guvernare a întreprinderii in diferite tari permite identificarea unor
caracteristici in tarile anglo-saxone, ale Europei continentale si in cele asiatice. SUA si Marea Britanie
se caracterizează printr-un număr mare de întreprinderi naționale cotate la bursa, piețe financiare cu un
grad mare de lichiditate, unde drepturile de proprietate si de control sunt frecvent schimbate, si un
număr mic de grupuri de societăți de control. In tari ca Germania si Japonia, băncile importante,
companiile de asigurare si statul ocupa o poziție predominanta in sistemul de guvernare. In plus, multe
firme dispun de acționari de referința si de o legislație particulara, ceea ce are ca efect limitarea
considerabila a numărului de preluări ostile. Tarile latine se aseamănă cu cele anglo-saxone prin
puterea statului ca acționar si importanta redusa acordata salariaților in organele de decizie ale
întreprinderii.
Modelul de guvernanță corporatistă anglo-saxon sau anglo-american se caracterizează printr-
un acționariat dispersat și o concentrare minimă a forței financiare, puterea fiind strict exercitată de
către manageri. Modelul anglo-saxon este orientat spre o piață bine dezvoltată, prin punerea valorii pe
concurență. Acționarii sunt considerați a fi „agresivi și revoluționari” pentru a accelera implementarea
politicilor eficace, subdiviziunile neprofitabile fiind reorganizate rapid urmând ca noi activități
profitabile să fie finanțate. Așadar, acest sistem este orientat spre acționari, fiind un model bursier,
evoluţia cursului acţiunii unei societăţi cotate fiind considerată a sintetiza performanţele unei societăţi,
dând posibilitatea astfel tuturor actorilor vizaţi, în primul rând acţionarilor şi managerilor, să
optimizeze deciziile şi comportamentele lor.
Pentru o analiză completă a modelului de guvernanță corporativă anglo-saxon se au în vedere
o serie de indicatori sau instrumente de gestiune caracteristice, o mare parte din ele fiind create în
SUA, dar a căror utilitate s-a internaționalizat:
 indicatorul de performanță - crearea de valoare bursieră sau valoare pentru acţionar
(shareholder value);
 indicatorul de finanțare – fluxul de lichiditate vacant (free cash flow);
 principiul de măsurare contabil – valoare justă (fair value);
 instrumentul incitativ - atribuirile de opţiuni de cumpărare de acţiuni (stocks options);
 mecanismul de disciplinare – cuprinde ofertele publice de cumpărare și de schimb.
Având ca bază acești indicatori, codurile de guvernanță corporativă s-au concentrat pe
rezolvarea tuturor problemelor (independența directorilor nonexecutivi și auditorilor față de
management, împuternicirea directorilor independenți, crearea unui singur Consiliu de Administrație
care monitorizează în permanență activitatea managementului, reducerea riscurilor cu tranzacțiile etc).
O caracteristică pozitivă al modelului anglo-saxon este reprezentată de asigurarea mobilității
investițiilor și plasarea lor în domeniile eeficiente. O latură negativă este reprezentată în schimb de
concentrarea excesivă asupra profitabilității în detrimentul dezvoltării și implementării strategiilor de

5
dezvoltare. Așadar, modelul anglo-saxon acordă piețelor financiare dezolvate rolul de ultim eșalon de
control al performanțelor întreprinderii iar prin intermediul achiziționării titlurilor de valoare poate
determina schimbările necesare redresării societăților comerciale
Modelul german de guvernanță corporativă are ca obiectiv principal apărarea și susținerea
interesului părților implicate în viața companiei (manageri, parteneri, salariați etc) și mai puțin
îmbogățirea acționarilor, el fiind regăsit în țări precum Germania, Japonia și țări din Europa
continentală. Modelul german are la baza sa o acumulare înaltă a capitalului prin existența unor
acționari dezvoltați precum băncile, fiind un sistem bazat pe controlul intern. Avantajul acestui
model este reprezentat de faptul că acționarii sunt strict orientați spre o strategie pe termen lung și
stabilitate în afacere. Există totuşi şi dezavantaje ale acestui sistem de guvernanţă corporatistă, iar unul
foarte important de menționat este reprezentat de faptul că nu reuşeşte să protejeze acţionarii
minoritari, concentrează puterea financiară şi lasă oportunitatea unor „înțelegeri” periculoase între
puterea economică şi financiară.
Modelul german de guvernanță corporativă nu permite apariția reclamațiilor cu privire la
modul cum se aplică sistemul de guvernanță corporativă, cea mai mare parte a performanței sistemului
se datorează consiliilor de administrație.
Sistemul german de conducere și control este structurat pe două nivele:
 consiliul de administrație – cuprinde doar membri executivi;
 consiliul de supraveghere – cuprinde doar membri non-executivi care urmăresc activitatea
managementului.

Modelul japonez de guvernanţă corporativă (similar celui german) este un sistem bazat pe
controlul intern, nefiind centrat pe influenţa puternică exercitată de pieţele de capital active, ci pe
existenţa unor acţionari puternici, precum băncile.
Trăsăturile acestui model decurg din particularităţile mediului social şi comercial în care a
apărut. Astfel, în Japonia, acţionarii care deţin blocuri mari de acţiuni de obicei se implică activ în
managementul companiilor respective. Rolul lor este de a sancţiona managementul de slabă calitate,
de a stimula eficienţa economică şi de a realiza armonizarea intereselor partenerilor sociali ai firmei,
inclusiv ale personalul acesteia.
Capitalul uman este considerat a avea cea mai mare importanţă în cadrul modelului japonez.
În contrast cu modelul anglo-saxon, care se bazează prioritar pe piaţa de capital, modelul japonez este
centrat pe sistemul bancar. În Japonia, băncile exercită o puternică influenţă şi control asupra
sistemului de guvernare a companiilor.
Principalul avantaj al acestui model este monitorizarea şi finanţarea flexibilă a firmelor,
precum şi comunicarea eficientă dintre bănci şi acestea. Implicarea puternică a băncilor în conducerea
firmelor conferă acestui sistem o stabilitate deosebită şi o orientare prioritară spre dezvoltarea
economică. Există totuşi şi dezavantaje ale acestui sistem de guvernare corporativă.

6
 O diferență între aceste modele de guvernanta este reprezentată de raporturile diferite între cei
trei actori, administrator, acţionar majoritar şi acţionar minoritar şi prerogativele acestora. Spre
deosebire de modelul german, care dezavantajează acţionarul minoritar, sistemul anglo-saxon omite
distincţia între acţionarul majoritar şi cel minoritar, asigurând capitalului fluiditate sporită şi o mai
mare eficienţă bursieră. Rolul unui acţionar majoritar este omis, în sistemul anglo-saxon, prin
procedurile de vot impuse administratorilor. Aceştia din urmă temperează influenţa acţionarilor
majoritari în luarea deciziilor, având şi o responsabilitate socială corporatistă prin reducerea apetitului
pentru risc. Tocmai de aceea, consiliile de administraţie ale companiilor care aplică modelul
guvernanţei corporatiste anglo-saxon apelează adesea la personalităţi marcante din afara cercurilor de
afaceri, cum ar fi profesorii universitari.
Studiul comparativ al avantajelor şi dezavantajelor celor două modele de guvernanţă
corporativă din ţările dezvoltate, modelul anglo-american şi modelul germano-japonez, sugerează că
sistemul de guvernare a unei companii poate fi îmbunătăţit ca urmare a acţiunii următorilor factori:
→ achiziţiile de firme, în ţările dezvoltate, precum Marea Britanie, S.U.A., Franţa, Germania,
Japonia există o piaţă reglementată a achiziţiilor;
→ competitivitatea produselor şi a serviciilor, de asemenea influenţează guvernanţa
corporativă a companiei, dar acţiunea acestui factor este lentă, acţionarii pot pierde sume
imense ca urmare a degradării calităţii produselor, a pierderii clientelei şi a unor segmente de
piaţă datorită eficienţei scăzute a managementului firmei;
→ piaţa de capital, care oferă de fapt recunoaşterea oficială a performanţelor unei firme şi
implicit ale managementului prin nivelul preţului acţiunilor firmei;
→ creditorii, care încheie contracte cu compania pentru a-şi proteja drepturile şi în cazul
încălcării acestora pot cere declanşarea procedurii de faliment pentru recuperarea creanţelor
lor;
→ investitorii instituţionali reprezintă o potenţială forţă de influenţă a guvernanţei unei
companii, în special în Marea Britanie şi S.U.A. În acelaşi timp însă, aceştia constituie şi un
pericol din punct de vedere al controlului puternic pe care îl pot exercita asupra firmelor în
virtutea unui procent mare al deţinerilor în capitalul social al acestora. Astfel în S.U.A. există
restricţii privind concentrarea deţinerilor de acţiuni în mâna investitorilor instituţionali şi a
băncilor, şi de asemenea există restricţii privind exercitarea controlului asupra companiilor
publice, în timp ce în Japonia şi Germania investitorii instituţionali au un rol hotărâtor în
respectarea drepturilor acţionarilor;
→ piaţa forţei de muncă pentru manageri, care îi sancţionează pe managerii care primesc
beneficii excesive fără a avea performanţe pe măsură, prin înlocuirea lor de către Consiliul de
Administraţie, ceea ce atrage după sine imposibilitatea găsirii unui loc de muncă similar.
După cum se observă, aceşti factori conduc la îmbunătăţirea performanţelor în guvernanţa
corporatistă şi eliminarea unor deficienţe, dar acest lucru nu presupune o standardizare absolută.

7
 4.Guvernanța corporativă în România

În România, noțiunea de guvernanță corporativă a apărut destul de târziu (anii 2000).

Întârzierea are ca explicaţie paşii anevoioşi făcuţi pe linia reformelor politice, juridice, economice şi
sociale. România ca şi alte ţări ex-comuniste a adoptat anumite structuri organizaţionale după modelul
ţărilor dezvoltate, dar nu a dispus întotdeauna de cele mai potrivite mecanisme de implementare a
acestora pentru a le face să funcţioneze. Astfel a rezultat un sistem eterogen, în 5 care co-există
deopotrivă structuri şi instituţii caracteristice economiilor de piaţă alături de cele specifice economiilor
centralizate.
Guvernanţa corporativă în România este specifică în special societăţilor listate la Bursă (Bursa
de Valori Bucureşti (BVB), Bursa de Mărfuri, etc.). România deține un Institut de Guvernanţă
Corporativă al Bursei de Valori Bucureşti (IGC) care a emis un Cod al Guvernanţei Corporative.

5.Concluzii

Într-o economie în continuă schimbare, atât la nivel naţional, cât şi mondial, durabilitatea
întreprinderilor poate fi asigurată inclusiv prin aplicarea unui sistem de management eficient,
implementarea unor metode de conducere moderne, motivarea corespunzătoare a angajaţilor,
promovarea performanţelor la nivel individual şi organizaţional şi punerea accentului, în primul rând,
pe rezultate.
În ciuda diferențelor care există între modelele de guvernanță corporativă prezentate, se pune
întrebarea dacă un model de guvernanță corporativă universal este necesar, în contextul în care
globalizarea piețelor, în special a pieței financiare, ar fi urmată de o globalizare a reglementării. Teoria
oscilează între iminența convergenței și arătarea impedimentelor sale.
Având în vedere tendinţa de pe piaţa internaţională, considerăm că guvernanţa corporatistă va
rămâne ca o prioritate pentru managementul de vârf al companiilor mult timp de acum înainte,
deoarece companiile care vor adopta o cultură organizaţională transparentă şi un model eficient de
conducere vor avea performanţe mult mai bune, iar cele care vor refuza să accepte această realitate,
absolut necesară, vor înregistra rezultate mai slabe.
Ineficienţa sistemelor de guvernanţă corporatistă se datorează cel mai adesea unei concentrări
a puterii în mâna managementului şi/sau salariaţilor, fără ca ceilalţi actori de pe piaţă să poată avea
influenţă şi fără ca pieţele de capital active să îşi pună amprenta asupra evoluţiei acestora. Adeseori
managerii cred că ştiu totul şi că angajaţii le sunt simpli subordonaţi, care trebuie să le execute
ordinele. Acest sistem de conducere nu mai poate fi aplicat, în condiţiile în care se are în vedere

8
performanţa şi eficacitatea pe termen lung a întreprinderii. Este necesar un sistem de guvernanţă
corporatistă care să implice toţi factorii decizionali, precum şi toți angajaţii.

6. Bibliografie

1. The World Bank,The Business Enviroment and Corporate Governance, 1998, p.7

2. Almași R., Audit – abordări conceptuale, proceduri, comunicare, Editura Universității „Aurel
Vlaicu”, Arad, 2014;
3. Morariu Ana, Suciu Gheorghe, Stoian Flavia, Audit intern si guvernanţa corporativă, Editura
Universitară,Bucureţti, 2008
4. Aguilera, Ruth, George Yip- „Global strategies faces local constraints”, Financial Times.
5. Boyer, Robert:“The Convergence Hypothesis Revisited: Globalization but Still the Century of
Nations?” http://project.iss.u-tokyo.ac.jp/kikkawa/iss-re.pdf
6. Fukada, Yusuke and Ronald Dore : “The Japanese Firm: The Sources of Competitive
Strength”,Oxford, Oxford University Press, 1994
7. Bowman B., Principii și recomandări propuse într-un nou Cod de Guvernanță Corporativă, Revista
Audit financiar, nr. 10/2010;
8. Bunget O., Audit financiar-contabil, Editura Mirton, Timișoara, 2010;
9. Albu N., Durica A., Grigore N., Guvernanța corporativă în România. Percepții și perspective.,
Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, iunie 2013;
10. Briciu, S. (2012), „Guvernanţa corporativă”
11. Economie teoretică şi aplicată Volumul XX (2013), No. 4(581), pp. 54-64
12. Feleagă, N., Vasile, Cristina (2006), „Guvernanţa întreprinderii între clasicism şi modernism”,
Economie teoretică şi aplicată, nr. 7

1. Introduction

Ongoing development of competitiveness in the business environment caused managers to

focus their actions on increasing the effectiveness of companies, which implies a well defined
management system, actual and performant. This management system is known as corporate
governance and aims to improve overall economic efficiency in enterprises. Corporate governance is

9
defined as the set of laws, rules, regulations and codes adopted voluntarily, which allow an enterprise
to attract human and material resources necessary for its work and it also provides the ability to
conduct business effectively and efficiently to generate added value in the long term for shareholders,
interest groups and society as a whole.7

Businesses need to be able to adapt to changing business environment nationally and

internationally, to embrace these changes and operate them at the highest possible level of
effectiveness because the markets are becoming increasingly competitive and demanding. The sbility
to assimilate the information and adjusting to everything new depends on the management and
leadership capabilities and general features and structure of companies.

Corporate governance model differs from country to country, it represents an economic

political, social, financial - accounting construction, dependent on the nature and evolutionof the
company.

2. Corporate governance - fundamental aspects

The notion of governance has a complex significance, this notion belongs to many sciences
and to better understand its importance requires knowledge regarding the history of national
economies, company law, corporate finance, accounting, organizational management etc. 8

The concept of Corporate Governance emerged and was developed in the last century,
influenced in turn by economic environments based on family property, bank capital, institutional
investors or limited liability companies dynamised average resounding scandals that occurred while,
surprisingly, the same moments of crisis have had a beneficial effect in relation to identifying ways to
improve the corporate governance concept that would match the new stage in the evolution of the
economy.9

Corporate governance aims to prevent possible conflicts of interest arising within the
company, it is the process by which companies are directed and controlled through a set of rules and
regulations between executive management, board, shareholders and other associated parties.

The structure which sets the objectives of society and the means of achieving them and to
monitor the performance is reflected through the system of principles referring to corporate
governance:

-Implementation of the foundations for an effective corporate governance: this principle is

intended to support transparent and efficient markets where there is a clear restriction of
responsibilities for supervision, implementation and regulation of normative texts.

-The protection and facilitation of the shareholders' rights and duties: the system of governance
applied must protect and facilitate the rights of the shareholders in the company. Example: the right to

7
The World Bank,The Business Enviroment and Corporate Governance, 1998, p.7
8
Almași R., Audit – abordări conceptuale, proceduri, comunicare, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad,
2014.

9
Morariu Ana, Suciu Gheorghe, Stoian Flavia, Audit intern si guvernanţa corporativă, Editura
Universitară,Bucureţti, 2008

10
participate and vote in the AGM, the right to information on the status of the company, the right to a
share of the company profits etc.

- The fair treatment of shareholders: according to this principle, all shareholders must receive fair
treatment, including minority and foreign shareholders.

-The role of stakeholders: the company is obligated by law to recognize the rights of all persons with
interests in the company towards creating wealth, jobs etc.

-Communication and transparency: the publication in real time of all information on company
shares and status.

-Board Responsibilities: the governance of the enterprise should provide strategic direction and
management oversight by the board of directors.

These principles issued by the OECD (Organisation for Economic Co-operation and
Development) are considered to be the fundamental basis for the establishment of any model of
corporate governance in each country. În particular, they aim to improve the legal framework for
financial markets and act as a guide for investors.

Strategy decisions are a key global challenge for effectiveness corporate governance systems
aimed at maximizing profits and global competitiveness most often at the expense of some of the
participants in governance. By definition, the overall strategy is the adoption of a strategy extended
beyond the country which could strongly affect those parts which have close links with the home
company.

Researchers compared corporate governance and identified five key players: 10

→ Employees with structures in which they operate (unions or large unions);

→ Boards of Directors representing the governing body of the company and approving the company's
strategy;

→ Steering Committee, senior management is responsible for the implementation of policy decisions;

→ Shareholders which can express themselves through voting guaranteed by share ownership and that
have the ability to exit the company by selling shares if they disagree with the decision;

→ Governments that impose national regulations on corporate governance.

The role and power that can exercise each of the aforementioned parties are largely dependent
on the economic environment and corporate governance system of the country they come from.

3. Corporate Governance Models

Economists, lawyers and politicians tried various classifications of capitalism, classifications,

which are based mainly owner-manager relations, credit manager, corporate-government-union firm.
Robert Boyer presents four types of capitalism: capitalism oriented market (specifically the US),
capitalism-oriented company (specifically Japan), capitalism oriented social - democratic (the states of

10
Aguilera, Ruth, George Yip- „Global strategies faces local constraints”, Financial Times

11
northern Europe) and state-directed capitalism (France). Germany is located in the author's opinion,
between the last two.11

Yusuke Fukada and Ronald Dore12 noted: "In the world there are more Capitalism currents:
one is the Anglo-American that centers around the United States and Great Britain and the other is
different from the Anglo-American in various ways and is found in the case of Germany, Sweden,
Norway, Denmark, the Netherlands, Switzerland, Japan and so on If I had to classify these currents in
two, they would be: the type of Anglo-American and Japanese-German ".

The artisans of corporate governance systems turned to the "traditions" of the national
economy and.The three major models are: the traditional, deterministic model or extended continental
European and Japanese model.

`The study of governance structures in different countries allows the company to identify
features in Anglo-Saxon countries, continental Europe and Asia. US and UK are characterized by a
large number of national companies publicly traded financial markets with high liquidity, where
ownership and control are frequently changed, and a small number of companies control groups. In
countries like Germany and Japan, major banks, insurance companies and state occupy a predominant
position in the government system. In addition, many companies have reference shareholders and
private legislation, which has the effect of limiting the considerable number of hostile takeovers. Latin
countries resemble those of Anglo-Saxon through the power of the state as shareholder and less
importance given to employees in decision-making of the enterprise.

The Anglo-Saxon corporate governance or Anglo-American is characterized by a dispersed

ownership and a minimum concentration of financial strength, power strictly exercised by managers.
Anglo-Saxon model is facing a well developed market by putting value on competition. Shareholders
are considered to be "aggressive and revolutionaries" to accelerate the implementation of effective
policies, and unprofitable divisions were reorganized quickly because profitable activities need to be
funded. So this system is geared towards shareholders, and the model exchange rate of action
developments in a listed company is considered to synthesize the performance of a company, thus
enabling all relevant parties, primarily shareholders and managers to optimize their decisions and
behaviors.

For a full analysis of the of the Anglo-Saxon corporate governance model are taken into
account a number of indicators or specific management tools, most of which were created in the US
but whose utility was internationalized:

 performance indicator - creating value for the stock or shareholder value (shareholder value);

 indicator of funding - vacant liquidity flow (free cash flow);

 measurement principle accounting - fair value (fair value);

 incentive tool - Allocation of share purchase options (stocks options);

 disciplinary mechanism - comprising takeover bids and exchange.

11
Boyer, Robert:“The Convergence Hypothesis Revisited: Globalization but Still the Century of Nations?”
http://project.iss.u-tokyo.ac.jp/kikkawa/iss-re.pdf
12
Fukada, Yusuke and Ronald Dore : “The Japanese Firm: The Sources of Competitive Strength”,Oxford, Oxford
University Press, 1994

12
 Taking as a basis these indicators, codes of corporate governance focused on solving all
problems (independent directors nonexecutive auditors to management, empowerment of independent
directors, creating a single Board of Directors that continuously monitors activity management, risk
reduction transactions etc. ). A positive feature of the Anglo-Saxon model is the ensuring mobility of
the investment and placing them in areas that are efficient . A negative side is represented instead by
excessive focus on profitability at the expense of developing and implementing development
strategies. So the Anglo-Saxon model of financial markets given the role of dissolved ultimate echelon
of performance monitoring and enterprise through the acquisition of securities can determine changes
needed recovery companies

The german corporate governance model has as main objective to defend and support the
interest of the parties involved in the company's life (managers, partners, employees, etc.) and less
enrichment of shareholders, being found in countries such as Germany, Japan and countries in
continental Europe. The German model is based to a high accumulation of capital by the existence of
shareholders such as banks and is a system based on internal control. The advantage of this model is
the fact that shareholders are strictly oriented toward a long-term strategy and business stability.
However, there are disadvantages of this system of corporate governance and a very important one to
mention is the fact that it fails to protect minority shareholders, concentrates financial power and gives
the opportunity for agreements between the dangerous economic and financial power.

The German corporate governance model does not permit complaints about how the corporate
governance system is applied and most of system performance is due to the board.

The German management and control system is structured on two levels:

 Board - includes only executive members;

 supervisory board - includes only non-executive members who follow the work of management.

The Japanese corporate governance model (similar to the German one) is a system based on
internal control, not being centered on the strong influence exercised by active capital markets but on
the existence of strong shareholders such as banks.The features of this model arise from the particular
social and commercial environment in which it appeared. Thus, in Japan, shareholders who hold large
blocks of shares usually are actively involved in the management of their respective companies. Their
role is to penalize poor management, stimulate economic efficiency and social partners to harmonize
interests of the company, including its staff.

Human capital is considered to have the greatest importance in the Japanese model. In contrast
to the Anglo-Saxon model, which is based primarily on the capital market, the Japanese model is
centered on the banking system. In Japan, banks exert a powerful influence and control over corporate
governance system.

The main advantage of this model is monitoring and flexible financing companies and banks
and effective communication between them. Strong involvement of banks in leading companies of this
system gives great stability and an orientation toward economic development priority. However, there
are disadvantages of this system of corporate governance.

One difference between these governance models is the different relationships between the
three actors, director, shareholder and minority shareholder and their credentials. Unlike the German
model, which disadvantages minority shareholder, Anglo-Saxon system fails to distinguish between
the majority and the minority shareholder, ensuring greater capital flow and greater efficiencies stock.

13
The role of a shareholder is omitted in the Anglo-Saxon voting procedures imposed by administrators.
The latter tempers the influence of shareholders in decisions having a corporate social responsibility
by reducing risk appetite. Therefore, the boards of companies that apply corporate governance Anglo-
Saxon model often used to personalities outside business circles, such as university professors.

The compared study of the advantages and disadvantages of the two models of corporate
governance in developed countries, the Anglo-American and German-Japanese model suggests that
the governance system of a company can be improved as a result action the following factors:

→ acquisitions of companies in developed countries like UK, USA, France, Germany, Japan there is a
regulated market purchases;

→ competitiveness of products and services also influence the corporate governance of the company,
but the action of this factor is slow, shareholders may lose huge amounts due to degradation of product
quality, loss of customers and market segments due to low efficiency of company management;

→ capital market, which actually gives official recognition performance management of a company
and thus by the company's share price;

→ creditors, which conclude with the company to protect their rights and their infringement can ask
for insolvency proceedings to recover their claims;

→ institutional investors represent a potential force to influence the governance of a company,

especially in the UK and US At the same time, they constitute a danger in terms of stronger control
you can exert on companies under a large percentage of holdings in their share capital. Thus, in U.S.
no restrictions on the concentration of holdings of shares in the hands of institutional investors and
banks, and also no restrictions on exercising control over public companies, while Japan and Germany
institutional investors have a decisive role in respecting the rights of shareholders;

→ labor market for managers, which penalizes managers who receive excessive benefits without
performance as by their replacement by the Board of Directors, which entails the impossibility of
finding a similar job.

As noted, these factors lead to improved performance in corporate governance and the
elimination of deficiencies, but this does not mean an absolute standardization.

4. Corporate governence in Romania

In Romania, the concept of corporate governance has emerged in quite late (2000). The delay
is explained by difficult steps taken on political, legal, economic and social line. Romania like other
ex-communist countries adopted specific organizational structure modeled on developed countries but
not always ordered the most suitable mechanisms to implement them to make them work. This

14
resulted in a heterogeneous system, which co-exist in 5 structures and institutions alike characteristic
of market economies together with the specific centralized economies.

Corporate governance in Romania is typical for companies listed on the Stock Exchange
(Stock Exchange (BSE), Stock Exchange, etc.). Romania has an Institute of Corporate Governance of
Bucharest Stock Exchange (IGC) which issued a Code of Corporate Governance.

5.Conclusions

In a changing economy, both nationally and globally, sustainability of enterprises can be

assured by applying an efficient management system, implementation of management methods of
modern, proper motivation of employees, promoting performance to individual and organizational
level which focuses primarily on results.

Despite the differences between the models' corporate governance, the question is whether a
universal corporate governance model is required in the context of the globalization of markets,
especially financial markets, which would be followed by a globalization of regulation. The theory
oscillates between imminent convergence and revelation impediments.

Given the trend in the international market, we believe that corporate governance will remain
a priority for top management of companies more time to come, as companies will adopt an
organizational culture transparent and efficient model of leadership which will perform better and
those who refuse to accept this reality, absolutely necessary, will record worse results.

Corporate governance systems inefficiency is due most often to a concentration of power in

the hands of management and / or employees, without the influenceof other market participants. and
without the active capital markets to put their mark on their progress. Often, managers think they
know everything and that they are merely subordinate employees who must execute orders. This
management system can no longer be applied without considering long-term performance and
effectiveness of the company. A system of corporate governance should involve all decision makers
and all employees.

6. References

1. The World Bank,The Business Enviroment and Corporate Governance, 1998, p.7

2. Almași R., Audit – abordări conceptuale, proceduri, comunicare, Editura Universității „Aurel
Vlaicu”, Arad, 2014;
3. Morariu Ana, Suciu Gheorghe, Stoian Flavia, Audit intern si guvernanţa corporativă, Editura
Universitară,Bucureţti, 2008
4. Aguilera, Ruth, George Yip- „Global strategies faces local constraints”, Financial Times.
5. Boyer, Robert:“The Convergence Hypothesis Revisited: Globalization but Still the Century of
Nations?” http://project.iss.u-tokyo.ac.jp/kikkawa/iss-re.pdf
6. Fukada, Yusuke and Ronald Dore : “The Japanese Firm: The Sources of Competitive
Strength”,Oxford, Oxford University Press, 1994

15
7. Bowman B., Principii și recomandări propuse într-un nou Cod de Guvernanță Corporativă, Revista
Audit financiar, nr. 10/2010;
8. Bunget O., Audit financiar-contabil, Editura Mirton, Timișoara, 2010;
9. Albu N., Durica A., Grigore N., Guvernanța corporativă în România. Percepții și perspective.,
Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, iunie 2013;
10. Briciu, S. (2012), „Guvernanţa corporativă”
11. Economie teoretică şi aplicată Volumul XX (2013), No. 4(581), pp. 54-64
12. Feleagă, N., Vasile, Cristina (2006), „Guvernanţa întreprinderii între clasicism şi modernism”,
Economie teoretică şi aplicată, nr. 7

16