ORTOPEDIE ȘI TRAUMATOLOGIE

Traumatologie: afecțiunile aparatului locomotor dobândite prin traumatisme

Ortopedie: diagnosticul și tratamentul bolilor congenitale sau dobândite ale aparatului

locomotor (infectii, tulburari funcționale)

Ortopedia are două scopuri: PROFILACTIC și TERAPEUTIC

Scopul PROFILACTIC – Luxația congenitală de șold: Se face o examinare imediat după

naștere. Se moștenește recesiv, este prezentă aproape 100% doar la sexul feminin. După 4 zile
se face iar un control. În primele 6 săptămâni se trimit bebelușii la ecografie care arata la
100% luxația sau dispazia (luxația nu este prezentă dar există posibilitatea luxării). Dupî 3-4
luni de la examenul radiologic unde se pune un diagnostic sigur. Luxația congenitală de șold
este endemică în județul Satu Mare.

TRAUMA – efectul factorilor din exterior care dăunează aparatului locomotor.

Etiologia:

- traumatism mecanic (direct sau indirect)

- traumatism radiant (razele solare)

- traumatism cu factor termic (caldura/frig)

SEPSIE. ASEPSIE. ANTISEPSIE

ASEPSIE – prevenirea infecțiilor (spălatul mâinilor, dezinfectarea obiectelor)

ANTISEPSIE- combaterea infecțiilor prin metode de distrugere (foc, antibiotice)

SEPSIE- infecție

Tipuri de dezinfectări: var cloros, dezinfectare termică prin fierbere și prin abur, dezinfectare
cu gaz (etilen oxid) si dezinfectare cu raze gama.
NERVUL RADIAL

- trece pe partea posterioară a brațului

- are traiect oblic sus - jos; afară – înăuntru

- în treimea medie are raport direct cu humerusul

- inervează musculatura extensoare

Paralizia nervului radial

- fractură

- compresiune externă (trecătoare, paralizia îndrăgostitului)

- lovitură puternică

- semnul autostopului

Amputarea
- tăiere pe toată circumferința până la os
- coaserea vaselor (nu curge sânge pentru ca există garou)
- tăierea osului cu fierăstrău
Artroscopul poate fi adăugat în orice articulație si nu poate fi sterilizat la temperatură mare,
doar prin gaze sau prin imersie.
În 1841 la Boston s-a făcut prima anestezie generală.
Leziunile beningne ale aparatului locomotor sunt contuziile (lovituri fără leziuni osoase care
provoacă rupturi musculare și vasculare minime: durere edem și echimoză). De obicei nu
există o terapie deosebită, 6-8 zile de îngrijire medicală.
ENTORSA
Leziune articulară care constă în deplasarea suprafetelor articulare în urma unei forțe
exterioare și revenirea imediată.
Leziunile în entorsă afectează: cartilaj, menisc, tendoane.
Entorsă: durere, edem, limitarea mișcării, durere foarte mare la mișcare.
Terapia se începe după un examen radiologic (rupturi osoase fără de plasare, smulgeri
osoase). Ea se vindecă între 3-6 săptămâni. Dacă este vorba de cot sau umăr se fixează în
orteze, membrul superior se fizează în pansament Gilchrist. Dacă entorsa gleznei nu este se
folosește fașă elastică. Kinetoterapia are efect de vasoconstricție și ajută hemostaza. După 24
de ore nu se mai aplică gheață pentru ca este nevoie de vase normale pentru resorția vaselor
de sange. Elevația în poziție proclivă a piciorului. Pentru orteză gravă se aplică orteză iar dacă
sunt multe echimoze se aplică gips 6 săptămâni.

LUXAȚIA
Leziune articulară care constă în deplasarea celor două suprafețe articulare fără revenire în
poziția inițială.
- se produc rupturi ale elementelor moi : tendoane, menisc, vase, nervi
Articulația cea mai frecvent luxată este umarul, apoi cotul, degetele mâinii, genunchiul și
glezna.
Luxația umărului este în funcție de direcția deplasării capului humeral. Cea mai frecventă:
antero-superioară și cea mai rară: posterio-superioară.
Luxația antero-inferioară
Deformarea regiunii (umărul devine lat) se numește umăr în epolet. Pacientul are poziție
antalgică, membrul superior îndepărtat de corp. Diagnosticul precis se face prin examen
radiologic (poate fi asociată cu fractură), coafa rotatorilor se deplasează. Terapia se face prin
reducerea luxației. Hipocrate (cea mai veche tehnică de punere la loc a umărului), Motes (cu
eșarfă), Kocher (cu cotul în flexie), Von Arlt (șezut pe scaun). După reducere urmează
perioada de recuparare cu pansament Gilchrist, alte pansamente (Desault). După reducere
dacă pacientul nu a făcut examenul radiologic se trimite la radiologie. Timpul de imobilizare
este de 3 săptămâni. (nu mai mult pt a nu produce leziuni)
Cartilajul este hrănit de lichidul sinovial. În mișcare lichidul sinovial iese din partea presată,
jocul de mișcare produce intrarea și ieșirea lichidului sinovial. Dacă articulația se
imobilizează cartilajul nu se hrănește, duce la redoare articulară. Se pun aparate gipsate cu
balamale care perim 15 grade de mișcare.
Luxația cotului
Este mai rară, se luxează olecranul. Ulna se deplasează posterior. Imobilizare de 3 săptămâni.
Luxația degetelor mâinii
Este metacarpofalangiană.
Luxația policelui
Ligametul de întrerupe și nu se permite tragerea în ax. Reducerea se face prin aducerea
policelui la verticală și apoi împins si tras.
Luxația soldului
Cel mai frecvent se luxează posterosuperior. Mai rar: anteroinferior, pubian, obturator.
Reducerea nu se poate face fără anestezie. Diagnostic diferențiar cu fractură extremitate
proximală femurală. Dupa vârsta de 50-60 de ani nu există luxații numai fracturi. Nu se face
imobilizare, dupa orice luxație de șold apare coxartroza.
RUPTURA DE LIGAMENTE ÎNCRUCIȘATE
Aparat gipsat (proteză) femuro-podal.
Ligamentele încrucișate anterior și posterior se inseră în scobitura intercondiliană (Notch).
Cel mai frecvent se rupe cel intern sus la inserția osoasă. Extern, semne: hemoartroză,
hidartroză, testul sertarului anterior pozitiv)
Examene paraclinice : radiografii și rezonanță magnetică. Nu se rupe posterior fără să se rupă
anterior!!!. Anamneză: genunchi umflat, Examen obiectiv: testul sertarului.
Recuperarea postoperatorie : timp de 4 săptămâni este interzis mersul (mers doar cu cârje) în
acest timp se face izometrie și mobilizare (flexie/extensie), dupa 4 săptămâni, timp de 3
săptămâni se folosesc cârje canadiene.
Leziuni nervoase:
Nervii periferici sunt micsti care au fibre senzitive și motorii: C.V. în m.s. și C.L. în m.i.
1. Neuropraxia: leziune trecătoare (paralizie, parestezie): m.i. – paraplegie, m.s. si m.i. de
aceeași parte (hemiplegie)
2. Axonotmezia: leziune trecătoare dar întrerupte pentru luni de zile, conductibilitatea
nervoasă (semnul autostopului)
3. Neurotmezis: leziune totală a nervului. Nervi fracturați, fracment de nerv absent:
transplant de nerv.

TRATAMENTUL CHIRUGICAL AL FRACTURILOR

Osteosinteză – rezolvarea chirugicală prin implanturi (tije) a oaselor.

Muller (A.O) - a pus bazele osteosintezei ferme, rigide. Aparatul gipsat fixează oasele dar în
timp îndelungat duce la redoare. Avantajul său este că nu expune le tehnică chirurgicală.
Fracturile membrelor inferioare pot duce da embolie. Prin izotop de fibrinogen se pot pune în
evidență embolii mici. Tehnica chirurgicală cea mai simplă este o înșurubare iar dacă fractura
este transversă se pune o placă. Osul spongios se consolidează ușor deoarece este foarte bine
vascularizat. Metoda de osteosinteză minimă este fixatorul extern.

Pseudartroza - osul este fixat si mobilizat, se fac compresii și distracții și se consolidează

fracturile.

Fracturile deschise nu se operează! Deoarece focarul de fractură este contaminat, se aplică

fixator extern.

TRATAMENTUL FUNCȚIONAL AL FRACTURILOR

Prin mișcare (kinetoterapie), metodă benefică, s-a observat că unele fracturi se vindecă fără
tratament (fracturile costale, una singură nu două pe aceeași coastă). Ea se tratează prin
medicamentație (fasconal, piafen) de 3 ori pe zi iar în 3 săptămâni se consolidează. Fractura
de claviculă se consolidează singură.
Membrul superior – se mobilizează cu tot cu umăr 3-7 zile după care se începe mișcarea
umărului: mișcarea de pendulare, flexie și extensie, abducție și adducție.

Mișcări umăr: abducție din scapulohumerală și mișcare din scapulotoracică. Evaluare: flexie
cot, extensie/flexie umăr, abducție (punem mâna pe scapulă), mâinile la brâu, mâinile la spate,
mâinile la ceafă.

Acest tratament funcțional se poate aplica și fracturilor de rotulă. Dacă fractura de patelă nu
este deplasată mai mult de 8mm: izometrice cvadricipitală, flexie/extensie (cu piciorul
opozant ajută sau cu o eșarfă peste talpă), după ce se ajunge la flexie normală se adaugă
greutăți. Ca evaluare la sfârșit se pune pacientul în genunchi și i se cere să atingă fesele cu
călcâiele.

Când se îmbracă un traumatizat (m.s.) bagă prima dată mâna bolnavă în haină. Durerea
provoacă reflexe nociceptive și este limita mișcării.

TRATAMENTUL FUNCȚIONAL AL FRACTURILOR DE COLOANĂ

În funcție de existența sau absența leziunilor nervoase beneficiază de tratament. Apar după
accidente, traumatisme, tasarea vertebrelor și fracturi de coccis.

Coloana cervicală : tetraplegie (leziuni medulare) datorită săriturilor în apă sau căderilor,
apare edem medular care dacă avanează cranial va atinge bulbul respirator – vascular (duce la
moarte). La coloana cervicală apare fractura primelor 2 vertebre (vârful vretebrei se rupe și
lezează coloana – fractura spânzuratului), acest tip de fractură apare și la accidente de
circulație.

Cloana dorsală : zonă destul de stabilă deoarece fiecare vertrebră se articulează cu coastele
formând o cutie rigidă.

Coloana lombară – nu este stabilă fiind expusă traumatismelor, cădere pe fund (fractura
coloanei lombare). Dacă fractura este fără leziuni nervoase atunci poate indica tratament
funcțional prin mobilitate (gimnastica medicală)

Condiții pentru gimnastica medicală

- culcat în clinostatism ventral timp de 3-4 zile ca vertebra să aibă o anumită reclinație

- rol de fortificare a musculaturii paravertebrale dorsală (corset biologic)

- după 3-4 zile se fac mișcări se reclinație (pe burtă) timp de 7-10 zile în pat (rugăm pacientul
să se ridice pe coate și să revină; să ridice picioarele întinse; să se ridice pe genunchi cu
brațele sus și să scoată burta – brațele se duc spre înainte sau dreapta și stânga)

- se pune orteză cu 3 puncte fixe (stern, pube, lombar) orteză Vogdt

- gimnastica se face în jur de 6 săptămâni.

Metoda Boller - a pus bazele metodei fracturilor conservative. A pus un gips unui pacient 3
luni iar după 3 luni coloana a fost rigidă, urmând 3 luni de mobilizare.

FRACTURILE MEMBRULUI SUPERIOR

Umărul – format din scheletul osos al claviculei, omoplatului și humerusului. Clavicula se

fracturează prin lovitură directă sau frecvent prin căzătură cu bicicleta.

Fractura de claviculă: deformarea regiunii, echimoză, mobilitate patologică (inexistentă).

Tratament: în funcție de deplasarea fragmentelor (se văd prin examen radiologic), se aplică
pansament cu inele sau în 8, la 3 zile se ajustează imobilizarea. În 3-4 săptămâni se
consolidează fractura (adult), foarte rar se operează.

Fractura de omoplat: corpul omoplatului (spongios - vascularizat). Fracturile omoplatului se

consolidează în 3 săptămâni. Fractura cotului și a glenei omoplatului necesită operație.
Mobilizarea se face de la 10 zile de la traumatism: mișcări de pendulare (stânga-dreapta, față-
spate, cerc); după se introduc mișcări de flexie/extensie și abd/add.

Fractura extremității proximale humerale: frecventă la femei înaintate în vârstă, humerusul

este spongios, vascular și se consolidează relativ repede. Echimoza Kirmison –
patognomonic, durere la mobilizare și durere funcțională. Fractura cominutivă (din mai multe
fragmente). Terapia poate fi chirurgicală cu șuruburi, plăci supă care se imobilizează umărul
6-8 săptămâni. Se poate aplica tratament funcțional, pansament Gilchrist 6-8 zile si mișcări de
pendulare pasive. După 6 săptămâni de gimnastică fractura se consolidează.

Fractura humerusului diafizal: este relativ frecventă la toate vârstele, în majoritatea cazurilor
este cominutivă, diagnostic clinic (durere, deformare, mobilitate patologică), leziunea
nervului radial (frecvent mâna nu poate fi întinsă), leziunea vasculară a arterei brahiale.
Terapia este conservativă: se imobilizează în gips, orteză, atelă gipsată pentru 7-10 zile, 5 luni
de consolidare, pseudoartroză (dacă nu s-a consolidat în 5 luni), gips de atârnare Calwer.

LUXAȚIILE COTULUI

Sunt rare, olecranul se deplaseză posterior. Dacă se fracturează și se luxează se numeste

fractură-luxație montegia. În pronosupinație se mișcă doar radiusul. Cele 3 componente ale
cotului se pot fractura separat sau toate deodata. Cea mai frecventă de epifiză radială distală-
se încalecă peste artera brahială și o poate leza. În gips degetele trebuie să rămână libere.
Fractura poate fi cominutivă cu fragmente deplasate. Fractura se consolidează în 3-4
săptămâni (copil) și 6-8 săptămâni (adult). Fractura de olecran, tricepsul care este inserat pe el
trage osul. Fractura capului și gâtului radial: se fracturează colul sau capul, în majoritatea
cazurilor diagnosticul se face și clinic prin palparea capului radial, diagnosticul pozitiv sigur
este examenul radiologic. Tratament: osteosinteză cu șurub sau prin aplicare de cuie (urmarea
este redoarea de cot), după fractură se imobilizează ceea ce duce la atrofie musculară și
redoare.

TRATAMENTUL FUNCȚIONAL LA COT ȘI MÂNĂ

5-7 zile până când edemul dispare și durerea scade, începem mobilizarea (flexie/extensie,
supinație/pronație)

ANTEBRAȚUL

Fractura singulară sau a ambelor oase (radius și ulna). Simptomatologie: funcțioleza (lezarea
funcției), regiunea este deformată, edem și mobilitate patologică. Fractura ulnei este urma
unei agresiuni. Tratamentul este conservativ (nechirurgical) se reduc fragmentele și se
imobilizează cu aparat gipsat (ulna sau radius). Când se fracturează ambele oase se face
osteosinteză cu placă și șuruburi. La adult fixarea se face în 4-5 luni (consolidare). Dacă nu se
consolidează se numește pseudoartroză.

TRAUMATISMELE PUMNULUI

Articulația pumnului: extremitatea distală a radiusului și a ulnei articulate de oasele carpului

(scafoid, semilunar, piramidal, pisiform, trapez, trapezoid, osul mare, osul cu cârlig). Fractura
cea mai frecventă este de epifiză distală radială (os spongios, bine vascularizat care se
consolidează relativ ușor). La femei este preponderentă, se mai numește fractură de
osteoporoză (avertizare) După menopauză se dereglează hormonii. Diagnostic pozitiv al
osteoporozei: examen radiologic DEXA. Fractura este cominutivă cu deplasare anterioară
(aspect de dos de furculiță) - Pouteau Colles. Este o fractură frecventă, dureroasă, examenul
radiologic pune evidență forma. Tratament conservativ sau osteosinteză simplă (cuie
percutane) reducere cu aparat chinezesc. Control PouteauColles la 24h, 7 zile la gips,
gimnastică degete (mobilizare), după 7 zile mișcări din umăr.

TRAUMATISMELE CARPULUI

Scafoidul are formă de barcă, este osul care se articulează cu radiusul și cu trapezul. Osul care
se fracturează cel mai frecvent dintre carpiene. Etiologia: cădere pe palmă sau accidente de
motocicletă sau bicicletă. Clinic se manifestă prin dureri la baza palmei în dreptul policelui,
mobilitatea pumnului și a policelui este dureroasă, diagnosticul este radiologic. Tratamentul:
dacă este fără deplasare este imobilizare în aparat gipsat care cuprinde și falanga bazală a
policelui. Timp de imobilizare: 2-3 luni, după acest timp urmează mobilizarea pumnului și a
degetelor. Semilunarul se luxează, etiologia este similară cu cea a scafoidului iar trtamentul se
face cu aparat de extensie chinezesc după care se imobilizează cu atelă 3 săptămâni pentru a
se cicatriza ligamentele și capsula.

FRACTURILE METACARPIENE

Oasele sunt lungi, pot fi fracturate diafizele sau epifizele. Aceste fracturi sunt rezultate din
agresiuni. Timp de consolidare: 2 luni. Gimnastica degetelor si pumnului. Fracturile degetelor
dacă sunt fără deplasare se imobilizează cu atelă gipsată, în poziție funcțională iar dacă este
cu deplasare se operează.

FRACTURILE BAZINULUI

Bazin = coxale (ilion, ischiom, pube) + sacru. Ischionul este osul de șezut. In acetabul se
articulează femurul. Fracturile de bazin sunt brutale. De la fracturi fără deplasare cu fisuri
până la fracturi cu deplasări majore, hemoragii și rupturi viscerale. Dacă fracturile sunt fără
deplasare simptomatologia este doar dureroasă. Dacă deplasarea este mare se ajunge la
hemoragii masive interabdominale. Dacă este o luxație pubiană se rupe uretra și apare
hematuria. Poate să se rupă vezica și se ajunge chiar la leziuni ale intestinelor. Tratament:
fixator extern, plăci, șuruburi. Fracturi acetabulare: interesează articulația coxofemurală iar
după fractură capul femural se macină ajungandu-se la coxartroză.

TRAUMATISMELE FEMURULUI

Osul cel mai voluminos, lung cu diafiză și două epifize. Epifiza proximală = capul femural +
trohanter mare + trohanter mic. Fractura extremității proximale femurale: apanajul vârstei
înaintate, foarte rare la copii și la tineri, pe teren de osteoporoză postmenopauză. Fractura
izolată a C.F. este rară.

Fractura diafizei femurale

Se poate fractura colul femural (nu se condolidează usor deoarece nu este bine vascularizata
zona) sau poate fi fractură transtrohanteriană (între trohantere, se consolidează ușor pentru ca
este o zonă bine vascularizată).
Fractura diafizei femurale este produsă se traumatisme dure. Se pierde mult sânge (1-1,5 l) în
coapsă; devine stare de șoc, tensiunea scade (la tensiune de <70 unele organe nu mai
funcționează cum ar fi rinichii).
Diagnostic: durere, mobilitate patologică, pierderea cunoștinței, stare de șoc. La fractură
deschisă osul este vizibil. Examen radiologic: formă, deplasare, ambulare, 1 sau 2 focare.
Terapie conservativă: fixator extern, aparat gipsat. Fracturile deschise nu se operează
deoarece se ajunge la osteită (infecția osului). Dacă este cu deplasare se fixează cu tijă
centromedulară sau cu placă (Kuntscher).
Timp de consolidare: 4-5 luni, dacă după 5 luni nu s-a consolidat se numește pseudartroză.

GENUNCHIUL

Este o articulație complexă formată din: condili femurali, extremitate proximală tibială
și extremitate proximală fibulară.
Ligamente: ligament încrucișat aterior, ligament încrucișat posterior, ligament lateral intern și
ligament lateral extern.
Meniscuri: 2 meniscuri, unul intern și altul extern. Se lezează în „toartă de coș”. Rupturile de
menisc pot fi parțiale sau totale și stabile sau instabile.
TEHNICILE DE OPERARE ALE RUPTURII DE LIGAMENTE ÎNCRUCIȘATE

1) Tendon rotulian: Se taie o parte mică din rotulă, se taie o parte mică din tendonul
rotulian și se taie o parte mică din tibie.
2) Tendon semitendinos și gracilis

Recuperarea transplantului ligamentar

Durează 6 luni. Timp de 3-4 săptămâni nu este recomandat sprijinul (mers cu cârje) dar se
face izometrie cvadricipitală. După 4 săptămâni se suprimă imobilizarea și se face flexie și
extensie. La 6 săptămâni flexie la 90 de grade. La 2 luni se poate face bicicletă fixă, la 3 luni
înot, la 4 luni alergare ușoară, la 5 luni alergare normală și toate tipurile de înot iar la 6 luni se
reia activitatea. Rezultatele se controlează prin obținerea flexiei (atingerea feselor cu talpile).

RUPTURILE DE MENISC

Metode de operare ale rupturilor de menisc: menisectomie sau mozaicplastia (lui Hangody).
Timp de 8-10 săptămâni nu se recomandă mersul, după 4 săptămâni doar flexie se realizează.

FRACTURILE DIAFIZEI TIBIALE

Sunt asemănătoare cu ale femurului. Se poate face tratament conservativ prin extensie, cu o
potcoavă în calcaneu care trage osul apoi cizmă gipsată femuro-podal. Se poate aplica
Sarmiento brace (2 părți plastic) Tratament: imobilizare gipsată, osteosinteză (cu tijă
centromedulară sau cu placă)

FRACTURILE DE GLEZNĂ

Gleza este formată din: maleola externă, maleola internă și pilonul tibial. Fracturile pot fi: de
pilon tibial sau fractură bimaleolară. Dacă este cu deplasare se face intervenție chirurgicală iar
dacă este fără deplasare se pune aparat gipsat. Fractura se consolidează în 2-3 luni.