Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Etiologia:
SEPSIE- infecție
Tipuri de dezinfectări: var cloros, dezinfectare termică prin fierbere și prin abur, dezinfectare
cu gaz (etilen oxid) si dezinfectare cu raze gama.
NERVUL RADIAL
- fractură
- lovitură puternică
- semnul autostopului
Amputarea
- tăiere pe toată circumferința până la os
- coaserea vaselor (nu curge sânge pentru ca există garou)
- tăierea osului cu fierăstrău
Artroscopul poate fi adăugat în orice articulație si nu poate fi sterilizat la temperatură mare,
doar prin gaze sau prin imersie.
În 1841 la Boston s-a făcut prima anestezie generală.
Leziunile beningne ale aparatului locomotor sunt contuziile (lovituri fără leziuni osoase care
provoacă rupturi musculare și vasculare minime: durere edem și echimoză). De obicei nu
există o terapie deosebită, 6-8 zile de îngrijire medicală.
ENTORSA
Leziune articulară care constă în deplasarea suprafetelor articulare în urma unei forțe
exterioare și revenirea imediată.
Leziunile în entorsă afectează: cartilaj, menisc, tendoane.
Entorsă: durere, edem, limitarea mișcării, durere foarte mare la mișcare.
Terapia se începe după un examen radiologic (rupturi osoase fără de plasare, smulgeri
osoase). Ea se vindecă între 3-6 săptămâni. Dacă este vorba de cot sau umăr se fixează în
orteze, membrul superior se fizează în pansament Gilchrist. Dacă entorsa gleznei nu este se
folosește fașă elastică. Kinetoterapia are efect de vasoconstricție și ajută hemostaza. După 24
de ore nu se mai aplică gheață pentru ca este nevoie de vase normale pentru resorția vaselor
de sange. Elevația în poziție proclivă a piciorului. Pentru orteză gravă se aplică orteză iar dacă
sunt multe echimoze se aplică gips 6 săptămâni.
LUXAȚIA
Leziune articulară care constă în deplasarea celor două suprafețe articulare fără revenire în
poziția inițială.
- se produc rupturi ale elementelor moi : tendoane, menisc, vase, nervi
Articulația cea mai frecvent luxată este umarul, apoi cotul, degetele mâinii, genunchiul și
glezna.
Luxația umărului este în funcție de direcția deplasării capului humeral. Cea mai frecventă:
antero-superioară și cea mai rară: posterio-superioară.
Luxația antero-inferioară
Deformarea regiunii (umărul devine lat) se numește umăr în epolet. Pacientul are poziție
antalgică, membrul superior îndepărtat de corp. Diagnosticul precis se face prin examen
radiologic (poate fi asociată cu fractură), coafa rotatorilor se deplasează. Terapia se face prin
reducerea luxației. Hipocrate (cea mai veche tehnică de punere la loc a umărului), Motes (cu
eșarfă), Kocher (cu cotul în flexie), Von Arlt (șezut pe scaun). După reducere urmează
perioada de recuparare cu pansament Gilchrist, alte pansamente (Desault). După reducere
dacă pacientul nu a făcut examenul radiologic se trimite la radiologie. Timpul de imobilizare
este de 3 săptămâni. (nu mai mult pt a nu produce leziuni)
Cartilajul este hrănit de lichidul sinovial. În mișcare lichidul sinovial iese din partea presată,
jocul de mișcare produce intrarea și ieșirea lichidului sinovial. Dacă articulația se
imobilizează cartilajul nu se hrănește, duce la redoare articulară. Se pun aparate gipsate cu
balamale care perim 15 grade de mișcare.
Luxația cotului
Este mai rară, se luxează olecranul. Ulna se deplasează posterior. Imobilizare de 3 săptămâni.
Luxația degetelor mâinii
Este metacarpofalangiană.
Luxația policelui
Ligametul de întrerupe și nu se permite tragerea în ax. Reducerea se face prin aducerea
policelui la verticală și apoi împins si tras.
Luxația soldului
Cel mai frecvent se luxează posterosuperior. Mai rar: anteroinferior, pubian, obturator.
Reducerea nu se poate face fără anestezie. Diagnostic diferențiar cu fractură extremitate
proximală femurală. Dupa vârsta de 50-60 de ani nu există luxații numai fracturi. Nu se face
imobilizare, dupa orice luxație de șold apare coxartroza.
RUPTURA DE LIGAMENTE ÎNCRUCIȘATE
Aparat gipsat (proteză) femuro-podal.
Ligamentele încrucișate anterior și posterior se inseră în scobitura intercondiliană (Notch).
Cel mai frecvent se rupe cel intern sus la inserția osoasă. Extern, semne: hemoartroză,
hidartroză, testul sertarului anterior pozitiv)
Examene paraclinice : radiografii și rezonanță magnetică. Nu se rupe posterior fără să se rupă
anterior!!!. Anamneză: genunchi umflat, Examen obiectiv: testul sertarului.
Recuperarea postoperatorie : timp de 4 săptămâni este interzis mersul (mers doar cu cârje) în
acest timp se face izometrie și mobilizare (flexie/extensie), dupa 4 săptămâni, timp de 3
săptămâni se folosesc cârje canadiene.
Leziuni nervoase:
Nervii periferici sunt micsti care au fibre senzitive și motorii: C.V. în m.s. și C.L. în m.i.
1. Neuropraxia: leziune trecătoare (paralizie, parestezie): m.i. – paraplegie, m.s. si m.i. de
aceeași parte (hemiplegie)
2. Axonotmezia: leziune trecătoare dar întrerupte pentru luni de zile, conductibilitatea
nervoasă (semnul autostopului)
3. Neurotmezis: leziune totală a nervului. Nervi fracturați, fracment de nerv absent:
transplant de nerv.
Muller (A.O) - a pus bazele osteosintezei ferme, rigide. Aparatul gipsat fixează oasele dar în
timp îndelungat duce la redoare. Avantajul său este că nu expune le tehnică chirurgicală.
Fracturile membrelor inferioare pot duce da embolie. Prin izotop de fibrinogen se pot pune în
evidență embolii mici. Tehnica chirurgicală cea mai simplă este o înșurubare iar dacă fractura
este transversă se pune o placă. Osul spongios se consolidează ușor deoarece este foarte bine
vascularizat. Metoda de osteosinteză minimă este fixatorul extern.
Prin mișcare (kinetoterapie), metodă benefică, s-a observat că unele fracturi se vindecă fără
tratament (fracturile costale, una singură nu două pe aceeași coastă). Ea se tratează prin
medicamentație (fasconal, piafen) de 3 ori pe zi iar în 3 săptămâni se consolidează. Fractura
de claviculă se consolidează singură.
Membrul superior – se mobilizează cu tot cu umăr 3-7 zile după care se începe mișcarea
umărului: mișcarea de pendulare, flexie și extensie, abducție și adducție.
Mișcări umăr: abducție din scapulohumerală și mișcare din scapulotoracică. Evaluare: flexie
cot, extensie/flexie umăr, abducție (punem mâna pe scapulă), mâinile la brâu, mâinile la spate,
mâinile la ceafă.
Acest tratament funcțional se poate aplica și fracturilor de rotulă. Dacă fractura de patelă nu
este deplasată mai mult de 8mm: izometrice cvadricipitală, flexie/extensie (cu piciorul
opozant ajută sau cu o eșarfă peste talpă), după ce se ajunge la flexie normală se adaugă
greutăți. Ca evaluare la sfârșit se pune pacientul în genunchi și i se cere să atingă fesele cu
călcâiele.
Când se îmbracă un traumatizat (m.s.) bagă prima dată mâna bolnavă în haină. Durerea
provoacă reflexe nociceptive și este limita mișcării.
În funcție de existența sau absența leziunilor nervoase beneficiază de tratament. Apar după
accidente, traumatisme, tasarea vertebrelor și fracturi de coccis.
Coloana cervicală : tetraplegie (leziuni medulare) datorită săriturilor în apă sau căderilor,
apare edem medular care dacă avanează cranial va atinge bulbul respirator – vascular (duce la
moarte). La coloana cervicală apare fractura primelor 2 vertebre (vârful vretebrei se rupe și
lezează coloana – fractura spânzuratului), acest tip de fractură apare și la accidente de
circulație.
Cloana dorsală : zonă destul de stabilă deoarece fiecare vertrebră se articulează cu coastele
formând o cutie rigidă.
Coloana lombară – nu este stabilă fiind expusă traumatismelor, cădere pe fund (fractura
coloanei lombare). Dacă fractura este fără leziuni nervoase atunci poate indica tratament
funcțional prin mobilitate (gimnastica medicală)
- culcat în clinostatism ventral timp de 3-4 zile ca vertebra să aibă o anumită reclinație
- după 3-4 zile se fac mișcări se reclinație (pe burtă) timp de 7-10 zile în pat (rugăm pacientul
să se ridice pe coate și să revină; să ridice picioarele întinse; să se ridice pe genunchi cu
brațele sus și să scoată burta – brațele se duc spre înainte sau dreapta și stânga)
Fractura humerusului diafizal: este relativ frecventă la toate vârstele, în majoritatea cazurilor
este cominutivă, diagnostic clinic (durere, deformare, mobilitate patologică), leziunea
nervului radial (frecvent mâna nu poate fi întinsă), leziunea vasculară a arterei brahiale.
Terapia este conservativă: se imobilizează în gips, orteză, atelă gipsată pentru 7-10 zile, 5 luni
de consolidare, pseudoartroză (dacă nu s-a consolidat în 5 luni), gips de atârnare Calwer.
LUXAȚIILE COTULUI
5-7 zile până când edemul dispare și durerea scade, începem mobilizarea (flexie/extensie,
supinație/pronație)
ANTEBRAȚUL
Fractura singulară sau a ambelor oase (radius și ulna). Simptomatologie: funcțioleza (lezarea
funcției), regiunea este deformată, edem și mobilitate patologică. Fractura ulnei este urma
unei agresiuni. Tratamentul este conservativ (nechirurgical) se reduc fragmentele și se
imobilizează cu aparat gipsat (ulna sau radius). Când se fracturează ambele oase se face
osteosinteză cu placă și șuruburi. La adult fixarea se face în 4-5 luni (consolidare). Dacă nu se
consolidează se numește pseudoartroză.
TRAUMATISMELE PUMNULUI
TRAUMATISMELE CARPULUI
Scafoidul are formă de barcă, este osul care se articulează cu radiusul și cu trapezul. Osul care
se fracturează cel mai frecvent dintre carpiene. Etiologia: cădere pe palmă sau accidente de
motocicletă sau bicicletă. Clinic se manifestă prin dureri la baza palmei în dreptul policelui,
mobilitatea pumnului și a policelui este dureroasă, diagnosticul este radiologic. Tratamentul:
dacă este fără deplasare este imobilizare în aparat gipsat care cuprinde și falanga bazală a
policelui. Timp de imobilizare: 2-3 luni, după acest timp urmează mobilizarea pumnului și a
degetelor. Semilunarul se luxează, etiologia este similară cu cea a scafoidului iar trtamentul se
face cu aparat de extensie chinezesc după care se imobilizează cu atelă 3 săptămâni pentru a
se cicatriza ligamentele și capsula.
FRACTURILE METACARPIENE
Oasele sunt lungi, pot fi fracturate diafizele sau epifizele. Aceste fracturi sunt rezultate din
agresiuni. Timp de consolidare: 2 luni. Gimnastica degetelor si pumnului. Fracturile degetelor
dacă sunt fără deplasare se imobilizează cu atelă gipsată, în poziție funcțională iar dacă este
cu deplasare se operează.
FRACTURILE BAZINULUI
Bazin = coxale (ilion, ischiom, pube) + sacru. Ischionul este osul de șezut. In acetabul se
articulează femurul. Fracturile de bazin sunt brutale. De la fracturi fără deplasare cu fisuri
până la fracturi cu deplasări majore, hemoragii și rupturi viscerale. Dacă fracturile sunt fără
deplasare simptomatologia este doar dureroasă. Dacă deplasarea este mare se ajunge la
hemoragii masive interabdominale. Dacă este o luxație pubiană se rupe uretra și apare
hematuria. Poate să se rupă vezica și se ajunge chiar la leziuni ale intestinelor. Tratament:
fixator extern, plăci, șuruburi. Fracturi acetabulare: interesează articulația coxofemurală iar
după fractură capul femural se macină ajungandu-se la coxartroză.
TRAUMATISMELE FEMURULUI
Osul cel mai voluminos, lung cu diafiză și două epifize. Epifiza proximală = capul femural +
trohanter mare + trohanter mic. Fractura extremității proximale femurale: apanajul vârstei
înaintate, foarte rare la copii și la tineri, pe teren de osteoporoză postmenopauză. Fractura
izolată a C.F. este rară.
Se poate fractura colul femural (nu se condolidează usor deoarece nu este bine vascularizata
zona) sau poate fi fractură transtrohanteriană (între trohantere, se consolidează ușor pentru ca
este o zonă bine vascularizată).
Fractura diafizei femurale este produsă se traumatisme dure. Se pierde mult sânge (1-1,5 l) în
coapsă; devine stare de șoc, tensiunea scade (la tensiune de <70 unele organe nu mai
funcționează cum ar fi rinichii).
Diagnostic: durere, mobilitate patologică, pierderea cunoștinței, stare de șoc. La fractură
deschisă osul este vizibil. Examen radiologic: formă, deplasare, ambulare, 1 sau 2 focare.
Terapie conservativă: fixator extern, aparat gipsat. Fracturile deschise nu se operează
deoarece se ajunge la osteită (infecția osului). Dacă este cu deplasare se fixează cu tijă
centromedulară sau cu placă (Kuntscher).
Timp de consolidare: 4-5 luni, dacă după 5 luni nu s-a consolidat se numește pseudartroză.
GENUNCHIUL
Este o articulație complexă formată din: condili femurali, extremitate proximală tibială
și extremitate proximală fibulară.
Ligamente: ligament încrucișat aterior, ligament încrucișat posterior, ligament lateral intern și
ligament lateral extern.
Meniscuri: 2 meniscuri, unul intern și altul extern. Se lezează în „toartă de coș”. Rupturile de
menisc pot fi parțiale sau totale și stabile sau instabile.
TEHNICILE DE OPERARE ALE RUPTURII DE LIGAMENTE ÎNCRUCIȘATE
1) Tendon rotulian: Se taie o parte mică din rotulă, se taie o parte mică din tendonul
rotulian și se taie o parte mică din tibie.
2) Tendon semitendinos și gracilis
Durează 6 luni. Timp de 3-4 săptămâni nu este recomandat sprijinul (mers cu cârje) dar se
face izometrie cvadricipitală. După 4 săptămâni se suprimă imobilizarea și se face flexie și
extensie. La 6 săptămâni flexie la 90 de grade. La 2 luni se poate face bicicletă fixă, la 3 luni
înot, la 4 luni alergare ușoară, la 5 luni alergare normală și toate tipurile de înot iar la 6 luni se
reia activitatea. Rezultatele se controlează prin obținerea flexiei (atingerea feselor cu talpile).
RUPTURILE DE MENISC
Metode de operare ale rupturilor de menisc: menisectomie sau mozaicplastia (lui Hangody).
Timp de 8-10 săptămâni nu se recomandă mersul, după 4 săptămâni doar flexie se realizează.
Sunt asemănătoare cu ale femurului. Se poate face tratament conservativ prin extensie, cu o
potcoavă în calcaneu care trage osul apoi cizmă gipsată femuro-podal. Se poate aplica
Sarmiento brace (2 părți plastic) Tratament: imobilizare gipsată, osteosinteză (cu tijă
centromedulară sau cu placă)
FRACTURILE DE GLEZNĂ
Gleza este formată din: maleola externă, maleola internă și pilonul tibial. Fracturile pot fi: de
pilon tibial sau fractură bimaleolară. Dacă este cu deplasare se face intervenție chirurgicală iar
dacă este fără deplasare se pune aparat gipsat. Fractura se consolidează în 2-3 luni.