LIMBAJUL TRUPULUI

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a omului,

constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și
interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconștient.
James Borg spunea că comunicarea umană constă din 93 la sută în comunicare non-verbală, în
timp ce doar 7% din comunicare este formată din cuvinte; [1] Cu toate acestea, Albert Mehrabian,
cercetătorul a cărui lucrare este 1960 sursa acestor statistici, a declarat că aceasta este o
neînțelegere a constatărilor. [2].
Alții afirmă că "Cercetările au sugerat că între 60 și 70 la sută din toate semne sunt derivate din
comportamentul non-verbal" (Engleberg) [3]
Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de spirit a unei
persoane. De exemplu, acesta poate indica agresiune, atenție, plictiseală, relaxare, plăcere,
distracție sau intoxicație.
Înțelegerea limbajului trupului

Tehnica de "citire" oameni este folosit în mod frecvent. De exemplu, ideea de oglindire a
limbajului corpului pentru a ușura comunicarea este frecvent utilizată în timpul situațiilor de
interviu. Limbajul corpului poate arăta sentimentele altor persoane, care lucrează în schimbul de
alte persoane. Oamenii care au un limbaj al corpului ușor de descifrat își pot dezvălui
sentimentele și gândurile. Este important de reținut că unii indicatori de emoție (de exemplu,
zâmbetul sau râsul atunci când fericit, încruntarea sau plânsul atunci când trist) sunt în mare
parte universale. [4] Cu toate acestea, în 1990 Paul Ekman a extins lista sa de emoții de bază,
inclusiv o gamă largă de emoții pozitive și negative. Nu toate din cele care sunt codificate în
mușchi faciali.
Emoțiile nou incluse sunt:

1. Distracția
2. Sfidarea
3. Mulțumirea
4. Jena
5. Surescitarea
6. Vina
7. Mândria
8. Consolarea
9. Satisfacția
10. Plăcerea senzorială
11. Rușinea
 Semnalele limbajul corpului pot avea un alt scop decât comunicarea. Semnalizatorii clarifică
semnalele pentru a indica originea biologică a acțiunilor lor. Comunicarea verbală necesită, de
asemenea, limbajul corpului pentru a arăta că persoana cu care vorbim ascultă ceea ce vorbim.
Aceste semnale pot consta în contactul cu ochii și înclinarea capului pentru a arăta că înțelegem
ce a vrut să spună interlocutorul. Alte exemple ar include: căscatul (somnolența) arată lipsă de
interes pentru subiectul conversației. Artiștii de pantomimă utilizează aceste tehnici de a
comunica spectacole întregi fără a spune niciun cuvânt.

Expresia fizică

Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul, atingerea
aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii muta corpurile lor în
timpul comunicării, deoarece, așa cum au arătat cercetările, acesta ajută la ușurarea efortului
mental atunci când comunicarea este dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri
despre persoană. De exemplu, gesturile pot evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura
poate dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare sau
prudență. [5]
Contactul vizual

Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândește pozitiv din ceea ce
spune vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că cealaltă persoană nu are
suficientă încredere în ceea ce spune vorbitorul pentru a își „lua ochii” de la acesta. Lipsa de
contact vizual poate indica negativitate. Pe de altă parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt
adesea în imposibilitatea de a avea contact vizual, fără disconfort. Contactul vizual poate fi, de
asemenea, un gest secundar și înșelător, deoarece normele culturale legate de acesta variază
foarte mult. Dacă o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucișare a brațelor de-a lungul
pieptului, contactul vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează persoana, și că
el vrea să vorbească despre aceasta. Sau, dacă o persoană este neliniștită sau neatentă, chiar și în
timp ce se uită la tine direct, s-ar putea indica faptul că atenția este în altă parte.
De asemenea, există trei zone standard care poziționează o persoană în funcție de stările
contactului vizual:

 Dacă persoana privește de la un ochi la altul, apoi la frunte, aceasta indică de o poziție de
autoritate.
 În cazul în care privește de la un ochi la altul, apoi la nas, aceasta semnalează faptul că nu se
angajează în ceea ce ei consideră a fi o "conversație la un nivel superior" cu niciuna dintre
părți.
 Ultimul caz este de la un ochi la altul și apoi în jos pentru a buzelor. Aceasta este o indicație
puternică a sentimentelor romantice.
 Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de evitarea privirii, sau prin atingerea cu
privirea a urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este convinsă de ceea ce spune
cineva este, atenția sa este invariabilă, iar ochii privesc la o distanță mai mare.
Plictiseala este indicată de înclinarea capului într-o parte, sau de ochii care privesc direct la
vorbitor, dar devine ușor nefocalizat. Un cap înclinat poate indica, de asemenea, un gât inflamat,
încredere sau un sentiment de siguranță (o parte a gâtului devine descoperită, deci vulnerabilă).
Este practic imposibil să se încline capul în fața cuiva în nu avem încredere sau ne sperie, sau are
tulburări de vedere. Deasemeni, ochii neconcentrați pot indica probleme oculare ale
ascultătorului.
Interesul poate fi indicat prin contactul vizual prelungit, dar și printr-o poziție a ascultătorului
de a sta în picioare și de a asculta în mod corespunzător.
Minciuna sau omisiunea de informații pot fi indicate prin atingerea feței în timpul conversației.
Deasemeni, și clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al mințirii. [6]
O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate.
Interpretarea gesturilor și expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în contextul limbajul
corpului, poate duce la neînțelegeri și interpretări greșite (mai ales în cazul în care limbajul
corpului este însoțit de limbajul vorbit). Deasemenea, oamenii din diferite culturi pot interpreta
limbajul corpului în moduri diferite.

Alte semnale ale limbajului corpului

Unul dintre cele mai de bază și puternice semnale ale limbajului corpului este atunci când o
persoană își încrucișează brațele peste piept. [7] Acest lucru poate indica intenția subconștientă de
a pune o barieră între acea persoană și pe alți oameni. Cu toate acestea, încrucișarea brațelor mai
poate însemna și faptul că brațele persoanei sunt reci, ceea ce ar putea fi întărit prin frecarea sau
strângerea brațelor. Atunci când atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna că
o persoană se gândește profund la ceea ce se discută, dar într-o situație tensionată, aceasta poate
însemna că o persoană își exprimă opoziția. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul în care
persoana este la o distanță mai mare de vorbitor.

În tabelul următor, găsim alte semnale ale limbajului corpului. [8][9]

Limbajul corpului
Apăsând degetele ( trosnit
degete)
Joaca cu degetele
Joaca cu obiecte (de ex.
pix)
Brate deschise sau palme
la vedere
Acoperirea unei mâini cu
cealaltă
Indicație Interpretare alternativă
Plictisit, anxios sau agitat Obișnuință
Plictisela sau are ceva de spus Obișnuință
Plictiseală sau are ceva de spus Obișnuință
Arata incredere si interes Invită și pe alții să își spună
opinia
Insecuritate, sentimente Mâini reci
contradictorii
Agățarea de obiecte Confuzie și insecuritate Respectivul obiect e
important
Mâini strânse Defensivă Pozitie obișnuită
Pumn strâns Agresivitate, iritare Ține ceva strans în pumn
Strângere de mână fermă Incredere Obișnuință
Strângere de mână slabă Nervozitate, timiditate Are mâna rănită
Rosul unghiilor Nervozirtate Obișnuință
A-și frânge mâinile Nervozitate Obișnuință
Uitatul la ceas Plictiseală Trebuie să se încadreze în
timp
Bătutul din picior în Relaxare, autoritate sau posesie Obișnuință
scaun sau alte obiecte
Bătut din picior Nerăbdare sau atenție distrasă
Obișnuință
Mișcarea continuă a Nervozitate, îngrijorare, stres sau Nu poate sta liniștit
picioarelor furie
Statul cu picioarele Relaxare, incredere si atentie catre Obișnuință
încrucișate către persoana/subiect
interlocutor
Picioare încrucișate în Ar dori să iasă afară Obișnuință
directia usii
Picioarele larg depărtate Siguranță, încredere în sine, lider Dezinteres
Jucatul picioarelor cu Atracție fizică Obișnuință
încălțămintea
Bătut în podea Nervozitate A stat prea mult timp jos
Bărbia sau obrazul Plictiseală sau dezinteres Oboseală
sprijinit de palmă
Privit peste rama Atentie, seriozitate sau atitudine Probleme cu vederea
ochelarilor critică
Împinsul ochelarilor pe Gânduri profunde Probleme cu nasul sau
nas ochelari nepotriviți
Atingere în zona nasului Gânduri negative sau dubii Obișnuință sau senzații,
probleme în zona nasului
Atingere în zona urechilor Nesiguranta sau cantarirea unor Probleme în zona urechilor
posibilitati
Dat din cap repede Impacientat/ă sau dorește să adauge Ascultă muzică
ceva conversației
Dat din cap încet Interes, validarea comentariilor sau Ascultă muzică
încurajare
Buze strânse Dezaprobare sau dorește să încheie Buze crăpate
conversatia
Buze stânse și obraji Agresivitate Mimica obișnuită
ridicați
Mușcatul buzelor Lipsa de încredere în sine, rusinare Obișnuință
Pune mâna la gură
Sprâncene ridicate
Ochii larg deschiși
Frunte ridicata
Privit la distanță
Tușit
Scoaterea ochelarilor si
curățarea lor
Sprâncene relaxate
Sprâncene încruntate
Lăsat pe spate cu mâinile
la ceafă
Clipit
Masarea tâmplelor
Respirat mai repede
Inspirație prelungă
Respirat usor
Umeri aplecați în față
Aranjatul cravatei
Umeri tensionați
Umerii la nivele diferite
Postura rigidă a corpului
Stat liniștit/ă
Ascunde o mimă, vorbit fără ca alții Ascunderea unui strănuit,
să audă sau indicarea unei greșeli căscat
Surpriză Încercare de focalizare a
privirii
Mirare Mediile întunecate
declanșează deschiderea largă
a ochilor
Incercare de reamintire sau plans Se uita în sus
Încercare de reamintire Se uită la ceva anume
Nervozitate sau dorește să spună Răceală
ceva
Dorește timp înainte de a continua Ochelari murdari
Confort -
Confuzie, tensiune sau teama Obișnuință
Confort Obișnuință
Secret sau moment împărtășit Ochi uscați
Anxietate Durere de cap
Nervozitate sau furie Tocmai ce a terminat
exercițiile fizice
Dorește să întrerupă conversația Lipsa de aer
Relaxare si confort Probleme de respirație
Lipsa de interes sau se sinte în Oboseală
inferioritate
Insecuritate sau dorește să Cravata are nevoie de ajustare
impresioneze
Ingrijorare Postura obișnuită
Nehotarare în legatura cu actiunile Postura obișnuită
urmatoare
Anxietate Postura obișnuită
Interes fata de ce se spune si se face Oboseală

Răspândirea comunicării non-verbale

Diferite studii au descoperit cantitati diferite, cu unele studii care arată că o comunicare facială
este considerată de 4,3 ori mai des folosită decât sensul verbal al comunicării verbale care o
însoțește, iar comunicarea verbală într-un ton neutru are de 4 ori mai multe șanse de a fi înțeleasă
decât o expresie facială inexpresivă. Albert Mehrabian este de remarcat pentru că a găsit ”regula
7% -38% -55%” (adică, într-o conversație, ponderea importanței este 7% comunicare verbală,
38% tonul, 55% expresia feței), ceea ce denotă cât de mult se presupune comunicare a fost
conferită prin cuvinte, ton, și limbajului non-verbal (expresia facială, în acest caz).
Diagrama lui Edward T. Hall a reacțiilor personale (1966)

Proxemică

Introdus de Edward T. Hall în 1966, termenul proxemică este studiul distanțelor măsurabile
între oameni în care acestea interacționează între ei. [10] Distanța dintre oameni într-o situație
socială dezvăluie adesea informații despre tipul de relație între persoanele implicate.

1. Intimitatea fizică variază între 18-46 de centimetri, și este rezervată pentru îndrăgostiți,
copii, membrii familiei și prieteni foarte apropiați, și, de asemenea, animale de
companie.
2. Distanța personală începe de la aproximativ lungime de braț distanță (46 cm) de
persoană și până la aproximativ 122 centimetri distanță. Acest spațiu este utilizat în
conversațiile cu prietenii, cu asociații, și în discuțiile de grup.
3. Distanța socială (1,2 m - 2,4 m) distanță este rezervată străinilor, grupurilor nou formate
și noilor cunoștințe.
4. Distanța publică (peste 2,4 m), este utilizată pentru discursuri, prelegeri, și teatru.
Distanța publică este, esență, intervalul rezervat pentru un public mai larg. [11]
Gradul de proximitate variază în funcție de cultură.
 Gesturi neintenționate

Începând din anii 1960, a existat un interes uriaș în studierea indiciilor comportamentale care
ar putea fi utile pentru dezvoltarea unui sistem om-mașină interactive si adaptiv. [12] Gesturile
neintenționate ale omului, cum ar fi frecarea ochiilor, odihnirea bărbiei, atingerea buze,
mâncărimea nasului, zgârierea cap sau urecheilor, încrucișarea brațelor, precum și blocarea
degetelor au fost asociate cu transmiterea unor informații utile în contexte specifice.
Există, de asemenea, un interes uriaș în procesul de învățare pentru a evita orice gest
neintenționat care ar putea lăsa o impresie negativă asupra privitorilor. Un număr mare de
oameni au început să participe la sesiuni speciale cu privire la controlarea comportamentului
corpului și consultarea unor experți sociologi.
Buna învățare a limbajului corpului este importantă în interacțiune, în orice fel de comunitate
globală.
 REFERINTE

1. ^ Borg, James. Body Language: 7 Easy Lessons to Master the Silent Language. FT
Press, 2010, ISBN 978-0-13-700260-3
2. ^ http://www.bbc.co.uk/programmes/b00lyvz9
3. ^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My
Communication Kit Series, 2006. page 133
4. ^ Markku Haakana 2001. Laughing Matters: A Conversation Analytical Study of
Laughter in Doctor - Patient Interaction. Department of Finnish Language, University of
Helsinki
5. ^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My
Communication Kit Series, 2006. page 137
6. ^ http://www.timesonline.co.uk/tol/news/uk/article742788.ece
7. ^ „Closed body language”. Changingminds.org. Accesat la 31 octombrie 2011.
8. ^ www.limbajulcorpului.com
9. ^ www.psihologuldeserviciu.ro
10. ^ ^ Hall, Edward T. (1966). The Hidden Dimension. Anchor Books. ISBN 0-385-08476-
5
11. ^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My
Communication Kit Series, 2006. p. 140-141
12. ^ Pease, Allan, The Definitive guide to Body Language, Cap.1, ISBN 0752861182
 Cuprins

Înțelegerea limbajului trupului

Expresia fizică

Contactul vizual

Alte semnale ale limbajului corpului

Răspândirea comunicării non-verbale

Proxemică

Gesturi neintenționate

Referințe

Legături externe