Pediatrie-C1

Medicina infantila se gaseste in toate specialitatile mdicale, dar cuprinde si alte

cunostiinte din alte stiinte (psihologie, pedagogie). Ea cuprinde puericultura si pediatria.

Puericultura

Puericultura are numele imprumutat din franceza. Se ocupa cu studiul cunoasterii

copilului sanatos si a metodelor cele mai adecvate pentru cresterea si dezvoltarea sa
armonioasa. In terminologia medicala, acest cuvant a fost introdus de catre Carrom in 1865,
cand a publicat prima lucrare de puericultura, intitulata “Puericultura” (stiinta de a creste
igienic si fiziologic copilul).

Pediatria

Cuvantul vine din limba greaca. Reprezinta studiul organismului uman de la nastere
si pana la adolescenta din punct de vedere al dezvoltarii organismului si al bolilor ce pot
surveni in aceasta perioada de viata.
Kinetologia aplicata in domeniul pediatriei are 2 aspecte:
-aspect profilactic: gimnastica sugarului sanatos si masajul;
-aspect curativ de reabilitare a handicapului biologic sau sechelelor anumitor
afectiuni.
 Cresterea si dezvoltarea : procesul cresterii si dezvoltarii este o actiune
dinamica, incepand din momentul conceptiei produsului uman si pana la maturitate, perioada
in care organismul este supus unor permanente modificari morfo si psihointelectuale.
Cresterea este reprezentata in principal de marirea de volum a intregului organism.
Ea se efectueaza prin 2 mecanisme:
-hiperplazie/multipliere celulara;
-hipertrofie celulara, prin cresterea de volum a celulelor.
Celulele somatice se inmultesc prin mitoza. Acest proces are la baza replicarea in
celulele nou-rezultate a materialului genetic, care este egal distribuit.
Celulele sexuale se multiplica prin meioza, ca zin care celulele nou-rezultate vor
avea jumatate din materialul genetic al celulelor mature.
In functie de capacitatea de diviziune a celulelor continute, tesuturile se clasifica in:
-tesuturi cu capacitate mare de diviziune (maduva hematogena, epidermul,
mucoasa excesiva);
-tesuturi care contin celule care-si pierd capacitatea de diviziune (sistemul
nervos, miocard);
-tesuturi ale caror celule au capacitate redusa de diviziune, posibila doar in
anumite conditii (tesutul hepatic).
Hipertrofia celulara este procesul prin care are loc aparitia de celule specifice.
Cresterea se caracterizeaza prin cresterea dimensiunilor organismului. Poate fi usor
de urmarit prin diferite masuratori antropometrice (talie, greutate, perimetre, diametre).
Dezvoltarea este o notiune mai complexa care implica o modificare calitativa care
duce la o perfectionare continua a organismului in evaluarea structurala si a functiilor sale.
In urma primei diviziuni celulare, unele celule evolueaza catre un anumit tip de
celule specializate. Aceasta evolutie are loc sub actiunea unor factori extrinseci, numiti
inductori. Ei vor stabili pentru aceste celule un anumit parcurs evolutiv si vor actiona numai
in cazul in care celula le permite aceasta. Din punct de vedere genetic, diferentierea celulara
 2

inseamna regresarea unui numar variabil de gene in functie de tipul de celule specializate. Din
punct de vedere biochimic, diferentierea celulara consta in acumularea unor substante
specifice (ex.: hemoglobina in eritrocite).
Evaluarea dezvoltarii este mai dificil de facut, dar se folosesc niste parametrii
functionali ai dezvoltarii in practica clinica curenta:
-aprecierea tolerantei digestive in raport cu varsta cronologica;
-rezistenta la infectii;
-maturizarea neurologica, unde urmarim reflexele arhaice si tranzitorii, postura,
tonusul muscular, dezvoltarea limbajului, comportamentul social si dezvoltarea intelectuala la
copilul mai mare, care include atentia, memoria, abstractizarea, reprezentarea grafica,
reproducerea verbala, controlul sfincterian.
Legile cresterii:
 Legea alternantei se refera la faptul ca segmentele corpului nu cresc toate in acelasi
timp, ci alternativ:
-osul lung se alungeste si se ingroasa alternativ, adica pauza dintre cresterile in
lungime fiind folosita pentru cresterea in grosime si invers;
-legea basculei se refera perioadele de activitate si repaus ale unui os lung dintr-
un segment; sunt contrare pentru celelalte 2 oase lungi ale aceluiasi membru, cand primul
creste in lungime, celalalt crescand in grosime si invers.
 Legea proportiilor: pentru fiecare perioada a copilului exista un anumit ritm de
crestere. Sugarul (4 luni) isi dubleaza greutatea de la nastere. Fiecare segment al corpului are
alt ritm de crestere. In perioada intrauterina ritmul de crestere este incetinit pentru membre si
mai accelerat pentru cap si trunchi. Dupa nastere, membrele cresc mai mult decat trunchiul,
iar membrele inferioare mai mult decat cele superioare.

BROOK Nastere 6 ani 14 ani 20 ani

 Capul fata de lungimea
23% 16,5% 13,5% 10,5%
corpului
 Trunchiul fata de
33% 30,5% 29,5% 30,5%
lungimea corpului
 Membrele inferioare
fata de lungimea corpului 39% 50% 54% 53%

 Legea cresterii inegale intre tesuturi si organele corpului: fiecare organ si tesut are
ritmul sau de crestere. Ex.: sistemul nervos creste foarte mult in perioada prenatala, iar de la
nastere la maturitate creste de 4 ori; ficatul creste de 9 ori; splina creste de 13 ori; rinichiul
creste de 14 ori; plamanul creste de 17 ori; inima creste de 20 ori; intestinul creste de 30 ori.
 Legea antagonismului morfologic si ponderal: in perioada de crestere acumulativa,
diferentierea este redusa si invers.
 Legea cresterii diferite pe sexe: fetele au o dezvoltare mai rapida in prima faza a
pubertatii, iar baietii in a 2-a parte.
Factorii care determina si influenteaza cresterea si dezvoltarea: procesele de
crestere si dezvoltare sunt influentate pozitiv sau negativ de factori a caror actiune se poate
manifesta in etape diferite, variind ca durata si intensitate. Factorii pot fi exogeni si endogeni.
1).Factorii exogeni: actiunea factorilor exogeni depinde de varsta la care actioneaza,
perioadele cele mai sensibile fiind cele in care procesul de crestere este cel mai rapid. Ei sunt
reprezentati de:
 3

 Mediul geografic: prin conditii de microclimat (aer, soare, lumina, umiditate, presiune
atmosferica, raze ultraviolete). Acestea influenteaza mai ales cresterea si dezvoltarea in primii
5 ani de viata. Ex.: altitudine mare (+1500m) sau climat excesiv de caldtalie mica datorata
hipoxiei cronice (ideal este climatul temperat); anotimpul-fiecare copil are un ritm sezonier
propriu de crestere.
 Alimentatia: se manifesta inca din viata intrauterina. Subnutritia materna duce la
nasterea unor copii sub greutatea normala (45%); in 10% din cazuri este afectata lungimea
(Small for date).
 Factorul socio-economic: familia in care este crescut copilul (familia la randul ei este
influentata de acesti factori), sracia, stresul.
 Factori afectiv-educativi: climat calm, optimismul duce la o dezvoltare buna; in caz
contrar apare o intarziere a dezvoltarii (copii din leagane). Dezvoltarea intelectuala este mai
buna la copiii proveniti din familii care se preocupa de educatia lor, in familiile cu frati mai
multi. De asemenea, medicul urban duce la o dezvoltare mai buna, pentru ca aici exista
exigente educative mai mari decat in mediul rural.
 Exercitii fizice: aplicate in primul an de viata, la inceput sub forma masajului, apoi a
gimnasticii pentru sugar, iar pe masura ce copilul creste se vor face sub forma unui sport
adaptat posibilitatilor lui, cu rol favorizant pentru ritmul de crestere si dezvoltare.
 Diferite traumatisme, radiatii.
 Factorul cultural are rol limitativ sau dimpotriva.
2).Factorii endogeni cuprind:
 Factori genetici: cadrul genetic al cresterii este plurifactorial, ereditatea conducand
partial talia definitiva si dimensiunile copiilor la diferite varste, precum si ritmul menstruatiei
si momentul instalarii ei.
 Factorul rasial: negrii sunt mai mici la nastere.
Aceste 2 categorii de factori au rol asupra inteligentei (ex.: gemeni monozigoti
crescuti separat si in medii diferite au acelasi coeficent de inteligenta).
 Factori hormonali: hipofiza, timus, tiroida, suprarenale, paratiroide, glande sexuale.
 Factori patologici: anomaliile cromozomiale influenteaza cresterea si
dezvoltareasindromul Down; afectiunile viscerale cronice sau cu evolutie
prelungitainsuficienta renala, sindroame de malabsorbtie.