Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Ideea poetică reprezintă ideea în jurul că reia este realizată poezia/ strofa, la ce anume se
referă poetul în strofa respectivă . Ideea poetică cuprinde subiectul poeziei, ce anume dorește să
transmită poetul.
În primul râ nd să înțelegem conceptele, ce este o idee poetica?
Conform dicționarului limbii romane ideea este: 1. Orice formă a cunoașterii logice Si: concept,
noțiune. 2. Principiu, teză cuprinză toare, teză fundamentală , concepție, gâ ndire, fel de a vedea. ♦
Opinie, pă rere, gâ nd, convingere, judecată . 3. Concepție de bază care determină conținutul unei
opere literare, artistice sau științifice; deci ideea poetică înseamnă ce anume (o opinie, pă rere, un
gâ nd, o convingere) transmite poetul prin acel text.
Ce înseamnă mijloace artistice? În momentul în care transmiți un mesaj ai nevoie de un mod
pentru a transmite mesajul, mijloacele artistice se referă la cum și prin ce anume transmite poetul
ideea, mijloacele artistice cuprind totalitatea elementelor ce ar putea accentua starea, de a
înfrumuseța, de a da o nota aparte poeziei precum: figurile de stil, imaginile artistice (auditive,
vizuale, olfactive, cromatice etc).

Schemă de răspuns: "Ideea textului este reprezentată de / constă în/ ............. (tema)
şi acest fapt exprimat cu ajutorul/prin intermediul ........(mijloacele artistice) , ceea ce
redă ...........(subiectul)"
Șablon/ schemă de rezolvare:
Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
”Poezia.....scrisă de......este un text liric în care se exprimă , în mod direct, idei/sentimente
de......în legă tură cu/generate de.......Tema poeziei este...(natura/iubirea
împlinită /neîmplinită , timpul, trecutul, trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din
prezența motivelor......./elementelor din câ mpul lexical al......
Discursul liric este unul confesiv (dacă identifică m verbe/pronume de persoana I-
exemple)/adresat (dacă identifică m verbe/pronume de persoana a II-a-exemple), obiectiv
(dacă nu apar mă rcile anterioare, persoana I/a II-a), eul liric transmițâ nd....... Sentimentele
care se degajă din text sunt de......(nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță , euforie,
admirație, revoltă , neliniște, detașare etc.), eul liric aflâ ndu-se în ipostaza ...(meditativului,
nostalgicului, romanticului, îndră gostitului, observatorului, martorului) așa cum reiese din
versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizâ ndu-se prin intermediul
figurilor de stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului/personifică rii/...
(exemple) se sugerează /se face trimitere la/este conturată ...(fiecare figură de stil trebuie
comentată ). De asemenea, imaginile artistice:
auditive.../vizuale...indică /semnifică /exprimă ...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima
încă rcă tură afectivă /... .
 EXEMPLE:

Eu urc spre culme... Mi-a rămas în urmă

Noroiul prins în putreda-i osândă,
Înfrigurata patimilor turmă,
Cu chiot lung de-ntrecere flămândă...

Eu urc... Acolo jos, în adâncime,

Aud viaţa ce-şi întinde hora;
E necurmatul cântec din vechime.
Îl ştiu... Mai bine n-o să-l ştie nime,
Căci am băut din cupa tuturora
Şi l-am plătit cu lacrimi şi cu rime...
(Octavian Goga, Din larg)
Rezolvare:
(Pas 1 identificarea temei).
Poezia lui Octavian Goga are în centru tema trecerii ireversibile a timpului.
Pas 2 După ce identificăm tema putem spune si ipostaza in care se află eul liric: de contemplator,
de îndrăgostit; pe urmă privim per ansamblu poezia
Această poezie impresionează prin forța lirismului, astfel că aceasta capă tă un profund lirism
subiectiv, iar textul dobâ ndește caracter confesiv. Acest lucru este evidențiat prin folosirea
pronumelor la persoana I („eu”, „mă ”) și al verbelor de pers. I („știu”, „am bă ut”, „am plă tit”). Eul liric
își expune încercarea de a ieși din prezentul deprimant pentru a atinge eternitatea „urc spre culme”.
Strofa a doua se bazează pe opoziția dintre atitudinea ascensională a eului liric și tentația de a
pă trunde în zonele profunde ale ființei sale („Eu urc... Acolo jos, în adâ ncime / Aud viața ce-și întinde
hora”).
Pas 3 Figuri de stil
Ca figuri de stil se remarcă personificarea, dar și metafora „necurmatul câ ntec din vechime”
care face referire la inspirația transmisă de stră moși.
Finalul strofei surprinde condiția artistului consumat prin jertfa cerută de propria creație „Ş i
l-am plă tit cu lacrimi şi cu rime...”.
 Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.

Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.

Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?

Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?

De la basmul sângelui spus
întoarce-ţi sufletul către perete
şi lacrima către apus.

(Lucian Blaga, Încheiere)

Rezolvare:
Definiția ideii poetice și a mijloacelor artistice
Ideea poetica reprezinta mesajul central identificat intr-o poezie. Mijloacele artistice
inglobează totalitatea mecanismelor utilizate în consolidarea temei si a idei centrale.
Identificarea temei
In opera lirica intitulata ”Încheiere” de Lucian Blaga se identifică tema trecerii timpului si a
morții.
Ipostaza eului liric
Ipostaza eului liric in poezia “Încheiere” de Lucian Blaga este contemplatorul, nostalgicul. Eul
liric, prin tipul unui monolog liric adresat se regă sește în ipostaza poetului care redactează ultima
scriere înainte de marea trecere.
Setea metafizică , incapacitatea de a cunoaște transcendentul, întrebă rile retorice sunt motivele
implicite (motiv implicit – motiv care se deduce și nu motiv evidențiat) ale poeziei. Eul liric se
adresează prin apelativul frate, semn al fraternită ții creionate prin lecturarea că rților care au efecte
curative asupra fiintei.
Mijloace artistice folosite
Prin metafora închid porțile și trag cheile se accentuează pă ră sirea planului terestru după
finalizarea acestei foi care poate reprezenta destinul poetului. De asemenea antiteza sus-jos,
creioneaza incertitudinea cunoașterii absolutului, la nivel prozodic poezia este modernă , se observă
rimă internă , tehnica ingambamentului (ideea este transmisă pe râ ndul urmă tor cu literă mică –
continuă ideea primul râ nd), metafora insolită . (metafora menită să șocheze).
 ”Clar de noapte parfumat
O grădină cu orizontul depărtat…
Şi în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic.
Greierul zimţează noaptea, cu nimic.

Cum te-am aşteptat…

Totul a trecut –
Luna pare, în oftat,
Un continent cunoscut.”

Aici e frumos aranjat

Orice fir;
Veacurile-au stat
Un oraş, pe vale, – Suvenir.”
(George Bacovia, „Nocturnă ”)
Rezolvare:
Poezia este alcă tuită din patru catrene cu mă sură variabilă , fiind prezent un plan exterior
sugerat de tabloul nocturn şi unul interior al eului liric, simbolizat prin stă rile de nevroză , iritare
psihică , dezorientare.
Incipitul poeziei îl constituie sinestezia definită prin îmbinarea vizualului cu olfactivul, în versul
„Clar de noapte parfumat” şi cu auditivul ultimului vers, care are valenţă ironică , de minimalizare a
existenţei: „Greierul zimţează noaptea, cu nimic.”
Personificarea lunii oftează odată cu sinele liric, simbolizâ nd deznă dejdea intensă / anxietatea
ce pare statornicită în sufletul să u tulburat. Versul „Cum te-am aşteptat…” sugerează subtil o
dorinţă ardentă , abia stă pâ nită , de a-şi întâ lni iubita ori de a-şi împlini un vis, o aspiraţie.
Dezamă girea neîmplinirii îl copleşeşte, pentru că „Totul a trecut -”, s-a sfâ rşit, senzaţie cunoscută
deja, tră ită de prea multe ori: „Un continent cunoscut.”
Deicticul (care întă rește sensul – n.n.) „aici” poate simboliza propriul suflet, propria viaţă ori
iubirea pierdută , un spaţiu interior riguros şi „frumos aranjat”, sugerat de un „oraş pe vale”, devenit
doar amintire. Timpul nu mai are valoare, a încremenit – „Veacurile-au stat” -, pă strâ nd neşterse
amintirile dragi: „Suvenir”.
Lirismul obiectiv se defineşte prin mă rcile lexico-gramaticale reprezentate de puţinele verbe la
persoana a III-a („se contrazic”, „zimţează ”, „a trecut”, „au stat”) și lirismul subiectiv, prin unica
adresare direct – verbul şi pronumele la persoana a II-a singular „te-am aşteptat”.
Expresivitatea este susţinută de puţinele verbe la prezentul gnomic – „se contrazic”, „zimţează ”,
„pare”, iar cele la perfectul compus – „te-am aşteptat…”, „a trecut”, „au stat” – amplifică stă rile
deprimante, de angoasă şi spleen ale eului liric.
Prozodia poeziei „Nocturnă ” constituie un alt considerent modern, prin mă sura variabilă a
versurilor, de la 3 la 15 silabe. În prima şi ultima strofă rima împerecheată se armonizează cu cea
încrucişată din strofele a doua şi a treia.
 Poetizează luna
Fereastra ta iubită –
Prin tainicile umbre
Te-aştept ca şi-n trecut, –
Cu plânsul meu pe coarde,
La ora tăinuită, –
Şi care, poate-odată,
Prin lume ţi-a plăcut.

Poetizează luna
Grădina de parfume, –
Prozaicile hoarde
De-acuma au tăcut ...
Prin tainicile umbre,
Străin ca-ntotdeauna, –
Cu plânsul meu pe coarde,
Te-aştept ca şi-n trecut.
(George Bacovia, Serenada)
Rezolvare:
”Poezia Serenada scrisă de George Bacovia este un text liric în care se exprimă , în mod direct,
idei și sentimente de tristețe generate de iubire. Tema poeziei este așteptarea iubitei, iubirea
neîmplinită așa cum reiese din prezența motivelor precum anxietatea, angoasa.
Astfel, eul liric se află în ipostaza de contemplator, textul dobâ ndind caracter confesiv prin
intermediul mă rcilor lexico – gramaticale: pronumele la persoana I, singuar – ”eu”, adjective
pronominale posesive - ”a mea”, verbe la persoana I, singular – ”am venit”, ”plâ ng”.
Ideea poetică este însoțită de sentimente de tristețe, melancolie, visarea este redată pri
mijloace artistice, în special prin: epitete - ”pansele negre”, ”parfume triste, îndoliate”, repetiții –
”vise..vise”, inversiuni – ”tainice note”, ” a mea serenadă ”
Eul liric se simte rupt de sine intr-o lume rece fara aspiratii si isi defuleaza pulsiunile prin
lacrimile insotite de cantul monoton al coardelor, luna element romantic prin excelenta nu mai are
rol protector, vegheator, apotropaic ci doar sugereaza frumusetea unui peisaj ”Poetizează luna
/Gră dina de parfume, – “, loc sacru, gradina este locul unde eul liric isi petrece serile asteptandu-si
iubita, prin expresia ”Te-aştept ca şi-n trecut.” Se provoaca o anumita ciclicitate a evenimentelor
afective apocrife, ideea de tristete este accentuata prin motivul plansului si al tacerii, eul liric este
prezent prin marcile subiectivitatii iar din punct de vedere tehnic foloseste rima variata, sinestezii,
figuri de stil.
 Vorbele noastre ne-au minţit.
Au spus prea mult, pierdut li-e înţelesul
şi tremurul ecoului lor stins e.
Am vrut ce nu ne sta-n puteri:
o poartă care nu ni s-a deschis,
lumea din gând de care n-am fost vrednici.
Avânt răpus ca o privire de-ntuneric, –
taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –
poate aşa a fost să fie:
pe dezbinate drumuri doi străini
cu vina lor, respinşi de paradis,
purtând căinţi pe urma unui vis.

(Ion Vinea, Variantă )

Rezolvare:
Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a că rui temă este iubirea. Eul liric se află într-o
ipostază meditativă , reflectâ nd cu amă ră ciune la destinul trist al propriei iubiri, destră mată din
motive nespuse. El constată că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au
avut suficientă putere să -și ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice, însoțite de sentimente
de tristețe și de regret sunt redate prin mijloace artistice moderne, în special prin metafore ample
(unele încorporâ nd comparații) ale eșecului cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avâ nt ră pus
ca o privire de-ntuneric” sau „taină ră masă -n trup ca-ntr-un sicriu”. Drama despă rțirii și a iluziilor
sfă râ mate este sugestiv redată în metafora dezvoltată din ultimele trei versuri. Prozodia este, la
râ ndul ei, modernă , nesupusă constrâ ngerilor ritmice și de rimă : mă sura versurilor este inegală ,
ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge așadar firesc, urmâ nd doar ritmul interior al sufletului
poetului.

Cenusa visarilor noastre

Se cerne gramezi peste noi, Rezolvare:
Precum se coboara pe glastre,
Poezia ''Cenușa visă rilor'' de Tudor
Atinse, petalele-albastre,
Arghezi abordează tema deșertă ciunii. Titlul
De-o giza cazuta de sus printre foi.
se află în strâ nsă legă tură cu conținutul
poeziei; cenușa simbolizâ nd finalitatea iar
Se scutura vintul si geme.
visă rile, propriile speranțe. Motivele literare
Pamintul e una cu cerul,
care conturează această temă sunt: "visă ri",
Orasele-s bulgari si gheme,
"vâ nt", "cenușa".
Ghitare adinci de blesteme.
Mijloacele artistice utilizate constau în
Si aerul - rece ca fierul.
figuri de stil precum comparația pă mâ ntul e
una cu cerul care face referire la
Pamintul e-o moara desarta
complementarea celor două mari elemente
Cu larve cersind adapost.
ale lumii. Imagini artistice auditive precum
Miscindu-se-n pulberea moarta,
"se scutură vâ ntul și geme" care relevă
Ce-n haos mereu se desarta:
suferința.
Tarina visarii ce-a fost.
Așadar, ideea poetică se află în strâ nsă
legă tură cu mijloacele artistice încâ t autorul
(Tudor Arghezi, Cenusa visarilor)
își exprimă suferința cu ajutorul acestora.