PUNCȚIA RAHIDIANĂ

(LOMBARĂ)

Puncția rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în

spaţiul subarahnoidian, printre vertebre.

Puncția rahidiană se execută de către medic!

Trei membrane captușesc creierul si măduva spinarii:

• dura mater – dura mater, stratul meningeal cel mai

extern, este format din două straturi: stratul meningeal
interior și stratul periostal exterior. Spațiul potențial dintre
straturile dura mater se numește spațiu
epidural. Administrarea epidurală este o cale de
administrare medicală în care un medicament precum
analgezia epidurală și anestezia epidurală sau agent de
contrast este injectat în spațiul epidural din jurul măduvei
spinării.
• arahnoida – Spațiul subarahnoidian este spațiul dintre
arahnoidă și pia mater, care este umplut cu lichid
cefalorahidian (LCR) și continuă în măduva spinării.
Scop
• Explorator:
o Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
o Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
o Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.
• Anestezic:
 o Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.
• Terapeutic:
o Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de
hipertensiune intracraniană.
o Administrarea de medicamente.

Indicaţii puncția rahidiană

• Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită
• Scleroză multiplă
• Hemoragie subarahnoidiană
• Tumori cerebrale
• Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.
Contraindicații puncția rahidiană

• infecţii ale tegumentului sau ale spaţiului peridural în

vecinătatea locului de puncţie;

• tratamentul cu anticoagulante sau existenţa unei

coagulopatii;

• come de etiologie neprecizată;

• convulsii tonico-clonice.

Locul puncţiei

• Puncţia lombară → L3/L4 – L4/L5

• Pentru aceasta se va alege ca reper anatomic linia
orizontală care uneşte cele două creste iliace (linia Tuffier),
care corepunde apofizei interspinoase L4.
Materiale necesare
• Câmpuri sterile;

• Mănuşi sterile;

• Alcool, tinctură de iod;

• Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;

• Trocar şi seringi sterile;

• Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu

bizou scurt;

• Medicamente – soluţii anestezice;

• Manometru Claude (pentru măsurarea presiunii L.C.R);

• Materiale necesare pentru recoltări: eprubete sterile;

• Soluții pentru injectat (dacă este cazul);

• Tăvițe renale;

• Comprese sterile.
Pregătirea bolnavului
• Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.

• Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea

patului, cu coapsele flectate pe abdomen, bărbia în piept.
• Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, capul în flexie
maximă, braţele pe genunchi, spatele arcuit în vederea
unei deschideri cât mai mari a spaţiilor interspinoase.
Această poziţie poate fi menţinută de un asistent medical
plasat în faţa bolnavului.
• Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în
timpul procedurii să nu se mişte.

Execuţia puncţiei
• Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului
medical;

• Se spală şi se dezinfectează mâinile;

• Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile.
 • Medicul execută anestezia locală şi puncţia pătrunzând
cu acul cu mandren perpendicular pe linia mediană, în
mijlocul spaţiului interspinos;

• La scoaterea mandrenului se observă scurgerea

picăturilor de LCR pe ac;

• Se recoltează LCR în eprubete sterile pentru analiză/ se

introduce medicația (după caz);

• Se retrage acul și se aplică un pansament steril la locul

puncției.

Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei:

•

o Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul

puncţiei;

o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare

şi serveşte medicul funcţie de scopul urmărit;

o Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;

o Serveşte manometrul Claude;

o Completează buletinele de analiză şi preia pentru

laborator produsele recoltate;

o Aplică un pansament la locul puncţiei;

o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid

extrasă, aspectul, eventualele incidente şi
accidente.

Îngrijiri după tehnică

• Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal
fără pernă 6 ore;

• După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.

• Se supraveghează funcţiile vitale;

• Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
 • Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături,
greţuri, cefalee;
Incidente şi accidente
• Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături,
rahialgii – datorat scăderii presiunii LCR

• Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi

anterior şi la care puncţia se realizează în şezând

• Lichid sanguinolent pe ac – prin lezarea unui vas din

plexul peridural;

• Durere violentă în membrele inferioare, determinată de

atingerea unei rădăcini nervoase cu vârful acului.

• Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin

atingerea măduvei cervicale când s-a executat puncţia
sub occipital.

• Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul

este foarte rar.

• Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă

a acului în spaţiul subarahnoidian – impune împingerea
uşoară a acului.

• Puncţia “albă” (nu apare LCR): cauzele pot fi poziţia

necorespunzătoare a pacientului, obstruarea acului cu un
fragment tisular, obstacol osos, lungimea insuficientă a
acului, direcţia lateral a acestuia, hipotensiunea marcată a
LCR;

Observaţii

• Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei.

• Asistenta menţine pacientul în poziţie în timpul puncţiei.

• Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se

culoarea, aspectul, presiunea lichidului – normal lichidul
este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu
picătură. În stări patologice, lichidul cefalorahidian poate
fi hemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere poate
creşte.
• După câteva picături de sânge apare lichid clar – se
recoltează lichid limpide pentru examene citologice,
biochimice, bacteriologice fără a-l suprainfecta.

• Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.

• Mandrenul acului trebuie menţinut steril până la

terminarea tehnicii.

• În cazul evacuărilor mari de lichid – se aşează în poziţie

Trendelenburg.
• Nu se modifică poziţia bolnavului în timpul tehnicii →
pericol de rupere a acului sau traumatizare a substanţei
nervoasă.