CONCURS DIRECTORI 2021

Nr  SUGESTII DE REZOLVARE A SITUAȚIILOR PROBLEMĂ

.
crt
.
1. Oferta curentă de CDS a școlii reflectă într-o măsură redusă preferințele elevilor,
familiei sau contextul/nevoile de la nivelul comunității. Cum puteți
ameliora această problemă? 
Oferta CDȘ-ul trebuie construită prin dialog cu partenerii implicați: școală (elevi și
cadre didactice), părinți și comunitatea locală; Iar în situația de față aș putea înțelege
că oferta CDȘ, în cadrul procesului de consultare a întâmpinat dificultăți din diferite
motive, ca spre exemplu: dezinteresul unor părinți și elevi față de disciplinele propuse
și lipsa unor informări clare asupra posibilității realizării disciplinelor din propunerile
de CDȘ. Care vor fi avantajele acestui CDȘ? Care vor fi competențele
formate/dezvoltate la elevi? Este acest CDȘ în conformitate cu nevoile tuturor
partenerilor implicați, cu nevoile comunității locale?
Aș continua cu Oferirea de exemple de bune practici profesorilor - programele CDȘ-
urilor aprobate de ME (http://programe.ise.ro/). Comisia pentru curriculum poate
solicita cadrelor didactice revizuirea propunerilor de CDȘ până când reflectă analiza
de nevoi, precum și structura (de exemplu, nu argument, ci notă de prezentare;
competențe specifice și exemple de activități de învățare etc.).
Identificarea altor furnizori de formare (părinți, ONG-uri)
De asemenea, trebuie implicați și profesori creative, pasionați de astfel de lucruri,
care să propună opționale atractive pentru elevi (de exemplu, consultând Ghidul
Meseriilor viitorului 2021,  realizat de către INACO sau alegerea unor opționale care
să păstreze tradițiile și obiceiurile locale).
Aș revizui analiza SWOT a CDȘ, aș include mai multe discipline la care resursa
umană răspunde pozitiv și aș relua procesul de consultare.

2. Oferta curentă de CDS a școlii este insuficient dezvoltată, cadrele didactice din
școală fiind puțin interesate să contribuie la dezvoltarea acesteia. Ce puteți
întreprinde în acest sens?
După realizarea analizei de nevoi asupra preferințelor elevilor cu privire la
disciplinele pe care doresc să se studieze ca și CDS, are loc informarea cadrelor
didactice care sunt încurajate să realizeze opționalele respective. Cred că ar trebui să
pornim de la formarea profesorilor, încurajarea lor să participe la programe de
formare în care să învețe să realizeze CDS -uri  ținând seama de preferințele elevilor
și familiile acestora. În acest sens, există oferte de cursuri de formare, de ex. CRED,
care dezvoltă abilitățile cadrelor didactice de a elabora un astfel de curriculum. De
asemenea, aș apela la parteneriate cu profesori asociați (în cadrul unui program de
exemplu Școală după școală) sau cu profesori de la alte școli în cadrul unor
parteneriate.
De asemenea propuneri interesante de CDS ar putea da Asociatiile care sunt implicate
în procesul educațional. Acestea ar putea să asigure și materiale diverse care să-i
atragă pe elevi.
Motivare  financiară (PO pentru oferta CDS a scolii), punctaj în fișele de autoevaluare și
 pentru gradația de merit etc.
-Susținerea unor dezbateri la nivelul şcolii menite şa promoveze şi să evidențieze
acele opționale care au o deschidere mai mare către elevi şi pot fi sustenabile în
şcoală.
-Dezvoltarea bazei materiale a şcolii în vederea susținerii realizării efective a CDȘ-
urilor propuse, în colaborare cu partenerii direcți, și chiar, asociația de părinți a şcolii.
3. Participarea la formarea continuă în școală este foarte redusă, chiar dacă profesorii au
nevoi clare de dezvoltare profesională în arii diverse (abilitare curriculară,
managementul clasei, utilizarea noilor tehnologii și platforme în predare/ învățare/
evaluare, lucru cu copii cu dizabilități și/sau CES etc.). Oferiți un exemplu de
intervenție adecvată pentru ameliorarea acestei provocări.
Motivarea cadrului didactic printr-un set de exerciții de motivare: reflecția asupra
profesiei, identificarea aspectelor pozitive din activitatea didactică, evaluarea corectă
a limitelor personale, asumarea responsabilităților, dorința de schimbare și
autodepășire.
-Autocunoaşterea este o componentă de bază a inteligenței noastre emoționale.
Dezvoltarea personală prin participarea la programe de formare presupune
conştientizarea în rândul cadrelor didactice la ,,ceea ce pot face concret” pentru
îmbunătățirea actului didactic, creşterea stimei de sine, dezvoltarea aptitudinilor şi
talentelor proprii, maximizarea propriului potențial. Prin identificarea opotunităților
legate de dezvoltarea personală, conducerea şcolii, poate să găsească acele metode
formale şi informale prin care cadrele didactice să fie antrenate în participarea la
cursuri de dezvoltare personală.
4. Școala dumneavoastră a fost solicitată să se alăture unui consorțiu școlar, ca școală de
aplicație. Cum credeți că o astfel de decizie poate să sprijine un profesor care intră
acum în sistemul de educație și ce măsuri concrete ați întreprinde în acest sens?
Aici nu este vorba doar despre practica pedagogică din timpul anilor de școală, liceu
pedagogic, respectiv licență, ci și de asigurarea unui mentorat profesional pe tot
parcursul carierei didactice. (…) Am identificat împreună nevoile dumnealor, nevoi
pe care nu le-am putut respecta în totalitate întrucât sunt mulți studenți, cu specializări
foarte diferite, și a trebuit să facem cumva un compromis între ce au dumnealor
nevoie, ce avem noi nevoie și ce ne oferă județul, școlile din județ. Am identificat
apoi școlile care ar putea satisface nevoile de practică pedagogică și pentru
dumnealor, și pentru noi, respectând precizările foarte clare din Ordinul nr.
3654/2021 al ministrului educației, care sunt cât se poate de riguroase. Aveam
posibilitatea să constituim un consorțiu din care să facă parte între 4 și 6 unități de
învățământ. Am mers pe număr maxim pentru că pe număr minim nu aveam
prevăzută unitate de învățământ preșcolar și ne era absolut necesară. 

5. Familiile unui număr semnificativ de elevi din clasa a VIII-a indică faptul că în acest an
copiii lor nu se vor prezenta la Evaluarea Națională, fiind în risc de a nu continua
studiile în învățământul secundar superior. Oferiți două exemple de măsuri prioritare
de intervenție care să diminueze acest risc.
Sustinerea unor politici educationale coerente si a unor programe la nivel national
pentru prevenirea abandonului scolar in invatamantul primar, gimnazial si secundar
superior, dublate de masuri de sustinere de continuare a studiilor dupa clasa a VIII-a
in cazul copiilor cu oportunitati reduse, pot conduce in mod direct la diminuarea
fenomenului de parasire timpurie a sistemului de educatie.
În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în
continuare, inegalități și deosebiri importante pe medii de rezidență, ăn defavoarea
mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din
aceasta zonă, atât de prevenire, cât și de intervenție pentru reîntoarcerea la școală.
Aceste măsuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă
ajustată de cuprindere școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V).
Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod sistematic
atât unitățile de învățămînt de nivel secundar superior din mediul rural (ținând cont,
de exemplu, de faptul că rata repetenției este mult mai înaltă în cazul populației
elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban), cât și toate unitățile care
școlarizează un număr ridicat de copii aflați în situație de risc: copii care provin din
familii foarte sărace, copii de etnie romă și copii cu dizabilități.
Măsurile de intervenție trebuie să tină cont și de faptul că riscul cel mai ridicat de
excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural, această categorie
fiind, în prezent într-o măsură redusă țintită în mod focalizat de politicile
educaționale.
De asemenea, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul învățământului
profesional și tehnic (oferit în cadrul programelor de studii ale școlilor profesionale și
ale liceelor tehnologice) și să promoveze mecanisme și instrumente mai clare de
adaptare a rețelei și ofertei scolare la realitățile pieței muncii și de implicare a
angajatorilor.
Printre măsurile prevăzute în proiectul de lege se află și obligația Ministerului
Educatiei ca la unitățile de învățământ în care rata de neparticipare la Evaluarea
Națională și la examenul de Bacalaureat depașește 25% din numărul elevilor înscriși
la începutul anului școlar să se efectueze cercetări, monitorizări și investigașii privind
cauzele neparticipării acestora. În aceste unități de învățământ Ministerul Educației
trebuie să ia măsuri pentru creșterea numărului de consilieri școlari, mediatori școlari
și profesori de sprijin. Profesorii de sprijin vor avea rolul de a medita elevii cu
rezultate slabe pentru a crește șansele de promovare a examenelor finale. Totodată, în
planul de acțiune școlară se vor prevedea și măsuri pentru îmbunătățirea rezultatelor
la examenele de Evaluare Națională și Bacalaureat, fapt care va însemna o implicare
mai mare a profesorilor în pregătirea elevilor. 
Alte măsuri concrete:
 Consilierea părinților;
 Conștientizarea asumării -„ încerc”;
 Pregătire cu elevii (chiar și online), organizați în grupuri mici,
pentru asigurarea promovării examenului;
 Motivarea elevilor, Insuflarea credinței neclintite - „Poți! Știi!
Învinge emoțiile!”
 Când situația se referă la faptul că părinții nu pot să-și întrețină
copiii la liceele pe care le vor allege, atunci ca măsuri ar fi : 
1. Realizarea unor internate la unele licee care primesc mulți elevi din
mediul rural. Plata cazării acestora să se realizeze din diverse proiecte
de diminuare a abandonului școlar. 2. Apariția la liceele din imediata
 apropiere a unor profile care să îi facă să nu se mai ducă în localități
departe de casă.
6. Peste 10% dintre elevii înscriși în anul școlar precedent nu au frecventat
școala/au avut o frecvență foarte scăzută și s-au confruntat cu dificultăți în
încheierea situației școlare. Oferiți două exemple de măsuri prioritare de
intervenție care să diminueze acest risc.
Monitorizarea la nivelul fiecărei clase a elevilor care au  dificultăți în încheierea
situației școlare
Organizarea activităților remediale/de sprijin individualizat în vederea recuperării
materiei.
Stimularea și motivarea elevilor pentru învățare prin activități diversificate, prin
crearea unor echipe de sprijin formate de elevi-profesori-consilier școlar
Sprijin și consiliere educațională a elevilor aflați în situație de risc.
7. Numărul absențelor nemotivate a crescut semnificativ în ultimul an, constituind un risc
crescut de părăsire timpurie a școlii. Ce măsuri concrete ați întreprinde în acest sens?
Problemele economice,  problemele de relaţionare între părinţi şi copii, timp
redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus,
supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc. determină mai
multe probleme emoţionale la copii decât în trecut. La acestea se adaugă presiunea
grupului, metodele educative slabe, inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile
în evaluare şi notare, frica de examene etc. constituindu-se în adevăraţi stresori pentru
elevi care, din păcate, uneori evită confruntarea cu ,,problema” prin fuga de la ore.
Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă socială, un semnal
tardiv al existenţei unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a
lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară. Din păcate, absenteismul
este în creştere, iar ignorarea sau pedeapsa excesivă pot doar contribui la cronicizarea
fenomenului.
SUGESTII  DE  INTERVENŢIE  ÎN  CAZUL  ABSENTEISMULUI
1. Monitorizarea, de către diriginte, săptămânală a absenţelor elevilor pe fişa tip de
monitorizare şi prezentarea lunară a situaţiei absenţelor către conducerea şcolii
2. Aplicarea chestionarului privind absenteismul (dacă situaţia o impune)
3. Centralizarea răspunsurilor la chestionar şi identificarea principalelor cauze care au
contribuit la situaţia de fapt (număr mare de absenţe nemotivate)
4. Schiţarea unui plan de intervenţie ţintit pentru rezolvarea situaţiei (identificarea de
către diriginte a  unor măsuri amelioratorii)
5. Discutarea, în particular, a incidentului / situatiei cu elevul – căutarea împreună a
unor soluţii pentru evitarea repetării incidentului; eventual, consilierea psihologică
individuală / a familiei (în funcţie de cauză)
6. Cooperarea dirigintelui cu părinţii; supravegherea discretă a prezenţei elevului la
şcoală, legătura permanentă cu dirigintele (reacţiile negative ale şcolii şi ale familiei
întreţin mecanismele de apărare ale elevului, creând un cerc vicios, în care, la limită,
abandonul tinde să fie văzut de elev ca unică soluţie pentru ,,rezolvarea’’ problemei)
7. Dacă fuga de la şcoală este determinată de atitudinea unui profesor, dirigintele
poate media rezolvarea situaţiei conflictuale profesor-elev
8. Alte modalităţi de profilaxie:
- ieşirea din şcoală pe parcursul orelor de curs doar pe baza unor bilete de învoire,
semnate de diriginte sau profesorul clasei, care să fie ritmic contabilizate la
secretariat;
 - notarea riguroasă a absentelor la fiecare oră de curs
- respectarea Regulamentului Şcolar şi a Regulamentului de Ordine Interioară pentru
elevi
- menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de
siguranţă afectivă pentru toţi elevii
- metode de predare – învăţare atractive
- promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste
să experimenteze succesul; evitarea constituirii unor elite, concomitent cu etichetarea,
marginalizarea, celor care nu aparţin elitei
- sistem echitabil de recompense – sancţiuni care să menţină motivaţia şcolară a
elevilor; nota să fie doar o măsură obiectivă a performanţei şi nu o modalitate de
sancţionare a elevului
- profesorii să comunice eficient (asertiv, să folosească ascultarea activă) să evite
etichetarea elevilor, să critice constructiv, să se focalizeze pe recompensarea elevilor
şi nu pe sancţionarea lor
- diversificarea şi atractivitatea activităţilor extracurriculare
9. Alte strategii de intervenţie:
-crearea unui forum al părinţilor;
-programe de consiliere a părinţilor (de tip ,,şcoala părinţilor’’)
-colaborare cu toate autorităţile comunităţii locale (poliţia locală, alte asociaţii şi
ONG – uri).
 

8. Numărul cazurilor de violență în spațiul școlar/bullying este în creștere în ultimii

ani și afectează în mod direct starea de bine a copiilor din școală. Oferiți câteva
exemple de intervenție pe care le-ar putea iniția echipa de conducere a școlii.
Bullying-ul reprezintă un act de violență, fizică, verbală și psihică. Școala este mediul
propice pentru descărcarea  de frustrări, pentru că aici copilul își poate manifesta
lupta pentru putere. În școală, copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-
l domine și prin intermediul lui să scape de problemele sale (lovește, scoate în
evidență defectele fizice, jignește și pune diverse porecle). Comportamentele de
bullying reprezintă o încercare de a obţine ceva prin metode coercitive, prin
intimidare, fiind asociată cu aşteptări de succes ale comportamentului agresiv.
Problemele apărute sunt și oglinda dezechilibrului din familie. Familiile în care există
violență oferă un mediu optim pentru formarea agresorilor. Copiii își copiază părinții,
bunicii, rudele apropiate. Au modele de urmat în acest sens. Din aceste considerente,
violența domestică naște agresori. Copiii agresori au învăţat că a fi puternic înseamnă
ca ceilalţi să se teamă de tine.
Părinţii, de multe ori, îşi umilesc copiii şi îi constrâng prin forţă să facă anumite
lucruri, considerând astfel că ei fac educație. Alții pun presiune pe copii simțind
nevoia de a demonstra că sunt ”cineva”.  Îi determină astfel să devină agresori pentru
a stârni admiraţia.  Copilul trebuie să aibă o stimă de sine ridicată, consolidată
permanent de părinţi. 
Când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit, îmbrâncit sau chiar lovit  repetitiv,
este clar că asistăm la fenomenul de bullying. Ca părinți, cel mai simplu e să-i
observăm pe copiii în curtea școlii, aceasta din urmă reprezintă un micro-univers
 social în care copiii primesc lecții de viață în afara familiei. 
Una dintre tacticile cele mai utile este ca toți factorii responsabili să se implice.
Părinții, profesorii, elevii și personalul auxiliar trebuie să colaboreze pentru stoparea
violenței. 
Conştientizarea existenţei problemei violenţei în mediul şcolar de către elevi,
cadre didactice și părinți;
 Activități/Actiuni/Măsuri 
1. Constituirea comisiei de prevenire şi combatere a violenţei la nivelul şcolii
2. Organizarea unor sedinţe cu părinţii cu scopul informarii asupra legislatiei în
vigoare, asupra cauzelor şi condiţiilor manifestării violenţei în scoala precum şi
asupra mijloacelor de prevenire a violentei
3. Distribuirea de pliante privind date teoretice despre violenţă, prelucrarea acestora
la clase de catre diriginţi si consilier. Sedinte de informare a parinţilor privind
strategia antiviolenţă.
Consilierea psiho-pedagogica a elevilor, profesorilor si părinţilor 
 Activități/Acțiuni/Măsuri 
1. Realizarea si promovarea unor pliante, materiale informative pentru elevi, cadre
didactice și părinți, materiale privind fenomenul violenței
2. Consilierea individuală a persoanelor implicate în acte de violență în școală.
3. Consilierea de grup a elevilor în vederea adoptării permanenete a atitudinilor
prosociale
 4. Consilierea părinților privind disciplinarea pozitivă a copiilor, prevenirea violenței
în familie, relaționarea cu școala, în cadrul proiectului educațional „Școala părinților”

9. Politicile școlii din ultimii ani în aria combaterii oricărei forme de segregare
școlară nu au condus la rezultatele așteptate. Ce măsuri concrete ați întreprinde
în acest sens?
Incluziunea socială, așa cum este definită în documentele europene, este un proces continuu
prin care se asigură că orice persoană, indiferent de experienţă sau de circumstanţele de
viaţă, reuşeşte să îşi atingă întregul potenţial, proces prin care societăţile caută să reducă
inegalitatea, să promoveze coeziunea socială şi să pună în echilibru drepturile şi
responsabilităţile individuale. 
Pentru o educație incluzivă e nevoie de continuarea schimbărilor majore, sistemice, la nivel
de școală și la nivel de clasă, în curriculum și în metodele de predare, în responsabilitățile
cadrului didactic, în organizarea școlii și a claselor, în atitudinea cadrelor didactice față de
participarea la educație a copiilor din grupurile dezavantajate, în adaptarea materialelor
didactice, în modul de alocare al resurselor, în relația școlii cu părinții și comunitatea, în
elaborarea și conținutul politicilor publice.
Măsuri:

-Este promovată și încurajată activ reprezentarea copiilor și părinților din grupurile

dezavantajate în structurile consultative, cum ar fi: consiliile părinților și ale elevilor
 -Implicarea in activitati commune, concursuri, realizarea de proiecte care implica elevi din
diferite categorii
-În sălile de clasă cu aranjament liniar, dispunerea elevilor în bănci se schimbă în mod regulat
astfel încât niciun grup de copii să nu stea mereu în spatele clasei
-Activitățile de predare-învățare includ activități de lucru în grupuri, în cadrul cărora copiii
din grupurile dezavantajate și ceilalți copii lucrează împreună
-Se monitorizează frecvența elevilor, ținându-se cont de etnie și gen
-Se investighează și se verifică întotdeauna motivele absențelor
-Există un sistem de avertizare și un set de proceduri aplicabile în cazul copiilor care sunt pe
punctul de a abandona școala
-Se investighează și se verifică întotdeauna motivele pentru care elevii abandonează școala
-Programele de educație remedială sunt la dispoziția elevilor care au nevoie de ele
-Toate cadrele didactice și mediatorul școlar au fost instruiți cum să abordeze situațiile în care
apare intoleranța, dacă se confruntă cu astfel de situații
-Sunt disponibile și se folosesc, la nevoie, resurse umane care-i pot sprijini pe profesori și
ajuta pe elevi (cum ar fi, profesorii de sprijin sau asistenții la clasă)
-Materialele curriculare/resursele școlii oferă imagini pozitive despre toate etniile, inclusiv
despre cea romă, și conțin informații corecte privind istoria și cultura acestora
-Produsele rezultate din activitatea tuturor elevilor sunt expuse în toate claseleș Desenele sau
imaginile din sala de clasă ilustrează toate etniile reprezentate în școală/comunitate
-Informațiile despre școală sunt ușor accesibile elevilor/părinților și sunt prezentate într-o
formă ușor de înțeles
-Atât părinții, cât și elevii dispun de posibilități formale și informale de a discuta cu directorul
școlii și cu cadrele didactice anumite probleme care îi preocupă
-Conducerea școlii a stabilit legături și se consultă în mod regulat cu autoritățile locale, ONG-
uri și alte instituții care pot sprijini eforturile școlii de a răspunde nevoilor elevilor din
grupurile dezavantajate, inclusiv celor de etnie romă.

10. La nivelul școlii se constată lipsa unui sistem de avertizare timpurie cu privire la
elevii aflați în situații de risc major de excluziune și implicarea redusă a
personalului din școală în identificarea și cunoașterea acestora. Oferiți câteva
exemple de intervenție pe care le-ar putea iniția echipa de conducere a școlii.
Orice tip de intervenție, în asemenea situație, trebuie să pornească de la
gradul de importanță pe care unitatea școlară îl acordă acestei probleme. S-ar putea
ca implicarea redusă să fie urmare a faptului că școala nu a considerat o prioritate
avertizarea timpurie cu privire la acești elevi.
În momentul în care situația elevilor aflați în situații de risc major devine o
prioritate/un obiectiv prevăzut în țintele strategice ale planurilor operaționale și
manageriale, această situație își va găsi și o cale de soluționare.
Teoretic, existența unui sistem de avertizare timpurie cu privire la elevii
aflați în situații de risc major de excluziune poate fi soluționată procedural prin
discuții în consiliile și comisiile cu caracter permanent, prin stipularea unor direcții
de acțiune în PDI, planurile manageriale și operaționale anuale și semestriale sau
prin cuprinderea activităților în Regulamentul de Ordine Interioară – toate acestea
reflectându-se în delegarea de responsabili și responsabilități și întocmirea de
proceduri operaționale cu caracter specific pentru fiecare unitate in parte.
Practic, se pornește de la:
 identificarea problemei și a cauzelor ce stau la baza acesteia – dezinteresul
manifestat de părinți sau neimplicarea educatoarei/învățătorului, a
 profesorului diriginte și chiar a colegilor de clasă sau a comunității;
 derularea unei colaborări mai atente și apropiate cu Serviciul de
Asistență Socială al Primăriei;
 implicarea directă a managerului în soluționarea problemei prin punerea
acesteia pe ordinea de zi a ședințelor de consilii, a ședințelor operative
și de lucru și prin monitorizarea realizării acțiunilor stabilite în urma
acestora;
 participarea directorului la ședințele cu părinții și consilierea
eventualelor situații ridicate de aceștia sau, dimpotrivă, identificarea
părinților problemă și stabilirea unei legături directe cu aceștia –
legătură menită a reduce riscurile excluziunii;
 planificarea și aprobarea unor activități extrașcolare sau de educație non-
formală, în colaborare cu profesorii diriginți și consilierul educativ al școlii,
menite să atragă toți elevii – serbări, activități de sudare a echipelor pe clase
(adesea, problemele pot avea cauze în interiorul claselor produse de
animozitățile rezultate din diferența socială, etnică sau de clasă dintre elevi),
excursii, jocuri, întreceri între clase etc.

11. Politicile școlii în aria incluziunii copiilor cu CES sunt insuficient susținute de
cadrele didactice, chiar dacă echipa de conducere a dezvoltat aceste politici în
mod transparent. Ce măsuri concrete ați întreprinde în acest sens?
Sprijinirea incluziunii elevilor cu cerințe educaționale speciale reprezintă un obiectiv
declarat al școlilor din România; acest lucru se întâmplă încă de aproape 10 ani de
când au debutat programele de sprijin derulate în colaborare cu Centrele de Educație
Incluzivă.
Este de domeniul evidenței că, de-a lungul anilor de când se derulează programul de
sprijin, directorul unității a fost nevoit să intervină în varii situații, pornind de la
diferite probleme dintre care amintim:
- Blocaje în instrumentarea dosarului de către părintele solicitant;
- Blocaje în programarea/derularea evaluărilor în cadrul SEOSP1 sau chiar în
eliberarea certificatelor;
- Pierderea programului de sprijin din cauza dublei evaluări psihosomatice
realizate la trecerea dintre ciclul preșcolar și cel primar al copilului;
- Blocaje de comunicare cu părinții elevilor care acceptă cu greu dificultățile de
învățare ale copilului;
- Blocaje întâmpinate cu profesorii pe discipline la clasă, fie în ceea ce privește
evaluarea diferențiată a elevilor cu CES (în special disciplinele exacte), fie în
necesitatea emiterii unei Programe adaptate la nivelul disciplinei, în colaborare cu
profesorul itinerant;
- Situațiile de potențială corigență în pragul cărora au ajuns de-a lungul vremii
elevii cuprinși în program de sprijin, rezultante tocmai ale unor abordări superficiale
ale cadrului didactic la clasă care evită predarea/consolidarea sau evaluarea
diferențiată a acestora.
Pornind de la toate aceste premise, directorul unității este nevoit a se implica activ în
soluționarea întregii game de situații astfel:
- Prin asigurarea transparenței decizionale și a medierii între actorii direct
implicați - profesorul de la clasă, profesorul itinerant și chiar dirigintele sau părintele
 elevului.
- Prin prezentarea clară în ședințele Consiliului Profesoral a documentelor
legislative, metodologice și procedurale care stau la baza derulării programelor de
sprijin integrate din unitățile de învățământ de masă;
- Prin monitorizarea realizării, încă de la începutul
anului școlar, a unei planificări/predări/evaluări adaptate și diferențiate
a copiilor cu CES la clasă;
- Prin monitorizarea întocmirii programelor individuale adaptate pentru fiecare
disciplină în colaborare cu profesorul de sprijin;
- Prin oferirea unui exemplu personal în activitatea la clasă;
- Prin consilierea și comunicarea strânsă cu profesorii diriginți dar
 și prin încurajarea unei colaborări active a acestora cu părinții elevilor aflați în
sprijin. Există varianta ca părintele să nu cunoască întreaga gamă de probleme și
situații cu care se confruntă elevul în relația cu profesorul în cauză, la clasă.

12. Politicile școlii în aria incluziunii copiilor cu CES sunt insuficient susținute de părinții
elevilor din școală, chiar dacă echipa de conducere a dezvoltat aceste politici în mod
transparent, având profesorii ca parteneri. Ce măsuri concrete ați întreprindere în
acest sens?
Sprijinirea incluziunii elevilor cu cerințe educaționale speciale reprezintă un obiectiv
declarat al școlii în care funcționez; acest lucru se întâmplă încă de  când a debutat
programul de sprijin derulat în colaborare cu Centrul de Educație Incluzivă Cluj-
Napoca.
La nivel teoretic această problemă nu ar trebui să existe, deoarece părinții sunt cei
care inițiazăși solicită evaluarea instituționalizată și cuprinderea copilului în orice
formă de sprijin – fie ea integrată sau instituționalizată.
 În cazul în care școala s-ar confrunta cu o astfel de situație, tot la consilierea
părinților s-ar ajunge. Acest lucru poate fi realizat de către educatoarea de la grupă
sau de către învățător și/sau profesorul   diriginte  la  clasă,   de   către  specialistul  
delegat   în  programul   de   sprijin  la  nivelul școlii/profesorul  itinerant  și  chiar de
însăși  directorul  școlii, după  caz. Susțin acestea pornind de  la precizarea făcută în
însăși definirea situației problemă care stipulează nivelul de transparență și implicarea
activă a profesorilor din cadrul școlii.
Așadar, pornind de la procentul de foarte scăzut din efectivul total de elevi ai școlii,
putem spune că incluziunea elevilor cu CES și, indirect, legătura strânsă cu părinții
acestora reprezintă priorități ale actului managerial la nivelul școlii.
În subsidiar, demnă de luat în considerare poate fi și motivarea pecuniară de care
beneficiază elevul cu CES cuprins în program de sprijin care are tocmai menirea de a
apropia părintele de colaborarea cu școala.

13. Școala nu a reușit să adopte o platformă de învățare pentru toate clasele, care să
susțină prin facilitățile ei, activitățile de învățare desfășurate online. Oferiți
câteva exemple de intervenție pe care le-ar putea iniția echipa de conducere a
școlii.
Situația problemă în discuție poate avea două abordări posibile, din punctul meu de
vedere:
 1. Responsabilul cu platforma virtuală a școlii întâmpină greutăți de ordin
logistic sau este depășit de situație. În acest caz, poate fi înlocuit sau sprijinit de către
un alt coleg sau consiliat chiar de către directorul unității;
2. Educatoarele, învățătorii și diriginții clasei nu se implică suficient sau nu au
acționează ca liant între responsabilul cu platforma virtuală și beneficiarii direcți –
elevii și părinții acestora.
Pe cale de consecință, directorul organizează o ședință operativă, online sau cu
prezență fizică, cu cadrele didactice și cu responsabilul cu activitatea online în care se
trasează sarcini concrete în sensul ca toate clasele să fie declarate cu domenii
funcționale pe platformă, dar și în al consilierii, transmiterii adreselor de mail și a
parolelor necesare accesului/logării pe platformă a elevilor. Inclusiv, se dă un termen
limită în care să se finalizeze toate activitățile în acest sens. Particular, făcând referire
la școala pe care o administrez, legătura cu elevii și părinții este una personală și
directă. Aici, directorul se ocupă adesea personal de toate etapele prin care elevul
trece în acest demers: de la predarea
 și prezentarea instrucțiunilor de utilizare a dispozitivului și până la
 introducerea parolelor sau validarea conturilor ori chiar simularea unor accesări
online. În final, implicarea directorului la toate nivelurile de soluționare a acestei
situații problemă este cheia. Există posibilitatea ca situația să fie chiar o rezultantă sau
un semnal de alarmă al neimplicării suficiente inițiale.
14. Școala nu a reușit să monitorizeze în mod sistematic condițiile în care s-a desfășurat
învățarea online în anul școlar precedent. Oferiți câteva exemple de intervenție pe care
le-ar putea iniția echipa de conducere a școlii, evidențiind riscurile non-intervenției.
Înainte de prezentarea unor exemple punctuale în problema dată, aș dori să subliniez
urmările și riscurile non-intervenției în monitorizarea activităților online care pot duce
la creșterea absenteismului la clasă/cursurile online a elevilor sau la blazarea și
neimplicarea cadrelor didactice.
Voi continua cu descrierea cadrului legal și procedural care stă la baza potențialelor
acțiuni concrete derulate de orice director de instituție de învățământ. Pentru a putea
desfășura acțiunile de monitorizare a activităților generate de predarea online, au fost
emise următoarele documente legislative:
- Noul ROFUIP aprobat prin OMEC nr. 5447/31.08.2020 care oferă cadrul
procedural pentru organizarea, desfășurarea și monitorizarea învățării online;
- Noua fișă cadru de (auto)evaluare a activității didactice anuale anexă 2 la
Ordinul MEC nr. 4247/19.05.2020 de modificare și completare a Metodologiei de
evaluare anuală a activității personalului didactic și didactic auxiliar aprobată prin
Ordinul MECTS nr.6143/01.11.2011 care stipulează domenii, criterii predării și
evaluării în mediul online; și indicatori de performanță specifici
- Noile prevederi ale contractului educațional modificat prin noul ROFUIP
amintit anterior dar și prin noile recomandări survenite la debutul anului școlar 2021-
2022 în contextual măsurilor și regulilor de combatere a îmbolnăvirilor cu SARS-
CoV-2 – în cazul elevilor;
Toate prevederile legislative anterior prezentate cimentează terenul pentru instituirea
unor măsuri concrete de monitorizare după cum urmează:
- Adaptarea fișei de observare a lecțiilor și în regim de predare online;
- Stipularea în Graficul Unic de Inspecții la nivelul unității și printr-o procedură
dedicate acestui scop, a tipurilor de inspecție/monitorizare specifice predării online;
- Introducerea în toate clasele virtuale a directorului unității în ideea unei
monitorizări active și facile a activităților derulate online;
 - Dezvoltarea unei strânse legături de colaborare cu responsabilul cu platforma
virtuală a școlii prin generarea periodică a rapoartelor privind prezența online atât a
cadrelor didactice cât și a elevilor;
- Recomandările făcute profesorilor diriginți de a consilia îndeaproape
 și de a soluționa eventualele situații punctuale și concrete de absenteism la nivelul
claselor.

15. Părinții refuză preluarea dispozitivelor necesare pentru învățarea online pe parcursul
acestui an școlar. Ce măsuri puteți întreprinde pentru a asigura condițiile pentru ca
învățarea online să se poată desfășura în bune condiții?
  Condorm ORDINULUI Nr. 5545 din 10 septembrie 2020 pentru aprobarea Metodologiei-
cadru privind desfăşurarea activităţilor didactice prin intermediul tehnologiei şi al
internetului, precum şi pentru prelucrarea datelor cu caracter personal şi a Legii nr 1 a
educaţiei naţionale cu modofocările si completările ulterioare  dreptul fundamental la
învăţătură este asugurat de stat pe tot parcursul vieţii.Învăţământul oblogatoriu este gratuit şi
este guvernat de o serie de principii cum ar fi:
a. principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
b. principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la
standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
c. principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale
maxime, prin gestionarea resurselor existente;
d. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor.
Pentru înţelegerea de către părinţi a acestor principii, comducerea şcolii împreună cu
profesorul diriginte vor face  cunoscute atribuţiile legislative care le revin părinţilor şi
anume:
a. asigurarea participarea copiilor la activităţile didactice organizate de către unitatea
de   
învăţământ prin intermediul tehnologiei şi al internetului, urmărind crearea unui
mediu fizic sigur, prietenos şi protectiv pentru copil în timpul desfăşurării activităţii,
promovarea unui comportament pozitiv, aprecierea progresului înregistrat de
preşcolar/elev, încurajarea, motivarea şi responsabilizarea acestuia cu privire la
propria formare; 
b. menţin comunicarea cu profesorul diriginte/învăţătorul şi celelalte cadre didactice; 
b. sprijină preşcolarul/elevul, dacă este cazul, în primirea şi transmiterea sarcinilor de
lucru, în termenele stabilite.
Atât profesorul diriginte  cât şi conducerea unităţii va face tot ce se poate
pentru ca părintele sau reprezentantul legal al antepreşcolarului/ preşcolarului sau al
elevului din învăţământul obligatoriu să înţeleagă că are obligaţia de a-l susţine pe
copilul înscris la şcoală în activitatea de învăţare desfăşurată, inclusiv în activitatea
de învăţare realizată prin intermediul tehnologiei şi al internetului, şi de a colabora
cu personalul unităţii de învăţământ pentru desfăşurarea în condiţii optime a acestei
activităţi.
De asemenea, i se reaminteşte părintelui că acesta a încheiat un contract
educational în momentul înscrierii antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor sau a
elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educaţional, în care sunt înscrise
drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor.
Conducerea şcolii îi precizează că părintele sau tutorele legal este obligat să
 ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu iar
dacă nu înţelege aspectele prezentate I se comunică că poate fi sancţionat conform
legislaţiei în vigoare. 

16. Școala nu a reușit până în prezent să participe la niciun proiect european în domeniul
educației (de exemplu, ETwinning, Erasmus+). Ce măsuri concrete ați întreprinde în
acest sens?
- Infiintarea unei comisii cu caracter temporar formată din cadrele didactice care au
experienta în LLP sau Erasmus;
- numirea prin decizie internă  a unui responsabil cu proiectele europene la nivelul
școlii, responsabil care reprezintă interfața între unitatea scolară și inspectorul pentru
proiecte și programe europene din cadrul ISJ;
- întocmirea Planului de dezvoltare europeană în conformitate cu PDI, în vederea dezvoltării
dimensiunii europene a școlii prin implicarea în proiecte finanțate de UE prin programul
Erasmus;
- realizarea unei analize de nevoi la nivelul fiecărei comisii metodice privind proiectele
europene si internationalizarea;
- parcurgerea materialelor legate de tipul de proiect pe care vrem să-l implementam (KA1 -
proiecte de mobilitate si KA2 - proiecte de parteneriat școlar) care se găsesc pe site-ul
ANPCDEFP;
- căutarea de parteneri pe platforma eTwinning pentru a demara și proiecte de cooperare
virtuală si chiar initierea unui astfel de proiect;
- desemnarea unei echipe care să redacteze formularul de aplicație pentru următorul apel.
- participarea la conferințe, simpozioane unde sunt prezentate ,,Exemple de bune practici” în
ceea ce privește proiectele europene
- participarea unui nr. de cadre didactice la cursuri de scriere și implementare a proiectelor cu
finanțare europeană
- afișarea la loc vizibil, în cancelarie, a site-urilor de unde colegii se pot informa, în ceea ce
privește proiectele europene

17. Există o diferență semnificativă între rezultatele elevilor obținute în evaluările

curente (medii anuale) și rezultatele la evaluările naționale. Cum răspundeți
unei astfel de provocări?

Aceasta reprezintă o problemă veșnic dezbătută referitoare la învățământul românesc,

în general, dar și la cel din mediul rural, în mod particular. Este o problemă pe care
școlile o conștientizează și încearcă să o amelioreze an de an.
Pentru a cunoaște cauzalitatea problemei, ar trebui să ne îndreptăm atenția asupra
următoarelor aspecte:
- Disciplinele la care se susține examenul de Evaluare Națională sunt lb.
română și matematica, însă – pe lângă acestea, mai există alte 16 discipline la care
elevul poate dovedi competențe atinse la nivel optim și chiar peste medie;
- În mediul rural 90% dintre catedre/norme se compun în mod mozaic, iar
clasele sunt cu predare simultană adesea. Aceste lucruri pot influența/lăsa urme în
sistemul de notare a elevilor;
- Notarea la o clasă cu doar 10 elevi este mult mai frecventă decât la o clasă de
26-30 de elevi din mediul urban unde profesorul poate surprinde mai des elevul
nepregătit pe când, în cazul școlii cu efective mai mici de elevi, aceștia sunt nevoiți să
se pregătească zilnic, fiind expuși riscului de a fi foarte des evaluați, scoși la
răspuns/solicitați;
- Nota minimă pentru a trece clasa este 5, iar nota de pornire poate varia între 1
 și 4, pe când examenul național pornește invariabil notarea de la nota 1;
- Lejeritatea și indulgența cu care unii colegi profesori acordă
calificativele/notele – în special, în cazul în care un cadru didactic predă 3-4
discipline și intră la clasă de cel puțin 2-3 ori zilnic;
- La fel de important este și contextul actual oferit de efectele pandemiei, ale
învățării online sau în salturi/hibrid dar și contextul social oferit de timpul petrecut
necontrolat pe rețelele de socializare sau accesul nelimitat la internet. Sunt cauze
demne de luat în considerare pentru orice părere avizată în domeniu, cu atât mai mult
pentru conducerea unei școli.
În tot acest context, se impun măsuri luate conștient îndreptate pe mai multe direcții,
fiecare cu acțiuni punctuale astfel:
- O abordare obiectivă a notării și unitar raportată la sistemul național de
standarde în educație și o mai atentă monitorizare din partea Comisiei privind
ritmicitatea notării din unitate;
- O pregătire pe măsură a examenelor naționale, derulată de către profesorii de
lb. română și matematică, sub stricta monitorizare a conducerii școlii;
- Participarea cadrelor didactice la cursuri de formare de tipul CRED sau
CPEECN – cursuri care au un vădit caracter formativ exact în acest scop;
- Monitorizarea prin inspecții și fișe de observare a orelor și activităților
desfășurate de cadrele didactice care predau disciplinele de pe a doua pagină a
catalogului, discipline care vin – de obicei – cu un plus valoare la media generală a
elevilor.
18. Școala are dificultăți în a face față creșterii semnificative a numărului copiilor cu
dizabilități și/sau CES, deși urmărește să fie o organizație cu adevărat incluzivă. Oferiți
câteva exemple de intervenție pe care le-ar putea iniția echipa de conducere a școlii,
evidențiind riscurile non-intervenției.
 Pornind de la urmările non-intervenției care pot fi greu de ignorat în condițiile unei
unități școlare cu efective mici, din mediul rural, cuprinderea într-o formă de sprijin a
copiilor/elevilor care dovedesc dificultăți de învățare sau probleme în dezvoltarea
psihosomatică se poate constitui într-un pas important în atingerea obiectivului
strategic ca școala noastră să devină una cu adevărat incluzivă. Continuând ideea,
putem trece la descoperirea cauzelor care au dus la creșterea semnificativă a
numărului de cazuri identificate cu CES la nivelul școlii astfel:
- Efectul de turmă, produs de intrarea în programul de sprijin a unor copii/elevi
care au atras după ei și alți colegi;
- Calitatea specialiștilor care derulează programul de sprijin și
implicarea/seriozitatea de care dau dovadă. 
- Beneficiile garantate de intrarea și menținerea în cadrul programului – diurna
de 16,6 lei/zi, cazarmamentul anual, activitățile extracurriculare, consilierea
psihopedagogică de specialitate, dar și planul individual adaptate pentru fiecare
disciplină;
- Încrederea crescândă a părinților  și  aparținătorilor în programele  și 
proiectele desfășurate de școala noastră.
Pe cale de consecință, non-intervenția este exact opusul strategiei pe care școala ce
intenționez să o conduc în următorii 4 ani, ar trebui să o adopte, mai ales în condițiile
în care avem și noi copii/elevi cuprinși – în acest moment – într-un astfel de program
de sprijin. Alături de echipa cu care voi porni la drum, voi încerca să mă implic
personal la nivelul fiecărui caz în parte – având în vedere faptul că sunt la curent cu
evoluția personală a fiecăruia dintre copiii și elevii din unitate, fie prin prisma funcției
 ocupate, fie prin faptul că am și ore de predare la clasă. Consider acestea ca fiind
atuuri în activitatea managerială și mă țin conectat la fiecare problemă cu care se
confruntă colegii profesori, angajați, elevi sau părinți cu care colaborez zilnic.
19. Grădinița pentru a cărei funcție de conducere candidați are ca prioritate o mai bună
monitorizare a dezvoltării copiilor și a evoluției înregistrată de aceștia pe parcursul
unui an. Ce măsuri concrete ați întreprinde în acest sens și cum pot fi implicați părinții?
Măsuri propuse: regândirea demersului educațional, modalitățile specifice de
organizare a învățării și predării, cât și a modalităților specifice de evaluare , formarea
competențelor profesionale ale cadrelor didactice necesare pentru a realiza o
monitorizare/evaluare autentică și îmbunătățirea instrumentelor de monitorizare și
evaluare.
Părinții pot fi atrași în evaluare în vederea cunoașterii și determinării nivelului de
dezvoltare a copilului la anumite etape de vârstă, a progresului pe care îl face copilul
în raport cu el însuși, pentru a- l valoriza, a comunica și relaționa mai bine cu el. În
situațiile în care se manifestă anumite semne de risc în dezvoltarea copilului,
rezultatele monitorizării/evaluării îi vor ajuta pe părinți în adresarea la specialiști
pentru a aborda în echipă intervenția educativă preventivă sau recuperatorie.
Implicarea părinților ca sursă de informații și evaluatori direcți se poate realiza prin
activități comune (părinți- copii- educatoare), activități de consiliere, discuții
informale individuale, periodice sau zilnice, dacă este necesar, prin analiza
portofoliului individual al copilului, prin analiza agendei de comunicare cu părinții,
prin scrisori tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene, fișe,
felicitări, tablouri etc.produse confecționate de ei, sporind, astfel, preocuparea
acestora pentru munca educativă și conținutul informațional vehiculat de educatori și
atrăgând sprijinul lor ca parteneri în educație. Acest lucru ajută familia să știe care
sunt obiectivele programului educațional corespunzător vârstei copilului lor, precum
și ce înseamnă și care sunt domeniile de dezvoltare la care se află propriul copil, ce
este capabil să rezolve la un moment dat în raport cu vârsta și cu stadiul anterior de
dezvoltare.
20. Monitorizarea serviciilor de consiliere și orientare arată că, în ultimii ani,
acestea au avut o eficiență mai redusă în raport cu așteptările elevilor și ale
familiilor acestora. Ce intervenții ameliorative pot fi inițiate?
Înainte de a trece la exemplificarea punctuală tradusă la nivelul școlii  noastre trebuie
amintit faptul că, în mediul rural, consilierea oficială a elevilor rămâne un deziderat,
iar înființarea unui post/a unei norme de consilier școlar ar fi o necesitate.Înființarea
unei norme în mediul rural ar trebui susținută de însumarea efectivelor a aproximativ
6 școli dintr-o zonă geografică, însă, cu  toate demersurile făcute de directori către
CJRAE în acest sens, inițiativele s-au oprit aici. Pe cale de consecință, întreaga
activitate de consiliere rămâne în mâinile educatoarelor, învățătoarelor și diriginților,
profesorilor sau a directorului.
Pe lângă consilierea zilnică, la clasă, cadrele didactice din școală au o oră
de dirigenție pe care o pot folosi în acest sens – în ceea ce privește copiii/elevii, dar
și o oră săptămânal de consiliere a părinților. Aceasta din urmă fiind trecută în
condica de activități a cadrelor didactice.
Intervențiile ameliorative în ceea ce privește consilierea și orientarea sunt
condiționate așadar, de cadrul legislativ, iar pe lângă cele anterior amintite, mai
 putem sublinia și importanța demersurilor pe care diriginții claselor terminale (a
VIII-a), le fac în etapele premergătoare admiterii în învățământul secundar superior
– fie că vorbim aici de învățământul profesional, dual sau liceal.

Practica ultimilor ani arată o continuare a studiilor în învățământul liceal de

100% a elevilor care finalizează studiile în unitatea noastră. Evident, încheierea
studiilor ține de alți factori, însă toți elevii care au finalizat clasa a VIII-a au
continuat studiile liceale.

21. Structurile asociative ale elevilor din școală s-au dezvoltat semnificativ în ultimii
ani. Care sunt modalitățile concrete prin care veți valorifica ”vocea elevilor” în
politicile de la nivelul unității de învățământ?
Înainte de toate, ”vocea elevilor” este ascultată prin însăși respectarea
prevederilor din ROFUIP și/sau Statutul elevului încă de la apariția acestor două
documente.
Astfel, elevii iau parte la luarea deciziilor la nivelul claselor, dar și în
comisia de redactare și modificare a Regulamentului de Ordine Interioară al școlii,
iar reprezentantul elevilor pe școală este invitat chiar și în ședințele în care se iau
decizii care afectează elevii.
Pe lângă aceste structuri oficiale, elevii pot lua parte la dezbateri organizate
pe teme agreate sau pot propune chiar ei astfel de teme.
În școala noastră, pe parcursul unui întreg an școlar, elevii au avut șansa să își facă
vocea auzită în cadrul unui proiect educational în care au desfășurat diferite activități,
după cum urmează:
 Identificarea problemelor cu care se confruntă colegii lor în școală – ex.
problema riscului de abandon școlar;
 Gândirea unei strategii prin care sunt trasate activități punctuale de
realizat în soluționarea problemei;
 Culegerea de informații necesare în derularea activităților din proiect și
pentru identificarea actorilor care se pot implica în soluționarea
problemei (directorul școlii, profesorii diriginți și învățători, asistentul
social al primăriei);
 Propunerea unei politici de soluționare a problemei identificate în mod
democratic, cu respectarea tuturor principiilor impuse de sistemul de
vot simplu sau majoritate compusă;
 Întâlnirea cu factorii decizionali de la nivelul școlii și a altor instituții
din comunitate (vizită la Primăria localității sau la preotul ortodox al
comunității);
 Finalizarea proiectului s-a realizat printr-o prezentare într-un cadru
festiv, cu o prezentare online, din cauza pandemiei, unde au luat parte
toți actorii angrenați în proiect dar, cel mai important, și acei elevi pe
care întregul demers i-a avut în obiectiv.
 Acesta a fost doar un singur exemplu de angrenare în activitățile și acțiunile
școlii a elevilor din unitate. La fel se întâmplă ori de câte ori există activități cu
vădit impact formativ desfășurate în și prin școală.
Discutând la nivel de politică educațională, elevii reprezintă factorul central
în jurul căruia se împletește întreg sistemul de acțiuni desfășurate care au un singur
scop – educația elevilor, atingând toate laturile pe care le presupune acest termen.

22. Unitatea de învățământ a primit o serie de solicitări de colaborare din partea

organizațiilor din societatea civilă (fundații, asociații) în aria educației non-
formale, însă până în prezent nu au fost încheiate astfel de acorduri. Ce măsuri
concrete ați întreprinde în acest sens?
Educația non-formală este un tip de educație care cuprinde toate procesele și
practicile elevilor și ale profesorilor desfășurate în plan extrașcolar.
Conform art. 179 din ROFUIP nr. 5447/31.08.2020 , unitățile de învățământ pot
realiza parteneriate cu asociații, fundații instituții de educație culturală, organisme
economice și organizații guvernamentale sau alte tipuri de organizații, în interesul
beneficiarilor direcți ai educației.
Înainte de a proceda la încheierea acordurilor cu orice reprezentant al vreunei
societăți, ONG etc, voi proceda la verificarea în corespondența de pe mail-ul
inspectoratului dacă a fost transmis un acord încheiat la nivel județean sau național, în
acest sens, ori solicit aprobarea de acces în unitățile de învățământ a reprezentanților
respectivei organizații, aprobare încheiată la nivel de inspectorat școlar județean.
Toate demersurile în acest sens vor fi dublate de opinia avizată a coordonatorului
pentru proiecte și programe educative școlare și extrașcolare care ține o evidență clară
în acest sens în registrul activităților educative.
Orice decizie s-ar lua, reprezentanții respectivei asociații sau ONG vor prezenta oferta
în fața echipei de management și a consilierului educativ sau a profesorilor
vizați/interesați.
Încheierea unor astfel de parteneriate ține și de specificul școlii, de direcțiile
strategice și de preferințele demonstrate de elevi și/sau cadre didactice în sensul
educației non-formale.
Nu în ultimul rând, trebuie verificate credențialele și obiectivele macro ale respectivei
organizații pentru a evita desfășurarea unor activități malițioase sau cu tentă de
prozelitism religios sau politic și că respectă prevederile art. 182 alin (2) din ROFUIP
nr. 5447/31.08.20204.
Protocolul de colaborare care urmează a se încheia va stipula clar domeniile de
acțiune și limitele acestora în școală. După înregistrarea la compartimentul secretariat,
urmează ratificarea și aprobarea în structurile unității a protocolului de colaborare
care va avea, în mod obligatoriu, în anexă activitățile ce urmează a se derula în afara
orelor de curs și cu un cadru didactic supraveghetor.
23. Unitatea școlară pentru a cărei funcție de conducere candidați are un număr
semnificativ de elevi capabili de performanță. Care sunt modalitățile prin care echipa
de conducere poate face ca școala să răspundă mai bine nevoilor acestor elevi?
Plecând de la numărul și distribuția pe clase a elevilor capabili de performanță, echipa
de conducere poate și va pune la punct un proiect alături de comisia de curriculum din
școală pe care îl va prezenta în consiliul profesoral spre aducere la cunoștință și
 pentru a-l modifica, urmare a discuțiilor cu profesorii vizați.
Se va merge pe acțiuni concrete eșalonate pe activități pe termen scurt, mediu și lung
astfel: 
1. Pe termen scurt:
- elevii vor primi stimulente financiare, prin programul de burse de merit și/sau
performanță din școală. Comisia Burse școlare se va ocupa în acest caz;
- se va pune la punct un program de pregătire suplimentară, în afara orelor din
orar, sub forma unui Club al curioșilor, care va trebui gândit atât pentru elevii din
unitatea cu personalitate juridică, cât și pentru cei din satele aparținătoare, care se pot
întâlni la școala primară structură, din localitate;
      2)  Pe termen mediu:
- cadrele didactice vor intensifica înscrierea și absolvirea unor cursuri de
formare dedicate pregătirii elevilor dornici și capabili de performanță. Comisia de
formare continua și profesională se va implica în acest sens;
- se va acorda o atenție sporită respectării procedurii de avizare a CDȘ pentru
anul școlar următor, existând posibilitatea ca profesorii propunători de discipline
opționale să aibă în atenție programe de tip extindere, cu încadrarea în numărul de ore
prevăzut de planurile cadru. Dacă există elevi cu performanțe dovedite în mai multe
domenii/pe mai multe discipline, se poate opta pentru o disciplină de tip opțional
integrat.
       3)  Pe termen lung:
- Pregătirea pentru viitoarele olimpiade școlare de specialitate, după revenirea
la normalitate în urma pandemiei, s-ar putea constitui într-un alt obiectiv vizat.
- După recenta înființare a Centrului Județean de Excelență, elevii ar putea fi
consiliați în această direcție, alături de părinți/tutori.
Susținerea performanței la nivelul unei școli din mediul rural este un deziderat la care
întregul colectiv de cadre didactice și nu doar direcțiunea școlii pune umărul an de an.
În ultimii ani nivelul performanței a crescut continuu, ajungând în anul 2021 la 100%
promovabilitate la examenul de Evaluare Națională.
Adevărata performanță constă în preluarea unui elev de clasa a V-a, având cunoștințe
la nivel redus spre mediu și aducerea lui la performanța de a absolvi un examen
național cu medii peste 5 și oferirea unei șanse de a urma cursurile unui liceu
tehnologic.
La acest deziderat aderă întregul colectiv didactic, nu doar echipa de management a
școlii și reprezintă încă un pas în distrugerea miturilor că elevii din mediul rural nu
sunt capabili de performanță.
24.  Școala are ca prioritate dezvoltarea activităților de tip peer-mentoring între
elevi ca modalitate eficientă de a reduce pierderile în învățare în perioada de
pandemie. Oferiți câteva exemple de intervenție pe care le-ar putea iniția
echipa de conducere a școlii în acest sens.
Existența unui program de mentorat construit pe baza prieteniei care să îi încurajeze
pe elevi să se joace împreună, să vorbească și, altfel, să se cunoască între ei.
„Transformarea culturii școlii”- elevi care colaborează în mod obișnuit având șansa
de a-și îndruma colegii care au nevoi educaționale speciale. Programul înlătură
astfel barierele dintre cursanții cu abilități și seturi de abilități diferite, iar școala
devine din ce în ce mai autentic incluzivă.Astfel, mentorii(unii elevi) au
posibilitatea sa „învețe sau să consilieze tinerii cu ,,probleme” să ofere sprijin și
strategii de adaptare și să îi ajute să se simtă mai puțin singuri.
 -Mentoratul de la egal la egal este o formă de mentorat care are loc de obicei între
o persoană care a trăit o anumită experiență (mentorul  de la egal la egal) și o
persoană care este nouă în acea experiență (mentorat de la egal la egal). Un
exemplu ar fi un elev cu experiență (care este mentorul colegilor) pentru un nou
elev sau un coleg cu CES îndrumat, la o anumita materie sau într-o școală nouă.
Mentorii de la egal la egal sunt folosiți și pentru schimbările de sănătate și stilul de
viață. De exemplu, elevii , cu sprijinul colegilor, pot avea ședințe individuale care se
întâlnesc în mod regulat pentru a-i ajuta să se recupereze sau să se reactiveze.
Mentorii de la egal la egal oferă indivizilor oportunități de educație, recreere și
sprijin.Majoritatea mentorilor de la egal la egal sunt aleși pentru sensibilitate,
încredere, abilități sociale și fiabilitate.
-Cei implicați pot menține contactul prin e-mail, telefon sau întâlniri în persoană.
-Compatibilitatea mentorului și mentorat este un factor care trebuie luat în
considerare atunci când se aleg perechi. Mentorii și mentorații pot beneficia de pe
urma unor medii, interese și experiențe de viață similare.Vârsta, sexul, etnia,
preferințele de limbă și educația pot fi luate în considerare atunci când se formează
perechile.Mentorii de succes tind să fie disponibili, cunoscători, educați în probleme
de diversitate, empatici, amabili, încurajatori, susținători și pasionați
25. Bugetul unității de învățământ pentru anul școlar următor este insuficient. Ce
măsuri concrete ați întreprinde pentru a vă asigura că școala va avea resursele
necesare?
Potrivit reglementărilor legislative în vigoare, finanțarea școlii din România este
asigurată din cele 3 surse, asemenea tuturor unităților din învățământul de masă:
- Finanțarea de bază - din partea Ministerului Educației, prin Inspectoratul
Școlar Județean – pentru salarii.
- Finanțarea din partea Consiliului Local - de bază și complementară pentru
cheltuieli
de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ
preuniversitar de stat - bunuri și servicii, investiții etc.

- Finanțarea suplimentară obținută din/prin atragerea de sponsorizări, donații,

venituri externe.
 
Din păcate, fiind o școală cu resurse limitate și fără venituri proprii, iar – în ultimii
ani de management, nu am beneficiat de vreo donație sau sponsorizare în
fonduri/lichidități, accentul se va muta pe celelalte două direcții rămase.
Dacă bugetul este deficitar pe partea de salarii, iar școala noastră și-a lichidat
fondurile din costul standard per/elev în luna iunie anul curent, atunci măsura
concretă se rezumă la cele două adrese lunare către ISJ: 1 - spre serviciul contabilitate
– în care solicităm sumele necesare deschiderilor pentru plata salariilor pentru luna în
curs, luna următoare acesteia (după încărcarea în
linkul destinat) și 2 – spre Consiliul de Administrație al ISJ, în atenția inspectorului
școlar general, prin care se solicită suplimentarea contului Cheltuieli cu personal cu
fix suma necesară plății salariilor, după ce ne-am asigurat – alături de administratorul
financiar al școlii, că sumele rămase în cont de la ultima plata a salariilor, sunt 0
(zero).
În cazul în care, deficitul este pe cheltuieli materiale, bunuri și servicii, aceeași
procedură se aplică, în direcția autorităților locale – Primăria și Consiliul Local. În
urma unei solicitări scrise prealabile constituirii bugetului – de regulă, în perioada
decembrie/ianuarie, problema este ridicată în prima ședință  de Consiliu Local. De
obicei, fondurile sunt suplimentate în urma rectificărilor
bugetare și în funcție de acestea.
Aplicat practic, la nivelul unității școlare pentru care susțin prezentul interviu, 
posibilitățile de soluționare a situației-problemă de mai sus se rezumă la  aceste
direcții prezentate. Școala nu beneficiază de terenuri date în arendă sau contracte de
închirieri în urma cărora să poată beneficia de terțe surse bugetare.