Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Supervizarea apreciativă
Liteanu Ionela
Pop Irina
Tunaru Camelia
Supervizarea apreciativă
Introducere
1. Etapa cunoaşterii - etapa descoperirii celor mai mari succese ale supervizatului
în relaţia sa cu clientul, în situaţii similare întâlnite în experienţa sa de asistent social;
supervizorul se focalizează pe interpretările pe care le dă asistentul social situaţiei
clientului şi mediului său de viaţă, experienţei proprii pozitive în relaţie cu clientul,
modului cum explică succesele sale şi ale clientului.
2. Etapa viziunii - etapa în care supervizorul şi asistentul social construiesc o
viziune comună privind potenţialul supervizatului şi al clientului său, prin formularea
unor “propoziţii provocative”, afirmate la timpul prezent, ca şi cum această viziune ar
exista deja. Sensurile acestor propoziţii provocative sunt “negociate” între supervizor şi
supervizat prin dialog.
3. Etapa programării - etapa stabilirii planurilor specifice necesare pentru ca
viziunea să devină realitate
4. Etapa acţiunii - etapa de aplicare a planului construit de supervizat/asistent
social şi supervizor.
Bibliografie:
1. Cojocaru Şt., 2005, Metode apreciative în asistenţa socială. Ancheta, supervizarea şi
managementul de caz, Editura Polirom, Iaşi,
2. Ponea, S., E., (coord.), Porumb, M., Racleş, A., Rogojanu, C., 2009, Deschideri
postmoderne în sociologie şi asistenţă socială, Editura Lumen, Iaşi
3. Muntean, A. (coord.), 2007, Supervizarea. Aspecte practice şi tendinţe actuale,
Editura Polirom, Iaşi
4. Sandu, A.,(coord.) 2010, Seminarii apreciative, Editura Lumen, Iaşi