Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihanaliza Lui Sigmund Freud
Psihanaliza Lui Sigmund Freud
TERAPIA PSIHANALITICA
(S.FREUD)
NUME :
1
STRUCTURA
1. INTRODUCERE
2 . ISTORIA PSIHANALIZEI
3 . BIOGRAFIA LUI S. FREUD
4. TEORIILE LUI S.FREUD
4.1.-TEORIA SEDUCTIEI
4.2.- TEORIA INTERPRETARII VISULUI
4.3- TEORIA ASUPRA INCONSTIENTULUI
4.4- TEORIA AMINTIRILOR REFULATE SI RECUPERATE
4.5- TEORIA ASUPRA SEXUALITATII INFANTILE
4.6- TEORIA IMPULSURILOR
4.7- TEORIA DINAMICA A PERSONALITATII UMANE
5 .PRINCIPII ALE PSIHANALIZEI
5.1- PRINCIPIUL (P.)CONSTANTEI
5.2- PRINCIPIUL NIRVANA
5.3- PRINCIPIUL PLACERII-NEPLACERII
5.4- PRINCIPIUL REALITATII
5.5- COMPULSIA LA REPETITIE
6. DESFASURAREA ACTULUI PSIHOTERAPEUTIC IN
PSIHANALIZA(psihanalistul,clientul,sedinta,relatii terapeutice ,directii
terapeutice, eficienta psihanalizei , avantajul si dezavantajul psihoterapiei psihanalitice
,critica psihanalizei).
7. CONCLUZII
8. BIBLIOGRAFIE
2
1.INTRODUCERE
3
2. ISTORIA PSIHANALIZEI
1890-ideea de psihanaliza a fost dezvoltat de Sigmund Freud la spitalul Salpêtrière din Paris.El a
aplicat metoda hipnozei si catharsisul pentru a suprima simptomele, intrun experiment asupra
pacientilor cu nevroza , sub indrumarea mentorului sau Dr. Josef Breuer.
1896-Freud isi numeste noul tratament pe care-l foloseste in tratarea pacientilor
psihanaliza ;
1905-1920-psihanaliza cunoaste o perioada de dezvolatare, perioada in care Freud publica
"Introducere in narcisism" (1914), "Complexul lui Odipe" iar in jurul lui se constituie o echipa de
tineri specialisti care vor ilustra ulterior domeniul psihiatriei, al psihanalizei si psihoterapiei. Este
vorba de E. Bleuer, C.G. Jung (de la Zürich), E. Jones (Londra)
1908- Freud pune bazele Asociatei Vieneze de Psihanaliza
1912-Ernest Jones propune înfiinţarea unui "Comitet secret", alcătuit din psihanaliştii cei mai fideli
şi mai apropiaţi ai lui Freud, comitet care să aibă misiunea de a veghea asupra psihanalizei, de a o
dezvolta şi de a o apăra de orice posibile deformări şi alterări. In legatura cu aceasta asociatie
Freud afirma "Imi permit să spun că viaţa şi moartea îmi vor fi mai uşoare, dacă ştiu că există o
astfel de asociaţie, care să vegheze asupra creaţiei mele."(Jones, 1957, p. 153, ).
1920- asistam la o modificare a teoriei psihanalitice si o extindere a acesteia, operata chiar de catre
Freud. Aceste aspecte le regasim in lucrarea "Dincolo de principiul placerii" (1920). in aceasta
lucrare, Freud imparte pulsiunile in doua grupe: pulsiuni ale vietii (sexualitate, libido, Eros) si
pulsiuni ale mortii si agresivitatii (Thanatos). De aici Freud procedeaza la o reevaluare a
organizarii sistemului personalitatii sau a "aparatului psihic" in trei instante: Sinele (sediul
pulsiunilor si dorintelor refulate), Eul (cuprinzand preconstientul si cenzura) Supra - Eul
(cuprinzand constiinta morala).
1926-Freud a dorit ca teoria şi metoda( folosite in psihanaliza) , pe care le crease, să ocupe un loc
special, în cadrul ştiinţelor generale despre om şi să nu fie puse alături de "simple" procedee
psihoterapeutice.
1939- Freud se va ocupa de extinderea psihanalizei asupra stiintelor umane: morala, religie,
mitologie, societate, familie, cultura, arta, etc. ("Totem si tabu", "Inhibitie, simptom, boala",
"Moise si monoteismul", "Malaise de la civilisation
Dupa decesul(1939) lui Freud psihanaliza are o istorie tensionata fiind zguduita de crize
interioare determinate de curente desidente. Psihanaliza cunoaste modificari multiple atat in plan
doctrinar cat mai cu seama in planul practicii psihoterapeutice si educatiei. Primele si cele mai
importante curente desidente sunt cele ale lui A.Adler si cel al lui C.G. Jung.
Constatam ca psihanaliza este inca puternica in anumite tari din Europa Occidentala, dar nu in
toate; este foarte puternica si influenta in America de Sud, in Argentina si in Brazilia, in special
4
prin miscarile lacaniene; si se afirma in Europa de Est. In Statele Unite, unde a avut o influenta
preponderenta, este intr-un declin accentuat. In Japonia si in India exista nuclee psihanalitice destul
de puternice, dar izolate. In restul lumii nu gasim. De pilda, Islamul o respinge aproape total,in
parti ale Asiei este absolut absenta.
-Psihanaliza in Romania
1980- În perioada ceauşistă s-au publicat cîteva cărţi din care se remarca traducerea dr. Gavriliu
- Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză , Psihopatologia vieţii cotidiene (1980)
apărută la editura Didactică şi Pedagogică. Dar această lucrare a circulat din nefericire numai prin
mediile medicale fiind greu accesibilă publicului larg.
1989- situaţia psihanalizei în România se putea descrie pe scurt: aproape necunoscută. Existau
antecedente, un interes critic faţă de psihanaliză - găsim articole la Nae Ionescu, Mircea Eliade sau
Lucian Blaga, ultimul arătînd mai mult interes şi în special pentru Jung. Psihanaliza Freudiană
După 1989- a apărut revista de psihanaliză OMEN editată de Asociaţia română pentru
promovarea psihanalizei (AROPA). Concomitent au început să se traducă şi texte din lucrările lui
Freud, apărute prin reviste diverse sau în cărţi dedicate celebrului autor.
Interesul pentru psihanaliză nu a crescut însă aşa cum era de aşteptat. Întrucît în România opţiunea
culturală este dictată de mediile elitiste - psihanaliza s-a limitat din nou la cercuri închise, la
discuţii naive şi nu întotdeauna partizane despre Freud şi psihanaliză.
1998 - se remarca o însufleţire a interesului pentru psihanaliză prin apariţia site-urilor web care
exploatează diferite aspecte ale psihanalizei (exclusiv teoretice) Prima mişcare în acest sens a fost
făcută tot de Asociaţia română... (AROPA) care a publicat primul site de psihanaliză din România,.
Trebuie spus că IPA (International Psychoanalytic Association ) nu este actualmente interesată
de propagarea psihanalizei clasice, freudiene, cît mai ales de politica de acaparare a pieţei fostelor
ţări comuniste.
În prezent, există cursuri facultative predate la universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti şi un
program de formare care, din nefericire, se limitează la ideea obsedantă de a corespunde
exigenţelor IPA, şi mai puţin de a urma direcţiile lui Sigmund Freud .
Psihanaliza se confrunta cu o serie de clisee ;ce sunt adevarate obstacole pentru clienti ,care
datorita prejudecatilor evita sa apeleze la un psihanalist, sau dimpotriva devin dependenti de
psihanaliza .Acestia nu au suficiente informatii despre ceea ce insemana de fapt o psihoterapie
psihanalitica . În ambele cazuri, se poate vorbi despre rezistenţă la psihanaliză.
Exemple de clisee negative: Psihanaliza se ocupă doar de sex.,visele vorbesc doar despre sex
,orice obiect lung este un penis şi orice obiect concav este un vagin;;psihanaliza urmăreşte spălarea
creierului şi crearea omului nou.;psihanaliza atacă unicitatea persoanei;psihanaliza este o invenţie
care nu mai este la modă; psihanalistul te face dependent de el;psihanalistul doar stă şi tace.
5
3. BIOGRAFIA LUI S.FREUD
6
explice structura aparatului psihic. Tot aici Freud afirmă că visul este calea regală spre cunoaşterea
inconştientului.
In anul 1908 Freud pune bazele Asociatiei Vieneze de Psihanaliza.
7
4. TEORIILE LUI S. FREUD
Teoria freudiană asupra personalităţii dezvoltata de-a lungul celor 45 de ani de practică ,stă la
baza sistemului terapeutic psihanalitic.Freud s-a ocupat de ontogeneza si mai putin de filogeneza.
Freud si-a bazat constructia pe ideea opozitiei dintre natura si cultura.. Freud considera ca
progresul cultural este asociat inevitabil cu represiunea instinctelor. Pierderile sunt pretul ce
trebuie platit pentru existenta intr-o cultura avansata.
TEORIA SEDUCTIEI
Intr-o prima incercare de a explica psihogeneza nevrozei, Freud elaboreaza, între 1895 si 1897,
teoria seductiei. Conform acesteia, nevroza ar fi cauzata de un abuz sexual real petrecut in istoria
personala a pacientelor, experienta care ulterior este uitata (refulata), fara ca datorita acestui fapt sa
devina ineficienta psihic.
Freud ajunge la aceasta teorie pe baza relatarilor pacientelor sale de la sfarsitul secolului
XIX,.In teoria seductiei, sexualitatea era impusa copilului din exterior de catre adult. El asistase la
prezentarile bolnavelor isterice ale lui Charcot .Freud este frapat de "frumoasa indiferenta" cu care
istericele isi trateaza suferinta. Se gandeste mai intai ca ele disimuleaza secretul unei, seductii
infantile traumatice intamplate in mod real. Apoi, el descopera ca istericele sufera de reminiscente,
adica acest eveniment traumatic ce a ramas sechestrat in inconstient prin refulare. Este vorba,
deci, de a elibera ceea ce nu s-a putut constitui ca amintire, si care nu se poate exprima decat prin
reminiscenta, adica printr-o amintire corporala. Freud descopera ca trebuie invinsa o forta enorma
ce se opune amintirii, adica o rezistenta. Pentru a reusi, va exercita o presiune asupra fruntii
pacientelor sale. intr-o zi, una dintre paciente a reactionat brutal si i-a spus lui Freud: "nu miscati,
nu spuneti nimic, nu ma atingeti" S-ar putea spune ca aceasta isterica a inventat situatia
psihanalitica pe care o numim astazi cadrul, care consta in indepartarea oricarei senzorialitati si
motricitati si in ascultarea asociatiilor libere ale unui pacient. Bineinteles, Freud l-a organizat in
timp, insa ceea ce instaura acea pacienta este o interdictie a atingerii, mijloc de violenta fizica sau
de seductie sexuala, ce conduce la interdictia oedipiana care interzice incestul
Intr-o primă etapă, spre a evita învinuirea tatălui, ele îl acuza pe unchi; istericele ar fi trăit o
adevărată seducţie sexuală la o vârstă „presexuală", spune Freud. Acest traumatism infantil trăit
în „inocenta copilărie" va căpăta semnificaţie patogenă atunci când va fi asociat cu fantasme infan-
tile „retrospective",.Acest traumatism va fi redeşteptat în perioada pubertăţii sau mai târziu..
8
TEORIA ASUPRA INCONSTIENTULUI
In teorie, mentinuta pana in 1920, psihicul era impartit in trei instante: constient, subconstient,
inconstient, intre cele trei sisteme existand cenzuri care controleaza trecerea dintr-unul in altul.
Aceasta teorie pare sa aiba ca obiectiv gasirea unui loc inconstientului, care apare ca instanta in
structura psihicului.
Conştiinţa include lucrurile de care suntem conştienţi în prezent, pe care le utilizăm într-un
anumit moment temporal. Freud considera că doar o mică parte din gândurile, imaginile şi
senzaţiile unei persoane sunt conştiente.
Subconştientul include gândurile de care nu suntem momentan conştienţi, dar care pot fi
aduse uşor în conştiinţă. Funcţionează ca un fel de filtru, ca o „staţie de tranzit”, îndeplinind
funcţia de „cenzură” şi permiţând accesul selectiv în conştiinţă doar acelor impulsuri şi idei
acceptabile pentru ea.
Inconştientul este sediul instinctelor sexuale şi agresive înscrise în structura somatică a
organismului, rezervorul pulsiunilor şi al energiei psihice, depozitul trăirilor şi actelor
refulate.Dorintele din copilarie sunt cele care cunosc o fixatie in inconstient iar continuturile sale
sunt reprezentari ale pulsiunilor. Principalele manifestari ale inconstientului sunt actele ratate si
visele, precum si simptomele tulburarilor psihice
. Prima conceptie ii apartine lui Freud afirmand ca inconstientul este in esenta preistoria
dezvoltarii libidoului (legat de sexualitatea infantila) (complexul Oedip fenomen central al
nevrozelor). În această variantă, Freud considera că rolul esenţial în structura personalităţii îi
revine inconştientului care reprezintă partea dominantă a minţii. Cea mai mare parte a
comportamentului uman este motivată de forţe provenind de la acest nivel şi despre care persoana
este total inconştientă. Majoritatea impulsurilor inconştiente sunt inacceptabile raţional şi social şi
atunci, în loc să se exprime la nivel conştient, satisfacerea lor este barată sau amânată de către
instanţele de cenzură. O parte dintre tendinţele inconştiente pătrund astfel în conştiinţă numai într-
o formă deghizată sau simbolică şi deseori cu mare dificultate.
Atâta timp cât între cele trei instanţe există un echilibru, viaţa psihică a individului se
desfăşoară firesc, în limitele normalităţii. Când intervin însă distorsiuni, dezechilibre, blocaje
excesive, apar noi modele interacţionale care circumscriu patologicul.Doar in inconstient s-a
pastrat amintirea satisfacerii neconditionate pe care rationalitatea o contesta. Doar inconstientul ne
mai poate ajuta sa gandim posibilitatea unei satisfaceri nelimitate..Cea mai importanta schimbare
pe care o semnaleaza inconstientul este transformarea sexualitatii in Eros .
9
TEORIA ASUPRA SEXUALITATII INFANTILE
Dupa 1897, Freud renunta la teoria seductiei, pe care o inlocuieste treptat cu teoria sexualitatii
infantile.Aceasta teoria a fost publicata de catre Freud in "Psihologia vieţii sexuale",din anul 1910.
Vorbind despre sexualitate este bine de precizat ca termenul de sexualitate are o sfera mai
extinsa decât in mod obisnuit. Ea este conceputa ca depasind genitalitatea orientata spre
reproducerer.Freud leagã diversele tulburãri psihice ale vârstei adulte, în special nevrozele, de
fixatiile pe care pacientul le face relativ la una din fazele sexualitãtii infantile. Pentru Freud, mama
este aceea care va trezi sexualitatea născândă a copilului
Sexualitatea infantila se dezvolta trecand printr-o succesiune de faze determinate genetic ( stadiile
dezvoltarii psihosexuale : orala , sadic-anala, falica, perioada de latenta, pubertate-genitalitate ). În
concepţia lui Freud asupra sexualităţii la copii, impulsul sexual al adulţilor este rezultatul final al
unui proces în dezvoltare . Deci, pentru Freud, tot ce are legãturã cu activitãtile primelor faze ale
copilãrieii, în cãutarea satisfacerii plãcerii, pe calea stimulãrii unui organ sau altul constituie
sexualitatea infantilã. Începutul are loc în copilărie şi comportă mai multe faze sau stadii
psihosexuale
STADIUL ORAL 0-1an
Din primele luni de viatã, gura este, cu predilectie, izvorul principal de plãcere pentru micul
bebelus.Proximitatea sânului matern sau a biberonului conferã, pe lângã reconfort si o sursã de
plãcere.Cu trecere timpului micutul începe sã-si sugã degetul.Referindu-se la sânul mamei care
alãpteazã, Freud spune cã acesta procurã " satisfactia libidinalã sustinutã de necesitatea fiziologicã
de a fi hrãnit ".Sânul matern este astfel primul obiect al plãcerii si al dorintei cu care ne întâlnim în
viatã.,prin intermediul gurii copilul intrã în contact cu lumea înconjurãtoare.
STADIUL ANAL 1 - 3 ani
La începutul acestei perioade copilul devine constient de actul defecatiei,controlul sfincterian.Zona
erogenã devine mucoasa ano-rectalã si prin extensie interiorul propriului corp,are loc un transfer al
pulsiunilor si plãcerilor senzuale din zona gurii în cea ano-rectalã.Senzatia placerii este procuratã
în timpul actului defecãrii, de expulzare-retinere.Freud considerã cã la aceastã vârstã apare
sentimentul de agresivitate care însoteste notiunile de proprietate, putere, control, stãpânire.Este
perioada când copilul începe sã facã primii pasi. Odatã cu acest debut de autonomie el învatã sa
spunã "nu" ( negativism), refuzând, adesea nejustificat, de a da sau a face ceea ce i se cere.
STADIUL FALIC 3 - 6 ani
Faza "oedipală", constrangerea instictelor , isi formeaza propria identitate,în care copilul dezvoltă
pentru prima dată o legătură emoţională cu părintele de sex opus, asemănătoare atracţiei sexuale a
adultului faţă de partener :Complexul Oedip şi Electra . Mama devine obiectul dorit cu ardoare, iar
tatãl adversarul care ocupã locul râvnit .Dezvoltă o rivalitate faţă de tată şi îşi exhibează penisul în
prezenţa mamei.În aceastã fazã plãcerile se localizeazã în zona aparatului genital. Senzatia de
plãcere resimtitã la atingerea propriului sex antreneazã masturbarea infantilã directã sau
indirectã...Copilul începe sã se întrebe " cum se fac copiii?" si îsi imagineazã raporturile sexuale
ale pãrintilor ca pe o actiune agresivã, sadicã.
STADIUL LATENT (6 - 12 ani)
Declinul sexualitatii infantile,acum copilul are nevoie de o perioadă de linişte.Principala activitate
devine şcoala,invatarea ,acum instinctele sunt reprimate. Acum intervine supraeul ( interdictia
incestului si a agresivitatii fata de persoanele foarte apropiate ) . Apare si sentimentul pudorii si al
dezgustului. Se consolideaza o serie de aspiratii morale si estetice . In aceasta perioada se schiteaza
caracteristicile sociale ale individului
STADIUL GENITAL dupa 12 ani
Incepe în perioada pubertatii, se reactiveaza zona genitala , actioneaza pentru satisfacerea
instinctelor sexuale.Acum putem asista la aparitia unei sexualitati normale sau perverse sau a unei
nevroze mai mult sau mai putin pronuntate . Aparitia ejacularii la baiat si a ciclului menstrual la
fata vor fi elementele care ii vor face sa inteleaga pe deplin rolul barbatului si al femeii in
10
procreare Refularea impulsurilor sexuale durează până la adolescenţă, vârstă la care copilul se
eliberează treptat de complexul Oedip şi îşi caută parteneri sexuali în afara părinţilor, construindu-
şi propria personalitate cu elemente ce provin atât de la mamă, cât şi de la tată. Pentru sexualitatea
matura excitarea zonelor erogene nu mai este un scop in sine, ci doar o placere preliminara.
Cea mai importanta dintre fazele dezvoltarii psiho-sexuale pentru aparitia nevrozei este
considerata a fi “complexul Oedip”. Freud l-a numit “complexul central al nevrozei”. Asa cum
indica si numele, este vorba de un ansamblu de dorinte amoroase (incestuase) si ostile fata de
parinti, mai precis de dorinte sexuale fata de parintele de sex opus si rivalitate si ura fata de
parintele de acelasi sex. Asa cum complexul Oedip reprezinta culmea dezvoltarii sexualitatii
infantile, depasirea sa reprezinta incununarea eforturilor de prelucrare culturala a instinctelor si
dorintelor pe care acestea le alimenteaza.
Pentru isterie sunt considerate caracteristice fixatiile oedipiene (si orale), iar ca mijloc de
aparare refularea, în timp ce pentru nevroza obsesionala, fixatiile in stadiul sadic-anal (imediat
anterior stadiului falic) si regresia. Indiferent care este punctul de localizare, fixatia intr-unul din
stadiile sexualitatii infantile este considerata drept o conditie esentiala pentru aparitia nevrozei
adultului. Tot atat de importanta este considerata frustrare afectiva si sexuala in anii maturitatii
sau, altfel spus, esecul sentimental si sexual. O astfel de frustrare produce regresia pana la punctul
de fixatie infantila a libidoului,ceea ce reactiveaza conflictele copilariei, care se rezolva in
simptome.
Nevroza este o disfunctie specific umana, deoarece omul e singura fiinta care traieste in
cultura, ceea ce impune restrictii tendintelor sale naturale. Mai precis, interzicerea incestului, care
poate fi constatata in orice cultura, chiar si in cele primitive, constituie semnul distinctiv al omului
in raport cu restul lumii vii. Nevroticul este, dupa Freud, o persoana care n-a reusit sa realizeze pe
deplin trecerea de la natura la cultura, care ramane suspendat intre natura si cultura, simptomele
sale exprimand tocmai aceasta oscilati
TEORIA IMPULSURILOR
După 1915, Freud a preferat să introducă dualismul Eros-Thanatos spre sfârşitul carierei .
Freud crede ca dezvoltarea unama este un proces conflictual ce are la baza pulsiuni biologice ce se
cer a fi satisfacute :ca eros( impulsul vieţii) si thanatos (impulsul morţii) si instincte ce se cer a fi
satisfacute vs controlate,restranse. Prin analiza acestora, Freud a interpretat visele ca mecanisme de
protecţie împotriva impulsurilor ,care tind să se exteriorizeze şi care sunt în strânsă legătură cu
amintiri refulate ale copilăriei.Cunoaşterea acestor mecanisme inconştiente permite psihanalistului
să descopere semnificaţia traumei care îi stă la bază.
Dupa S. Freud, .numim pulsiuni fortele pe care le postulam in spatele tensiunilor generatoare
de nevoi ale sinelui. Scopul pulsiunii corespunde,satisfacerii nevoii sau a dorintei, a disparitiei
tensiuni, adica usurarea tensiunii si evitarea neplacerii sau a suferintei. Scria că pulsiunile îşi au
originea „în organism”, ca răspuns la nevoile puse de minte drept „consecinţă a conexiunilor sale
cu corpul”. În alte cuvinte, instinctele sunt circuite cerebrale primitive, care controlează modurile
în care reacţionăm la ambient: mâncăm când ne este foame, fugim când ne speriem etc
Pulsiunea de viata ,,Eros’’, care se prezinta ca insumare a pulsiuniii sexuale si a celei de
autoconservare. De exemplu:dragostea barbatului pentru femeie si a femeii pentru copil ceea ce a
dus la constituirea familiei
Pulsiunea de moarte ,,Thanatos ‘’- care insumeaza pulsiunea agresiva si cea de distrugere.
Pulsiunea mortii este, in realitate, usor reperabila in violenta, agresivitate, morbiditate si, evident,
in pietrele edificiului: sadismul si masochismul. Sursa lor estede natura organica (foamea, setea,
instinctul de reproducere). Fumatul , alcoolismul, sporturile extreme, relatiile sexuale sado-
masochiste :reprezinta sugestiv fuziunea dintre libido si pulsiunea mortii. Este vorba despre o
11
placere pentru fumator, dar care se construieste pe o componenta "masochista" (atentat la sanatate,
nocivitate pentru organism, fara a mai pune la socoteala relatia alienanta instaurata).
Astăzi cercetătorii sunt de acord că pulsiunile de care vorbea Freud işi-şi au sediul şi originea
în sistemul limbic, structura creierului care operează, în mare parte, sub pragul conştiinţei.
Considerate adesea emoţii, pulsiunile sunt de cinci categorii: furie, panică, angoasă de separaţie,
voluptate şi o variantă de libidou, numită uneori dorinţă.
12
5. PRINCIPIILE PSIHANALIZEI CLASICE
Prin principiile fundamentale ale psihanalizei, intelegem principiile sau legile cele mai generale
care, dupa S. Freud, guverneaza viata mintala, conduita si experientele persoanei umane. Aceste
principii teoretice sunt aplicabile constant in clinica. Din punct de vedere istoric, ele si-au facut
aparitia de la originile psihanalizei (1895).Freud vorbeste de urmatoarele principii: principiul
constantei; principiul Nirvana; principiul placere/neplacere; principiul realitatii; compulsiunea la
repetitie.
PRINCIPIUL (P.)CONSTANTEI
Abia in 1920, in ,,Dincolo de principiul placerii’’ Freud formuleaza explicit un principiu al
constantei.Acesta este principiul conform caruia aparatul psihic tinde ca sa mentina la un nivel cat
mai scazut ,cantitatea de excitatie pe care el o contine. Principiul constantei poate fi inteles in
sensul unei autoreglari.Constanta poate fi amenintata printro stare de asteptare intensa, fie prin
afecte. Mentinerea constantei este corelata cu principiul realitatii ,ce regleaza functionarea
aparatului psihic prin mentinerea la un nivel cat mai ridicat a ,, Eului ‘’.
PRINCIPIUL NIRVANA
Acest principiu desemneaza tendinta aparatului psihic de a reduce la zero, sau macar de a
reduce cat mai mult posibil, orice cantitate de excitatie de origine externa sau interna
Termenul "Nirvana", raspandit in Occident de Schopenhauer, este preluat din religia budista,
unde desemneaza "stingerea" dorintei umane,intro stare de liniste si de fericire perfecta. Dupa S.
Freud, principiul Nirvanei exprima tendinta pulsiunii moarte.Principiul Nirvana este tendinta de
reducere si de suprimare a tensiunilor produse de orice excitatie interna.
PRINCIPIUL PLACERII-NEPLACERII
Acesta este un principiu care guverneaza functionarea mintala .Are ca scop sa evitarea
neplacerii si procurerea placerii.Principiul placerii a fost preluat de catre S. Freud de la Fechner
"principiul de placere a actiunii ‘’ . Prin placere se intelege satisfacerea unei nevoi, implinirea unei
dorinte inconstiente. Pulsiunile cauta, la inceput, sa se descarce, sa se satisfaca pe caile cele mai
scurte. Ele se acomodeaza progresiv cu realitatea, singura care le permite prin deturnari si amanari
necesare, sa atinga satisfactia cautata .
PRINCIPIUL REALITATII
Principiul realitatii este enuntat ca atare in 1911 in ,,Formulari privind cele doua principii ale
functionarii psihice’’. Este un principiu reglator al functionarii psihice, apare secundar ca o
modificare a principiului placerii, care este la inceput suveran.Principiul realitatii asigura obtinerea
unor satisfactii in real.
Freud face din Eu instanta careia i se atribuie sarcina de a asigura dominatia principiului
realitatii. Eul ajunge sa stabileasca daca tentativa de a obtine satisfactia trebuie pusa in aplicare sau
amanata sau daca revendicarea pulsionala nu trebuie pur si simplu reprimata, ca fiind foarte
periculoasa.
COMPULSIA LA REPETITIE
De la inceputul operei sale psihanalitice, Freud a recunoscut importanta proceselor de repetare,
la care se raporteaza multe concepte (fixatie, regresie, transfer).Repetitiile se explica prin
persistenta si recurenta sentimentelor de culpabilitate; prin inconstienta,slabiciunea Eului si
imposibilitatea sa de a se elibera.
13
6. DESFASURAREA ACTULUI PSIHOTERAPEUTIC IN PSIHANALIZA
PSIHANALISTUL
Psihanaliza este o practică în planul psihoterapiei, care generează o teorie ce serveşte drept
ghid şi scut ale psihanalistului în activitatea sa profesională.
Metafora ,,ecranului alb", este reprezentata de mintea psihanalistului, ecran pe care pacientul
şi-ar putea proiecta istoria personala. Psihanalistul are sarcina de a inteleage continutul mental de
natura inconstienta al subiect ,,semnificatiile sale ascunse in istoria vietii bolnavului.Psihanalistul
va încerca sã lase pacientul sã retrãiascã un anumit fragment din viata sa uitatã, dar îl va ajuta
conferindu-i capacitatea de-a o suporta, de-a o solutiona, favorizând o rezolvare nouã a
problemelor dintr-un trecut uitat.
Trebuie sa aiba atentia flotanta, "neutralitea binevoitoare", adica absenta a judecatilor, a
sugestiei (exact inversul hipnozei) dar si sa fie cat mai impersonal. Aceste aspecte nu implica insa
tacerea permanenta si absenta participarii la procesul analitic.
Variabilele care ţin de psihanalist sunt prestigiul ,bagaj bogat de informatii din disciplinele
psihanalitice ca :- psihologia- psihopatologia- psihoterapia- metapsihologia- psihanaliza aplicata;,
optimismul terapeutic, empatie, comunicarea explicită şi calităţile relaţionale
(autoritate/apropiere). Lipsa de preocupare faţă de bolnav şi indiferenţa duc la scaderea reusitei de
vindecare a clientului.
CLIENTUL
Etimologic "pathos" = semnifica pacient, in greaca veche insemnand suferinta, pacientul fiind
din ce in ce mai mult subiect sau client,este beneficiarul terapiei. Are regula fundamentala de a
spune orice, asociind ideile asa cum acestea ii vin in gand in cadrul sedintei ,o dispozitie spre
cooperare fara limite,motivatie spre reducerea suferintei si catharsisul(descarcare emotionala).
Variabile care ţin de pacient pot fi expectanţe negative, neîncredere în medic, eşecul
tratamentelor anterioare sau când pacientul a fost avertizat că poate fi vorba despre un placebo,
gradul sau de intelegere si interpretare,rezistentele(ex intarzieri,nu vine la o sedinta , omite) .
Neintelegerea simbolicului si de aici imposibilitatea de a sesiza sensul interpretarilor depinde
de nivelul cultural, dar si de modul de structurare a intelectului .Oligofrenia, anxietatea
,depresia,paranoia se dovedesc a fi o bariera in terapie.
SEDINTA
In timp ce terapiile centrate pe simptom (de regula psihoterapii scurte) isi propun doar sa
inlature problema pentru care pacientul s-a prezentat la psihoterapie, psihoterapiile analitice (de
lunga durata) ,considera ca simpla inlaturare a simptomelor nu este suficienta, deoarece nu s-a
obtinut o restructurare de profunzime a personalitatii, conflicte si problemele sale nerezolvate
putind sa izbucneasca sub forma altor simptome, poate chiar mai grave decit primele.. Fixitatea
orarului si a duratei sedintelor de obicei este 45 de minute, dureaza in medie doi ani. Psihoterapia
se va incheia numai daca pacientul reuseste sa lichideze dependenta de tip transferential.
Se desfasoara intr-un cadru intunecat(cu lumina slaba) deoarece confera siguranta pentru
client , clientul sta in pozitia culcat pe un divan , iar terapeutul trebuie sa nu fie in campul vizual al
acestuia.
RELATII TERAPEUTICE-
Modul de investigare specific psihanalizei presupune construirea unei relatii intre analist si
analizant, pornind de la care sa fie puse in evidenta, prin transfer si contratransfer, conflictele
inconstiente ale celui din urma.. Alianta psihoterapeutica presupune,acordul implicit si explicit al
14
celor doi parteneri de relatie.Relatia este de tip medic-bolnav, ,bazata pe un contrast
terapeutic.Interpretarea are sens decat in cazul transferului, a relatiei dintre psihanalist si pacient .
DIRECTII TERAPEUTICE
Scopul psihanalizei este sa-l ajute pe client sa ajunga la rationalizare, intelectualizare ,sa
traiasca fericit in colectivitate, sa se accepte pe sine, fiind in acelasi timp el insusi.
Sa-si restructureze si sa-si optimizeze propria configuratie a personalitatii astfel incit sa-si
poata rezolva problemele intr-un mod matur, realist si mai putin nevrotic.
Se pleaca de la ipoteza ca simptomele psihopatologice sint rezultatul unor conflicte intrapsihice
de natura inconstienta nerezolvate ,conflicte de natura instictula, dorinte de natura libidale timpurii
care raman in afara constiintei. Psihoterapia psihanalitica nu acorda atentie simptomelor, ci
sentimentelor, gandurilor, dorintelor asociate acestora.Preocuparea psihanalistului este
respresiunea sexuala a clientului si investigarea psihicului inconştient apeland la analiza viselor şi
a actelor ratate (lapsusuri).
Obiectivele terapeutului de-a lungul sedintei sunt :
01- experimentarea de catre pacient a unor trairi ale succesului care sa ii intareasca forta Eu-
lui,
02- nu disparitia directa a simptomelor, ci insusirea de catre subiect a vietii lui psihice
inconstiente, a transformări inconştientului în conştient,
03- insight profund(intelegerea intelectual emotional a probleme trecute din copilarie
rezolvarea conflictelor refulate,victoria ego asupra id,intarire ego).
15
Semnificatia viselor a reprezentat punctul de plecare al folosirii teoriei psihanalitice ca
posibilitate terapeutica.,semnificaţia viselor o leagă de satisfacerea unor trebuinţe inconştiente
refulate. Visul este, asemenea actului ratat, un fenomen psihic de compromis care satisface in
acelasi timp doua tendinte contradictorii: dorinta de a dormi, care tine de sistemul constient-
preconstient, si dorinta inconstienta sau refulata, de natura instinctuala. Visul permite o satisfacere
deghizata a dorintei instinctuale inconstiente, asa incat somnul sa nu fie perturbat. Visul are un
continut manifest – imaginile, ideile, sentimentele pe care visatorul le pastreaza in minte dupa
trezire – si un continut latent, la care nu se poate ajunge decat prin psihanaliza, prin interpretare,
constituit din totalitatea semnificatiilor desprinse de analiza (resturi diurne, amintiri si dorinte din
copilarie, impresii corporale, aluzii la situatia transferentiala.
Interpretarea simbolurilor, produse ale fanteziei sau in relatie cu situatii originare, isi aduce
contributia la elucidarea etiologiei starilor nevrotice.In interpretarea simbolurior se apeleaza la
teste proiective ca testul Rorschach,cubutile Ink.Se pleaca de la ideea ca desi imaginile din testul
Rorschach sunt complet vagi ,fara semnificatie ;clientul tinte sa umple aceste vid ,acordandu-i
valente personale, provenite din inconstient,ce servesc ca piste pentru psihanalist .
EFICIENTA PSIHANALIZEI
Lambert si colaboratorii sai ( 2002) metaanalizand cercetarile efectuate in sec. al XX-lea
asupra eficientei psihoterapiei estimeaza contributia diverselor componente ale tratamentului
psihoterapeutic la eficienta acestuia , in felul urmator:
- relatia ( alianta) terapeutica contribuie cu aproximativ 30% la eficienta psihoterapiei;
- tehnicile de interventie psihoterapeutica cu 15 %;
- efectul placebo cu 15 %. in aceste conditii efectul placebo se refera la speranta ca
tratamentul urmat va duce la ameliorarea tabloului clinic. Aceasta este rezultatul unei
conceptualizari eficiente;
- factorii personali ai pacientului acopera 40% .
16
CRITICA PSIHANALIZEI
Desi a avut meritul de a reprezenta prima abordare calitativa a psihicului uman, dezvoltând
tehnici de terapie psihologica, iar nu biochimica, freudismul a dezvoltat o imagine deformata a
fiintei umane. El a avut însa meritul de a fi dezvoltat un tip de terapie fondata pe ideea de
reconstructie a normalitatii psihice, unde pacientul este cel care joaca un rol activ. Psihanalistul
furnizeaza doar oportunitati pentru autocunoasterea de sine si, pe aceasta baza, a regândirii propriei
vieti psihice.
În primul rând, accentuând în mod apartenenta omului la regnul animal, importanta corpului si
a nevoilor biologice, el a redus complexitatea fiintei umane la biologic, punând în centrul
existentei umane instinctul sexual.
În al doilea rând, freudismul a privit omul ca o fiinta fundamental bolnava, accentuând
activitatea de tratament al patologiilor umane.
Critica adusa psihanalizei consta in utilizarea unor concepte foarte vag definite,favorizarea
fanteziilor a viselor in dauna realitatii ,faptul ca distruge atentia de la stimuli actuali :apeland la
trecut, pentru a explica,motiva un comportament ,problematica veridica a amintirilor.
. O parte din aceste critici se datorează în bună măsură lipsei de eficienţă demonstrabilă a
psihanalizei terapeutice în comparaţie cu alte metode şi procedee psihoterapeutice
17
7. CONCLUZII
18
8. BIBLIOGRAFIE
http://es.wikipedia.org/wiki/Psicoan%C3%A1lisis
http://www.megapega.ro/2008/08/teoria-psihanalitica-freud/
http://members.lycos.co.uk/gabald/texte/cognitiv.htm
http://www.members.lycos.co.uk/gabald/texte/aplicatii.htm#Critica
http://paramed.boom.ru/Psihoterapie.htm
http://www.psihoterapie.net/dictionar
http://www.psihoterapiepsihanalitica.com/ppp.html
http://psychology.about.com/od/sigmundfreud/ig/Sigmund-Freud-Photobiography/
http://opinforeview.blogspot.com/2007/07/psihanaliza-clasica-sigmund-freud-psih.html
http://tonysss.wordpress.com/category/psihologie/
www.freudfile.org/psihanaliza/psihanaliza_romania.html
www.revista22.ro/150-de-ani-de-la-nasterea-lui-sigmund-freud-2736.html
www.personalityresearch.org/papers/plaut.html
.
.
19