Insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă – incapacitatea cordului de a asigura un debit cardiac adecvat

nevoilor permanente ale organismului în condițiile unei presiuni de umplere normală sau
crescute, cauzată de o boală structurată a inimii sau secundară altor afecțiuni, extracardiace.
Etiologia.
1. Boli cardiace:
a. Cardiopatii congenitale;
b. Boli ale mușchiului sau foițelor structurale ale inimii, fără maladie
congenitală (miocardită, fibroelastoză, aritmii);
2. Boli extracardiace:
a. Boli pulmonare;
b. Boli renale;
c. Boli metabolice;
d. Anemii;
e. Septicemii.
Semnele clinice ale insuficienței cardiace.
În funcție de cauzele care o produc și consecinețele hemodinamice, traduse prin
creșterea presiunii venoase, se descriu:
o Insuficiență ventriculară stângă;
o Insuficiență ventriculară dreaptă;
o Insuficiență cardiacă globală.

Insuficiența ventriculară stângă.

Tabloul clinic este dominat de dispnee. În fazele inițiale, dispneea apare la efort (la sugar
– efortușl din timpul suptului sau a plânsului). Pe măsură ce evoluează insuficiența cardiacă,
dispneea apare la efporturi mici la copii. Cu timpul, apare dispneea vesperală și dispeneea de
decubit (de aceea, pacientul va fi așezat pe plan înclinat, cu capul mai sus), ajungând până la
astm cardiac, dispneea paroxistică nocturnă, putând ajunge la edemul pulmonar acut.
Alte semne clinice din insuficiența cardiacă stângă:
o Tuse cronică iritativă;
o Voce răgușită, bitonală, prin compresia nervului recurent;
o Modificări ale ritmului cardiac – ritm de galop;
o Suflu sistolic apical.
Radiologic, se evidențiază o mărire de volum a cordului, prin creșterea ventriculului
stâng și stază venoasă pulmonară de edem perivascular interstițial.
Electrocardiograma indică: axa electrică a inimii deviată la stânga și tulburări de
repolarizare.

Insuficiența ventriculară dreaptă

Instalarea acesteia este sugerată la sugar de creșterea inexplicabilă în greutate, în

timpul unei afecțiuni pulmonare, în care apare cel mai frecvent.
Manifestările clinice sunt:
o Cardiomegalia (mărirea ariei cardiace, pulsații apicale percepute în spațiul IV
– V intercostal, pe linia axilară anterioară sau medie);
o Pulsații sistolice epigastrice;
o Tahicardie, ritm de galop;

1
 o Hepatomegalie, reflex hepato-jugular;
o Turgescența jugularelor;
o Edeme periferice;
o Dispneea, cianoza extremităților, trasnpirații nocturne.
Radiologic, se descrie mărirea de volum a ventriculului drept, vârful cordului rotunjit
și împins înafară, lărgirea conului arterei pulmonare.
EKG evidențiază:
o P pulmonar D1 și D2;
o Devierea axului electric al inimii spre dreapta.

Insuficiența cardiacă globală (biventriculară)

În insuficiența cardiacă globală, vom regăsi semne descrise în insuficiența

ventriculară stângă și dreaptă.
o Edeme periferice declive, cianotice, dureroase;
o Hepatoimegalie de stază;
o Oboseală la eforturi tot mai mici;
o Dispneea exacerbată de emoții, eforturi mici, devine continuă și intensă;
La examenul clinic obiectiv se constată:
o Cardiomegalie globală;
o Tahicardie cu sau fără tulburări de ritm;
o Sufluri funcționale de insuficiență mitrală;
o Ritm de galop;
o HTA;
o Hepatomegalie, reflux hepato-jugular.
Radiologic, aspectul este de cord global mărit.
EKG indică: tulburări de ritm, suprasolicitare biventriculară, tulburări secundare așe fazei
terminale de repolarizare.

Diagnosticul diferențial al insuficienței cardiace.

În perioada de nou-născut, când la naștere prezintă tahipnee, dispnee, geamăt respirator,

tahicardie, hepatomegalie – diagnosticul diferențial se face cu pneumonia de membrană
hialină (determină ca alveolele pulmonare să nu se poată destinde).
Tot din primele momente se manifestă insuficiența cardiacă din:
o Malformații cardiace severe (transpoziția de vase mari, atrezia aortei);
o Fibroelastoza.
La sugar excludem:
o Bronșita acută;
o Bronhopneumonia (manifestată prin febră, dispnee, polipnee, wheezing, tahicardie,
falsă hepatomegalie prin coborârea ficatului datorită emfizemului pulmonar);
La copilul mare, se vizează îndeosebi:
o Astmul bronșic, ce are tablou caracteristic, inconfundabil (anamneza, dispneea
paroxistică nocturnă, tratamentul specific ce a rezolvat o criză anterioară facilitează
diagnosticul);
o RAA – miocardita reumatismală din puseul acut;
o Valvulopatii postreumatismale decompensate;
o Formele cronice ale malformațiilor cardiace congenitale;

2
 o HTA secundară (din boli renale, feocromacitom(;
o Pericardita constrictivă, hipodiastolică, va fi precizată de examenul radiologic care
arată un cord mic, hipomotil, eventual calcificări pericardice.
Diagnosticul diferențial al edemelor. Edemele cardiace se vor diferenția de cele renale,
care au alte caracteristici (de obicei asociate cu oligurie), fiind albe, moi, pufoase,
nedureroase. Se întâlnesc în glomerulonefrita acută poststreptococică, sindromul nefrotic,
insuficiența renală acută de cauză toxică.
O altă cauză a edemelor poate fi alergică.
IC la un bolnav cu valvulopatie postreumatismală cunoscut, trebuie să ne ducă cu
gândul la un nou puseu de reumatism sau la instalarea unei endocardite bacteriene lente.
Probele biologice (VSH, fibrinogen, ASLO) și cele bacteriologice (hemocultura) – indică
corect diagnosticul.

Edemul pulmonar acut din cadrul IC trebuie diferențiat de cel din alte cauze
(intoxicații cu organofosforice – unde se întâlnește invariabil: mioză, fasciculații musculare,
comă, convulsii).
Tabloul clinic al edemului pulmonar acut.
Decompensare brutală a ventriculului stâng în cursul unei cardiopatii sau orice situații
hemodinamice care solicită Vs – conduce la edem pulmonar acut.
Factori precipitanți:
o Efortul fizic;
o Mediul toxic;
o Infecții pulmonare acute la un bolnav cu cardiopatie congenitală;
o Tulburări de ritm.
Debutul este brutal. Bolnavul este trezit din somn cu un acces de dispnee, sete de aer.
Prezintă spasticitate, chinuitoare, este agitat. Tegumentele sunt palide, cianotice, cu
transpirații abundente. Apare o expectorație seromucoasă (ca albușul de ou) ce debine
hemoptoică, rozată, cu striuri sanguinolente, spumosaă, aerată, exteriorizată bucal sau nazal.
Cianoza se accentuează. Bolnavul prezintă tahipnee, murmur vezicular diminuat.
Zgomotele cardiace sunt asuzite, tahicardice.
Uneori evoluția poate fi nefavorabilă, conducând rapid la exitus.
Tratamentul edemului pulmonar acut – constituie o urgență medicală.
Obiectivul este reducerea întoarcerii venoase la cord realizată prin:
o Poziție semișezândă;
o Folosirea de bandaje compresive sau garouri la rădăcina unui membru, prin
rotație la fiecare 15 minute, realizându-se sechestrarea unui volum sanguin
circulant;
o Administrarea de oxigen pe mască sau sub izoletă – ameliorează ventilația și
contribuie la împiedicarea exsudației alveolare;
o Sângerare (la copilul mic se scot 100 – 150 ml sânge);
o Administrarea de diuretice – furosemid iv, 1 mg/kgcorp;
o Digitalizarea rapidă – la inidcația medicului;
o Administrarea de miofilin, lent iv;
Tratamentul insuficienței cardiace are în vedere următoarele obiective:
Ameliorarea eficienței miocardice;
Ameliorarea oxigenării tisulare;
Îndepărtarea și evitarea excesului de apă și Na;
Scăderea necesităților metabolice ale periferiei.

3
 Dozele, ritmul de administrare sunt stabilite de medic. Ele se realizează prin
următorul tratament:
Terapie cu digitalice (digoxin);
Oxigenoterapie;
Regim desodat, tratament cu diuretice(furosemid);
Repaus la pat.

Supravegherea clinică a bolnavului cu insuficiență cardiacă.

Determinarea greutății corporale zilnice;

Măsurarea cantității de urină/24 h;
Numărarea respirațiilor, pulsațiilor/min;
Evoluția simptomelor inițiale(regresie sau amplificare);
Apariția de noi manifestări clinice;
Măsurarea TA;
Apariția unor noi sufluri, frecătură cardiacă, tulburări de ritm – complicații;
Repetarea EKG-ului și examenul radiologic în evoluție.
Dispensarizarea IC cronice, după externarea din spital, cu urmărirea acelorași
parametrii indicați mai sus.