Eseu 2- Particularitati de constructie a unui

personaj din opera ”Ultima noapte de

dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil
Petrescu
Ștefan Gheorghidiu este personajul principal narator al romanului psihologic, complex și modern ”Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război”. Acesta întruchipează tipologia intelectualului care nu reușește să se adapteze
societății pe care o consideră totodată superficială. Acesta e un idealist care are parte de două experiențe, cea a
iubirii și cea a războiului ”Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce
gândesc eu... Aceasta e singura realitate pe care o pot povesti... dar aceasta e realitatea conștiinței mele, conținutul
meu psihologic... Din mine însumi, eu nu pot ieși... eu nu pot vorbi onest decât la persoana I”

Ștefan era orfan de tată, student la filozofie și însurat cu Ela, una din cele mai frumoase fete de la Universitate,
alături de care ducea o viață modestă. Prin moștenire, situația materială a familiei se schimbă, iar Ștefan se implică
pentru o scurtă vreme în afacerile cu Nae și Lumânăraru. Din cauza geloziei, schimbării Elei după primirea moștenirii
și apropierea acesteia de domnul Grigoriade, chiar în fața soțului ei, relația are parte de mai multe certuri și
împăcări. În urma dezamăgirii trăite, se înrolează în armată devenind sublocotenent, iar în final renunță definitiv la
căsnicia alături de Ela. Protagonistul era sensibil ”Ești de o sensibilitate imposibilă, dar nu vezi că toți vor să te
înșele... pentru că ești prea bun.”, modest, îngrijit, elegant, orgolios și mândru deoarece era căsătorit cu una dintre
cele mai frumoase studente. Nu era interesat de banii și afacerile familiei, era un idealist care visa la dragoste
absolută, un dramatic impulsiv, gelos și exagerat cu o fire reflexivă și analitică, filozofică de care dă dovadă atunci
când analizează singur tot ce se întâmplă între Ela și domnul G, interpretează tot negativ și, din impulsivitate o
anunță că vrea să divorțeze. Se credea superior și era îngâmfat, disprețuitor, arogant și vulcanic ”Dar iubirea e
altceva. Iar dacă nu știți ce e, puteți, cu noțiunile dumneavoastră cumpărate și vândute cu toptanul: ”așa am auzit...
așa vând”, să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. Și privindu-i disprețuitor: Discutați mai bine ceea ce vă
pricepeți.”. N-avea spirit practic, era depresiv și suferea ”Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel”. Dă dovadă de
lașitate, resemnare și indiferență atunci când se desparte de Ela printr-o scrisoare. Era un inadaptat al societății și un
intelectual ” Aveau o reputație de imensă răutate, dedusă din îndârjirea și sarcasmul cu care-mi apăram părerile.”

Fără îndoială, trăsătura dominantă a protagonistului este gelozia, cu toate că acesta afirmă : ” Nu, n-am fost nicio
secundă gelos, deși am suferit atâta din cauza iubirii.”. O primă scenă sugestivă pentru gelozia lui Ștefan este cea de
la Odobești. În mașină, doamnele încearcă de mai multe ori să schimbe locurile și tot în mașină ajunge un anumit
domn G, pe care Ștefan îl vedea un intrus, dar realizează că el era intrusul. Opriți să ia masa, Ela ocupă loc lângă
domnul G, iar între cei doi au loc mai multe gesturi de apropiere pe care soțul gelos le remarcă, mâncau din aceiași
farfurie, Ela îi toarnă vin din paharul ei și dansează împtreună cu acesta. La finalul mesei au comandat împreună
clătite după care Ela continuă să petreacă mult timp cu acesta, iar în momentul în care întârzie la masă e neliniștită,
dar se împacă se petrec timp până la răsărit. Toate aceste gesturi îi provoacă suferință lui Ștefan, iar el le analizează
în detaliu și le interpretează în mod negativ. Ulterior, ea se retrage cu soțul ei în cameră, unde acesta îi reproșează
toate gesturile fără să comunice deschis cu aceasta, acționează brusc și o anunță că are de gând să divorțeze,
acuzând-o de infidelitate. O a doua scenă sugestivă este cea de la Câmpulung, unde cei doi se întâlnesc, petrec
câteva momente de fericire, discută despre război și nu uită să își facă reproșuri unul altuia. Ștefan iese la plimbare în
urma discuției, după care îl vede pe domnul G în apropiere și ia decizia pripită de a-i omorî, dar se întâlnește cu
colonelul lui, renunță la plan și părăsește orașul împreună cu acesta. Această scenă evidențiază faptul că deciziile
pripite ale lui Ștefan au la bază nimic altceva decât suspiciuni alimentate de o gelozie imensă.
Personajul este indirect caracterizat de conflict, cu preponderență cel dintre el și soția lui, dar în egală măsură și de
final. Incertitudinea cu privire la infidelitatea acesteia îl chiniuia sufletește ” Eram însurat de doi ani și jumătate cu o
colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală. Din cauza asta, nici nu puteam să-mi dau examenele la vreme.”
”Mă chinuiam lăuntric ca să par vesel, dar nu puteam suporta prea mult minciuna.”Era constant suspicios și gelos în
ceea ce-i privea pe cei doi și nu se sfia să se certe cu Ela pe tema aceasta, fără să asculte cu atenție și varianta
acesteia de poveste. Aceste certuri duc la numeroase despărțiri și împăcări între cei doi soți. Finalul îl surprinde pe
protagonist trimis acasă în permisie pentru recuperare după ce a fost rănit pe front. Se întâlnește cu mama sa cu
care se împacă și cu Ela. Pe urmă găsește printre corespondențe un bilet prin care este anunțat că soția îl înșeală.
Acesta decide să se despartă de soție printr-o scrisoare în care o anunță că-i lasă o parte din avere și tot trecutul.
Astfel, finalul este unul deschis și totodată sugestiv pentru încheierea povestei de iubire și pentru modul în care
experiența războiului îl schimbă pe protagonist.

În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este protagonistul romanului, psihologic, complex și modern ”Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război” , un intelectual idealist și inadaptat al societății pe care o consideră superficială și
care are parte de două experințe în căutarea absolutului, cea a iubirii sortite eșecului și cea a războiului care îi
schimbă caracterul și modul de gândire