Eseu 1-Particularită ți ale unui text

narativ aparținâ nd lui Camil Petrescu

Romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman subiectiv, psihologic,
complex și modern care apare în anul 1930 și are la bază jurnalul de război al autorului, Camil
Ptrescu. Totodată, autorul l-a avut drept sursă de inspirație pe romancierul francez, Marcel Proust.

Pe de o parte, romanul citat are o perspectivă narativă subiectivă, cu un narator personaj ”Nu, n-am
fost nicio secundă gelos, deși am suferit atât din cauza iubirii.”, cu o viziune ”împreună cu” și o
focalizare internă, autorul propunând un roman subiectiv în care analiza psihologică a protagonistului
e menită să redea cât mai direct și mai sincer totalitatea trăirilor interioare, fapt care îi conferă
autenticitate romanului. Autorul folosește diverse tehnici precum: fluxul conștiinței, cea mai folosită
strategie narativă pentru redarea memoriei și care presupune o aglomerare de experiențe, senzații
din trecut, respectiv rememorarea căsniciei alături de Ela pe care Ștefan o face, memoria afectivă
involuntară reprezentată de discuția pe baza articolului de la popotă care îl determină pe Ștefan să-și
rememoreze căsnicia alături de Ela și introspecția, respectiv protagonistul care își analizează stările
sufletești și le verbalizează: ” Atat de mare e departarea de cele intamplate ieri, ca acestea sunt mai
aproape de copilaria mea decat mine cel de azi,... De sotia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de
atunci, mi-aduc aminte cu adevarat ca de o intamplare din copilarie.”, ”Și de atunci sufeream, de
lucruri care azi mi se par mărunte”. De asemenea, se remarcă acronia, efect al neconcordanței dintre
timpul istoric și cel subiectiv, astfel că evenimentele nu se desfășoară cronologic deoarece personajul
principal se afla ”în vara anului 1916” , la instructaj pe Valea Prahovei, la popotă alături de colegii săi,
după care rememorează, din pricina unui articol care-i deschid ”răni din trecut”, căsnicia cu soția lui
care a avut loc ”cu doi ani și jumătate în urmă” și a eșuat datorită certurilor care au dus la numeroase
despărțiri și împăcări datorită geloziei, infidelității, intereselor și diferențelor de idealuri ale celor doi
tineri soți, iar finalul îl surpride pe acesta rănit după trauma războiului în care a luptat pentru a-și
atinge un alt ideal, întors la București unde se împacă cu mama lui și se desparte definitiv de soția lui.
Totodată, romanul e unul cu tematică citadină deoarece mare parte din acțiune se desfășoară la
Bucureși, iar personajul principal reprezintă categoria intelectualului, un inadaptat al societății ”Aș fi
vrut totuși să spun și eu două vorbe. Simplismul convins al acestei discuții mă făcea să surâd nervos,
căci se suprapunea celor înventate de mine, ca în revistele ilustrate prost, unde roșul cade alături de
conturul negru.”

Pe de altă parte, romanul abordează o temă modernă și anume drama intelectualului, un inadaptat al
societății, un idealist care are parte de două experiențe: cea a iubirii, care a fost menită eșecului,
deoarece femeia pe care o vedea perfectă nu l-a iubit la fel și a încercat să-l schimbe în ceva ce nu
era, și cea a războiuluin în care își atinge scopul de a atinge absolutul pe front, fapt care-l schimbă
radical. O primă scenă semnificativă surprinde începutul conflictului dintre Ela și Ștefan, care are loc
odată cu excursia la Odobești, organizată de Anișoara, verișoara lui Ștefan. În mașină, doamnele
încearcă de mai multe ori să schimbe locurile și tot în mașină ajunge un anumit domn G, pe care
Ștefan îl vedea un intrus, dar realizează că el era intrusul. Opriți să ia masa, Ela ocupă loc lângă
domnul G, iar între cei doi au loc mai multe gesturi de apropiere pe care soțul gelos le remarcă,
mâncau din aceiași farfurie, Ela îi toarnă vin din paharul ei și dansează împtreună cu acesta. La finalul
mesei au comandat împreună clătite după care Ela continuă să petreacă mult timp cu acesta, iar în
momentul în care întârzie la masă e neliniștită, dar se împacă se petrec timp până la răsărit. Toate
aceste gesturi îi provoacă suferință lui Ștefan, iar el le analizează în detaliu și le interpretează în mod
negativ. Ulterior, ea se retrage cu soțul ei în cameră, unde acesta îi reproșează toate gesturile fără să
comunice deschis cu aceasta, acționează brusc și o anunță că are de gând să divorțeze, acuzând-o de
infidelitate. O altă scenă semnificativă pentru tema războiului se regăsește în capitolul ”Ne-a acoperit
pământul lui Dumnezeu”, când Ștefan și camarazii lui sunt atacați în mod neașteptat de către trupele
inamice. Accentul cade pe intensitatea trăirilor pe care personajul le are, pus față în față cu moartea.