.*g".
f
Q
:
AUTORII ROMANI,
VECH I CONTIMPORANI
r
1
ED1TIUNE §COLARA
AnOBATA DE MINISTEBUL INSTBUCTIUNII PUBLICE
41 AL CULTELOR.
(-a/. ALEXANDRESCU
POESII i FABITLE
BUCURtSC
Editura LIBRA RIEI SOCECt & Comp.
1894
A
Ed. I. Pretul 45 bE.14
N/4>
'
AUTORII ROMANI,
VECHI §I CONTIMPORANI.
EDITIUNE S.COLARA
APROBATA DE MINISTERUL INSTRUCTIUNII PUBLICE .
§I AL CULTELOR.
GR. ALEXANDRESCU
POESII I FABIJLE
enSe_p
BUCURESCI
Editura LIBRARIEI SOCECO & Comp.
1894
_
40,437. Stabilimentul grafic I. V. Soma
GR. ALEXANDRESCU
POESII I FABULE
1
1
. .
GRIGORIE ALEXANDRESCU
u-
POESII
=
ANUL 1840
145
UMBRA LUI MIRCEA LA COZIA '
[iut este,
Si al lui sangerati dafini natiile ii platesc ;
ft
- .
ulini erail la num& ostapi Romaniei,
Dar and ale lor cete pe luciul campiei
Semet inaintara cu pas resunator,
Din sulite, din coifuri, din armele albite,
Cand sórele in unde, in raze aurite,
Lumina ig resfranse pe stegul tricolor;
f:Z115-
UCIGASUL FARA VOTE
-
1) Sujectul strata poesiT este o IntImplare 'adeverath. Osdn-
ditul socotescd cd treste Inch, si nu e maT mult de pare anT
de and s'a judecat pricina la tribunalurY, unde el m6rturisind
fapta, cAuta a se desvinovAti prat povestirea nenorocosuluT vis.
Dar judecitoriT, temendu-se ca nu cumva lndurarea clue acesta
sä Insufle i altora carats de a visa, all aplicat pravila, care
nu cuprinde nimic despre vise, cAcT pravila criminall, dupI cum
stim, e Inch nedesg.versita. .
I
- -32
7,9 -
.c
MEDITATIE
.;
Unde atiti prieteni placuti de tinerete?
Unde-acele fiinte cu care am crescut?
Abia aju4 in virsta frumOsei diminete,
Ca ea, far a se intOrce, ca densa aU trecut!
- 36 -
Câmpia Bullet
- 37 -
Ci cand sufletul sbóra, cand sangele inghéta,
T6ta durerea le este, ca nu §1-ail rabunat! -
PC.4%
ADIO LA TERGOVISTE
Si pe Idrend-acea, de care-odinioara
Se spdimentau tiranii de fricd tremurand,
- 44
c".40
<
EPISOLE §i SHIRE
ADIO
pentru plecarea proconsulului Halcinski.
J
:1.1'1
1 f."
,. .8 I.
it 1. v,
; ;: .
I 2 ; .4 t" a :rE:1?,
In
f
u care-ai fost din pruncie al Muzelor favorit,
Si ca stramosesci-avere geniul ai mostenit,
Cantator al primaverei, ce al darul a placea,
A fi 'nalt cu deslusire, simplu fail a cadea;
Care lucruri mid de sine stil sa le maresti fru-
[mos,
Si sa nu did nici odata cuvint ce-ar fi de prisos;
Dad mai gandesti i astacli cum atuncea socotéi,
Cand destinat de natura sa fia poet ma credéi,
Far' a-ti vorbi de folosul bunelor tale poveti,
La a mea nedeslusire alerg Inca si ma 'nveti.
1,
;( .1
Cat pentru darul vorbei, ce crecji ca 11 ai pate,
E numai o parere; i11 ceiU i ertaciune,
Ca nici pentru prieteni minciuni nu void a spune.
Adevarat, se 'ntimpla sa did pe la soróce
Cate o vorbi doue, care la unii place.
in cate renduri insä distractiile tale .,,
Te fac sä scoti cuvinte ce nu ar fi cu cale!
Si superi din grepla persane insemnate,
Ba Inca cate-odata i dame delicate;
Riclend d'acele doue, statornica pereche,
Care ig petrec seara §optindu-g la ureche;
De cele-lalte patru contese ideale,
Umflate de pretentii i vrenice de jale,
Pe care, daca printul le ia la bal de mama.",
Nu mai vorbesc cu nimeni ate o septamana.
Asti-di rich de-o pedanta, mane de-o preriósa;
Dici de una ajunsi in versta cuviósa,
Ca atestatul vremei nu va sa-1 priimesca;
4o437. Aut. Rom. Gr. Ale.randrsscu. 5
66
11 1 .1
7r.
VULPOIUL PREDICATOR
./.
E ori-cine fericit; .
1..
C'asta lume desfranata
Tot-d'auna ne-amagete,
Fara a ne da vre-odata
Cate ne fagaduqte.
Dar la buna-i predicare
70 -
Nimeni nu da ascultare.
Cati-va stilted, cerbi de munte
Venét rar sã o asculte.
hist el in del:di-tare,
Neavend nici de cum stare,
Fara cinste sat favor,
Nu putea da 'ncredintare,
Slava Astul orator.
Ma el schimbi vorbirea,
Defaimi napastuirea,
Pe ursi, tigri, lei, pard4,
Aretând a lor turbare,
Si a sangelui versare,
Si cã sunt, nesitio§1. - ,
Cu putere ea descrie,
Slaba nevinovatie,
Pradd acestor dusmani,
Cufundata in durere,
Cerénd la 'nalta putere
Asupra-le ajutor.
Curtezanii in mirare
Ascultaa cu superare,
Cad asa vrea printul lor,
Care plin de bucurie
La palat pofti si vie
Vulpea in acel minut.
«Ce-ai vorbit, ii zise, 'mi place
«Cad prin tine mi se face
«Adeverul cunoscut.
«Insa pentru ostenéla,
«Spune fill de sfiala
«Ce vrei? slujbd, rang sail bani»
Oratorul zise 'ndatd:
«Printule, in loc de plata
«Ag pofti câti-va curcani.»
Au;
' )
.a .
Le"
n ma gar v6cia odata '
Pe-al sëii stä pan cd dormia,
Si s'apropie indata,
Binisor a-1 mangaia.
Dar sa tii cà dinainte
Era trist i superat,
Caci vedea cu ce cuvinte
Mangaia invederat
Un catelus mic de casa,
Glume jocuri ce-I fdcea,
Si cu dansul tot la masa
Diva nóptea petrecea.
«0 ce rea nen orocire !
«41 zicea bietul magar.
«De ce asta osebire?
«Are potaea vr'un dar?
«Ea ca alerg pand séra,
--,13
Nu ski natura;
Veti fi neplacuti
Cu talentul care
Nu sunteti nascuti.
I.
tl
y,
Cllásand a sa colivie,
In padure vru sa. vie
Papagala-a se plimba.
$i indatä ce ajunse
Si judece el se puse
Pisérile ce cants.
Ca de loc nu sue bine,
Ca glasul el prea lung tine,
Filomelei tot zicea. .
.1;ei I 4.? J 4,
rffl A
TOPORUL SI PADUREA
) I if IA
,
*iir -,
41
,.
..
4
CANELE ISGONIT
Adesea nenorocirea
Schimbi gandul i simtirea!
Pe loc fu §i sloboclit.
Cinsti, averi, nu se mai spune:
Ce clicea el era bune,
Spiritu-i era vestit.
- 83 -
inteo 4i neavênd tréba,
Domnul pe al sél intrébi :
«Vol de cane ce ganditi ?»
Serpi, opirle, de odata
Tori respunsere indata :
«Inaltime, si traini!
%Jr
SOARECELE SI PISICA
*
Cj
enorocita privighetore,
Cana 'n pidure a ei durere,
Natura 'ntréga ,da ascultare.
Tot imprejuru-i era tdcere. J-
_t
Ca nedreptatea, nelegiuirea,
Era sujetul cintdrii sale.
J
CANELE SI CATELUL
Ca simpluyprivitor,
Auclind vorba lor,
Si ci nu at mandrie, nici capritii de§arte,
S'apropie indata
Si-11 arate iubirea ce are pentru el :
«Gandirea vóstra», zise, aimi pare minunata,
«Si simtemintul vostru 11 stimez, fratii mei».
«Noi fratii tEi,» respunse Samson plin de manie,
«Noi fratii tel potae?
«0 sa-11 dam o batae
«Care s'o pomenegi.
«CunoW tu cine suntem, §i ti se cade tie,
«Lichea neru§inata, ast-fel sa ne vorbegl?
«Dar pasa? Te 'ntreb et ce
[ziceam?
«Adevdrat vorbeam,
«Ca nu iubesc mandria i ci urasc pe lei,
«Ca voit egalitate, dar nu pentru catei».
agr
PISICA SELBATICA SI TIGRUL
0.
- 92
407.),6W
DREPTATEA LEULUI
Si bivolul peptos,
Cu lupul coda-lunga,
Multe isbincli facura.
- 94
-r ,.
,
BOUL SI VITELUL
11)
ursucului ii venise rindul i el O. domnésci
Peste un pogon de tufe in *urea parintéscA,
Pe marginea unel ape. Regatul ii era mic.
$i acei ce il yêslurA,
Toff intr'o unire, c,lic,
Se invoesc a spune ca nu era alt nimic
De cat o miniaturi.
Dar riga voiajase,
$i 'n streinitate-aflase
Ca un bursuc domnitor
Ce va sà-g fad un nume
Mare e faimos in lume,
E neaperat dator
Sa iea un ton de marire,
Sa dea porunci pe ostire,
Chiar de n'ar avea soldati.
Cad ast-fel obipuesc
- 105 -
Tori acel care domnesc,
Dud sail regi sat imperati.
Asa si el slobozi
Patru ordine de zi
Intr'acest chip redigeate:
«Catre armiile nóstre de linie si de mare,
«Cavalerii, infanterii i artileril usóre,
aPoruncim pi cele-lalte.»
0 porunca din acestea, nu still cum s'a intimplat,
De vent a fost aruncata
In tara invecinata,
Unde domnea leopardul. Acest domn s'a ingrijat,
Vec lend ca bursucul are
Armie asa de mare.
Spre a fi inca mai sigur, el inteacolo porni
Pe ministrul din afari, pe vulpe, si-i porunci
Sit saluteze pe printul, dar in tain' a spiona
$i a trage cu urechea, iar mai ales a afla
Cum merg trebile pe-acolo, cat e de prirnejdios,
$i cad armie tine vecinül set cel paros.
Sfirsindu-se ambasada, vulpea inapoi veni;
Se infatise la curte, se inchina i vorbi.
«Porunca am implinit;
«Cu ochi-mi le-am veclut tote,
«$i poti dormi linistit
«Fara si ai griji &parte,
«Cad tOte-acele armii de linie si de mare,
- -1o6
1
EPURELE, OGARUL I COPOIUL
Epurele odata
Fu tras la judecata.
De un ogar. In tufe atuncea presida
Copoiul, i sentinte fait' apel el da.
Ogarul catre el asa se adresa
Si 'n limba lui striga:
«0 tu ce presidezi senatul cel canesc,
«Te rog sa ma asculti: eU vi sa jeluesc
«De acest ticalos
«Ce sufletul mi-a scos.
io8
44,
CASTORUL SI ALTE LIGHIONI
ir
Al
All
al multe lighióne, locuind intr'o vale,
Eraa des vatemate d'un iute riu vecin,
Care e§ind cu sgomot din malurile sale
Strici vizuini, cuiburi, i traiul lor cel lin.
Ele dar s'adunari
$i mult se consultara,
Ce fel ar putea face,
$i prin care mijlóce
Stavila ar opune
L'acea 'necaciune.
«Frani,» zise un Castor, /
Zidar de soiul lui,
«Ea asta socotesc:
«De mi-ni da ajutor,
«Sa m'apuc sa cladesc
«Zid tare de parnent i apei sa-1 opuiu.
- 110 -
z
L-^ r-4674.:TVF-7.
4. Ai
744,
-1 Ilk, 14
"At (4;.