Universitatea “SPIRU HARET”

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

MASTER – STIINTE PENALE
Coordonator stiintific: Conf. univ. dr. CONSTANTIN DUVAC

PARTILE IN PROCESUL PENAL

Masterand

OMOCEA NECULAE

20.01.2011

1
CUPRINS:

PARTILE IN PROCESUL PENAL

1.1. Consideratii generale privind participantii în procesul penal --------------------------------pag. 3

1.2. Notiunea de participant în procesul penal ------------------------------------------------------pag. 3

1.2.1. Partile în procesul penal ---------------------------------------------------------------pag. 5

A. Invinuitul ---------------------------------------------------------------------------pag. 6

B. Partea vatamata --------------------------------------------------------------------pag. 9

C. Partea civila --------------------------------------------------------------------pag. 10

D. Partea responsabila civilmente ----------------------------------------------pag. 13

E. Subiectii procesuali care pot înlocui partile în procesul penal -------------pag. 14

1.2.2. Persoanele în procesul penal ------------------------------------------------------- pag. 16

BIBLIOGRAFIE
- Legea 197/2004
- www.europeana.ro
- Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa
- www.europol.eu.int
2
 PARTILE ÎN PROCESUL PENAL

1.1. Consideratii generale privind participantii în procesul penal

Raporturile juridice procesual penale se solutioneaza prin rezolvarea

conflictului aparut în procesul de aplicare a normelor juridice penale, în cadrul
distinct al unui proces penal ce se compune dintr-un complex de acte succesive,
îndeplinite de anumite organe si persoane ce au diferite calitati procesuale.

            Aceste organe si persoane care desfasoara o astfel de activitate într-o cauza
penala poarta denumirea de participanti în procesul penal.

1.2. Notiunea de participant în procesul penal

În literatura de specialitate, notiunea de participanti în procesul penal a fost

analizata în sens larg si în sens restrâns .

În sens larg, notiunea de participanti încorporeaza toate persoanele care iau

parte, în price mod, la desfasurarea activitatii procesuale penale, din rândul
acestora facând parte organele judiciare, partile, aparatorii si alte persoane.

În sens restrâns, aceasta notiune înglobeaza numai persoanele ce au drepturi

si obligatii procesuale în apararea intereselor societatii sau intereselor personale si
3
pot dispune de mersul si soarta procesului, din rândul acestora facând parte
organele judiciare, partile si aparatorii.

Persoanele fizice sau juridice care apar ca titulare de drepturi si obligatii, ce

izvorasc din exercitarea actiunii penale si a actiunii civile în procesul pena
414b15e l, capata calitatea de parti.

Spre deosebire de parti, care actioneaza pentru realizarea intereselor

personale ce se nasc în urma savârsirii infractiunii, exista si participanti care nu au
interes în rezolvarea cauzei, dar care prin participarea lor, ajuta la aflarea
adevarului, capatând calitatea procesuala de persoane în procesul penal.

Între organele judiciare si parti se situeaza, cu o pozitie procesuala speciala,

aparatorii, deoarece acestia nu actioneaza in interese proprii în cauzele penale, ci în
interesele partilor carora le ofera asistenta juridica.

 În virtutea principiului oficialitatii care guverneaza desfasurarea procesului

penal, subiectii procesuali pot fi clasificati în subiecti oficiali si subiecti
particulari1. Astfel, subiectii oficiali sunt: judiciari (judecatori, procurori, organe
de cercetare) si extrajudiciari (persoane cu atributii de inspectie, de control,
comandanti de nave si aeronave etc.).

1
Dongoroz, V. si colab., op.cit. vol.I, p.85

4
 1.2.1. Partile în procesul penal

Au calitatea de parti, persoanele care au interes în rezolvarea cauzei penale,

fiind atât subiecti ai raportului juridic penal cât si subiecti ai raportului juridic
procesual principal.

Partile sunt acele persoane care au interes propriu în rezolvarea cauzei

penale si potrivit art. 23-24 C. proc. pen., au drepturi si obligatii ce izvorasc în mod
direct din exercitarea actiunii penale si civile în cadrul procesului penal.

Partile în procesul penal au, de regula, interese contrare. Astfel, învinuitul

sau inculpatul încearca, de cele mai multe ori, sa nege fapta savârsita sau sa
recunoasca o contributie cât mai redusa la savârsirea ei, pentru a primi o sanctiune
penala cât mai mica si a suporta o despagubire cât mai redusa catre partea civila,
iar partea vatamata sau partea civila are interesul sa se stabileasca întregul adevar
în cauza, pentru tragerea la raspundere penala, în mod corespunzator, a învinuitului
sau inculpatului sau pentru a fi despagubita proportional cu prejudiciul suferit în
urma infractiunii savârsite.

Pentru ca o persoana sa fie parte în procesul penal, trebuie sa îndeplineasca

urmatoarele conditii1:

a) partea civila, partea responsabila civilmente si inculpatul trebuie sa aiba,

sub aspect civil, capacitatea procesuala (legitimatio ad processum) atât de
folosinta, cât si de exercitiu. Persoanele juridice care au calitatea de parte civila,
dobândesc capacitatea de folosinta la data autentificarii actului de constituire
(statut sau contract) ori de la data actului de dispozitie care o înfiinteaza.
5
Capacitatea de exercitiu se dobândeste din momentul înmatricularii lor la registrul
comertului.

b) sa existe un interes al partii, pentru justifica astfel participarea sa la

desfasurarea procesului penal

c) dreptul partilor care exercita actiunea civila sa nu fie supus unui termen
sau unei conditii suspensive

Partile în procesul penal sau civil pot fi:

·        Inculpatul

·        Partea vatamata

·        Partea civila

·        Partea responsabila civilmente

A.     Învinuitul (art. 23 si 229 C.proc.pen.)

Totalitatea activitatilor procedurale ce se desfasoara de catre organele

judiciare în cadrul procesului penal vizeaza fapta penala în vederea stabilirii
adevarului, a identitatii faptuitorului si a vinovatiei sau nevinovatiei acestuia,
urmând ca în raport de cele stabilite sa se hotarasca aplicarea sau neaplicarea unei
sanctiuni penale celui în cauza.

Cel care a savârsit o infractiune atât în cursul cât si în afara procesului penal,
poate avea urmatoarele calitati:

6
 ·        faptuitor – din momentul comiterii infractiunii si pâna în momentul
începerii urmaririi penale

·        învinuit – din momentul începerii urmaririi penale si pâna în

momentul punerii în miscare a actiunii penale

·        inculpat – din momentul punerii în miscare a actiunii penale si pâna

în momentul ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti

·        condamnat – din momentul ramânerii definitive a hotarârii

judecatoresti

Calitatea de învinuit dainuie pâna la punerea în miscare a actiunii penale,

când el se transforma în inculpat.

Momentul în care se trece la faza de urmarire penala împotriva faptuitorului

nu este precis determinat, întrucât începerea urmaririi penale se dispune cu privire
la fapta, dar nu întotdeauna si cu privire la faptuitor. Sub acest aspect, art. 248
C.proc.pen. anterior prevedea ca dupa pornirea procesului penal, de îndata ce
existau suficiente date cu privire la fapta si la cel care a savârsit-o, organul de
urmarire penala trebuia sa procedeze la punerea sa sub învinuire. Acest fapt, dupa
parerea multor autori1, ar trebui sa fie reintrodus în actualul Cod de procedura
penala.

____________________________________
1
Jidovu, N. – Drept procesual penal, Editia 2, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, pag. 71

Singura prevedere legala care indica o oarecare certitudine legata de

momentul începerii urmaririi penale, este cea din art. 228, care stipuleaza:
7
„Organul de urmarire penala sesizat în vreunul din modurile prevazute de art. 221
dispune prin rezolutie începerea urmaririi penale, când din cuprinsul actului de
sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de
împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale prevazute de art. 10, cu exceptia
celui de la lit. ‚b1’.

Potrivit legislatiei actuale, calitatea de învinuit se dobândeste în momentul

încheierii procesului-verbal sau al scrierii rezolutiei de începere a urmaririi penale.

În categoria drepturilor învinuitului sau inculpatului specifice fazei de

urmarire penala pot fi incluse:

-         darea de declaratii

-         refuzarea semnarii declaratiilor

-         citarea

-         solicitarea suspendarii urmaririi penale

-         de a fi încunostintat despre încetarea urmaririi penale

-         solicitarea continuarii procesului penal în caz de amnistie, prescriptie

sau retragere a plângerii prealabile ori de existenta  a unei cauze de
nepedepsire

-         de a cunoaste învinuirea

-        de a i se aduce la cunostinta motivele retineriisau arestarii

8
 -         de a formula plângeri, chiar si împotriva ordonantei de retinere sau a
masurii de a nu parasi localitatea sau tara

-        de a cere ca un expert ales sa participe la efectuarea expertizei

-        de a recuza procurorul sau organul de cercetare penala

-        de a lua cunostinta de tot materialul de urmarire penala

-         de asistenta judiciara obligatorie în situatiile nominalizate de art. 171

alin. 2 C.proc.pen.

Cu toate ca are drepturi, învinuitul sau inculpatul are si obligatii, iar acestea
sunt:

-         obligatia de a se prezenta la data la care este citat de catre organele de

urmarire penala

-         obligatia de a prezenta înscrisuri sau obiecte, solicitate de organul

judiciar

-         obligatia de a se supune masurilor preventive

-         obligatia de a plati cheltuielile judiciare avansate de catre stat

B. Partea vatamata (art. 24 C.proc.pen.)

 Organul de urmarire penala sau instanta de judecata au obligatia de a chema

si asculta persoana vatamata si de a-i atrage atentia ca declaratia de participare în
proces, ca parte vatamata, se poate face în tot cursul urmaririi penale, iar în fata
primei instante de judecata, pâna la citirea actului de sesizare (art. 76 C.proc.pen).
9
 Persoana care a suferit ca urmare a savârsirii unei infractiuni o vatamare
fizica, morala sau materiala, poarta denumirea de persoana vatamata, iar daca
participa în procesul penal se numeste parte vatamata.

În timp ce persoana vatamata este subiect al raportului juridic penal de

conflict, partea vatamata este subiect al raportului juridic procesual penal.

Conceptul de persoana vatamata nu trebuie confundat cu notiunea de victima

a infractiunii. Aceasta, întrucât persoana vatamata poate fi atât persoana fizica, cât
si persoana juridica, pe când victima nu poate fi decât persoana fizica.

Codul de procedura penala anterior recunostea calitatea de parte vatamata

numai în cazul infractiunilor pentru care actiunea penala punea în miscare la
plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Codul de procedura penala actual recunoaste calitatea de parte vatamata,

oricarei persoane care a suferit o vatamare materiala sau morala prin savârsirea
infractiunii.

Pentru ca o persoana vatamata sa poata deveni parte vatamata, trebuie sa

îndeplineasca, cumulativ, trei conditii:

-         sa aiba vocatie

-         sa-si manifeste dorinta implicit sau explicit

-         manifestarea de vointa trebuie sa aiba loc în termenul prevazut de lege

Partea vatamata are dreptul sa formuleze cereri, sa ridice exceptii, sa

participe la administrarea probelor si de asemenea poate folosi caile de atac.
10
 C. Partea civila (art. 24 alin.2 C.proc.pen.)

Persoana vatamata care exercita actiunea civila în cadrul procesului penal se

numeste parte civila.

Persoana vatamata devine parte civila din momentul manifestarii vointei sale
exprese de a fi despagubita pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat prin comiterea
infractiunii, însa poate renunta oricând la calitatea de parte civila, pastrându-si
calitatea de parte vatamata în aceeasi cauza, cu mici exceptii1.

Constituirea ca parte civila se poate face în cursul urmaririi penale, precum

si în fata instantei de judecata, pâna la citirea actului de sesizare . Cererea de
constituire ca parte civila poate fi îndreptata împotriva învinuitului sau a
inculpatului si dupa caz, a partii responsabile civilmente (art. 15 alin. 1 si 2
C.proc.pen.).

S-a decis, în practica judiciara si în literatura de specialitate, ca persoana

vatamata nu se mai poate constitui parte civila daca anterior, în cursul procesului
penal, a declarat expres si neechivoc ca nu pretinde despagubiri de la inculpat 2.
Revenirea  asupra declaratiei este totusi posibila, daca se face dovada ca persoana
vatamata a fost în eroare ori a fost supusa unui dol ori unei violente care a
determinat-o sa dea declaratia de neconstituire ca parte civila3.

______________________________________________

1
Potrivit art. 17 si 348 C.proc.pen., actiunea civila se exercita si din oficiu de catre procuror sau
de catre instanta de judecata.

Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 212/1984, R.R.D. nr. 2/1985, p.76; Gh. Mateut, Unele
2

probleme în legatura cu procedura constituirii de parte civila în procesul penal, Dreptul nr. 9/1996, p.76.

3
Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr. 872/1984, R.R.D. nr. 6/1984, p. 73.
11
            Când, prin savârsirea infractiunii, au fost cauzate prejudicii materiale sau
morale, persoana vatamata dobândeste în mod automat o serie de drepturi, care, de
regula, sunt realizate în cadrul procesului penal.

Cele mai importante drepturi sunt:

-         de a fi citat organele judiciare, de a i se pune în vedere ca are dreptul

sa se constituie parte civila în procesul penal

-         de a se constitui ca parte civila în procesul penal

-         de a solicita administrarea de probe

-         de a formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii

-         de a participa la efectuarea unor acte procesuale si procedurale

-         de a folosi caile de atac

-         de a dispune de posibilitatea renuntarii la despagubiri

Întrucât partea civila poate renunta oricând la calitatea sa, nu putem afirma
ca are obligatii, ci doar îndatoriri, adica:

-         de a se constitui parte civila în faza de urmarire penala sau cel mai
târziu în fata instantei, pâna la citirea actului de sesizare

-         de a respecta ordinea luarii cuvântului

-         sa nu depaseasca termenul de 10 zile prevazut de lege pentru

declararea apelului sau recursului
12
 -         sa precizeze cuantumul despagubirilor materiale si morale

D. Partea responsabila civilmente (art. 24 alin. 3 C.proc.pen.), este persoana

chemata în procesul penal sa raspunda potrivit legii civile pentru pagubele
provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului.

Persoana responsabila civilmente se constituie ca parte, fie prin introducerea

în cauza la cererea celor interesati sau din oficiu, fie prin interventia ei, atunci când
considera necesar, putând participa personal sau fiind reprezentata.

Potrivit codului de procedura penala (art. 16 alin. 1), introducerea în procesul

penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, fie în cursul urmaririi
penale, fie în fata instantei de judecata pâna la citirea actului de sesizare. Persoana
responsabila civilmente poate interveni în procesul penal si dupa citirea actului de
sesizare, dar numai pâna la terminarea cercetarii  judecatoresti la prima instanta,
luând procedura din stadiul în care se afla în momentul interventiei (art. 16 alin. 2
C.proc.pen.).

Dobândirea calitatii de persoana responsabila civilmente în procesul penal

are loc pe trei cai:

-         la cererea partii civile

-         din oficiu

-         la cererea persoanei responsabile civilmente, atunci când aceasta

considera necesar

13
 Partea responsabila civilmente are dreptul de a folosi tot materialul de
urmarire penala aflat la dosar, poate apela la serviciile unui aparator în procesul
penal sau se poate apara singura, poate exercita caile de atac si are aceleasi drepturi
pe care le are inculpatul, în latura civila a procesului penal.

Totodata, obligatiile partii responsabile civilmente sunt cele de a raspunde

civil, în solidar cu inculpatul si de a se prezenta la organele judiciare când este
chemata.

E. Subiectii procesuali care pot înlocui partile în procesul penal

În procesul penal, partile pot fi înlocuite, în conditiile prevazute de lege, de

catre alte persoane care dobândesc calitatea de subiecti procesuali cu pozitii
procesuale diferite.

a). Succesorii - sunt persoanele fizice sau juridice care, în conditiile legale,
succed în drepturi persoanele fizice decedate sau persoanele juridice reorganizate,
desfiintate sau dizolvate.

În cazul savârsirii infractiunii în participatie, daca unii dintre inculpati au

decedat, vor fi introdusi în procesul penal succesorii, acestia având raspundere
civila.

Succesorii devin parti prin succesiune în procesul penal si au aceleasi

prerogative si facultati procesuale ca si partile pe care le-au înlocuit, valorificând
însa drepturi proprii ce decurg din calitatea lor.

b). Reprezentantii. La desfasurarea procesului penal, prezenta unora dintre

parti este necesara, dar nu în mod permanent, ci numai pentru anumite acte. Pentru
14
a nu împiedica normala activitate a organelor judiciare, dar si a activitatii cotidiene
a partilor, legea a prevazut dreptul acestora de a fi înlocuite prin reprezentare.

Reprezentatul este persoana care îndeplineste, în lipsa unei parti, dar în

numele si interesul exclusiv al acesteia, activitatea procesuala necesara pentru
apararea intereselor legitime ale acesteia.

Când reprezentantul partii vatamate, partii civile si partii responsabile

civilmente cumuleaza si calitatea de avocat, acesta are dreptul sa asiste la
efectuarea actelor de urmarire penala ce reclama prezenta clientului lor si poate
formula cereri si depune memorii.

Reprezentantii  în procesul penal sunt de doua feluri:

- reprezentanti legali

- reprezentanti conventionali

c). Substitutii procesuali - sunt subiectii care îndeplinesc activitati

procesuale, în cazurile anume prevazute de lege, în nume propriu, pentru realizarea
unui drept al altei persoane.

Spre deosebire de reprezentant, care actioneaza în numele si interesul partii

pe care o reprezinta, fiind obligat sa actioneze potrivit mandatului primit si fiind
raspunzator de îndeplinirea obligatiilor asumate, substitutul procesual actioneaza în
numele sau, dar în interesul partii, având dreptul, si nu obligatia, sa actioneze,
atunci când considera necesar.

15
 Persoanele pentru care actioneaza substitutii procesuali pot infirma actele
procesuale efectuate de acestia (persoana pentru care s-a facut plângerea poate
declara ca nu-si însuseste plângerea), organul judiciar urmând sa înceteze
urmarirea penala.

1.2.2. Persoanele în procesul penal

La desfasurarea procesului penal, pe lânga diferitele organe judiciare si parti

mai participa si unele persoane si anume martorii, interpretii, expertii si aparatorii,
care spre deosebire de parti nu au interes ca rezolvarea cauzei sa se faca în
favoarea lor.

A.     Martorii

Potrivit art. 78 C.proc.pen., martorul este persoana care are cunostinta despre
vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului
în procesul penal si este ascultata de organele judiciare în aceasta calitate.

Pe lânga acesti martori în procesul penal mai pot participa si martori

asistenti. Acestia sunt persoane fizice solicitate de organele judiciare sa participe la
efectuarea unor activitati procedurale, acolo unde legea prevede, pentru a garanta
ca rezultatul si modul desfasurarii acestora este întocmai cu cel consemnat în actele
întocmite.

B.     Interpretii

În situatia în care una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie
ascultata nu cunoaste limba româna ori nu se poate exprima, iar organul de

16
urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se întelege cu
acesta, folosirea unui interpret este absolut necesara .

Interpretul este persoana chemata în procesul penal pentru a servi ca

traducator când vreuna din parti sau alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu
cunoaste limba româna ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau
instanta nu are posibilitatea de a se întelege cu acesta.

Interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; în acest din urma caz, el
trebuie sa fie un interpret autorizat potrivit legii.

C.     Expertii

În activitatea de strângere a probelor, pentru stabilirea unor aspecte

importante privind modul de savârsire a infractiunii se pot ivi uneori probleme,
fapte sau împrejurari pentru a caror elucidare este necesara sa se apeleze la
concursul unor specialisti din diverse domenii de activitate, care pe baza
dispozitiilor organului judiciar sau la cererea unei parti efectueaza expertize.

Ca o definitie, expertul este considerata o persoana fizica care poseda

cunostinte temeinice într-un anumit domeniu de activitate si care este solicitata de
organele judiciare sau de parti pentru a lamuri aspecte sau situatii de specialitatea
sa, ce intereseaza cauza penala.

Pentru documentarea sa, expertul poate lua cunostinta de actele existente la

dosar, dar nu-si poate însusi atributiuni ale organului judiciar. Totodata pentru
activitatea desfasurata, expertul este remunerat.

D.     Aparatorii
17
 Aparatorul este persoana care datorita cunostintelor judiciare de specialitate,
poate acorda asistenta juridica partilor care apeleaza la serviciile lui.

Asistenta juridica se realizeaza prin acordarea de consultatii si întocmiri de

cereri sau alte acte cu continut juridic, pentru apararea si reprezentarea persoanelor
în toate fazele procesului penal.

Alte persoane care participa în cadrul procesului penal sunt: mandatarii,

reprezentantii, denuntatorii, grefierii etc..

1.3. Organele judiciare

1.3.1. Consideratii introductive

Organe judiciare sunt toate acele organe de stat însarcinate cu cercetarea,

urmarirea  si judecarea persoanelor implicate în savârsirea faptelor penale si
anume: instantele judecatoresti, Ministerul Public si organele de urmarire penala.

1.3.2.Sectiunea I. Organele de urmarire penala

Organele de urmarire penala sunt acele organe de stat care îsi desfasoara
activitatea în prima faza a procesului penal (urmarirea penala).

Referitor la activitatea de urmarire penala, legiuitorul a prevazut repartizarea

legala a cauzelor penale în competenta diferitelor organe de urmarire penala.

Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de

cercetare penala care la rândul lor sunt:

18
 - organele de cercetare ale politiei judiciare

                        - organele de cercetare speciale

1.3.3. Sectiunea a II-a. Instanta judecatoreasca

Puterea judecatoreasca se exercita de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie

si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.

Aceasta este separata si în echilibru cu celelalte puteri ale statului, având

atributii proprii, ce sunt exercitate prin instantele judecatoresti, în conformitate cu
principiile constitutionale ale independentei si inamovibilitatii judecatorilor,
precum si cu celelalte dispozitii legale.

Instanta judecatoreasca îndeplineste functia de jurisdictie, care contine pe

lânga puterea de a dispune asupra condamnarii inculpatului si puterea de
constrângere, prin supunerea condamnatului la executarea pedepsei stabilite.

Instantele judecatoresti sunt organizate si functioneaza în baza prevederilor

art. 126 din Constitutia României, a Legii nr. 92 din 04.08.1992 pentru organizarea
judecatoreasca, republicata, a Legii nr. 304 din 28.06.2004 privind organizarea
judiciara, republicata.

În cadrul activitatii de înfaptuire a justitiei în cauzele penale, instanta

judecatoreasca îndeplineste urmatoarele atributii:

-                           verifica întreaga activitate procesuala desfasurata de catre

ceilalti participanti la procesul penal, prin intermediul judecatorului
delegat pentru executarea pedepselor si a instantei de executare

19
 -                           judeca toate procesele privind raporturile penale, dupa
regulile de competenta prevazute în Codul de procedura penala cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si în legi speciale

-                           solutioneaza cauza penala, realizând prin hotarârea

judecatoreasca pronuntata, tragerea la raspundere penala a
persoanelor vinovate de comiterea infractiunilor prin aplicarea de
pedepse si alte masuri penale celor în cauza, ori când este cazul de
încetare a procesului penal sau achitarea inculpatului

În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciara, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 247/2005, „justitia
se înfaptuieste în numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti”.

Justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti:

-                           Înalta Curte de Casatie si Justitie

-                           Curti de Apel

-                           Tribunale

-                           Tribunale specializate:

·        tribunale pentru minori si familie

·        tribunale de munca si asigurari sociale

·        tribunale comerciale

·        tribunale administrativ-fiscale

20
 -                           Instante  militare

-                           Judecatorii

În România functioneaza o singura instanta suprema, denumita  Înalta Curte

de Casatie si Justitie, cu personalitate juridica si cu sediul în capitala tarii, care
asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti, potrivit competentei sale.

La nivelul tarii noastre functioneaza un numar de 15 curti de apel, fiecare

dintre

acestea, exercitându-si competenta într-o singura circumscriptie, care cuprinde mai

multe tribunale.

            În fiecare judet functioneaza un tribunal, cu sediul în localitatea de

resedinta a judetului. În municipiul Bucuresti functioneaza de asemenea un
tribunal. În circumscriptia unui tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet,
sau din municipiul Bucuresti.

            Ca instante militare, pe teritoriul tarii noastre functioneaza patru tribunale

militare (în municipiile Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara), un singur
tribunal militar teritorial si o singura curte militara de apel (ambele cu sediul în
Bucuresti)

            Judecatoriile functioneaza în fiecare în fiecare judet si în municipiul

Bucuresti.

            Judecarea unei cauze penale parcurge doua etape:

21
 -                           judecata în prima instanta

-                           judecata în caile de atac

Judecarea cauzei în prima instanta are ca obiect stabilirea faptului daca

infractiunea s-a comis sau nu, de catre cine anume, gradul de vinovatie al
inculpatului si în raport de acestea pronuntarea unei hotarâri.

Cauzele date, potrivit legii, în competenta primei instante a judecatoriei,

tribunalului si curtii de apel se judeca în complet format dintr-un judecator.

Judecata în caile de atac are ca obiect controlul asupra hotarârii judecatoresti

pronuntate în prima instanta si se realizeaza de catre instanta imediat superioara
celei care a solutionat cauza în fond si a carei hotarâre a fost atacata.

Caile de atac prevazute de lege sunt:

-                           ordinare (apelul, recursul)

-                           extraordinare (contestatia în anulare, revizuirea, recursul în

anulare si recursul în interesul legii)

22