Europa creștină în mileniul I

Migraţiile au contribuit la formarea de noi popoare și de noi state, în locul

Imperiului Roman de Apus.
Popoarele germanice pătrund pe teritoriul fostului Imperiu Roman şi întemeiază
regatele ,,barbare” sau romano-germane.
• Se stabilesc în Imperiu pe două căi:
-paşnică
-pe calea armelor
• În anul 476, regele ostrogot Odoacru, înlătură pe împăratul roman, în vârstă de
numai 13 ani, Romulus Augustulus;
• Sunt cucerite fostele provincii romane şi iau naştere regatele barbare:
Regatul vandal – în Africa de Nord (vandalii)
Regatul vizigot – în Spania (vizigoţii)
Regatul ostrogot – în Italia (ostrogoţii)
Regatul franc – în Galia (francii)
Regatul englez – în Britannia (anglo-saxonii)
Organizarea regatelor
• Regii ,,barbari”:
- erau considerați stăpânii întregului pământ
- lăsau moștenire regatul fiilor (dacă erau mai mulți băieți, se împărțea regatul
între toți fiii)
- iau titlul de consul sau patricieni
- organizează curţi regale
- redactează coduri de legi care îmbină legile romane şi obiceiurile germanice
Până în secolul al X-lea, religia creștină s-a răspândit în toată Europa.
Un rol important l-au avut misionarii, care răspândeau credința creștină, și
mănăstirile.
În Estul Europei, împărații bizantini controlau biserica, iar patriarhul de la
Constantinopol nu avea putere politică.
În Vestul Europei, episcopul de Roma(papa) avea influență spirituală și politică,
pentru că era conducătorul statului papal.
Neînțelegerile religioase și politice dintre Vest și Est au provocat Marea Schismă
din 1054, dintre Biserica ortodoxă (Constantinopol) și Biserica romano-catolică
(Roma).
Popoarele din Europa Apuseană și Centrală au adoptat creștinismul de rit
catolic, iar cele din Europa de Sud-Est și Răsăriteană, pe cel de rit ortodox.