Sunteți pe pagina 1din 448

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

Editor
TRIBUNA ECONOMICĂ

BUCUREŞTI
2003

1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
BUCUREŞTI

Facultatea de Management

TESTE GRILĂ
PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ

Coordonator
Prof.univ.dr. Ion Plumb

2
COLECTIV DE AUTORI

1. Prof.univ.dr. Armenia Androniceanu – capitolul 18


2. Prof.univ.dr. Florica Badea – capitolul 7 – în colaborare
3. Prof.univ.dr. Constantin Bâgu – capitolul 7 – în colaborare
4. Prof.univ.dr. Gheorghe Băşanu – capitolul 11 – în colaborare
5. Prof.univ.dr. Ion Corbeanu – capitolul 21
6. Prof.univ.dr. Alecxandrina Deaconu – capitolul 7 – în colaborare
7. Prof.univ.dr. Ion Gheorghe – capitolul 15 – în colaborare
8. Prof.univ.dr. Florica Luban – capitolul 13 – în colaborare
9. Prof.univ.dr. Aurel Manolescu – capitolul 10
10. Prof.univ.dr. George Moldoveanu – capitolele 8, 20

11. Prof.univ.dr. Ioan Naşcu – capitolul 15 – în colaborare

12. Prof.univ.dr. Ovidiu Nicolescu – capitolele 5, 6 – în colaborare

13. Prof.univ.dr. Ion Plumb – capitolul 17

14. Prof.univ.dr. Mihai Pricop – capitolul 11 – în colaborare

15. Prof.univ.dr. Victor Radu – capitolul 14

16. Prof.univ.dr. Ioan Radu – capitolul 12 – în colaborare

17. Prof.univ.dr. Camelia Raţiu-Suciu – capitolul 13 – în colaborare

18. Prof.univ.dr. Ion Traian Ştefănescu – capitolul 22 – în colaborare

19. Prof.univ.dr. Brânduşa Ştefănescu – capitolul 22 – în colaborare

20. Prof.univ.dr. Ion Vasilescu – capitolul 9 – în colaborare

21. Prof.univ.dr. Ion Verboncu – capitolele 5, 6 – în colaborare

3
22. Conf.univ.dr. Raluca Dimitriu – capitolul 22 – în colaborare

23. Conf.univ.dr. Marius Profiroiu – capitolul 19 – în colaborare

24. Conf.univ.dr. Maricica Stoica – capitolul 16

25. Conf.univ.dr. Minodora Ursăcescu – capitolul 12 – în colaborare

26. Lect.univ.drd. Florin Ioniţă – capitolul 12 – în colaborare

27. Asist.univ.drd. Claudiu Cicea – capitolul 9 – în colaborare

28. Asist.univ.drd. Alina Profiroiu – capitolul 19 – în colaborare

Cuprins

Cuvânt înainte

PARTEA I 6
Tematică şi bibliografie 6
Cap. 1 Specializarea: Managementul firmei 6
Cap. 2 Specializarea: Managenetul serviciilor 11
Cap. 3 Specializarea: Managementul sistemelor tehnico-economice 16
Cap. 4 Specializarea: Administraţie publică 21
PARTEA a II-a – Exemple grile de examen 24
Cap. 5 Management general 24
Cap. 6 Management comparat 49
Cap. 7 Managementul producţiei: sisteme de organizare a producţiei; 57
politici manageriale de producţie
Cap. 8 Managementul operaţional al producţiei 91
Cap. 9 Eficienţa investiţiilor 106
Cap. 10 Managementul resurselor umane 151

4
Cap. 11 Managementul aprovizionării şi desfacerii 181
Cap. 12 Informatică managerială 227
Cap. 13 Modelarea şi simularea proceselor economice 243
Cap. 14 Management în construcţii 281
Cap. 15 Management în transporturi 320
Cap. 16 Proiectarea sistemelor tehnico-economice 332
Cap. 17 Managementul serviciilor publice 349
Cap. 18 Management public 354
Cap. 19 Strategii şi politici publice 379
Cap. 20 Analiza organizaţională 407
Cap. 21 Drept administrativ 424
Cap. 22 Dreptul muncii 435

Cuvânt înainte

Lucrarea îşi propune concentrarea în forma sintetică a testului grilă a


principalelor probleme teoretice şi practice de management care sunt tratate
în cadrul diverselor discipline universitare la Facultatea de Management din
Academia de Studii Economice Bucureşti. La elaborarea acestei cărţi s-au
avut permanent în vedere criteriile accesibilităţii şi economiei de timp pentru
cititor. Tocmai de aceea, ea a fost concepută în două părţi: tematică şi
bibliografie, respectiv exemple grile de examen.
Testele şi soluţiile incluse în lucrare permit însuşirea şi autoverificarea
rapidă a cunoştinţelor manageriale de către cei interesaţi. Lucrarea poate fi
utilizată ca suport pentru activitatea de seminar a studenţilor de la facultăţile

5
de management şi administraţie publică, precum şi pentru informarea şi
testarea celor interesaţi de ştiinţa şi arta conducerii organizaţiilor.
Cu speranţa că acestă lucrare va fi utilă şi celor care aspiră la titlul de
licenţiat în ştiinţe economice sau administrative, aşteptăm observaţiile,
propunerile şi sugestiile dumneavoastră, asigurându-vă că ele vor constitui
puncte esenţiale pentru îmbunătăţirea ediţiilor următoare ale lucrării.
Mulţumesc colectivului de autori pentru eforturile depuse în vederea
elaborării acestei lucrări şi tuturor celor care au contribuit la apariţia
acesteia.

Ion PLUMB,
Decanul Facultăţii de Management

Bucureşti, ianuarie 2003

6
PARTEA I

CAPITOLUL 1

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI


Facultatea de Management
Specializarea Managementul firmei
Proba: MANAGEMENT

TEMATICA LICENŢĂ

1. Fundamentele managementului organizaţiei – definire, funcţii, strategia şi


politica organizaţiei (concepte, componente, tipologie), sistemul decizional
(definirea deciziei manageriale, cerinţe), sistemul informaţional (definire,
componente, deficienţe), organizare procesuală (definire, componente,
documente organizatorice), cultura organizaţională (concept, modalităţi de
manifestare, funcţii), managerii (definire, tipuri şi stiluri), leadership
(definire, conţinut, stiluri şi eficacitate).
2. Metodologii manageriale – reproiectarea sistemului de management,
metodologii de reproiectare a sistemului decizional, informaţional şi
organizatoric şi metodologia de elaborare a strategiei organizaţiei; sisteme,
metode şi tehnici de management (managementul prin obiective,
managementul prin proiecte, managementul prin excepţii, diagnosticarea,
delegarea, tabloul de bord).
3. Management comparat – definire, şcoli, influenţa culturii asupra
managementului, modele, rol, studiile de management comparat
(particularităţi, etape), tendinţe în managementul organizaţiei pe plan
mondial (factori, principalele mutaţii).
4. Sisteme de organizare a producţiei – tipuri de producţie; caracterizarea
sistemelor de organizare structurală, în spaţiu şi timp a producţiei;
amplasarea locurilor de muncă (obiective, metode, efecte economice);
stabilirea configuraţiei fluxurilor tehnologice; dimensionarea suprafeţelor de
producţie; organizarea producţiei în flux (tipologie, elemente de proiectare,
stocuri de producţie neterminată); sisteme de organizare procesuală a
transportului intern şi determinarea necesarului de mijloace de transport.
5. Politici manageriale de producţie – performanţa, competitivitatea şi
flexibilitatea în producţie; indicatorii producţiei; politici manageriale privind
fundamentarea producţiei; pregătirea tehnologică şi material-organizatorică a
producţiei; capacitatea de producţie (factorii care determină mărimea ei,
elaborarea planului de reparaţii, metodologia de calcul, indicatorii de
folosire, balanţele capacităţilor şi suprafeţelor de producţie, programul de
încărcare a utilajelor); politici manageriale de folosire şi corelare a
capacităţilor de producţie; fundamentarea costurilor şi preţurilor unitare de

7
producţie ale produselor; politici manageriale privind reducerea costurilor de
producţie.
6. Managementul operaţional al producţiei – programarea – funcţie a
managementului operaţional al producţiei; coordonarea – funcţie a
managementului operaţional al producţiei.
7. Managementul aprovizionării cu resurse materiale – concept, conţinut,
trăsături; organizarea structurală a subsistemului de aprovizionare; gestiunea
economică a stocurilor; fundamentarea programului de aprovizionare al
unităţilor economice; strategia în aprovizionarea materială.
8. Managementul desfacerii producţiei – concept, conţinut, trăsături;
organizarea structurală a subsistemului de desfacere; strategia în desfacerea
(vânzarea) produselor.
9. Strategii şi politici în domeniul resurselor umane – rolul şi particularităţile
resurselor umane în cadrul organizaţiei; principalele activităţi ale MRU;
modelele elaborate în domeniul MRU; tipuri de strategii în domeniul
resurselor umane; elaborarea şi implementarea strategiilor în domeniul
resurselor umane; principalele cerinţe ale politicilor din domeniul resurselor
umane.
10. Analiza şi proiectarea posturilor – cerinţe privind analiza posturilor;
specificaţia postului; principalele obiective ale analizei posturilor; tipuri de
analize ale posturilor; tehnica incidentelor critice; modele de proiectare a
posturilor; abordări şi metode ale definirii sau proiectării posturilor; sursele
de recrutare a personalului; managementul carierei (conceptul de carieră),
factorii care influenţează alegerea carierei, stadiile carierei, eficacitatea
carierei); definirea evaluării performanţelor: probleme potenţiale şi surse de
erori ale procesului de evaluare a performanţelor; prevenirea sau estomparea
problemelor potenţiale şi a surselor de erori.
11. Investiţiile în societatea contemporană: investiţiile şi relansarea
economică, contribuţia investiţiilor la modernizarea economiei naţionale
– investiţiile şi eficienţa economică: conceptul de eficienţă economică,
raportul dintre optim şi eficient, factorii de creştere a eficienţei economice,
impactul modernizării şi al restructurării economiei naţionale asupra
eficienţei economice; indicatorii eficienţei economice a obiectivelor de
investiţii; influenţa factorului timp asupra eficienţei economice a investiţiilor;
tehnica actualizării; metodologia B.I.R.D. de evaluare a studiilor de
fezabilitate; momentul optim de achiziţie a studiilor de fezabilitate.
12. Managementul proiectelor de construcţii – structuri organizatorice;
activităţile de lucrări publice de construcţii; calculul valorii ofertelor;
elementele de organizare a proceselor de producţie pentru execuţia
proiectelor de construcţii; managementul timpului; managementul resurselor
materiale şi umane necesare proiectului; finalizarea proiectului.
13. Sistemul informatic al unei societăţi comerciale – sistemul informaţional –
componentă a sistemului de management; tipologia sistemelor informatice
pentru management; sisteme informatice cu tratare on-line a lucrărilor;

8
sisteme informatice cu tratarea lucrărilor în timp real; sisteme informatice cu
tratarea lucrărilor în regim de acces multiplu simultan.
14. Informatica în procesul de optimizare a deciziilor – pachete de programe
de optimizare liniară; pachet de programe pentru determinarea deciziei
optimale în condiţii multicriteriale de certitudine; pachete de programe
pentru exercitarea atributului de previziune; pachete de programe funcţionale
metodei ADC; pachete de programe destinate activităţii de elaborare a
reţelelor optime de croire.
15. Cererea de transport – cererea pentru transportul de persoane;
caracterizarea cererii având în vedere scopurile călătoriei; călătoria de
afaceri; călătoria de vacanţă; călătoria individuală; deplasarea urbană; cererea
pentru transportul personal; cererea pentru transportul public urban;
caracterizarea cererii pentru transportul de călători; cererea pentru transportul
de marfă; componentele serviciului la cererea de încărcătură.
16. Caracteristicile economice şi performanţele transportului –
caracteristicile serviciului pentru transportul rutier; vehicule şi terminale în
transportul rutier; caracteristicile de exploatare şi ale serviciului la calea
ferată; caracteristicile de funcţionare pentru conducte, avantaje şi dezavantaje
relative.
17. Transportul pasagerilor – caracteristicile transportului urban de persoane;
caracteristicile automobilului personal; problemele transportului de pasageri,
factor de variabilitate, factor de simultaneitate şi perisabilitate, factor de
substituţie.
18. Transport şi amplasare – amplasarea activităţii în agricultură, modelul
J.H.Thunen; amplasarea industrială, modelul Alfred Weber.
19. Bazele metodologice ale realizării sistemelor informatice pentru
management – principii metodologice de realizare a sistemelor informatice
pentru management; etapa de analiză preliminară; etapa de analiză detaliată;
proiectarea noului sistem informatic; organigrama de funcţionare a
subsistemului informatic pentru activitatea de producţie; folosirea ingineriei
valorii în proiectarea sistemelor informatice.
20. Procesul de trecere de la sistemul real (organizaţie) la modelul de
simulare – simularea numerică; metoda de simulare Monte Carlo; simularea
problemelor de drum critic pentru probleme complexe la nivel de organizaţie;
rezolvarea problemelor decizionale ale organizaţiei cu modelarea
procedurală; schema generală de concepere a algoritmilor euristici.
21. Modelarea proceselor decizionale multicriteriale, fuzzy şi în cascadă.
22. Analiza de senzitivitate a costurilor şi resurselor – structura sortimentală
şi de produs în sistem conversaţional; analiza cost-durată, ADC/Resurse.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. O.Nicolescu, I. Verboncu – Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1999:
pag. 402; 413-419; 438-439.

9
2. O.Nicolescu, I.Verboncu – Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, pag. 16-27, 100-102, 104-112, 129-
132, 154-160, 180-193, 195-217, 316-341, 342-344, 351-357
3. O.Nicolescu, I.Verboncu – Metodologii manageriale, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001, pag. 18-31, 62, 69-86, 114-125, 131-134, 139-
152, 156-168, 202-209, 267-283, 302-309, 323-325, 376-383
4. E.Burduş, Gh.Căprărescu – Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 160-170, 220-224
5. O.Nicolescu – Management comparat, Ed. A II-a, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000, pag. 30-31; 37-42; 44-53; 69-71; 78-81; 325-334.
6. E.Burduş – Management comparat internaţional, Ed. Economică,
Bucureşti, 2001, pag. 52-73.
7. E.Burduş, Gh.Căprărescu, A.Androniceanu, M.Miles – Managementul
schimbării organizaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag. 188-200
8. C.Bărbulescu, C.Bâgu – Managementul producţiei, vol.I – Sisteme de
organizare a producţiei - Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, pag.
135-140; 153-156; 166-179; 194-202; 207-213; 217-222; 338-345; 390-396.
9. C. Bărbulescu, C.Bâgu – Managementul producţiei, vol.II – Politici
manageriale de producţie, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2002, pag.
55-66; 70-86; 90-94; 119-121; 139-148; 156-157; 192-211; 213-222; 238-
242; 264-266.
10. G. Moldoveanu – Managementul operaţional al producţiei – Ed.
Economică, Bucureşti, 1999, pag. 43-105; 129-197.
11. Ghe. Băşanu, M. Pricop – Managementul aprovizionării şi desfacerii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2001, pag. 20-24; 26-43; 86; 95-126; 128-134; 138-
147; 149-156; 159-162; 172-183; 197-202; 282; 286-287; 290-300; 309; 312-
319; 347-357.
12. Gheorghe Cârstea – Asigurarea şi gestiunea resurselor materiale –
Marketingul aprovizionării, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 267-279,
393-417.
13. A.Manolescu – Managementul resurselor umane, Ed. RAI, Imprimeria
“Coresi”, Bucureşti, 1998, 1999, pag. 11-23; 31-35; 55-71; 108-118; 121-122;
138-140; 143-155; 167; 176-194; 238-243; 254-257; 282-292; 304-308; 316-
317; 328; 343-346 sau A. Manolescu – “Managementul resurselor umane”,
Ed. Economică, Bucureşti, 2001 pag. 15-29; 39-44; 62-77; 125-128; 130-137;
141-142; 166-167; 171-182; 192-193; 201-217; 282-287; 321-323; 348-358;
372-275; 389; 400; 414-416.
14. I.Românu, I.Vasilescu, C.Cicea – Investiţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2000,
pag. 13-18, 73-88, 110-130, 184-201, 211-218, 226-240, 413-422.
15. V.Radu, D.Curteanu – Managementul proiectelor de construcţii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000, pag. 47-54, 145, 147-152, 154, 161-164, 247-
253, 258-260, 271-285, 294-295, 425-429.
16. V.Radu – Achiziţiile de lucrări publice de construcţii. Suport de curs, Ed.
A.S.E., 2002, 29 pagini.

10
17. I.Radu, M.Ursăcescu, F.Ioniţă – Informatică pentru managementul firmei,
Ed. Almi, 1998, pag. 36-40; 45-50; 54-57; 65-83; 116-117; 120-129; 129-132;
140-147.
18. Naşcu Ioan - Principii de economia transportului, Ed. Sylvi,
Bucureşti, 2001, pag. 23-26; 27-32; 37-43; 52-53; 54-58;
64-66; 85-86; 99-102; 117-121; 216-224.
19. C.Raţiu-Suciu – Modelarea şi simularea proceselor economice, ed. A II-a,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 11-12; 48-52; 97-99; 106-
111; 121-122; 143-145; 161-167; 184.
20. C.Raţiu-Suciu (coord.), F. Luban, D.Hîncu, N. Ene – Modelarea şi
simularea proceselor economice. Lucrări practice. Studii de caz. Teste de
autoevaluare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 71-74; 78-
84; 89-101; 197-201; 216-230.

BIBLIOGRAFIE AJUTĂTOARE
1. C.Bâgu, F.Badea, V.Deac, C.Dobrin, Al. Creangă – Sisteme de organizare
a producţiei – Studii de caz şi lucrări practice complexe, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001.
2. C. Bâgu, F.Badea, V.Deac, C.Dobrin, Al. Creangă – Politici manageriale
de producţie – Studii de caz şi lucrări practice complexe, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001 (Pentru materialele de la punctul 1 şi 2 numai
aplicaţiile practice privind tematica recomandată).
3. Ghe. Băşanu, M. Pricop, A.Gluvacov – Managementul aprovizionării şi
desfacerii – aplicaţii practice, teste grilă, studii de caz, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999, pag. 9-56; 62-66; 77-134.
4. I.Vasilescu – Tabele de compunere şi discontare. Indicaţii metodologice
de folosire, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
5. I.Vasilescu, M.Botezatu (coordonatori) – Investiţii. Studii de caz. Teste
grilă, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
6. C. Raţiu-Suciu, I.Radu – Modelare&Informatică managerială (teste
grilă), Ed. Lito, A.S.E. 2000.
7. C.Raţiu-Suciu – Modelarea şi simularea proceselor economice, ed. II-a,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 81-91; 145-151.
8. C.Raţiu-Suciu (coord.), F.Luban, D.Hîncu, N.Ene – Modelarea şi
simularea proceselor economice, Lucrări practice. Studii de caz. Teste
de autoevaluare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 60-70;
76-77; 193-196.
9. *** Modelare&Informatică managerială. Teste grilă. Licenţă,
CEP/ASE, 2000, pag. 8-20; 28-47; 56-58; 78-112; 114-120.

11
CAPITOLUL 2

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI


Facultatea de Management
Specializarea Managementul serviciilor
Proba: MANAGEMENT

TEMATICA LICENŢĂ

1. Fundamentele managementului organizaţiei – definire, funcţii, strategia şi


politica organizaţiei (concepte, componente, tipologie), sistemul decizional
(definirea deciziei manageriale, cerinţe), sistemul informaţional (definire,
componente, deficienţe), organizare procesuală (definire, componente,
documente organizatorice), cultura organizaţională (concept, modalităţi de
manifestare, funcţii), managerii (definire, tipuri şi stiluri), leadership (definire,
conţinut, stiluri şi eficacitate).
2. Metodologii manageriale – reproiectarea sistemului de management,
metodologii de reproiectare a sistemului decizional, informaţional şi
organizatoric şi metodologia de elaborare a strategiei organizaţiei; sisteme,
metode şi tehnici de management (managementul prin obiective,
managementul prin proiecte, managementul prin excepţii, diagnosticarea,
delegarea, tabloul de bord).
3. Management comparat – definire, şcoli, influenţa culturii asupra
managementului, modele, rol, studiile de management comparat
(particularităţi, etape), tendinţe în managementul organizaţiei pe plan mondial
(factori, principalele mutaţii).
4. Sisteme de organizare a producţiei – tipuri de producţie; caracterizarea
sistemelor de organizare structurală, în spaţiu şi timp a producţiei; amplasarea
locurilor de muncă (obiective, metode, efecte economice); stabilirea
configuraţiei fluxurilor tehnologice; dimensionarea suprafeţelor de producţie;
organizarea producţiei în flux (tipologie, elemente de proiectare, stocuri de
producţie neterminată); sisteme de organizare procesuală a transportului intern
şi determinarea necesarului de mijloace de transport.
5. Politici manageriale de producţie – performanţa, competitivitatea şi
flexibilitatea în producţie; indicatorii producţiei; politici manageriale privind
fundamentarea producţiei; pregătirea tehnologică şi material-organizatorică a
producţiei; capacitatea de producţie (factorii care determină mărimea ei,
elaborarea planului de reparaţii, metodologia de calcul, indicatorii de folosire,
balanţele capacităţilor şi suprafeţelor de producţie, programul de încărcare a
utilajelor); politici manageriale de folosire şi corelare a capacităţilor de
producţie; fundamentarea costurilor şi preţurilor unitare de producţie ale
produselor; politici manageriale privind reducerea costurilor de producţie.

12
6. Managementul operaţional al producţiei – programarea – funcţie a
managementului operaţional al producţiei; coordonarea – funcţie a
managementului operaţional al producţiei.
7. Managementul aprovizionării cu resurse materiale – concept, conţinut,
trăsături; organizarea structurală a subsistemului de aprovizionare; gestiunea
economică a stocurilor; fundamentarea programului de aprovizionare al
unităţilor economice; strategia în aprovizionarea materială.
8. Managementul desfacerii producţiei – concept, conţinut, trăsături;
organizarea structurală a subsistemului de desfacere; strategia în desfacerea
(vânzarea) produselor.
9. Strategii şi politici în domeniul resurselor umane – rolul şi particularităţile
resurselor umane în cadrul organizaţiei; principalele activităţi ale MRU;
modelele elaborate în domeniul MRU; tipuri de strategii în domeniul
resurselor umane; elaborarea şi implementarea strategiilor în domeniul
resurselor umane; principalele cerinţe ale politicilor din domeniul resurselor
umane.
10. Analiza şi proiectarea posturilor – cerinţe privind analiza posturilor;
specificaţia postului; principalele obiective ale analizei posturilor; tipuri de
analize ale posturilor; tehnica incidentelor critice; modele de proiectare a
posturilor; abordări şi metode ale definirii sau proiectării posturilor; sursele de
recrutare a personalului; managementul carierei (conceptul de carieră) factorii
care influenţează alegerea carierei, stadiile carierei, eficacitatea carierei);
definirea evaluării performanţelor: probleme potenţiale şi surse de erori ale
procesului de evaluare a performanţelor; prevenirea sau estomparea
problemelor potenţiale şi a surselor de erori.
11. Sistemul serviciilor publice din economie - noţiune, tipologie, caracteristici;
categorii de servicii publice locale; agenţi economici prestatori de servicii
publice.
12. Investiţiile în societatea contemporană: investiţiile şi relansarea
economică, contribuţia investiţiilor la modernizarea economiei naţionale
– investiţiile şi eficienţa economică: conceptul de eficienţă economică,
raportul dintre optim şi eficient, factorii de creştere a eficienţei economice,
impactul modernizării şi al restructurării economiei naţionale asupra eficienţei
economice; indicatorii eficienţei economice a obiectivelor de investiţii;
influenţa factorului timp asupra eficienţei economice a investiţiilor; tehnica
actualizării; metodologia B.I.R.D. de evaluare a studiilor de fezabilitate;
momentul optim de achiziţie a studiilor de fezabilitate.
13. Managementul proiectelor de construcţii – structuri organizatorice;
activităţile de lucrări publice de construcţii; calculul valorii ofertelor;
elementele de organizare a proceselor de producţie pentru execuţia proiectelor
de construcţii; managementul timpului; managementul resurselor materiale şi
umane necesare proiectului; finalizarea proiectului.
14. Sistemul informatic al unei societăţi comerciale – sistemul informaţional –
componentă a sistemului de management; tipologia sistemelor informatice
pentru management; sisteme informatice cu tratare on-line a lucrărilor;

13
sisteme informatice cu tratarea lucrărilor în timp real; sisteme informatice cu
tratarea lucrărilor în regim de acces multiplu simultan.
15. Informatica în procesul de optimizare a deciziilor – pachete de programe
de optimizare liniară; pachet de programe pentru determinarea deciziei
optimale în condiţii multicriteriale de certitudine; pachete de programe pentru
exercitarea atributului de previziune; pachete de programe funcţionale
metodei ADC; pachete de programe destinate activităţii de elaborare a
reţelelor optime de croire.
16. Bazele metodologice ale realizării sistemelor informatice pentru
management – principii metodologice de realizare a sistemelor informatice
pentru management; etapa de analiză preliminară; etapa de analiză detaliată;
proiectarea noului sistem informatic; organigrama de funcţionare a
subsistemului informatic pentru activitatea de producţie; folosirea ingineriei
valorii în proiectarea sistemelor informatice.
17. Procesul de trecere de la sistemul real (organizaţie) la modelul de
simulare – simularea numerică; metoda de simulare Monte Carlo; simularea
problemelor de drum critic pentru probleme complexe la nivel de organizaţie;
rezolvarea problemelor decizionale ale organizaţiei cu modelarea procedurală;
schema generală de concepere a algoritmilor euristici.
18. Modelarea proceselor decizionale multicriteriale, fuzzy şi în cascadă.
19. Analiza de senzitivitate a costurilor şi resurselor – structura sortimentală şi
de produs în sistem conversaţional; analiza cost-durată, ADC/Resurse.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. O.Nicolescu, I. Verboncu – Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1999:
pag. 402; 413-419; 438-439.
2. O.Nicolescu, I.Verboncu – Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, pag. 16-27, 100-102, 104-112, 129-
132, 154-160, 180-193, 195-217, 316-341, 342-344, 351-357
3. O.Nicolescu, I.Verboncu – Metodologii manageriale, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001, pag. 18-31, 62, 69-86, 114-125, 131-134, 139-
152, 156-168, 202-209, 267-283, 302-309, 323-325, 376-383
4. E.Burduş, Gh.Căprărescu – Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 160-170, 220-224
5. O.Nicolescu – Management comparat, Ed. a II-a, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000, pag. 30-31; 37-42; 44-53; 69-71; 78-81; 325-334.
6. E.Burduş – Management comparat internaţional, Ed. Economică,
Bucureşti, 2001, pag. 52-73.
7. E.Burduş, Gh.Căprărescu, A.Androniceanu, M.Miles – Managementul
schimbării organizaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag. 188-200
8. C.Bărbulescu, C.Bâgu – Managementul producţiei, vol.I – Sisteme de
organizare a producţiei - Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001,: pag.
135-140; 153-156; 166-179; 194-202; 207-213; 217-222; 338-345; 390-396.

14
9. C. Bărbulescu, C.Bâgu – Managementul producţiei, vol.II – Politici
manageriale de producţie, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2002, pag.
55-66; 70-86; 90-94; 119-121; 139-148; 156-157; 192-211; 213-222; 238-
242; 264-266.
10. G. Moldoveanu – Managementul operaţional al producţiei – Ed.
Economică, Bucureşti, 1999, pag. 43-105; 129-197.
11. Ghe. Băşanu, M. Pricop – Managementul aprovizionării şi desfacerii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2001, pag. 20-24; 26-43; 86; 95-126; 128-134; 138-
147; 149-156; 159-162; 172-183; 197-202; 282; 286-287; 290-300; 309; 312-
319; 347-357.
12. Gheorghe Cârstea – Asigurarea şi gestiunea resurselor materiale –
Marketingul aprovizionării, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 267-279,
393-417.
13. A.Manolescu – Managementul resurselor umane, Ed. RAI, Imprimeria
“Coresi”, Bucureşti, 1998, 1999, pag. 11-23; 31-35; 55-71; 108-118; 121-122;
138-140; 143-155; 167; 176-194; 238-243; 254-257; 282-292; 304-308; 316-
317; 328; 343-346 sau A. Manolescu – “Managementul resurselor umane”,
Ed. Economică, 2001 pag. 15-29; 39-44; 62-77; 125-128; 130-137; 141-142;
166-167; 171-182; 192-193; 201-217; 282-287; 321-323; 348-358; 372-275;
389; 400; 414-416.
14. I. Plumb (coord.), Ioan Raţiu-Suciu, A. Androniceanu, Anton Parlagi, Ionel
Enache – Managementul serviciilor publice, Ed. A.S.E., Bucureşti, 2000,
pag. 38-61, 88-102, 129-153
15. I.Românu, I.Vasilescu, C.Cicea – Investiţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2000,
pag. 13-18, 73-88, 110-130, 184-201, 211-218, 226-240, 413-422.
16. V.Radu, D.Curteanu – Managementul proiectelor de construcţii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000, pag. 47-54, 145, 147-152, 154, 161-164, 247-
253, 258-260, 271-285, 294-295, 425-429.
17. V.Radu – Achiziţiile de lucrări publice de construcţii. Suport de curs, Ed.
A.S.E., 2002, 29 pagini.
18. I.Radu, M.Ursăcescu, F.Ioniţă – Informatică pentru managementul firmei,
Ed. Almi, 1998, pag. 36-40; 45-50; 54-57; 65-83; 116-117; 120-129; 129-132;
140-147.
19. C.Raţiu-Suciu – Modelarea şi simularea proceselor economice, ed. a II-a,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 11-12; 48-52; 97-99; 106-
111; 121-122; 143-145; 161-167; 184.
20. C.Raţiu-Suciu (coord.), F. Luban, D.Hîncu, N. Ene – Modelarea şi
simularea proceselor economice. Lucrări practice. Studii de caz. Teste de
autoevaluare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 71-74; 78-
84; 89-101; 197-201; 216-230.

BIBLIOGRAFIE AJUTĂTOARE

15
1. C.Bâgu, F.Badea, V.Deac, C.Dobrin, Al. Creangă – Sisteme de organizare a
producţiei – Studii de caz şi lucrări practice complexe, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001.
2. C. Bâgu, F.Badea, V.Deac, C.Dobrin, Al. Creangă – Politici manageriale de
producţie - Studii de caz şi lucrări practice complexe, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001 (Pentru materialele de la punctul 1 şi 2 numai
aplicaţiile practice privind tematica recomandată).
3. Ghe. Băşanu, M. Pricop, A.Gluvacov – Managementul aprovizionării şi
desfacerii – aplicaţii practice, teste grilă, studii de caz, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999, pag. 9-56; 62-66; 77-134.
4. I.Vasilescu – Tabele de compunere şi discontare. Indicaţii metodologice de
folosire, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
5. I.Vasilescu, M.Botezatu (coordonatori) – Investiţii. Studii de caz. Teste
grilă, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
6. C. Raţiu-Suciu, I.Radu – Modelare&Informatică managerială (teste grilă),
Ed. Lito, A.S.E. 2000.
7. C.Raţiu-Suciu – Modelarea şi simularea proceselor economice, ed. II-a, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 81-91; 145-151.
8. C.Raţiu-Suciu (coord.), F.Luban, D.Hîncu, N.Ene – Modelarea şi simularea
proceselor economice, Lucrări practice. Studii de caz. Teste de
autoevaluare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 60-70; 76-
77; 193-196.
9. *** Modelare&Informatică managerială. Teste grilă. Licenţă, CEP/ASE,
2000, pag. 8-20; 28-47; 56-58; 78-112; 114-120.

16
CAPITOLUL 3

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI


Facultatea de Management
Specializarea Managementul Sistemelor tehnico-economice
Proba: MANAGEMENT

TEMATICA LICENŢĂ

1. Fundamentele managementului organizaţiei - definire, funcţii, strategia şi


politica organizaţiei (concepte, componente, tipologie), sistemul decizional
(definirea deciziei manageriale, cerinţe), sistemul informaţional (definire,
componente, deficienţe), organizarea procesuală (definire, componente,
documente organizatorice), cultura organizaţională (concept, modalităţi de
manifestare, funcţii), managerii (definire, tipuri şi stiluri), leadership
(definire, conţinut, stiluri şi eficacitate).
2. Metodologii manageriale – metodologii de reproiectare a sistemului
decizional, informaţional şi organizatoric; sisteme, metode şi tehnici de
management (managementul prin obiective, managementul prin proiecte,
managementul prin excepţii, diagnosticarea, delegarea, tabloul de bord).
3. Management comparat – definire, şcoli, influenţa culturii asupra
managementului, modele, rol, studiile de management comparat
(particularităţi, etape), tendinţe în managementul organizaţiei pe plan mondial
(factori, principalele mutaţii).
4. Sisteme de organizare a producţiei – tipuri de producţie; caracterizarea
sistemelor de organizare structurală, în spaţiu şi timp a producţiei; amplasarea
locurilor de muncă (obiective, metode, efecte economice); stabilirea
configuraţiei fluxurilor tehnologice; dimensionarea suprafeţelor de producţie;
organizarea producţiei în flux (tipologie, elemente de proiectare, stocuri de
producţie neterminată); sisteme de organizare procesuală a transportului
intern şi determinarea necesarului de mijloace de transport.
5. Politici manageriale de producţie – performanţa, competitivitatea şi
flexibilitatea în producţie; indicatorii producţiei; politici manageriale privind
fundamentarea producţiei; pregătirea tehnologică şi material-organizatorică a
producţiei; capacitatea de producţie (factorii care determină mărimea ei,
elaborarea planului de reparaţii, metodologia de calcul, indicatorii de folosire,
balanţele capacităţilor şi suprafeţelor de producţie, programul de încărcare a
utilajelor); politici manageriale de folosire şi corelare a capacităţilor de
producţie; fundamentarea costurilor şi preţurilor unitare de producţie ale
produselor; politici manageriale privind reducerea costurilor de producţie.
6. Managementul operaţional al producţiei – programarea – funcţie a
managementului operaţional al producţiei; coordonarea – funcţie a
managementului operaţional al producţiei.

17
7. Managementul aprovizionării cu resurse materiale – concept, conţinut,
trăsături; organizarea structurală a subsistemului de aprovizionare; gestiunea
economică a stocurilor; fundamentarea programului de aprovizionare al
unităţilor economice; strategia în aprovizionarea materială.
8. Managementul desfacerii producţiei – concept, conţinut, trăsături;
organizarea structurală a subsistemului de desfacere; strategia în desfacerea
(vânzarea) produselor.
9. Strategii şi politici în domeniul resurselor umane – rolul şi particularităţile
resurselor umane în cadrul organizaţiei; principalele activităţi ale MRU;
modelele elaborate în domeniul MRU; tipuri de strategii în domeniul
resurselor umane; elaborarea şi implementarea strategiilor în domeniul
resurselor umane; principalele cerinţe ale politicilor din domeniul resurselor
umane.
10. Analiza şi proiectarea posturilor – cerinţe privind analiza posturilor;
specificaţia postului; principalele obiective ale analizei posturilor; tipuri de
analize ale posturilor; tehnica incidentelor critice; modele de proiectare a
posturilor; abordări şi metode ale definirii sau proiectării posturilor; sursele
de recrutare a personalului; managementul carierei (conceptul de carieră)
factorii care influenţează alegerea carierei, stadiile carierei, eficacitatea
carierei); definirea evaluării performanţelor: probleme potenţiale şi surse de
erori ale procesului de evaluare a performanţelor; prevenirea sau estomparea
problemelor potenţiale şi a surselor de erori.
11. Definirea şi trăsăturile sistemelor tehnico-economice – scopul proiectării
sistemelor tehnico-economice; principiile fundamentale care stau la baza
proiectării sistemelor tehnico-economice; rolul şi funcţiile subsistemelor în
cadrul sistemelor
tehnico-economice.
12. Investiţiile în societatea contemporană: investiţiile şi relansarea
economică, contribuţia investiţiilor la modernizarea economiei naţionale
– investiţiile şi eficienţa economică: conceptul de eficienţă economică,
raportul dintre optim şi eficient, factorii de creştere a eficienţei economice,
impactul modernizării şi al restructurării economiei naţionale asupra
eficienţei economice; indicatorii eficienţei economice a obiectivelor de
investiţii; influenţa factorului timp asupra eficienţei economice a investiţiilor;
tehnica actualizării; metodologia B.I.R.D. de evaluare a studiilor de
fezabilitate; momentul optim de achiziţie a studiilor de fezabilitate.
13. Rolul factorilor implicaţi în decontarea lucrărilor obiectivelor de
investiţii – aprobarea, autorizarea şi avizarea realizării obiectivelor de
investiţii; etapele elaborării şi documentaţia proiectului tehnic; principiile
fundamentale care stau la baza proiectării construcţiilor industriale; scopul şi
conţinutul proiectelor de arhitectură, rezistenţă, drumuri şi căi ferate uzinale,
instalaţii.
14. Calitatea totală: concept, obiective. Managementul calităţii totale.
Planificarea şi organizarea calităţii în sisteme tehnico-economice. Sistemul
calităţii unui sistem tehnico-economic. Documentele sistemului calităţii.

18
Metode şi tehnici folosite în asigurarea, măsurarea şi analiza calităţii. Auditul
calităţii sistemelor tehnico-economice
15. Managementul proiectelor de construcţii – structuri organizatorice;
organizarea licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea proiectelor pentru
lucrări publice; calculul valorii ofertelor; elementele de organizare a
proceselor de producţie pentru execuţia proiectelor de construcţii;
managementul timpului; managementul resurselor materiale şi umane
necesare proiectului; finalizarea proiectului.
16. Sistemul informatic al unei societăţi comerciale – sistemul informaţional –
componentă a sistemului de management; tipologia sistemelor informatice
pentru management; sisteme informatice cu tratare on-line a lucrărilor;
sisteme informatice cu tratarea lucrărilor în timp real; sisteme informatice cu
tratarea lucrărilor în regim de acces multiplu simultan.
17. Informatica în procesul de optimizare a deciziilor – pachete de programe
de optimizare liniară; pachet de programe pentru determinarea deciziei
optimale în condiţii multicriteriale de certitudine; pachete de programe pentru
exercitarea atributului de previziune; pachete de programe funcţionale
metodei ADC; pachete de programe destinate activităţii de elaborare a
reţelelor optime de croire.
18. Bazele metodologice ale realizării sistemelor informatice pentru
management – principii metodologice de realizare a sistemelor informatice
pentru management; etapa de analiză preliminară; etapa de analiză detaliată;
proiectarea noului sistem informatic; organigrama de funcţionare a
subsistemului informatic pentru activitatea de producţie; folosirea ingineriei
valorii în proiectarea sistemelor informatice.
19. Procesul de trecere de la sistemul real (organizaţie) la modelul de
simulare – simularea numerică; metoda de simulare Monte Carlo; simularea
problemelor de drum critic pentru probleme complexe la nivel de organizaţie;
rezolvarea problemelor decizionale ale organizaţiei cu modelarea
procedurală; schema generală de concepere a algoritmilor euristici.
20. Modelarea proceselor decizionale multicriteriale, fuzzy şi în cascadă.
21. Analiza de senzitivitate a costurilor şi resurselor – structura sortimentală şi
de produs în sistem conversaţional; analiza cost-durată, ADC/Resurse.

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. O.Nicolescu, I. Verboncu – Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1999:
pag. 402; 413-419; 438-439.
2. O.Nicolescu, I.Verboncu – Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, pag. 16-27, 100-102, 104-112, 129-
132, 154-160, 180-193, 195-217, 316-341, 342-344, 351-357
3. O.Nicolescu, I.Verboncu – Metodologii manageriale, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001, pag. 18-31, 62, 69-86, 114-125, 131-134, 139-
152, 156-168, 202-209, 267-283, 302-309, 323-325, 376-383

19
4. E.Burduş, Gh.Căprărescu – Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 160-170, 220-224
5. O.Nicolescu – Management comparat, Ed. a II-a, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000, pag. 30-31; 37-42; 44-53; 69-71; 78-81; 325-334.
6. E.Burduş – Management comparat internaţional, Ed. Economică,
Bucureşti, 2001, pag. 52-73.
7. E.Burduş, Gh.Căprărescu, A.Androniceanu, M.Miles – Managementul
schimbării organizaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag. 188-200
8. C.Bărbulescu, C.Bâgu – Managementul producţiei, vol.I – Sisteme de
organizare a producţiei - Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001,: pag.
135-140; 153-156; 166-179; 194-202; 207-213; 217-222; 338-345; 390-396.
9. C. Bărbulescu, C.Bâgu – Managementul producţiei, vol.II – Politici
manageriale de producţie, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2002, pag.
55-66; 70-86; 90-94; 119-121; 139-148; 156-157; 192-211; 213-222; 238-
242; 264-266.
10. G. Moldoveanu – Managementul operaţional al producţiei – Ed.
Economică, Bucureşti, 1999, pag. 43-105; 129-197.
11. Ghe. Băşanu, M. Pricop – Managementul aprovizionării şi desfacerii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2001, pag. 20-24; 26-43; 86; 95-126; 128-134; 138-
147; 149-156; 159-162; 172-183; 197-202; 282; 286-287; 290-300; 309; 312-
319; 347-357.
12. Gheorghe Cârstea – Asigurarea şi gestiunea resurselor materiale –
Marketingul aprovizionării, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 267-279,
393-417.
13. A.Manolescu – Managementul resurselor umane, Ed. RAI, Imprimeria
“Coresi”, Bucureşti, 1998, 1999, pag. 11-23; 31-35; 55-71; 108-118; 121-122;
138-140; 143-155; 167; 176-194; 238-243; 254-257; 282-292; 304-308; 316-
317; 328; 343-346 sau A. Manolescu – “Managementul resurselor umane”,
Ed. Economică, 2001 pag. 15-29; 39-44; 62-77; 125-128; 130-137; 141-142;
166-167; 171-182; 192-193; 201-217; 282-287; 321-323; 348-358; 372-275;
389; 400; 414-416.
14. I. Plumb (coord.), Ioan Raţiu-Suciu, A. Androniceanu, Anton Parlagi, Ionel
Enache – Managementul serviciilor publice, Ed. A.S.E., Bucureşti, 2000,
pag. 38-61, 88-102, 129-153
15. I.Românu, I.Vasilescu, C.Cicea – Investiţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2000,
pag. 13-18, 73-88, 110-130, 184-201, 211-218, 226-240, 413-422.
16. V.Radu, D.Curteanu – Managementul proiectelor de construcţii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000, pag. 47-54, 145, 147-152, 154, 161-164, 247-
253, 258-260, 271-285, 294-295, 425-429.
17. V.Radu – Achiziţiile de lucrări publice de construcţii. Suport de curs, Ed.
A.S.E., 2002, 29 pagini.
18. I.Radu, M.Ursăcescu, F.Ioniţă – Informatică pentru managementul firmei,
Ed. Almi, 1998, pag. 36-40; 45-50; 54-57; 65-83; 116-117; 120-129; 129-132;
140-147.

20
19. C.Raţiu-Suciu – Modelarea şi simularea proceselor economice, ed. a II-a,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 11-12; 48-52; 97-99; 106-
111; 121-122; 143-145; 161-167; 184.
20. C.Raţiu-Suciu (coord.), F. Luban, D.Hîncu, N. Ene – Modelarea şi
simularea proceselor economice. Lucrări practice. Studii de caz. Teste de
autoevaluare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 71-74; 78-
84; 89-101; 197-201; 216-230.
21. Stoica Maricica – Proiectarea sistemelor tehnico-economice, Ed.
Economică, 2000, pag. 23-30, 37-38, 42-54, 65-74, 75, 85-86, 125, 147, 155,
165-166
22. Stoica Maricica – Proiectarea obiectivelor de investiţii, Ed. Economică,
2001, pag. 14-26, 31, 39-40, 44-45, 53, 54, 61-64, 72, 77-80, 112, 125, 133-
134, 137-139.
23. Olaru Marieta – Managementul calităţii, Ed. Economică, 1999, pag. 68-130,
165-190

BIBLIOGRAFIE AJUTĂTOARE
1. Ghe. Băşanu, M.Pricop, A.Gluvaco – Managementul aprovizionării şi
desfacerii – aplicaţii practice, teste grilă, studii de caz, Ed. Economică,
Bucureşti, 1999, pag. 9-56, 77-134.
2. I.Vasilescu – Tabele de compunere şi discontare. Indicaţii metodologice de
folosire, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
3. I.Vasilescu, M.Botezatu (coord.) – Investiţii. Studii de caz. Teste grilă, Ed.
Economică, Bucureşti, 1999.
4. C.Raţiu-Suciu, I.Radu – Modelare&Informatică managerială (teste grilă),
Ed. Lito, A.S.E., 2000.
5. C.Raţiu-Suciu – Modelarea şi simularea proceselor economice, ed. a II-a,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag. 81-91, 145-151.
6. C.Raţiu-Suciu (coord.), F.Luban, D.Hîncu, N.Ene – Modelarea şi simularea
proceselor economice. Lucrări practice. Studii de caz. Teste de
autoevaluare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 60-70, 76-
77, 193-196.
7. *** Modelare & Informatică managerială, teste grilă Licenţă, CEP/ASE,
2000, pag. 8-20, 28-47, 56-58, 78-112, 114-120.

21
CAPITOLUL 4

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI


Facultatea de Management
Specializarea: Administraţie Publică
Proba: MANAGEMENT

TEMATICA LICENŢĂ

1. Descentralizarea – cadru necesar realizării strategiei de dezvoltare la nivelul


colectivităţilor teritoriale.
2. Tipuri de strategii şi politici publice locale (dezvoltarea economică locală
şi intervenţiile economice; alte tipuri de politici sectoriale) – metodologia
de elaborare a strategiilor de dezvoltare a unei colectivităţi locale.
3. Metodologia de elaborare a strategiei de dezvoltare a unei colectivităţi
locale (sistemul politic local; modelul clasic de elaborare a strategiei).
4. Coordonare şi control organizaţional.
5. Birocraţia şi cultura organizaţională.
6. Putere şi conflicte în cadrul organizaţiilor.
7. Schimbarea organizaţională
8. Evoluţia administraţiei publice; paradigme
9. Structura logico-juridică a normei de drept administrativ – clasificarea
normelor de drept administrativ; trăsăturile raportului de drept administrativ.
10. Activitatea autorităţilor administraţiei publice – sfera formelor activităţii
autorităţilor administraţiei publice, regimul juridic al actelor administrative,
forma şi procedura emiterii actului administrativ, contractele administrative.
11. Fundamentarea şi clasificarea formelor controlului administrativ.
12. Controlul administrativ necontencios.
13. Serviciul public.
14. Răspunderea administrativ-convenţională.
15. Noţiunea de organ al administraţiei publice – competenţa, capacitatea,
sarcinile organelor administraţiei publice.
16. Actele Guvernului.
17. Organizarea administraţiei publice centrale.
18. Administraţia publică locală.
19. Funcţia publică. Statutul funcţionarilor publici.
20. Contractul individual de muncă – încheierea, condiţiile de studii şi vechime
în muncă, durata, conţinutul şi forma contractului individual de muncă,
executarea contractului individual de muncă, suspendarea contractului
individual de muncă, modificarea contractului individual de muncă, încetarea
contractului individual de muncă, concedierea colectivă.
21. Contractul colectiv de muncă – noţiunea, negocierea colectivă, încheierea,
durata, forma şi înregistrarea, executarea, modificarea, suspendarea şi
încetarea contractului colectiv de muncă.

22
22. Rolul şi particularităţile resurselor umane în cadrul organizaţiei.
23. Strategii şi politici în domeniul resurselor umane - principalele activităţi
ale MRU; modele elaborate în domeniul MRU; tipuri de strategii în domeniul
resurselor umane; elaborarea şi implementarea strategiilor în domeniul
resurselor umane; principalele cerinţe ale politicilor din domeniul resurselor
umane.
24. Analiza şi proiectarea posturilor - cerinţe privind analiza posturilor;
specificaţia posturilor; principalele obiective ale analizei posturilor; tehnica
incidentelor critice; modele de proiectare a posturilor; abordări şi metode ale
definirii sau proiectării posturilor; sursele de recrutare a personalului;
managementul carierei (conceptul de carieră, factorii care influenţează
alegerea carierei; stadiile carierei; eficacitatea carierei).
25. Definirea evaluării performanţelor - probleme potenţiale şi surse de erori
ale procesului de evaluare a performanţelor; prevenirea sau estomparea
problemelor potenţiale şi a surselor de erori.
26. Managementul achiziţiilor publice – caracterizarea, evaluarea şi selecţia
furnizorilor; planificarea activităţii de asigurare a resurselor materiale şi
serviciilor; achiziţiile publice; achiziţiile publice electronice.
27. Fundamentele managementului organizaţiei - obiectul de studiu al
managementului, procesul şi funcţiile manageriale; strategia organizaţiei:
definire, componente, clasificare; sistemul decizional: definirea deciziei
manageriale, tipologie; sistemul informaţional: definire, componente,
clasificarea informaţiilor, circuitele şi fluxurile informaţionale; sistemul
organizatoric: organizarea procesuală (definire, componente); organizarea
structurală (definire, componente, tipuri de structuri organizatorice);
manageri şi leadership (definire, sfera cunoştinţelor, calităţilor şi
aptitudinilor, tipurile de manageri şi stilurile de management, creşterea
eficacităţii muncii managerilor).
28. Metodologii manageriale – reproiectarea sistemului de management –
metodologia de elaborare şi aplicare a strategiei; sisteme, metode şi tehnici de
management; metodologii de reproiectare decizională, informaţională şi
organizatorică; modalităţi şi ghid de eficientizare a managementului.

BIBLIOGRAFIE
1. M.Profiroiu - Managementul strategic al colectivităţilor locale, Ed.
Economică, 1999-colecţia de administraţie publică, pag. 17-32; 65-125; 143-
196.
2. A.Iorgovan - Tratat de drept administrativ, Ed. Nemira, Bucureşti, 2000,
vol. I pag. 143-157, 253-370, 372-402, vol.II pag. 61-76, 225-234, 235-305,
345-370, 489-503, 521-527, 528-543, 597-632.
3. Verginia Vedinaş – “Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului
public”, Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2000
4. Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, Monitorul
Oficial, nr. 600/8.12.1999

23
5. Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea guvernului şi a
ministerelor, Monitorul Oficial nr. 164 din 02.04.2001;
6. Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, Monitorul Oficial nr.
204 din 24.04.2001
7. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor,
Monitorul Oficial nr. 410 din 25.07.2001
8. I.T.Ştefănescu – Dreptul muncii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, pag.
102-133; 165-370.
9. A.Manolescu – Managementul resurselor umane, Ed. RAI, Imprimeria
“Coresi”, Bucureşti, 1998-1999, pag. 11-23, 31-35, 55-71, 108-118, 121-122,
138-140, 143-155, 167, 176-194, 238-243, 254-257, 282-292, 304-308, 316-
317, 328, 343-346 sau A. Manolescu – “Managementul resurselor umane”,
Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag. 15-29; 39-44; 62-77; 125-128; 130-
137; 141-142; 166-167; 171-182; 192-193; 201-217; 282-287; 321-323; 348-
358; 372-275; 389; 400; 414-416.
10. G. Cârstea – Asigurarea şi gestiunea resurselor materiale – Marketingul
aprovizionării, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag.: 45-74; 267-279.
11. G. Cârstea, Monica Nedelcu – Managementul achiziţiilor publice, Ed. ASE,
Bucureşti, 2002, pag.: 23-92; 94-101.
12. G.Moldoveanu – Analiza organizaţională, Ed. Economică, Bucureşti, 2000,
pag. 100-115, 118-144, 148-165, 170-179. 186-195.
13. O.Nicolescu, I. Verboncu – Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 2001, pag. 16-27, 100-102, 104-112, 129-
132, 154-160, 180-193, 195-217, 316-341.
14. O.Nicolescu, I.Verboncu – Metodologii manageriale, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001, pag. 18-31, 62, 69-86, 114-125, 131-134, 139-
152, 156-161, 202-209, 267-283, 302-209, 323-325, 376-383.
15. Armenia Androniceanu – Management public, Ed. Economică, Bucureşti,
2000, pag. 15-22, 37-44, 69-70, 73-92, 135-154, 181-185, 194-201, 204-213,
224-228.
16. Armenia Androniceanu – Management public internaţional, Ed.
Economică, Bucureşti, 2000, pag.40-52, 71-85, 143-156.

24
PARTEA a II-a – EXEMPLE GRILE DE EXAMEN

CAPITOLUL 5
MANAGEMENT GENERAL

1. Arătaţi care din variantele prezentate mai jos reprezintă funcţii ale managementului
firmei:
a) previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare;
b) previziune, cercetare-dezvoltare, organizare, producţie, salarizare;
c) previziune, organizare, planificare, conducere, motivare;
d) previziune, coordonare, decizie, comercială, financiar-contabilă;
e) previziune, organizare, cercetare-dezvoltare, comunicare, personal.

2. „Precizarea modalităţilor de realizare a obiectivelor” este un element de conţinut al


funcţiei:
a) previziune;
b) organizare;
c) coordonare;
d) antrenare;
e) control-evaluare.

3. „Comunicarea” şi „motivarea” constituie suportul:


a) relaţiilor între manageri şi executanţi;
b) subsistemului metodologic şi decizional;
c) funcţiunii de personal şi de cercetare-dezvoltare;
d) funcţiei de coordonare şi de antrenare;
e) funcţiei de coordonare şi activităţii de personal;

4. Completaţi definiţia următoare cu unele din cuvintele regăsite mai jos:


„Strategia cuprinde ansamblul ......................., principalele modalităţi de realizare,
împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit
misiunii organizaţiei”.
a) obiectivele majore ale organizaţiei, pe termen lung;
b) obiectivele majore ale organizaţiei pe termen mediu şi lung;
c) obiectivele organizaţiei;
d) obiectivelor;
e) obiectivelor organizaţiei pe termen lung.

5. Unele componente ale strategiei se află printre elementele prezentate mai jos. Vă
rugăm să le identificaţi:
a) obiective strategice - misiune - sinergie – resurse – oameni – informaţii;
b) obiective strategice – misiune – termene – oameni – informaţii – avantaj competitiv;
c) obiective strategice – misiune – resurse – modalităţi – termene – avantaj competitiv;
d) obiective strategice – misiune – modalităţi – resurse – oameni – avantaj competitiv;
e) obiective strategice – misiune – modalităţi – oameni – termene – avantaj competitiv.

25
6. Expresia „Se referă la unul sau mai multe elemente de importanţă pentru consumatori,
ceea ce îi determină să cumpere produsul sau serviciul respectiv” este un element de
caracterizare a:
a) obiectivelor strategice;
b) opţiunilor strategice;
c) avantajului competitiv;
d) strategiei organizaţiei;
e) misiunii organizaţiei.

7. Strategia de privatizare se delimitează după criteriul:


a) sfera de cuprindere;
b) dinamica obiectivelor;
c) sfera de cuprindere şi dinamica obiectivelor;
d) natura obiectivelor şi a principalelor abordări;
e) nici unul din criteriile de mai sus.

8. Se dă următorul caz: S.C. PROSPERITATEA S.A. a înregistrat în ultimii 3 ani o


înrăutăţire a situaţiei economice, concretizată în scăderea dramatică a producţiei,
disponibilizarea masivă a personalului şi lipsa profitului. Managementul firmei este pus
în situaţia de a elabora strategia pentru următorii 5 ani. Arătaţi pentru ce tip de strategie
trebuie să opteze dacă se ia în considerare dinamica obiectivelor:
a) globală;
b) ofensivă;
c) de redresare;
d) de consolidare;
e) de dezvoltare.

9. Strategiile economice se delimitează după criteriul:


a) gradul de participare a firmei la elaborarea strategiei;
b) dinamica obiectivelor;
c) natura obiectivelor şi a principalelor abordări;
d) natura viziunii, obiectivelor şi mijloacelor încorporate;
e) sfera de cuprindere.

10. Factorii primari ai deciziei manageriale se află printre elementele prezentate mai jos:
a) decidentul şi mediul ambiant decizional;
b) decidentul şi elementele endogene firmei ce alcătuiesc situaţia decizională;
c) decidentul şi elementele exogene firmei ce alcătuiesc situaţia decizională;
d) decidentul şi variantele decizionale;
e) decidentul, variantele decizionale şi criteriile decizionale.

11. „Probabilitatea realizării obiectivului decizional este mare, dar asupra manierei în
care trebuie procedat există dubii serioase” este o caracteristică a deciziilor:
a) certe;
b) de risc;
c) incerte;

26
d) curente;
e) strategice.

12. Deciziile de management sunt adoptate, la nivelul unei societăţi comerciale, numai
de:
a) adunarea generală a acţionarilor şi consiliul de administraţie;
b) directorul general;
c) directorul general şi directorii executivi;
d) directori, şefi de compartimente şi maiştri;
e) practic de orice manager individual şi de grup indiferent de poziţia ierarhică din cadrul
organizaţiei.

13. „Deciziile care contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor derivate de gradul 1


sau 2” sunt:
a) decizii curente;
b) decizii de risc;
c) decizii tactice;
d) decizii participative;
e) decizii strategice.

14. Care din etapele procesului decizional strategic lipsesc din schema de mai jos?
Ce legături se stabilesc între aceste etape şi mediul decizional?

Evaluarea deciziei
Aplicarea deciziei
Situaţia stimul

Stabilirea variantelor
definirea problemei

Mediul
Identificarea şi

decizional
decizionale

Situaţii
stimuli

Decidentul

a) precizarea obiectivelor şi a criteriilor decizionale - relaţii indirecte bilaterale;


b) precizarea obiectivelor şi criteriilor decizionale - relaţii indirecte univoce;

27
c) precizarea obiectivelor şi a criteriilor decizionale-relaţii directe univoce; alegerea
decidentului – relaţii indirecte univoce;
d) precizarea obiectivelor şi a criteriilor decizionale-relaţii directe univoce; alegerea
decidentului – relaţii directe univoce;
e) precizarea obiectivelor şi a criteriilor decizionale – relaţii indirecte univoce; deciderea
– relaţii directe univoce.

15. Care din elementele prezentate în continuare nu constituie cerinţe de raţionalitate


(parametrii calitativi) pentru decizia de management:
a) fundamentarea ştiinţifică;
b) adoptarea deciziei de către managementul de nivel superior al firmei;
c) „împuternicirea” deciziei;
d) integrarea deciziei în ansamblul deciziilor firmei;
e) formularea corespunzătoare a deciziei.

16. Se dă următoarea situaţie „În dimineaţa zilei de 20 august a.c. directorul general al
S.C. PROSPERITATEA S.A., primeşte un telefon de la cel mai important client, că
acesta este în imposibilitatea de a achita contravaloarea unei facturi de 500 milioane lei în
termenul solicitat. În felul acesta este pusă sub semnul întrebării plata salariilor prevăzută
pentru ziua de 22 august a.c. Directorul general, decide, într-un moment de furie, ruperea
relaţiilor contractuale cu un astfel de client”.
Arătaţi ce parametru calitativ (cerinţă de raţionalitate) al deciziei nu s-a respectat, cu
prioritate, în cazul descris mai sus:
a) fundamentarea ştiinţifică;
b) oportunitatea;
c) integrarea în ansamblul deciziilor microeconomice;
d) formularea corespunzătoare;
e) „împuternicirea” deciziei.

17. Ce cuvânt (cuvinte) trebuie introdus(e) în locul liniei punctate din fraza:
„Adoptarea unei decizii de către persoana sau grupul de persoane ce au competenţa
necesară” exprimă conţinutul cerinţei de raţionalitate numită …………………………….
a) fundamentarea ştiinţifică;
b) oportunitatea;
c) integrarea în ansamblul deciziilor firmei;
d) „împuternicirea”;
e) formularea corespunzătoare.

18. Se dă următoarea situaţie: „Consiliul de administraţie întrunit în şedinţa din 11


septembrie a.c. hotărăşte numirea Dlui I.P. în funcţia de manager de producţie, în locul
Dlui I.G., în vederea realizării programului de restructurare. Numirea este valabilă
începând cu 15 septembrie a.c. Răspunde: managerul general al întreprinderii, G.P.
Arătaţi dacă decizia adoptată este completă (formulată corespunzător):
a) nu, pentru că nu precizează obiectivul decizional;
b) da;
c) nu, pentru că nu se evidenţiază modalitatea de realizare a obiectivului;

28
d) nu, pentru că nu este precizat decidentul;
e) nu, pentru că nu se precizează perioada de aplicare a deciziei.

19. Arătaţi care din elementele prezentate mai jos constituie etape ale metodologiei de
reproiectare decizională:
a) stabilirea apartenenţei deciziilor pe funcţii ale managementului firmei;
b) analiza încadrării tipologice a deciziilor adoptate;
c) reproiectarea sistemului decizional;
d) stabilirea principalelor modalităţi de perfecţionare a sistemului decizional;
e) prezentarea unor procese decizionale strategico-tactice.

20. Care din variantele de mai jos exprimă cel mai bine componentele sistemului
informaţional?
a) date-informaţii – circuite informaţionale – documente informaţionale – proceduri
informaţionale;
b) date-informaţii – circuite informaţionale – documente informaţionale – mijloace de
tratare a informaţiilor;
c) date-informaţii – circuite şi fluxuri informaţionale – proceduri informaţionale –
calculatorul electronic;
d) date-informaţii – circuite şi fluxuri informaţionale – documente informaţionale –
mijloace de tratare a informaţiilor;
e) date-informaţii – circuite şi fluxuri informaţionale – proceduri informaţionale –
mijloace de tratare a informaţiilor.

21. Diferenţa dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic este dată de:
a) existenţa unor informaţii specifice;
b) existenţa unor circuite şi fluxuri informaţionale mai scurte;
c) culegerea, transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a informaţiilor;
d) culegerea, transmiterea şi prelucrarea manual – automatizată a informaţiilor;
e) folosirea calculatorului pentru rezolvarea unor probleme complexe.

22. Sistemul informaţional îndeplineşte mai multe funcţii în cadrul managementului


firmei, regăsite printre elementele prezentate în continuare:
1. funcţia decizională;
2. funcţia de vehiculare a informaţiilor;
3. funcţia de prelucrare automată a informaţiilor;
4. funcţia de informatizare a activităţilor firmei;
5. funcţia operaţională;
6. funcţia de documentare;
7. funcţia de asigurare a exercitării unor procese de management în eşalonul superior al
managementului firmei;
8. funcţia de eliminare a unor deficienţe de informare a managerilor.
Care din combinaţiile de mai jos reflectă cel mai bine aceste funcţii?
a) (1-2-3);
b) (1-5-6);
c) (2-3-4);

29
d) (4-7-8);
e) (5-6-7);

23. Filtrajul, ca deficienţă a sistemului informaţional, constă în:


a) modificarea intenţionată a mesajului informaţional;
b) modificarea mesajului informaţional prin transmiterea repetată pe circuite
informaţionale paralele a aceloraşi informaţii;
c) modificarea informaţiei funcţie de modificările în mijloacele de tratare a acesteia;
d) modificarea conţinutului informaţiei la solicitarea managementului de nivel superior;
e) modificarea neintenţionată a conţinutului informaţiei.

24. Potrivit hotărârii conducerii RA, I.Ştefănescu, şef compartiment export, înaintează pe
data de 5 ale fiecărei luni, directorului comercial, situaţia realizării exportului pe luna
precedentă. Pe data de 6 ale lunii curente lui Ştefănescu i se telefonează de directorul
general pentru a întocmi situaţia exportului pe luna trecută conform formularului special
trimis. O săptămână mai târziu i se solicită de la minister situaţia realizării exportului în
luna anterioară. Ştefănescu anunţă că are deja o asemenea situaţie şi o transmite imediat.
Domnul de la minister insistă să se întocmească situaţia respectivă pe baza punctajului
său, volumul de informaţii fiind redus, iar succesiunea acestora, diferită. În plus, cererea
este concepută unitar pentru toate regiile autonome.
Indicaţi dacă în situaţia respectivă se manifestă:
a) redudanţa;
b) filtrajul;
c) distorsiunea;
d) supraîncărcarea circuitelor informaţionale ;
e) filtrajul şi distorsiunea.

25. Realizarea unui studiu de perfecţionare a sistemului informaţional presupune


parcurgerea unor etape regăsite printre elementele prezentate mai jos.
1. prezentarea sistemului informaţional (identificarea elementelor informaţionale);
2. stabilirea sferei de cuprindere;
3. declanşarea studiului de perfecţionare;
4. proiectarea de ansamblu a noului sistem informaţional;
5. perfecţionarea (reproiectarea) noului sistem informaţional;
6. proiectarea de detaliu a noului sistem informaţional;
7. implementarea noului sistem informaţional;
8. reprezentarea grafică a circuitelor informaţionale;
9. analiza critică a sistemului informaţional;
10. stabilirea eficienţei măsurilor.
Precizaţi-le în ordinea firească de succedare:
a) (1-3-5-7-10);
b) (3-1-9-5-7);
c) (1-3-9-5-10);
d) (1-2-3-9-5);
e) (1-3-8-9-5);

30
26. În categoria principiilor specifice de raţionalizare managerială se înscriu:
1. principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor;
2. principiul aproprierii managementului de execuţie;
3. principiul concentrării asupra abaterilor semnificative;
4. principiul managementului participativ;
5. principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie;
6. principiul unităţii de decizie şi acţiune;
7. principiul definirii armonizate a posturilor şi funcţiilor;
8. principiul variantei optime.
Care din combinaţiile de mai jos exprimă principii de concepere şi funcţionare a
sistemului informaţional?
a) (1, 2, 4);
b) (1, 3, 5);
c) (2, 4, 6);
d) (1, 7, 8);
e) (3, 7, 8).

27. „Asigurarea compatibilităţii între componentele sistemului informaţional şi crearea


premiselor integrării informaţiilor pe verticala sistemului de management” sunt expresia
principiului:
a) corelării sistemului informaţional cu sistemul decizional şi organizarea structurală;
b) unităţii metodologice a tratării informaţiilor;
c) asigurării de maximum de informaţii finale din fondul de informaţii primare;
d) asigurării unui timp corespunzător de reacţie componentelor şi ansamblului sistemului
managerial
e) flexibilităţii sistemului informaţional.

28. Postul, compartimentul şi ponderea ierarhică sunt componente structurale ale firmei.
Ce alte subdiviziuni organizatorice cunoaşteţi din cele prezentate în continuare:
a) funcţia, nivelul ierarhic şi relaţiile organizatorice;
b) sarcinile, funcţiunile, funcţia;
c) sarcinile, atribuţiile, obiectivele individuale;
d) funcţia, nivelul ierarhic şi competenţele;
e) funcţia, funcţiunile şi activităţile.

29. În figura de mai jos, „triunghiul de aur” al organizării, sunt evidenţiate elementele de
definire a postului:

autoritate responsabilităţi

obiective
individuale

sarcini

31
Arătaţi care din acestea sunt supradimensionate:
a) responsabilitate;
b) sarcinile;
c) autoritatea (competenţele);
d) sarcinile şi autoritatea (competenţele);
e) obiectivele individuale.

30. Directorul economic transmite fiecărui compartiment elemente metodologice cu


privire la elaborarea, execuţia şi urmărirea bugetelor, determinarea şi urmărirea
cheltuielilor, înregistrarea acestora în documente justificative etc.
Arătaţi ce tip de relaţii organizatorice există între directorul economic şi şefii
compartimentelor funcţionale şi operaţionale:
a) de autoritate – ierarhice;
b) de control;
c) de autoritate – funcţionale;
d) de autoritate – de stat major;
e) de reprezentare.

31. Economistul Ionescu este încadrat în compartimentul economic al Secţiei I –


Mecanice şi se ocupă, printre altele, de urmărirea abaterilor faţă de obiective la nivelul
acestui centru de gestiune. Pentru aceasta, primeşte lunar de la şeful compartimentului
bugete, indicaţii cu privire la înregistratea şi transmiterea operativă a abaterilor.
Arătaţi dacă în cazul arătat mai sus, între economistul Ionescu şi şeful compartimentului
de Bugete se stabilesc relaţii organizatorice:
a) de colaborare;
b) de autoritate ierarhice;
c) de autoritate funcţionale;
d) de control;
e) de reprezentare.

32. Există vreo diferenţă între post şi funcţie, ca principale componente ale structurii
organizatorice?
a) nu, pentru că ambele sunt componente ale structurii orgaizatorice;
b) nu, este doar o deosebire terminologică;
c) da, pentru că funcţia include mai multe posturi cu aceleaşi caracteristici generale;
d) da, pentru că funcţia exprimă anumite atribute manageriale;
e) nu, pentru că în organigramă sunt consemnate doar posturile.

33. Ce elemente definesc un post?


a) sarcinile, atribuţiile, lucrările;
b) sarcinile, atribuţiile, responsabilităţile;
c) sarcinile, activităţile, competenţele;
d) sarcinile, competenţele, responsabilităţile;
e) sarcinile, competenţele, obiectivele specifice.

34. Obiectivele pe care ar trebui să le cuprindă fişa postului sunt:

32
a) obiective specifice;
b) obiective individuale;
c) obiective derivate II;
d) obiective derivate I;
e) fişa postului nu cuprinde “obiective”.

35. Se dă următoarea situaţie: Postul de şef compartiment “Organizare managerială” are


precizate, prin fişa postului, sarcini, competenţe şi responsabilităţi aşa cum arată textul de
mai jos:
1. face propuneri pentru îmbunătăţirea structurii organizatorice a firmei;
2. asigură elaborarea în termen a situaţiilor informaţionale solicitate;
3. furnizează informaţii solicitate de realizatorii tabloului de bord destinat managerului
de nivel superior;
4. ia măsuri pentru îndeplinirea cantitativă şi calitativă a obiectivelor ce revin
compartimentului;
5. asigură asistenţa managerială de specialitate altor compartimente;
6. răspunde de calitatea informaţiilor oferite managerului general;
7. ia măsuri pentru transmiterea la timp a noilor machete pentru fişele de post şi
descrierile de funcţii;
8. face propuneri de documente organizatorice (ROF, fişe de post, organigramă).
Care din elementele prezentate constituie competenţe ale şefului compartimentului de
“organizare managerială”?
a) 1-3-4-5;
b) 2-3-4-5;
c) 1-3-4-6;
d) 1-4-7-8;
e) 1-4-5-8.

36. În organigramă sunt vizualizate:


a) sarcinile, competenţele şi responsabilităţile posturilor;
b) posturile şi obiectivele individuale ce le caracterizează;
c) practic toate componentele primare ale structurii organizatorice;
d) atribuţiile, responsabilităţile şi competenţele compartimentelor funcţionale şi
operaţionale;
e) posturile, funcţiile şi obiectivele firmei.

37. Se dă următoarea situaţie:


Structura organizatorică a S.C. ELECTRONISTUL S.A. cuprinde mai multe
compartimente funcţionale şi operaţionale, subordonate după cum urmează:
• managerul general: compartimentul resurse umane, compartimentul strategii,
compartimentul CFG, compartimnetul AQ-CTC;
• managerul tehnic şi de producţie: compartimentul cercetare, compartimentul
organizare, compartimentul PLUP, compartimentul mecano-energetic şi investiţii, 3 secţii
de producţie, un atelier mecano-energetic;

33
• managerul economic – comercial: compartimentul aprovizionare, compartimentul
desfacere, compartimentul marketing, compartimentul financiar – contabilitate,
compartimentul informatică.
Care din combinaţiile enumerate mai jos exprimă cel mai corect dimensiunea ponderilor
ierarhice pentru cei trei manageri de nivel superior (cifrele din paranteze indică, în
ordine, ponderile managerului general, managerului tehnic şi de producţie, managerului
economic-comercial):
a) (4, 8, 5);
b) (6, 8, 5);
c) (4, 5, 5);
d) (6, 5, 2);
e) (6, 8, 2).

38. Se dă următoarea situaţie:


“Societatea ELECTRONISTUL S.A. este o întreprindere de dimensiuni mari (850
de salariaţi) şi dispune de o structură organizatorică ierarhic funcţională. În organigramă
sunt evidenţiate principalele componente ale acesteia. Numărul de niveluri ierarhice este
foarte ridicat (10), iar secţiile de producţie sunt subordonate atât managerului de
producţie, cît şi managerului general. În pofida unor modificări de amploare în mediul
ambiant al firmei, precum şi în caracteristicile dimensionale şi funcţionale ale acesteia,
actuala structură organizatorică este nemodificată din 1993”.
Pentru raţionalizarea structurii organizatorice este necesară respectarea unor
principii, precum:
1. principiul managementului participativ;
2. principiul aproprierii conducerii de execuţie;
3. principiul flexibilităţii structurii;
4. principiul permanenţei managementului;
5. principiul variantei optime;
6. principiul unităţii de decizie şi acţiune;
7. principiul asigurării concordanţei dintre natura posturilor şi caracteristicile
titularilor acestora;
8. principiul definirii armonizate a posturilor şi funcţiilor.
Care din acestea nu au fost respectate?
a) (3, 4, 7);
b) (1, 2, 3);
c) (1, 4, 6);
d) (2, 3, 6);
e) (2, 3, 8).

39. Organigrama aferentă structurii organizatorice a S.C. PROSPERITATEA S.A. este


prezentată în figura 1:

34
AGA

CA

Director general

Director tehnic Director comercial Director economic

C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9

S1 S2

A1
Figura 1

Ci – compartimente funcţionale
S1, S2 – secţii de producţie
A1 – atelier mecano-energetic
Care din principiile de structurare organizatorică nu a fost respectat?
a) principiul managementului participativ;
b) principiul permanentei conducerii;
c) principiul unităţii de decizie şi acţiune;
d) principiul flexibilităţii;
e) principiul supremaţiei obiectivelor.

40. Organigrama aferentă structurii organizatorice a S.C. PROSPERITATEA S.A. este


prezentată în figura 1:

35
Folosind organigrama prezentată, arătaţi care este dimensiunea ponderilor ierarhice
pentru directorul general, directorul economic şi directorul tehnic (în această ordine):
a) 3-2-2;
b) 6-2-3;
c) 9-2-5;
d) 6-2-5;
e) 9-2-3.

41. Organigrama aferentă structurii organizatorice a S.C. PROSPERITATEA S.A. este


prezentată în figura 1:
Pe ce nivel ierarhic se află şeful compartimentului C3 şi şeful atelierului A1 reprezentate
în organigrama de mai sus?
a) 4-7;
b) 5-6;
c) 3-6;
d) 6-7;
e) 5-7.

42. Metodologia de analiză şi re(proiectare) organizatorică necesită parcurgerea mai


multor etape şi faze regăsite printre elementele prezentate în continuare:
1. analiză prin prisma principiilor de structurare organizatorică;
2. identificarea şi prezentarea sistemului organizatoric;
3. principalele obiective ale firmei şi activităţile necesare;
4. examinarea încadrării cu personal;
5. analiza critică a sistemului organizatoric;
6. analiza principalelor documente organizatorice;
7. perfecţionarea sistemului organizatoric;
8. consemnarea structurii organizatorice în documente adecvate.
Vă rugăm să răspundeţi care din combinaţiile de mai jos reflectă cel mai bine astfel de
etape?
a) (2-5-7);
b) (2-5-8);
c) (1-2-5);
d) (1-2-4);
e) (4-5-6).

43. Una din variantele organizatorice ale managementului prin proiecte este
„managementul prin proiecte cu stat major”. Care din elementele prezentate mai jos
reprezintă caracteristica definitorie a acestei variante:
a) acordarea responsabilităţii realizării proiectului unei persoane desemnată drept
conducător de proiect;
b) răspunderea pentru realizarea proiectului revine în exclusivitate conducerii formale a
firmei, alcătuită din managerul şi managerii executivi;
c) răspunderea pentru realizarea proiectului revine atât conducătorului de proiect cât şi
managementului de nivel superior, alcătuit din managerul general şi managerii executivi;

36
d) răspunderea pentru realizarea proiectului revine managerului tehnic şi
compartimentelor de cercetare-dezvoltare din subordinea sa;
e) răspunderea pentru realizarea proiectului revine unui colectiv de proiect aflat în
subordinea nemijlocită a conducătorului de proiect.

44. Echipa de proiect este utilizată în managementul prin proiecte:


a) cu responsabilitate individuală;
b) cu stat major;
c) mixt;
d) cu responsabilitate individuală şi stat major;
e) cu stat major şi mixt.

45. „Stabilirea modalităţilor de control” este o etapă a promovării şi utilizării:


a) managementului prin obiective;
b) managementului prin proiecte;
c) managementului prin excepţii;
d) diagnosticării;
e) şedinţei.

46. Promovarea şi utilizarea managementului prin excepţii influenţează, cu prioritate:


a) subsistemul organizatoric;
b) subsistemul de management;
c) subsistemul informaţional;
d) subsistemul decizional;
e) nu influenţează nici o componentă a managementului.

47. „Riscul profesional şi riscul proiectului” caracterizează:


a) managementului prin proiecte cu responsabilitate individuală;
b) managementului prin proiecte cu stat-major;
c) managementul prin proiecte mixt;
d) managementul prin proiecte cu responsabilitate individuală şi cu stat-major;
e) practic toate variantele de management prin proiecte.

48. „Schema cerinţei de intervenţie decizională” sau „schema de alertă” este specifică:
a) managementului prin obiective;
b) managementului prin excepţii;
c) managementului prin proiecte;
d) managementului prin produs;
e) managementului de criză.

49. Realizarea unui studiu de diagnosticare implică mai multe etape. Alegeţi-le din
enumerarea prezentată în continuare:
1. prezentarea caracteristicilor tipologice ale firmei;
2. documentare preliminară;
3. identificarea şi interpretarea simptomelor semnificative;
4. precizarea cauzelor care provoacă disfuncţionalităţi (puncte slabe);

37
5. precizarea cauzelor care provoacă puncte forte;
6. evidenţierea cauzală a principalelor puncte forte;
7. stabilirea disfuncţionalităţilor şi a cauzelor care le generează;
8. elaborarea de recomandări.
a) 2-3-6-7-8;
b) 1-2-4-5-8;
c) 1-3-6-7-8;
d) 2-3-4-5-8;
e) 1-2-3-4-5.

50. Care din variantele de mai jos exprimă cel mai bine sensul expresiei: „Atribuirea
temporară a exercitării unei sarcini de către manager subordonatului său nemijlocit,
împreună cu competenţele şi răspunderea necesare”?
a) descentralizarea managerială;
b) delegare;
c) delegare de sarcini;
d) delegare de responsabilităţi;
e) delegare de autoritate.

51. Delegarea se caracterizează prin mai multe componente şi etape de aplicare:


1. delimitarea sarcinilor conducătorului în posibile, probabile şi imposibil de
delegat;
2. „însărcinarea”;
3. atribuirea competenţei formale (autorităţii);
4. acordarea responsabilităţii;
5. obţinerea avizului şefului ierarhic pentru delegare;
6. optimizarea raporturilor dintre încredere şi control;
7. evaluarea rezultatelor delegării;
8. efectuarea delegării numai între un manager şi un subordonat nemijlocit al
acestuia.
Care din variantele de mai jos sunt componente ale delegării?
a) (1,2,6);
b) (1,3,7);
c) (2,3,4);
d) (2,3,5);
e) (5,6,8).

52. „Posibilitatea de diminuare a responsabilităţii în muncă a persoanelor implicate” este


o limită a:
a) diagnosticării;
b) delegării;
c) şedinţei;
d) tabloului de bord;
e) descentralizării

38
53. Se dă următoarea situaţie: Şeful compartimentului „Management” hotărăşte ca
începând de azi, inginerul Ionescu să nu se mai ocupe de adaptarea regulamentului de
organizare şi funcţionare, datorită frecventelor depăşiri de termene.
Această lucrare va reveni economistului Popescu, cu aceeaşi vechime în
compartiment.
Se procedează, în consecinţă, la modificarea fişelor de post ale celor doi
specialişti.
Arătaţi dacă în cazul descris mai sus s-a utilizat delegarea?
a) da, deoarece sunt respectate regulile delegării;
b) nu, pentru că nu s-au respectat regulile delegării;
c) nu, pentru că nu s-au avut în vedere toate etapele delegării;
d) nu, pentru că decizia adoptată de şeful compartimentului este una de natură
organizatorică;
e) nu, pentru că nu au făcut obiectul delegării toate elementele de definire a postului.

54. Cultura organizaţională este:


a) starea de spirit a personalului, ce tinde să prevaleze într-o anumită perioadă, reflectare
a evoluţiilor organizaţiei;
b) ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor
conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină şi condiţionează
funcţionalitatea şi performanţele;
c) starea de spirit a personalului, valorile, credinţele şi comportamentele personalului;
d) ansamblul valorilor, credinţelor şi aspiraţiilor, conturate în decursul timpului în fiecare
organizaţie;
e) ansamblul valorilor, credinţelor şi comportamentelor conturate în decursul timpului şi
care influenţează indirect eficienţa organizaţiei.

55. Arătaţi care din elementele prezentate mai jos nu constituie modalităţi de manifestare
a culturii organizaţionale:
a) istorioarele şi miturile;
b) simbolurile;
c) statuturile şi rolurile;
d) ritualurile şi ceremoniile;
e) scopul şi obiectivele organizaţiei.

56. Precizaţi care din componentele majore ale culturii organizaţionale exprimă anumite
concepţii şi promovează anumite valori şi comportamente în cadrul firmei?
a) simbolurile;
b) istorioarele şi miturile;
c) comportamentele;
d) ritualurile şi ceremoniile;
e) statuturile şi rolurile.

57. Arătaţi care din variantele de mai jos nu constituie funcţii ale culturii organizaţionale:
a) direcţionarea salariaţilor şi grupurilor de salariaţi în vederea realizării obiectivelor
organizaţionale;

39
b) păstrarea şi transmiterea valorilor şi tradiţiilor organizaţiei;
c) dependenţa performanţelor de capacitatea lor organizaţională;
d) protecţia salariaţilor faţă de ameninţările potenţiale ale mediului ambiant;
e) scientizarea managementului firmei.

58. Manager este:


a) numai directorul general al firmei;
b) orice persoană din eşalonul superior al firmei care adoptă decizii;
c) orice persoană din eşaloanele superior şi mediu ce adoptă decizii;
d) orice persoană care adoptă decizii;
e) orice persoană care adoptă decizii ce influenţează comportamentul decizional şi
acţional al altor persoane.

59. Stilurile de management se caracterizează prin:


1. solidă pregătire managerială şi profesională;
2. folosirea pe scară largă a delegării şi consultării subordonaţilor;
3. folosirea pe scară redusă a delegării şi consultării subordonaţilor;
4. accent deosebit pe realizarea sarcinilor şi a obiectivelor de către subordonaţi;
5. asigurarea unui climat de muncă destins, favorabil dezvoltării personalităţii
subordonaţilor;
6. situarea pe primul plan a relaţiilor de autoritate de tip ierarhic;
7. situarea pe primul plan a relaţiilor de autoritate de stat major;
8. situarea pe primul plan a relaţiilor de control.
Arătaţi care din acestea caracterizează stilul participativ de management?
a) 1-2-5;
b) 1-2-4;
c) 3-4-6;
d) 1-7-8;
e) 2-7-8.

60. Precizaţi care din elementele evidenţiate mai jos nu constituie determinanţi ai
leadership-ului:
a) situaţia managerială;
b) situaţia economică a organizaţiei;
c) pregătirea profesională, managerială şi generală;
d) calităţi native;
e) situaţia managerială şi calităţi native.

61. „Construirea de sisteme de motivare şi comunicaţii perfecţionate bazate pe încredere


reciprocă recunoscute ca atare de toţi componenţii organizaţiei” este o caracteristică a
stilului de leadership:
a) autocratic;
b) birocratic;
c) laissez-faire;
d) democratic;
e) simbiotic;

40
62. „Eu nu pot să-mi permit să greşesc sau să părăsesc organizaţia” şi „Eu pot munci în
această organizaţie sau în oricare alta” sunt caracteristici ale managerului clasic, respectiv
managerului leader. Arătaţi care element major diferenţiază aceste abordări, din cele
enumerate mai jos:
a) optica generală a abordării;
b) priorităţile finale;
c) sursele productivităţii şi inovării;
d) obţinerea responsabilităţii;
e) riscuri, recompense, avantaje.

63. „Sociabilitatea, flexibilitatea, cooperarea, comunicaţiile bune ascendente, descendente


şi orizontale, spiritul de deschidere şi atmosfera prietenească în cadrul firmei” sunt
principalele dimensiuni ale stilului de leadership:
a) autocratic;
b) birocratic;
c) „laissez-faire”;
d) democratic;
e) ale ultimelor două stiluri (variantele c şi d).

64. „Criteriul procesual” şi „criteriul structural-organizatoric” stau la baza delimitării:


a) centrelor de gestiune din sfera producţiei;
b) centrelor de gestiune auxiliare;
c) centrelor de gestiune specifice activităţilor funcţionale;
d) centrelor de gestiune, indiferent de tip;
e) nici unui tip de centru de gestiune.

65. Variantele de mai jos exprimă şi unele etape ale managementului prin obiective:
1. stabilirea obiectivelor fundamentale;
2. stabilirea celorlalte categorii de obiective;
3. remodelarea subsistemelor decizional, informaţional şi organizatoric;
4. elaborarea bugetului firmei;
5. alegerea variantei organizatorice de management;
6. coordonarea şi urmărirea realizării obiectivelor;
7. dimensionarea centrelor de gestiune;
8. urmărirea realizării obiectivelor.
Care din grupele de variante prezentate în continuare este cea mai corectă?
a) 1-2-3-4;
b) 3-4-6-7;
c) 1-2-3-6;
d) 1-2-3-8;
e) 2-3-5-6.

66. „Determinarea nevoilor informaţionale ale beneficiarilor de informaţii amplasate în


diverse ipostaze ierarhice” este:

41
a) etapă a metodologiei de concepere, completare, transmitere şi utilizare a tabloului de
bord;
b) etapă a reproiectării sistemului informaţional;
c) etapă a utilizării managementului prin excepţii;
d) fază a conceperii tabloului de bord;
e) fază a etapei de declanşare a reproiectării sistemului informaţional.

67. Principalele decizii şi acţiuni ce urmează a fi adoptate şi iniţiate pentru realizarea


obiectivelor se regăsesc în următoarea componentă a managementului prin obiective:
a) sistemul de obiective;
b) programele de acţiune;
c) instrucţiunile;
d) calendarele de termene;
e) metodele manageriale utilizabile în managementul prin obiective.

68. Care din variantele de mai jos exprimă corect legătura dintre componentele
procesuale şi obiective:
a) funcţiune – obiective derivate I;
b) activitate – obiective derivate I;
c) funcţiune – obiective derivate II;
d) atribuţie – obiective derivate II;
e) sarcină – obiective specifice.

69. „Identificarea şi interpretarea simptomelor semnificative” este o etapă a:


a) diagnosticării;
b) managementului prin obiective;
c) managementului prin excepţii;
d) reproiectării sistemului informaţional;
e) reproiectării sistemului organizatoric.

70. Reprezentarea grafică a structurii organizatorice este asigurată de:


a) regulamentul de organizare şi funcţionare;
b) organigramă;
c) fişa postului;
d) descrierea de funcţie;
e) diagramele de flux.

71. Organizarea este:


a) funcţie a managementului şi funcţie a organizaţiei;
b) activitate distinctă şi funcţie a organizaţiei;
c) compartiment subordonat directorului general şi activitate distinctă;
d) compartiment subordonat directorului general şi funcţie a managementului;
e) funcţie a managementului şi activitate distinctă;

72. Cele mai importante trăsături ale motivării se referă la:


1. acordarea de recompense / sancţiuni atât materiale, cât şi moral spirituale;

42
2. acordarea de recompense / sancţiuni funcţie de specificitatea persoanei, a
colectivului din care face parte şi a situaţiei la care se referă;
3. acordarea de recompense / sancţiuni în exclusivitate materiale;
4. acordarea de recompense / sancţiuni în fiecare zi;
5. acordarea de recompense materiale şi moral-spirituale în exclusivitate;
6. acordarea de sancţiuni materiale şi moral-spirituale cu preponderenţă;
7. acordarea de recompense / sancţiuni în funcţie de nevoile prioritare ale individului
(fiziologice, de securitate şi siguranţă, ş.a.m.d.);
8. acordarea de recompense / sancţiuni în funcţie de pregătirea şi vechimea în
muncă.
Precizaţi care din combinaţiile de variante prezentate mai jos constituie caracteristici ale
motivării, ca suport al antrenării?
a) (1,2,8)
b) (2,3,8)
c) (2,3,7)
d) (4,5,6)
e) (1,2,7)

73. În şedinţa Consiliului de administraţie al S.C. ELECTRONISTUL S.A. din 15 iunie


a.c. au fost adoptate următoarele decizii:
1. disponibilizarea unui număr de 26 salariaţi cu pregătire medie începând cu 1 iulie
a.c.;
2. aprobarea trecerii pe costuri a unor penalizări pentru întârzierile plăţilor către
furnizor;
3. aprobarea înfiinţării compartimentului de bugetare de la 1 iulie a.c. ca urmare a
funcţionării firmei pe centre de gestiune;
4. stabilirea şi aprobarea strategiei firmei până în anul 2005 în condiţiile privatizării
acesteia;
5. aprobarea plăţii unor credite restante în regim de urgenţă;
6. aprobarea plăţilor restante către principalii furnizori până la 1 august a.c.;
7. coordonare realizării investiţiei de retehnologizare a secţiei I de către directorul
tehnic;
8. aprobarea trecerii pe costuri a unor locaţii C.F.R.
Arătaţi care din aceste decizii pot fi asociate cu funcţiile de previziune, organizare şi
antrenare ale managementului firmei. Pentru aceasta vă rugăm să folosiţi simbolurile:
Pv – previziune;
O – organizare;
A – antrenare;
În redactarea răspunsurilor folosiţi simbolurile mai sus-menţionate şi numărul de ordine
ale deciziei (exemplu Pv – 9)
a) Pv – 1; O – 2; A – 3;
b) Pv – 7; O – 3; A – 8;
c) Pv – 3; O – 6; A – 1;
d) Pv – 3; O – 5; A – 7;
e) Pv – 4; O – 3; A – 1;

43
74. „Scientizarea muncii de management” este o funcţie a:
a) subsistemului decizional;
b) subsistemului organizatoric;
c) subsistemului metodologic;
d) subsistemului informaţional;
e) subsistemului managerial;

75. Principalele elemente de diferenţiere a politicii de strategia organizaţiei se află printre


aspectele enumerate mai jos:
1. gradul de detaliere mai pronunţat;
2. sferă de cuprindere mai redusă;
3. concretizare în planul anual;
4. orizont de timp mai redus, de regulă un an;
5. caracter orientativ;
6. modalităţi de realizare a obiectivelor diferite de cele prevăzute în strategie;
7. reflectă cultura organizaţiei;
8. nu sunt simple concretizări ale strategiei.
Arătaţi care din combinaţiile prezentate în continuare reflectă cel mai bine aceste
particularităţi?
a) 1 – 2 – 3 – 4;
b) 1 – 2 – 4 – 5;
c) 3 – 4 – 6 – 7;
d) 1 – 3 – 4 – 8;
e) 4 – 5 – 6 – 7;

76. Se dau mai jos, câteva elemente de fundamentare şi elaborare a strategiei:


1. diferenţierea stretegiei în funcţie de faza ciclului de viaţă al orgenizaţiei;
2. realizarea de studii de marketing;
3. asigurarea continuităţii elaborării şi aplicării strategiei;
4. flexibilitatea strategiei;
5. obţinerea avantajului concurenţial;
6. elaborarea de studii ecologice;
7. trensferul internaţional de know-how managerial.;
8. realizarea unor complexe studii de diagnosticare.
Care din combinaţiile prezente în continuare reprezintă premise ale elaborării strategiei?
a) 1 – 2 – 5 – 8;
b) 2 – 4 – 6 – 8;
c) 2 – 3 – 6 – 8;
d) 1 – 3 – 4 – 7;
e) 1 – 3 – 4 – 5;

77. Elaborarea propriu-zisă a strategiei implică un scenariu evidenţiat de una din


variantele de mai jos. Vă rugăm să arătaţi care din acestea prezintă logic un asemenea
scenariu.

44
a) formularea misiunii – precizarea obiectivelor strategice – stabilirea modalităţilor
strategice – dimensionarea resurselor – fixarea termenelor – precizarea configuraţiei de
ansamblu a strategiei;
b) formularea misiunii – precizarea obiectivelor strategice – stabilirea modalităţilor
strategice – dimensionarea resurselor – stabilirea avantajului competitiv – precizarea
configuraţiei de ansamblu a strategiei;
c) formularea misiunii – precizarea obiectivelor strategice – stabilirea modalităţilor
strategice – stabilirea modalităţilor strategice – dimensionarea resurselor – fixarea
termenelor – stabilirea avantajului competitiv;
d) formularea misiunii firmei – precizarea obiectivelor strategice – stabilirea modalităţilor
strategice – dimensionarea resurselor – fixarea termenelor – asigurarea climatului de
muncă;
e) formularea misiunii firmei – precizarea obiectivelor strategice – stabilirea modalităţilor
strategice – dimensionarea resurselor – fixarea termenelor – elaborarea strategiei şi
politicii globale;

78. ”Ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregăteşte, adoptă, aplică şi evaluează
decizia managerială” defineşte:
a) actul decizional;
b) procesul decizional;
c) procesul de management;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte;
e) nici una din variante nu este corectă;

79. Se dă următoarea situaţie:


S.C. PROSPERITATEA S.A îşi propune, pentru acest an, un complex de
obiective, după cum ilustrează elementele prezentate în continuare:
Obiectivul fundamental: creşterea profitului cu cel puţin 20% faţă de realizările
anului precedent
Alte obiective:
- creşterea cifrei de afaceri cu minimum 30%;
- creşterea productivităţii muncii cu minimum 15%;
- creşterea volumului producţiei cu 16%.
Arătaţi dacă obiectivul referitor la cifra de afaceri este:
a) obiectiv derivat de gradul I;
b) obiectiv derivat de gradul II;
c) obiectiv specific;
d) obiectiv individual;
e) nici una din variante;

80. Utilizarea timpului de lucru de către manageri înregistrează mai multe deficienţe.
Dintre acestea amintim:
1. ponderea redusă a timpului afectat muncii de concepţie, de perspectivă;
2. utilizarea necorespunzătoare a secretariatului;
3. raporturi deficitare cu subordonaţii;
4. proporţie redusă a timpului destinat muncii de documentare;

45
5. fragmentarea excesivă a timpului de lucru;
6. nefolosirea consultanţilor în management;
7. depăşirea frecventă a duratei normale a zilei de muncă;
8. practicarea unor stiluri autoritare de management.
Arătaţi care din combinaţiile de mai jos exprimă aspecte ale structurii necorespunzătoare
a utilizării timpului de lucru:
a) 1 – 2 – 3;
b) 1 – 4 – 5;
c) 1 – 5 – 7;
d) 4 – 5 – 7;
e) 3 – 6 – 8;

81. Una din modalităţile majore de eficientizare a muncii managerilor se regăsesc printre
elementele de mai jos:
1. îmbunătăţirea raporturilor cu subordonaţii;
2. utilizarea eficace a secretarului;
3. folosirea colaboratorilor moderni;
4. perfecţionarea sistemului decizional;
5. îmbunătăţirea raporturilor cu subsistemele din care face parte firma sau grupul
condus;
6. respectarea programului normal de lucru, de 8 ore;
7. creşterea veniturilor salariale ale subordonaţilor pentru evitarea conflictelor
sociale;
8. acordarea unei atenţii deosebite relaţiilor de colaborare, de cooperare.
Care din combinaţiile următoare exprimă cel mai corect astfel de modalităţi?
a) 6 – 7 – 8;
b) 4 – 5 – 6;
c) 1 – 2 – 3;
d) 3 – 4 – 6;
e) 1 – 6 – 8;

82. “Consemnarea unor programe şi calendare de sarcini” este:


a) o lucrare a secretariatului;
b) o regulă de programare a muncii managerului;
c) o regulă de comportament a managerului faţă de subordonaţi;
d) o lucrare (modalitate) de organizare managerială;
e) o funcţie a secretariatului;

83. „Proiectarea / reproiectarea globală sau parţială a managementului, realizarea de


studii de fezabilitate, realizarea studiilor de diagnosticare”, reprezintă domenii principale
în care este necesară imperios prezenţa:
a) asistenţilor manageriali;
b) consultanţilor în management;
c) informaticienilor;
d) psihosociologilor;
e) specialiştilor subordonaţi nemijlocit managerilor de nivel superior;

46
84. Care din variantele prezentate mai jos sunt metode de programare şi organizare a
muncii managerului:
1. managementul prin obiective;
2. delegarea;
3. programul şi graficul de activitate;
4. şedinţa;
5. agenda;
6. diagnosticarea;
7. dosarul cu probleme complexe;
8. tabloul de bord.
Alegeţi combinaţia de variante cea mai bună din următoarele:
a) 1 – 2 – 3;
b) 2 – 3 – 4;
c) 4 – 5 – 6;
d) 3 – 5 – 7;
e) 3 – 5 – 8;

85. Care din elementele prezentate mai jos constituie colaboratori moderni ai
managementului?
a) asistenţii manageriali;
b) consultanţi în management;
c) colectivele intercompartimentale;
d) specialişti în informatică;
e) toate poziţiile exprimate la celelalte puncte;

86. Cea mai adecvată definire a organizării procesuale este următoarea:


a) descompunerea proceselor de muncă în elemente componente, analiza acestor
componente, cu scopul regrupării lor în funcţie de diferite criterii, în vederea realizării
obiectivelor cu un plus de eficienţă;
b) armonizarea desfăşurării proceselor de muncă fizică şi intelectuală în cadrul
organizaţiei, cu scopul îndeplinirii în condiţii de eficienţă maximă a obiectivelor stabilite;
c) stabilirea tuturor proceselor de muncă fizică şi intelectuală care concură la realizarea
obiectivelor organizaţiei;
d) planificarea tuturor proceselor de muncă fizică şi intelectuală de care depinde
realizarea în condiţii de eficienţă maximă a obiectivelor organizaţiei;
e) alegerea celor mai adecvate metode şi tehnici de management, prin folosirea cărora se
poate îmbunătăţi activitatea managerilor din cadrul organizaţiei;

87. Care dintre următoarele definiţii ale componentelor organizării procesuale este
falsă?
a) Atribuţia este reprezentată de ansamblul sarcinilor executate periodic de personal cu
cunoştinţe specifice unui domeniu restrâns, care concură la realizarea unui obiectiv
specific;

47
b) Activitatea este reprezentată de ansamblul atribuţiilor omogene ce se îndeplinesc de
personal ce posedă cunoştinţe de specialitate dintr-un domeniu mai restrâns, cu scopul
îndeplinirii obiectivelor derivate de gradul II;
c) Funcţiunea este reprezentată de ansamblul activităţilor omogene şi/sau complementare
desfăşurate de personal de o anumită specialitate, folosind metode şi tehnici specifice, cu
scopul realizării obiectivelor derivate de gradul I;
d) Funcţiunea reprezintă o componentă de bază (elementară) a unui proces complex, sau
un proces de muncă simplu, desfăşurat cu scopul realizării unui obiectiv individual, care
de regulă se atribuie unei singure persoane;
e) Sarcina reprezintă o componentă de bază (elementară) a unui proces complex, sau un
proces de muncă simplu, desfăşurat cu scopul realizării unui obiectiv individual, care de
regulă se atribuie unei singure persoane;

88. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?


a) Dereglările care pot apare în manifestarea unei funcţiuni a organizaţiei pot conduce
atât la dereglări în lanţ, în cadrul altor funcţiuni, cât şi la o auto-agravare a dereglărilor;
b) În cadrul unei întreprinderi recent creată se manifestă cu intensitate maximă
funcţiunile de cercetare-dezvoltare şi de producţie şi cu intensitate mai mică funcţiunea
de personal;
c) Perioada de amorsare, care apare în manifestarea unei funcţiuni, se caracterizează prin
aceea că deşi se consumă resurse pentru manifestarea funcţiunii nu se obţin rezultate;
d) Perioada de remanentă se caracterizează prin aceea că după încetarea manifestării
funcţiunii se obţin în continuare rezultate;
e) Perioada de concomitenţă se caracterizează prin faptul că se consumă şi resurse pentru
manifestarea funcţiunii, şi se obţin şi rezultate;

89. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?


a) Decizia de management reprezintă procesul de alegere dintr-o mulţime de variante de
acţiune, ţinând cont de anumite criterii, pe aceea care este considerată cea mai
avantajoasă pentru atingerea unor obiective;
b) Obiectivele decizionale sunt reprezentate de nivelurile criteriilor decizionale, care se
pot realiza prin aplicarea variantelor decizionale în fiecare stare a naturii sau stare a
condiţiilor obiective;
c) Mulţimea consecinţelor, ca element al procesului decizional, cuprinde ansamblul
rezultatelor potenţiale ce se pot obţine potrivit fiecărui criteriu decizional şi fiecărei stări
a condiţiilor obiective, prin aplicarea variantelor decizionale;
d) Decizia de management presupune ca mulţimea variantelor să fie formată din cel puţin
două elemente, existenţa unei finalităţi, concretizată în realizarea unor obiective şi
influenţarea acţiunilor şi/sau comportamentului a cel puţin unei alte persoane decât
decidentul, prin aplicarea variantei alese;
e) Raţionalitatea deciziilor de management presupune ca acestea să fie fundamentate
ştiinţific, împuternicite, clare, concise şi ne-contradictorii, oportune, eficiente şi
complete;

Răspunsuri corecte:

48
intrebare raspuns 50 b
1 a 51 c
2 a 52 b
3 d 53 d
4 a 54 b
5 c 55 e
6 c 56 a
7 d 57 e
8 c 58 e
9 d 59 a
10 a 60 b
11 c 61 e
12 e 62 e
13 c 63 d
14 e 64 d
15 b 65 c
16 a 66 d
17 d 67 b
18 b 68 a
19 c 69 a
20 e 70 b
21 c 71 e
22 b 72 e
23 a 73 e
24 a 74 c
25 b 75 d
26 b 76 d
27 b 77 c
28 a 78 b
29 b 79 a
30 c 80 b
31 c 81 c
32 c 82 a
33 d 83 b
34 b 84 d
35 d 85 e
36 c 86 a
37 b 87 d
38 d 88 b
39 c 89 a
40 c
41 b
42 a
43 e
44 e
45 b
46 c
47 e
48 b
49 a

49
CAPITOLUL 6
MANAGEMENT COMPARAT

1. Care din formulările prezentate în continuare constituie definirea corectă şi completă a


managementului comparat:
a) managementul comparat constă în ansamblul elementelor care reflectă similarităţile şi
deosebirile dintre managementul practicat în toate ţările lumii;
b) managementul comparat este ştiinţa care studiază procesele şi relaţiile manageriale din
cadrul organizaţiilor, descoperă legităţile care le guvernează şi concepe sisteme, metode,
tehnici etc. de amplificare a eficacităţii şi eficienţei organizaţiei;
c) managementul comparat se ocupă de managementul şi activităţile corporaţiilor
internaţionale şi în mod specific cu asigurarea şi controlul de fonduri, oameni şi
informaţii ce traversează frontiere naturale şi politice;
d) managementul comparat are în vedere practica managerială ce se realizează în
întreprinderile din diferite ramuri ale economiei naţionale – industrie, construcţii,
transporturi etc. – într-o viziune comparatistă;
e) managementul comparat este ştiinţa care studiază procesele şi relaţiile manageriale din
organizaţii ce funcţionează în contexturi naţionale diferite, axându-se asupra identificării
şi analizării asemănărilor şi deosebirilor manageriale, în vederea favorizării transferului
internaţional de know-how managerial şi a creşterii funcţionalităţii, eficacităţii şi
eficienţei organizaţiilor.

2. Clasificarea şcolilor de management comparat în socio-economică, ecologică,


comportistă (behavioristă) şi eclectic empirică a fost realizată de:
a) R.Farmer;
b) R.Nath;
c) R.Tung;
d) H.Schollhammer;
e) E.Miller.

3. Indicaţi în care şcoală se încadrează concepţia şi modelul de management comparat a


specialistei R.Tung:
a) dezvoltării economice;
b) mediului;
c) comportistă;
d) sistemelor deschise;
e) centrată pe rolul culturii.

4. Modele consacrate de management comparat se regăsesc printre elementele prezentate


în continuare:
1. Bayes-Laplace;
2. Farmer-Richman;
3. Savage;
4. Negandhi-Prasad;
5. Tung;
6. Porter;
7. John Child;
8. Tofler.
Care din combinaţiile următoare reuneşte modelele consacrate de management comparat:
a) (1-2-4-5);
b) (2-3-6-7);
c) (4-5-6-7);
d) (5-6-7-8);
e) (2-4-5-7).

5. Care din următoarele „axiome” manageriale celebre, aparţine lui Richard Farmer:
a) managementul este arta artelor, întrucât se referă la dirijarea talentului altora;
b) nimic nu este mai permanent şi mai riscant decât schimbarea;
c) managementul este unul dintre factorii de bază care explică dacă o ţară este bogată sau
săracă;
d) singura maşină „antisărăcie” care poate crea bogăţie pentru toţi este întreprinderea
mică şi mijlocie;
e) ochiul stăpânului îngraşă vita;

6. Care din elementele de mai jos reprezintă concepte caracteristice abordării lui
Hofstede:
1. descentralizare/centralizare;
2. orientare pe termen scurt/lung;
3. grad de evitare a incertitudinii ridicat/redus;
4. distanţa faţă de putere mare/mică;
5. orientare instituţională/funcţională.
a) (1-2-3);
b) (2-3-4);
c) (1-3-4);
d) (2-3-5);
e) (1-3-5).

7. Indicaţi care din combinaţiile de elemente prezentate mai jos constituie componente
ale modelului Rosalie Tung:
1. variabilele mediului instrumental;
2. variabilele intraorganizaţionale;
3. variabilele culturale;
4. variabilele de personal;
5. variabilele rezultat.
a) (1-2-4);
b) (2-4-5);
c) (3-4-5);
d) (4-5-1);
e) (5-1-2).

8. Principalele tipuri de utilitate pragmatică ale managementului comparat se regăsesc


printre elementele prezentate în continuare:
1. educaţională;
2. managerială;
3. socială;
4. economică;
5. politică;
6. juridică;
7. psiho-sociologică;
8. tehnologică.
Care din combinaţiile următoare cuprinde ansamblul tipurilor de utilitate principale ale
managementului comparat:
a) (1-2-3-4-5);
b) (3-4-5-6-7);
c) (5-6-7-8-1);
d) (2-3-4-5-7);
e) (4-5-6-7-1).

9. Particularităţile studiilor de management se regăsesc printre elementele prezentate mai


jos:
1. complexitate superioară;
2. multilingvistice;
3. asigurarea echivalenţei;
4. parohiale;
5. volum de muncă mai mare şi divers;
6. etnocentrice;
7. costuri ridicate;
8. dificultate deosebită.
Indicaţi care din combinaţiile următoare conţine numai elemente care reprezintă
particularităţi ale studiilor de management comparat:
a) (1-2-3-4);
b) (5-6-7-8);
c) (2-4-5-8);
d) (1-3-5-7);
e) (2-3-7-8).

10. Prezentăm mai jos diagrama Venn, fără a înscrie variabilele pe care le încorporează.
Aceste variabile se regăsesc printre elementele prezentate în continuare:

DIAGRAMA VENN
1. specifice locurilor de muncă;
2. specifice funcţiunilor organizaţiei;
3. specifice întreprinderii sau organizaţiei;
4. specifice ramurii;
5. specifice teritorial (naţional);
6. specifice corporaţiei multinaţionale;
7. specifice ţărilor Triadei;
8. specifice mediului internaţional.
Care din combinaţiile următoare reprezintă variabilele încorporate în diagrama Venn:
a) (1-3-5);
b) (3-5-8);
c) (3-6-8);
d) (1-2-3);
e) (5-6-8).

11. În continuare prezentăm etapele unui studiu de management comparat:


1. precizarea tematicii;
2. traducerea materialelor implicate;
3. stabilirea scopurilor studiului;
4. măsurarea şi instrumentalizarea fenomenelor manageriale;
5. eşantionarea subiecţilor investigaţi;
6. administrarea desfăşurării investigaţiei;
7. analiza informaţiilor;
8. formularea concluziilor şi valorificarea rezultatelor.
Indicaţi care din combinaţiile următoare reprezintă succesiunea logică a etapelor unui
studiu complex de management comparat:
a) (1,2,3,4,5,6,7,8);
b) (1,3,2,6,5,4,7,8);
c) (3,1,5,2,4,6,7,8);
d) (3,2,1,6,5,4,7,8);
e) (2,1,3,7,4,5,6,8).

12. Măsurarea echivalentă a variabilelor face parte din una dintre etapele studiului de
management comparat inserate în continuare:
Indicaţi în care dintre etapele prezentate se derulează măsurarea echivalentă a
variabilelor?
a) traducerea materialelor;
b) eşantionarea subiecţilor de investigat;
c) administrarea desfăşurării investigaţiei;
d) analiza informaţiilor privind elementele de management investigate;
e) măsurarea şi instrumentalizarea fenomenelor de management.

13. Indicaţi care dintre autorii enumeraţi mai jos au grupat studiile de management
comparat în parohiale, etnocentrice, policentrice, geocentrice, comparative şi sinergetice.
a) Sechest;
b) Richard Farmer şi Barry Richman;
c) Nancy Adler;
d) Geert Hofstede;
e) Hans Scollhammer.

14. Factorii ale căror evoluţii sunt favorizante creşterii eficienţei managementului se
regăsesc între elementele inserate în continuare:
1. ritmul intens al conceperii şi implementării progresului ştiinţifico-tehnic;
2. intensificarea concurenţei pe piaţa internaţională – şi pentru numeroase ţări – pe
piaţa internă manifestându-se hiperconcurenţa;
3. ridicarea substanţială a nivelului de pregătire a resurselor umane;
4. larga proliferare a computerelor în ultimele trei decenii;
5. ritmul rapid de uzură morală a cunoştinţelor şi know-how-ului;
6. intervenţia statutului în vederea creării unui mediu favorizant întreprinderilor;
7. dezvoltarea internaţionalizării activităţilor economice şi integrării la scară
regională şi de mapamond, în contextul globalizării mondiale;
8. instabilitatea şi fluiditatea monetară şi financiară.
Care din combinaţiile de mai jos reprezintă corect şi complet setul de factori ale căror
evoluţii favorizează amplificarea eficacităţii şi eficienţei managementului:
a) (1,3,4,6,7);
b) (3,4,5,6,7);
c) (1,2,3,4,7);
d) (1,3,6,7,8);
e) (3,4,5,6,7).

15. Care din grupele de două elemente inserate mai jos constituie factori specifici,
complecşi şi contradictorii, care influenţează evoluţia managementului într-un anumit
grup de ţări aflate în tranziţie, din Europa:
a) intensitatea şi fluiditatea monetară şi financiară + dificultăţi majore în asigurarea
anumitor materii prime şi combustibili;
b) ritmul rapid de uzură morală a cunoştinţelor şi know-how-ului + hiper-concurenţa la
nivel naţional şi internaţional;
c) trecerea la economia de piaţă + instabilitatea şi fluiditatea monetară şi financiară;
d) trecerea la economia de piaţă + destrămarea CAER-ului;
e) destrămarea CAER-ului + instabilitatea şi fluiditatea monetară şi financiară.

16. Elementele prezentate mai jos cuprind o parte din tendinţele manageriale pe plan
mondial:
1. imprimarea unui caracter post-operativ managementului;
2. amplificarea elementelor metodologico-aplicative;
3. intensificarea caracterului operaţional al managementului;
4. flexibilitatea crescândă a sistemelor manageriale;
5. intensificarea dimensiunii motivaţionale;
6. informatizarea managementului;
7. dezvoltarea caracterului corectiv al managementului;
8. cristalizarea managementului participativ.
Care din combinaţiile următoare reuneşte în mod corect numai tendinţe ale
managementului pe plan mondial:
a) (1,2,4,5,6);
b) (2,3,4,7,8);
c) (4,5,6,7,8);
d) (1,4,6,7,8);
e) (2,4,5,6,8).

17. Între elementele prezentate în continuare se include şi o parte dintre tendinţele


managementului pe plan mondial:
1. profesionalizarea crescândă a managementului;
2. maturizarea managementului;
3. conturarea unei pronunţate dimensiuni internaţionale managementului;
4. conturarea unei pronunţate dimensiuni naţionale managementului;
5. proliferarea abordării sistemice a managementului;
6. cristalizarea managementului participativ;
7. dezvoltarea managementului formativ;
8. proliferarea managementului specializat pe domenii.
Care dintre combinaţiile următoare reuneşte în mod corect numai tendinţe ale
managementului pe plan mondial?
a) (1,3,5,6,7);
b) (2,3,4,6,8);
c) (3,4,5,6,7);
d) (4,5,6,7,8);
e) (2,5,6,7,8).

18. Dimensiunea culturală care scoate în evidenţă „arealul în care judecăm


comportamentul altor persoane” poartă denumirea de:
a) universalism/particularism;
b) individualism/colectivism;
c) afectiv/neutru;
d) specific/difuz;
e) statut câştigat/atribuit.

19. „Pentru a evita conformismul şi dificultatea luării deciziilor se va urmări ...” exprimă
necesitatea unei echilibrări între:
a) universalism şi particularism;
b) individualism şi colectivism;
c) afectiv şi neutru;
d) specific şi difuz;
e) statut câştigat şi atribuit.

20. Precizaţi în care tipuri de culturi organizarea structurală este mult mai formalizată:
a) colectivistă;
b) axată pe universalism;
c) individualistă;
d) axată pe particularism;
e) în nici una din acestea;

21. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?


a) Cultura se prezintă sub forma următoarelor straturi: exterior, format din concepţii de
bază despre viaţă, de mijloc, format din valori şi norme şi interior, format din simboluri şi
produse;
b) Cultura se prezintă sub forma următoarelor straturi: exterior, format din simboluri şi
produse, de mijloc, format din valori şi norme şi interior format din concepţii de bază
despre viată;
c) Cultura este formată din stratul: exterior, format din valori şi norme, de mijloc, format
din simboluri şi produse şi interior format din concepţii de bază despre viaţă;
d) Cultura se prezintă sub forma următoarelor straturi: exterior format din obiceiuri,
cutume, comportamente, de mijloc, format din valori şi norme şi interior format din
concepţii de bază despre viaţă;
e) Cultura se prezintă sub forma următoarelor straturi: interior, reprezentat de calităţile
înnăscute ale indivizilor, de mijloc, reprezentat de valori şi norme şi exterior format din
simboluri şi produse.

22. G.Hofstede defineşte cultura astfel:


a) Modalitate prin care un grup de oameni rezolvă problemele;
b) Acea dominantă a spiritului care îşi lasă amprenta asupra generaţiilor prin operele
realizate de către indivizi;
c) Este rezultatul unor adausuri succesive de valori, când se provoacă un lucru nou,
indiferent că acest lucru se numeşte intervenţia asupra naturii şi fenomenelor ei, ori
corespunde cu realizare unui anumit obiectiv cu caracter social, a unor instituţii de
organizare socială, cu obţinerea unei imagini, a unei metafore poetice, etc.;
d) Un sistem de concepţii moştenite istoric, exprimate simbolic, prin care oamenii
comunică, perpetuează şi-şi dezvoltă cunoştinţele şi atitudinile faţă de viaţă;
e) O programare mentală colectivă care ne face să acceptăm ceva împreună cu membrii
naţiunii sau grupului din care facem parte, dar nu cu componenţii altor grupuri sau
naţiuni.

23. Care dintre următoarele variante stă la baza dimensiunii culturale „distanţă ierarhică
mare/ mică”
a) Gradul de toleranţă faţă de neliniştea provocată de evenimentele viitoare;
b) Inegalitatea dintre indivizii unei societăţi;
c) Intensitatea relaţiilor dintre indivizii unei societăţi;
d) Numărul de niveluri ierarhice din cadrul structurii organizatorice;
e) Diferenţierea rolurilor în societate în funcţie de sex.

24. La baza dimensiunii culturale „controlul incertitudinii intens/ redus” stă următoarea
caracteristică:
a) Gradul de toleranţă faţă de neliniştea provocată de evenimentele viitoare;
b) Inegalitatea dintre indivizii unei societăţi;
c) Intensitatea relaţiilor dintre indivizii unei societăţi;
d) Numărul de niveluri ierarhice din cadrul structurii organizatorice;
e) Diferenţierea rolurilor în societate în funcţie de sex.

25. Dimensiunea culturală „individualism/ colectivism” se explică în opinia lui


G.Hofstede prin:
a) Gradul de toleranţă faţă de neliniştea provocată de evenimentele viitoare;
b) Inegalitatea dintre indivizii unei societăţi;
c) Intensitatea relaţiilor dintre indivizii unei societăţi;
d) Gradul de implicare în viaţa altora;
e) Aderarea la principiile universal acceptate de indivizii unei colectivităţi, sau la
situaţiile particulare;

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns
1 e
2 d
3 d
4 e
5 c
6 b
7 b
8 a
9 d
10 b
11 c
12 e
13 c
14 a
15 d
16 e
17 a
18 a
19 b
20 c
21 b
22 e
23 b
24 a
25 c
CAPITOLUL 7
MANAGEMENTUL PRODUCŢIEI

1. Dintre factorii de mai jos, alegeţi pe acela care nu influenţează mărimea capacităţii de
producţie:
a) numărul utilajelor instalate;
b) mărimea suprafeţei de producţie a verigii;
c) cantitatea de producţie prevăzută;
d) norma de utilizare intensivă a verigii;
e) norma de utilizare extensivă a verigii.

2. Se consideră două grupe de utilaje – j şi j + 1 – ale unei linii de producţie în flux


intermitent la care se execută operaţii tehnologice succesive. Între cele două grupe de
utilaje se formează un stoc circulant de producţie neterminată de acumulare atunci când
(T0 – tactul operaţional):
a) Toj > Toj + 1;
b) Toj < Toj + 1;
c) Toj = Toj + 1;
d) Toj ≥ Toj + 1;
e) Toj ≠ Toj + 1.

3. Se consideră două grupe de utilaje – i şi i + 1 – ale unei linii de producţie în flux


intermitent la care se execută operaţii tehnologice succesive. Între cele două grupe de
utilaje se formează un stoc circulant de producţie neterminată de egalizare atunci când
(To – tactul operaţional):
a) Toi = Toi + 1;
b) Toi < Toi + 1;
c) Toi > Toi + 1;
d) Toi ≠ Toi + 1;
e) Toi ≤ Toi + 1.

4. Precizaţi care din elementele de mai jos se includ în valoarea producţiei marfă
executate:
1. valoarea produselor finite destinate vinzării;
2. creşterea valorii producţiei stocate;
3. valoarea semifabricatelor destinate vinzării;
4. valoarea serviciilor prestate pentru terţi;
5. valoarea materialelor primite de la clienţi;
6. valoarea prelucrării materialelor primite de la clienţi.
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2, 3, 4;
b) 1, 3, 4, 6;
c) 3, 4, 5, 6;
d) 2, 3, 4, 5;
e) 1, 3, 5, 6.
5. Dintre elementele de mai jos, precizaţi pe acela care nu se include în valoarea
producţiei marfă executate:
a) valoarea serviciilor prestate pentru terţi;
b) valoarea semifabricatelor destinate consumului productiv în aceeaşi întreprindere;
c) valoarea semifabricatelor destinat vanzării;
d) valoarea produselor finite destinate vanzării;
e) valoarea prelucrării materialelor primite de la clienţi.

6. Dintre elementele de mai jos, precizaţi pe acela care nu se include în valoarea


producţiei exerciţiului:
a) valoarea producţiei de imobilizari in regie proprie;
b) valoarea circulaţiei interne;
c) creşterea valorii stocurilor de producţie neterminată;
d) modificarea valorii stocurilor de produse finite;
e) valoarea producţiei marfă vandute.

7. Precizaţi care din elementele de mai jos se includ în valoarea producţiei exerciţiului:
1. valoarea produselor finite destinate vanzării;
2. valoarea producţiei de imobilizari in regie proprie;
3. valoarea productiei neterminate la inceputul perioadei de fundamentare;
4. modificarea valorii producţiei stocate;
5. valoarea materialelor aflate in stoc.
Răspunsul corect se găseşte în una din următoarele combinaţii:
a) 1, 3, 5;
b) 2, 3, 4;
c) 3; 4; 5;
d) 1, 4, 5;
e) 1, 2, 4.

8. În metodologia de determinare a mărimii capacităţii de producţie, sectia conducătoare


poate fi:
a) sectia de producţie cu ponderea cea mai mare în valoarea utilajelor din întreprindere;
b) sectia de producţie cu ponderea cea mai mare în numărul de muncitori din
întreprindere;
c) sectia de producţie în care se execută produsul cel mai important din nomenclatorul
întreprinderii;
d) sectia de producţie care realizează cea mai mare contribuţie la profitul brut al
întreprinderii;
e) sectia de producţie în care se înregistrează costurile materiale cele mai mari.

9. Precizaţi care din elementele de mai jos se includ în valoarea adaugata neta:
1. cheltuielile cu salariile personalului;
2. cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor;
3. cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
4. profitul din exploatare;
5. valoarea materialelor primite de la furnizori.
Răspunsul corect se află în una din următoarele combinaţii:
a) 1, 2, 4;
b) 1, 3, 4;
c) 3, 4, 5;
d) 2, 3, 4;
e) 2, 3, 5.

10. Stocul normal de producţie neterminată al liniei de producţie în flux continuu este
format din:
1. stocul in prelucrare pe locurile de muncă ale liniei;
2. stocul de acumulare;
3. stocul de egalizare;
4. stocul aflat în transport între locurile de muncă ale liniei;
5. stocul aflat în aşteptare pentru transport între linii.
Răspunsul corect este dat de una din combinaţiile următoarele:
a) 1, 3, 4;
b) 1, 3, 5;
c) 1, 2, 3;
d) 1, 4, 5;
e) 2, 3, 4.

11. Precizaţi care din factorii de mai jos determină mărimea capacităţii de producţie:
1. structura productiei executate in veriga de productie;
2. norma de utilizare intensivă a verigii de productie;
3. timpul de întreruperi în funcţionarea utilajelor pentru executarea reparaţiilor
accidentale;
4. caracteristica dimensionala a verigii de productie;
5. norma de utilizare extensivă a verigii de productie;
6. timpul de întreruperi în funcţionarea utilajelor ca urmare a lipsei de materii
prime.
Răspunsul corect se găseşte în una din următoarele combinaţii:
a) 2, 3, 4, 5;
b) 1, 4, 5, 6;
c) 2, 3, 4, 6;
d) 3, 4, 5, 6;
e) 1, 2, 4, 5.

12. Nu sunt factori de influenţă a mărimii capacităţii de producţie:


1. normele de utilizare a utilajelor;
2. volumul producţiei executate;
3. numărul de utilaje instalate;
4. mărimea suprafeţei de producţie;
5. numărul de muncitori direct productivi.
Răspunsul corect este dat de una din combinaţiile următoare:
a) 1, 3;
b) 1, 2;
c) 2, 4;
d) 3, 4;
e) 2, 5.

13. Tipul de producţie este o stare funcţională a intreprinderii determinată de totalitatea


factorilor tehnici şi organizatorici care caracterizează:
1. mărimea si stabilitatea nomenclaturii produselor executate;
2. natura procesului tehnologic folosit;
3. volumul producţiei pe fiecare poziţie a nomenclatorului de produse;
4. modul de deplasare a obiectelor prelucrate între locuri de muncă;
5. volumul şi calitatea materiilor prime folosite;
6. gradul de specializare a verigilor de producţie.
Răspunsul corect se găseşte în una din combinaţiile de mai jos:
a) 1, 2, 5, 6;
b) 2, 4, 5, 6;
c) 2, 3, 4, 5;
d) 3, 4, 5, 6;
e) 1, 3, 4, 6.

14. Relaţia de determinare a timpului de staţionare a utilajelor pentru executarea unei


tn
reparatii este: Ts =
N m × ns × d s × k n
(Notaţii folosite:
tn – timpul normat pentru executarea reparaţiei;
ns – numărul de schimburi în care lucrează echipa de executare a reparaţiei;
ds – durata unui schimb;
kn – coeficientul mediu de îndeplinire a normei.)
În această relaţie, Nm reprezintă:
a) numărul utilajelor la care se execută reparaţia;
b) numărul muncitorilor din echipa care execută reparaţia;
c) numărul de muncitori care lucrează la un utilaj
d) norma de muncă a echipei care execută reparaţia;
e) numărul de muncitori care lucrează într-un schimb.

15. Calculul mărimii capacităţii de producţie la agregatele cu funcţionare pe şarje se face


cu ajutorul următoarei relaţii:
N a ⋅ Tmd
Cp = Gmp x Kp x
d sv
în care:
Gmp – greutatea materiilor prime introduse în agregat la o şarjă;
Na – numarul agregatelor instalate
Tmd – fondul de timp maxim disponibil de funcţionare a agregatului pe perioada
considerată;
dsv – durata de elaborare a unei şarje din perioada de varf a anului anterior.
În această relaţie, Kp reprezintă:
a) coeficientul mediu de paralelism;
b) coeficientul mediu al pierderilor de materii prime în agregat;
c) coeficientul mediu de transformare a materiilor prime în producţie utilizabilă;
d) coeficientul mediu de îndeplinire a normei de prelucrare;
e) coeficientul mediu al pierderilor de timp.

16. Dintre elementele de mai jos, precizaţi pe acela care nu se include în valoarea
adăugată:
a) cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor;
b) cheltuielile cu salariile personalului;
c) profitul din exploatare;
d) cheltuieli cu serviciile prestate de terţi;
e) cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială.

17. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos reprezintă dezavantaje ale structurii de
producţie tehnologice:
1. nu permite folosirea unor metode avansate de organizare procesuala a producţiei;
2. prezintă un grad redus de adaptabilitate la modificările care intervin în domeniul
producţiei;
3. determină un grad scăzut de eficienţă economică;
4. duce la creşterea timpilor de reglare a utilajelor;
5. nu poate fi folosită în mod eficient decât în cazul unei producţii de masă şi în serie
mare.
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2, 3;
b) 1, 4, 5;
c) 2, 3, 4;
d) 3, 4, 5;
e) 1, 3, 4.

18. Precizaţi care din factorii de mai jos nu determină tipul de producţie:
a) volumul producţiei executate pe fiecare poziţie a nomenclatorului de produse;
b) sistemul de organizare in spatiu a productiei;
c) gradul de specializare a locurilor de munca;
d) modul de deplasare a obiectelor prelucrate de la un loc de muncă la altul;
e) mărimea şi stabilitatea nomenclaturii produselor executate.

19. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos sunt specifice tipului de producţie în
masă:
1. determină o flexibilitate mare a sistemului de producţie;
2. nivel tehnic şi organizatoric ridicat;
3. asigură un grad mare de eficienţă a activităţii de productie;
4. arie de răspândire mică;
5. determină un grad redus de rentabilitate în activitatea productivă.
Răspunsul corect se găseşte în una din următoarele combinaţii:
a) 1, 2, 5;
b) 1, 4, 5;
c) 2, 3, 4;
d) 2, 3, 5;
e) 3, 4, 5.

20. Precizaţi care din trăsăturile de mai jos caracterizează tipul de producţie în masă:
1. nomenclatura mare a produselor executate;
2. gradul ridicat de specializare a utilajelor;
3. executarea succesivă a operaţiilor tehnologice ale diferitelor produse;
4. stabilitatea mare în timp a nomenclaturii produselor;
5. circulaţia produselor între locuri de muncă se face individual.
Răspunsul corect se găseşte în una din următoarele combinaţii:
a) 1, 2, 4;
b) 1, 2, 5;
c) 2, 3, 5;
d) 3, 4, 5;
e) 2, 4, 5.

21. Dintre caracteristicile de mai jos, alegeţi pe aceea care nu este specifică tipului de
producţie în masă:
a) deplasarea produselor între locuri de muncă se face pe loturi;
b) nomenclatura produselor este excesiv de redusă;
c) utilajele au un grad ridicat de specializare;
d) adâncirea specializării muncitorilor;
e) cantitatea de producţie executată pe fiecare poziţie a nomenclatorului este foarte mare.

22. Caracteristicile tipului de producţie în masă sunt:


1. nomenclatorul excesiv de redus al produselor executate;
2. transportul produselor se fac pe loturi de producţie;
3. gradul înalt de specializare a locurilor de muncă;
4. nivelul scazut de rentabilitate in productie;
5. durata redusă a ciclului de producţie al produselor executate.
Răspunsul corect se găseşte în una din combinaţiile de mai jos:
a) 1, 2, 3;
b) 2, 3, 4;
c) 3, 4, 5;
d) 1, 2, 4;
e) 1, 3, 5.

23. Dintre caracteristicile de mai jos, alegeţi pe aceea care nu este specifică tipului de
producţie individuală:
a) deplasarea produselor de la un loc de muncă la altul se face pe loturi mici;
b) nomenclatura produselor este foarte largă;
c) pe fiecare poziţie a nomenclatorului se execută cantităţi mici de produse;
d) folosirea unor muncitori cu o specializare ridicată;
e) utilajele din dotarea locurilor de muncă au un caracter universal.
24. Precizaţi care dintre categoriile de stocuri de producţie neterminată de mai jos nu se
formează în condiţiile deplasării individuale a produselor între liniile de productie in flux:
a) stocul circulant;
b) stocul aflat în prelucrare pe locurile de muncă ale liniei;
c) stocul aflat în aşteptare pentru deplasare la linia următoare;
d) stocul de siguranţă;
e) stocul aflat în transport între locurile de muncă ale liniei.

25. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos reprezintă dezavantaje ale structurii de
producţie de tip tehnologic:
1. modificările în nomenclatura produselor determină întreruperi de durată în procesul
de producţie;
2. necesită un volum sporit de transporturi interne;
3. schimbarea structurii producţiei determină folosirea nerationala a capacitatilor
tehnologice;
4. nu permite folosirea unor metode performante de organizare procesuala a producţiei;
5. are o flexibilitate redusă;
6. cresc întreruperile în funcţionarea utilajelor pe seama timpilor de reglare a acestora.
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2, 4;
b) 2, 5, 6;
c) 1, 4, 6;
d) 3, 4, 5;
e) 2, 4, 6.

26. Precizaţi care este categoria de stoc de producţie neterminată ce se formează numai la
liniile de producţie în flux intermitent:
a) stocul aflat în faza de transport între locurile de muncă ale liniei;
b) stocul aflat în prelucrare pe locurile de muncă ale liniei;
c) stocul aflat în aşteptare pentru deplasarea de la o linie la alta;
d) stocul de siguranţă;
e) stocul circulant (curent).

27. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos reprezintă avantaje ale structurii de
producţie tehnologice:
1. influenţează favorabil principalii indicatori ai activităţii întreprinderi;
2. asigură adâncirea specializării producţiei;
3. prezintă un grad ridicat de flexibilitate;
4. creează condiţii favorabile pentru fabricarea unei nomenclaturi variate de produse în
serii mici;
5. favorizează încărcarea la un nivel ridicat a utilajelor şi muncitorilor.
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 4, 5;
b) 2, 4, 5;
c) 2, 3, 5;
d) 3, 4, 5;
e) 2, 3, 4.

28. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos reprezintă avantaje ale structurii de
producţie pe obiect:
1. prezintă un grad ridicat de adaptabilitate la modificările care intervin în nomenclatura
produselor executate;
2. asigură reducerea sau chiar eliminarea timpilor de întreruperi în funcţionarea
utilajelor;
3. creează condiţii favorabile pentru realizarea unei nomenclaturi variate de produse;
4. asigură condiţii organizatorice favorabile pentru introducerea unor utilaje
automatizate, de mare randament;
5. determină reducerea volumului transporturilor interne.
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 2, 4, 5;
b) 2, 3, 5;
c) 3, 4, 5;
d) 1, 4, 5;
e) 1, 3, 4.

29. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos reprezintă avantaje ale structurii de
producţie pe obiect:
1. permite executarea unei nomenclaturi variate de produse;
2. are o flexibilitate ridicată:
3. asigură adâncirea specializării producţiei;
4. creează condiţii pentru introducerea tehnologiilor avansate;
5. calificarea muncitorilor le permite executarea operaţiilor tehnologice la o varietate
largă de produse;
6. asigură reducerea volumului transporturilor interne
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2, 3;
b) 3, 4, 6;
c) 1, 3, 4;
d) 2, 4, 5;
e) 4, 5, 6.

30. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos reprezintă dezavantaje ale structurii de
producţie pe obiect:
1. prezintă un grad redus de flexibilitate;
2. determină un volum sporit de transporturi interne;
3. măreşte timpul de aşteptare a produselor pentru executarea operaţiilor;
4. nu poate fi folosită în mod eficient decât în condiţiile producţiei de masă şi în serie
mare;
5. în cazul unor schimbări profunde în volumul şi structura producţiei, poate duce la
folosirea unor utilaje la un nivel scăzut.
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2, 5;
b) 1, 4, 5;
c) 2, 3, 5;
d) 2, 4, 5;
e) 3, 4, 5.

31. Structura de producţie pe obiect prezintă următorul dezavantaj:


a) volumul sporit al transporturilor interne;
b) stocurile mari de producţie neterminată;
c) flexibilitate redusă la schimbarea nomenclatorului de produse;
d) durata mare a ciclului de producţie;
e) gradul redus de specializare a producţiei.

32. Organizarea producţiei în flux continuu poate fi realizată atunci când la fiecare loc de
muncă al liniei se asigură relaţia ti = KT. (Notaţii folosite: ti – durata operaţiei sau a
grupei de operaţii executate la locul de muncă de tipul “i”; T – tactul de funcţionare a
liniei de producţie în flux; k – număr întreg ≥ 1). În această relaţie, k reprezintă:
a) numărul de muncitori care lucrează concomitent la un loc de muncă de tipul “i”;
b) numărul locurilor de muncă care formează linia de producţie în flux;
c) coeficientul de folosire a tactului liniei;
d) coeficientul de multiplicare a tactului liniei;
e) numărul locurilor de muncă de acelaşi tip “i” necesar pe linia de producţie în flux.

33. Care dintre relaţiile de mai jos nu exprimă corect durata de funcţionare a utilajului
între două intervenţii succesive indiferent felul acestora - di?
(Notaţii folosite:
dRt – durata de funcţionare a utilajului între 2 revizii tehnice;
dRk – durata de funcţionare a utilajului între 2 reparaţii capitale;
Nti – numărul total de intervenţii dintr-un ciclu de reparaţii;
NRt, NRc1, NRc2, NRk – numărul de revizii tehnice, reparaţii curente de gradul I reparaţii
curente de gradul II, şi de reparaţii capitale dintr-un ciclu de reparaţii.)
d Rk
a) d i = ;
N ti
b) di = dRt
d Rk
c) d i =
N Rk
d Rk
d) d i =
N Rt + N Rc1 + N Rc 2 + 1
d Rk
e) d i =
N Rt + N Rc1 + N Rc 2 + N Rk

34. Precizaţi care din caracteristicile de mai jos sunt specifice tipului de producţie
individuală:
1. arie de răspândire mare;
2. flexibilitate ridicată a sistemului de producţie;
3. nivel tehnic şi organizatoric ridicat;
4. grad scăzut de eficienţă a activităţii productive;
5. nivel ridicat de rentabilitate în activitatea întreprinderii.
Răspunsul corect se găseşte în una din următoarele combinaţii:
a) 1, 2, 4;
b) 1, 3, 5;
c) 2, 4, 5;
d) 3, 4, 5;
e) 1, 4, 5.

35. Cheltuielile comune ale secţiilor de producţie se repartizează pe produs în funcţie de:
a) cheltuielile cu salariile directe;
b) cheltuielile cu materii prime şi materiale;
c) cheltuielile generale ale întreprinderii;
d) totalul cheltuielilor directe;
e) costul de secţie al producţiei marfa.

36. Pentru fundamentarea costului tehnologic sunt luate în considerare:


1. cheltuielile directe;
2. cheltuielile variabile;
3. cheltuielile indirecte;
4. cheltuielile convenţional – constante;
5. cheltuielile comune ale secţiilor de producţie.
Răspunsul corect se găseşte în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2;
b) 2, 3;
c) 2, 4;
d) 3, 5;
e) 1, 3.

37. Care din activităţile de mai jos nu se execută în etapa de pregătire material-
organizatorică a producţiei:
a) determinarea necesarului de materii prime;
b) fundamentarea normelor de consum pentru materii prime;
c) stabilirea necesarului de utilaje;
d) organizarea spaţială a producţiei;
e) determinarea necesarului de muncitori.

38. Precizaţi care din activităţile de mai jos se execută în etapa de pregătire material-
organizatorică a producţiei:
1. comandarea şi aducerea utilajelor şi echipamentelor tehnologice necesare;
2. alegerea materialelor din care se va fabrica produsul;
3. amplasarea utilajelor şi organizarea fluxurilor tehnologice;
4. fundamentarea normelor de consum pentru materii prime;
5. stabilirea şi proiectarea echipamentelor tehnologice necesare;
6. determinarea necesarului de materii prime şi energie tehnologică.
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2, 4;
b) 2, 4, 6;
c) 1, 3, 6;
d) 3, 5, 6;
e) 3, 4, 6.

39. Precizaţi care din activităţile de mai jos se execută în etapa de pregătire tehnologică a
producţiei:
1. stabilirea operaţiilor tehnologice şi a succesiunii acestora;
2. alegerea utilajelor necesare pentru executarea operaţiilor tehnologice;
3. amplasarea utilajelor şi organizarea fluxurilor tehnologice;
4. asigurarea personalului necesar;
5. fundamentarea normelor de timp pe operaţii tehnologice;
6. determinarea necesarului de materii prime, materiale şi energie
Răspunsul corect se află în una din combinaţiile următoare:
a) 1, 2, 3;
b) 1, 2, 5;
c) 2, 3, 6;
d) 3, 5, 6;
e) 2, 4, 5.

40. Fundamentarea costului pe unitatea de produs în condiţiile grupării cheltuielilor pe


articole de calculaţie presupune determinarea:
1. costului de secţie unitar;
2. costului tehnologic unitar;
3. costului de întreprindere(uzina) unitar;
4. costului marginal al produsului;
5. costului complet unitar.
Răspunsul corect se găseşte în una din combinaţiile de mai jos:
a) 1, 2, 3;
b) 2, 3, 4;
c) 3, 4, 5;
d) 1, 3, 5;
e) 2, 4, 5.

41. Durata ciclului de reparaţii al unui utilaj reprezintă:


a) durata de funcţionare a utilajului între două reparaţii capitale;
b) intervalul de timp dintre două reparaţii succesive;
c) intervalul de timp dintre începutul unei reparaţii capitale şi sfârşitul următoarei
reparaţii capitale;
d) durata dintre sfârşitul unei reparaţii capitale şi sfârşitul reparaţiei următoare;
e) intervalul de timp dintre sfârşitul unei reparaţii capitale şi sfârşitul următoarei reparaţii
capitale.

42. Cheltuielile generale ale întreprinderii se repartizează pe produs în funcţie de:


a) cheltuielile cu salarii tarifare;
b) costul de secţie al producţiei marfa;
c) cheltuielile cu materii prime şi materiale;
d) cheltuielile comune ale secţiilor;
e) cheltuielile directe.

43. Nu pot fi criterii de alegere a verigii conducătoare:


1. suprafaţa de producţie a verigii;
2. numărul de utilaje existent în cadrul verigii;
3. volumul de munca necesar la nivelul verigii;
4. valoarea utilajelor din dotarea verigii;
5. volumul producţiei executate în cadrul verigii.
Răspunsul corect se găseşte în una din următoarele combinaţii:
a) 1, 2, 4;
b) 1, 2, 3;
c) 2, 3, 4;
d) 1, 2, 5;
e) 3, 4, 5.

44. Balanţa dinamicii capacităţii de producţie conţine în grupa indicatorilor privind


necesarul de capacitate de producţie:
1. capacitatea de producţie necesară pentru executarea producţiei prevăzute;
2. capacitatea de producţie medie anuală;
3. capacitatea de producţie în rezervă;
4. necesarul total de capacitate de producţie;
5. capacitatea de producţie existentă la începutul anului.
Răspunsul corect se găseşte în una din următoarele combinaţii:
a) 1, 2, 3;
b) 1, 3, 4;
c) 2, 3, 4;
d) 3, 4, 5;
e) 1, 4, 5.

45. Dintre indicatorii de mai jos, precizaţi pe acela care nu se include în programul de
încărcare a utilajelor:
a) timpul necesar pentru executarea producţiei prevăzute;
b) coeficientul mediu de încărcare a utilajelor;
c) excedentul sau deficitul de capacitate de producţie;
d) excedentul sau deficitul de timp de funcţionare a utilajelor;
e) excedentul sau deficitul de utilaje.

46. Pentru elaborarea balantelor capacităţii de producţie, se stabilesc următorii indicatori:


1. gradul de utilizare a capacităţii de producţie medii;
2. capacitatea de producţie medie;
3. excedentul sau deficitul de capacitate de producţie;
4. necesarul total de capacitate de producţie;
5. capacitatea de productie necesara in raport cu veriga conducatoare.
Precizaţi in ordine care sunt indicatorii inclusi în balanţa dinamicii capacităţii de
producţie:
a) 1, 2, 3;
b) 4, 2, 1;
c) 1, 3, 5;
d) 3, 4, 5;
e) 5, 3, 2.

47. Între capacitatea de producţie (Cp), producţia posibilă (Ppos) şi producţia prevăzută (Pp)
pentru o anumită verigă se stabilesc o serie de relaţii. Dintre relaţiile de mai jos precizaţi
pe aceea care nu este corectă:
a) Cp< Ppos < Pp;
b) Cp > Ppos > Pp;
c) Cp > Ppos = Pp;
d) Cp= Ppos > Pp;
e) Cp= Ppos = Pp.

48. Dintre indicatorii de mai jos, precizaţi pe acela care nu este cuprins în balanţa
capacităţii de producţie la începutul anului:
a) capacitatea de producţie necesară în veriga considerată în raport cu veriga
conducătoare;
b) capacitatea de producţie existentă în veriga considerată;
c) capacitatea de producţie existentă în veriga conducătoare;
d) excedentul sau deficitul de capacitate de producţie in veriga considerată;
e) capacitatea de producţie medie din veriga considerată.

49. Prin elaborarea balanţei capacităţii de producţie la începutul anului se stabileşte:


a) excedentul sau deficitul de metri patrati – ore;
b) excedentul sau deficitul de utilaje;
c) excedentul sau deficitul de capacitate de producţie;
d) excedentul sau deficitul de timp de funcţionare;
e) excedentul sau deficitul de semifabricate din producţie proprie.

50. Dintre indicatorii de mai jos, precizaţi pe acela care nu este cuprins în balanţa
dinamicii capacităţii de producţie:
a) necesarul total de capacitate de producţie pentru perioada de fundamentare;
b) capacitatea de producţie existentă la începutul perioadei de fundamentare;
c) capacitatea de producţie medie a peroadei de fundamentare;
d) capacitatea de producţie medie intrată în funcţiune în cursul perioadei de
fundamentare;
e) productia posibila din perioada de fundamentare.

51. Pentru determinarea necesarului de mijloace de transport intern se poate folosi relatia
Q (t c + nt i + nt d + t a )
Nmt= , in care:
60 ⋅ Td ⋅ q ⋅ k
Q - cantitatea de incarcatura ce trebuie sa fie transportata intr-o anumita perioada;
tc – timpul mediu de efectuare a unei curse, in minute;
ti – timpul mediu de incarcare a mijlocului de transport, in minute;
td – timpul mediu de descarcare a mijlocului de transport, in minute;
ta – timpul mediu de asteptare a mijlocului de transport la o cursa, in minute;
Td – fondul de timp disponibil de functionare a unui mijloc de transport in perioada
considerate, in ore;
q – capacitatea de incarcare a mijlocului de transport;
k – coeficientul mediu de folosire a capacitatii de incarcare;
n – numarul punctelor de incarcare si de descarcare la o cursa;
Aceasta relatie este specifica sistemului de organizare procesuala a transportului intern:
a) pendular unilateral;
b) circular cu flux aproximativ constant;
c) pendular bilateral;
d) circular cu flux crescator;
e) circular cu flux descrescator;

52. Pentru determinarea necesarului de mijloace de transport intern se poate folosi relatia
Q[t c + (n − 1)t i + t d + t a ]
Nmt= , in care:
60 ⋅ Td ⋅ q ⋅ k
Q - cantitatea de incarcatura ce trebuie sa fie transportata intr-o anumita perioada;
tc – timpul mediu de efectuare a unei curse, in minute;
ti – timpul mediu de incarcare a mijlocului de transport, in minute;
td – timpul mediu de descarcare a mijlocului de transport, in minute;
ta – timpul mediu de asteptare a mijlocului de transport la o cursa, in minute;
Td – fondul de timp disponibil de functionare a unui mijloc de transport in perioada
considerate, in ore;
q – capacitatea de incarcare a mijlocului de transport;
k – coeficientul mediu de folosire a capacitatii de incarcare;
n – numarul punctelor de incarcare si de descarcare la o cursa;
Aceasta relatie este specifica sistemului de organizare procesuala a transportului intern:

a) pendular bilateral;
b) pendular unilateral
c) circular cu flux aproximativ constant;
d) circular cu flux crescator;
e) circular cu flux descrescator;

53. Pentru determinarea necesarului de mijloace de transport intern se poate folosi relatia
Q[t c + t i + ( n − 1)t d + t a ]
Nmt= , in care:
60 ⋅ Td ⋅ q ⋅ k
Q - cantitatea de incarcatura ce trebuie sa fie transportata intr-o anumita perioada;
tc – timpul mediu de efectuare a unei curse, in minute;
ti – timpul mediu de incarcare a mijlocului de transport, in minute;
td – timpul mediu de descarcare a mijlocului de transport, in minute;
ta – timpul mediu de asteptare a mijlocului de transport la o cursa, in minute;
Td – fondul de timp disponibil de functionare a unui mijloc de transport in perioada
considerate, in ore;
q – capacitatea de incarcare a mijlocului de transport;
k – coeficientul mediu de folosire a capacitatii de incarcare;
n – numarul punctelor de incarcare si de descarcare la o cursa;
Aceasta relatie este specifica sistemului de organizare procesuala a transportului intern:
a) circular cu flux descrescator;
b) circular cu flux crescator;
c) circular cu flux aproximativ constant;
d) pendular in evantai;
e) pendular bilateral;

54. Pentru determinarea necesarului de mijloace de transport intern se poate folosi relatia
Q(tc + 2ti + 2t d + t a )
Nmt= , in care:
60 ⋅ Td ⋅ 2q ⋅ k
Q - cantitatea de incarcatura ce trebuie sa fie transportata intr-o anumita perioada;
tc – timpul mediu de efectuare a unei curse, in minute;
ti – timpul mediu de incarcare a mijlocului de transport, in minute;
td – timpul mediu de descarcare a mijlocului de transport, in minute;
ta – timpul mediu de asteptare a mijlocului de transport la o cursa, in minute;
Td – fondul de timp disponibil de functionare a unui mijloc de transport in perioada
considerate, in ore;
q – capacitatea de incarcare a mijlocului de transport;
k – coeficientul mediu de folosire a capacitatii de incarcare;
Aceasta relatie este specifica sistemului de organizare procesuala a transportului intern:
a) circular cu flux crescator
b) pendular in evantai;
c) pendular bilateral;
d) pendular unilateral;
e) circular cu flux aproximativ constant;

55. Pentru determinarea necesarului de mijloace de transport intern se poate folosi relatia
Q(tc + ti + t d + t a )
Nmt= , in care:
60 ⋅ Td ⋅ q ⋅ k
Q - cantitatea de incarcatura ce trebuie sa fie transportata intr-o anumita perioada;
tc – timpul mediu de efectuare a unei curse, in minute;
ti – timpul mediu de incarcare a mijlocului de transport, in minute;
td – timpul mediu de descarcare a mijlocului de transport, in minute;
ta – timpul mediu de asteptare a mijlocului de transport la o cursa, in minute;
Td – fondul de timp disponibil de functionare a unui mijloc de transport in perioada
considerate, in ore;
q – capacitatea de incarcare a mijlocului de transport;
k – coeficientul mediu de folosire a capacitatii de incarcare;
Aceasta relatie este specifica sistemului de organizare procesuala a transportului intern:
a) pendular bilateral;
b) pendular unilateral;
c) pendular in evantai;
d) circular cu flux aproximativ constant;
e) circular cu flux descrescat;

56. Sub raportul organizarii spatiale, in cadrul proceselor de productie directe se adopta
fluxuri tehnologice:
a) monoliniare
b) paralele
c) divergente
d) partiale
e) convergente.

57. Sub raportul organizarii spatiale, in procesele de productie analitice se adopta fluxuri
tehnologice:
a) divergente
b) generale
c) paralele
d) convergente
e) directe

58. Din punct de vedere al organizarii spatiale,in procesele de productie sintetice se


adopta fluxuri tehnologice:
a) suprapuse
b) divergente
c) directe
d) successive
e) convergente

59. Procesul in care dintr-o singura materie prima se obtin mai multe produse prin
prelucrari paralele se incadreaza in categoria:
a) proceselor analitice
b) proceselor directe
c) proceselor sintetice
d) proceselor in flux intermitent
e) proceselor manuale

60. Procesul in care prin prelucrare mai multor materii prime se obtin diferite
componente constructive supuse apoi asamblarii pentru executarea unui produs finit, se
incadreaza in categoria:
a) proceselor automatizate
b) proceselor sintetice
c) proceselor analitice
d) proceselor in flux continuu
e) proceselor directe
61. Procesul în care se obtine un produs prin efectuarea unor operatii successive asupra
aceleiasi materii prime, se incadreaza in categoria:
a) proceselor analitice
b) proceselor directe
c) proceselor automatizate
d) proceselor cu sincronizare partiala
e) proceselor sintetice

62. In metoda gamelor fictive, criteriul folosit pentru amplasarea teoretica a locurilor de
munca este:
a) frecventa legaturilor dintre locurile de munca
b) intensitatea relatiilor tehnologice intre locurile de munca
c) frecventa operatiilor pe locurile de munca
d) intensitatea traficului pe legaturile fiecarui loc de munca
e) frecventa operatiilor pe numerele de ordine ale excutiei lor si locuri de munca.

63. In metoda verigilor, pentru amplasarea teoretica a locurilor de munca se pot utiliza
urmatoarele criterii:
1. frecventa operatiilor pe locuri de munca;
2. frecventa legaturilor dintre locurile de munca;
3. intensitatea traficului pe legaturile fiecarui loc de munca, exprimata prin numarul
unitatilor de produse care fac obiectul acestora;
4. frecventa operatiilor pe ranguri si locuri de munca;
5. distanta teoretica intre locuri de munca;
6. intensitatea traficului pe legaturle fiecarui loc de munca, exprimata prin numarul
loturilor de produse care fac obiectul acestora.
Raspunsul correct se gaseste in una din urmatoarele combinaii:
a) 1,2,4;
b) 2, 4,6
c) 2,3,6;
d) 3,4,6;
e) 4,5,6;

64. Productia posibila reprezinta:


a) volumul maxim al productiei ce se poate executa tinand seama de capacitatea de
productie medie a verigii;
b) volumul maxim al productiei ce se poate executa tinand seama de capacitatea de
productie nominala a verigii;
c) volumul maxim al productiei ce poate fi realizat tinand seama de capacitatea de
productie a verigii ce reprezinta un loc ingust;
d) volumul maxim al productiei ce poate fi realizat tinand seama de capacitatea de
productie scoasa din functiune caurmare a uzurii utilajelor;
e) volumul maxim al productiei ce poate fi realizat tinand seama de capacitatea de
productie sporita ca urmare a modernizarii utilajelor si a perfectionaii proceselor
tehnologice.
65. Nu este factor determinant al tipului de productie intr-o intreprindere:
a) nomenclatorul produselor executate;
b) modul de amplasare a locurilor de munca;
c) volumul productiei pe pozitiile nomenclatorului;
d) gradul de specializare a locurilor de munca;
e) modul de deplasare a produselor de la un loc de munca la altul.

66. Dintre elementele de mai jos,precizati acela care nu se include in valoarea adaugata
neta:
a) cheltuielile cu salariile personalului;
b) cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor;
c) profitul din exploatare;
d) cheltuielile cu impozite, taxe si alte varsaminte assimilate;
e) cheltuielile privind asigurarile si protectia sociala.

67. Care dintre factorii de mai jos nu influenteaza marimea capacitatii de productie a
unei grupe de utilaje:
a) timpul de intreruperi in functionarea utilajelor pentru revizii si reparatii programate;
b) numarul de utilaje din grupa;
c) numarul de schimburi in care functioneaza utilajele;
d) productia orara din perioada de varf a anului anterior;
e) timpul de intreruperi in functionarea utilajelor aferente opririlor tehnologice
programate.

68. Permanentizarea deplina a incarcarii fiecarui loc de munca dintr-o veriga cu o


anumita lucrare tehnologica executata la acelasi fel de produs, specifica tipului de
productie in masa, poate fi exprimata prin una dintre relatiile de mai jos (notatii folosite:
Q – cantitatea de productie pentru un anumit fel de produs executat in veriga respective;
t- timpul necesar pentru executarea unei unitati din produsul respectiv pe fiecare loc de
munca: Td- fondul de timp disponibil de functionare a unui loc de munca):
a) Q x t < Td;
b) Q x t ≥ Td;
T
c) Q * t < d ;
t
d) Q x t ≤ Td;
e) Q x t ≠Td;

69. Se considera doua grupe de utilaje – K si K+1- ale unei linii de productie in flux
intermitent, la care se executa operatii tehnologice successive. Intre cele doua grupe de
utilaje se formeaza un stoc circulant de productie neterminata de acumulare daca(Ro-
ritmul operational):
a) Rok = Rok+1
b) Rok ≠ Rok+1
c) Rok > Rok+1
d) Rok < Rok+1
e) Rok+1 > Rok
70. Se considera doua grupe de utilaje – j si j+1- ale unei linii de productie in flux
intermitent, la care se executa operatii tehnologice successive. Intre cele doua grupe de
utilaje se formeaza un stoc circulant de productie neterminata de egalizare atunci când
(Ro- ritmul operational):
a) Roj > Roj+1
b) Roj = Roj+1
c) Roj < Roj+1
d) Roj ≥ Roj+1
e) Roj ≠ Roj+1

71. Într-o secţie de producţie sunt instalate trei agregate cu următoarele caracteristici
dimensionale: 60 mc, 140 mc, 100mc.
Norma medie de utilizare intensivă a acestora este de 1,5 t/mc – zi.
Agregatele funcţionează continuu, având un timp mediu de întreruperi pentru reparaţii
programate de 25 zile lucrătoare/an.
Producţia programată anual este egală cu 122.400 t.
Gradul de utilizare a capacităţii de producţie este:
a) 85%;
b) 80%;
c) 62%;
d) 100%;
e) 92%.

72. O întreprindere este formată din trei secţii de producţie S1, S2, S3. Capacităţile de
producţie existente în aceste secţii sunt: S1 – 30.000 de produse, S2 – 20.000 de produse,
S3 – 25.000 de produse. Secţia de producţie S2 este veriga conducătoare. Producţia
prevăzută este de 18.000 produse/an.
Gradul de utilizare a capacităţii de producţie din întreprindere este:
a) 98%;
b) 50%;
c) 40%;
d) 75%;
e) 90%.

73. Pentru două variante de proces tehnologic se cunosc următoarele date:


• varianta I – a: - cheltuieli variabile 180 u.m.;
- cheltuieli convenţional - constante 5.000 u.m.;
• varianta a-II - a : - cheltuieli variabile 160 u.m.;
- cheltuieli convenţional - constante 7.000 u.m.;
Pentru care din cantităţile de mai jos se va alege a doua variantă de proces tehnologic:
a) 80 buc.;
b) 50 buc.;
c) 15 buc.;
d) 130 buc.;
e) 20 buc.
74. Pentru două variante de proces tehnologic se cunosc următoarele date:
• varianta I – a: - cheltuieli variabile 150 u.m.;
- cheltuieli convenţional constante 30.000 u.m.;
• varianta a-II - a :- cheltuieli variabile 100 u.m.;
- cheltuieli convenţional constante 40.000 u.m.;
Pentru care din cantităţile de mai jos nu se va alege prima variantă de proces tehnologic:
a) 100 buc.;
b) 120 buc.;
c) 150 buc.;
d) 50 buc.;
e) 280 buc.

75. O întreprindere dispune de trei furnale cu un volum util de 1000mc, 1200mc şi


1800mc, care funcţionează continuu. Indicele de utilizare intensivă este de 1,5 t/mc si zi,
iar timpul pentru reparaţii programate este de 45 de zile/an. Arătaţi care este mărimea
capacităţii de producţie a întreprinderii:
a) 1.920.000 t;
b) 1.763.000 t;
c) 1.630.000 t;
d) 1.425.000 t;
e) 1.525.000 t.

76. O întreprindere are în structura sa trei secţii de producţie: S1, S2, S3. Capacităţile de
producţie existente în aceste secţii sunt: S1 – 90.000 de produse, S2 – 50.000 de produse
şi S3 – 100.000 de produse. Secţia de producţie S3 este veriga conducătoare. Producţia
prevăzută este de 40.000 produse/an.
Gradul de utilizare a producţiei posibile la nivelul întreprinderii este:
a) 60%;
b) 40%;
c) 80%;
d) 75%;
e) 90%.

77. Pentru o întreprindere se prevăd următoarele date:


- cheltuieli generale ale întreprinderii 350.000 u.b.;
- costul de secţie al producţiei întreprinderii 7.000.000 u.b.;
Cunoscând că produsul P are un cost de secţie unitar egal cu 10.000 u.b., alegeţi varianta
de răspuns care precizează corect cota parte din cheltuielile generale ale întreprinderii ce
revine pe o unitate de produs.
a) 400 u.b.;
b) 500 u.b.;
c) 580 u.b.;
d) 650 u.b.;
e) 600 u.b.
78. O linie de producţie în flux funcţionează cu săptămâna de lucru întreruptă (6 zile de
sărbători legale pe an) în 2 schimburi a 8 ore. Timpul pentru reparaţii programate este de
15 zile lucratoare pe an, iar coeficientul mediu de utilizare a timpului disponibil este egal
cu 0,9.
Tactul de funcţionare a liniei este de 4 min./buc.
Cantitatea anuală de producţie ce poate fi executată pe linie este egală cu:
a) 70680 buc;
b) 48230 buc;
c) 57340 buc;
d) 49570 buc;
e) 51840 buc.

79. Pentru o întreprindere se prevăd următoarele date:


- cheltuieli generale ale întreprinderii – 200.000 u.m.;
- costul de secţie al producţiei marfa – 4.000.000 u.m.
Cunoscând că produsul P are un cost de secţie unitar egal cu 8.000 u.m., alegeţi varianta
de răspuns care precizează corect costul de întreprindere (uzină) unitar al acestuia.
a) 8.000 u.m.;
b) 12.200 u.m.;
c) 8.400 u.m.;
d) 10.200 u.m.;
e) 6.360 u.m.

80. Pe o linie de producţie în flux se execută 5 operaţii cu următoarele durate: op. I – 4


min; op. II – 2 min; op.III – 6 min; op. IV – 4 min. op; V – 8 min. Tactul de funcţionare a
liniei este de 2 min/piesă. Linia considerată funcţionează:
a) în flux continuu cu ritm liber;
b) în flux intermitent cu ritm reglementat;
c) în flux intermitent cu ritm liber;
d) în flux continuu cu ritm reglementat;
e) în flux discontinuu cu ritm variabil.

81. În cazul unei linii de producţie în flux, cantitatea de producţie programată a se


executa pe schimb este de 150 de piese. În fiecare schimb sunt prevăzute câte 2
întreruperi reglementate cu o durată de 15 minute fiecare. Mărimea tactului de
funcţionare a liniei va fi:
a) 2 min./piesă;
b) 4 min./piesă;
c) 1,5 min./piesă;
d) 3 min./piesă;
e) 2, 5 min./piesă.

82. Prelucrarea produselor pe o linie de producţie în flux continuu se face la 5 operaţii cu


următoarele durate: t1 = 3 min./produs, t2 = 6 min./produs, t3 = 9 min./produs, t4 = 9
min./produs, t5 = 12 min./produs. Tactul de funcţionare a liniei este de 3 min./produs.
Dacă se numerotează în continuare (de la 1 la n) locurile de muncă ale liniei, cel de-al
doilea produs se va prelucra pe următoarele locuri de muncă:
a) 1, 2, 6, 7, 11;
b) 1, 3, 5, 7, 10;
c) 1, 3, 4, 7, 12;
d) 1, 3, 5, 8, 11;
e) 2, 4, 7, 10, 12.

83. Într-o întreprindere, costul producţiei pe elementele de cheltuieli cuprinde:


- cheltuieli cu materii prime şi materiale de la terţi 500.000 u.b.;
- cheltuieli cu energie şi apă de la terţi 30.000 u.b.;
- cheltuieli cu amortizarea imobilizarilor 80.000 u.b.;
- cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi 20.000 u.b.;
- cheltuieli cu salariile personalului 150.000 u.b.;
- cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 45.000 u.b.;
- cheltuieli cu impozite, taxe şi alte vărsăminte asimilate 15.000 u.b.
Valoarea producţiei exerciţiului este de 840.000 u.b. În aceste condiţii, valoarea adăugată
este egală cu:
a) 250.000 u.b;
b) 330.000 u.b;
c) 290.000 u.b;
d) 180.000 u.b;
e) 270.000 u.b.

84. O secţie de producţie “S are în structura sa 2 grupe de utilaje – U1 şi U2 – la care se


prelucrează succesiv un anumit produs. Grupa de utilaje U1 este conducătoare.
Capacitatea de producţie a grupei de utilaje U1 este de 2000 buc., iar a grupei de utilaje
U2 de 1600 buc. Ca urmare a aplicării unor măsuri, capacitatea de producţie a grupei de
utilaje U1 creşte cu 20%. În aceste condiţii:
• capacitatea de producţiei a secţiei “S”:
1. creşte;
2. nu se modifică;
3. scade.
• producţia posibilă a secţiei “S”:
4. scade;
5. creşte;
6. nu se modifică.
• deficitul de capacitate al grupei de utilaje “U2”:
7. creşte;
8. scade;
9. se elimină.
Varianta corectă de modificare a celor trei indicatori se găseşte în una din combinaţiile
următoare:
a) 1, 6, 7;
b) 2, 4, 7;
c) 1, 5, 8;
d) 3, 6, 8;
e) 2, 6, 9.

85. O secţie de producţie “S” are în structura sa 2 grupe de utilaje – U1 şi U2 – la care se


prelucrează succesiv un anumit produs. Grupa de utilaje U1 este conducătoare.
Capacitatea de producţie a grupei de utilaje U1 este de 3000 buc., iar a grupei de utilaje
U2 de 2500 buc. Ca urmare a aplicării unor măsuri, capacitatea de producţie a grupei de
utilaje U2 creşte cu 10%. În aceste condiţii:
• capacitatea de producţie a secţiei “S”:
1. creşte;
2. scade;
3. nu se modifică;
• producţia posibilă a secţiei “S”:
4. creşte;
5. nu se modifică;
6. scade;
• deficitul de capacitate al grupei de utilaje “U2”:
7. creşte;
8. scade;
9. se elimină.
Varianta corectă de modificare a celor trei indicatori se află în una din combinaţiile
următoare:
a) 2, 4, 7;
b) 1, 4, 8;
c) 2, 5, 8;
d) 2, 6, 7;
e) 3, 4, 8.

86. Se consideră două grupe de utilaje – i şi i + 1 – ale unei linii de producţie în flux
intermitent, la care se execută operaţii tehnologice succesive. Tactul operaţional al
grupei de utilaje furnizoare i este de 4 min./produs, iar cel al grupei de utilaje beneficiare
i + 1 este de 6 min./produs. În aceste condiţii, între cele două grupe de utilaje se formează
un stoc circulant (curent) de producţie neterminată de acumulare (+) sau de egalizare (-).
Mărimea stocului pe un schimb este egală cu:
a) + 40 produse:
b) + 30 produse;
c) – 40 produse;
d) – 30 produse;
e) + 25 produse.

87. Se consideră două grupe de utilaje – i şi i + 1 – ale unei linii de producţie în flux
intermitent, la care se execută operaţii tehnologice succesive. Tactul operaţional al grupei
de utilaje furnizoare i este de 5 min./produs, iar cel al grupei de utilaje beneficiare i + 1
este de 4 min./produs. În aceste condiţii, între cele două grupe de utilaje se formează un
stoc circulant (curent) de producţie neterminată de acumulare (+) sau de egalizare (-).
Mărimea stocului pe un schimb este egală cu:
a) – 24 produse;
b) + 30 produse;
c) – 40 produse;
d) + 24 produse;
e) + 40 produse.

88. În secţia “S” a unei întreprinderi se vor prelucra trei produse – P1, P2, P3.
Pentru produsul P1, structura planificată a costului de producţie unitar cuprinde:
• cheltuieli cu materii prime 5800 u.b.
• cheltuieli cu salarii directe 3000 u.b.
• contribuţii aferente salariilor directe 900 u.b.
Preţul de vânzare prestabilit la nivelul întreprinderii pentru o unitate de produs P1 este de
14.450 u.b.
Pentru totalul producţiei din secţia “S” şi pe întreaga întreprindere, se prevăd următoarele
date:
• cheltuieli comune ale secţiei “S” 880.000 u.b.;
• cheltuieli cu salarii directe în secţia “S” 800.000 u.b.;
• cheltuieli generale ale întreprinderii 300.000 u.b.;
• costul de secţie al producţiei executate în întreprindere 6.000.000 u.b.
Pe baza datelor de mai sus, alegeţi varianta de răspuns care precizează în mod corect
nivelul prevăzut pentru profitul antecalculat pe o unitate de produs P1:
a) 700 u.b.;
b) 800 u.b.
c) 760 u.b.;
d) 740 u.b.;
e) 820 u.b.

89. Pentru doua variante de proces tehnologic se cunoaste marimea cheltuielilor variabile
(V) si constante (C).
Pentru varianta I-a de proces tehnologic:
V1= 1500 um;
C1=10.000 um;
Pentru varianta a II-a de proces tehnologic:
V2= 1000 um;
C2=20.000 um;
Sa se stabileasca cantitatile de productie pentru care costul tehnologic unitar are aceeasi
valoare in ambele variante:
a) 15 produse;
b) 20 produse;
c) 25 produse;
d) 40 produse;
e) 50 produse;

90. Pentru doua variante de proces tehnologic se cunoaste marimea cheltuielilor variabile
(V) si constante (C).
Pentru varianta I-a de proces tehnologic:
V1= 2000 um;
C1=10.000 um;
Pentru varianta a II-a de proces tehnologic:
V2= 1000 um;
C2=20.000 um;
Care este valoarea costului tehnologic unitar corespunzator cantitatii critice?
a) 1000 um;
b) 2000 um;
c) 3000 um;
d) 4000 um;
e) 5000 um;

91. In cadrul unui atelier de productie exista 40 de utilaje care lucreaza intr-un schimb
de 8 ore cu saptamina de lucru intrerupta (4 zile de sarbatori legale pe an). Timpul mediu
pentru reparatii programate este de 12 zile lucratoare pentru fiecare utilaj. Produsele care
se executa in atelier, cantitatile prevazute anual si normele de timp unitare sunt date in
tabelul de mai jos:
Denumirea produselor Cantitatea prevazuta Norma de timp pe
(buc/an) produs
(h/buc)
A 500 100
B 300 60
C 400 110

Coeficientul mediu de indeplinire a normelor este de 1,12.


Care din urmatoarele variante reprezinta excedentul/deficitul de utilaje ?
a) 8 utilaje;
b) 10 utilaje;
c) 12 utilaje;
d) 14 utilaje;
e) 15 utilaje;

92. In sectia “S” a unei intreprinderi se vor prelucra trei produse – P1, P2, P3.
Pentru produsul P1, structura planificata a costului de productie unitar cuprinde:
• Cheltuieli cu materii prime 6800 u.b.
• Cheltuieli cu salarii directe 3000 u.b.
• Contributii aferente salariilor directe 950 u.b.
Pentru totalul productiei din sectia ”S“ si pe intreaga intreprindere, se prevad urmatoarele
date:
• Cheltuieli comune ale sectiei ”S“ 820.000 u.b.
• Cheltuieli cu salarii directe in sectia ”S“ 656.000 u.b.
• Cheltuieli generale ale intreprinderii 480.000 u.b.
• Costul de sectie al productiei executate in intreprindere 8.000.000 u.b.
Pe baza datelor de mai sus, alegeti varianta de raspuns care precizeaza in mod corect
nivelul prevazut pentru costul de intreprindere(uzina) pe o unitate de produs P1:
a) 17000 u.b.
b) 18000 u.b.
c) 15370 u.b.
d) 17420 u.b.
e) 12200 u.b.

93. O sectie de productie “S” are in structura sa doua ateliere –A1 si A2 – in care se
prelucreaza succesiv un anumit produs. Atelierul A1 este veriga conducatoare.
In atelierul A1, procesul de productie se desfasoara la o grupa de 2 instalatii cu un
volum util de 25 mc fiecare care functioneaza continuu. Timpul mediu de intreruperi
pentru reparatii programate este de 15 zile lucratoare pe an. Indicatorul mediu de utilizare
intensiva realizat in perioada de virf a anului anterior este de 1,5 tone/m.c. volum util si
ora.
In atelierul A2, procesul de productie se desfasoara la o grupa de 20 utilaje care
functioneaza cu sapatmina intrerupta ( 6 zile sarbatori legale pe an) in 3 schimburi a 8
ore. Timpul mediu de intreruperi pentru reparatii programate este de 10 zile lucratoare pe
an.Tipul unitar realizat in perioada de varf a anului anterior este de 0,2 ore/tone de
produse.
Pe baza datelor de mai sus, alegeti varianta de raspuns care precizeaza corect
excedentul sau deficitul de capacitate de productie existent la nivelul sectie “S”.
a) +42000 t;
b) -60000 t;
c) -42000 t;
d) +60000 t;
e) -80000 t.

94. O sectie de productie “S” are in structura sa doua ateliere –A1 si A2 – in care se
prelucreaza succesiv un anumit produs. Atelierul A2 este veriga conducatoare.
In atelierul A1, procesul de productie se desfasoara pe sarje la o grupa de 3
agregate cu functonare continua. Timpul mediu de intreruperi pentru reparatii programate
este de 15 zile lucratoare pe an. In agregat se introduc la o sarja 25 tone de materii prime,
coeficientul mediu de transformare a acestora in productie utilizabila fiind egal cu 0,8.
Durata normata de obtinere a unei sarje este de 3 ore.
In atelierul A2, procesul de prelucrare se desfasoara la o grupa de 10 utilaje care
functioneaza cu sapatmina intrerupta ( 4 zile sarbatori legale pe an) in 3 schimburi a 8
ore. Timpul mediu de intreruperi pentru reparatii programate este de 12 zile lucratoare pe
an. Indicatorul mediu de utilizare intensiva realizat in perioada de varf a anului anterior
este de 3 tone/ora-masina.
Productia programata pentru sectia “S” este de 126000 tone/an.
Pe baza datelor de mai sus, alegeti varianta de raspuns care precizeaza corect
nivelul prevazut pentru gradul de utilizare a productiei posibile la nivelul sectie “S”.
a) 100%
b) 75%;
c) 95%;
d) 77%;
e) 84%;
95. O cantitate de 50 t de materiale trebuie transportata de la un depozit la o sectie de
productie intre care exista o distanta de 2000 de metri. Materialele se transporta cu
electrocare ale caror caracteristici de exploatare sunt:
- viteza medie de deplasare este de 5 Km/ora;
- capacitatea de incaracre este de 2 tone ;
- coeficientul de utilizare a capacitatii de incarcare este de 0,9.
Timpul total pentru incarcarea, descarcarea si asteptarea la o cursa a unui electrocar este
de 12 minute.
Care este numarul necesar de electrocare pentru a transporta aceasta cantitate in timpul
unui schimb de 8 ore.
a) 5;
b) 4;
c) 2;
d) 6;
e) 1;

96. Pentru trei locuri de munca- L1, L2, L3- ce urmeaza a fi amplasate prin metoda
gamelor fictive se cunosc urmatoarele date:
Rangul operatiilor Frecventa operatiilor pentru
L1 L2 L3
1 - 2 2
2 2 2 1
3 2 2 -
Ordinea in care se vor amplasa cele trei locuri de munca este:

a) L1 L2 L3
b) L1 L3 L2 ;
c) L3 L2 L1 ;
d) L2 L3 L1 ;
e) L3 L1 L2 ;

97. Pentru trei locuri de munca- Li, Lj, Lk- ce urmeaza a fi amplasate prin metoda gamelor
fictive se cunosc urmatoarele date:
Rangul operatiilor Frecventa operatiilor pentru
Li Lj Lk
1 2 - -
2 2 2 2
3 1 2 -
Ordinea in care se vor amplasa cele trei locuri de munca este:

a) Li Lk Lj;
b) Li Lj Lk;
c) Lk Li Lj;
d) Lj Li Lk;
e) Lk Lj Li;
98. Organizarea spatiala a productiei in cadrul unui atelier de productie presupune
amplasarea utilajelor M1, M2, M3, M4, M5 si M6. Pe aceste utilaje se vor prelucra trei
tipuri de produse – P1, P2, P3- caracterizate prin urmatoarele succesiuni ale operatiilor
tehnologice:
P1 : M1 – M2 – M3 – M5 – M2 – M3 – M4
P2 : M2 – M3 – M4 – M2 – M5 – M6
P3 : M1 – M3 – M2 – M5 – M4;
Lunar se vor executa 50 de produse P1, 30 de produse P2 si 20 de produse P3. Deplasarea
produselor intre utilajele atelierului se va face individual.
In cazul utilizarii metodei verigilor utilajul care va fi amplasat in centrul grilei cu ochiuri
triunghiulare este:
a) M6;
b) M2;
c) M4;
d) M3;
e) M1;

99. Organizarea spatiala a productiei in cadrul unui atelier presupune amplasarea


utilajelor M1, M2, M3, M4, M5 si M6. Pe aceste utilaje se vor executa trei tipuri de
produse – P1, P2, P3- caracterizate prin urmatoarele succesiuni ale operatiilor tehnologice:
P1 : M2 – M3 – M1 – M4 – M5 – M6;
P2 : M1 – M2 – M3 – M5 – M2 – M3 ;
P3 : M1 – M3 – M2 – M4 – M5 - M6;
In cazul utilizarii metodei verigilor, utilajul care va fi amplasat in centrul grilei cu
ochiuri triunghiulare este:
a) M2;
b) M4;
c) M6;
d) M1;
e) M3;

100. Sistemul de organizare spaţială a producţiei bazat pe amplasarea locurilor de


muncă conform principiului tehnologic:
a) se foloseşte în cazul întreprinderilor care execută volume mari de producţie;
b) se bazează pe folosirea unor locuri de muncă specializate;
c) presupune constituirea, în cadrul secţiei sau atelierului de producţie, a unor
grupe de locuri de muncă omogene sub raport tehnologic;
d) se foloseşte în cazul întreprinderilor cu un portofoliu redus de produse;
e) presupune stabilitatea în timp a produselor executate.

101. Metoda gamelor fictive se foloseşte pentru amplasarea locurilor de muncă pe o


linie de producţie în flux:
a) monovalentă;
b) continuu;
c) cu ritm reglementat;
d) cu obiect fix;
e) polivalentă.

102. Întreprinderile folosesc două sisteme de organizare procesuală a transportului


intern:
a) sistemul pe bază de comenzi şi sistemul bilateral;
b) sistemul în sens unic şi sistemul în evantai;
c) sistemul feroviar şi sistemul auto;
d) sistemul pendular şi sistemul circular;
e) sistemul cu flux crescător şi sistemul în flux continuu.

103. Atunci când întreprinderea se caracterizează prin instabilitatea nomenclatorului


de produse şi printr-o mare varietate a producţiei executate în cantităţi mici,
vorbim despre:
a) tip de producţie de serie;
b) tip de producţie de masă;
c) tip de producţie individuală;
d) tip de producţie la comandă;
e) tip producţie în flux.

104. Pentru asimilarea în producţie a unui nou produs, o întreprindere trebuie să


aleagă între două variante de proces tehnologic. Ştiind că:

- pentru prima variantă, cheltuielile variabile sunt 100 u.m. şi cheltuielile fixe
sunt 2000 u.m.
- iar pentru a doua variantă, cheltuielile variabile sunt 110 u.m. şi cheltuielile
fixe sunt 1400 u. m.,

determinaţi cantitatea de producţie critică şi încercuiţi răspunsul corect:


a) 10 bucăţi;
b) 100 bucăţi;
c) 80 bucăţi;
d) 60 bucăţi;
e) 20 bucăţi.

105. Fabricarea unui reper necesită execuţia a cinci operaţii tehnologice:


op.1 – 3ore; op.2 – 1oră; op.3 – 4ore; op.4 – 2ore; op 5 – 1oră.
Fiecare operaţie este executată pe un loc de muncă specializat. Reperul se lansează în
fabricaţie în loturi de 4 bucăţi. Durata ciclului tehnologic în condiţiile îmbinării mixte va
fi:
a) 40 ore;
b) 30 ore;
c) 25 ore;
d) 29 ore;
e) 35 ore.

106. Fabricarea unui reper necesită execuţia a cinci operaţii tehnologice:


op.1 – 3 ore; op.2 – 1 oră; op.3 – 4 ore; op.4 – 2 ore; op 5 – 1 oră.
Fiecare operaţie este executată pe un loc de muncă specializat. Reperul se lansează în
fabricaţie în loturi de 4 bucăţi. Durata ciclului tehnologic în condiţiile îmbinării succesive
va fi:
a) 44 ore;
b) 35 ore ;
c) 25 ore;
d) 30 ore;
e) 40 ore.

107. Fabricarea unui reper necesită execuţia a cinci operaţii tehnologice:


op.1 – 3 ore; op.2 – 1 oră; op.3 – 4 ore; op.4 – 2 ore; op 5 – 1 oră.
Fiecare operaţie este executată pe un loc de muncă specializat. Reperul se lansează în
fabricaţie în loturi de 4 bucăţi. Durata ciclului tehnologic, în condiţiile îmbinării paralele
va fi:
a) 33 ore ;
b) 23 ore ;
c) 43 ore ;
d) 32 ore ;
e) 34 ore .

108. Pentru un produs, planul anual de producţie al unei linii de producţie în flux este
de 90 000 bucăţi. Linia lucrează 300 de zile în cursul unui an, regimul de lucru
fiind de 2 schimburi a opt ore.
În timpul fiecărui schimb, se înregistrează 30 minute de întreruperi reglementate.
Tehnologia de fabricaţie cuprinde cinci operaţii ale căror durate sunt:
op.1 – 9min; op 2 – 6min; op 3 – 8min; op 4 – 3min; op. 5 – 5min.
Determinaţi pe baza informaţiilor disponibile, dacă numărul total de locuri de muncă
este:
a) 10;
b) 11;
c) 9;
d) 15;
e) 13.
109. Realizarea planului zilnic de producţie al unei secţii necesită aprovizionarea cu
40 tone de materiale care se află într-un depozit situat la o distanţă de 300 metri de
aceasta. Regimul de lucru zilnic este de două schimburi a opt ore.
Deteminaţi numărul de electrocare necesare asigurării transportului ştiind că:
- viteza de deplasare a autocarelor este 5km pe oră;
- capacitatea de transport a unui electrocar este 0,5 tone;
- coeficientul de utilizare a capacităţii de transport a electrocarului este 0,8;
- timpul necesar încărcării este 3 minute;
- timpul necesar descărcării este 4 minute.
- fondul de timp de funcţionare a unui pe electrocar este utilizat în proporţie de
90%.
Încercuiţi răspunsul care corespunde cu rezultatul obţinut:
a) 5 electrocare;
b) 3 electrocare;
c) 1 electrocar;
d) 2 electrocare;
e) 7 electrocare.

110. Pentru executarea unui nou produs, o întreprindere trebuie să aleagă între două
variante de proces tehnologic. Ştiind că:

- pentru prima variantă, cheltuielile variabile sunt 1200 u.m. şi cheltuielile fixe
sunt 80 000 u.m.
- iar pentru a doua variantă, cheltuielile variabile sunt 1400 u.m. şi cheltuielile
fixe sunt 60 000 u. m.,

determinaţi cantitatea de producţie critică şi încercuiţi răspunsul corect:


a) 10 bucăţi;
b) 100 bucăţi;
c) 80 bucăţi;
d) 60 bucăţi;
e) 20 bucăţi.

111. Într-o întreprindere industrială se organizează un atelier de prelucrări mecanice în


care se execută patru noi produse. Circuitul tehnologic de prelucrare a produselor
este următorul:
P1: A-B-C-D-E-G;
P2: A-B-E-C-G-H;
P3: A-B-E-F-B-E-C-G;
P4: B-E-D-F-C-H.
Folosiţi metoda verigilor şi stabiliţi dacă primul loc de muncă amplasat va fi:
a) A;
b) C;
c) D;
d) E;
e) F;

112. Pentru a-şi onora comenzile în condiţii de eficienţă, o întreprindere îşi determină
prin metode specifice durata ciclului de producţie(Dcp) şi durata ciclului
tehnologic(Dct) al produselor executate. Cunoscând semnificaţia şi componenţa
acestor concepte, precizaţi dacă:
a) Dcp > Dct;
b) Dcp < Dct;
c) Dcp = Dct;
d) Dcp şi Dct se calculează independent şi nu putem face o comparaţie;

e) Dcp < Dct.

113. Pentru executarea unui nou produs, o întreprindere trebuie să aleagă între două
variante de proces tehnologic. Ştiind că:

- pentru prima variantă, cheltuielile variabile sunt 1200 u.m. şi cheltuielile fixe
sunt 80 000 u.m.
- iar pentru a doua variantă, cheltuielile variabile sunt 1400 u.m. şi cheltuielile
fixe sunt
60 000 u. m.,

precizaţi care sunt volumele de producţie pentru care prima variantă este
preferabilă:
a) 10 bucăţi;
b) 50 bucăţi;
c) 60 bucăţi;
d) 90 bucăţi;
e) 110 bucăţi.

114. Determinaţi durata ciclului tehnologic în cazul în care aveţi de executat un lot de
4 piese al căror proces de prelucrare cuprinde următoarele operaţii:
op.1 – 3 ore; op 2 – 2 ore; op 3 – 5 ore; op 4 – 2 ore; op 5 – 2 ore, ştiind că fiecare
operaţie se execută de către un loc de muncă specializat.
În cazul îmbinării succesive ea este:
a) 26 ore;
b) 36 ore;
c) 46 ore;
d) 56 ore;
e) 66 ore.
115. Determinaţi durata ciclului tehnologic în cazul în care aveţi de executat un lot de
4 piese al căror proces de prelucrare cuprinde următoarele operaţii:
op.1 – 3 ore ; op 2 – 2 ore; op 3 – 5 ore; op 4 – 2 ore; op 5 – 2 ore, ştiind că fiecare
operaţie se execută de către un loc de muncă specializat.
În cazul îmbinării paralele ea este:
a) 29 ore;
b) 35 ore;
c) 40 ore;
d) 25 ore;
e) 45 ore .

116. Determinaţi durata ciclului tehnologic în cazul în care aveţi de executat un lot de
4 piese al căror proces de prelucrare cuprinde următoarele operaţii:
op.1 – 3 ore; op 2 – 2 ore; op 3 – 5 ore; op 4 – 2 ore; op 5 – 2 ore , ştiind că fiecare
operaţie se execută de către un loc de muncă specializat.
În cazul îmbinării mixte ea este:
a) 35 ore;
b) 32 ore;
c) 30 ore;
d) 40 ore;
e) 42 ore.

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 20 e 40 d
1 c 21 a 41 e
2 b 22 e 42 b
3 c 23 d 43 d
4 b 24 c 44 b
5 b 25 e 45 c
6 b 26 e 46 b
7 e 27 d 47 a
8 a 28 a 48 e
9 b 29 b 49 c
10 d 30 b 50 e
11 e 31 c 51 b
12 e 32 e 52 d
13 e 33 c 53 a
14 b 34 a 54 c
15 c 35 a 55 b
16 d 36 c 56 a
17 e 37 b 57 a
18 b 38 c 58 e
19 c 39 b 59 a
60 b 108 b
61 b 109 d
62 e
110 b
63 c
64 c 111 d
65 b 112 a
66 b 113 e
67 c 114 d
68 b 115 a
69 c
116 b
70 c
71 b
72 e
73 d
74 e
75 a
76 c
77 b
78 e
79 c
80 d
81 d
82 d
83 c
84 a
85 e
86 a
87 a
88 b
89 b
90 c
91 c
92 c
93 c
94 b
95 b
96 c
97 a
98 b
99 a
100 c
101 e
102 d
103 c
104 d
105 d
106 a
107 b
CAPITOLUL 8
MANAGEMENTUL OPERAŢIONAL AL PRODUCŢIEI

1. Fie o linie în flux discontinuu cu tact liber. Programul de fabricaţie al liniei, într-o zi
lucrătoare, într-un schimb, este de 160 de produse. Se analizează două operaţii
tehnologice ”I” şi ”I+1”. Despre acestea se cunosc următoarele informaţii:
Operaţia “I”:
- numărul de maşini = 1
- timpul unitar = 3 min.
Operatia”I+1”
- numărul de maşini = 2
- timpul unitar = 1,5 min.
În condiţiile funcţionării maşinilor de la operaţia ”I+1”, în cea de-a doua jumătate a
schimbului, inventarul (stocul) interoperaţional este:
a) 160 produse;
b) 0 produse;
c) 320 produse;
d) 80 produse;
e) 240 produse.

2. Relaţia de determinare a extracostului programării agregat bazat pe deficitul de


produse din perioadele t şi t-1 este:
a) C2t = c2t [(QtS - QtD) + St-1];
b) C2t= c2t [QtD - QtS + Dt-1];
c) C2t = c2t (QtS - Qtr)/ Qm;
d) C2t = c2t (QtS - Qtr) ;
e) C2t = c2t [QtD - QtS + St-1];
Unde: (QtS) = cantitatea de piese produsă în perioada t ;
(QtD) = nivelul cererii de produse în perioada t ;
(St-1) = nivelul stocului de produse finite la sfârşitul perioadei t – 1;
(Qm) = norma de producţie din perioada t pe muncitor ;
(Qtr) = producţia care poate fi produsă conform normativelor
(Dt-1) = deficitul de produse din perioada t-1.

3. Un component al unui produs se execută într-un lot de 300 buc. Acesta este atras către
secţia de montaj care va livra produsele finite în cea de-a 340-a zi de la începutul
perioadei programate. Timpul unitar de execuţie a reperului este 82 de minute.
Subunitatea în cadrul căreia se execută este formată din patru utilaje identice, care pot
prelua în egală măsură reperul produsului finit. Cele patru utilaje funcţionează un singur
schimb pe zi lucrătoare. Mărimea numerică de prioritate şi semnificaţia acesteia sunt:
a) 325, 145 – rezerva de timp;
b) 327, 188 – succesiunea de execuţie;
c) 330, 162 – avansul în fabricaţie;
d) 331, 175 – întârzierea în execuţie;
e) 326, 198 – atenţie în fabricaţie.

4. O linie automată are un program master (calendaristic centralizator) de 2000 produse.


Numărul zilelor lucrătoare dintr-o perioadă calendaristică de o lună este de 20. Tactul
liniei este de 3 min.
Numărul orelor de funcţionare zilnică a liniei automate este de:
a) 5 ore;
b) 4 ore;
c) 2,5 ore;
d) 6 ore;
e) 5,5 ore.

5. Ce extracost al programării agregat se determină cu relaţia:

C = ct x [QtS – Qtr]/Qm

a) costul de angajare demitere;


b) costul de supramuncă;
c) costul de inactivitate;
d) costul de întreţinere a stocului de produse finite;
e) costul cu deficitul de produse.
unde: QtS = producţia programată în perioada t;
Qtr = producţia care poate fi produsă conform
normativelor, în perioada t;
Qm = norma de producţie în perioada t pe muncitor

6. Fie o linie de fabricaţie polivalentă. În cadrul Compartimentului “Proiectare Produse şi


Tehnologii” se analizează parametrii acestei linii. Se prezintă următoarele opinii:
a) tactul teoretic al liniei determină tactul specific;
b) mărimea lotului specifică unui produs determină numărul de lansări în
fabricaţie(frecventa);
c) tactul specific al liniei determină timpul de funcţionare a acesteia;
d) programul de fabricaţie pentru un produs determină mărimea lotului;
e) frecvenţa de lansare în fabricaţie determină, în raport de programul de producţie,
mărimea lotului.;
Care este opinia corecta?
7. În cadrul unei subunităţi structurale de fabricaţie, pentru decada 1, a lunii în curs, s-a
elaborat următorul grafic de programare şi urmărire a producţiei.

100

programat
80
realizat

50

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

La sfârşitul perioadei a 8-a producţia nerealizată este de:


a) 20 produse;
b) 10 produse;
c) 50 produse;
d) 40 produse;
e) 30 produse;

8. În cadrul unei subunităţi structurale de fabricaţie, pentru decada 1, a lunii în curs, s-a
elaborat următorul grafic de programare şi urmărire a producţiei.

100

programat
80
realizat

50

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

La sfârşitul perioadei a 8-a producţia nerealizată este de 30 produse. Care este intârzierea
în zile:
a) 2 zile;
b) 5 zile;
c) 3 zile;
d) 1 zile;
e) 4 zile.

9. În cadrul unei subunităţi structurale de fabricaţie, pentru decada 1, a lunii în curs, s-a
elaborat următorul grafic de programare şi urmărire a producţiei.

100

programat
80
realizat

50

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

La sfârşitul perioadei a 8-a producţia nerealizată este de 30 produse. Realizarea


programului impune fabricarea până la sfârşitul decadei a:
a) 25 produse/zi;
b) 15 produse/zi;
c) 10 produse/zi;
d) 20 produse/zi;
e) 30 produse/zi.

10. Linia tehnologică “I” atrage produsele de la linia tehnologică “I-1”. Linia “I“ are un
program de producţie zilnic de 1000 de produse. Între cele două linii, inventarul (stocul),
format din 50 de produse s-a consumat şi trebuie înlocuit în totalitate. Linia “I-1” da în
mod constant un rebut tehnologic de 1% din cantitatea lansată în execuţie. Două produse
executate în linia “I-1” intră în componenţa unui singur produs din linia"I". Cantitatea de
produse care constitue programul liniei “I-1” este:

a) 2050 produse;
b) 2200 produse;
c) 2071 produse;
d) 2100 produse;
e) 2255 produse.

11. Fie o linie polivalentă pentru care se cunosc următoarele mărimi:


- Li = lotul de fabricaţie pentru produsul i
- NL= numărul loturilor lansate în fabricaţie
- Pi = programul de producţie pentru produsul i
- Nrz = numărul zilelor lucrătoare din perioada programată
Se stabilesc următoarele relaţii de calcul :

a) nL = Pi/Nrz;
b) nL = Nrz/Pi;
c) Li = Pi x NL;
d) Pi = Nrz x Li;
e) Li = Pi/NL;
Care din relaţiile de mai sus este cea corectă?

12. Nivelul stocului corespunzător punctului comenzii (Spc) se stabileşte cu relaţia:


a) Scp = Ssig/Cz + Dcf;
b) Scp = Ssig x Dcf + Cz;
c) Scp = Ssig + Dcf/Cz ;
d) Scp = Ssig - Cz /Dcf;
e) Scp = Ssig + Cz x Dcf;
unde: Ssig = stocul de siguranţă;
Cz = consumul mediu zilnic;
Dcf = durata de lansare în fabricaţie, execuţie şi livrare a unui nou lot de piese;

13. Fie graficul standard elaborat pentru o linie monovalenta în flux discontinuu, cu tact
liber, care are un program de producţie pe schimb de 24 produse. Perioada de repetare în
fabricaţie este de 2 ore. Timpul unitar pentru primele două operaţii este de :
T1 = 45 min.;
T2 = 15 min.;
Încărcarea medie a maşinilor de la fiecare operaţie este:
a) I op1 % = 70% şi I op 2 % = 15%;
b) I op1 % = 80% şi I op 2 % = 60%;
c) I op1 % = 75% şi I op 2 % = 75%;
d) I op1 % = 65% şi I op 2 % = 35%;
e) I op1 % = 80% şi I op 2 % = 20%.

14. Ce extracost al programării agregat se determină cu relaţia:


C = ct x [QtS – QtD + St-1]
a) costul de angajare demitere;
b) costul de supramuncă;
c) costul de inactivitate;
d) costul de întreţinere a stocului de produse finite;
e) costul cu deficitul de produse;
unde: QtS = producţia programat în semestrul t;
Qtr = producţia care poate fi produsă conform normativelor;
Qm = norma de producţie trimestrială pe muncitor.
15. Ce extracost al programării agregat se determină cu relaţia:
C = ct x [QtD – QtS – St-1]
a) costul de angajare/demitere;
b) costul de supramuncă;
c) costul de inactivitate;
d) costul de întreţinere a stocului de produse finite;
e) costul cu deficitul de produse;
unde: QtS = producţia programată în perioada t;
Qtr = producţia care poate fi produsă conform normativelor, în perioada t;
Qm = norma de producţie în perioada t pe muncitor

16. În procesul de programare operativă se realizează instrumente cum ar fi:


1) graficul alternant al circulaţiei produselor în funcţie de operaţie, maşină, tact;
2) graficul standard pentru fluxul discontinuu;
3) graficul pe piese şi operaţii;
4) graficul orientativ pe piese;
5) graficul de programare şi urmărire a producţiei zilnice;
6) programul de volum de lucrări;
7) graficul îndeplinirii programelor de producţie după nomenclator;
8) ciclograma produsului (comenzii);
9) arborescenţa PERT;
10) graficul complet şi simetric pentru stabilirea succesiunii produsului;
Programarea operativă a producţiei de serie utilizează instrumentele:
a) 1,2,3;
b) 5,6,7;
c) 4,8,9;
d) 3,4,10;
e) 3,4,6.

17. Necorelările cantitative şi calendaristice dintre activităţile


subunităţilor structurale de fabricaţie generează:
a) timp de pregătire-încheiere a fabricaţiei;
b) timp de transport intern;
c) aşteptări ale produselor pe fluxurile de execuţie şi ale utilajelor de producţie;
d) timp pentru CTC;
e) întreruperi interschimburi.

18. Fie o linie în flux continuu, cu tact impus. Durata operaţiilor


este: T1 = 5 min.; T2 = 10 min.; T3 = 15 min.; T4 = 10 min.; T5 = 15 min.; T6 = 5 min. ;
Se considera declanşarea fabricaţiei în momentul zero cu produsul unu.
În intervalul(50-65) la operaţia 5, se afla:
a) produsul 1, la maşina 1, de la operaţia 5;
b) produsul 1, la maşina 2, de la operaţia 5;
c) produsul 2, la maşina 3, de la operaţia 5;
d) produsul 2, la maşina 2, de la operaţia 5;
e) produsul 3, la maşina 3, de la operaţia 5.

19. Fie o linie monovalentă, în flux discontinuu. Pentru această


formă de organizare se determină mărimea:
Ki=(τ -t)/τ
unde: τ - reprezintă tactul teoretic al liniei
t - durata medie a unei operaţii la un loc de muncă
Mărimea Ki reprezintă:
a) tactul specific al liniei;
b) coeficientul care exprimă încărcarea liniei;
c) durata normată a unei operaţii;
d) gradul de inegalizare a fluxului;
e) abaterea duratei medii a unei operaţii de la tact.

20. Graficul de programare şi urmărire a producţiei zilnice se utilizează pentru:


a) determinarea producţiei ritmice, avansului şi întârzierii fabricaţiei;
b) determinarea momentelor de începere a fabricaţie şi a celor de livrare;
c) stabilirea termenelor finale de fabricaţie a duratei de execuţie şi a celor de
începere a fabricaţiei;
d) programarea şi îndeplinirea programului la nivelul fiecărei linii de fabricaţie;
e) corelarea cantitativă a programelor de producţie.

21. La un loc de muncă conducător din cadrul unei secţii de fabricaţie se primeşte o
comandă internă de a executa 5 produse A,B,C,D, E. Pe baza datelor din tabelul următor
şi aplicând regula de prioritate: ”primul în fabricaţie produsul cu cea mai mică rezervă de
timp”, timpul mediu de întârziere în atelier Tia şi timpul mediu de stationare TI a unui
produs vor fi:
Tabelul 1.
Activitatea Timp de procesare Data de predare
(zile) (zile)
A 3 5
B 4 6
C 2 7
D 6 9
E 1 2

a) Tia = 8,6 zile ; Ti = 3,2 zile .


b) Tia = 8 zile ; Ti = 3 zile .
c) Tia = 8,5 zile ; Ti = 3,3 zile .
d) Tia = 8,2 zile ; Ti = 3,6 zile .
e) Tia = 8,7 zile ; Ti = 3,3 zile .

22. Ce extracost al programării agregat se determină cu relaţia:


Ct =+/- ct x [Qts – Qtr]/Qm
a) costul de angajare/demitere a muncitorilor în perioada t;
b) costul de supramuncă în perioada t;
c) costul de inactivitate în perioada t;
d) costul de întreţinere a stocului de produse finite în perioada t;
e) costul cu deficitul de produse în perioada t.\
unde: Qts = producţia programat în perioada t;
Qtr = producţia care poate fi produsă conform normativelor, în perioada t;
Qm = norma de producţie în perioada t pe muncitor.

23. O firma producătoare de autocamioane are un program lunar (master) de 200


autocamioane. Motorul cu care este echipat un autocamion este de 6 cilindri. Firma
livrează lunar câte 20 motoare pentru înlocuirea celor uzate şi o cantitate de 80 biele pe
lună, sub forma pieselor de schimb. Procentul de rebut în cadrul liniei de prelucrare a
bielelor este de 1%. Prelucrarea bielelor se continua în cadrul liniei de montaj “arbore
cotit-biele-pistoane”. Intre cele două linii de prelucrare se creează un stoc de siguranţă de
20 biele, care a fost consumat şi trebuie înlocuit. Firma îşi desfaşoară activitatea timp de
20 zile pe fiecare perioadă calendaristică de o lună.
Cantitatea de biele lansată în cadrul liniei de prelucrare într-o zi lucrătoare este:
a) 80 biele;
b) 79 biele;
c) 75 biele;
d) 78 biele;
e) 101 biele.

24. Relaţia de determinare a extracostului programării agregat de inactivitate este:


a) C2t = c2t [(QtS - QtD) + St-1];
b) C2t = c2t [QtD - QtS + Dt-1];
c) C2t = c2t (QtS - Qtr)/ Qm;
d) C2t = c2t (QtS - Qtr) ;
e) C2t = c2t [QtD - QtS + St-1].

Unde: (QtS) = cantitatea de piese produsă în perioada t ;


(QtD) = nivelul cererii de produse în perioada t ;
(St-1) = nivelul stocului de produse finite la sfârşitul perioadei t – 1;
(Qm) = norma de producţie din perioada t pe muncitor ;
(Qtr) = producţia care poate fi produsă conform normativelor
(Dt-1) = reprezintă deficitul de produse din perioada t-1.

25. Periodicitatea lansării în fabricaţie a unui lot de produse (R)


este dată de relaţia:
a) R = Nzl – NL ;
b) R = Nzl /NL;
c) R = NL /Nzl ;
d) R = Nzl x NL;
e) R = Nzl + NL;
Unde: Nzl = numărul de zile lucratoare în perioada în care se fabrica volumul de
producţie;
NL = numărul de lansări în fabricaţie;
26. Raportul dintre gradul de inegalizare a fluxului (K) şi gradul de încărcare a liniei (I)
este:
a) K + I > 1;
b) K + I = 1;
c) K + I < 1;
d) K + I ≤ 1;
e) K + I ≥ 1;

27. Specific procesului de programare operativă pe baza “graficului de piese şi operaţii cu


termene precise” este:
a) stabilirea momentului de livrare a produsului, determinarea duratei totale de
execuţie a pieselor componente ale produsului şi stabilirea momentelor de intrare
în fabricaţie;
b) determinare duratei de execuţie a fiecărui lot de piese, la fiecare operaţie, a
devansărilor în execuţie, precum şi stabilirea termenelor celor mai târzii
admisibile de începere a operaţiilor;
c) determinarea volumului de producţie lunar, a numărului de loturi (frecvenţa sau
cadenţa) şi stabilirea periodicităţii lansărilor în fabricaţie;
d) determinarea mărimii loturilor de fabricaţie, a necesarului de manoperă pentru
fiecare operaţie şi a necesarului total de manoperă;
e) repartizarea raţională a pieselor pe utilaje, determinarea succesiunii execuţiei
pieselor şi stabilirea momentelor finale de execuţie a pieselor.

28. În condiţiile producţiei individuale programarea operativă utilizează:


a) metode bazate pe ritmul de fabricaţie;
b) metode fundamentate pe ritmul de fabricaţie;
c) metode bazate pe devansări, priorităţi şi stocuri;
d) metode bazate pe priorităţi;
e) metode bazate pe devansări.

29. Funcţia obiectiv folosită în elaborarea unui program agregat presupune minimizarea:
1) costul de angajare demitere;
2) costul de supramuncă;
3) costul de inactivitate;
4) costul de întreţinere a stocului de produse finite;
5) costul cu deficitul de produse.
a) 1,2;
b) 1,2,3;
c) 1,2,3,5;
d) 1,2,3,4;
e) 1,2,3,4,5.

30. Programul zilnic de producţie al unei linii tehnologice în calitate de linei furnizoare,
este determinat cu relaţia:
a) Pzf = Pzb x Kx Nrz/[L – (Sn – Se)] ;
b) Pzf = Pzb x K - Nrz/[L – (Sn – Se)];
c) Pzf = Pzb - [L – (Sn – Se)]/Nrz;
d) Pzf = Pzb x K + [L + (Sn – Se)]/Nrz;
e) Pzf = Pzb x Nrz+[L – (Sn – Se)]x K;
Unde:
Pzf = programul zilnic de producţie al liniei furnizoare ;
K = numărul de elemente constructive de pe linia furnizoare care intră în
componenţa unui produs de pe linia beneficiară;
L = cantitatea de elemente constructive fabricate pe linia furnizoare şi destinate
livrării direct beneficiarilor externi întreprinderii;
Pzb = programul zilnic de producţie al liniei beneficiare;
Nrz = numărul de zile lucrătoare al liniei
Sn = stocul normat de producţie neterminată între linia furnizoare şi linia
beneficiară;
Se = stocul efectiv de producţie neterminată între linia furnizoare şi linia
beneficiară.

31. Modelul general al planificării agregat se fundamentează pe baza a 3 variabile:


1. (QtS) = cantitatea de piese produsă în perioada t
2. (QtD) = nivelul cererii de produse în perioada t
3. (St) = nivelul stocului de produse finite la sfârşitul perioadei t
Relaţia dintre aceste 3 variabile este:
a) St = St-1 + QtD – QtS;
b) St = St-1 + QtS - QtD;
c) St = St-1 - QtS + QtD;
d) St = St-1 - QtS - QtD;
e) St = St-1 + QtS + QtD;

32. Principalii factori de producţie care determină alegerea unei metode de programare
sunt:
1) caracteristicile produsului finit;
2) structura de producţie;
3) particularităţile procesului tehnologic;
4) tipul de producţie.
Care din următoarele variante sunt adevărate:
a) 1,2,3,4;
b) 1,2,3;
c) 1,3,4;
d) 1,2,4;
e) 4,3,2.

33. Ce extracost al programării agregat se determină cu relaţia:


C = ct x [QtS – Qtr] ; QtS > Qtr
a) costul de angajare demitere pe lucrător în intevalul t;
b) costul de supramuncă;
c) costul de inactivitate;
d) costul de întreţinere a stocului de produse finite;
e) costul cu deficitul de produse;
unde: QtS = producţia programată în perioada t;
Qtr = producţia care poate fi produsă conform
normativelor în perioada t.

34. În funcţie de volumul de producţie lunar (Q) şi de mărimea lotului de fabricaţie (L),
numărul de loturi în fabricaţie este dat de relaţia:
a) NL= Q/L;
b) NL = Q+L;
c) NL = L/ Q;
d) NL = Q-L;
e) NL = Q x L.

35. O subunitate structurală de fabricaţie execută un produs “P” a cărui arborescenţă


este:
P

P1 P2 P3
S1 S2

fig.1.
P11 P12 P21 P22
Duratele de execuţie ale componentelor şi asamblării generale, sunt:

P1 = 3 zile p11 = 1 zi S1 = 6 zile P = 4 zile


P2 = 2 zile p12 = 2 zile S2 = 3 zile
P3 = 1 zi p21 = 4 zile
P22 = 2 zile
Execuţia componentelor de la acelaşi nivel de arborescenţă se face potrivit metodei
paralele.

- Durata de execuţie a produsului “P” este:


a) 10 zile;
b) 14 zile;
c) 25 zile;
d) 15 zile;
e) 12 zile.
36. O subunitate structurală de fabricaţie execută un produs “P” a cărui arborescenţa
este:
P

P1 P2 P3
S1 S2

P11 P12 P21 P22


Fig.1.
Duratele de execuţie ale componentelor şi asamblării generale, sunt:

P1 = 3 zile p11 = 1 zi S1 = 6 zile P = 4 zile


P2 = 2 zile p12 = 2 zile S2 = 3 zile
P3 = 1 zi p21 = 4 zile
P22 = 2 zile
Execuţia componentelor de la acelaşi nivel de arborescenţa se face potrivit metodei
paralele.
Dacă livrarea produsului se face în cea de-a 340 zi de la începutul anului, lansarea în
execuţie se va face cel târziu în :
a) a 320-a zi de la începutul anului;
b) a 315-a zi de la începutul anului;
c) a 330-a zi de la începutul anului;
d) a 328-a zi de la începutul anului;
e) a 325-a zi de la începutul anului.

37. Relaţia de determinare a extracostului programării agregat de întreţinere a stocului de


produse finite este:
a) C1t = c1t [(QtS - QtD) + St-1];
b) C1t = c1t [QtD - QtS + Dt-1];
c) C1t = c1t (QtS - Qtr)/ Qm;
d) C1t = c1t (QtS - Qtr) ;
e) C1t = c1t [QtD - QtS + St-1];
Unde: (QtS) = cantitatea de piese produsă în perioada t ;
(QtD) = nivelul cererii de produse în perioada t ;
(St-1) = nivelul stocului de produse finite la sfârşitul perioadei t – 1;
Qm = norma de producţie trimestrială pe muncitor
(Qtr) = producţia care poate fi produsă conform normativelor ;
(Dt-1) = deficitul de produse în perioada t-1 (Dt-1);
38. Execuţia produsului cutie pentru locomotiva electrică necesită activităţile cu duratele
şi relaţiile de precedenta din tabelul următor:
Tabelul 1.
Nr. Denumirea activităţii Simb Durata Activităţi
Cr ol (zile) precedente
t.
1 Pregătire S.M.I. 1-2 25 -
2 Pregătire acoperiş 2-3 10 (1,2)
3 Pregătire pereţi laterali 2-4 8 (1,2)
4 Asamblare S.M.I. 2-5 30 (1,2)
5 Pregătire accesorii 2-6 10 (1,2)
6 Asamblare acoperiş 3-8 15 (2,3)
7 Asamblare cabine în 4-8 12 (2,4)
pereţi laterali
8 Prelucrare S.M.I. 5-7 2 (2,5)
9 Confecţionare accesorii 6-8 20 (2,6)
10 Finisare S.M.I. 7-8 8 (5,7)
11 Asamblare cutie 8-9 2 (3,8) (4,8)
(7,8) (6,8)
12 Îndepărtarea schelei şi 9-10 25 (8,9)
montare accesorii
Daca durata activităţii “asamblare acoperiş” (3-8) creste cu 2 zile , durata ciclului de
fabricaţie sporeşte cu:
a) 1 zi ;
b) 2 zile;
c) 3 zile;
d) 0 zile
e) 4 zile.

39. Relaţia de determinare a extracostului programării agregat de supramuncă este:


a) C2t = c2t [(QtS - QtD) + St-1];
b) C2t = c2t [QtD - QtS + Dt-1];
c) C2t = c2t (QtS - Qtr)/ Qm;
d) C2t = c2t (QtS - Qtr) ;
e) C2t = c2t [QtD - QtS + St-1];
Unde: (QtS) = reprezintă cantitatea de piese produsă în perioada t ;
(QtD) = reprezintă nivelul cererii de produse în perioada t ;
(St-1) = reprezintă nivelul stocului de produse finite la sfârşitul perioadei t - 1(St-
1);
(Qm) = reprezintă norma de producţie din perioada t pe muncitor Qm ;
(Qtr) = reprezintă producţia care poate fi produsă conform normativelor ;
(Dt-1) = reprezintă deficitul de produse din perioada t-1.
40. Execuţia produsului cutie pentru locomotiva electrică necesită activităţile cu duratele
şi relaţiile de precedentă din tabelul următor:
Tabelul 1
Nr. Denumirea activităţii Simbol Durata Activităţi
Crt. (zile) precedente
1 Pregătire S.M.I. 1-2 25 -
2 Pregătire acoperiş 2-3 10 (1,2)
3 Pregătire cabine în pereţi 2-4 8 (1,2)
laterali
4 Asamblare S.M.I. 2-5 30 (1,2)
5 Pregătire accesorii 2-6 10 (1,2)
6 Asamblare acoperiş 3-8 15 (2,3)
7 Asamblare cabine în pereţi 4-8 12 (2,4)
laterali
8 Prelucrare S.M.I. 5-7 2 (2,5)
9 Confecţionare accesorii 6-8 20 (2,6)
10 Finisare S.M.I. 7-8 8 (5,7)
11 Asamblare cutie 8-9 2 (3,8) (4,8)
(7,8) (6,8)
12 Îndepărtarea schelei şi 9-10 25 (8,9)
montare accesorii

- Durata ciclului de fabricaţie a produsului este de:


a) 67 zile;
b) 90 zile;
c) 65 zile;
d) 92 zile;
e) 57 zile.

RĂSPUNSURI
Intrebare Răspuns Intrebare Răspuns Intrebare Răspuns
1 b 16 e 31 b
2 b 17 c 32 e
3 b 18 e 33 b
4 a 19 d 34 a
5 c 20 a 35 e
6 e 21 a 36 d
7 e 22 a 37 a
8 c 23 b 38 d
9 d 24 c 39 d
10 c 25 b 40 d
11 e 26 b
12 e 27 b
13 c 28 c
14 d 29 e
15 e 30 d
CAPITOLUL 9
EFICIENŢA INVESTIŢIILOR

1. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o


variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 230 miliarde lei, I2= 340 miliarde lei, Vh=
950 miliarde lei, Ch= 650 miliarde lei şi D = 10 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 730 miliarde lei şi Ch’ = 580 miliarde lei. În
acest caz, termenul de recuperare este :
a) 3.8 ani;
b) 4.15 ani;
c) 1.9 ani;
d) 2.95 ani;
e) 1.5 ani

2. . În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus


o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 230 miliarde lei, I2= 340 miliarde lei, Vh=
950 miliarde lei, Ch= 650 miliarde lei şi D = 10 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 730 miliarde lei şi Ch’ = 580 miliarde lei. În
acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 1150 mld. lei;
b) 1270 mld. lei;
c) 1550 mld. lei;
d) 355 mld. Lei ;
e) 7070 mld. lei

3. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o


variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 230 miliarde lei, I2= 340 miliarde lei, Vh=
950 miliarde lei, Ch= 650 miliarde lei şi D = 10 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 730 miliarde lei şi Ch’ = 580 miliarde lei. În
acest caz, randamentul economic este :
a) 1.25;
b) 1.9;
c) 2.55;
d) 4.95;
e) 1.63

4. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o


variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 390 miliarde lei, I2= 120 miliarde lei, Vh=
750 miliarde lei, Ch= 525 miliarde lei şi D = 7 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 590 miliarde lei şi Ch’ = 515 miliarde lei. În
acest caz, termenul de recuperare este :
a) ) 2.5 ani;
b) 4.55 ani;
c) 3.4 ani;
d) 2.95 ani;
e) 3.95 ani

5. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o


variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 390 miliarde lei, I2= 120 miliarde lei, Vh=
750 miliarde lei, Ch= 525 miliarde lei şi D = 7 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 590 miliarde lei şi Ch’ = 515 miliarde lei. În
acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 580 mld. lei;
b) 350 mld. lei;
c) 955 mld. lei;
d) 155 mld. lei;
e) 4185 mld. lei

6. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o


variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 390 miliarde lei, I2= 120 miliarde lei, Vh=
750 miliarde lei, Ch= 525 miliarde lei şi D = 7 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 590 miliarde lei şi Ch’ = 515 miliarde lei. În
acest caz, randamentul economic este :
a) 2.5;
b) 1.05;
c) 3.15;
d) 2.95;
e) 2.19.

7. . În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus


o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 150 miliarde lei, I2= 390 miliarde lei, Vh=
1050 miliarde lei, Ch= 725 miliarde lei şi D = 5 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 750 miliarde lei şi Ch’ = 675 miliarde lei. În
acest caz, termenul de recuperare este :
a) ) 2.16 ani;
b) 2.55 ani;
c) 1.45 ani;
d) 1.55 ani;
e) 2.95 ani

8. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o


variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 150 miliarde lei, I2= 390 miliarde lei, Vh=
1050 miliarde lei, Ch= 725 miliarde lei şi D = 5 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 750 miliarde lei şi Ch’ = 675 miliarde lei. În
acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 790 mld. lei;
b) 1350 mld. lei;
c) 555 mld. lei;
d) 355 mld. lei;
e) 2185 mld. lei
9. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o
variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 150 miliarde lei, I2= 390 miliarde lei, Vh=
1050 miliarde lei, Ch= 725 miliarde lei şi D = 5 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 750 miliarde lei şi Ch’ = 675 miliarde lei. În
acest caz, randamentul economic este :
a) 2.5;
b) 2.05;
c) 1.95;
d) 3.95;
e) 1.31.

10. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus
o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 225 miliarde lei, I2= 345 miliarde lei, Vh=
830 miliarde lei, Ch= 675 miliarde lei şi D = 9 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 695 miliarde lei şi Ch’ = 640 miliarde lei. În
acest caz, termenul de recuperare este :
a) 2.19 ani;
b) 2.55 ani;
c) 5.7 ani;
d) 2.95 ani;
e) 4.5 ani

11. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus
o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 225 miliarde lei, I2= 345 miliarde lei, Vh=
830 miliarde lei, Ch= 675 miliarde lei şi D = 9 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 695 miliarde lei şi Ch’ = 640 miliarde lei. În
acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 280 mld. lei;
b) 885 mld. lei;
c) 1055 mld. lei;
d) 1595 mld. lei;
e) 2189 mld. lei

12. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus
o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 225 miliarde lei, I2= 345 miliarde lei, Vh=
830 miliarde lei, Ch= 675 miliarde lei şi D = 9 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 695 miliarde lei şi Ch’ = 640 miliarde lei. În
acest caz, randamentul economic este :
a) 2.9;
b) 3.5;
c) 3.5;
d) 0.57;
e) 1.19

13. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus
o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 195 miliarde lei, I2= 345 miliarde lei, Vh=
930 miliarde lei, Ch= 750 miliarde lei şi D = 15 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 775 miliarde lei şi Ch’ = 695 miliarde lei. În
acest caz, termenul de recuperare este :
a) 2.59 ani;
b) 5.4 ani;
c) 2.7 ani;
d) 1.95 ani;
e) 1.15 ani

14. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus
o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 195 miliarde lei, I2= 345 miliarde lei, Vh=
930 miliarde lei, Ch= 750 miliarde lei şi D = 15 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 775 miliarde lei şi Ch’ = 695 miliarde lei. În
acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 1365 mld. lei;
b) 885 mld. lei;
c) 955 mld. lei;
d) 595 mld. lei;
e) 1189 mld. lei

15. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus
o variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 195 miliarde lei, I2= 345 miliarde lei, Vh=
930 miliarde lei, Ch= 750 miliarde lei şi D = 15 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia
actuală a societăţii comerciale sunt Vh’ = 775 miliarde lei şi Ch’ = 695 miliarde lei. În
acest caz, randamentul economic este :
a) 0.9;
b) 3.5;
c) 3.15;
d) 0.57;
e) 1.77

16. Pentru un proiect de investiţii se cunosc : I1= 350 miliarde lei, I2= 425 miliarde lei,
Vh= 825 miliarde lei, Ch= 750 miliarde lei şi D = 9 ani. În ultimul an de realizare se dau
parţial în folosinţă capacităţi de producţie caracterizate prin : Vh’ = 525 miliarde lei şi Ch’
= 425 miliarde lei. În acest caz, termenul de recuperare al investiţiei este :
a) 1.59 ani;
b) 2.4 ani;
c) 7 ani;
d) 9 ani;
e) 3.15 ani

17. Pentru un proiect de investiţii se cunosc : I1= 250 miliarde lei, I2= 385 miliarde lei,
Vh= 525 miliarde lei, Ch= 395 miliarde lei şi D = 5 ani. În ultimul an de realizare se dau
parţial în folosinţă capacităţi de producţie caracterizate prin : Vh’ = 315 miliarde lei şi Ch’
= 275 miliarde lei. În acest caz, termenul de recuperare al investiţiei este :
a) 4.61 ani;
b) 3.4 ani;
c) 7.5 ani;
d) 6.5 ani;
e) 1.15 ani.

18. Pentru un proiect de investiţii se cunosc : I1= 125 miliarde lei, I2= 450 miliarde lei,
Vh= 675 miliarde lei, Ch= 525 miliarde lei şi D = 15 ani. În ultimul an de realizare se dau
parţial în folosinţă capacităţi de producţie caracterizate prin : Vh’ = 425 miliarde lei şi Ch’
= 385 miliarde lei. În acest caz, termenul de recuperare al investiţiei este :
a) 2.5 ani;
b) 3.57 ani;
c) 1.5 ani;
d) 3 ani;
e) 1.15 ani

19. Pentru un proiect de investiţii se cunosc : I1= 350 miliarde lei, I2= 125 miliarde lei,
Vh= 525 miliarde lei, Ch= 415 miliarde lei şi D = 5 ani. În ultimul an de realizare se dau
parţial în folosinţă capacităţi de producţie caracterizate prin : Vh’ = 385 miliarde lei şi Ch’
= 315 miliarde lei. În acest caz, termenul de recuperare al investiţiei este :
a) 5.59 ani;
b) 1.4 ani;
c) 7.5 ani;
d) 3.68 ani;
e) 3.95 ani

20. Pentru un proiect de investiţii se cunosc : I1= 375 miliarde lei, I2= 155 miliarde lei,
Vh= 625 miliarde lei, Ch= 485 miliarde lei şi D = 5 ani. În ultimul an de realizare se dau
parţial în folosinţă capacităţi de producţie caracterizate prin : Vh’ = 415 miliarde lei şi Ch’
= 385 miliarde lei. În acest caz, termenul de recuperare al investiţiei este:
a) 2.59 ani;
b) 3.57 ani;
c) 3 ani;
d) 5.9 ani;
e) 4.15 ani

21. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85
miliarde lei şi D = 10 ani. În acest caz, investiţia specifică este :
a) 2.59;
b) 0.57;
c) 0.3;
d) ) 0.9;
e) 0.77.
22. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin
următorii indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85
miliarde lei şi D = 10 ani. În acest caz, termenul de recuperare este :
a) 3.59 ani;
b) 2.57 ani;
c) 1.71 ani;
d) 5 ani;
e) 1.15 ani

23. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85
miliarde lei şi D = 10 ani. În acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 1565 mld. lei;
b) 1565 mld. lei;
c) 970 mld. lei;
d) 595 mld. lei;
e) 2189 mld. lei

24. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85
miliarde lei şi D = 10 ani. În acest caz, randamentul economic este :
a) 4.83;
b) 1.57;
c) 2.3;
d) 1.9;
e) 5.77

25. .O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 105 miliarde lei, I2= 45 miliarde lei, Vh= 190 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, investiţia specifică este :
a) 0.59;
b) 0.79;
c) 0.15;
d) 0.9;
e) 0.37

26. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 105 miliarde lei, I2= 45 miliarde lei, Vh= 190 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, termenul de recuperare este :
a) 1.59 ani;
b) 2 ani;
c) 2.71 ani;
d) 3.5 ani;
e) 1.15 ani
27. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin
următorii indicatori : I1= 105 miliarde lei, I2= 45 miliarde lei, Vh= 190 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 1235 mld. lei;
b) 985 mld. lei;
c) 1185 mld. lei;
d) 395 mld. lei;
e) 3189 mld. lei

28. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 105 miliarde lei, I2= 45 miliarde lei, Vh= 190 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, randamentul economic este :
a) 1.83;
b) 2.57;
c) 1.9;
d) 3.5;
e) 5.7

29. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 85 miliarde lei, I2= 130 miliarde lei, Vh= 325 miliarde lei, Ch=
245 miliarde lei şi D = 7 ani. În acest caz, investiţia specifică este :
a) 0.83;
b) 0.37;
c) 0.9;
d) 0.66;
e) 1.7

30. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 85 miliarde lei, I2= 130 miliarde lei, Vh= 325 miliarde lei, Ch=
245 miliarde lei şi D = 7 ani. În acest caz, termenul de recuperare este :
a) 2.69 ani;
b) 1.5 ani;
c) 1.71 ani;
d) 3.5 ani;
e) 1.25 ani

31. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 85 miliarde lei, I2= 130 miliarde lei, Vh= 325 miliarde lei, Ch=
245 miliarde lei şi D = 7 ani. În acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 1205 mld. lei;
b) 985 mld. lei;
c) 585 mld. lei;
d) 950 mld. lei;
e) 1930 mld. lei
32. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin
următorii indicatori : I1= 85 miliarde lei, I2= 130 miliarde lei, Vh= 325 miliarde lei, Ch=
245 miliarde lei şi D = 7 ani. În acest caz, randamentul economic este :
a) 2.83;
b) 3.37;
c) 2.9;
d) 1.15;
e) 1.6

33. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 45 miliarde lei, I2= 75 miliarde lei, Vh= 175 miliarde lei, Ch=
105 miliarde lei şi D = 5 ani. În acest caz, investiţia specifică este :
a) 0.68;
b) 0.17;
c) 0.59;
d) 0.25;
e) 0.35;

34. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 45 miliarde lei, I2= 75 miliarde lei, Vh= 175 miliarde lei, Ch=
105 miliarde lei şi D = 5 ani. În acest caz, termenul de recuperare este :
a) 1.39 ani;
b) 1.71 ani;
c) 5.71 ani;
d) 2.5 ani;
e) 3.25 ani;

35. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 45 miliarde lei, I2= 75 miliarde lei, Vh= 175 miliarde lei, Ch=
105 miliarde lei şi D = 5 ani. În acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 1505 mld. lei;
b) 185 mld. lei;
c) 645 mld. lei;
d) 950 mld. lei;
e) 2930 mld. Lei;

36. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 45 miliarde lei, I2= 75 miliarde lei, Vh= 175 miliarde lei, Ch=
105 miliarde lei şi D = 5 ani. În acest caz, randamentul economic este :
a) 3.83;
b) 2.37;
c) 3.9;
d) 1.91;
e) 1.3;
37. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin
următorii indicatori : I1= 35 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 195 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, investiţia specifică este :
a) 0.67;
b) 0.27;
c) 0.19;
d) 0.35;
e) 0.95;

38. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 35 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 195 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, termenul de recuperare este :
a) 2.9 ani;
b) 1.62 ani;
c) 3.71 ani;
d) 3.5 ani;
e) 4.25 ani;

39. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 35 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 195 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
a) 1905 mld. lei;
b) 785 mld. lei;
c) 1165 mld. lei;
d) 959 mld. lei;
e) 1930 mld. Lei;

40. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin


următorii indicatori : I1= 35 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 195 miliarde lei, Ch=
115 miliarde lei şi D = 9 ani. În acest caz, randamentul economic este :
a) 3.67;
b) 1.57;
c) 2.19;
d) 3.35;
e) 4.53;

41. Un agent economic depune la o bancă o sumă de 150 miliarde lei. Câţi lei va avea în
cont peste 15 ani, dacă banca îi acordă o dobândă anuală de 15% ? (se va folosi formula
dobânzii compuse).
a) 1221 mld. lei;
b) 1785 mld. lei;
c) 1065 mld. lei;
d) 559 mld. lei;
e) 1530 mld. Lei;
42. Un agent economic depune la o bancă o sumă de 215 miliarde lei. Câţi lei va avea în
cont peste 9 ani, dacă banca îi acordă o dobândă anuală de 15% ? (se va folosi formula
dobânzii compuse).
a) 1221 mld. lei;
b) 756.8 mld. lei;
c) 585.9 mld. lei;
d) 359.9 mld. lei;
e) 1530.9 mld. Lei;

43. Un agent economic depune la o bancă o sumă de 455 miliarde lei. Câţi lei va avea în
cont peste 3 ani, dacă banca îi acordă o dobândă anuală de 15% ? (se va folosi formula
dobânzii compuse).
a) 1201 mld. lei;
b) 691.6 mld. lei;
c) 759.3 mld. lei;
d) 559.5 mld. lei;
e) 1309.3 mld. Lei;

44. Un agent economic depune la o bancă o sumă de 85 miliarde lei. Câţi lei va avea în
cont peste 5 ani, dacă banca îi acordă o dobândă anuală de 15% ? (se va folosi formula
dobânzii compuse).
a) 170.8 mld. lei;
b) 391.6 mld. lei;
c) 959.3 mld. lei;
d) 579.1 mld. lei;
e) 309.3 mld. Lei;

45. Un agent economic depune la o bancă o sumă de 55 miliarde lei. Câţi lei va avea în
cont peste 7 ani, dacă banca îi acordă o dobândă anuală de 15% ? (se va folosi formula
dobânzii compuse).
a) 120.1 mld. lei;
b) 651.6 mld. lei;
c) 146.3 mld. lei;
d) 395.5 mld. lei;
e) 905.3 mld. lei

46. Un întreprinzător depune anual la o bancă (la sfârşitul fiecărui an) o sumă în valoare
de 150 miliarde lei. Banca îi acordă o dobândă anuală de 15%. Ce sumă va avea în cont
agentul economic la sfârşitul anului al 5-lea ?
a) 1011 mld. lei;
b) 2051.6 mld. lei;
c) 1406 mld. lei;
d) 3905 mld. lei;
e) 1903 mld. Lei;
47. Un întreprinzător depune anual la o bancă (la sfârşitul fiecărui an) o sumă în valoare
de 215 miliarde lei. Banca îi acordă o dobândă anuală de 15%. Ce sumă va avea în cont
agentul economic la sfârşitul anului al 3-lea ?
a) 101 mld. lei;
b) 746 mld. lei;
c) 1205 mld. lei;
d) 1705 mld. lei;
e) 1559 mld. Lei;

48. Un întreprinzător depune anual la o bancă (la sfârşitul fiecărui an) o sumă în valoare
de 85 miliarde lei. Banca îi acordă o dobândă anuală de 15%. Ce sumă va avea în cont
agentul economic la sfârşitul anului al 9-lea ?
a) 985 mld. lei;
b) 1951.6 mld. lei;
c) 1427.15 mld. lei;
d) 2905.3 mld. lei;
e) 1103 mld. Lei;

49. Un întreprinzător depune anual la o bancă (la sfârşitul fiecărui an) o sumă în valoare
de 135 miliarde lei. Banca îi acordă o dobândă anuală de 15%. Ce sumă va avea în cont
agentul economic la sfârşitul anului al 15-lea ?
a) 811 mld. lei;
b) 1091.5 mld. lei;
c) 495.9 mld. lei;
d) 5905.5 mld. lei;
e) 6423.3 mld. Lei;

50. Un întreprinzător depune anual la o bancă (la sfârşitul fiecărui an) o sumă în valoare
de 55 miliarde lei. Banca îi acordă o dobândă anuală de 15%. Ce sumă va avea în cont
agentul economic la sfârşitul anului al 12-lea ?
a) 951 mld. lei;
b) 421.6 mld. lei;
c) 1975 mld. lei;
d) 1595 mld. lei;
e) 1115 mld. lei;

51. Un agent economic are nevoie, peste 15 ani, de o sumă în valoare de 155 miliarde lei.
Ce sumă trebuie să economisească anual pentru a atinge acest nivel, dacă banii eonomisiţi
sunt folosiţi într-o activitate cu eficienţa de 15% ?
a) 3.1 mld. lei;
b) 7.5 mld. lei;
c) 1.75 mld. lei;
d) 19.5 mld. lei;
e) 11.5 mld. lei;
52. Un agent economic are nevoie, peste 9 ani, de o sumă în valoare de 81 miliarde lei.
Ce sumă trebuie să economisească anual pentru a atinge acest nivel, dacă banii eonomisiţi
sunt folosiţi într-o activitate cu eficienţa de 15% ?
a) 3.15 mld. lei;
b) 7.55 mld. lei;
c) 4.86 mld. lei;
d) 1.5 mld. lei;
e) 2.5 mld. lei;

53. Un agent economic are nevoie, peste 3 ani, de o sumă în valoare de 55 miliarde lei.
Ce sumă trebuie să economisească anual pentru a atinge acest nivel, dacă banii eonomisiţi
sunt folosiţi într-o activitate cu eficienţa de 15% ?
a) 11.1 mld. lei;
b) 15.95 mld. lei;
c) 5.75 mld. lei;
d) 29.5 mld. lei;
e) 19.5 mld. Lei;

54. Un agent economic are nevoie, peste 7 ani, de o sumă în valoare de 109 miliarde lei.
Ce sumă trebuie să economisească anual pentru a atinge acest nivel, dacă banii eonomisiţi
sunt folosiţi într-o activitate cu eficienţa de 15% ?
a) 5.1 mld. lei;
b) 9.81 mld. lei;
c) 19.75 mld. lei;
d) 15.5 mld. lei;
e) 3.5 mld. Lei;

55. Un agent economic are nevoie, peste 5 ani, de o sumă în valoare de 95 miliarde lei.
Ce sumă trebuie să economisească anual pentru a atinge acest nivel, dacă banii eonomisiţi
sunt folosiţi într-o activitate cu eficienţa de 15% ?
a) 19.35 mld. lei;
b) 7.55 mld. lei;
c) 3.75 mld. lei;
d) 11.5 mld. lei;
e) 14.25 mld. Lei;

56. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 19 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 10 ani. Care este valoarea actuală a profitului care se
obţine în ultimul an de funcţionare ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 11.35 mld. lei;
b) 4.75 mld. lei;
c) 1.75 mld. lei;
d) 1.15 mld. lei;
e) ) 9.25 mld. Lei;
57. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 25 miliarde lei, pe
întreaga durată de funcţionare D = 5 ani. Care este valoarea actuală a profitului care se
obţine în ultimul an de funcţionare ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 12.5 mld. lei;
b) 3.75 mld. lei;
c) 9.75 mld. lei;
d) 19.15 mld. lei;
e) 17.25 mld. Lei;

58. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 9 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 9 ani. Care este valoarea actuală a profitului care se
obţine în ultimul an de funcţionare ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 8.5 mld. lei;
b) 3.75 mld. lei;
c) 7.75 mld. lei;
d) 5.15 mld. lei;
e) 2.52 mld. Lei;

59. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 35 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 15 ani. Care este valoarea actuală a profitului care se
obţine în ultimul an de funcţionare ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 8.5 mld. lei;
b) 2.75 mld. lei;
c) 4.2 mld. lei;
d) 9.55 mld. lei;
e) 1.25 mld. Lei;

60. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 75 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 3 ani. Care este valoarea actuală a profitului care se
obţine în ultimul an de funcţionare ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 12.5 mld. lei;
b) 15.75 mld. lei;
c) 29.75 mld. lei;
d) 49.5 mld. lei;
e) 25.25 mld. Lei;

61. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 19 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 10 ani. Care este valoarea actuală a întregului flux de
profituri ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 151.35 mld. lei;
b) 45.75 mld. lei;
c) 19.75 mld. lei;
d) 95.38 mld. lei;
e) 39.25 mld. Lei;
62. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 25 miliarde lei, pe
întreaga durată de funcţionare D = 5 ani. Care este valoarea actuală a întregului flux de
profituri ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 83.75 mld. lei;
b) 33.75 mld. lei;
c) 55.15 mld. lei;
d) 29.15 mld. lei;
e) 117.25 mld. Lei;

63. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 9 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 9 ani. Care este valoarea actuală a întregului flux de
profituri ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 51.5 mld. lei;
b) 42.93 mld. lei;
c) 25.9 mld. lei;
d) 135.15 mld. lei;
e) 92.52 mld. Lei;

64. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 35 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 15 ani. Care este valoarea actuală a întregului flux de
profituri ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 185.5 mld. lei;
b) 152.75 mld. lei;
c) 254.2 mld. lei;
d) 204.75 mld. lei;
e) 109.25 mld. Lei;

65. Un obiectiv de investiţii va obţine un profit anual în valoare de 75 miliarde lei, pe


întreaga durată de funcţionare D = 3 ani. Care este valoarea actuală a întregului flux de
profituri ? (rata de actualizare este de 15%)
a) 125 mld. lei;
b) 157.5 mld. lei;
c) 171 mld. lei;
d) 495 mld. lei;
e) 255 mld. Lei;

66. Un agent economic contractează în acest moment un credit în valoare de 27 miliarde


lei, care trebuie restituit în 3 ani, în baza dobânzii compuse. Cât va avea de restituit anual,
dacă banca percepe o dobândă anuală de 15% ?
a) 19.5 mld. lei;
b) 17.5 mld. lei;
c) 11.88 mld. lei;
d) 9.35 mld. lei;
e) 2.55 mld. Lei;
67. Un agent economic contractează în acest moment un credit în valoare de 35 miliarde
lei, care trebuie restituit în 9 ani, în baza dobânzii compuse. Cât va avea de restituit anual,
dacă banca percepe o dobândă anuală de 15% ?
a) 7.35 mld. lei;
b) 15.5 mld. lei;
c) 5.8 mld. lei;
d) 3.35 mld. lei;
e) 11.55 mld. Lei;

68. Un agent economic contractează în acest moment un credit în valoare de 19 miliarde


lei, care trebuie restituit în 5 ani, în baza dobânzii compuse. Cât va avea de restituit anual,
dacă banca percepe o dobândă anuală de 15% ?
a) 11.5 mld. lei;
b) 15.5 mld. lei;
c) 9.35 mld. lei;
d) 1.35 mld. lei;
e) 5.7 mld. Lei;

69. Un agent economic contractează în acest moment un credit în valoare de 55 miliarde


lei, care trebuie restituit în 15 ani, în baza dobânzii compuse. Cât va avea de restituit
anual, dacă banca percepe o dobândă anuală de 15% ?
a) 11.5 mld. lei;
b) 9.35 mld. lei;
c) 7.75 mld. lei;
d) 15.35 mld. lei;
e) 3.55 mld. Lei;

70. Un agent economic contractează în acest moment un credit în valoare de 9 miliarde


lei, care trebuie restituit în 7 ani, în baza dobânzii compuse. Cât va avea de restituit anual,
dacă banca percepe o dobândă anuală de 15% ?
a) 9.5 mld. lei;
b) 7.15 mld. lei;
c) 2.16 mld. lei;
d) 5.35 mld. lei;
e) 1.55 mld. Lei;

71. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 150 miliarde lei,
I2= 350 miliarde lei, Ph= 250 miliarde lei, D = 15 ani şi a = 15%. În acest caz, termenul de
recuperare dinamic este :
a) 1.39 ani;
b) 2.69 ani;
c) 5.51 ani;
d) 3.5 ani;
e) 4.25 ani;
72. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 125 miliarde lei,
I2= 225 miliarde lei, Ph= 190 miliarde lei, D = 9 ani şi a = 15%. În acest caz, termenul de
recuperare dinamic este :
a) 3.39 ani;
b) ) 4.69 ani;
c) 2.46 ani;
d) 1.5 ani;
e) 1.15 ani;

73. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 85 miliarde lei,
I2= 195 miliarde lei, Ph= 125 miliarde lei, D = 15 ani şi a = 15%. În acest caz, termenul de
recuperare dinamic este :
a) 5.39 ani;
b) 1.69 ani;
c) 7.51 ani;
d) 1.5 ani;
e) 3.09 ani;

74. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 135 miliarde lei,
I2= 155 miliarde lei, Ph= 135 miliarde lei, D = 7 ani şi a = 15%. În acest caz, termenul de
recuperare dinamic este :
a) 1.59 ani;
b) 1.15 ani;
c) 5.51 ani;
d) 3.02 ani;
e) 5.25 ani;

75. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 155 miliarde lei,
I2= 235 miliarde lei, Ph= 215 miliarde lei, D = 9 ani şi a = 15%. În acest caz, termenul de
recuperare dinamic este :
a) 1.55 ani;
b) 1.39 ani;
c) 2.43 ani;
d) 3.55 ani;
e) 5.15 ani;

76. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 150 miliarde lei,
I2= 350 miliarde lei, Ph= 250 miliarde lei, D = 15 ani şi a = 15%. În acest caz,
randamentul economic actualizat este :
a) 0.39;
b) 1.79;
c) 3.51;
d) 2.5;
e) 3.25;
77. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 125 miliarde lei,
I2= 225 miliarde lei, Ph= 190 miliarde lei, D = 9 ani şi a = 15%. În acest caz, randamentul
economic actualizat este :
a) 1.45;
b) 2.59;
c) 2.59;
d) 3.5;
e) 0.25;

78. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 85 miliarde lei,
I2= 195 miliarde lei, Ph= 125 miliarde lei, D = 15 ani şi a = 15%. În acest caz,
randamentul economic actualizat este :
a) 0.99;
b) 0.39;
c) 2.51;
d) 0.5;
e) 1.49;

79. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 135 miliarde lei,
I2= 155 miliarde lei, Ph= 135 miliarde lei, D = 7 ani şi a = 15%. În acest caz, randamentul
economic actualizat este :
a) 0.19;
b) 1.35;
c) 2.95;
d) 0.81;
e) 1.25;

80. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 155 miliarde lei,
I2= 235 miliarde lei, Ph= 215 miliarde lei, D = 9 ani şi a = 15%. În acest caz, randamentul
economic actualizat este :
a) 2.39;
b) 5.79;
c) 1.48;
d) 0.5;
e) 2.25;

81. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 50 miliarde lei,
I2= 95 miliarde lei, Vh 1 = 85 miliarde lei, Vh 2 = 95 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 2.35;
b) 1.31;
c) 1.8;
d) 2.5;
e) 1.95;
82. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 50 miliarde lei,
I2= 95 miliarde lei, Vh 1 = 85 miliarde lei, Vh 2 = 95 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 35.5 miliarde lei;
b) 15.5 miliarde lei;
c) 64.86 miliarde lei;
d) 95.39 miliarde lei;
e) 55.15 miliarde lei;

83. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 55 miliarde lei,
I2= 75 miliarde lei, Vh 1 = 85 miliarde lei, Vh 2 = 95 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 145 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 1.42;
b) 1.91;
c) 1.8;
d) 2.15;
e) 0.95;

84. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 55 miliarde lei,
I2= 75 miliarde lei, Vh 1 = 85 miliarde lei, Vh 2 = 95 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 145 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 25.15 miliarde lei;
b) 15.59 miliarde lei;
c) 34.89 miliarde lei;
d) 93.9 miliarde lei;
e) 84.28 miliarde lei;

85. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 50 miliarde lei,
I2= 95 miliarde lei, Vh 1 = 55 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 2.35;
b) 1.51;
c) 1.8;
d) 1.16;
e) 1.95
86. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 50 miliarde lei,
I2= 95 miliarde lei, Vh 1 = 55 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 25.5 miliarde lei;
b) 33.7 miliarde lei;
c) 65.5 miliarde lei;
d) 75.39 miliarde lei;
e) 59.55 miliarde lei;

87. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 25 miliarde lei,
I2= 75 miliarde lei, Vh 1 = 55 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 2.15;
b) 2.51;
c) 1.83;
d) 1.4;
e) 1.15;

88. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 25 miliarde lei,
I2= 75 miliarde lei, Vh 1 = 55 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 70.5 miliarde lei;
b) 23.17 miliarde lei;
c) 55.5 miliarde lei;
d) 95.35 miliarde lei;
e) 19.55 miliarde lei;

89. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 25 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 55 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 25 miliarde lei, Ch 2 = 45 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 0.15;
b) 1.91;
c) 1.26;
d) 2.45;
e) 1.85;

90. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 25 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 55 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 25 miliarde lei, Ch 2 = 45 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 65.5 miliarde lei;
b) 13.17 miliarde lei;
c) 35.9 miliarde lei;
d) 75.15 miliarde lei;
e) 50.7 miliarde lei;

91. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 35 miliarde lei,
I2= 55 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 2.55;
b) 2.11;
c) 0.83;
d) 1.5;
e) 1.95;

92. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 35 miliarde lei,
I2= 55 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 55.5 miliarde lei;
b) 15.17 miliarde lei;
c) 83.5 miliarde lei;
d) 105.35 miliarde lei;
e) 19.55 miliarde lei;

93. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 0.55;
b) 1.45;
c) 0.53;
d) 1.95;
e) 1.15

94. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 155 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 55 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 78.3 miliarde lei;
b) 25.17 miliarde lei;
c) 43.5 miliarde lei;
d) 125.9 miliarde lei;
e) 39.55 miliarde lei;

95. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 135 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 75 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 0.55;
b) 1.9;
c) 0.35;
d) 2.15;
e) 1.35;

96. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 105 miliarde lei, Vh 4
= 125 miliarde, Vh 5 = 135 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 75 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 58.3 miliarde lei;
b) 29.17 miliarde lei;
c) 63.2 miliarde lei;
d) 115.3 miliarde lei;
e) 19.55 miliarde lei;

97. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 95 miliarde lei, Vh 4
= 115 miliarde, Vh 5 = 135 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 75 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 0.15;
b) 1.3;
c) 0.95;
d) 1.95;
e) 1.75;

98. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 95 miliarde lei, Vh 4
= 115 miliarde, Vh 5 = 135 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
45 miliarde lei, Ch 4 = 50 miliarde lei, Ch 5 = 75 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 53.9 miliarde lei;
b) 19.15 miliarde lei;
c) 33.5 miliarde lei;
d) 125.9 miliarde lei;
e) 9.5 miliarde lei;

99. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 95 miliarde lei, Vh 4
= 115 miliarde, Vh 5 = 135 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
55 miliarde lei, Ch 4 = 65 miliarde lei, Ch 5 = 75 miliarde şi a = 15%. În acest caz, raportul
venituri pe cheltuieli actualizate este :
a) 0.45;
b) 1.9;
c) 0.55;
d) 1.22;
e) 1.55;

100. Pentru un proiect de investiţii se cunosc următoarele informaţii : I1= 15 miliarde lei,
I2= 85 miliarde lei, Vh 1 = 65 miliarde lei, Vh 2 = 75 miliarde lei, Vh 3 = 95 miliarde lei, Vh 4
= 115 miliarde, Vh 5 = 135 miliarde lei, Ch 1 = 15 miliarde lei, Ch 2 = 35 miliarde lei, Ch 3 =
55 miliarde lei, Ch 4 = 65 miliarde lei, Ch 5 = 75 miliarde şi a = 15%. În acest caz, venitul
net actualizat este :
a) 42.49 miliarde lei;
b) 29.3 miliarde lei;
c) 73.15 miliarde lei;
d) 95.9 miliarde lei;
e) 59.5 miliarde lei;

101. Eficienţa economică constituie principalul factor calitativ al creşterii economice


deoarece:
a) asigura creşterea productivităţii muncii;
b) asigura sporirea absolută a efectelor cu acelaşi volum de eforturi;
c) duce la reducerea cheltuielilor de producţie;
d) favorizează creşterea rentabilităţii întreprinderii;
e) nu există legături între eficienţa economică şi creşterea economică.

102. După activitatea la care se referă, eforturile se pot clasifica în:


a) directe şi indirecte;
b) fizice şi valorice;
c) eforturi pentru investiţii şi eforturi pentru producţie (inclusiv de aprovizionare şi de
desfacere);
d) programate şi efective;
e) eforturi cu munca vie şi eforturi cu munca materializată.
103. Optimul are un caracter temporal deoarece:
a) la un moment dat poate fi o anumită variantă optimă după care aceasta să devină numai
eficientă sau chiar ineficientă;
b) optimul nu are caracter temporal, el poate fi absolut sau relativ;
c) cuantifică toate eforturile şi efectele economice indiferent de momentul la care se
manifestă acestea;
d) există o corelaţie între criteriul de eficienţă economică al proiectului şi necesitatea
economiei la un moment dat;
e) optimul nu are niciodată caracter temporal.

104. Ce înţelegeţi prin capital fix activ (mijloace fixe active)?


a) clădirile şi construcţiile speciale;
b) mijloacele fixe din ramurile productive;
c) mijloacele fixe mobile (mijloace de transport, macarale etc.);
d) mijloacele fixe care au fost modernizate şi adaptate nevoilor pieţei;
e) mijloacele fixe care participa nemijlocit la obţinerea rezultatelor economice.

105. După legătură pe care o au cu obiectul proiectat investiţiile se clasifică în:


a) maşini, utilaje, instalaţii şi linii tehnologice, inclusiv aparate de măsura şi control;
b) lucrări geologice, lucrări de construcţii-montaj şi lucrări de organizare a şantierului;
c) lucrări de achiziţie şi de montare a utilajelor;
d) investiţii pentru proiectare, formarea specialiştilor şi supravegherea lucrărilor de
investiţii;
e) investiţii directe, colaterale şi conexe.

106. Industria, ca ramura a economiei naţionale, participa la creşterea eficientei


economice a investiţiilor prin:
a) calitatea proiectelor elaborate;
b) calitatea lucrărilor realizate, în special a celor mecanizate;
c) producţia de utilaje, de materiale de construcţii, de utilaje pentru construcţii;
d) prin calitatea probelor tehnologice;
e) pregătirea de noi tehnici şi procese tehnologice care să asigure calităţi şi performanţe
superioare capitalului fix nou construit.

107. Care din indicatorii următori sunt indicatori de volum?


a) profitul anual, profitul total; rata rentabilităţii (a profitului);
b) investiţia specifică; investiţia totală, coeficientul de eficienţă economică a investiţiei;
c) termenul de recuperare, randamentul economic, cheltuieli recalculate;
d) profit anual, cheltuieli de producţie, venit anual, cheltuieli specifice recalculate;
e) numărul de salariaţi, cheltuieli recalculate, aportul valutar.
108. Care dintre indicatorii următori nu sunt indicatori care reflectă efectele economice?
a) productivitatea muncii, venitul anual, profitul anual;
b) numărul de produse realizate, valoarea producţiei realizate, încasările valutare;
c) numărul de salariaţi, investiţia specifică, termenul de recuperare a investiţiei;
d) venitul obţinut pe întreaga durata de funcţionare a viitorului obiectiv, profitul anual,
încasări valutare;
e) cheltuieli specifice recalculate, număr de salariaţi, valoarea investiţiei totale, încasări
valutare.

109. In volumul de investiţii se includ:


a) investiţiile directe; colaterale şi amortizările;
b) cheltuielile pentru reparaţii, pentru modernizări, pentru creşterea stocului de mijloace
circulante;
c) cheltuielile pentru achiziţionarea de utilaje, pentru montaj şi probe tehnologice,
cheltuieli pentru utilităţi;
d) cheltuieli pentru calificarea cadrelor, pentru achiziţionarea de materii prime, pentru
supravegherea executării lucrărilor;
e) cheltuieli pentru modernizarea şi reutilarea secţiilor de producţie, pentru acoperirea
necesarului suplimentar de mijloace circulante, pentru consumul de utilităţi.

110. Investiţia specifică exprimă:


a) efortul investiţional ce trebuie făcut pentru obţinerea unui leu profit anual;
b) efortul investiţional ce trebuie făcut pentru obţinerea unui leu profit final;
c) efortul investiţional necesar reducerii cheltuielilor de producţie cu m leu;
d) efortul investiţional făcut pentru obţinerea unei unităţi capacitate de producţie;
e) efortul investiţional pentru creşterea eficientei economice a investiţiei cu un leu.

111. Investiţia specifică nu exprimă:


a) efortul investiţional, în lei, ce se face pentru realizarea unei unităţi fizice tonă, kwh,
bucată etc.;
b) efortul investiţional făcută pentru obţinerea unui leu producţie;
c) efortul investiţional pentru a creşte capacitatea de producţie cu o unitate fizică;
d) efortul investiţional, în lei, ce se face .pentru a creşte profitul unităţii cu un leu;
e) cheltuielile investiţionale ce se fac pentru a creşte producţia cu un leu

112. Termenul de recuperare a investiţiilor se calculează în funcţie de:


a) investiţia totală şi profitul final;
b) investiţia anuală şi profitul anual;
c) investiţia totală şi profitul total;
d) investiţia totală, venitul anual şi costul anual de producţie;
e) investiţia totală şi amortizarea anuala.
113. Durata de recuperare a investiţiei exprimă:
a) durata de amortizare a viitorului mijloc fix;
b) durata fizică de funcţionare a viitorului utilaj;
c) durata eficientă de funcţionare a viitorului mijloc fix;
d) perioada de timp în care investiţia se recuperează din profit;
e) perioada de timp până la care cheltuielile de producţie sunt egale cu investiţia.

114. Indicatorul cheltuieli specifice recalculate se calculează în funcţie de:


a) investiţia anuală, profitul anual şi cheltuielile anuale de producţie;
b) investiţia totală, cheltuielile totale de producţie şi veniturile anuale;
c) investiţia totală, cheltuielile totale de producţie, venitul anual şi durata de funcţionare a
mijlocului fix;
d) investiţia totală, cheltuielile anuale de producţie, capacitatea fizică anuală şi
capacitatea valorică anuală;
e) investiţiile actualizate, cheltuielile de producţie, profitul anual şi fondul de amortizare.

115. Randamentul economic al investiţiilor nu se poate calcula în funcţie de:


a) profitul final şi investiţia totală;
b) profitul total şi investiţia totală;
c) durata de funcţionare a obiectivului şi termenul de recuperare a investiţiei;
d) profitul anual, durata de funcţionare a obiectivului şi investiţia anuală;
e) investiţiile anuale, profitul total şi durata de realizare a investiţiei.

116. Indicatorii dinamici calculaţi la mai multe momente au aceleaşi valori dacă:
a) nu sunt egali;
b) variantele au aceeaşi durată de funcţionare pentru utilaje;
c) dacă atât eforturile, cât şi efectele sunt exprimate în unităţi valorice;
d) dacă eforturile sunt exprimate în lei şi efectele în unităţi fizice;
e) nu diferă veniturile şi cheltuielile între variante.

117. Ce sunt investiţiile brute?


a) investiţiile ce provin din produsul naţional net;
b) investiţiile finanţate de la bugetul de stat;
c) investiţiile alocate pentru reparaţii capitale;
d) investiţiile alocate pentru înlocuirea capitalului fix uzat;
e) investiţiile nete plus amortizarea;

118. Investiţia specifică ca indicator de bază se calculează:


a) ca raport între valoarea capitalului investit şi capacitatea anuală de producţie;
b) prin însumarea valorii investiţiilor directe şi a celor conexe;
c) pe baza devizului general;
d) prin însumarea investiţiilor colaterale şi conexe;
e) ca invers al termenului de recuperare;

119. Ce sunt investiţiile colaterale?


a) investiţiile materializate în utilităţi;
b) investiţiile făcute în alte ramuri pentru asigurarea materiilor prime necesare viitorului
obiectiv;
c) investiţiile materializate în reparaţii;
d) investiţiile social-culturale;
e) investiţiile în mijloace circulante şi pentru probe tehnologice.

120. Pentru ramurile social-culturale se calculează eficienta economică a investiţiilor?


a) da, dar nu pot fi aplicate calculele de actualizare;
b) nu, deoarece aici este prioritar criteriul social;
c) da, dar cu dificultate datorita imposibilităţii cuantificării efectelor;
d) da, dar cu dificultate deoarece nu se pot stabili eforturile;
e) nu, deoarece eficienta depinde de calitatea celor care lucrează în aceste domenii.

121. Termenul de recuperate a investiţiei exprimă:


a) perioada de timp în care profitul a compensat investiţia;
b) durata de amortizare a mijlocului fix;
c) durata de funcţionare eficientă;
d) termenul până la atingerea parametrilor proiectaţi;
e) durata fizică de funcţionare.

122. Pentru fiecare proiect de investiţii, studiu de fezabilitate, se efectuează o analiză


economică şi una financiara. Rezultatele analizei financiare faţă de cea economică, în
general, sunt:
a) nu se pot compara;
b) mai bune;
c) egale;
d) mai puţin bune;
e) mai bune dacă veniturile se exprimă în unităţi valorice.

123. Randamentul economic al investiţiei este un indicator care se calculează:


a) prin diferenţa dintre venituri şi cheltuieli;
b) ca raport între profit şi costul de producţie;
c) ca raport între investiţie şi profitul anual;
d) ca raport intre profitul obţinut după recuperarea investiţiei şi volumul capitalului
investit;
e) ca invers al coeficientului de eficienta economică.
124. Factorul de actualizare sau de discontare arată:
a) cât trebuie investit anual pentru a obţine un leu peste un număr h de ani;
b) cât devine un leu de azi peste un număr de ani h;
c) mărimea inflaţiei;
d) cât valorează astăzi un leu, luat la o data viitoare h
e) mărimea eficienţei economice.

125. Analiză economică a unui proiect de investiţii diferă de analiza financiară prin:
a) nu există diferenţe între cele două analize;
b) mărimea coeficientului de actualizare folosit;
c) preţurile folosite;
d) structura cheltuielilor şi a veniturilor;
e) momentul la care se face actualizarea.

126. Cunoscând profitul anual, durata de funcţionare a viitorului obiectiv şi investiţia


totală, ce indicatori de eficienţă economică se pot calcula?
a) pragul de rentabilitate;
b) investiţia specifică şi randamentul economic al investiţiei;
c) investiţia specifică şi coeficientul de eficienţă economică a investiţiei;
d) randamentul economic al investiţiei şi coeficientul de eficienta economică a investiţiei;
e) nici unul.

127. Investiţia este:


a) o cheltuială numai pentru reparaţiile capitale;
b) o cheltuială certă, ireversibilă, pentru un viitor ce conţine elemente de incertitudine;
c) un scop nedefinit, pentru început, al managerului unei societăţi comerciale;
d) un scop bine conturat dar fără legătura cu viitoarea activitate a întreprinderii;
e)o cheltuială pentru toate reparaţiile.

128. Indicatorii de structura sunt asimilaţi:


a) indicatorilor de efort;
b) indicatorilor de volum;
c) indicatorilor de eficienţă economică;
d) indicatorilor de efect;
e)indicatorilor fizici.

129. Fundamentarea coeficientului de actualizare se face şi în funcţie de:


a) venitul net actualizat;
b) rata marginala de substituire a capitalului fix;
c) rata inflaţiei;
d) profitul realizat;
e) forma de proprietate.

130. In studiile de fezabilitate creditul, în momentul primirii, este considerat ,venit 1a:
a) numai la întreprinderile cu capital privat;
b) analiza economică;
c) analiza financiară;
d) în nici una deoarece el este o cheltuiala;
e) la banca finanţatoare.

131. In cazul modernizării, dezvoltării şi retehnologizării unităţilor existente, indicatorul


cheltuieli specifice recalculate exprimă:
a) cheltuielile de producţie actualizate;
b) costul unitar;
c) efortul investiţional pe o unitate de capacitate;
d) investiţiile actualizate;
e) sporul efortului total la un leu producţie suplimentară.

132. Pragul de rentabilitate al unui proiect depinde de:


a) modul de exprimare a capacităţii de producţie;
b) raportul dintre cheltuielile fixe şi profitul acestuia;
c) profitul întreprinderii şi structura cheltuielilor de producţie;
d) nu are legătură cu cheltuielile de producţie, structura acestora şi eficienţa economică a
întreprinderii;
e) nivelul capacităţii de producţie.

133. Eficienţa economică a investiţiilor are un caracter complex deoarece:


a) cuantifică rata inflaţiei şi rata de risc;
b) se bazează pe multe calcule;
c) foloseşte tehnica actualizării;
d) se bazează pe un sistem de indicatori ce cuantifică mai multe criterii de eficienţă
economică;
e) nu are caracter complex deoarece se bazează pe indicatori de volum.

134. Investiţiile colaterale sunt acele cheltuieli care se materializează în:


a) acele obiective care pun la dispoziţia viitorului obiectiv materiile prime de care acesta
are nevoie;
b) cheltuielile pentru formarea cadrelor şi diriginţii de şantier;
c) lucrări care asigură utilităţile obiectivului de bază;
d) achiziţionarea şi montarea utilajelor;
e) lucrările de organizare a şantierului.

135. In cazul punerii parţiale în funcţiune a capacităţii de producţie se realizează un profit


suplimentar. Pentru calculul termenului de recuperare a investiţiei, acesta:
a) se adaugă la profitul anual
b) se adaugă la investiţii;
c) nu se ia în calcul;
d) se scade din profitul total;
e)se scade din investiţia totală.

136. Ce relaţie este între noţiunile de actualizare şi capitalizare?


a) este acelaşi lucru;
b) nici una;
c) relaţie inversa;
d) opuse;
e) de complementaritate.

137. Pentru un proiect de investiţi se cunosc următorii indicatori:


- rata rentabilităţii (calculată în funcţie de profitul anual şi cheltuielile anuale de
producţie) 20%;
- veniturile anuale la 1000 lei investiţi sunt 5000 lei.
Care este termenul de recuperate a investiţiei pentru acest proiect?
a) 1 an;
b) 1,2 ani;
c) 1,8 ani;
d) 2,5 ani;
e) 5 ani.

1
138. Relaţia z = exprimă:
(1 + a ) h
a) rata actualizării;
b) factorul de fructificare;
c) factorul de compunere;
d) factorul de actualizare;
e) coeficientul de actualizare.

139. La stabilirea cursului de revenire net actualizat (Testul Bruno) apar dificultăţi,
deoarece:
a) nu există dificultăţi în calculul acestui indicator;
b) nu se cunoaşte cu exactitate volumul de investiţii;
c) cheltuielile nu se modifică în timp;
d) cheltuielile de producţie şi veniturile se modifică de la un an la altul;
e) este dificil de dimensionat rata de discontare.

140. Mărimea venitului net actualizat al aceleiaşi variante poate diferi în funcţie de:
a) rata inflaţiei;
b) rata actualizării;
c) termenul de recuperare;
d) rata internă de rentabilitate;
e) coeficientul de eficienţă economică.

141. Pragul de rentabilitate exprimă:


a) producţia maximă ce poate fi realizată pe un utilaj sau pe o capacitate de producţie;
b) rentabilitatea minima a viitorului obiectiv;
c) cheltuielile la un leu producţie;
d) nivelul minim de folosire a capacităţilor de producţie;
e) venitul la un leu capital fix.

142. Care este suma anuală ce trebuie plătită la un credit de 100 mil. lei, dacă durata de
restituire este de 5 ani, rata dobânzii 15%. Restituirea se face anual în baza dobânzii
compuse.
a) nu se poate calcula;
b) 30 mil. lei;
c) 20 mil. lei;
d) 40 mil. lei;
e) 50 mil. lei.

143. Un întreprinzător împrumută, în acest moment, 100 mil. lei şi urmează să restituie
peste 5 ani o suma totală de 331 mil. lei.
Care este eficienţa anuală minimă cu care trebuie acesta să folosească banii astfel încât să
poată restitui banii şi să-i rămână un profit minim (prin eficienţă înţelegem profitul anual
obţinut la fiecare leu cheltuit)?
a) nu se poate calcula;
b) 10%;
c) 15%;
d) 27%;
e) 50%.

144. Intre indicatorii rata internă de rentabilitate şi rata rentabilităţii există o legătură
directă?
a) numai pentru obiectivele ce au producţie pentru export;
b) da;
c) nu;
d) este acelaşi lucru;
e) numai pentru obiectivele industriale.

145. Factorul fondului de reducere care exprimă depozitul uniform necesar în fiecare an
pentru a ajunge la 1, la un an dat, are relaţia:
(1 + a ) h −1
a) ;
a
b) (1 + a) h ;
(1 + a ) h −1
c) ;
a (1 + a ) h
a
d) ;
(1 + a ) h −1
a
e) ;
(1 + a ) h

146. Formula factorului de recuperare este:


(1 + a ) h −1
a) ;
a
b) (1 + a) h ;
1
c) ;
(1 + a) h
a (1 + a ) h
d) ;
(1 + a ) h −1
a
e) ;
(1 + a ) h −1

147. Investiţiile materializate în mijloace fixe nu se grupează în:


a) clădiri şi construcţii speciale;
b) clădiri şi mijloace de transport;
c) animale şi plantaţii;
d) maşini, utilaje şi instalaţii de lucru;
e) modernizări şi reutilări.

148. Dacă termenul static de recuperare a investiţiei este de 5 ani, iar durata de
funcţionare a viitorului obiectiv este de 10 ani, coeficientul de eficienţă economică a
investiţiei este:
a) 0,10 lei la un leu investit;
b) nu se poate calcula în acest caz;
c) 0,20 lei la un leu investit;
d) 2 lei la un leu investit;
e) 2 ani;

149. Un proiect investiţional se caracterizează prin indicatorii: I1 = 208,3 mil. lei, I2


-190,2 mil. lei, Vh = 496,052 mil. lei, Ch =165,385 mil. lei, D =18 ani, a = 0,15.
Care este randamentul economic actualizat la momentul începerii realizării obiectivului?
a) 16,41ei;
b) 1,641ei;
c) 2,081ei;
d) 4,121ei;
e) 3,841ei;

150. Care este durata minimă de funcţionare a unui obiectiv economic pentru care:
- eşalonarea investiţiei este: I1 = 200 mil. lei, I2 =100 mil. lei;
- profitul anual, egal pe durata de funcţionare 168;
- randamentul economic actualizat al investiţiei: 4 lei profit obţinut după
recuperarea investiţiei la un leu investit;
- coeficient de actualizare a = 15%:
a) 6,8 ani;
b) mai mare de 30 ani;
c) 16,6 ani;
d) 13,4 ani;
e) nu se poate calcula.

151. Un investitor dispune la 1.01.1997 de 250 mil. lei pe care îi poate folosi în una din
următoarele două variante:
i) Acordă banii respective sub formă de împrumut şi va obţine la 1.01.1998 o sumă egală
cu 666 mil. lei.
ii) Realizează o investiţie în anul 1999 pe care o pune în funcţiune la 1.01.1998. Viitorul
obiectiv economic va avea o durata de funcţionare de 8 ani, perioada pe care se va obţine
un profit anual, egal în fiecare an, de 200 mil. lei. Care este nivelul de eficienta
economică până la care este mai bună o variantă, după care devine mai eficientă cealaltă
variantă?
a) 15%;
b) 25%;
c) 35%;
d) întotdeauna varianta unu este mai bună;
e) întotdeauna varianta doi este mai bună.

152. Prin investiţii nu se asigură:


a) creşterea calificării salariaţilor;
b) creşterea calitativă a întregii activităţi de comerţ exterior;
c) modernizarea bazei tehnice a unităţilor existente;
d) promovarea progresului tehnic;
e) reducerea costurilor de producţie.

153. Randamentul economic al investiţiei este un indicator care se calculează:


a) ca invers al coeficientului de eficienţă economică;
b) prin diferenţa dintre venituri şi cheltuieli;
c) ca raport între profit şi costul de producţie;
d) ca raport între investiţie şi profitul anual;
e) ca raport între profitul obţinut după recuperarea investiţiei şi volumul capitalului
investit.

154. Eficienţa economică se cuantifică prin:


a) structura producţiei;
b) structura investiţiilor;
c) eforturile consumate pentru realizarea unei acţiuni economice;
d) efectele obţinute din realizarea unei acţiuni economice;
e) raportul dintre efectele obţinute şi eforturile antrenate în obţinerea efectelor respective.

155. Importanţa unei sume de bani (a unui capital) depinde de:


a) forma de proprietate;
b) mărimea capitalului investit;
c) viteza de rotaţie a capitalului şi mărimea cheltuielilor de producţie;
d) eficienţa economică a capitalului şi viteza de rotaţie a acestuia;
e) mărimea cheltuielilor de producţie şi eficienţa a capitalului.

156. Varianta optimă este varianta pentru care:


a) cheltuielile de producţie sunt minime;
b) cheltuielile investiţionale sunt minime;
c) profitul anual este cel mai mare;
d) profitul total este cel mai mare;
e) eficienţa este maximă.

157. Eficienţa economică şi rentabilitatea se află în următorul raport:


a) este acelaşi lucru;
b) se află într-un raport opus;
c) eficienţa economică include rentabilitatea;
d) rentabilitatea include eficienţa economică;
e) eficienţa economică nu se află în nici un raport cu rentabilitatea.
158. Cuantificarea eficienţei economice se bazează pe:
a) calculul indicatorilor de structură;
b) calculul indicatorilor specifici;
c) calculul unui singur indicator sintetic;
d) calculul unui sistem de indicatori;
e) calculul indicatorilor cu caracter general.

159. Intre care dintre indicatorii prezenţi mai jos există o corelaţie directă?
a) între investiţia specifică şi pragul de rentabilitate;
b) între eforturile investiţionale şi cheltuielile de producţie;
c) între termenul de recuperare a investiţiei şi coeficientul de eficienţă economică a
investiţiei;
d) între investiţia specifică şi investiţia totală;
e) între randamentul economic al investiţiei şi rata rentabilităţi.

160. In analiza financiară a unui studiu de fezabilitate pentru o investiţie, dobânzile la


creditele interne şi impozitul pe profit intră la:
a) cheltuieli;
b) profit;
c) venituri;
d) nu se iau în calcul;
e) creditele intră la cheltuieli, iar impozitul pe profit la venituri.

161. Un întreprinzător realizează un profit anual de 100 mil. lei, pe cei l0 ani cât va
funcţiona obiectivul. Care este valoarea actuală a profitului total obţinut pe cei 10 ani
dacă a = 0,15?
a) 5,02 mil. lei;
b) 2860 mil. lei;
c) 1000 mil. lei;
d) 1400 mil. lei;
e) 502 mil. lei.

162. Orice proiect de investiţii trebuie analizat prin prisma:


a) investitorului şi industriei furnizoare de utilaje;
b) investitorului şi furnizorului de utilaje;
c) investitorului şi beneficiarului produselor realizate de acesta;
d) investitorului şi economiei naţionale;
e) investitorului şi constructorului.

163. Investiţia specifică nu depinde de:


a) sporul de capacitate, exprimat fizic sau valoric;
b) investiţia totală;
c) capacitatea fizică de producţie;
d) profitul anual;
e) capacitatea de producţie exprimată valoric.

164. Care este mărimea maximă admisibilă a unei investiţii dacă profitul anual ce se va
obţine este de 120 mil. lei, durata de funcţionare 10 ani şi a = 0,15.
a) 602,4 mil. lei;
b) 1200 mil. lei;
c) 2436 mil. lei;
d) 28,8 mil. lei;
e) 12 mil. lei.

165. Un proiect de investiţii se caracterizează prin:


h = 389,060 mil. lei, Vh = 440,204 mil. lei,
Ch =182,770 mil. lei, D =18 ani.
Ce valoare are coeficientul de eficienta economică a investiţiei?
a) 0;66 iei;
b) 0,46 lei;
c) 10,9 lei;
d) 3,401ei;
e) 6,40 lei.

166. Valoarea prezentă a unui factor de anuitate exprimă:


a) suma tuturor factorilor de risc pe h ani;
b) relaţia prezentată nu reprezintă factorul de anuitate;
c) suma anuală ce trebuie restituită în cazul unui credit de 1 leu, daca restituirea se face în
h ani;
d) profitul obţinut în urma reinvestirii profitului iniţial;
e) ce valoare are astăzi o sumă egală cu 1, cheltuită sau obţinută anual pe o perioadă de h
ani.

167. In accepţiunea managementului investiţional, ce înţelegeţi prin profit final?


a) profitul obţinut după recuperarea investiţiei;
b) profitul obţinut după restituirea creditelor;
c) profitul obţinut după ce s-a scăzut impozitul pe profit;
d) profitul obţinut după ce s-a scăzut amortizarea;
e) profitul obţinut în anul final de funcţionare a obiectivului.
168. Un proiect de investiţii se caracterizează prin indicatorii: It =1112 mil. lei; Vh=1165
mil. lei; Ch = 788 mil. lei.
Dacă cheltuielile specifice recalculate sunt 0,77 lei, care este durata de funcţionare a
obiectivului?
a) nu se poate calcula;
b) 16 ani;
c) 10 ani;
d) 8 ani;
e) 4 ani.

169. Cum se modifică valoarea actuală (actualizată la momentul începerii realizării unui
obiectiv economic) a indicatorilor valorici de volum (profit anual, venit anual etc.) dacă
actualizarea se face folosind mai mulţi coeficienţi de actualizare (se consideră că
modificarea coeficienţilor de actualizare se face în creştere).
a) unii cresc şi alţii descresc;
b) cresc până la un anumit coeficient de actualizare şi apoi scad;
c) creşte;
d) descreşte;
e) se modifică.

170. Care din relaţiile prezentate mai jos nu foloseşte la calculul indicatorilor „investiţia
specifică” şi coeficientul de eficienţă economică a investiţiei” ?
It
a) ;
qh
It
b) ;
Ph
It Ph
c) s = , e= i ;
Qh It
It It Phi Ph0
d) s = 1 0 , e = ;
qh i qh 0 Iti It0
It Phi Ph0
e) s = , e=
Qh It

171. Efectul economic al imobilizării resurselor investiţionale exprimă:


a) efectul nerealizat;
b) influenţa factorului timp;
c) imobilizarea specifică;
d) mărimea dobânzii dacă sursa de finanţare este creditul;
e) capacitatea de plată a investitorului.
172. Venitul net actualizat, pentru aceleaşi valori (investiţii, cheltuieli de producţie,
venituri) şi aceeaşi eşalonare în timp poate avea atât valoare negativă, cât şi pozitivă. De
ce?
a) ca urmare a modificării deciziilor ulterioare;
b) ca urmare a modificării factorului de actualizare;
c) nu poate fi şi pozitiv şi negativ în condiţiile prezentate;
d) ca urmare a devalorizării leului;
e) ca urmare a creşterii preţului de vânzare.

173. Un proiect investiţional se caracterizează prin indicatorii: Cl = 80, C2-3 = 100, C4


120; Vl = 130, V2-4 = 140; Care este structura investiţiilor daca a = 0,15 şi raportul
venituri actualizate - costuri totale actualizate 1,014?
a) I1 = 40, I2 = 60;
b) I1 = 60, I2 = 40;
c) I1 = 100, I2 = 80;
d) I1 = 80, I2 = 100;
e) I1 = 50, I2 = 70.

174. Pentru un credit de 20 mil. lei, ce urmează a fi restituit în trei ani, cu o perioadă de
graţie de 2 ani şi o rată anuală a dobânzii de 40%, suma anuală totală (credit + dobândă)
ce urmează a fi restituită este:
a) 12,6 mil. lei;
b) 9,8 mil. lei;
c) 18;6 mil. lei;
d) 20,4 mil. lei;
e) 24,7 mil. iei.

175. Pentru un credit de 30 mil. lei, care va fi restituit în 3 ani în rate egale ale creditului,
cu o perioadă de graţie de un an şi o rată a dobânzii de 40%, sumele ce urmează a fi
restituite anual sunt:
a) 14;14;14;
b) 14; 24; 34;
c) 34; 24;14;
d) 36; 20;12,5;
e) 34;18;14.

176. In urma unei investiţii de 10.000 $, urmează să se obţină un obiectiv economic cu


durata de funcţionare de 20 ani. Dacă se consideră un coeficient de actualizare a = 18%,
care este profitul anual minim ce trebuie obţinut pentru acoperirea tuturor cheltuielilor?
a) 2800 $;
b) 2000 $;
c) 1400 $;
d) 1600 $;
e) 1000$.

177. Care dintre indicatorii următori sunt specifici studiilor de fezabilitate?


a) investiţia specifică şi randamentul economic;
b) investiţia specifică şi productivitatea muncii;
c) termenul de recuperare a investiţiei şi venitul net actualizat;
d) rata internă de rentabilitate şi rata rentabilităţii;
e) venitul net actualizat şi pragul de rentabilitate.

178. Care dintre relaţiile următoare nu poate fi folosită pentru actualizarea investiţiilor la
momentul începerii lucrărilor?
d
1
a) ∑I h ;
h =1 (1 + a ) h
(1 + a ) d −1
b) I h ;
a(1 + a ) d
d
1
c) ∑(1 + a)
h =1
h
Ih ;
d +D
1
d) ∑I
h =1
h
(1 + a) h
;
d
e) ∑I
h =1
h (1 + a ) h ;

179. Care dintre relaţiile următoare nu poate fi folosita pentru actualizarea profitului la
momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului?
D
a) ∑P (1 + a)
h =1
h
D −h
;

(1 + a ) D −1
b) Ph ;
a
a
c) Ph ;
(1 + a ) D −1
D −1
1
d) ∑P
h =0
h
(1 + a ) h −D
;
D −1
e) ∑P (1 + a)
h =0
h
h

180. Un întreprinzător obţine pe durata de funcţionare a viitorului obiectiv următoarele


efecte nete: P1 =.80, P2 =100, P3 =100,. P4 = 50, P5 =100.Care va.fi profitul total obţinut
după cinci ani de funcţionare dacă profitul iniţial a fost reinvestit într-o activitate cu
eficienţă e = 0,15?
a) 430;
b) 581,5;
c) 674,5;
d) 920,4;
e) 320.

181. Care dintre indicatorii prezentaţi mai jos nu este indicator cu caracter general?
a) capacitatea anuală de producţie;
b) cheltuielile anuale de producţie;
c) productivitatea muncii;
d) investiţia specifică;
e) cheltuieli la 1000 lei mijloace fixe.

182. După câţi ani trebuie înlocuit un utilaj care are valoarea de achiziţie de 100.000 mil.
lei, iar cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea acestuia se modifică după relaţia R i
=7000 x 103 + 500 x 103 (i -1), iar a = 0,15.
Ri reprezintă cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului;
i - anul în care se fac cheltuielile.
a) 10 ani;
b) 16 ani;
c) 19 ani;
d) 26 ani;
e) 29 ani.

183. Pentru fundamentarea deciziei optime de achiziţie a unui utilaj, pe baza metodei
minimizării sumei de recuperat anual, se cunosc următoarele date referitoare la cele doua
utilaje:
Tipul utilajului Valoarea de Cheltuieli Durata de Coeficient de
achiziţie anuale cu funcţionare actualizare
mii lei întreţinerea şi ani
repararea
mii lei
A 48.500 380 15 0.06
B 54.650 310 13 0.06
Cărui utilaj revin cheltuielile anuale de recuperat cele mai mici şi care sunt acestea ?
a) A – 6479 mii lei;
b) B – 6479 mii lei;
c) A – 5370 mii lei;
d) B – 5370 mii lei;
e) B – 5370 mii lei.
184. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiei nu exprimă:
a) profitul anual obţinut la 1 leu investit;
b) profitul suplimentar realizat la 1 leu investit;
c) profitul suplimentar obţinut la 1 leu investit suplimentar;
d) economia de costuri la l leu investit;
e) economia de cheltuieli materiale la 1 leu investit suplimentar în varianta i faţă de
varianta j.

185. Pentru acelaşi proiect de investiţii venitul net actualizat diferă în următoarele
condiţii:
a) dacă se schimbă costurile de producţie;
b) dacă se reduc veniturile anuale;
c) numai dacă proiectul este sensibil la modificarea simulată;
d) dacă se fac simulări de modificare a structurii costurilor de producţie;
e) dacă se modifică coeficientul de actualizare.

186. In cadrul proiectelor de investiţii se consideră ca fiind egale:


a) veniturile pe întreaga perioada de funcţionare a, viitorului obiectiv economic;
b) cheltuielile de producţie cu efortul investiţional;
c) capacitatea de producţie exprimată fizic cu cea exprimată în lei;
d) cheltuielile materiale cu efortul total pentru producţie;
e) capacitatea anuală de producţie, exprimată în lei, cu veniturile anuale.

187. Indicatorul „efectul economic al imobilizărilor” exprimă:


a) imobilizarea ce revine la o unitate de capacitate de producţie, exprimată fizic sau
valoric;
b) efectul economic nerealizat ce revine la o unitate ca capacitate de producţie;
c) efectul nerealizat ca urmare a scoaterii din circuitul productiv a resurselor
investiţionale;
d) profitul, efectul economic, ce se va realiza ca urmare a punerii parţiale în funcţiune a
unor capacităţi de producţie;
e) mărimea imobilizărilor până la momentul punerii în funcţiune a obiectivului.

188. Care din relaţiile următoare, care vizează eficienţa economică nu este adevărată?
E fe c m
t a x im
a) E fo rtc o n stan;t
E fe ctc o n stan t
b) ;
E fo rtm in im
E fec mt in im
c) E fo rtc o n stan;t
E fe ctm ax im
d) E fo rtm in im ;
E fectco n sta n t
e) ;
E fo rtm a x im

189. Instrumentarul de bază folosit pentru măsurarea şi analiza eficienţei economice în


cadrul evaluării proiectelor de investiţii este dat de:
a) indicatorii de eficienţă economică;
b) devizul general, devizul pe categorii de lucrări şi devizul pe obiective;
c) modelele de optimizare a alocării resurselor investiţionale;
d) modelele de optimizare a capacităţilor de producţie;
e) raportul dintre optim şi eficient.

190. Care din afirmaţiile următoare nu reprezintă o caracteristică a eficienţei ‚ economice


a investiţiilor?
a) eficienţa economică a investiţiei este o parte a întregii activităţi productive;
b) eficienţa economică a investiţiilor îşi conturează conţinutul prin raportarea efectelor
scontate la cheltuielile necesare obţinerii rezultatelor;
c) nivelul eficienţei economice se stabileşte pe bază de previziune, deoarece calculele
respective se fac într-o etapă care precede atât execuţia obiectivului cât şi funcţionarea
acestuia;
d) raportul efect-efort se ia în strânsă corelaţie cu factorul timp, datorită existenţei
decalajului dintre momentul cheltuirii resurselor de investiţii şi cel al obţinerii efectelor
economice;
e) la nivel microeconomic, ca de altfel şi la nivel macroeconomic, eficienţa economică
trebuie să fie dublată şi de eficienţă socială.

191. Un proiect de investiţii se caracterizează prin următorii indicatori:


Nr. Crt. Indicatori UM Mărimea
indicatorului
1 Capacitatea de producţie tone 4.900
2 Venitul anual din producţie mil. lei 440.204
3 Cheltuieli anuale de producţie mil. lei 182.770
4 Investiţia mil. lei 389.060
5 Durata de funcţionare a viitorului ani 18
obiectiv
Care este mărimea indicatorilor investiţia specifică, randamentul economic al investiţiei
şi termenul de recuperare ?

a) 79.400 lei; 10,9 lei; 1,5 ani;


b) 0,88 lei; 12,96 lei; 2,14 ani;
c) 78.600 lei; 14,80 lei; 6,18 ani; .
d) 0,88 lei; 1,09 lei; 1,29 ani;
e) 78.600 lei; 1,48 lei; 1,6 ani.

192. Pentru realizarea unei unităţi economice s-a propus o variantă caracterizată de
indicatorii:
Nr. Crt. Denumirea indicatorului UM Valoarea indicatorului
1 Investiţia mil. lei 2100
2 Capacitatea de producţie tone 3250
3 Cheltuieli anuale de producţie mii lei / tonă 160
4 Venitul annual mil. lei 826
5 Durata de funcţionare a viitorului Ani 10
obiectiv
Care este mărimea indicatorului cheltuieli recalculate, stabilit sub toate formele de
exprimare?
a) 7.300 mil. lei; 224,6 lei; 0,70 lei;
b) 7.100 mil. lei; 236,1 lei; 0,88 lei;
c) 7.296 mil. lei; 219,7 lei; 0,89 lei;
d) 7.100 mil. lei; 224,6 lei; 0,60 lei;
e) 7.300 mil. lei; 224,6 lei; 0,89 lei.

193. Pentru modernizarea unui grup alimentar s-a alocat un fond de investiţii de 200 mil.
lei. Care este coeficientul de eficienţă economică a investiţiei dacă înainte de modernizare
cheltuielile anuale de producţie au fost de 100 mil. lei, iar venitul anual aferent de 150
mil. lei, iar după modernizare cheltuielile vor fi de 130 mil. lei, iar venitul anual de 240
mil. lei.
a) 0,166 lei;
b) 0,30 lei;
c) 0,24 lei;
d) 1,66 lei;
e) nu se poate calcula în acest caz coeficientul de eficienta economică a investiţiei.

194. Ce legătura este între investiţia actualizată la momentul începerii lucrărilor de


investiţii şi investiţia actualizată la momentul punerii în funcţiune?
a) I tap = (1 + a ) d × I tan
b) I tap = (1 + a ) d +D × I tan
c) I tap = (1 + a ) −d × I tan
d) I tap = (1 + a ) d × a × I tan
e) I tap = (1 + a ) −( d + D ) × a × I tan

195. Rezultatele analizei financiare sunt în general mai slabe decât cele ale analizei
economice, datorită:
a) ratei de actualizare;
b) structurii veniturilor şi cheltuielilor;
c) influenţei factorilor perturbatori de la nivel microeconomic, care la nivelul
macroeconomic nu sunt întâlniţi;
d) în general, rezultatele analizei financiare sunt mai bune decât cele ale analizei
economice;
e) în general nu se poate face o corelaţie între rezultatele analizei financiare şi cele ale
analizei economice.

196. In cadrul aceleiaşi variante de investiţii, actualizat la diferite momente variază în


funcţie de:
a) profitul actualizat;
b) investiţia actualizată;
c) profitul actualizat şi investiţia actualizată;
d) termenul de recuperate actualizat;
e) nici una dintre propoziţii nu este adevărată.

197. Dintre doua variante de investiţii, varianta optimă este aleasă în funcţie de:
a) investiţia totală;
b) termenul de recuperare;
c) coeficientul de eficienţă economică;
d) cheltuielile specifice recalculate;
e) randamentul economic.

198. In cazul în care, pentru un proiect de investiţii, RIRE < e şi RIRF < e (reprezintă
eficienţa medie pe ramură), atunci:
a) proiectul este acceptat;
b) proiectul nu este acceptat;
c) proiectul este acceptat în condiţiile în care creează noi locuri de muncă;
d) toate afirmaţiile sunt false;
e) nu se poate trage nici o concluzie.

199. In cazul în care RIRE > RIRF, atunci:


a) nu se poate trage nici o concluzie;
b) se constata o rămânere în urmă a eficienţei la nivel macroeconomic faţă de nivelul
microeconomic;
c) proiectul nu poate fi acceptat;
d) toate afirmaţiile sunt false;
e) se constată o rămânere în urmă a eficienţei la nivel microeconomic faţă de nivelul
macroeconomic.
200. Stocul de mijloace circulante necesar la prima dotare este inclus în:
a) investiţia totală;
b) investiţia conexă;
c) investiţia colaterală;
d) investiţia directă;
e) nici una dintre afirmaţii nu este adevărată.

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 39 c
1 a 40 e
2 b 41 a
3 e 42 b
4 c 43 b
5 a 44 a
6 b 45 c
7 a 46 a
8 a 47 b
9 e 48 c
10 c 49 e
11 b 50 d
12 d 51 a
13 b 52 c
14 a 53 b
15 e 54 b
16 d 55 e
17 a 56 b
18 b 57 a
19 d 58 e
20 b 59 c
21 e 60 d
22 c 61 d
23 c 62 a
24 a 63 b
25 b 64 d
26 b 65 c
27 c 66 c
28 d 67 a
29 d 68 e
30 a 69 b
31 e 70 c
32 e 71 b
33 a 72 c
34 b 73 e
35 c 74 d
36 d 75 c
37 a 76 b
38 b 77 a
78 e 124 d 166 e
79 d 125 d 167 a
80 c
126 d 168 c
81 b
82 c 127 b 169 d
83 a 128 c 170 d
84 e 129 c 171 a
85 d 130 c 172 b
86 b 131 e 173 a
87 d
132 c 174 e
88 a
89 c 133 d 175 e
90 e 134 c 176 b
91 d 135 e 177 e
92 c 136 c 178 e
93 b 137 b 179 c
94 a
138 d 180 b
95 e
96 c 139 e 181 d
97 b 140 b 182 e
98 a 141 d 183 c
99 d 142 b 184 e
100 a 143 d 185 e
101 b 144 c 186 e
102 c 145 d 187 c
103 a 146 d 188 d
104 e 147 e 189 a
105 e 148 c 190 e
106 c 149 e 191 a
107 e 150 b 192 e
108 c 151 b 193 b
109 c 152 a 194 c
110 d 153 e 195 b
111 d 154 e 196 e
112 d 155 d 197 e
113 d 156 e 198 b
114 c 157 c 199 e
115 d 158 d 200 a
116 c 159 c
117 e 160 a
118 a 161 e
119 a 162 d
120 c 163 d
121 a 164 a
122 d 165 a
123 d
CAPITOLUL 10
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1. Resursele umane au, în cadrul organizaţiei, unele particularităţi care se regăsesc


printre elementele de mai jos:
1. sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, precum şi
capacitatea lor de a-şi cunoaşte propriile limite;
2. sunt puternic marcate de factorul timp necesar schimbării mentalităţilor, obiceiurilor,
comportamentelor;
3. transferă din ce în ce mai mult unele activităţi de gândire logică sau unele funcţii
logice asupra maşinilor;
4. reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale organizaţiei, ale cărei rezultate
devin tot mai evidente în timp;
5. posedă numeroase deprinderi senzomotorii , perceptuale, mentale şi neuroemoţionale;
6. constituie un potenţial uman deosebit, care trebuie înţeles, motivat şi antrenat;
7. dispun de o relativă inerţie la schimbare, compensată însă de o mare adaptabilitate la
situaţii diverse;
8. recepţionează, prelucrează şi evaluează un volum din ce în ce mai mare de informaţii
relevante, care sunt tratate la nivel senzorial şi motor
Care din combinaţiile prezentate exprimă cel mai corect principalele particularităţi
ale resurselor umane?
a) 2,3,4,5,6;
b) 1,3,5,7,8;
c) 1,2,4,6,7;
d) 4,5,6,7,8;
e) 2,4,5,7,8.

2. Societatea Americană pentru Pregătire şi Dezvoltare (American Society for


Training and Developement – ASTD) identifică mai multe domenii principale de
activitate a managementului resurselor umane care se regăsesc printre următoarele
elemente:
1- organizarea şi proiectarea posturilor;
2- planificarea carierei;
3- recompense, avantaje sau avantaje acordate;
4- MRU internaţional;
5- consiliere privind problemele personale ale angajaţilor;
6- disciplina şi controlul;
7- programe de muncă flexibile.

Menţionaţi care dintre dintre combinaţiile prezenate reflectă cel mai corect
principalele domenii de activitate ale managementului resurselor umane identificate de
societatea americană amintită:
a) 1,2,3;
b) 1,3,5;
c) 2,4,6;
d) 5,6,7;
e) 1,4,5.

3. În binecunoscuta sa lucrare “Ressources houmaines”, Jean Marie Peretti


demonstrează că, potrivit unei anchete naţionale, în concepţia managementului resurselor
umane, funcţiunea de personal presupune mai multe aspecte care se regăsesc printre
elementele de mai jos:
1. gestiunea resurselor umane;
2. mediul şi condiţiile de muncă;
3. cercetarea personalului şi sistemele informaţionale;
4. pregătire şi dezvoltare;
5. informarea şi comunicarea;
6. dezvoltarea socială.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect aspectele funcţiuni de
personal evidenţiate de ancheta avută în vedere?
a) 1,2,5,6;
b) 2,3,4,5;
c) 3,4,5,6;
d) 1,2,3,4;
e) 2,4,5,6.

4. “Modelul de bază” al activităţilor de personal cuprinde, după Michael


Armstrong, mai multe activităţi care se regăsesc printre elementele de mai jos:
a) atragerea, reţinerea şi implicarea personalului;
b) planificarea, asigurarea cu personal, dezvoltarea şi recompensarea personalului;
c) obţinerea, reţinerea, motivarea şi dezvoltarea resurselor umane;
d) recrutarea, selecţia, pregătirea şi dezvoltarea, recompensarea personalului;
e) MRU strategic, dezvoltarea resurselor uman, evaluarea performanţei.
Mentionati care dintre variantele sau elementele prezentate reflecta cel mai corect
activitatile de personal corespunzatoare modelului de baza avut in vedere?

5. Care dintre modele elaborate în managementul resurselor umane, prezentate în


continuare, exprimă cel mai corect corelaţia între capacitatea şi motivaţia indivizilor, pe
de o parte, şi cerinţele şi recompensele posturilor, pe de altă parte:
a) modelul Milkovich – Boudreau;
b) modelul resurselo rumane;
c) modelul Herbert Heneman;
d) modelul Ivancevich – Glueck;
e) modelul Michael Armstrong.

6. Modelul Heneman elaborat în managementul resurselor umane are mai multe


componente sau variabile care se regăsesc printre elementele de mai jos:
1. condiţiile angajaţilor;
2. influenţele externe;
3. condiţiile organizaţionale;
4. indivizii (capacitate, motivaţie);
5. activităţile de susţinere;
6. rezultatele posturilor;
7. activităţile funcţionale;
8. rezultatele organizaţionale.
Care dintre combinaţiile prezentate exprimă cel mai corect componentele sau
variabilele modelului Heneman?
a) 2,4,5,7;
b) 1,2,3,4;
c) 3,4,5,6;
d) 2,5,6,7;
e) 4,5,7,8.

7. Modelul Milkovich – Boudreau sau modelul dediagnosticare a managementului


resurselor umane cuprinde mai multe etape şi mai multe componente care se regăsesc
printre elementele prezentate:
1. stabilirea obiectivelor resurselor umane;
2. condiţiile angajaţilor;
3. activităţile funcţionale;
4. eficienţa şi echitatea;
5. rezultatele organizaţionale;
6. evaluarea condiţiilor resurselor umane;
7. mediul de muncă.
Care dintre combinaţiile de mai jos reflectă cel mai corect etapele sau componentele
modelului Milkovich – Boudreau?
a) 1,2,3,4;
b) 3,4,5,6;
c) 2,3,4,5;
d) 1,2,4,6;
e) 2,3,4,6.

8. Deoarece complexitatea şi gradul de specificitate ale modelului Fisher depăşesc


limitele unor modele determinate de unele abordări mai simpliste ale managementului
resurselor umane, modelul menţionat acordă o atenţie deosebită atât rezultatelor
posturilor, cât şi rezultatelor organizaţionale care se rgăsesc printre elementele de mai jos:
1. performanţa; 6. productivitatea
2. absenteismul; 7. competitivitatea
3. supravieţuirea; 8. proportia accidentelor
4. proporţia revendicărilor; 9. dezvoltarea
5. calitatea;
Precizaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect rezultatele
posturilor şi rezultatele organizaţionale specifice modelului Fisher?

a) 1,3,5,6,7,9;
b) 2,3,4,5,6,7;
c) 1,2,3,6,7,8;
d) 3,4,5,7,8,9;
e) 1,4,5,6,7,8.

9. Care dintre modele elaborate în managementul resurselor umane, prezentate în


continuare, aparţin lui Tyson şi Fell:
a) modelul producţiei;
b) modelul profesional;
c) modelul arhitectului;
d) modelul resurselor umane;
e) modelul paternalist al bunăstării

10. Printre elementele prezentate în continuare se regăsesc şi tipurile de strategii


din domeniul resurselor umane:
1. strategii globale, strategii parţiale;
2. strategia orientată valoric;
3. strategii de redresare, strategii de dezvoltare;
4. strategii orientate spre resurse;
5. strategii orientate spre investiţii;
6. strategii ofensive, strategii defensive.
Care dintre combinaţiile de mai jos exprimă cel mai corect tipurile de strategii din
domeniul resurselor umane?
a) 1,2,3;
b) 2,5,6;
c) 2,4,5;
d) 1,3,4;
e) 3,4,6.

11. Un instrument recomandat pentru analiza situaţiei existente a resurselor


umane este “Portofoliul de resurse umane”, conform căruia personalul este încadrat înrt-
o matrice cu mai multe categorii de personal care se regăsesc printre elementele de mai
jos:
1. angajaţi cu performanţe previzibile;
2. angajaţi cu performanţe nesatisfăcătoare;
3. angajaţi – problemă;
4. angajaţi cu performanţe sub capacitatea lor;
5. aşa – zisele semne de întrebare.
Precizaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect categoriile de
personal încadrate în “ matricea portofoliului de resurse umane”.
a) 1,2,3;
b) 2,3,4;
c) 3,4,5;
d) 1,3,4;
e) 1,3,5.

12. Dacă in cadrul strategiei globale a firmei în prim-plan se află realizarea sau
construirea unor relaţii stabile de piaţă/produs, atunci strategia de personal trebuie
orientată spre:
1. acumularea de cunoştinţe şi calificări prin atragerea de personal din afară;
2. planificarea pe termen scurt a personalului;
3. intensificarea promovării interne a personalului pentru a putea folosi
potenţialul acestuia cât mai eficient şi cât mai mult timp cu putinţă;
4. dezvoltarea intensivă a personalului pentru asigurarea calificării acestuia,
precum şi pentru îmbunătăţirea activităţii în relaţiile cu clienţii;
5. planificarea pe termen lung a personalului pentru a asigura şi în viitor
resursele umane necesare;
6. limitarea activităţilor de dezvoltare a personalului.

Precizaţi care din combinaţiile de mai jos exprimă cel mai corect conţinutul
strategiei menţionate.
a) 1,4,5;
b) 3,4,5;
c) 2,3,6;,
d) 1,3,5;;
e) 4,5,6.

13. Pentru ca politicile din domeniul resurselor umane să-şi atingă obiectivele, să
răspundă cât mai bine scopurilor şi să poată fi aplicate cu adevărat, este necesar ca
aceasta să îndeplinească o serie de cerinţe care se regăsesc printre elementele prezentate:
1. să reflecte modul în care organizaţia îşi îndeplineşte responsabilitatea ei
socială;
2. să acopere domeniile de activitate cele mai importante ale funcţiunii de
personal;
3. să descrie atitudinea organizaţiei faţă de membrii săi;
4. să fie în concordanţă cu legislaţia în domeniu;
5. să fie clar definite, iar persoanele care urmează să le aplice să participe activ la
procesul de elaborare a lor;
6. să fie în concordanţă cu obiectivele, strategiile şi politicile generale ale
organizaţiei;
7. să reflecte intenţia fermă a organizaţiei de garanta oportunităţile egale tuturor
membrilor săi;
8. să fie redactate şi comunicate de preferinţă în scris.
Precizaţi care dintre combinaţiile de mai jos reflectă cel mai corect principalele
cerinţe ale politicilor în domeniul resurselor umane.
a) 1,3,5,6,7;
b) 2,3,4,5,6;
c) 3,4,5,6,7;
d) 1,3,4,5,8;
e) 2,4,5,6,8.

14. Pentru ca analiza posturilor să se desfăşoare în condiţii corespunzătoare şi să


se finalizeze cu rezultate cât mai bine, se impune respectarea unor cerinţe care se
regăsesc printre elementele următoare:
1. să fie în permanenţă axată pe obiective clare şi să utilizeze metode şi tehnici
adecvate;
2. trebuie înţelese, în primul rând, sarcinile şi cerinţele postului şi să nu se
evalueze personale;
3. să contribuie la aprecierea de către angajat a muncii prestate nu ca o activitate
de rutină, ci ca o creaţie personală;
4. postul trebuie prezentat aşa cum există în momentul analizei;
5. să nu conţină informaţii contradictorii care pot lăsa loc la interpretări;
6. analiza trebuie permanent raportată la viziunea de ansamblu a proceselor de
muncă;
7. deţinătorii posturilor să fie reprezentativi.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai bine principalele cerinţe
privind analiza posturilor?
a) 1,2,3,4,5;
b) 2,3,4,5,6;
c) 1,2,4,6,7;
d) 3,4,5,6,7;
e) 1,2,3,4,6.
15. După opinia unor specialişti în domeniul resurselor uman, în elaborarea
specificaţiei postului pot exista unele riscuri:
1. specificitatea excesivă în descrierea persoanei pe care o căutăm;
2. tentaţia de ane concentra îndeosebi pe dinamica postului;
3. introducerea în descrierea cerinţelor sau a profilurilor personale a unor criterii
nejustificat de restrictive;
4. tentaţia de a limita în mod arbitrar capacităţile angajatului sau dezvoltarea
acestuia;
5. tentaţia de ane baza prea mult descrierea pe calităţile persoanei care a deţinut
anterior postul;
6. tentaţia de a ne baza descrierea cerinţelor ce trebuie îndeplinite pe calităţile
persoanei care urmează să ocupe un anumit post şi nu pe calităţile necesare.
Precizaţi care dintre combinaţiile de mai jos exprimă cel mai corect riscurile care
pot exista în elaborarea specificaţiei postului.
a) 2,3,4,5;
b) 1,2,3,4;,
c) 1,3,5,6;
d) 3,4,5,6;
e) 2,4,5,6.

16. Principalele obiective ale analizei posturilor pot fi grupate în mai multe
categorii care se regăsesc printre următoarele elemente:
1. prezentarea rezultatelor de bază ale analizei sub forma descrierii şi
specificaţiei postului;
2. stabilirea standardelor de muncă;
3. susţinerea altor activităţi de personal;
4. elaborarea fişei postului;
5. simplificarea muncii (reproiectarea postului);
6. stabilirea obiectivelor în legătură cu dezvoltarea resurselor umane;
7. identificarea acţiunilor şi condiţiilor nesigure ale postului.
Menţionaţi care dintre combinaţiile de mai jos reflectă cât mai corect categoriile
în care pot fi grupate principalele obiective ale analizei posturilor.
a) 1,2,5;
b) 3,4,6;
c) 4,5,7;
d) 2,3,5;
e) 1,3,4.

17. Potrivit literaturii de specialitate şi practicii manageriale în domeniul


resurselor umane, există mai multe tipuri de analize ale posturilor care se regăsesc printre
elementele de mai jos:
1. analize orientate supra persoanelor;
2. analize generale şi detaliate;
3. analize interdisciplinare;
4. analize strategice;
5. analize orientate asupra posturilor.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect tipurile de analize ale
posturilor?
a) 1,2,3;
b) 2,3,4;
c) 3,4,5;
d) 1,3,4;
e) 1,4,5.

18. Pentru a fi descrise, incidentele critice trebuie să corespundă următoarelor


criterii:
1. sunt aspecte observabile şi măsurabile ale comportamentului efectiv;
2. permit obţinerea de date şi informaţii care, de obicei, nu pot fi obţinute din
alte surse;
3. sunt cazuri extreme de comportament, speciale, eficiente sau ineficiente, ce au
consecinţe vizibile; exprimă scopuri sau intenţii clare;
4. permit obţinerea de date şi informaţii pentru un număr mare de posturi într-o
perioadă scurtă de timp;
5. li se pot studia cauzele sau circumstanţele care le-au determinat, precum şi
efectele sau consecinţele pozitive sau negative;
6. au în vedere conţinutul sarcinilor de muncă şi elementele de bază necesare
acestora.
Care dintre combinaţiile de mai jos exprimă cel mai corect criteriile cărora trebuie
să le corespundă incidentele critice pentru a fi descrise?
a) 1,3,4,6;
b) 2,3,4,7;
c) 3,4,5,6;
d) 1,3,4,5;
e) 2,4,,5,7.
19. Cele mai importante principii ale managementului ştiinţific aplicate în
proiectarea posturilor ( după John M. Ivancevich şi William F. Glueck) se regăsecs
printre elementele de mai jos:
1. divizarea muncii în sarcini de muncă sau în elemente de muncă bine
individualizate;
2. munca trebuie organizată astfel încât muncitorii să poată fi cât mai eficienţi;
3. determinarea timpului necesar îndeplinirii sarcinilor şi stabilirea timpilor
standard;
4. munca trebuie studiată ştiinţific (ceea ce încearcă să realizeze analiza
posturilor); angajaţii selectaţi trebuie să corespundă cerinţelor posturilor;
5. metodele de recompensare trebuie să se bazeze pe timpi standard;
6. performanţele posturilor trebuie recompensate.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect principiile
managementului ştiinţific avute în vedere?
a) 2,4,5,7;
b) 1,3,6,7;
c) 3,4,5,6;
d) 2,5,6,7;
e) 1,4,5,6.

20. “Modelul caracteristicilor postului” conţine mai multe variabile sau mai multe
componente care se regăsesc printre elementele următoare:
1. interacţiunile necesare, interacţiunile opţionale;
2. stările psihologice critice;
3. feedback-ul intrinsec şi feedback-ul extrinsec;
4. varietatea calificării sau diversitatea aptitudinilor;
5. intensitatea nevoilor de dezvoltare a personalului;
6. importanţa sau semnificaţia sarcinii;
7. perceperea sau înţelegerea conţinutului postului;
8. cunoaşterea rezultatelor reale ale activităţii.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect variabilele sau
componentele modelului caracteristicilor postului?
a) 1,2,3,4,5;
b) 2,4,5,6,8;
c) 3,4,5,6,7;
d) 1,3,4,7,8;
e) 2,3,4,5,6.

21. “Modelul conceptual al proiectării posturilor” are în vedere o serie de


concepte şi de termeni care se regăsesc printre elementele de mai jos:
1. rezultatele personale şi rezultatele muncii;
2. factorii umani;
3. diferenţele cadrului social;
4. importanţa muncii;
5. perceperea sau înţelegerea conţinutului postului;
6. însemnătatea resimţită a muncii prestate;
7. factorii sarcinii.
Precizaţi care dintre combinaţiile prezentate exprimă cel mai corect conţinutul
“modelului conceptual al posturilor”:
a) 2,3,5,7;
b) 1,4,5,6;
c) 3,5,6,7;
d) 2,4,5,6;
e) 1,3,4,5.

22. Indicaţi care dintre elementele prezentate în continuare nu reprezintă abordări


sau metode ale definiri sau proiectării posturilor.
a) abordarea combinată;
b) tehnica incidentelor critice;
c) echipe (grupuri) de lucru autonome;
d) proiectarea muncii (posturilor) de înaltă performanţă;
e) lărgirea şi îmbogăţirea posturilor.

23.Principalele avantaje ale “ lărgirii posturilor” se regăsesc printre elementele


următoare:
1. dezvoltarea resurselor umane, ca urmare a noilor cerinţe de calificare şi a
acumulării de experienţă în condiţiile realizării mai multor sarcini de muncă;
2. implică timp şi costuri mai reduse;
3. deţinătorii posturilor pot avea mai mult control asupra ritmului lor de muncă şi
pot folosi o gamă mai largă de aptitudini;
4. scade absenteismul şi se reduce fluctuaţia personalului;
5. se reduce durata de realizare a sarcinilor;
6. se reduce oboseala în muncă, ca urmare a modificării ritmului de muncă sau a
eliminării monotoniei în muncă;
7. rezultate mai bune şi mai mare satisfacţie a muncii.
Care dintre combinaţiile de mai jos reflectă cel mai corect principalele avantaje
ale lărgirii posturilor?
a) 1,2,4,5,7;
b) 1,2,3,5,6;
c) 1,3,4,6,7;
d) 2,4,5,6,7;
e) 1,3,4,5,6.

24. Îmbogăţirea posturilor implică o serie de schimbări în conţinutul acestora, care


se regăsesc printre elementele de mai jos:
1. sporirea posibilităţii angajaţilor de diversifica metodele de muncă sau de a modifica
ritmul muncii lor;
2. reducerea monotoniei prin creşterea varietăţii sarcinilor sau a diversităţii în muncă;
3. dezvoltarea autocontrolului sarcinilor de muncă şi a resurselor încredinţate;
4. permite o relaxare a celor care desfăşoară activităţi fizice sau lucrează în poziţii
incomode, nenaturale sau neergonomice;
5. evaluarea performanţelor prin răspunsuri sau informaţii directe şi oportune, un
feedback direct sau intrinsec;
6. amplifică dimensiunile sociale şi umane ale muncii;
7. creşterea responsabilităţii angajaţilor pentru propria lor muncă.
Menţionaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel ami corect schimbările
în conţinutul posturilor, ca urmare a îmbogăţirii acestora:
a) 1,2,3,4;
b) 2,4,5,6;
c) 3,4,5,7;
d) 2,3,4,5;
e) 1,3,5,7.

25. Recrutarea internă prezintă o serie de avantaje care se regăsesc printre


următoarele elemente:

1. permite identificarea şi atragerea unui număr mai mare de candidaţi


potenţiali;
2. timpul afectat activităţilor de orientare şi îndrumare pe posturi a noilor
angajaţi este mult diminuat;
3. permite realizarea unor schimbări semnificative;
4. atragerea candidaţilor este mult mai uşoară, iar selecţia este mult mai rapidă şi
mai eficientă;
5. permite corectarea eventualelor practici discriminatorii anterioare privind
angajarea;
6. permite eliminarea unor eventuale stagnări sau diminuarea unei anumite
rutine;
7. încurajează un nou mod de gândire în cadrul organizaţiilor şi poate preveni
sau corecta unele obligaţii contractuale de durată;
8. punctele forte şi punctele slabe ale candidaţilor sunt cunoscute mai bine.
Precizaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect principalele
avantaje ale recrutării interne:
a) 1,3,6;
b) 2,4,8;
c) 4,6,8;
d) 5,6,7;
e) 1,3,5.

26. Politica exclusivă sau chiar predominantă de recrutare din interiorul


organizaţiei poate avea şi unele dezavantaje care se regăsesc printre elementele de mai
jos:
1. costul recrutării personalului este mult mai ridicat;
2. împiedică infuzia de “suflu proaspăt” şi nu favorizează promovarea unor idei
noi;
3. provoacă apariţia de posturi vacante în lanţ;
4. angajatul poate fi acţionat în judecată dacă deţine unele date şi informaţii;
5. favorizează manifestarea principiului lui Peter;
6. politica de recrutare poate presupune în mod greşit că angajaţii dispun de
calităţile necesare pentru a fi promovaţi;
7. permite diminuarea cheltuielilor cu pregătirea personalului.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect dezavantajele recrutării
din interiorul organizaţiei?
a) 1,2,3,4;
b) 3,5,6,7;
c) 2,3,5,6;
d) 1,3,4,5;
e) 4,5,6,7.

26. Recrutarea externă prezintă o serie de avantaje care se regăsesc printre


elementele de mai jos:
1. permite identificarea şi atragerea unui număr mai mare de candidaţi potenţiali;
2. recrutarea personalului este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare;
3. probabilitatea ca angajaţii să nutrească perspective inadecvate sau să devină
dezamăgiţi şi nemulţumiţi este mult mai redusă;
4. încurajează un mod de gândire în cadrul organizaţiei şi poate preveni sau
corecta unele obligaţii contractuale de durată;
5. permite eliminarea unor eventuale stagnări sau diminuarea unei anumite
rutine;
6. motivarea personalului creşte, iar ambianţa morală se îmbunătăţeşte;
7. permite corectarea eventualelor practici discriminatorii anterioare.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect principalele avantaje
ale recrutării externe?
a) 1,3,6,7;
b) 2,4,6,7;
c) 2,3,4,5;
d) 3,4,5,6;
e) 1,4,5,7.

28. Indiferent de activităţile desfăşurate de-a lungul vieţii lor, majoritatea


oamenilor trec, pe parcursul carierei, prin mai multe stadii principale care se regăsesc
printre elementele de mai jos :
1. pregătirea de bază
2. explorare
3. intrare în domeniul muncii
4. stabilire
5. mijlocul carierei
6. eliberare
7. maturitate
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect principalele stadii ale
carierei ?

a) 1, 2, 3, 4 c) 2, 3, 4, 6 e) 2, 4, 5,6
b) 3, 4, 5, 7 d) 1, 3, 5, 7

29.Deşi pot exista numeroase caracteristici ale eficacităţii carierei, cele mai
importante criterii de apreciere a acesteia se regăsesc printre următoarele elemente:
1. dorinţa pentru schimbare
2. atitudinea faţă de carieră
3. identitatea carierei
4. conducerea propriei cariere
5. adaptabilitatea carierei
6. educaţia continuă
7. performanţa carierei
Menţionaţi care din combinaţiile următoare reflectă cel mai corect cele mai importante
criterii de apreciere a eficacităţii carierei.

a) 1, 2, 3, 4 c) 2, 3, 5, 7 e) 1, 3, 4, 6
b) 4, 5, 6, 7 d) 3, 4, 5, 6

30.Potrivit literaturii de specialitate , conceptul de cariera are mai multe intelesuri


care se regasesc printer elementele de mai jos :
1. cariera = avansare
2. cariera = serie de posturi diferite in firme diferite
3. cariera = profesie
4. cariera = percepere individuala a succesiunii de atitudini si comportamente
5. cariera = succesiune de posturi de-a lungul vietii
6. cariera = cadrul dinamicx in care o persoana isi percepe viata
7. cariera = parte importanta din viata unui individ
Mentionati care din combinatiile urmatoare reflecta cel mai correct intelesurile date
conceptului de cariera ?
a) 1, 2, 3, 4, 5 c) 3, 4, 5, 6, 7 e) 2, 3, 4, 5, 7
b) 2, 4, 5, 6, 7 d) 1, 3, 4, 5, 6

31. Dinamica carierei, precum si alegerea acesteia sunt influentate de o serie de


factori ai succesului in viata sau ai succesului profesional care se regasesc printer
elementele urmatoare:
1. autoidentitatea
2. nevoile si aspiratiile individuale
3. personalitatea
4. interesele
5. nevoile si oportunitatile organizationale
6. mediul social
Precizati care dintre combinatiile urmatoare reflecta cel mai correct principalii
factori care pot influenta alegerea carierei.

a) 1, 2, 3, 4 c) 2, 3, 4, 5 e) 1, 4, 5, 6
b) 2, 4, 5, 6 d) 1, 3, 4, 6

32. Potrivit literaturii de specialitate , definitia data evaluarii performantei, de


catre P. Lamaitre, completeaza conceptual de evaluare cu unele elemente suplimentare
care se regasesc printer elementele de mai jos:
1. este un bilant al muncii depuse
2. este pozitiva mai degraba decat negative
3. este o operatiune periodica scrisa
4. este constructiva mai degraba decat distructiva
5. permite o evaluare a sanselor de evolutie viitoare
6. presupune discutii personale
7. privire spre viitor mai degraba decat privire in trecut
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai correct elementele suplimentare ale
conceptului de evaluare avut in vedere ?

a) 1, 2, 3, 4 c) 3, 4, 5, 7 e) 1, 3, 5, 6
b) 2, 4, 5, 6 d) 1, 3, 4, 5

33. Procesul de evaluare a performantelor s-a confruntat si se confrunta cu unele


probleme potentiale si surse de erori care se regasesc printer elementele urmatoare:
1. efectul sau eroarea halou
2. efectul recent, efectul de succesiune
3. practicarea evaluarilor selective
4. efectul criteriului unic
5. manifestarea autoritatilor absolute
6. eroarea tendintei centrale , eroarea de contrast
7. folosirea criteriilor multiple
8. eroarea evaluarii “logice”, eroarea similaritatii
Care dintre combinatiile prezentate reflecta cel mai corect problemele potentiale
sau sursele de erori ale procesului de evaluare a performantelor?
a) 1, 2, 3, 4, 5 c) 3, 4, 5, 6, 7 e) 2, 3, 4, 5, 6
b) 2, 3, 5, 6, 7 d) 1, 2, 4, 6, 8

34. Teoria si practica manageriala in domeniul resurselor umane recomanda o


serie de cai sau modalitati de actiune care pot conduce la prevenirea sau estomparea
problemelor potentiale si a surselor de erori identificate in procesul de evaluare a
performantelor si care se regasesc printer elementele de mai jos:
1. comunicarea in scris a standardelor de performanta
2. practica evaluarilor selective
3. fiecare dimensiune sau caracteristica a sarcinii de munca sa fie apreciata sau
evaluata separat
4. evitarea absolutizarii caracteristicilor
5. folosirea mai multor evaluatori
6. folosirea criteriilor multiple
7. elaborarea criteriilor de evaluare pe baza analizei posturilor
8. pregatirea evaluatorilor
34. Care din combinatiile prezentate reflecta cel mai correct caile sau modalitatile
care pot conduce la prevenirea sau estomparea problemelor potentiale si a surselor de
erori identificate in procesul de evaluare a performantelor ?

a) 1, 3, 5, 6, 7 c) 3, 4, 5, 6, 7 e) 1, 2, 3, 4, 5
b) 2, 4, 5, 6, 8 d) 1, 4, 5, 7, 8

35. În încercarea de a circumscrie cât mai exact conţinutul managementului


resurselor umane, unii autori au adăugat domeniilor acestuia şi alte activităţi care se
regăsesc printre elementele de mai jos:
1- gestiunea costurilor de personal;
2- MRU internaţional şi multinaţional;
3- programe de muncă flexibile;
4- managementul strategic al resurselor umane;
5- comportamentul organizaţional.
Care dintre combinaţiile prezentate exprimă cel mai corect activităţile avute în
vedere?
a) 3, 4, 5;
b) 1, 2, 3;
c) 1, 3, 4;
d) 2, 4, 5;
e) 1, 2, 4.

36. Activităţile cu care departamentul de personal contribuie la funcţionarea


organizaţiei sunt împărţite de G.A. Cole în trei categorii principale care se regăsesc
printre următoarele elemente:
1- activităţi administrative;
2- activităţi operaţionale de zi cu zi;
3- activităţi strategice;
4- activităţi specifice;
5- activităţi de consultanţă
Menţionaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect cele trei
categorii principale de activităţi avute în vedere?
a) 1, 2, 3;
b) 2, 3, 4;
c) 3, 4, 5;
d) 1, 3, 4;
e) 2, 3, 5

37. Care dintre modelele elaborate în managementul resurselor umane, prezentate


în continuare, împarte activităţile managementului resurselor umane în activităţi de
susţinere şi activităţi funcţionale:
a) modelul Armstrong;
b) modelul Heneman;
c) modelul Milkovich – Boudreaux;
d) modelul Fisher

38. Modelul Heneman are ca premisă metodologică constatarea că activităţile


din domeniul resurselor umane urmăresc să influenţeze rezultatele resurselor umane
(figura nr. 1):
MODELUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE
PIAŢA MUNCII LEGI ŞI SINDICATELE
REGLEMENTĂRI
INFLUENŢELE EXTERNE

ACTIVITĂŢILE REZULTATELE
RESURSELOR UMANE RESURSELOR UMANE
Activităţile de susţinere
INDIVIZII
Capacitate ● Atragerea
● Analiza posturilor şi a Motivaţie
indivizilor
● Evaluarea rezultatelor
● Planificarea resurselor ● Reţinerea
umane
● Implicarea
● Asigurarea cu personal ● Satisfacţia
din exterior
● Dezvoltarea şi POSTURILE
● Altele
asigurarea cu personal Cerinţe
din interior Recompense
● Recompensele
● Relaţiile de muncă
● Mediul de muncă

Fig. nr. 1. Modelul Heneman


Având în vedere construcţia modelului Heneman (figura nr. 1), arătaţi care dintre
combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect variabilele sau componentele
modelului amintit modelului amintit (spaţiile haşurate) şi care se regăsesc printre
elementele următoare:
1- condiţiile angajaţilor;
2- condiţiile economice;
3- echitatea;
4- activităţile funcţionale;
5- performanţa
a) 3, 4, 5;
b) 1, 2, 3;
c) 2, 4, 5;
d) 1, 3, 4;
e) 1, 2, 4

39. Modelul Heneman elaborat în managementul resurselor umane are mai


multe componente sau variabile (figura nr. 2):

MODELUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE


CONDIŢIILE PIAŢA MUNCII LEGI ŞI SINDICATELE
ECONOMICE REGLEMENTĂRI
INFLUENŢELE EXTERNE

ACTIVITĂŢILE REZULTATELE
RESURSELOR UMANE RESURSELOR UMANE
Activităţile de susţinere
INDIVIZII
Capacitate ● Atragerea
● Analiza posturilor şi a
indivizilor ● Performanţa
● Evaluarea rezultatelor
● Planificarea resurselor ● Reţinerea
umane
Activităţile funcţionale ● Implicarea
● Asigurarea cu personal
din exterior ● Satisfacţia
● Dezvoltarea şi
asigurarea cu personal POSTURILE ● Altele
din interior Recompense
● Recompensele
● Relaţiile de muncă

Fig. nr. 2 Modelul Heneman


Având în vedere construcţia modelului Heneman (fig. nr. 2), precizaţi care dintre
combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect variabilele sau componentele modelului
amintit care nu au fost menţionate (spaţiile haşurate) şi care se regăsesc printre
elementele de mai jos:
1- cerinţe;
2- motivaţie;
3- mediul de muncă;
4- abilităţi;
5- reglementări guvernamentale
a) 1, 2, 3;
b) 2, 3, 4;
c) 3, 4, 5;
d) 1, 3, 4;
e) 1,4,5.
40. Strategia de personal orientată spre investiţii are unele avantaje care se
regăsesc printre elementele de mai jos:
1- aduce în prim plan necesităţile angajaţilor;
2- diminuează rezistenţa la schimbare;
3- creşte considerabil capacitatea de reacţia sau de adaptare a firmei;
4- problemele privind resursele umane sunt incluse sau avute în vedere la
formularea strategiei firmei;
5- reduce cheltuielile de pregătire şi angajare
Precizaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect avantajele
strategiei de personal orientată spre investiţii:
a) 2, 4, 5;
b) 1, 3, 4;
c) 1, 2, 3;
d) 3, 4, 5;
e) 2, 3,5.

41. Luând în considerare mărimea cheltuielilor alocate de către o firmă în


efortul de dezvoltare a angajaţilor săi, strategiile de resurse umane se regăsesc printre
elementele următoare:
1- strategia procesuală;
2- strategia “în salturi” sau “hei-rup”;
3- strategia de “socializare”;
4- strategia de “supravieţuire”;
5- strategia “investiţională”;
6- strategia de “conciliere”.
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect tipurile de strategii
avute în vedere?
a) 1, 2, 3, 4;
b) 2, 3, 4, 5;
c) 1, 3, 4, 5;
d) 2, 4, 5, 6;
e) 3, 4, 5, 6.

42. Având în vedere construcţia “matricei portofoliului de resurse umane” (figura


nr. 3) arătaţi care dintre categoriile de personal corespunzătoare matricei prezentate
nu a fost menţionată (spaţiul haşurat) şi se regăseşte printre elementele de mai jos:
Potenţialul de performanţă şi
dezvoltare

Înalt

?
ÎÎ

Angajaţii cu
Angajaţii -
performanţe
problemă
previzibile

Fig. nr. 3 Matricea portofoliului de resurse umane


Performanţa
a) angajaţi actuală
cu performanţe foarte bune; Înaltă
b) angajaţi – problemă;
c) angajaţi cu performanţe foarte înalte;
d) “semnele de întrebare”;
e) angajaţi cu performanţe sub capacitatea lor.

43. Punctele forte ale strategiei de personal în corelaţie cu strategia firmei sunt
exemplificate în figura nr.4.

Strategia firmei

Acţiune pe termen scurt Construirea de relaţii


într-un segment de piaţă stabile de piaţă / produs

CONSTRUIREA STRATEGIEI DE PERSONAL

Atragerea personalului extern;


Planificarea pe termen scurt a
personalului; Planificarea pe termen lung
Dezvoltarea moderată a a personalului;
personalului

Figura nr. 4 Punctele forte ale strategiei de personal

Având în vedere modelul prezentat (fig. nr. 4) menţionaţi care dintre combinaţiile
menţionate (spaţiul haşurat), în condiţiile realizării în cadrul strategiei globale a firmei a
unor relaţii stabile de piaţă / produs:
1- activitatea redusă privind dezvoltarea personalului;
2- dezvoltarea accentuată a personalului;
3- acumularea de cunoştinţe şi calificări;
4- promovarea internă a personalului
a) 2, 3;
b) 1, 4;
c) 2, 4;
d) 1, 3;
e) 3, 4.

44.Stabilirea timpului de muncă standard pentru o anumită sarcină de muncă


implică parcurgerea unor etape de bază care se regăsesc printre elementele de mai jos:
1- actualizarea descrierii posturilor;
2- defalcarea sarcinii de muncă în elementele sale componente;
3- identificarea acţiunilor şi condiţiilor de asigurare ale postului;
4- determinarea timpului de muncă pentru fiecare element de muncă;
5- elaborarea unor standarde de muncă mai echilibrate;
6- determinarea timpului total al sarcinii de muncă
Care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect etapele de bază care
trebuie parcurse pentru stabilirea timpului de muncă standard?
a) 2, 3, 5;
b) 1, 2, 3;
c) 2, 4, 6;
d) 3, 4, 5;
e) 1, 5, 6.

45.Abordarea clasică a proiectării posturilor are în vedere unele aspecte care


se regăsesc printre următoarele elemente:
1- combinarea sarcinilor de muncă;
2- utilizarea aptitudinilor individuale;
3- grad maxim de specializarea a muncii;
4- timp minim pentru îndeplinirea sarcinilor;
5- grad minim de flexibilitate pe post.
Precizaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect aspectele
avute în vedere la abordarea clasică a proiectării posturilor:
a) 3, 4, 5;
b) 2, 3, 4;
c) 1, 2, 3;
d) 1, 4, 5;
e) 1, 3, 4
46. Modelul caracteristicilor postului reprezintă o abordare comportamentală
a proiectării posturilor şi evidenţiază o serie de variabile, caracteristici sau componente
ale definirii cât mai corecte a posturilor:

REZULTATELE
CARACTERISTICI STĂRI
PERSONALE ŞI
PRINCIPALE ALE PSIHOLOGICE
POSTULUI REZULTATELE
CRITICE
MUNCII

Varietatea calificării
Identitatea sarcinii Înaltă motivaţie internă
Importanţa sarcinii a muncii

Înaltă calitate a
performanţei

Responsabilitatea
resimţită pentru
rezultatele muncii Absenteism scăzut,
fluctuaţie redusă şi
profit

Cunoaşterea
Feedback rezultatelor reale ale
activităţilor

Intensitatea nevoilor de
dezvoltare a personalului
Figura nr. 5 Modelul caracteristicilor postului

Având în vedere conţinutul “modelului caracteristicilor postului” (fig. nr. 5),


menţionaţi care dintre combinaţiile prezentate reflectă cel mai corect variabilele sau
componentele modelului amintit care nu au fost menţionate (spaţiile haşurate) şi
care se regăsesc printre elementele de mai jos:
1- feedback;
2- identitatea sarcinii;
3- autonomia;
4- diferenţele cadrului social;
5- însemnătatea resimţită a sarcinii;
6- satisfacţia mare a muncii;
7- perceperea conţinutului postului
a) 2, 6, 7;
b) 3, 5, 6;
c) 1, 2, 3;
d) 4, 5, 6,;
e) 2, 4, 5.

47. Care dintre elementele de mai jos nu reprezintă abordări sau metode ale
definiri sau proiectării posturilor:
a) observarea;
b) rotaţia posturilor;
c) îmbogăţirea posturilor;
d) echipe (grupuri) de lucru autonome;
e) lărgirea posturilor
48. Care dintre elementele de mai jos nu reprezintă factori care pot influenţa
alegerea carierei:
a) personalitatea;
b) mediul social;
c) pregătirea şi experienţa dobândită;
d) autoidentitatea;
e) interesele.

49. Indiferent de activităţile desfăşurate de-a lungul vieţii lor, majoritatea


oamenilor trec, pe parcursul carierei lor, prin patru stadii principale (figura nr. 6):
Dezvoltarea carierei

(declin) eliberare
stabilire

Fig. nr. 6 Stadiile carierei (după L.A. Klatt şi colab.)


vârsta
Având în vedere construcţia modelului (fig. nr. 6) menţionaţi care din
combinaţiile de mai jos reflectă cel mai corect stadiile carierei care nu au fost
menţionate (spaţiile haşurate) şi care se regăsesc printre lementele următoare:
1- cariera timpurie;
2- intrarea în domeniul muncii;
3- mijlocul carierei;
4- pensionarea (retragerea);
5- explorarea.
a) 1, 2; c) 2, 5; e) 1, 3
b) 2, 4; d) 3, 5;

50.Care dintre elementele prezentate nu reprezintă criterii de apreciere a


eficacităţii carierei:
a) identitatea carierei;
b) performanţa carierei;
c) adaptabilitatea carierei;
d) atitudinile faţă de carieră;
e) educaţia continuă.
Raspunsuri corecte:
intrebare raspuns 17 e 34 b
1 c 18 a 35 d
2 b 19 a 36 e
3 a 20 b 37 b
4 c 21 a 38 c
5 c 22 b 39 a
6 a 23 c 40 e
7 d 24 e 41 d
8 a 25 b 42 c
9 c 26 c 43 c
10 c 27 e 44 c
11 e 28 e 45 a
12 b 29 c 46 b
13 e 30 d 47 a
14 c 31 d 48 c
15 c 32 e 49 d
16 d 33 d 50 e
CAPITOLUL 11
MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII ŞI DESFACERII

1. Precizaţi activitatea neadevărată.


În structura activităţilor componente ale managementului aprovizionării se încadrează:
a) identificarea structurii materiale necesare desfăşurării activităţii de ansamblu a unităţii
economice;
b) dimensionarea stocurilor de materiale;
c) urmarirea in procesele de fabricatie a stadiului executiei produselor;
d) organizarea rationala a sistemului de servire ritmica a subunitatilor de consum ale
intreprinderii;
e) stabilirea anticipată a spaţiilor de depozitare şi dotarea lor cu mobilier adecvat;

2. Specificaţi varianta integral neadevărată.


În structura activităţilor componente ale managementului aprovizionării se încadrează:
a) stabilirea volumului şi structurii materiale necesare unităţii economice pentru
realizarea activităţii de ansamblu a acesteia;
b) alegerea clientilor care prezinta cele mai avantajoase conditii de conlucrare;
c) prospectarea pietei interne si externe in vederea depistarii surselor reale si potentiale de
furnizare;
d) controlul sistematic al evoluţiei stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
e) selectarea şi angajarea după principiul competenţei a personalului de specialitate în
structura profesională specifică.

3. Negocierea în procesele de aprovizionare este precedată de:


a) urmărirea şi controlul derulării contractelor de asigurare materială;
b) asigurarea condiţiilor normale de primire-recepţie;
c) alimentarea sectiilor de productie;;
d) controlul evoluţiei stocurilor efective;
e) alegerea resurselor materiale care raspund cel mai bine caracteristicilor cererilor de
consum;

4. Decizia de alegere a furnizorilor de resurse materiale este precedată de:


a) testarea credibilităţii furnizorilor selectaţi;
b) negocierea condiţiilor de livrare;
c) analiza periodică a stadiului asigurării materiale;
d) fundamentarea programelor de aprovizionare;
e) urmărirea derulării contractelor de aprovizionare;

5. Precizaţi textul considerat adevărat.


Managementul aprovizionării integrează într-un "tot unitar" fluxul şi controlul
resurselor materiale de la:
a) studiul pieţei de furnizare până la trecerea în consum a acestora;
b) fundamentarea programelor de aprovizionare până la controlul utilizării resurselor în
consum;
c) dimensionarea stocurilor şi până la alimentarea secţiilor de producţie;
d) alegerea furnizorilor şi până la eliberarea pentru consum a resurselor ,materiale;
e) identificarea pe structură a resurselor materiale necesare întreprinderii şi până la
controlul utilizării acestora în consum.

6. Precizaţi activitatea care răspunde corect întrebării.


În structura activităţilor de aprovizionare pentru a căror realizare se impune o atenţie
sporită în economia de piaţă se încadrează:
a) organizarea raţională a sistemului de servire a subunităţilor de consum ale
întreprinderii;
b) stabilirea pe criterii economice a stocurilor;
c) analiza periodică a asigurării bazei materiale şi tehnice;
d) elaborarea de bilanţuri materiale;
e) urmarirea evolutiei pietei de furnizare;

7. Precizaţi activitatea considerată adevărată.


În rolul de "sursă de informare strategică", subsistemul aprovizionare poate colecta
şi furniza informaţii utile conducerii întreprinderii referitoare la:
a) necesarul de consum al întreprinderii;
b) evoluţia stocurilor efective;
c) stadiul realizării contractelor cu furnizorii;
d) strategia desfasurarii negocierilor;
e) elaborarea de strategii de acţiune în raport cu furnizorii.

8. Precizaţi activitatea considerată adevărată.


Rolul aprovizionării de "subsistem cu participare activă la fundamentarea
strategiilor de dezvoltare a întreprinderii" se manifestă prin:
a) asigurarea cu resurse materiale a necesarului de consum al întreprinderii;
b) culegerea de informatii despre strategia desfasurarii negocierilor;
c) elaborarea de planuri optime de alimentare a subunităţilor de consum ale întreprinderii;
d) elaborarea unei strategii adecvate în domeniul colectării şi transmiterii informaţiilor;
e) selectarea furnizorilor ce prezinta cele mai avantajoase conditii de livrare;

9. Precizaţi activitatea considerată neadevărată.


În structura activităţilor componente ale managementului desfacerii se încadrează:
a) extinderea relaţiilor de vânzare pe bază de comenzi, convenţii şi contracte comerciale;
b) organizarea activităţii operative de livrare-vânzare a produselor finite;
c) coordonarea şi controlul activităţii depozitelor de desfacere;
d) prospectarea pieţei în vederea identificarii furnizorilor cei mai avantajosi;
e) asigurarea unor condiţii raţionale de depozitare a produselor finite.

10. Precizaţi activitatea care răspunde corect afirmaţiei:


Pentru produsele de utilizare productivă, cu sferă mai restrânsă de utilităţi, activitatea
de "elaborare a programelor de desfacere" este precedată de:
a) crearea sau modernizarea şi extinderea reţelelor proprii de desfacere;
b) organizarea de reţele proprii de service;
c) constituirea de stocuri de desfacere;
d) organizarea activităţii de livrare a produselor;
e) colectarea comenzilor emise de clienţi, constituirea portofoliului de comenzi,
încheierea de contracte comerciale.

11. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


În contextul organizării compartimentului de aprovizionare după sistemul
"funcţional", grupa de plan, contractare, evidenţă, asigură:
a) prognozarea necesităţilor, fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la
recepţie-expediţie, întocmirea documentaţiei de atestare a acţiunii, efectuarea de
cumpărări neprogramate;
b) fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la recepţie-expediţie,
urmărirea procesului de aducere a resurselor la destinatar, efectuarea de cumpărări
neprogramate, elaborarea bilanţurilor materiale;
c) prognozarea necesităţilor materiale, elaborarea bilanţurilor materiale şi a cantităţilor
economice de comandat, aducerea resurselor materiale, încheierea de contracte
comerciale, determinarea stocurilor economice;
d) prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare,
elaborarea bilanţurilor materiale, încheierea contractelor comerciale, determinarea
stocurilor economice şi a cantităţilor de comandat;
e) prognozarea necesităţilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare,
elaborarea bilanţurilor materiale, încheierea contractelor comerciale, derularea operativă
a aprovizionării materiale.

12. Precizaţi textul considerat neadevărat.


La organizarea eficientă a subsistemului aprovizionare materială trebuie să se aibă în
vedere:
a) identificarea principalelor funcţii ale subsistemului;
b) definirea criteriilor pe baza cărora se va contura organizarea structurală;
c) organizarea pe grupe de activităţi distincte a subsistemului;
d) stabilirea gradului de centralizare-descentralizare;
e) precizarea rolului subsistemului în cadrul organizării structurale de ansamblu a
întreprinderii.

13. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


În contextul organizării compartimentului de aprovizionare după sistemul funcţional,
grupele operative asigură:
a) contactarea surselor de furnizare, elaborarea de bilanţuri materiale, urmărirea derulării
efective a procesului de formare a loturilor de livrare la furnizori, participarea la
primirea-recepţia materialelor sosite de la furnizori;
b) contactarea surselor de furnizare, întocmirea programelor(fişelor) operative de
aprovizionare, aducerea resurselor materiale şi întocmirea documentaţiei de atestare a
acţiunii, derularea operativă a contractelor economice;
c) contactarea surselor de furnizare, urmărirea derulării efective a procesului de formare a
loturilor de livrare la furnizori, participarea la primirea-recepţia resurselor materiale
sosite de la furnizori, efectuarea de cumpărări neprogramate;`
d) contactarea surselor de furnizare, urmărirea derulării efective a contractelor
economice, selecţia şi testarea credibilităţii furnizorilor, participarea la primirea-recepţia
materialelor sosite de la furnizori, efectuarea de cumpărări neprogramate;
e) contactarea surselor de furnizare, urmărirea derulării operative a contractelor
economice, întocmirea de situaţii privind realizarea contractelor de aprovizionare,
efectuarea de cumpărări neprogramate.

14. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


În contextul organizării compartimentului de aprovizionare pe "departamente",
grupa "planificare-control" asigură:
a) elaborarea de previziuni privind necesităţile materiale, dimensionarea stocurilor,
elaborarea programelor de aprovizionare, depistarea surselor de furnizare, achiziţionarea
materialelor neprogramate;
b) elaborarea de previziuni privind necesităţile materiale, dimensionarea stocurilor,
elaborarea programelor de aprovizionare, încheierea contractelor comerciale, participarea
la recepţia materialelor;
c) elaborarea de previziuni privind necesităţile materiale, dimensionarea stocurilor,
elaborarea programelor de aprovizionare, participarea la încheierea contractelor
comerciale, stabilirea cantităţilor economice de comandat;
d) elaborarea de previziuni privind necesităţile materiale, dimensionarea stocurilor,
elaborarea programelor de aprovizionare, participarea la încheierea contractelor
comerciale, participarea la recepţia-expediţia resurselor de la furnizori;
e) dimensionarea stocurilor, elaborarea programelor de aprovizionare, participarea la
încheierea contractelor comerciale, stabilirea cantităţilor economice de comandat,
urmărirea execuţiei produselor la furnizor.

15. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


În contextul organizării compartimentului de aprovizionare pe departamente, grupa
procurare asigură:
a) depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, achiziţionarea materialelor
neprogramate, informarea sistematică asupra mutaţiilor de pe piaţa de furnizare,
dimensionarea stocurilor;
b) depistarea surselor de furnizare, participarea la încheierea de contracte şi convenţii,
participarea la recepţia-expediţia resurselor de la furnizori, elaborarea de situaţii
referitoare la evoluţia stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
c) participarea la negocieri, participarea la încheierea de contracte şi convenţii,
achiziţionarea materialelor neprogramate, participarea la primirea-recepţia resurselor
sosite de la furnizori, informarea sistematică asupra mutaţiilor de pe piaţa de furnizare;
d) depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, elaborarea programelor de
aprovizionare, elaborarea de previziuni, efectuarea de cumpărări neprogramate;
e) participarea la primirea-recepţia resurselor materiale sosite de la furnizori, efectuarea
de cumpărări neprogramate, impulsionarea livrărilor de la furnizori, stabilirea cantităţilor
de comandă-aprovizionare.

16. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Agentul de aprovizionare asigură:
a) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, urmărirea derulării
operative a procesului de aprovizionare, elaborarea programelor de aprovizionare;
b) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară
a condiţiilor de furnizare, dimensionarea cantităţilor economice de comandat, participarea
la bursele de materii prime;
c) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară
a condiţiilor de furnizare, urmărirea derulării operative a procesului de aprovizionare,
participarea la bursele de materii prime;
d) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, elaborarea de
previziuni privind consumurile materiale, participarea la bursele de materii prime,
elaborarea programelor de aprovizionare;
e) studiul pieţei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, dimensionarea
cantităţilor de comandat, dimensionarea stocurilor, participarea la bursele de mărfuri.

17. Precizaţi combiţia integral adevărată.


Analistul în aprovizionare asigură:
a) elaborarea de studii de prognoză privind evoluţia consumului, fundamentarea
necesităţilor de resurse materiale, elaborarea strategiei în aprovizionare, dimensionarea
stocurilor, participarea la selecţia şi testarea credibilităţii furnizorilor, efectuarea de
cumpărări neprogramate;
b) fundamentarea necesităţilor de resurse materiale, elaborarea programelor de
aprovizionare, analiza gradului de fundamentare a cererilor de consum emise de
subunităţile de consum, dimensionarea cantităţilor de comandă-aprovizionare,
participarea la negocieri;
c) întocmirea de situaţii şi rapoarte statistice privind acoperirea cu resurse a necesităţilor
de consum, elaborarea programelor de aprovizionare, participarea la selecţia furnizorilor,
dimensionarea pe criterii economice a stocurilor, contactarea unităţilor de transport
specializate;
d) întocmirea de rapoarte curente privind stadiul realizării contractelor economice,
participarea la negocieri, dimensionarea cantităţilor de comandă-aprovizionare,
efectuarea de cumpărări neprogramate, participarea la bursele de mărfuri;
e) contactarea unităţilor de transport, participarea la bursele de mărfuri, efectuarea de
cumpărări neprogramate, participarea la selecţia furnizorilor, urmărirea derulării
operative a aprovizionării.

18. Precizaţi textul considerat integral adevărat.


Stocul curent asigură;
a) alimentarea cererilor de consum pe timpul condiţionării materialelor;
b) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplasării materialelor de la furnizor la
consumator;
c) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplasării resurselor de la depozitul central
la subunităţile de consum ale întreprinderii;
d) alimentarea cererilor pentru consum pe intervalul dintre două aprovizionări succesive;
e) alimentarea cererilor de consum pe perioada de întrerupere a livrărilor de la furnizor.

19. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Ca indicator important folosibil în aprecierea activităţii economice a întreprinderii,
stocul de producţie intră în corelaţie cu:
a) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, costurile de producţie,
volumul şi structura producţiei, normele de consum, durata de comandă-aprovizionare;
b) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, durata de comandă-
aprovizionare, volumul şi structura producţiei, normele de consum;
c) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, costurile de producţie,
indicatori ai planului de aprovizionare, normele de consum;
d) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, profitul, costurile de
producţie, cantitatea minimă livrabilă în condiţii economice avantajoase, volumul şi
structura producţiei;
e) capitalul social, venitul unităţii economice, viteza de rotaţie, profitul, costurile de
producţie, proprietăţile fizico-chimice ale resurselor, volumul şi structura producţiei.

20. Precizaţi combinaţia considerată integral adevărată.


Factorii care influenţează nivelul de formare a stocului de producţie sunt:
a) durata estimată a sezonului de iarnă, durata de comandă-aprovizionare, periodicitatea
fabricaţiei la producători, amplasamentul stocurilor, volumul şi structura producţiei,
viteza de rotaţie a capitalului circulant;
b) durata estimată a sezonului de iarnă, durata de comandă-aprovizionare, periodicitatea
fabricaţiei la producători, amplasamentul stocurilor, viteza de rotaţie a capitalului
circulant, capacitatea de depozitare;
c) durata estimată a sezonului de iarnă, durata de comandă-aprovizionare, periodicitatea
fabricaţiei la producători, amplasamentul stocurilor, capacitatea de depozitare, durata
estimată a sezonului de iarnă, proprietăţile fizico-chimice ale resurselor materiale;
d) durata estimată a sezonului de iarnă, periodicitatea fabricaţiei la producători,
amplasamentul stocurilor, volumul şi structura producţiei, costul de producţie,
proprietăţile fizico-chimice ale resurselor materiale;
e) durata de comandă-aprovizionare, durata estimată a sezonului de iarnă, nivelul
veniturilor, proprietăţile fizico-chimice ale resurselor, capacitatea de depozitare, durata de
condiţionare-pregătire.

21. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Factorii care influenţează nivelul de formare al stocului de producţie sunt:
a) condiţiile naturale şi de climă, proprietăţile fizico-chimice ale resurselor materiale,
capacitatea de depozitare, amplasamentul stocurilor, capitalul social al unităţilor
economice;
b) frecvenţa livrărilor, capacitatea de depozitare, proprietăţile fizico-chimice ale
resurselor materiale, costul de producţie, capitalul social al întreprinderii;
c) cheltuielile de lansare şi stocare, amplasamentul stocurilor, durata de comandă-
aprovizionare, durata de condiţionare-pregătire, volumul şi structura producţiei, durata
sezonului de iarnă;
d) frecvenţa livrărilor, volumul şi structura producţiei, viteza de rotaţie a activelor
circulante aferente materiilor prime şi materialelor, durata de condiţionare-pregătire,
capacitatea de transport;
e) capacitatea de transport, frecvenţa livrărilor, durata de pregătire-condiţionare, profitul
întreprinderii, nivelul veniturilor.

22. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Factorii care influenţează nivelul de formare al stocului de producţie sunt:
a) venitul întreprinderii, costul de producţie, indicatorii planului de aprovizionare,
volumul şi structura producţiei;
b) frecvenţa livrărilor, costul de producţie, intervalul între aprovizionările succesive,
volumul şi structura producţiei;
c) intervalul între aprovizionările succesive, durata de comandă-aprovizionare, durata de
condiţionare-pregătire, durata sezonului de iarnă, amplasamentul stocurilor, venitul
întreprinderii;
d) capacitatea de depozitare, condiţiile naturale şi de climă, cantitatea minimă livrabilă în
condiţii economice avantajoase, durata de comandă-aprovizionare, durata sezonului de
iarnă;
e) proprietăţile fizice-chimice ale resurselor materiale, viteza de rotaţie, durata de
condiţionare-pregătire, frecvenţa livrărilor, costurile de lansare şi de stocare.

23. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


În conturarea strategiei în domeniul stocurilor şi stabilirea politicii de acţiune pentru
formarea, deţinerea şi utilizarea lor, se are în vedere răspunsul la întrebările:
a) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? ce volum de producţie trebuie fabricat? ce efort financiar-valutar va fi
antrenat de o modalitate sau alta de acţiune?
b) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? ce volum de producţie trebuie fabricat? care sunt consecinţele politicii
adoptate in conducerea proceselor de stocare asupra eficienţei activităţii economice a
unităţii?
c) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? ce efort financiar-valutar va fi
antrenat de o modalitate sau alta de acţiune? care sunt consecinţele politicii adoptate în
conducerea proceselor de stocare asupra eficienţei activităţii economice a unităţii? ce
volum de producţie trebuie fabricat?
d) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? ce efort financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de
acţiune? care sunt consecinţele politicii adoptate în conducerea proceselor de stocare
asupra eficienţei activităţii economice a unităţii?
e) ce trebuie aprovizionat şi stocat? în ce cantitate? când trebuie emisă comanda de
aprovizionare? care sunt condiţiile de primire-recepţie a resurselor sosite de la furnizor?
Ce efort financiar-valutar va fi antrenat de o modalitate sau alta de acţiune?

24. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Întrebările esenţiale care se au în vedere la stabilirea politicii de acţiune pentru
formarea, deţinerea şi utilizarea stocurilor sunt:
a) ce trebuie aprovizionat? când trebuie emisă comanda de aprovizionare? ce efort
financiar va fi antrenat de o modalitate sau alta de acţiune? care sunt metodele şi
tehnicile de urmărire- control a dinamicii stocurilor?
b) ce trebuie aprovizionat? în ce cantitate sunt necesare resursele? ce efort financiar va fi
antrenat de o modalitate sau alta de acţiune? care sunt consecinţele politicii adoptate în
conducerea proceselor de stocare asupra eficienţei activităţii economice a unităţii?
c) ce trebuie aprovizionat? În ce cantitate sunt necesare resursele? când trebuie emisă
comanda de aprovizionare? cum trebuie acţionat în cazul suprastocării? Se poate accepta
lipsa de stoc?
d) ce trebuie aprovizionat? în ce cantitate? ce condiţii trebuie asigurate pentru păstrarea
resurselor pe timpul stocării? Cum trebuie acţionat în cazul suprastocării?
e) ce trebuie aprovizionat? în ce cantitate? ce condiţii trebuie asigurate pentru protecţie
resurselor materiale pe timpul stocării? Se poate accepta lipsa de resursă în stoc?

25. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Obiectivele de urmărit în conducerea proceselor de stocare pentru a obţine efecte
economice favorabile sunt:
a) formarea unor stocuri minime necesare care să asigure alimentarea continuă a
subunităţilor de consum în condiţiile unui efort de stocare minim;
b) menţinerea stocurilor efective în limitele estimate;
c) păstrarea integrităţii cantitative, a caracteristicilor fizico-chimice a resurselor pe timpul
stocării;
d) aplicarea în procesul de urmărire-control a derulării proceselor de stocare a unor
metode şi tehnici de mare eficacitate şi utilitate practică;
e) satisfacerea pe seama stocurilor constituite a cererilor pentru consum în strictă
corelaţie cu politica adoptată de conducerea firmei.

26. Precizaţi combinaţia considerată integral adevărată.


Obiectivele în conducerea proceselor de stocare sunt:
a) menţinerea stocurilor efective în limitele estimate, păstrarea integrităţii caracteristicilor
fizico-chimice a resurselor pe timpul stocării, prevenirea lipsei de resursă în stoc,
menţinerea unor legăturii permanente cu furnizorii;
b) formarea unor stocuri minime necesare, menţinerea stocurilor efective în limitele
estimate, folosirea unor metode exigente în dimensionarea stocurilor, valorificarea
operativă a stocurilor devenite disponibile;
c) prevenirea lipsei de stoc, prevenirea suprastocării, păstrarea integrităţii proprietăţilor
fizico-chimice ale resurselor materiale pe timpul stocării, urmărirea sistematică a
livrărilor programate pentru prevenirea întârzierilor;
d) satisfacerea pe seama stocurilor constituite a cererilor pentru consum în strictă
corelaţie cu politica adoptată de conducerea firmei, prevenirea suprastocării şi a lipsei de
stoc, menţinerea stocurilor efective în limitele estimate, formarea unor stocuri minime;
e) menţinerea unei legături permanente cu furnizorii, valorificarea operativă a stocurilor
disponibile, aplicarea unor modele exigente în dimensionarea stocurilor, asigurarea unor
condiţii raţionale de depozitare.

27. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Modalităţile de acţiune care asigură îndeplinirea obiectivelor specifice conducerii
proceselor de stocare sunt:
a) aplicarea unor metode şi tehnici eficiente şi de utilitate practică în urmărirea dinamicii
stocurilor efective în raport cu limitele estimate, valorificarea operativă a stocurilor
devenite disponibile, menţinerea stocurilor efective în limitele estimate;
b) folosirea unui sistem informaţional cuprinzător care să evidenţieze în orice moment
starea proceselor de stocare, menţinerea unor legături permanente cu furnizorii, aplicarea
unor metode eficiente şi de utilitate practică în urmărirea dinamicii stocurilor efective în
raport cu limitele estimate;
c) prevenirea lipsei de stoc, păstrarea integrităţii calitative a resurselor pe timpul stocării,
menţinerea unor legături permanente cu furnizorii;
d) folosirea unor modele economico-matematice adecvate scopului urmărit, aplicarea
unor metode şi tehnici eficiente în controlul evoluţiei stocurilor efective, satisfacerea pe
seama stocurilor constituite a cererilor pentru consum în strictă corelaţie cu politica
adoptată de conducerea firmei;
e) păstrarea integrităţii fizico-chimice a resurselor pe timpul stocării, menţinerea
stocurilor efective în limitele estimate, formarea unor stocuri minime.

28. Precizaţi combinaţia integral neadevărată.


Elementele funcţionale care asigură caracterizarea proceselor de stocare şi contribuie
la dimensionarea stocurilor sunt:
a) cererea pentru consum, necesarul de aprovizionat, lotul de livrare, perioada de
gestiune, volumul producţiei;
b) cererea pentru consum, necesarul de aprovizionat, necesarul pentru îndeplinirea
programului de producţie, lotul de livrare, intervalul între două aprovizionări succesive;
c) cererea pentru consum, necesarul de aprovizionat, necesarul pentru îndeplinirea
programului de producţie, momentul calendaristic de declanşare a acţiunii de
aprovizionare, perioada de gestiune, costul de lansare a comenzii de aprovizionare;
d) necesarul de aprovizionat, lotul de livrare, costul de lansare a comenzii, costul
suplimentar aferent lipsei materialelor în stoc, perioada de gestiune;
e) cererea pentru consum, lotul de livrare, necesarul de aprovizionat, intervalul între două
aprovizionări succesive, costul stocării.

29. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Aprovizionarea în cantităţi mai mici prezintă următoarele avantaje:
a) formarea unor stocuri mai mici şi accelerarea astfel a vitezei de rotaţie a activelor
circulante aferente resurselor materiale;
b) reducerea cheltuielilor cu depozitarea;
c) creşterea cheltuielilor cu lansarea comenzilor de aprovizionare;
d) reducerea efectului uzurii morale;
e) evitarea degradărilor calitative prin stocarea pe durate mai scurte de timp.

30. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Tipului de "gestiune cu două depozite" îi sunt specifice următoarele caracteristici:
a) aprovizionarea cu loturi de aceeaşi mărime, al cărui nivel se extrapolează la momentele
calendaristice de comandă, nivelul de alarmă stabilindu-se la limita stocului de siguranţă;
b) aprovizionarea în loturi de mărimi diferite, predeterminate la momentele calendaristice
de comandă, nivelul de alarmă stabilindu-se la limita stocului de siguranţă;
c) aprovizionarea în loturi de mărimi diferite, predeterminate la momentele calendaristice
de comandă care nu se cunosc dinainte aspect care reprezintă elementul de dificultate,
nivelul de alarmă stabilindu-se la limita stocului de siguranţă, deci în cadrul stocului
curent;
d) aprovizionarea cu loturi de aceeaşi mărime, declanşarea comenzii de aprovizionare se
realizează când se atinge nivelul de reaprovizionare, nivelul de alarmă se stabileşte peste
limita stocului de siguranţă, deci în cadrul stocului curent, intervalele între aprovizionări
sunt neegale;
e) aprovizionarea cu loturi de aceeaşi mărime, a căror comandă de aducere se declanşează
la momentul atingerii nivelului de reaprovizionare, nivelul de alarmă fiind stabilit la
limita de formare a stocului de siguranţă.

31. Precizaţi combinaţia integral neadevărată.


Cerinţele de bază, care prin respectare, asigură viabilitatea unui sistem de gestiune a
stocurilor sunt:
a) grad ridicat de utilitate practică, adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de
calcul, operativitate în derularea proceselor de stocare, arie de cuprindere mare, reducerea
la minimum a imobilizărilor de materiale în stocuri;
b) grad ridicat de utilitate practică, adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de
calcul, arie de cuprindere mică, reducerea la minimum a imobilizărilor de resurse
materiale în stocuri, accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului circulant;
c) grad ridicat de utilitate practică, adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de
calcul, supleţe în aplicare, operativitate în derularea proceselor de stocare, deplină
concordanţă cu fenomenele reale specifice proceselor de stocare;
d) adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de calcul, operativitate în derularea
proceselor de stocare, deplină concordanţă cu fenomenele reale ale proceselor de stocare,
reducerea la minim a imobilizărilor de materiale în stocuri, accelerarea vitezei de rotaţie a
capitalului circulant;
e) adaptabilitate la utilizarea mijloacelor electronice de calcul, operativitate în derularea
proceselor de stocare, deplină concordanţă cu fenomenele reale, arie de cuprindere mare,
supleţe în aplicare.

32. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Înregistrarea fenomenului de lipsă de resursă materială în stoc implică stabilirea unor
decizii de genul:
a) impulsionarea furnizorilor pentru respectarea termenelor de livrare prestabilite, sau
livrarea cu anticipaţie a resurselor;
b) reconstituirea urgentă a stocului indiferent de efortul necesar şi sursa de provenienţă a
materialelor;
c) aprobarea consumului din stocul de siguranţă;
d) formare de stocuri anticipate;
e) acceptarea lipsei de stoc.

33. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Cauzele care conduc la formarea de stocuri neeconomice sunt:
a) specificarea şi comandarea materialelor în alte dimensiuni, formate, calităţi;
b) livrarea materialelor de către furnizor la alte termene faţă de cele stabilite iniţial;
c) necorelarea ritmului şi momentelor de aducere a materialelor cu cele de consum a
acestora;
d) încetarea aducerii materialelor pentru fabricaţia produselor la care s-au făcut renunţări
din partea clienţilor;
e) schimbarea profilului de activitate al întreprinderii fără corelarea acţiunii, în timp util,
cu sectorul de aprovizionare.

34. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Căile de valorificare a stocurilor devenite disponibile sunt:
a) folosirea materialelor din asemenea stocuri chiar în unitatea deţinătoare pe alte
destinaţii de consum, dacă se justifică economic;
b) apelarea, pentru valorificare, la unităţi specializate în comercializarea de materiale şi
produse;
c) comercializarea prin burse de mărfuri;
d) menţinerea în stoc pentru folosirea probabilă în perioade următoare;
e) valorificarea prin recuperarea cel puţin a substanţei utile din produsele care nu-şi
găsesc întrebuinţare în forma iniţială.

35. Precizaţi textul considerat neadevărat.


În definirea conţinutului planului şi programelor de aprovizionare materială se au în
vedere următoarele obiective:
a) acoperirea completă şi complexă a cererilor pentru consum;
b) formarea unor stocuri minime necesare;
c) menţinerea stocurilor efective în limitele estimate;
d) pregătirea judicioasă a acţiunilor de negociere;
e) asigurarea unui grad de certitudine ridicat în aprovizionarea materială.

36. Precizaţi întrebarea considerată neadevărată.


Prin funcţiunea comercială de desfacere-vânzări se răspunde la următoarele întrebări
esenţiale:
a) ce se cere?
b) cât se cere?
c) la ce preţ îl cere?
d) de ce se cere?
e) când se cere?

37. Precizaţi textul considerat neadevărat.


O bună strategie în domeniul desfacerii este cea care are în vedere şi activităţile:
a) informarea largă a potenţialilor utilizatori despre produsele şi serviciile care se pot
oferi pentru vânzare;
b) studiul pieţei în vederea identificării cererilor de consum;
c) asigurarea completă, complexă şi la timp a resurselor materiale necesare executării
produselor comandate de clienţi;
d) elaborarea previziunilor în vânzări;
e) întocmirea portofoliului de comenzi şi încheierea de contracte comerciale.
38. Precizaţi textul considerat neadevărat.
Serviciile care contribuie la conceperea, producerea, desfacerea şi utilizarea
produselor sunt:
a) servicii care înlesnesc comercializarea produselor;
b) serviciile care contribuie la valorificarea produselor;
c) asistenţa în domeniul organizării şi conducerii producţiei;
d) asistenţa în domeniul organizării şi conducerii sectorului social;
e) recrutarea, formarea şi pregătirea personalului pentru producţie şi pentru celelalte
domenii de activitate.

39. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Funcţiile serviciilor sunt:
a) de antrenare;
b) de previziunea vânzărilor;
c) de îmbunătăţire a calităţii ofertei;
d) de promovare;
e) de stabilizare şi permanentizare a relaţiilor cu partenerii.

40. Precizaţi operaţia care nu intră în categoria celor care definesc timpul de stocare a
produselor finite.
Între operaţiile pe care produsele finite trebuie să le suporte pe timpul stocării în
depozitele de desfacere sunt:
a) primirea-recepţia produselor sosite de la secţiile de fabricaţie;
b) înregistrarea în evidenţă şi încărcarea gestiunii;
c) pregătirea utilajelor şi dispozitivelor pentru încărcarea, descărcarea, manipularea
produselor;
d) marcarea, etichetarea, ambalarea, formarea loturilor de livrare;
e) întocmirea formelor de livrare, facturarea şi depunerea documentaţiei de livrare la
bancă.

41. Precizaţi afirmaţia considerată neadevărată.


De modul în care este organizată activitatea operativă de desfacere depinde:
a) fidelitatea clienţilor;
b) extinderea paletei de clienţi;
c) stabilitatea în aprovizionarea materială;
d) conlucrarea mai eficientă cu clienţii;
e) dezvoltarea activităţii viitoare.

42. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Între obiectivele principale care se au în vedere la elaborarea strategiei în
aprovizionarea materială menţionăm:
a) aprovizionarea resurselor materiale de la cele mai avantajoase surse de furnizare, de la
cei mai economici şi credibili furnizori;
b) aprovizionarea resurselor materiale care răspund cel mai bine caracteristicilor cererilor
de consum ale întreprinderii;
c) formarea unor stocuri minime necesare, care să asigure acoperirea ritmică, completă şi
complexă a cererilor de consum şi să necesite costuri minime de formare-deţinere;
d) selectarea interativă a furnizorilor care răspund cel mai bine obiectivului propus;
e) menţinerea ritmului programat al aprovizionărilor.

43. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Între modalităţile de acţiune care asigură îndeplinirea obiectivelor specifice strategiei
în aprovizionarea materială menţionăm:
a) identificarea structurii reale de resurse materiale pentru consum, inclusiv evaluarea
cererilor folosind metode adecvate;
b) alegerea anticipată a resurselor materiale oferite de piaţă folosind o paletă extinsă de
criterii de selecţie;
c) conservarea raţională a resurselor materiale pe timpul depozitării-stocării;
d) apelarea în dimensionarea stocurilor a unor metode care le aşează nivelul pe criterii
economice;
e) folosirea, în urmărirea şi controlul stocurilor efective, a unor metode şi tehnici
eficiente şi de utilitate practică.

44. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Dintre situaţiile concrete care influenţează strategia în cumpărarea de resurse
materiale şi echipamente tehnice reţinem:
a) disponibilităţile de pe piaţa de cumpărare;
b) numărul de furnizori;
c) costurile de intrare, de menţinere, de ieşire sau de transfer pe şi de pe piaţă produselor;
d) practicarea sistemului preţurile "de atragere" a clienţilor;
e) capacitatea financiară a cumpărătorului.

45. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Dintre situaţiile concrete care influenţează strategiile în cumpărarea de resurse
materiale şi echipamente tehnice menţionăm:
a) situaţia financiară a furnizorilor;
b) disponibilităţile de pe piaţa de cumpărare;
c) impunerea preţurilor de către producători comercianţilor, la mărfurile livrate acestora;
d) poziţia firmei cumpărătoare pe piaţa sa finală;
e) nevoia de inovare a întreprinderii.

46. Precizaţi textul considerat neadevărat.


Factorii care determină sentimentul de insatisfacţie în cumpărarea de resurse
materiale, produse etc. sunt:
a) asocierea prea uşoară la condiţiile impuse de furnizori;
b) deciziile de cumpărare se iau în virtutea unor relaţii amiabile;
c) nu se are în vedere sensibilitatea clientelei la produsele intermediare;
d) nu sunt cunoscute întotdeauna obiectivele cumpărării, tratativele purtându-se fără un
orizont definit;
e) nu se iau, întotdeauna, în considerare efectele pe care concurenţa le pune în evidenţă.
47. Precizaţi textul considerat neadevărat.
Între acţiunile neloiale reţinem:
a) refuzul de a vinde marfa aflată în depozit sau în magazii;
b) practica de a servi doar anumiţi clienţi;
c) înţelegerea între vânzători pentru a limita sau împiedica concurenţa;
d) iniţierea unor acţiuni de parteneriat cu furnizorii;
e) înşelarea cumpărătorului cu privire la preţul mărfii.

48. Precizaţi regula considerată neadevărată.


Între regulile generale care guvernează activitatea de informare tehnico-economică
(despre partenerii reali şi potenţiali de afaceri) de către instituţiile specializate în acest
sens, menţionăm:
a) informaţie obiectivă;
b) informaţie cu conexiuni internaţionale;
c) informaţie cu caracter continuu;
d) informaţie colectată în sistem descentralizat;
e) informaţie integrată.

49. Precizaţi textul considerat neadevarat.


Scopul concret al testării credibilităţii agenţilor economici este:
a) stabilirea de relaţii de afaceri cu un nou partener;
b) desfăşurarea unor activităţi complementare pe baza fondului de date asigurat;
c) reluarea afacerilor cu un partener vechi;
d) necesitatea de a efectua cercetări curente asupra pieţei;
e) dorinţa de participare la licitaţiile legate de patrimoniul unui agent economic declarat
în stare de faliment.

50. Precizaţi informaţia standard considerată neadevărată.


Informaţiile standard care se transmit la o solicitare-comandă, despre un agent
economic, cuprind:
a) istoricul firmei;
b) capitalul social;
c) volumul anual al vânzărilor;
d) termenele de livrare practicate;
e) recomandări.

51. Precizaţi factorul de risc considerat neadevărat.


Factorii de risc care se iau în calculul indicelui de bonitate sunt:
a) evoluţia afacerilor;
b) potenţialul de livrare;
c) volumul vânzărilor;
d) vechimea firmei;
e) conducerea firmei.

52. Precizaţi combinaţia considerată integral adevărată.


Principalele obiective care se au în vedere la elaborarea strategiei în aprovizionare, în
general, sunt următoarele:
1. stabilirea pe structură a necesităţilor reale de resurse materiale pentru consum;
2. aprovizionarea resurselor materiale, a echipamentului tehnic care răspund cel mai
bine caracteristicilor cererilor de consum-utilizare;
3. identificarea necesităţilor de consum pentru toate destinaţiile de utilizare şi
evaluarea acestora folosind metode şi modele adecvate;
4. conservarea raţională a resurselor materiale aprovizionate pe timpul depozitării-
stocării;
5. selectarea interativă a furnizorilor care răspund cel mai bine obiectivului propus;
6. asigurarea unor condiţii raţionale de protecţie-conservare a resurselor pe timpul
stocării.
a) 1, 3, 6;
b) 1, 2, 4;
c) 2, 3, 6;
d) 1, 3, 5.
e) 2, 1, 6.

53. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Succesiunea reală a fazelor de acţiune ale subsistemului aprovizionare materială este:
1. faza de autonomie;
2. faza de integrare;
3. faza de pasivitate;
4. faza de participare.
a) 1, 2, 3, 4;
b) 2, 4, 1, 3;
c) 2, 1, 3, 4;
d) 4, 3, 2, 1;
e) 3, 1, 4, 2;

54. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Departamentul de planificare-control, din structura organizatorică a
compartimentului de aprovizionare materială, asigură realizarea următoarelor
activităţi:
1. elaborarea de previziuni privind necesităţile de materiale;
2. depistarea surselor de furnizare;
3. dimensiunea stocurilor;
4. impulsionarea şi mărirea livrărilor de la furnizori;
5. elaborarea programelor de aprovizionare;
6. informarea sistematică asupra mutaţiilor de pe piaţa de materiale şi produse.
a) 1, 2, 4;
b) 1, 2, 6;
c) 1, 3, 5;
d) 1, 2, 5
e) 2, 3, 5

55. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Departamentul recepţie-depozitare, din structura organizatorică internă a
compartimentului de aprovizionare materială, asigură realizarea următoarelor
activităţi:
1. primirea-recepţia partizilor de materiale sosite de la furnizori;
2. pregătirea resurselor materiale pentru consum;
3. achiziţionarea materialelor neprogramate;
4. întocmirea de situaţii statistice privind evoluţia stocurilor efective în raport cu
limitele estimate;
5. urmărirea evoluţiei stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
6. deplasarea materialelor în interiorul întreprinderii.
a) 1, 2, 5;
b) 1, 4, 5;
c) 1, 3, 4;
d) 2, 3, 6;
e) 3, 4, 5.

56. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Organizarea pe grupe a compartimentului de desfacere trebuie să asigure:
1. omogenitate şi operativitate in desfăşurarea diferitelor activităţi specifice;
2. delegarea responsabilităţilor de la o grupă la altă grupă;
3. autonomia fiecărei grupe în îndeplinirea atribuţiilor care-i revin.
4. separarea depozitelor de produse finite de compartimentul de desfacere;
5. sporirea responsabilităţilor lucrătorilor din compartimentul de desfacere în
satisfacerea promptă a cerinţelor clienţilor;
6. conducerea şi coordonarea unitară a întregului proces de livrare-vânzare;
a) 1, 5, 6;
b) 1, 2, 3;
c) 2, 4, 5;
d) 3, 5, 6;
e) 1, 3, 5.

57. Analistul în aprovizionare asigură realizarea următoarelor activităţi:


1. depistarea surselor de furnizare a materialelor;
2. elaborarea de studii de prognoză privind evoluţia consumatorilor;
3. analiza gradului de fundamentare a cererilor de materiale emise de subunităţile de
consum;
4. contactarea unităţilor de transport specializate şi stabilirea condiţiilor de deplasare a
materialelor de la furnizor la destinatarul lor;
5. participarea la bursele de mărfuri şi studierea evoluţiei potenţialului de furnizare.
6. dimensionarea cantităţilor economice de comandă-aprovizionare;
a) 2, 4, 6;
b) 1, 2, 5;
c) 2, 3, 6;
d) 1, 3, 5;
e) 3, 5, 6.

58. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Exprimarea stocului de producţie în unităţi naturale (fizice) serveşte la:
1. determinarea cheltuielilor de stocare al căror nivel se calculează în raport cu
valoarea medie a stocului de producţie;
2. estimarea fizică a potenţialului de producţie realizabil pe seama acestuia;
3. determinarea necesarului de forţă de muncă antrenată în manipularea materialelor
în depozite;
4. stabilirea taxei de asigurare a resurselor pe timpul stocării;
5. estimarea necesarului de echipament tehnic pentru dotarea depozitului;
6. estimarea efectului imobilizării ca atare a resurselor în stoc.
a) 1, 2, 4;
b) 2, 3, 5;
c) 1, 3, 4;
d) 2, 4, 6;
e) 1, 3, 5.

59. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Ca indicator folosit în aprecierea activităţii economice a întreprinderilor, stocul de
producţie intră în corelaţie cu:
1. veniturile întreprinderii;
2. viteza de rotaţie a capitalului circulant;
3. intervalul între doua aprovizionări succesive;
4. costul de producţie;
5. volumul desfacerilor;
a) 1, 3, 5;
b) 1, 2, 4;
c) 2, 4, 5;
d) 2, 3, 4;
e) 1, 2, 5.

60. Precizaţi combinaţia integral adevărată.


Între factorii de influenţă a nivelului de formare a stocurilor, amintim:
1. costul de producţie;
2. capacitatea depozitului;
3. capacitatea mijloacelor de transport;
4. durata de comandă-aprovizionare;
5. momentul calendaristic de emitere a comenzii de aprovizionare.
a) 1, 3, 5;
b) 1, 3, 4;
c) 1, 2, 4;
d) 2, 3, 4;
e) 3, 4, 5.

61. Între elementele funcţionale care asigură caracterizarea proceselor de stocare


amintim:
1. cererea pentru consum;
2. durata de comandă-aprovizionare;
3. cantitatea minimă livrabilă în condiţii economice avantajoase;
4. capacitatea depozitului de materiale;
5. momentul calendaristic de lansare a comenzii de aprovizionare.
a) 1, 2, 5;
b) 2, 3, 4;
c) 1, 3, 5;
d) 1, 3, 4;
e) 1, 2, 4.

62. Se dau datele:


- pierderile (C1) determinate de s > r sunt de 200 u.v.;
- cheltuielile suplimentare (C2) determinate de s < r sunt de 5000 u.v;
- distribuţia statistică a cererii este precizată în tabelul următor:
Cererea 0 5 10 15 20 ≥ 25
Distribuţia 0,000 0,100 0,850 0,030 0,020 0,000
statistică
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Stocul optim (buc.) este de: Costul minim (lei) este de:
15 1550

b)
Stocul optim (buc.) este de: Costul minim (lei) este de:
10 1550

c)
Stocul optim (buc.) este de: Costul minim (lei) este de:
10 1650

d)
Stocul optim (buc.) este de: Costul minim (lei) este de:
15 1650

e)
Stocul optim (buc.) este de: Costul minim (lei) este de:
20 1550
63. Se dau datele:
- Necesarul anual pentru consum este de 1080 tone;
- Materia primă se asigură la 10 zile;
- Durata de comandă-aprovizionare este de 15 zile.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul total (tone) Stocul mediu de producţie Nivelul suplimentar
este de: (tone) este de: (tone) este de:
1155 37,5 15

b)
Necesarul total (tone) Stocul mediu de producţie Nivelul suplimentar
este de: (tone) este de: (tone) este de:
1155 60 15

c)
Necesarul total (tone) Stocul mediu de producţie Nivelul suplimentar
este de: (tone) este de: (tone) este de:
1155 60 60

d)
Necesarul total (tone) Stocul mediu de producţie Nivelul suplimentar
este de: (tone) este de: (tone) este de:
1155 37,5 60

e)
Necesarul total (tone) Stocul mediu de producţie Nivelul suplimentar
este de: (tone) este de: (tone) este de:
1080 60 60

64. Se dau datele:


- Volumul producţiei este de 1.000.000.000 lei, din care 75 % reprezintă
producţie nominalizată, care se concretizează în:
Denumire produs Producţie contractată Norma de consum
(buc) (kg/buc)
A 10.000 0,25
B 5.000 2,00
C 15.000 0,40
D 25.000 0,20
- Materia primă se aprovizionează lunar;
- Abaterea absolută de la medie a cererilor lunare de consum este de 1 tonă;
- Coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al
furnizorului 1,20
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul total (kg) este de: Stocul de producţie minim (zile)
este de:
23.500 43,78

b)
Necesarul total (kg) este de: Stocul de producţie minim (zile)
este de:
35.143,40 12,78

c)
Necesarul total (kg) este de: Stocul de producţie minim (zile)
este de:
23.500 13,78

d)
Necesarul total (kg) este de: Stocul de producţie minim (zile)
este de:
35.143,40 43,78

e)
Necesarul total (kg) este de: Stocul de producţie minim (zile)
este de:
35.143,40 13,78

65. Se dau datele:


- Producţia prevăzută pentru fabricaţie 2.000.000 bucăţi;
- Timpul de staţionare a produselor în depozit este, în anul de bază, de 20
zile; pentru anul de plan se prevede reducerea acestuia cu 25%;
- În momentul elaborării planului de desfacere, în depozitul unităţii se află
100.000 buc. produse finite; până la încheierea anului curent urmează să se
mai fabrice 50.000 buc. ca producţie normală, 25.000 buc. ca producţie
restantă şi 15.000 buc. ca producţie suplimentară. Pentru aceeaşi perioadă
se prevede livrarea a 50.000 buc. livrări normale şi 30.000 buc. livrări
restante şi suplimentare (desfacerea este previzibilă);
- Numărul de zile lucrătoare ale anului de plan 250.
Pe baza acestor date identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Volumul desfacerii Stocul de desfacere estimat, este de:
(buc.) este de: Bucăţi zile

2.000.000 120.000 15

b)
Volumul desfacerii Stocul de desfacere estimat, este de:
(buc.) este de: Bucăţi zile

2.110.000 160.000 20

c)
Volumul desfacerii Stocul de desfacere estimat, este de:
(buc.) este de: Bucăţi zile

1.990.000 120.000 20

d)
Volumul desfacerii Stocul de desfacere estimat, este de:
(buc.) este de: Bucăţi zile

1.990.000 120.000 15

e)
Volumul desfacerii Stocul de desfacere estimat, este de:
(buc.) este de: Bucăţi zile

1.990.000 160.000 15

66. Se dau elementele:


- Necesarul de aprovizionat este de 1200 tone/an;
- Cheltuielile de stocare sunt de 0,050 u.v/tonă şi zi;
- Cheltuielile de lansare a unei comenzi de aprovizionare sunt de 168,75 u.v/lot;
- Preţul unitar de aprovizionare este de 400 u.v./tonă.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Lotul economic Intervalul optim Costul minim (u.v.)
(tone) este de: (zile) este de: este de:
150 35 482.700

b)
Lotul economic Intervalul optim Costul minim (u.v.)
(tone) este de: (zile) este de: este de:
150 45 482.700

c)
Lotul economic Intervalul optim Costul minim (u.v.)
(tone) este de: (zile) este de: este de:
141,42 35 482.700

d)
Lotul economic Intervalul optim Costul minim (u.v.)
(tone) este de: (zile) este de: este de:
150 45 382.700

e)
Lotul economic Intervalul optim Costul minim (u.v.)
(tone) este de: (zile) este de: este de:
141,42 45 382.700

67. Producţia de fabricat pe structură şi condiţii tehnice se prezintă în tabelul următor:


Produs Producţia de Norma de consum Stoc producţie neterminată (buc)
fabricat (buc) (kg/buc) la început de an la sfârşit de an
A 2000 20 500 600
B 5000 10 300 250
C 14.000 5 200 300

- Materia primă se asigură lunar;


- Durata de comandă aprovizionare este de 14 zile;
- Stocul existent în momentul elaborării planului este de 2 tone;
- Intrările prevăzute până la sfârşitul anului sunt de 10 tone;
- Consumul estimat până la sfârşitul anului este de 9 tone.
Pe baza acestor date identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul de Stocul de producţie Nivelul de comandă-
aprovizionat (kg) mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este
este de: de:
178.800 13.050 12.600

b)
Necesarul de Stocul de producţie Nivelul de comandă-
aprovizionat (kg) mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este
este de: de:
178.800 14.500 13.600

c)
Necesarul de Stocul de producţie Nivelul de comandă-
aprovizionat (kg) mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este
este de: de:
168.800 13.050 12.600

d)
Necesarul de Stocul de producţie Nivelul de comandă-
aprovizionat (kg) mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este
este de: de:
178.000 14.500 13.050
e)
Necesarul de Stocul de producţie Nivelul de comandă-
aprovizionat (kg) mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este
este de: de:
178.000 13.050 13.050

68. Se dau datele:


- Necesarul de consum este de 720.000 kg/an;
- Intervalul mediu între aprovizionările succesive este de 30 de zile;
- Abaterea medie pătratică a producţiei lunare este de 5 zile;
- Coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al furnizorului
este de 1,20.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul total (kg) Stocul de producţie Stocul de siguranţă
este de: mediu (kg) este de: (zile) este de:
792.000 40.000 5

b)
Necesarul total (kg) Stocul de producţie Stocul de siguranţă
este de: mediu (kg) este de: (zile) este de:
892.000 42.000 5

c)
Necesarul total (kg) Stocul de producţie Stocul de siguranţă
este de: mediu (kg) este de: (zile) este de:
792.000 32.000 6

d)
Necesarul total (kg) Stocul de producţie Stocul de siguranţă
este de: mediu (kg) este de: (zile) este de:
792.000 42.000 6

e)
Necesarul total (kg) Stocul de producţie Stocul de siguranţă
este de: mediu (kg) este de: (zile) este de:
892.000 32.000 6

69. Se dau datele:


- Producţia prevăzută pentru fabricaţie este de 2.000.000 buc. din care 25 %
pentru consumul propriu;
- Stocul de desfacere în anul de bază a fost de 80.000 buc.; pentru anul de plan
se prevede diminuarea acestuia cu 37,5%.
- Producţia de realizat până la sfârşitul anului este de 300.000 buc., din care
120.000buc. reprezintă producţie restantă acceptată de clienţi în continuare;
- Stocul existent la momentul întocmirii planului de desfacere era de 75.000
buc.;
- Livrările până la sfârşitul anului curent sunt de 250.000 buc;
- Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
În baza acestor date identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
1.575.000 5,25

b)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
1.575.000 6,25

c)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
1.575.000 7,25

d)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
1.675.000 5,25

e)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
1.475.000 6,25

70. Se dau datele:


- Producţia de realizat este de 24.000 buc.;
- Norma de consum este de 15 kg/buc;
- Durata de comandă aprovizionare este de 20 zile;
- Materia primă se asigură la 15 zile;
Pe baza acestor date identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: (kg) este de:
405.000 25 25.000

b)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: (kg) este de:
395.000 35 25.000

c)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: (kg) este de:
495.000 35 35.000

d)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: (kg) este de:
505.000 25 35.000

e)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: (kg) este de:
495.000 35 25.000

71. Se dau datele:


- Producţia de realizat este de 5.000 unităţi;
- Norma de consum este de 50 kg/unitate produs finit;
- Costul stocării este de 12,5 u.v./tonă şi an;
- Costul lansării unei comenzi de aprovizionare este de 200 u.v.;
- Costul de penurie este de 19 ori mai mare decât costul stocării.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Lotul optim (to) este de: Stocul optim (to) este de:
92,123 77,516

b)
Lotul optim (to) este de: Stocul optim (to) este de:
82,123 87,516

c)
Lotul optim (to) este de: Stocul optim (to) este de:
92,123 87,516

d)
Lotul optim (to) este de: Stocul optim (to) este de:
82,123 77,516

e)
Lotul optim (to) este de: Stocul optim (to) este de:
82,123 87,516

72. Producţia de fabricat pe structură şi condiţiile tehnice de execuţie se prezintă în


tabelul următor:
Produs Producţia de Norma de consum Stoc producţie neterminată (buc)
fabricat (buc) (kg/buc) la început de an la sfârşit de an
A 3000 15 400 500
B 2000 10 300 250
C 10.000 20 500 550

- Materia primă se asigură la 10 zile;


- Durata de comandă aprovizionare este de 5 zile;
- Stocul existent în momentul elaborării planului este de 3 tone;
- Intrările prevăzute până la sfârşitul anului curent sunt de 12 tone;
- Consumul estimat până la sfârşitul anului curent este de 10 tone.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect
a)
Necesarul de aprovizionat (kg) Stocul de producţie Nivelul de comandă-
este de: mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este de:
295.000,0 7.416,6 7.416,6

b)
Necesarul de aprovizionat (kg) Stocul de producţie Nivelul de comandă-
este de: mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este de:
273.124,9 8.000,0 8.000,0

c)
Necesarul de aprovizionat (kg) Stocul de producţie Nivelul de comandă-
este de: mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este de:
285.124,9 8.416,6 8.416,6

d)
Necesarul de aprovizionat (kg) Stocul de producţie Nivelul de comandă-
este de: mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este de:
273.124,9 7.416,6 7.416,6

e)
Necesarul de aprovizionat (kg) Stocul de producţie Nivelul de comandă-
este de: mediu (kg) este de: aprovizionare (kg) este de:
295.000,0 8.000,0 8.000,0

73. Se dau datele:


- Producţia prevăzută pentru fabricaţie este de 4.000.000 buc. din care 30%
pentru consum intern;
- Stocul de desfacere în anul de bază a fost de 100.000 buc.; pentru anul de
plan s-a prevăzut diminuarea acestuia cu 25%;
- Producţia de realizat până la sfârşitul anului curent este de 400.000 buc., din
care 120.000 buc. reprezintă producţie suplimentară comandată de beneficiari;
- Stocul existent la momentul întocmirii planului de desfacere era de 125.000
buc.;
- Livrările până la sfârşitul anului curent sunt de 325.000 buc.;
- Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
În baza acestor date identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
1.925.000 5,68

b)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
3.925.000 4,68

c)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
2.925.000 4,68

d)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
2.825.000 3,68

e)
Volumul desfacerii (buc.) Stocul de desfacere (zile)
2.925.000 3,68

74. Se dau datele:


- Necesarul de consum este de 1.080.000 kg/an;
- Intervalul mediu între aprovizionări este de 30 zile;
- Abaterea medie pătratică a producţiei lunare este de 20 zile;
- Coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al furnizorului
este de 1,50.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul total (kg) este Stocul de producţie Stocul de siguranţă (zile)
de: mediu (kg) este de: este de:
1.260.000 135.000 30

b)
Necesarul total (kg) este Stocul de producţie Stocul de siguranţă (zile)
de: mediu (kg) este de: este de:
1.260.000 135.000 15

c)
Necesarul total (kg) este Stocul de producţie Stocul de siguranţă (zile)
de: mediu (kg) este de: este de:
1.260.000 125.000 30

d)
Necesarul total (kg) este Stocul de producţie Stocul de siguranţă (zile)
de: mediu (kg) este de: este de:
1.160.000 135.000 30

e)
Necesarul total (kg) este Stocul de producţie Stocul de siguranţă (zile)
de: mediu (kg) este de: este de:
1.160.000 125.000 30

75. Se dau datele:


- Producţia de realizat este de 20.000 unităţi;
- Norma de consum este de 10 kg/unitate produs finit;
- Costul stocării este de 60 u.v. pe tona şi an;
- Costul lansării unei comenzi de aprovizionare este de 300 u.v.;
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Lotul optim (tone) este Intervalul optim (zile)
de: este de:
34,72 60,05

b)
Lotul optim (tone) este Intervalul optim (zile)
de: este de:
45,72 70,05

c)
Lotul optim (tone) este Intervalul optim (zile)
de: este de:
34,72 80,53

d)
Lotul optim (tone) este Intervalul optim (zile)
de: este de:
44.72 70.05

e)
Lotul optim (tone) este Intervalul optim (zile)
de: este de:
44.72 80.53

76. Se dau datele:


- Producţia de realizat este de 40.000 buc.;
- Norma de consum este de 18 kg/buc.;
- Durata de comandă aprovizionare este de 30 zile;
- Materia primă se asigură la 28 zile.
În aceste condiţii:
a)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: este de:
836.000 58 54.000

b)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: este de:
836.000 48 54.000

c)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: este de:
846.000 48 64.000

d)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: este de:
836.000 58 64.000

e)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: maxim (zile) este de: este de:
826.000 58 64.000

77. Se dau datele:


- Necesarul pentru consum este de 2160 tone;
- Materia primă se asigură la 40 de zile;
- Abaterea absolută de la medie a cererilor lunare pentru consum este de 20
tone;
- Coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al furnizorului
este de 1,50;
- Stocul preliminat la început de an este de 150 tone.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul de aprovizionat (tone) Stocul de producţie
este de: mediu (tone) este de:
2.280 150

b)
Necesarul de aprovizionat (tone) Stocul de producţie
este de: mediu (tone) este de:
2.280 75

c)
Necesarul de aprovizionat (tone) Stocul de producţie
este de: mediu (tone) este de:
1.280 150

d)
Necesarul de aprovizionat (tone) Stocul de producţie
este de: mediu (tone) este de:
2.280 170

e)
Necesarul de aprovizionat (tone) Stocul de producţie
este de: mediu (tone) este de:
3.280 150

78. Se dau datele:


- Producţia de fabricat şi condiţiile tehnice de execuţie aferente sunt
prezentate în tabelul următor:
Produsul Producţia de fabricat (buc.) Greutatea specifică
(kg/buc.)
A 150.000 4
B 100.000 3
C 50.000 12

- Procentul de reprezentare a materialului bun turnat în necesarul global


de şarjă este de 90% ;
- Fonta participă la formarea şarjei în procent de 70%;
- Intervalul optim de aprovizionare este de 20 de zile;
- Durata de comandă aprovizionare este de 22 de zile.
În baza acestor date identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Stocul de producţie mediu de Nivelul de comandă (kg) este de:
fontă (kg) este de:
103.703,68 67.777,76

b)
Stocul de producţie mediu de Nivelul de comandă (kg) este de:
fontă (kg) este de:
93.703,68 77.777,76

c)
Stocul de producţie mediu de Nivelul de comandă (kg) este de:
fontă (kg) este de:
103.703,68 77.777,76

d)
Stocul de producţie mediu de Nivelul de comandă (kg) este de:
fontă (kg) este de:
113.703,68 97.777,76

e)
Stocul de producţie mediu de Nivelul de comandă (kg) este de:
fontă (kg) este de:
103.703,68 87.777,76

79. Se dau datele:


- Distribuţia statistică a cereri se prezintă în următorul tabel:
Cererea 0 2 4 6 8 ≥ 10
Distribuţia 0,000 0,750 0,125 0,100 0,025 0,000

- Pierderile determinate de s > r sunt 1000 u.v.;


- Cheltuielile suplimentare generate de s < r sunt de 30.000 u.v.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Stocul optim (unităţi) Costul minim (u.v.) este
este de: de:
6 5.750

b)
Stocul optim (unităţi) Costul minim (u.v.) este
este de: de:
7 5.750

c)
Stocul optim (unităţi) Costul minim (u.v.) este
este de: de:
5 4.750

d)
Stocul optim (unităţi) Costul minim (u.v.) este
este de: de:
6 4.750

e)
Stocul optim (unităţi) Costul minim (u.v.) este
este de: de:
5 4.750

80. Se dau datele:


- Structura producţiei de fabricat şi condiţiile tehnice de realizare se prezintă
în tabelul următor;
Produs Producţia (buc) Norma de consum Stoc producţie neterminată (milioane
(kg/buc) lei)
la început de an la sfârşit de an
A 200.000 6 80 150
B 100.000 5 50 20
C 150.000 2 60 100

- Valoarea producţiei este de 2000 milioane lei;


- Materia primă se asigură la 20 de zile;
- Abaterea medie pătratică a producţiei lunare este de 10 zile;
- Coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al furnizorului
este de 1,30.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul total pentru Stocul de producţie minim
consum (kg) este de: (zile) este de:
2.270.666,41 13

b)
Necesarul total pentru Stocul de producţie minim
consum (kg) este de: (zile) este de:
2.370.666,41 14

c)
Necesarul total pentru Stocul de producţie minim
consum (kg) este de: (zile) este de:
2.270.666,41 12

d)
Necesarul total pentru Stocul de producţie minim
consum (kg) este de: (zile) este de:
2.170.666,41 13

e)
Necesarul total pentru Stocul de producţie minim
consum (kg) este de: (zile) este de:
2.270.666,41 15
81. Se dau datele:
- Necesarul anual este de 1080 tone;
- Cheltuielile de stocare sunt de 80 u.v. pe tonă şi an;
- Cheltuielile de lansare sunt de 228 u.v. pe comandă;
- Cheltuielile de transport sunt de 360 u.v. pe lot;
- Intervalul de reluare a producţiei la furnizor este de 30 de zile.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (u.v.)
este de: este de: este de:
126,02 42 9.979,16

b)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (u.v.)
este de: este de: este de:
106,02 32 10.079,16

c)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (u.v.)
este de: este de: este de:
126,02 42 10.079,16

d)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (u.v.)
este de: este de: este de:
136,02 52 9.979,16

e)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (u.v.)
este de: este de: este de:
126,02 42 8.979,16

82. Se dau datele:


- numărul de materiale care compun nomenclatorul de aprovizionare este de
500;
- necesarul valoric pe ansamblul resurselor este de 10 milioane lei;
- numărul iniţial de aprovizionări pe articol şi an este de 4, indiferent de zona
de importanţă;
- noua strategie de aprovizionare propune, ca număr de aprovizionări pe
articol şi an, pentru zona A - 12, pentru zona B - 6, pentru zona C - 2;
- costul unei aprovizionări este de 20.000 lei;
- costul stocării este de 25% faţă de valoarea medie a stocului.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Economia la cheltuielile de Economia la cheltuielile cu
aprovizionare (mii lei) este de: stocarea (mii lei) este de:
2.000 145,417

b)
Economia la cheltuielile de Economia la cheltuielile cu
aprovizionare (mii lei) este de: stocarea (mii lei) este de:
1.800 135,417

c)
Economia la cheltuielile de Economia la cheltuielile cu
aprovizionare (mii lei) este de: stocarea (mii lei) este de:
2.000 135,417

d)
Economia la cheltuielile de Economia la cheltuielile cu
aprovizionare (mii lei) este de: stocarea (mii lei) este de:
3.000 135,417

e)
Economia la cheltuielile de Economia la cheltuielile cu
aprovizionare (mii lei) este de: stocarea (mii lei) este de:
2.000 125,417

83. Se dau datele:


- necesarul pentru consum este de 1440 tone/an;
- producţia medie lunară este de 5.250 buc.;
- abaterea medie pătratică a producţiei lunare este de 1.250 buc.;
- numărul de zile lucrătoare dintr-o lună este de 21;
- coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al furnizorului
este de 1,40.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Stocul de siguranţă fizic (tone) este Stocul de siguranţă în zile este de:
de:
18 7

b)
Stocul de siguranţă fizic (tone) este Stocul de siguranţă în zile este de:
de:
28 8

c)
Stocul de siguranţă fizic (tone) este Stocul de siguranţă în zile este de:
de:
32 6
d)
Stocul de siguranţă fizic (tone) este Stocul de siguranţă în zile este de:
de:
28 7

e)
Stocul de siguranţă fizic (tone) este Stocul de siguranţă în zile este de:
de:
38 9

84. Se dau datele:


- producţia realizată în anul de bază este de 100.000 buc.;
- consumul efectiv de materie primă pentru realizarea acestei producţii a fost
de 720.000 kg;
- producţia planificată pentru anul următor este de 125.000 buc.;
- ca rezultat al introducerii unor noi tehnologii, se prevede reducerea
consumului cu 10%;
- intervalul optim între aprovizionări este de 7 zile;
- durata de comandă aprovizionare este de 12 zile.
În baza acestor elemente identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Stocul la sfârşit de an (kg) este de: Nivelul de comandă (kg) este de:
42.750 48.250

b)
Stocul la sfârşit de an (kg) este de: Nivelul de comandă (kg) este de:
52.750 38.250

c)
Stocul la sfârşit de an (kg) este de: Nivelul de comandă (kg) este de:
42.750 28.250

d)
Stocul la sfârşit de an (kg) este de: Nivelul de comandă (kg) este de:
32.750 25.250

e)
Stocul la sfârşit de an (kg) este de: Nivelul de comandă (kg) este de:
42.750 38.250

85. Se dau datele:


- necesarul de aprovizionat este de 1.200 tone/an;
- preţul de achiziţie este de 500 lei/tonă;
- costul stocării unitar pe an este de 22% faţă de preţul de achiziţie;
- costul lansării unei comenzi de aprovizionare este de 422,40 lei.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (lei)
este de: este de: este de:
96 28,8 610.560

b)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (lei)
este de: este de: este de:
96 28,8 10.560

c)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (lei)
este de: este de: este de:
86 26,8 610.560

d)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (lei)
este de: este de: este de:
96 26,8 710.560

e)
Lotul economic (tone) Intervalul optim (zile) Costul minim (lei)
este de: este de: este de:
86 28,8 610.560

86. Se dau datele:


- producţia fabricată în anul de bază a fost de 300.000 buc.;
- producţia de realizat în anul de plan este de 500.000 buc.;
- în anul de bază stocul de desfacere (în bucăţi) a avut următoarea evoluţie:
20.000; 15.000; 30.000; 45.000; 30.000; 50.000; 25.000; 65.000.
- pentru noul an se prevede diminuarea timpului de staţionare în depozit a
produselor finite cu 5 zile;
- întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Stocul de desfacere fizic este de: Stocul de desfacere în zile este de:
48.320 29,16

b)
Stocul de desfacere fizic este de: Stocul de desfacere în zile este de:
49.320 24,16
c)
Stocul de desfacere fizic este de: Stocul de desfacere în zile este de:
48.320 24,16

d)
Stocul de desfacere fizic este de: Stocul de desfacere în zile este de:
47.320 29,16

e)
Stocul de desfacere fizic este de: Stocul de desfacere în zile este de:
48.320 25,16

87. Se dau datele:


- necesarul pentru consum este de 1.440.000 kg;
- intervalul optim între două intrări succesive este de 15 zile;
- durata de comandă-aprovizionare este de 18 zile.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: mediu (kg) este de: este de:
1.572.000 92.000 84.000

b)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: mediu (kg) este de: este de:
1.572.000 102.000 84.000

c)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: mediu (kg) este de: este de:
1.672.000 112.000 74.000

d)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: mediu (kg) este de: este de:
1.472.000 82.000 64.000

e)
Necesarul total pentru Stocul de producţie Nivelul de comandă (kg)
consum (kg) este de: mediu (kg) este de: este de:
1.572.000 102.000 74.000

88. Se dau datele:


- valoarea producţiei de fabricat este de 600.000.000 lei, din care 75%
reprezintă producţie nominalizată în cadrul căreia se prevede execuţia a 3
produse în condiţiile tehnice specificate în tabelul următor:
Produsul U/m Producţie contractată Norma de consum
(kg/buc.)
A Buc. 1.500 10
B Buc. 3.500 20
C Buc. 20.000 15
- materia primă se asigură lunar;
- abaterea medie pătratică a producţiei lunare este de 7 zile;
- coeficientul de siguranţă care exprimă potenţialul de livrare al furnizorului
este de 1,30;
- stocul preliminat pentru început de an este de 50.000 kg;
- anual întreprinderea poate recupera şi refolosi în consumul intern 10 tone din
această materie primă.
Pe baza acestor elemente identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Necesarul de aprovizionat (kg) este Stocul de producţie minim (zile)
de: este de:
509.085,97 8,10

b)
Necesarul de aprovizionat (kg) este Stocul de producţie minim (zile)
de: este de:
513.332,50 9,10

c)
Necesarul de aprovizionat (kg) este Stocul de producţie minim (zile)
de: este de:
509.085,97 9,10

d)
Necesarul de aprovizionat (kg) este Stocul de producţie minim (zile)
de: este de:
515.338,97 10,10

e)
Necesarul de aprovizionat (kg) este Stocul de producţie minim (zile)
de: este de:
513.332,50 8,10

89. Se dau datele:


- producţia prevăzută pentru anul de plan (pentru care se consideră 250 de
zile lucrătoare) şi destinată livrării este de 200.000 buc.;
- timpul planificat de execuţie a operaţiilor de primire - recepţie a produselor
sosite de la secţia de montaj până la întocmirea documentaţiei de livrare şi
depunerea acesteia la bancă este de 4 zile;
- la momentul elaborării planului de desfacere, în depozitele întreprinderii
există 80.000 buc. produse finite;
- până la sfârşitul anului curent urmează să se mai producă 25.000 buc.
produse finite, din care 5.000 buc. reprezintă producţie suplimentară
comandată de clienţi, şi să se mai livreze 75.000 buc. produse finite.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Volumul desfacerii (buc.) este de: Stocul preliminat de produse
finite la început de an este de:
226.800 30.000

b)
Volumul desfacerii (buc.) este de: Stocul preliminat de produse
finite la început de an este de:
226.800 25.000

c)
Volumul desfacerii (buc.) este de: Stocul preliminat de produse
finite la început de an este de:
200.800 30.000

d)
Volumul desfacerii (buc.) este de: Stocul preliminat de produse
finite la început de an este de:
226.800 40.000

e)
Volumul desfacerii (buc.) este de: Stocul preliminat de produse
finite la început de an este de:
326.800 40.000

90. Se dau datele:


- necesarul este de 720 tone/an;
- costul stocării este de 80 u.v. pe tonă şi an;
- costul lansării este de 150 u.v. pe comanda de aprovizionare;
- costul de transport este de 362 u.v. pe lot;
- intervalul de reluare a producţiei la furnizor este de 40 de zile.
Pe această bază identificaţi prin calcul rezultatul corect:
a)
Lotul economic (tone) este de: Intervalul optim (zile) este de:
80 45
b)
Lotul economic (tone) este de: Intervalul optim (zile) este de:
86 48

c)
Lotul economic (tone) este de: Intervalul optim (zile) este de:
96 38

d)
Lotul economic (tone) este de: Intervalul optim (zile) este de:
106 38

e)
Lotul economic (tone) este de: Intervalul optim (zile) este de:
96 48

91. Se dau datele:


- producţia de executat şi condiţiile tehnice de realizat sunt următoarele:
Produs Producţia de executat Greutatea brută
(buc.) (kg/buc.)
A 15.000 20,0
B 20.000 10,0
C 10.000 50,0
D 100.000 0,5
- materialul brun turnat se obţine într-o proporţie de 95%;
- fonta participă la obţinerea aliajului într-un procent de 70%.
În aceste condiţii necesarul de consum pentru fontă este de:
a) 770.684,20 kg;
b) 673.684,20 kg;
c) 773.684,20 kg;
d) 873.684,20 kg;
e) 783.684,20 kg.

92.Evaluarea şi alegerea unui produs (resursă materială) va avea în vedere:


a) previziunea ofertei, previziunea preţului, strategia de reducere a costurilor,
procesul de producţie al consumatorului, utilitatea produsului pentru produsul
final;
b) previziunea ofertei, previziunea cererii furnizorului, procesul de producţie al
furnizorului;
c) strategia de reducere a costurilor furnizorului, previziunea ofertei, a preţului,
utilitatea produsului pentru produsul final;
d) utilitatea produsului pentru furnizor, previziunea ofertei, a preţului, strategia
de raţionalizare a costurilor;
e) previziunea producţiei furnizorului, strategia de reducere a costurilor
furnizorului, previziunea preţului produsului final.
93.Definirea produsului prin marca comercială înseamnă:
a) o descriere detaliată, urmată de sintagma „sau echivalent...”;
b) definirea produsului prin marca acestuia urmată de sintagma „fabricat...”;
c) definirea produsului prin marca acestuia;
d) descrierea detaliată a caracteristicilor produsului;
e) definirea produsului prin marca acestuia urmată de câteva caracteristici, de
identificare a tipului produsului (ex: TV Sony cu diagonala 54 cm).

94.Definirea produsului prin echivalenţă se recomandă:


a) când elaborarea unor specificaţii detaliate nu se justifică şi este
costisitoare;
b) când se lasă la latitudinea furnizorului de a oferi o soluţie care să
corespundă cerinţelor consumatorului;
c) când există comenzi speciale pentru produse cu un grad ridicat de
specificitate;
d) când este esenţială tehnologia de fabricaţie;
e) când produsul este apreciat ca „strategic” pentru consumator.

95.Definirea produsului prin caracteristicile specifice are anumite limite:


a) în activitatea de aprovizionare aceste produse sunt percepute ca fiind
comenzi speciale şi din această cauză preturile cerute vor fi mai mari;
b) fiind percepute ca fiind produse foarte importante pentru consumator,
furnizorul oferă „bonusuri”;
c) se evidenţiază foarte clar ce aşteaptă consumatorul;
d) furnizorul cunoaşte foarte clar care îi sunt responsabilităţile;
e) nu permite folosirea unor grile de evaluare a furnizorilor (produselor).

96.Metoda de calcul a necesarului standard de consum (planificat) pe baza „indicelui


global de consum al producţiei nominalizate” se recomandă:
1. când detalierea producţiei pe produse, tipuri etc. nu se justifică economic;
2. când se produce „la comandă”;
3. când există produse cu ciclu de fabricaţie lung;
4. când nu toată producţia asumată poate fi nominalizată;
5. când producţia de piese de schimb, subansamble etc. este foarte importantă în
cadrul producţiei de utilaje, echipamente etc.
a) (1, 4, 5);
b) (1, 2, 3);
c) (2, 3, 4);
d) (3, 4, 5);
e) (2, 4, 5).

97.Metoda de calcul a necesarului standard de consum (planificat) „pe baza


realizărilor din perioada anterioară” se recomandă:
a) când producţia din anul de plan se caracterizează prin caracteristici asemănătoare
cu cele din anul anterior;
b) când se produce „la cerere”;
c) când există stocuri semnificative de producţie neterminată;
d) când producţia planificată poate fi caracterizată prin distribuţia statistică a
diferitelor sorto-tipo-dimensiuni;
e) când există un produs asemănător pentru care se cunoaşte consumul specific.

98.Poziţia ierarhică a activităţii de aprovizionare depinde de:


1. autoritatea de care se bucură personalul care lucrează în domeniul
aprovizionării;
2. stilul de management al conducătorului activităţii de aprovizionare;
3. ponderea costurilor aprovizionării în costul de producţie;
4. stilul de management al managerului general;
5. caracteristicile pieţei de aprovizionare şi ale produselor.
a) (1, 2, 3);
b) (2, 3, 4);
c) (3, 4, 5);
d) (1, 3, 5);
e) (1, 2, 5).

99.Sistemul „funcţional” de organizare structurală a activităţii de aprovizionare


presupune:
a) coordonarea activităţii exclusiv la nivelul coordonatorului subsistemului;
b) coordonarea activităţii şi la nivelul grupei de materiale;
c) coordonarea activităţii „producţie – aprovizionare” la nivelul destinaţiei de
consum;
d) coordonarea formală a activităţii de aprovizionare;
e) un grad foarte mare de descentralizare a activităţii.

100.Sistemul „funcţional” de organizare structurală a activităţii de aprovizionare are


avantajul că:
1. asigură o abordare unitară a proceselor de aprovizionare a diferitelor grupe
de materiale;
2. se asigură principiul unităţii de decizie în cel mai mare grad;
3. asigură o coordonare rapidă a întregului flux;
4. permite abordarea diferită a procesului de aprovizionare în funcţie de
specificul grupei de materiale;
5. asigură costuri raţionale de funcţionare în cazul întreprinderilor mici şi un
nomenclator foarte diversificat.
a) (1, 2, 5);
b) (1, 2, 3);
c) (2, 3, 4);
d) (3, 4, 5);
e) (1, 2, 4).

101.Sistemul „pe grupe omogene de materiale” de organizare structurală a


activităţii de aprovizionare presupune:
a) unitatea funcţională a funcţiilor de cumpărare – aprovizionare şi de recepţie –
depozitare, la nivelul grupei de materiale;
b) separarea funcţională a funcţiilor subsistemului de aprovizionare;
c) unitatea funcţională aprovizionare – producţie;
d) coordonarea geografică a funcţiilor subsistemului de aprovizionare;
e) coordonarea activităţii la un singur nivel ierarhic – al coordonatorului
aprovizionării.

102.Sistemul „pe grupe omogene de materiale” de organizare structurală a


activităţii de aprovizionare are dezavantajul că:
1. există posibilitatea apariţiei unor paralelisme în activitatea de aprovizionare;
2. se poate reduce puterea de negociere pe piaţă;
3. poate să determine o utilizare redusă a timpului de muncă în domeniul
aprovizionării;
4. asigură o coordonare rapidă a procesului de aprovizionare;
5. nu asigură o abordare unitară a tuturor proceselor de aprovizionare.
a) (1, 2, 3);
b) (1, 2, 4);
c) (1, 4, 5);
d) (2, 3, 4);
e) (3, 4, 5).

103.Sistemul „pe destinaţii de consum” de organizare structurală a activitaţii de


aprovizionare presupune:
a) separarea funcţională a activităţii pe funcţiile principale ale subsistemului
de organizare materială;
b) coordonarea activităţii de aprovizionare la nivelul secţiilor de producţie şi
al coordonatorului activităţii de aprovizionare;
c) unitatea funcţională a procesului de aprovizionare la nivelul grupelor de
materiale;
d) un grad de centralizare foarte ridicat al organizării structurale;
e) descentralizarea la nivelul funcţiei de previziune – planificare – gestiune.

104.Sistemul „pe destinaţii de consum” de organizare structurală a activităţii de


aprovizionare are avantajul:
1. creşte puterea de negociere prin creşterea valorii resurselor cumpărate de la
acelaşi furnizor;
2. se asigură o coordonare rapidă, eficientă şi eficace între cererea de resurse şi
posibilităţile de satisfacere a acesteiaş
3. nu pot să apară paralelisme în relaţiile cu furnizorii;
4. asigură posibilitatea gestiunii pe baza „centrelor de profit”;
5. asigură o cunoaştere foarte bună de către lucrătorii din aprovizionare, a
caracteristicilor cererii de resurse materiale.
a) (1, 2, 3);
b) (3, 4, 5);
c) (2, 4, 5);
d) (2, 3, 4);
e) (1, 3, 4).

105.Sistemul „pe produs” de organizare structurală a activitaţii de aprovizionare se


recomandă:
a) în cazul întreprinderilor cu producţie de masă (cu un nomenclator
de produse foarte redus);
b) în cazul întreprinderilor mici, deoarece asigură o flexibilitate în
folosirea timpului de lucru;
c) în cazul când se doreşte o concentrare foarte puternică a activităţii
de aprovizionare;
d) când există o concentrare a resurselor pe grupe omogene de
materiale;
e) când există o concentrare a surselor de aprovizionare pe zone
geografice.

106.În cazul unei firme organizată pe secţii cu activitate integrată (pe obiect de
fabricaţie) şi care se aprovizionează de pe o piaţă cu risc ridicat se recomandă:
a) o concentrare a funcţiilor de cumpărare (negociere) şi de
previziune – gestiune şi o descentralizare a funcţiilor de planificare şi
depozitare;
b) o organizare de tip „funcţional”;
c) o organizare de tip „pe grupe omogene de materiale”
d) o descentralizare totală a activităţii de aprovizionare (a funcţiilor
acesteia);
e) o concentrare a funcţiilor de recepţie – depozitare şi de transport.

107.Pe o scală de la 1 la 4, un lucrător din domeniul aprovizionării se recomandă să


aibă:
1. capacitate de analiză şi sinteză 4;
2. curiozitate 2;
3. motivaţie 2;
4. prezenţă fizică 1;
5. capacitate de comunicare 4;
6. capacitate de redactare 3.
a) (1, 5, 6);
b) (1, 2, 3);
c) (3, 4, 5);
d) (4, 5, 6);
e) (2, 3, 4).

108.În cazul unor restricţii interne şi externe mari în procesul de aprovizionare se


recomandă:
a) lucrătorul de „înaltă competenţă”, deoarece sunt necesare studii de
piaţă detaliate, studii ale cererii, se pun probleme de stabilire a unor relaţii
pe termen lung şi de analiză a gradului de integrare;
b) lucrătorul de „înaltă competenţă”, deoarece este necesară
dezvoltarea de noi produse, sunt necesare strategii de obţinere de
oportunităţi etc.;
c) lucrătorul „relaţional”, deoarece sunt necesare studii de piaţă,
studii detaliate ale cererii, crearea de noi produse;
d) lucrătorul „negociator”, deoarece ştie să valorifice oportunităţile,
are calităţi de diagnostician al pieţei, ştie să pună nevoile întreprinderii în
relaţie cu piaţa;
e) lucrătorul „negociator”, deoarece are calităţi ce îi permit să
participe activ la analizele şi proiectarea de noi produse, de raţionalizare a
costurilor etc.

109. În funcţie de manifestarea restricţiilor tehnice şi comerciale, în cazul unui raport


de putere favorabil consumatorului, se recomandă următoarele strategii:
1. preţul – se caută să se găsească compensaţii în alte servicii;
2. comenzile – se recomandă descentralizarea;
3. furnizorii – dezvoltarea pieţei de aprovizionare;
4. acoperirea cu contracte – se recomandă aprovizionările punctuale;
5. crearea de sisteme de aprovizionare de tip JIT – se recomandă crearea
dacă şi celelalte condiţii de eficienţă şi eficacitate sunt îndeplinite.
a) (1,2,3);
b) (2,3,4);
c) (3,4,5);
d) (2,3,4,);
e) (2,4,5).

110. În cazul unui raport de putere nefavorabil consumatorului şi al existenţei


anumitor restricţii tehnice şi comerciale se recomandă strategiile:
1. preţul – se negociază activ;
2. acoperirea cu contracte – se recomandă acoperirea cu contracte;
3. comenzile – se recomandă centralizarea;
4. crearea de sisteme de aprovizionare de tip JIT – se recomandă evitarea;
5. furnizorii – nu se recomandă dezvoltarea unor noi posibilităţi de
aprovizionare.
a) (1,2,3);
b) (2,3,4);
c) (3,4,5);
d) (1,4,5);
e) (2,4,5).

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 3 e 6 e
1 c 4 a 7 d
2 b 5 e 8 d
9 d 59 b 106 a
10 e 60 d 107 a
11 d 61 a
108 a
12 c 62 a
13 c 63 c 109 e
14 c 64 e 110 b
15 c 65 d
16 c 66 b
17 b 67 a
18 d 68 d
19 c 69 b
20 c 70 b
21 c 71 c
22 d 72 d
23 d 73 c
24 b 74 a
25 d 75 e
26 d 76 d
27 b 77 a
28 a 78 c
29 c 79 d
30 d 80 a
31 b 81 c
32 d 82 c
33 d 83 d
34 d 84 e
35 d 85 a
36 d 86 c
37 c 87 b
38 d 88 c
39 b 89 a
40 c 90 e
41 c 91 c
42 d 92 a
43 c 93 e
44 d
94 b
45 c
46 c 95 a
47 d 96 a
48 c 97 a
49 b 98 d
50 d 99 a
51 b
100 a
52 b
53 e 101 a
54 c 102 a
55 a 103 b
56 a 104 c
57 c 105 a
58 b
CAPITOLUL 12
INFORMATICĂ MANAGERIALĂ

1. Sistemul informaţional al unei firme este:


a) componentā a sistemului operaţional;
b) componentā a sistemului decizional;
c) componentā a sistemului de management;
d) componentā a sistemului informatic pentru management;
e) componentā a sistemului organizatoric.

2. Între conceptul de dată şi conceptul de informaţie există următoarea relaţie:


a) nici o dată nu este informaţie;
b) o informaţie este şi o dată;
c) nici o informaţie nu este dată;
d) datele şi informaţiile sunt complementare;
e) datele şi informaţiile sunt doua multimi distincte;

3. Deficienţele generale caracteristice sistemelor informaţionale sunt:


a) filtrajul, distorsiunea, inadecvata codificare a informaţiilor şi redundanţa;
b) volumul mare de muncă manuală, vârsta informaţiilor, redundanţa şi distorsiunea;
c) lipsa de informare a factorilor de decizie, supraîncărcarea canalelor de informaţii,
volumul mare de muncă manuală şi redundanţa;
d) filtrajul, distorsiunea, redundanţa şi supraîncărcarea canalelor de comunicaţii;
e) inadecvata codificare a informaţiilor, redundanţa, supraîncărcarea canalelor de
comunicaţii şi volumul mare de muncă manuală.

4. Fenomenul de distorsiune a informaţiilor are ca efect:


a) existenţa unor informaţii cu acelaşi conţinut sau cu un conţinut asemănător pe
suporturi fizice diferite;
b) modificarea fluxurilor informaţionale;
c) introducerea unor paralelisme în circuitul informaţional;
d) modificarea intenţionată a informaţiilor;
e) modificarea neintenţionată a conţinutului unor informaţii.

5. Sistemul informatic pentru management este alcătuit din:


a) banca de date a firmei care se stabileşte la nivelul sistemului de management;
b) fişierele de date împreună cu relaţiile care se stabilesc între acestea pentru obţinerea în
timp util a situaţiilor informaţionale necesare fundamentării deciziilor;
c) documentele primare, ca sursă de obţinere a informaţiilor de intrare, programele de
prelucrare a acestora şi situaţiile informaţionale finale;
d) proceduri informaţionale şi prelucrāri preponderent automatizate destinate asigurārii
unei calitāţi superioare a actului decizional;
e) baza de date care păstrează informaţiile conţinute în documente primare şi sistemul de
gestiune asociat acesteia.
6. Sistemele informatice pentru management se clasificā, în funcţie de simultaneitatea
lucrārilor efectuate, în:
a) sisteme multiprogramare şi sisteme multiprelucrare;
b) sisteme on-line şi sisteme off-line;
c) sisteme on-line şi sisteme time-sharing;
d) sisteme time-sharing şi sisteme batch;
e) sisteme cu tratare conversaţionalā şi sisteme on-line.

7. Un sistem informatic care lucreazā în regim on-line exprimā:


a) implicarea sistemului informatic în desfāşurarea unui proces atât cu sau fārā intervenţia
omului;
b) accesul direct la sistemul de prelucrare şi primirea directā a rezultatelor, fārā
intervenţia omului;
c) accesul indirect la sistemul de prelucrare, prin intervenţia omului, care executā pe
circuit unele operaţii manuale sau mecanice;
d) un sistem cu fracţionarea timpului destinat EXCLUSIV rezolvării unor probleme
ştiinţifice şi din domeniul ingineriei;
e) un sistem care îmbunātāţeşte corectitudinea datelor de intrare.

8. Sistemele informatice cu acces multiplu simultan nu oferă următorul avantaj:


a) reducerea timpului de inactivitate al unităţii centrale;
b) furnizarea de informaţii capabile sā asigure creşterea calitāţii actului decizional;
c) diminuarea timpului de răspuns la comenzile de introducere, prelucrare şi afişare a
datelor;
d) sporirea calităţii datelor de intrare datorită eliminării în marea majoritate a erorilor de
introducere;
e) depistarea în timp real a fenomenelor de filtraj.

9. Realizarea codificării elementelor componente ale unei firme presupune:


1. analiza semnificaţiei elementelor din cadrul firmei ce urmează a fi supuse
acestui proces;
2. determinarea modalităţilor de raţionalizare a sistemului decizional;
3. determinarea tipurilor de acţiuni ce vor fi utilizate;
4. asocierea uni cod morfologic fiecărui element supus procesului;
5. determinarea performanţelor sistemelor de calcul;
6. asocierea opţională a unei cifre de control fiecărui cod;
7. selectarea algoritmului de calcul adecvat al cifrei de control;
8. asocierea codurilor alese tuturor elementelor de codificat.
a) 2 + 3 + 4 + 5 + 6;
b) 1 + 2 + 3 + 7 + 8;
c) 1 + 2 + 5 + 7 + 8;
d) 4 + 5 + 6 + 7 + 8;
e) 1 + 3 + 6 + 7 + 8.

10. Indicaţi varianta de răspuns care nu constituie unul dintre principiile care stau la baza
constituirii unui sistem coerent de codificare:
a) codurile generate trebuie să fie unice;
b) reactualizarea codurilor trebuie să poată fi făcută uşor şi ori de câte ori este nevoie;
c) modul de elaborare al codurilor trebuie să ţină seama de posibilitatea de interpretare
dificilă a semnificaţiilor;
d) sistemul de coduri adoptat trebuie să poată face legătura între diverse elemente
componente ale sistemului;
e) structura codurilor trebuie să fie bine definită dând posibilitatea de extindere a acestora
fără a fi afectat procesul în totalitatea sa.

11. Alegeţi, conform metodologiei de realizare a unui sistem informatic pentru


management, varianta în care etapele sunt indicate în ordinea corectā:
1. evaluarea criticā a sistemului informaţional;
2. analiza detaliatā;
3. analiza preliminarā;
4. experimentarea sistemului;
5. exploatarea sistemului;
6. proiectarea noului sistem;
7. împārţirea sistemului informaţional în subsisteme;
8. implementarea sistemului.
a) 1-3-6-8-7-5;
b) 3-2-6-4-8-5;
c) 7-1-2-3-4-8;
d) 3-2-1-6-4-5;
e) 3-2-1-4-6-5.

12. Obiectivul fundamental al etapei de analizā preliminarā este:


a) determinarea modului în care se asigurā legātura dintre subsistemele componente ale
sistemului de management;
b) determinarea ariei de întindere a sistemului informaţional;
c) determinarea acelor probleme care apar în cadrul sistemului informaţional al unei
firme şi crearea de subsisteme informatice care sā permitā automatizarea activitāţii
fiecārui compartiment ce intrā în structura organizatoricā a firmei;
d) identificarea şi definirea ariei de întindere a sistemului informaţional ce urmeazā a fi
analizat, precum şi a problemelor care justificā din punct de vedere economic şi decizional
raţionalizarea sa;
e) evaluarea criticā a sistemului informaţional analizat.

13. În etapa de analiză preliminară din cadrul metodologiei de proiectare a unui sistem
informatic pentru management, faza de determinare a obiectivului fundamental şi a celor
derivate se situează:
a) înaintea fazei de identificare a problemelor ce stau la baza reproiectării;
b) după faza de prezentare a variantelor de soluţii globale;
c) înaintea fazei de stabilire a activităţilor economice;
d) după faza de analiză a structurii de producţie şi concepţie a societăţii;
e) înaintea fazei specificate la punctul d).
14. Alternativele strategiei de informatizare a unei societăţi comerciale se definesc:
a) cu ajutorul produselor software de prognoză economică;
b) în cadrul etapei de analiză preliminară, eventual cu ajutorul unor produse de
optimizare decizională;
c) în cadrul etapei de implementare a sistemului informatic pentru management;
d) folosind produse informatice dedicate;
e) prin intermediul rezolvării unor probleme care au la bazā modele economico-matematice
complexe.

15. Analiza documentelor dintr-un sistem informaţional se realizează prin metoda:


a) flowchart;
b) viitor-trecut;
c) celor mai mici pătrate;
d) interviului şi chestionarului;
e) exploziei şi imploziei.

16. Deficienţele generale ale unui sistem se identifică în timpul:


a) etapei de proiectare a noului sistem;
b) evaluării critice a sistemului informaţional;
c) fazelor de analiză a documentelor şi circuitelor informaţionale din cadrul etapei de
analiză detaliată;
d) etapei de implementare a noului sistem;
e) etapei de analiză preliminară a unui sistem informaţional.

17. Evaluarea criticā a unui sistem informaţional permite:


a) evidenţierea ariei de întindere a sistemului informaţional analizat;
b) determinarea variantei optime de soluţii globale de perfecţionare a sistemului
informaţional analizat;
c) evidenţierea neajunsurilor existente în sistem şi a cauzelor care le genereazā;
d) determinarea costurilor subsistemelor informatice ce urmeazā a fi realizate;
e) nici una dintre cele de mai sus.

18. Volumul mare de muncă manuală din cadrul unei firme constituie o deficienţă ce
poate fi eliminată prin intermediul:
1. realizării unor produse program destinate optimizării procesului decizional;
2. utilizării unor sisteme de calcul performante;
3. reducerii personalului auxiliar din cadrul firmei;
4. determinării duratei optime de generare a unei situaţii informaţionale;
5. creşterii ponderii procedurilor informaţionale automate;
6. creşterii duratei de viaţă a sistemelor informatice;
7. reducerii şi simplificării fluxurilor informaţionale;
8. simplificării sistemului de evidenţă al documentelor primare.
a) 1 + 3 + 7;
b) 2 + 7 + 8;
c) 1 + 4 + 5;
d) 6 + 7 + 8;
e) 1 + 2 + 3.

19. Reproiectarea unor fluxuri informaţionale în vederea eliminării unor deficienţe de


ordin general din cadrul firmei are efect asupra:
a) procesului decizional;
b) determinării indicatorilor economiei de bază;
c) activităţilor de bază din cadrul firmei;
d) sistemului informaţional;
e) sistemului de fabricaţie.

20. Care din următoarele obiective sunt urmărite în cadrul etapei de proiectare logică a
unui sistem informatic pentru management:
1. reproiectarea sistemului informaţional, cu precizarea zonelor unde va interveni
prelucrarea automată a datelor;
2. analiza sistematică a tuturor datelor şi înregistrărilor;
3. proiectarea componentelor sistemului (subsisteme şi/sau aplicaţii) şi elaborarea
specificaţiilor pe componente;
4. determinarea cerinţelor logice ale noului sistem;
5. întocmirea specificaţiilor de definire a sistemului care vor sta la baza proiectării tehnice;
6. proiectarea structurii generale a bazei de date;
7. elaborarea schemei logice de sistem;
8. elaborarea conceptului detaliat al sistemului.
a) 1+2+3+4+5;
b) 1+4+5+6+7;
c) 2+3+5+1+7;
d) 1+3+4+2+8;
e) 3+4+5+6+7.

21. Funcţionarea unui sistem informatic este influenţatā de urmātoarele categorii de


funcţii:
1. principale;
2. utile;
3. primordiale;
4. secundare;
5. auxiliare;
6. primare;
7. inutile;
8. derivate.
Precizaţi care dintre variantele de rāspuns include aceste funcţii care sunt specifice
metodei ingineriei valorii:
a) 1+4+5+7;
b) 1+2+4+7;
c) 3+5+6+8;
d) 1+4+6+8;
e) 2+3+5+7.
22. Conform criteriului proporţionalităţii folosit în cadrul metodei ingineriei valorii:
a) costul funcţiei i care influenţează funcţionarea subsistemului j trebuie să fie de n ori
mai mare decât costul antecalculat al subsistemului j;
b) numărul de nivele de importanţă al unei funcţii este de n ori mai mare decât costul său;
c) dacă o funcţie i are de n ori mai multe nivele de importanţă decât funcţia j, atunci
costurile lor calculate se află în aceiaşi relaţie;
d) dacă o funcţie i are de n ori mai multe nivele de importanţă decât funcţia j, atunci
costurile lor antecalculate se află în aceiaşi relaţie ;
e) o altā variantā decât cele de mai sus.

23. Organigrama sistemului informatic prezintă într-o descriere grafică:


a) intrările şi ieşirile sistemului la nivel de ansamblu;
b) intrările în sistemul informatic prezentate în detaliu;
c) intrările şi prelucrările sistemului, împreună cu suporturile de memorie externă pe care
vor fi stocate;
d) intrările, prelucrările şi ieşirile din cadrul sistemului fără a fi detaliate;
e) nici una dintre variantele de mai sus.

24. Conform principiului viitor-trecut, succesiunea următoarelor activităţi desfăşurate în


cadrul proiectării unui sistem informatic pentru management este:
1. determinarea configuraţiei hardware;
2. determinarea modelelor pentru conducerea strategică şi tactică, respectiv
conducerea operativă ;
3. analiza ieşirilor;
4. elaborarea tehnicilor de organizare a bazelor de date şi a programelor de
administrare a acesteia .
a) 1 – 3 – 4 – 2;
b) 3 – 2 – 4 – 1;
c) 4 – 3 – 1 – 2;
d) 4 – 1 – 2 – 3;
e) 3 – 1 – 4 – 2.

25. Precizaţi care dintre subsistemele de mai jos sunt componente ale sistemului
informatic pentru producţie:
1. fabricaţie;
2. financiar-contabil;
3. programarea producţiei;
4. personal;
5. lansarea în fabricaţie;
6. urmārirea producţiei;
7. comercial;
8. întreţinerea utilajelor.
a) 1+2+4+6+8;
b) 1+3+5+6+8;
c) 2+3+4+7+8;
d) 4+5+6+7+8;
e) 3+5+6+7+8 .

26. Cheltuielile firmei care se iau în considerare în determinarea costurilor antecalculate


ale subsistemelor informatice sunt:
1. cheltuieli de exploatare a sistemului informatic;
2. cheltuieli legate de disponibilizarea personalului ce devine inutil odată cu
implementarea acestora;
3. cheltuieli legate de regia firmei;
4. cheltuieli pentru analiza, proiectarea şi realizarea;
5. cheltuielile legate de reorganizarea structurală a firmei;
6. cheltuieli legate de pregătirea şi specializarea personalului;
7. cheltuieli cu utilităţile firmei.
8. cheltuielile necesare pentru achiziţionarea tehnicii de calcul.
a) 1+2+3+4;
b) 2+4+5+6;
c) 2+3+7+8;
d) 1+4+6+8;
e) 1+3+5+7.

27. Cifra de control pentru codul 4590356215 calculată după algoritmul IBM este:
a) 1;
b) 3;
c) 5;
d) 6;
e) 9.

28. O implementare eficientă a unui sistem informatic, definitor prin ansamblul măsurilor
luate pentrua înlocui vechiul sistem cu cel nou proiectat, nu presupune în mod obligatoriu
participarea unuia din următorii factori:
a) societatea comercială care va beneficia de sistemul informatic
b) proiectantul (în sensul de proiectant individual sau colectiv de proiectare)
c) sistemul electronic de calcul
d) personalul aparţinând unităţii beneficiare, implicat în exploatarea viitoare a sistemului
informatic
e) managerul societăţii comerciale beneficiare şi liderul de sindicat.

29. Un sistem informatic este influenţat în funcţionarea sa de 5 funcţii: F1, F2, F3, F4,
F5. Relaţiile de importanţă stabilite între acestea sunt: F1 – cea mai importantă, F4 mai
importantă decât F2, F2 mai importantă decât F3, F5 mai puţin importantă decât F3.
Costul subsistemului este de 60 unităţi monetare. Costul fiecăreia din cele 5 funcţii
determinat pe baza metodei ingineriei valorii este:
a) costF1 = 12; costF2 = 8; costF3 = 7; costF4 = 20; costF5 = 13;
b) costF1 = 20; costF2 = 12; costF3 = 8; costF4 = 16; costF5 = 4;
c) costF1 = 13; costF2 = 7; costF3 = 8; costF4 = 20; costF5 = 12;
d) costF1 = 15; costF2 = 7; costF3 = 8; cost4 = 16; costF5 = 12;
e) costF1 = 13; costF2 = 12; costF3 = 20; costF4 = 8; costF5 = 16.
30. Produsele informatice destinate optimizării procesului managerial permit:
a) implementarea tehnicii flowchart;
b) raţionalizarea procesului de obţinere al documentelor primare;
c) reproiectarea sistemului informaţional;
d) simularea corelaţiei cerere-producţie-resurse în vederea asigurării exercitării
atributului de previziune;
e) detalierea analitică a problemelor specifice procesului de adoptare a deciziilor.

31. Destinaţia managerialā a unui produs informatic de optimizare liniarā este aceea de:
a) optimizare a unor indicatori economici;
b) optimizare a activitāţii de marketing;
c) analiză a flowchart-ului;
d) descompunere a unui produs în ansamble, subansamble, repere şi materii prime;
e) determinare a drumului critic.

32. Algoritmul care stă la baza pachetului de programe de optimizare liniară este:
a) simplex primal;
b) metoda celor mai mici pătrate;
c) regresia multiplā;
d) analiza drumului critic;
e) ingineria valorii.

33. Produsul informatic dezvoltat pe baza algoritmului derivat din teoria mulţimilor vagi
este folosit pentru:
a) determinarea costurilor funcţiilor ce influenţeazā funcţionarea unui sistem informatic ;
b) formarea şi perfecţionarea unor aptitudini manageriale;
c) alegerea variantei decizionale optimale în condiţii multicriteriale de certitudine;
d) cunoaşterea previzionalā a evoluţiei unor factori care influenţeazā rezultatele
economico-financiare ale unei firme;
e) determinarea unor reţete de croire a materialelor care conduc la reducerea cheltuielilor
materiale.

34. În metoda derivatā din teoria mulţimilor vagi, coeficienţii de apartenenţă ai fiecărui
criteriu economic la varianta decizionalā optimă pot avea:
a) valori cuprinse în intervalul [1,n], unde “n” reprezintă numărul de criterii economice;
b) aceeaşi valoare realā “x” pentru orice pereche de doi coeficienţi de apartenenţă;
c) valori naturale cuprinse în intervalul [2,6], în funcţie de importanţa atribuită de
decident fiecărui criteriu economic;
d) o valoare aparţinând intervalului [2,6], în funcţie de importanţa atribuită acestuia în
momentul luării deciziei;
e) valori reale diferite pentru orice doi coeficienţi de apartenenţă.

35. Între algoritmul care stā la baza modelelor matematice de programare liniară şi cel
care se fundamenteazā pe metoda derivată din teoria mulţimilor vagi, există următoarea
legătură:
a) cei doi algoritmi sunt distincţi, între aceştia neputându-se stabili nici un fel de legătură;
b) cei doi algoritmi se aplică în condiţii multicriteriale de certitudine;
c) aplicarea primului algoritm se face premergător aplicării celui de-al doilea;
d) aplicarea primului algoritm se face ulterior aplicării celui de-al doilea;
e) cei doi algoritmi sunt utilizaţi pentru simularea corelaţiei cerere-producţie-resurse.

36. Elementele matricii funcţiilor caracteristice utilizată în cadrul algoritmului derivat din
teoria mulţimilor vagi se determină după următorul algoritm de calcul:
−K Z
a) FC ij = e j ij
K j Zij
b) FC ij = e

c) FC ij = ln (− K jZij )
d) FC ij = log 2 (K jZij )
Kj 
e) FC ij = ln  

 Zij 

37. Pachetele de programe destinate exercitării atributului de previziune nu pot fi folosite


în urmātoarele situaţii:
a) în activitatea financiar-contabilă a unei firme, pentru cunoaşterea previzională a
indicatorilor economico-financiari;
b) pentru previzionarea costurilor totale de producţie ale societăţii comerciale;
c) pentru exercitarea atributelor conducerii;
d) pentru determinarea costurilor supradimensionate ale unor produse;
e) pentru determinarea duratei de viaţă a unui produs.

38. Pachetul de programe care funcţioneazā pe baza metodei “Analiza drumului critic”
permite:
a) testarea aptitudinilor manageriale;
b) conducerea acelor activitāţi economice care presupun exercitarea atributelor de
previziune şi organizare;
c) eficientizarea realizārii sistemelor informatice pentru management;
d) obţinerea unor alternative decizionale în conducerea microeconomicā;
e) previzionarea evoluţiei unor indicatori economici.

39. Completaţi următorul enunţ cu una dintre variantele de mai jos, astfel încât definiţia
conceptului de “rezervă liberă”, utilizat în cadrul pachetelor de programe funcţionale pe
baza metodei “Analiza drumului critic”, să fie corectă. “Rezerva liberă a unei activităţi
este dată de timpul cu care poate fi prelungită durata acesteia dacă se respectă timpul
minim …….”
a) de începere a activităţii imediat următoare;
b) de începere a tuturor activităţilor care o succed;
c) de terminare a activităţii care o precede;
d) de realizare a tuturor activităţilor proiectului;
e) de începere a activităţii precedente.
40. În cadrul pachetului de programe destinat activităţii de elaborare a reţetelor optime de
croire, următorul concept fundamental reprezintă resursele problemei:
a) suporţi de croire;
b) reţete de croire;
c) repere;
d) număr de reţete de croire;
e) lungimea reperului.

41. Algoritmul derivat din teoria mulţimilor vagi utilizează în determinarea alternativei
decizionale optime matricea funcţiilor caracteristice. Considerăm că avem cinci
alternative decizionale ce trebuie evaluate după patru criterii economice, pentru care s-a
determinat următoarea matrice a funcţiilor caracteristice:
C1 C2 C3 C4
A1 0,48 0,06 0,01 0,10
A2 0,15 0,42 0,00 0,03
A3 0,14 0,47 0,00 0,02
A4 1,00 0,62 0,00 1,00
A5 0,24 1,00 1,00 0,02
Alternativa decizională optimă, determinată după metoda Laplace este dată de varianta de
răspuns:
a) A1;
b) A3;
c) A2;
d) A4;
e) A5.

42. În cadrul firmei „ X SRL” se prezintă următoarea situaţie informaţională la sfârşitul


anului anterior, referitoare la produsul A fabricat de către aceasta:
Indicator / 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
lună
Preţ unitar 425 475 500 480 525 550 575 575 580 545 575 575
(mii lei)
Cheltuieli 1110 1200 1250 1250 1700 1725 1725 1725 1725 1800 1850 1850
cu publ
(mii lei)
Volumul 3 5 4 2 2,50 3,25 4 4,50 4,75 4,50 4,50 4,75
vânzărilor
(mii buc)
Cost unitar 275 340 400 375 380 400 410 420 420 400 450 460
(mii lei)
Considerând că indicatorul „volumul vânzărilor” depinde liniar de doi factori şi anume
„preţ de vânzare” şi „cheltuieli cu publicitatea”, în vederea previzionării evoluţiei
acestuia pentru prima lună a anului curent, funcţia de regresie are forma
y = A + B1x1 + B2 x2 unde A, B1, B2 reprezintă coeficienţi de regresie, x1, x2 – variabilele
dependente „preţ de vânzare”, respectiv „cheltuieli cu publicitatea”, iar y variabila
independentă „volumul vânzărilor” a cărei evoluţie se extrapolează.
Atunci coeficientul de regresie A calculat conform datelor prezentate în situaţia
informaţională de mai sus are valoarea:
a) - 3,373;
b) 3,5;
c) 3,373;
d) - 3,5
e) 4

43. Analiza circulaţiei documentelor între compartimentele unei firme, prin intermediul
flowchartului, permite evidenţierea următoarelor aspecte:
1. suprâncărcarea circuitelor informaţionale;
2. identificarea redundanţelor;
3. existenţa distorsiunilor şi filtrajelor;
4. stabilirea funcţiilor viitorului sistem informatic;
5. stabilirea paralelismelor între circuitele documentelor cu un conţinut asemănător;
6. stabilirea punctelor de lucru în care se justifică introducerea procedurilor
informatice;
7. identificarea codificării eronate a informaţiilor;
8. definirea structurii bazei de date a viitorului sistem informatic;
a) 1+2+5
b) 3+6+7
c) 4+7+8
d) 3+5+7
e) 1+5+6

44. Echipa managerială a unei firme se află în faţa următoarei situaţii decizionale: "care
va fi volumul vânzărilor produselor firmei în cursul semestrului al doilea al anului
fiscal, dacă s-ar diminua costul de producţie cu 5% şi s-ar majora cheltuielile pentru
publicitate cu 10%?". Rezolvarea acestei situaţii decizionale, prin apelarea la modelele
economico-matematice este adecvată folosirii pachetelor de programe următoare:
a) cel bazat pe algoritmul derivat din teoria mulţimilor vagi;
b) cel bazat pe metoda inginerii valorii;
c) cel bazat pe analiza drumului critic;
d) cel bazat pe modelele de previziune;
e) pachete de programe complexe bazate pe ingineria valorii, analiza drumului critic şi
modelele de previziune.

45. Obiectivul fundamental al etapei de proiectare tehnică a sistemului informatic dintr-o


firmă constă în:
a) determinarea modului în care se asigură legătura dintre subsistemele componente ale
sistemului de management;
b) determinarea ariei de întindere a sistemului informaţional;
c) descrierea modului de lucru al fiecărei proceduri automate, cu precizarea intrărilor,
ieşirilor şi a algoritmilor folosiţi la aceste proceduri;
d) analiza cerinţelor informaţionale şi decizionale ale viitorilor utilizatori;
e) definirea conceptului general al sistemului informatic.
46. Etapa de proiectare tehnică a unui sistem informatic pentru management urmează
imediat după:
a) analiza preliminară a sistemului informaţional, în care au fost identificate variantele de
soluţii globale care vizează informatizarea activităţilor la nivelul firmei;
b) definirea conceptului general al viitorului sistem informatic;
c) finalizarea analizei detaliate a sistemului informaţional în care au fost definite cerinţele
utilizatorilor;
d) finalizarea licitaţiei organizată de beneficiar, în vederea selectării executantului
sistemului informatic;
e) procesul de pregătire şi şcolarizare a personalului desemnat să utilizeze sistemul
informatic, integral, sau pe componente.

47. Considerând funcţiile A,B,C,D,E care influenţează funcţionarea unui sistem


informatic, având nivelele de importanţă 5,4,3,2,1 se apreciază că ele contribuie în
modul următor la funcţionarea celor trei module componente S1, S2 şi S3 ale sistemului
informatic S:
- funcţiile A,B,C influenţează modulul S1;
- funcţiile B şi C influenţează modulul S2;
- funcţiile A,C,D influenţează modulul S3.
Costurile antecalculate ale subsistemelor S1, S2, S3 sunt 800 u.m., 650 u.m.,
respectiv 750 u.m. Alegeţi varianta corectă care indică costurile calculate ale celor 5
funcţii.
1) pentru subsistemul S1: A = 333,3 u.m.; B = 266,6 u.m.; C = 200 u.m.
2) pentru subsistemul S1: A = 266,6 u.m.; B = 213,3 u.m.; C = 160 u.m
3) pentru subsistemul S2: B = 371, 4 u.m.; C = 278,5 u.m.
4) pentru subsistemul S2: B = 173,3 u.m.; C = 130 u.m.
5) pentru subsistemul S3: A = 375 u.m.; C = 225 u.m.; D = 150 u.m.
6) pentru subsistemul S3: A = 250 u.m.; C = 150 u.m.; D = 100 u.m.
a) 2 + 3 + 5
b) 1 + 4 + 6
c) 2 + 4 + 6
d) 1 + 3 + 5
e) 2 + 3 + 6

48. Funcţiile unui sistem informatic pentru management pot fi evaluate printr-o analiză a
costurilor acestora , prin:
a) algoritmul derivat din teoria mulţimilor vagi;
b) analiza drumului critic;
c) ingineria valorii;
d) tehnica interviului şi chestionarului;
e) tehnica Flowchart.

49. În cadrul procesului de analiză detaliată a sistemului informaţional al unei firme,


culegerea informaţiilor referitoare la documentele care circulă în sistem se realizează
prin:
a) produse software bazate pe algoritmul mulţimilor vagi;
b) pachete de programe bazate pe optimizarea liniară;
c) algoritmul simplex primal;
d) tehnica FLOWCART ;
e) tehnica interviului şi a chestionarului.

50. Etapa de implementare a unui sistem informatic pentru management urmează imediat
după:
a) analiza preliminară a sistemului informaţional, în care au fost identificate variantele de
soluţii globale care vizează informatizarea activităţilor la nivelul firmei;
b) etapa de realizare a bazei de date, a procedurilor automate si testarea acestora;
c) finalizarea analizei detaliate a sistemului informaţional în care au fost definite cerinţele
utilizatorilor;
d) finalizarea licitaţiei organizată de beneficiar, în vederea selectării executantului
sistemului informatic;
e) procesul de pregătire şi şcolarizare a personalului desemnat să utilizeze sistemul
informatic, integral, sau pe componente.

51. În timpul implementării unui sistem informatic pentru management are loc:
a) definirea conceptului noului sistem;
b) crearea bazelor de date din sistem şi introducerea în exploatare a procedurilor
informatice;
c) şcolarizarea personalului utilizator;
d) avizarea noului sistem şi plata acestuia;
e) exprimentarea modului de funcţionare a sistemului informatic ;

52. Metoda ingineriei valorii este utilizata în cadrul uneia din următoarele activităţi
specifice realizării sistemelor informatice:
a) în analiza preliminară a sistemului informaţional, pentru evidenţierea componentelor
informatice cu costuri antecalculate supradimensionate;
b) în procesul de implementare al noului sistem informatic;
c) în procesul de culegere a informaţiilor, conţinute de documentele care circulă între
compartimentele firmei;
d) în etapa de proiectare logică a sistemului informatic;
e) în etapa de exploatare a sistemului informatic.

53. Considerând următoarele coduri, formate din câte 13 cifre (12 cifre + cifra de control,
calculată după metoda IBM ) , să se specifice codul la care cifra de control nu este
calculată corect:
a) 503812750021 2
b) 100594161200 4
c) 109594161211 1
d) 937937314208 7
e) 751314210010 5

54. Fiind date următoarele situaţii :


1. Determinarea momentului de sfârşit al unui proiect, când se cunosc : momentul
iniţial, succesiunea activităţilor componente, durata acestora şi consumul de
resurse .
2. Determinarea, în cazul problemelor de transport, a rutei optime şi a lungimii
acesteia .
3. Optimizarea consumului de resurse pe durata execuţiei unei lucrări complexe .
4. Alegerea, dintr-un set de opţiuni strategice, a celei mai favorabile, pe baza unui
set de criterii.
5. Determinarea unui sortiment optim ce urmează a fi lansat în fabricaţie .
6. Selecţia candidaţilor pentru ocuparea unui post .
7. Determinarea eşalonării în timp a efectuării unor activitati componente ale unui
proiect.
Metoda bazată pe Analiza Drumului Critic poate fi utilizată pentru :
a) 1+2+3
b) 2+3+6
c) 1+2+7
d) 3+4+5
e) 2+3+7

55. Se dau 5 funcţii care influenţează funcţionarea unui sistem informatic, costurile
antecalculate ale acestora precum şi numerele de nivele de importanţă determinate prin
metoda Ingineriei Valorii:
Funcţie Cost antecalculat Nivele importanţă
F1 17 3
F2 20 2
F3 18 1
F4 19 5
F5 16 4

Care dintre acestea au costurile antecalculate supradimensionate:


a) F1, F2 şi F4
b) F1, F2 şi F3
c) F2, F3 şi F5
d) F1, F3 şi F5
e) F3, F4 şi F2

56. Fiind date 3 variante decizionale (V1, V2 şi V3) şi 3 criterii economice (C1, C2 şi
C3) , consecinţele relative ale fiecărei variante pentru fiecare criteriu sunt:
Var.\Crit. C1 C2 C3
V1 0,5 0,1 0,7
V2 0,9 0,2 0,8
V3 0,3 0,3 0,9

Cunoscând natura fiecărui criteriu ( C1-max, C2-max, C3-min), consecinţele relative cele
mai favorabile, determinate pe baza algoritmul mulţimilor vagi sunt
a) C1*=0,3 C2*=0,3 C3*=0,7
b) C1*=0,9 C2*=0,3 C3*=0,7
c) C1*=0,9 C2*=0,1 C3*=0,7
d) C1*=0,5 C2*=0,2 C3*=0,8
e) C1*=0,3 C2*=0,1 C3*=0,9

57. Care din următoarele enunţuri nu constituie un principiu metodologic care stă la
baza proiectării unui Sistem Informatic pentru Management:
a) Abordarea realizării sistemului trebuie să se facă de pe poziţia întregului, urmărindu-se
în acelaşi timp satisfacerea cerinţelor părţilor sale componente.
b) Asigurarea independenţei structurii sistemului de structura organizatorică a firmei.
c) Includerea în sistemul informatic a unor componente de avarie.
d) Proiectarea sistemului trebuie să înceapă de la ieşirile acestuia.
e) Raţionalizarea sistemului se va face ţinând cont în primul rând de varianta cu costurile
cele mai scăzute.

58. Specificaţi care dintre etapele metodologice de proiectare a unui Sistem Informatic
pentru Management nu este întotdeauna obligatoriu de parcurs:
a) Analiza detaliată a sistemului informaţional.
b) Proiectarea sistemului informatic.
c) Analiza preliminară a sistemului informaţional.
d) Implementarea noului sistem informatic.
e) Exploatarea şi menţinerea în funcţiune a sistemului realizat.

59. Care dintre următoarele operaţii fac parte din faza de proiectare detaliată a unui
Sistem Informatic pentru Management:
1. Precizarea analitică a conţinutului rapoartelor finale, specificând lungimea
coloanelor, totalurile, etc.
2. Definirea conceptului şi a structurii generale a bazei de date asociată
sistemului.
3. Evidenţierea schemelor logice de program din care să rezulte variabilele de
stare ale fiecărui program.
4. Descrierea modului de lucru al fiecărei proceduri automate din schema de
sistem.
5. Prezentarea soluţiilor de perfecţionare ale sistemului.
6. Evidenţierea tuturor cerinţelor decizionale care vor sta în faţa sistemului
reproiectat.
Detalierea problemelor identificate în cadrul analizei preliminare.
a) 1+6+7
b) 2+3+5
c) 1+3+4
d) 2+5+7
e) 3+4+6

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 2 b 4 e
1 c 3 d 5 d
6 a 56 b
7 b 57 e
8 e 58 c
9 e 59 c
10 c
11 b
12 d
13 e
14 b
15 d
16 c
17 c
18 d
19 d
20 e
21 a
22 c
23 d
24 b
25 b
26 d
27 d
28 e
29 b
30 d
31 a
32 a
33 c
34 d
35 c
36 a
37 d
38 b
39 b
40 a
41 d
42 a
43 e
44 d
45 c
46 b
47 d
48 c
49 e
50 b
51 c
52 d
53 d
54 c
55 b
CAPITOLUL 13
MODELAREA ŞI SIMULAREA PROCESELOR ECONOMICE

1. În legătură cu tehnica simulării manageriale se poate afirma că:


1) permite obţinerea unor informaţii despre sistem înainte ca acesta să fie realizat în
mod concret;
2) oferă soluţii suboptimale;
3) este eficientă în rezolvarea problemelor de evidenţă curentă la nivel de firmă;
4) prin simulare nu pot fi generate intrările într-un sistem;
5) implică construirea unor modele matematice şi logice care descriu comportarea
unui sistem de-a lungul unei perioade mari de timp;
6) permite obţinerea mai multor variante dintre care managerul o va alege pe cea mai
bună corespunzătoare condiţiilor date la un moment dat;
7) este o tehnică de realizare a experimentelor cu calculatorul electronic;
8) modelele de simulare oferă soluţii exacte.
Indicaţi combinaţia corectă:
a) (1, 2, 8);
b) (4, 5, 8);
c) (1, 5, 7);
d) (1, 5, 8);
e) (2, 3, 6)

2. Selectaţi afirmaţia falsă: "In procesul de trecere de la "sistemul real" la "modelul de


simulare", "modelul real" reprezintă:
a) sistemul real înlocuit şi care corespunde cerinţelor sistemului real iniţial".
b) sistemul perceput cu simţurile omului".
c) sistemul real iniţial".
d) realitatea transpusă în modelul abstract".
e) descompunerea sistemului în părţi componente cu legături între ele".

3. Metodele cantitative nu oferă managerului:


a) modele şi tehnici necesare acţiunilor manageriale la nivel de organizaţie;
b) posibilitatea de a gândi “mai repede” şi “mai bine”;
c) modele matematice “pure” pentru rezolvarea optimă a problemelor manageriale ale
organizaţiei;
d) latura riguroasă a acţiunilor sale;
e) modalităţi diverse de punere de acord a resurselor existente cu obiectivele formulate
pentru un orizont de timp.

4. Mărimile care caracterizează procesele economice din punct de vedere al preciziei lor
pot fi clasificate în mărimi:
1) Fuzzy/vagi;
2) Aproximative;
3) Euristice;
4) Exacte;
5) Stochastice;
6) Deterministe;
7) Precise;
8) Imprecise.
Indicaţi combinaţia corectă:
a) (1,2,8);
b) (4,6,7);
c) (1,5,6);
d) (3,5,8);
e) (1,2,7).

5. În categoria modelelor descriptive sunt cuprinse:


1) Modele ale controlului statistic al calităţii produselor;
2) Modele de stocare;
3) Modele de ordonanţare şi lotizare;
4) Modele de tip organigramă a structurii organizatorice;
5) Modele de transport-repartiţie;
6) Modele pentru determinarea structurii de producţie;
7) Modele de aşteptare;
8) Modele ale relaţiilor umane.
Precizaţi combinaţia corectă:
a) (1,2,8);
b) (1,3,4);
c) (3,4,7);
d) (3,4, 8);
e) (5,6,8).

6. In folosirea modelării procedurale în studiul proceselor economice se are în vedere


următorul considerent:
a) calculatorul simulează evoluţia obiectivului condus în funcţie de deciziile adoptate,
furnizând decidentului consecinţele acestora asupra obiectului/ sistemului studiat. Pe baza
cunoştinţelor dobândite asupra acestuia, prezenţa omului în adoptarea deciziilor poate
deveni inutilă
b) majoritatea modelelor procedurale au la bază principiul optimizării potrivit căruia se
caută o soluţie considerată cea mai bună prin prisma unui sistem de restricţii.
c) factorul uman nu poate fi exclus din procesul de conducere al unui sistem deoarece
acesta formulează ipotezele referitoare la comportamentul sistemului studiat.
d) folosirea calculatorului poate exclude intervenţia omului în procesul de conducere,
deoarece calculatorul permite trecerea la elaborarea unor sisteme în care decizia să fie
integral automatizată în perspectivă.
e) modelarea procedurală acordă un rol secundar algoritmului de rezolvare, ceea ce face
inutilă folosirea calculatorului.

7. Selectaţi afirmaţia falsă referitoare la modelarea procedurală:


a) pentru rezolvarea modelului se folosesc diverşi algoritmi;
b) modelarea procedurală acordă un prim rol modelului şi unul secundar algoritmului;
c) modelarea procedurală se realizează ca modelare generală şi pe tipuri de probleme;
d) se recurge la modelarea procedurală când dispunem de date exacte iar problema este
de dimensiuni mari;
e) se recurge la modelarea procedurală când datele de intrare sunt inexacte şi problema
este complexă.

8. Algoritmii euristici se bazează pe ideea că este avantajos:


a) să se aplice acest algoritm atunci când se doreşte observarea fenomenelor sub aspect
calitativ;
b) să se obţină cât mai mult pe linia funcţiei obiectiv;
c) să se obţină cât mai puţin pe linia funcţiei obiectiv;
d) să existe un număr cât mai mare de restricţii;
e) să se aplice acest algoritm în cazul în care există mai multe funcţii obiectiv.

9. Selectaţi afirmaţia falsă despre metoda euristicii:


a) modelarea euristică presupune construirea unui sistem analog cu cel investigat (sistemul
real);
b) euristica este o clasă de metode şi reguli care dirijează subiectul spre cea mai simplă şi
economică soluţie a problemelor;
c) majoritatea algoritmilor euristici se bazează pe ideea următoare: dacă sunt respectate
anumite restricţii este avantajos ca în fiecare etapă de calcul, să se obţină cât mai mult pe
linia funcţiei scop;
d) ipoteza se află în centrul preocupărilor euristicii;
e) metoda euristicii oferă reguli care garantează obţinerea soluţiei optime pe calea cea mai
avantajoasă.

10. Soluţia oferită prin aplicarea modelelor euristice este:


a) soluţie optimă;
b) soluţie optimă cu o anumită probabilitate;
c) o soluţie "bună" fără să se arate că este "cea mai bună posibilă";
d) soluţie suboptimală cu o anumită probabilitate;
e) soluţie întreagă.

11. Algoritmii euristici nu se folosesc, în general, atunci când:


a) problema descrisă este complexă;
b) dispunem de date exacte, dar problema este de dimensiuni mari;
c) dispunem de date inexacte într-o problemă de dimensiuni mari;
d) dispunem de date inexacte;
e) rezolvarea problemei se poate face cu ajutorul unor algoritmi de optimizare.

12. Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu euristica:


a) Cuprinde o clasă de metode utile atunci când mărimile ce definesc un proces economic
pot fi corect măsurate;
b) Reprezintă fundamentarea metodologică a ştiinţei;
c) Reprezintă “tatonări”, realizate diferenţiat în funcţie de natura problemei de rezolvat şi
de personalitatea modelatorului;
d) Reprezintă o cale care conduce la descoperirea soluţiilor problemelor complexe fără a
le supune unei simplificări sau reducţii;
e) Reprezintă o clasă de metode şi reguli care dirijează subiectul spre cea mai simplă şi
mai economică soluţie a problemelor.

13. Selectaţi afirmaţia falsă despre optimizarea multicriterială:


a) în cazul optimizării multiobiectiv, mulţimea variantelor de decizie este finită;
b) conceptul de multicriterialitate este strâns legat de optimizarea flexibilă;
c) cazul optimizării multiobiectiv se tratează distinct de cazul optimizării multiatribut;
d) în marea lor majoritate, problemele decizionale economice sunt multicriteriale;
e) orice problemă de optimizare multicriterială evidenţiază o soluţie suboptimală care
rezultă prin considerarea tuturor criteriilor în ansamblul lor.

14. Problemele de programare liniară multidimensională nu presupun:


a) stabilirea unor coeficienţi de importanţă pentru fiecare funcţie obiectiv iniţială;
b) construirea unei funcţii sinteză de utilitate ce ţine seama de toate funcţiile de optim ale
problemei date;
c) estimarea valorilor optime, medii şi pessime ale funcţiilor obiectiv;
d) înlocuirea funcţiilor de optim cu semnificaţie economică concretă prin funcţii de
utilitate în sens von Neumann-Morgenstern;
e) luarea în considerare a mai multor criterii de eficienţă simultan şi găsirea unei soluţii
de compromis.

15. Algoritmul de calcul în cazul problemelor de programare liniară multiobiectiv


cuprinde în succesiune mai multe etape de calcul:
1) stabilirea coeficienţilor de importanţă pentru fiecare funcţie obiectiv iniţială;
2) se ponderează fiecare funcţie obiectiv cu un coeficient de importanţă;
3) determinarea funcţiei-sinteză de utilitate;
4) găsirea soluţiei optime;
5) determinarea pentru fiecare din cele r funcţii de eficienţă a valorilor optime şi
pessime;
6) rezolvarea celor 2*r probleme de programare liniară determinate de sistem şi de
funcţiile de optim şi separat a celor determinate de sistem şi de funcţiile de pessim;
7) se fac transformările liniare ale funcţiilor ce au semnificaţii economice distincte în
funcţii de utilitate;
8) se rezolvă r sisteme de tipul:
αh X h + β h = 1
αh Yh + βh = 0, pentru h = 1,2,…,r
şi se obţin valorile αh şi βh .
Alegeţi varianta care conţine primii trei paşi ai algoritmului de calcul:
a) (1,2,5);
b) (1,3,6);
c) (2,3,4);
d) (5, 6,8);
e) (3,5,7).

16. Mărimile vagi/fuzzy se caracterizează prin faptul că:


a) au o mulţime de valori cărora li se asociază un grad de apartenenţă la o anumită
proprietate;
b) au o valoare unică, ce este cuprinsă în intervalul [0;1];
c) se pot determina riguros, exact;
d) au o mulţime de valori cărora li se asociază o anumită probabilitate;
e) au o valoare unică, ce este cuprinsă în intervalul [0;1] căreia i se asociază o probabilitate
de apartenenţă la o anumită proprietate.

17. În cazul mulţimilor vagi, gradul de apartenenţă µA (X) al unui element X la


submulţimea A (cu o anumită proprietate):
a) ia valori în intervalul [0,1];
b) ia valori în intervalul (0,1);
c) ia valorile {0,1};
d) ia valori întregi nenegative;
e) poate fi o mărime vagă în cazul unei variabile vagi de ordinul I.

18. Selectaţi afirmaţia falsă referitoare la fuzzyficarea modelelor deterministe:


a) prin fuzzyficare variabilele lingvistice se transformă în variabile cantitative care au un
caracter elastic;
b) în concepţia fuzzy, parametrii care se ataşează variabilelor nu au un caracter subiectiv;
c) permite decidentului să rezolve probleme complexe;
d) manevrarea datelor inexacte nuanţează decizia şi conduce la programarea flexibilă;
e) este rezultatul capacităţii decidentului de a se adapta rapid unor situaţii noi.

19. Mărimile vagi (fuzzy) sunt acele mărimi care:


a) se pot măsura cu exactitate;
b) caracterizează procesele economice complexe;
c) nu au o valoare unică, ci o mulţime de valori cărora li se asociază un grad de
apartenenţă la o anumită proprietate;
d) au o valoare unică, calculată de către decident;
e) au o mulţime de valori cărora li se asociază de către decident o anumită probabilitate.

20. Fuzzyficarea unei probleme de programare liniară nu se poate realiza:


a) prin scrierea problemei cu restricţii vagi astfel:
A i x  bi ⇒ A i x ≤ bi + Bi , Bi toleranţă pozitivă;
b) prin scrierea problemei cu restricţii vagi astfel:
A i x  b i ⇒ A i x ≥ b i + Bi , Bi toleranţă negativă;
c) prin scrierea problemei cu restricţii vagi astfel:
Ai x  bi ⇒ Ai x ≤ bi - Bi , Bi toleranţă pozitivă;
d) prin scrierea problemei cu restricţii vagi astfel:
A i x  bi ⇒ A i x ≥ bi - Bi , Bi toleranţă negativă;
e) prin scrierea problemei cu restricţii şi funcţii sub forma unor vectori stochastici.
21. Pentru alocarea resurselor cu ajutorul unui model ADC de tip euristic, programarea
activităţilor la un moment t se face:
1) studiind numai mulţimea activităţilor amânate anterior pe baza calculului
indicatorilor de amânare;
2) studiind mulţimea activităţilor amânate anterior şi mulţimea activităţilor
programate să înceapă la momentul t;
3) studiind numai mulţimea activităţilor programate să înceapă la momentul t;
4) considerând toate activităţile nelansate în execuţie până la momentul t în
ordinea crescătoare a rezervei de timp;
5) considerând mulţimea activităţilor critice, nelansate în execuţie până la
momentul t în ordinea crescătoare a rezervei de timp;
6) programând activităţile din mulţimea activităţilor candidate la momentul t după
unul sau mai multe din următoarele criterii: ordinea crescătoare a rezervei de timp,
ordinea crescătoare a termenului maxim de începere, etc.;
7) programând activităţile din mulţimea candidaţilor la momentul t (Ct) care
asigură o încărcare maximă a capacităţilor disponibile;
8) punând în evidenţă activităţile candidate în ordinea crescătoare a rezervei de
timp şi neţinând seama de disponibilul de resurse.
Indicaţi combinaţia de afirmaţii adevărate:
a) (1, 2, 8);
b) (2, 5, 7);
c) (2, 6, 8);
d) (2, 6, 7);
e) (3, 4, 6).

22. Se consideră următoarele informaţii referitoare la un proiect complex de activităţi:


Activităţi Condiţionări Durata Consum Consum tmî tM Rezerva
Resursa resursa R2
R1
A - 2 4 6 0 2 0
B A 1 2 4 2 11 8
C A 5 4 2 2 7 0
D A 3 4 6 2,3,7,15 13 8,7,3,-5
... ...
Disponibilul din R1 este 6, iar disponibilul din R2 este 8.
Datele cuprinse în tabel se referă la aplicarea algoritmului euristic de alocare a resurselor.
Să se selecteze afirmaţia adevărată:
a) activitatea B se programează la momentul t=2 şi se termină la momentul t=11;
b) activitatea C nu poate începe la momentul t=2;
c) activitatea D se termină la momentul t=18;
d) nici una din activităţile B şi D nu se poate programa la momentul t=2;
e) din mulţimea activităţilor candidate, la momentul t=2, se programează numai activitatea
C, deoarece aceasta are durata cea mai mare.
23. Realizarea experimentului de simulare presupune parcurgerea unora din fazele
următoare:
1) modelarea problemei;
2) generarea de numere pseudoaleatoare;
3) trecerea de la modelul real la un model abstract mai complex;
4) realizarea programului de simulare;
5) validarea sistemului şi a programului de simulare;
6) implementarea soluţiei optime determinate;
7) realizarea experimentului de simulare şi analiza rezultatelor;
8) experimentarea "in vivo" a concluziilor pe eşantioane de dimensiuni mari.
Indicaţi combinaţia corectă:
a) (1, 2, 3, 6, 8);
b) (1, 2, 3, 5, 6);
c) (1, 2, 4, 5, 8);
d) (1, 2, 4, 5, 7);
e) (2, 3, 4, 6, 7).

24. Selectaţi afirmaţia falsă referitoare la tehnica simulării:


a) parametrii de intrare ai modelului trebuie estimaţi în prealabil din observaţii statistice
asupra procesului sau sistemului ce urmează a fi studiat;
b) testarea parametrilor de intrare se face folosind testele de semnificaţie statistică;
c) în desfăşurarea experimentelor de simulare, se verifică dacă modelul de simulare conţine
toate variabilele şi parametrii esenţiali şi relaţiile funcţionale necesare pentru reprezentarea
interdependenţelor esenţiale ale sistemului real;
d) modelele de simulare au caracter deductiv;
e) în situaţia în care caracteristicile operative iau forma unor ipoteze statistice asupra legilor
de distribuţie ale variabilelor de intrare, se aplică teste de concordanţă (Kolmogorov,
Smirnov, etc.) pentru verificarea acestor ipoteze.

25. Indicaţi care din afirmaţiile următoare referitoare la tehnica simulării este falsă:
a) Simularea reprezintă o tehnică de realizare a experimentelor cu calculatorul, care implică
construirea unor modele matematice şi logice care descriu comportarea unui sistem real de-
a lungul unei perioade mari de timp.
b) Prin soluţiile exacte pe care le oferă, simularea este o tehnică de cercetare eficientă
pentru fenomenele reale dificil de studiat analitic.
c) După construirea modelului, simularea constă în variaţia variabilelor şi parametrilor de
intrare cu scopul de a deduce, ca rezultat al calculelor, efectele asupra variabilelor de ieşire.
d) Modelele de simulare au caracter procedural.
e) Rezolvarea modelelor de simulare se bazează pe prelucrarea unor experimente create în
cadrul sistemului.

26. Selectaţi afirmaţia falsă din următoarele propoziţii referitoare la avantajele oferite de
tehnica simulării:
a) simularea poate fi folosită pentru a verifica o soluţie nesigură obţinută pe cale analitică;
b) simularea permite controlul fenomenelor reale, prin soluţiile oferite putându-se corecta
deciziile efectuate anterior;
c) simularea permite intuirea unor fenomene reale, verificându-se verosimilitatea unor
ipoteze de evoluţie;
d) prin simulare se pun în evidenţă acele variabile semnificative pentru studiul fenomenului
real şi legăturile dintre acestea;
e) prin formularea şi experimentarea unor modele, prin simulare se pot culege în mod
sistematic date concludente şi sugestive pentru evoluţia fenomenelor reale.

27. Când se desfăşoară mai multe experimente de simulare pentru un anume sistem,
modificând unul sau mai mulţi parametri de intrare, consistenţa şi comparabilitatea
rezultatelor este asigurată prin folosirea:
a) aceleiaşi secvenţe de numere aleatoare pentru rulări diferite;
b) aceluiaşi sistem de calcul;
c) aceleiaşi mărimi a eşantionului de date;
d) aceleiaşi metode de generare a numerelor pseudoaleatoare;
e) aceloraşi teste de semnificaţie statistică.

28. În cazul simulării problemelor de drum critic pentru probleme complexe la nivel de
organizaţie cu metoda Monte Carlo se parcurg o serie de paşi:
1) Se generează câte un număr aleator uniform distribuit în intervalul [0, 1) pentru
fiecare grupă de activităţi;
2) Pentru fiecare grupă de activităţi se caută intervalul căruia îi aparţine numărul
generat;
3) Activităţile sunt grupate în funcţie de duratele lor posibile;
4) Pentru fiecare grupă de activităţi se determină distribuţia de probabilitate
cumulată a duratei de realizare a fiecărei activităţi din grupă;
5) Cu ajutorul probabilităţilor cumulate se asociază fiecărei durate un interval de
numere aleatoare uniform distribuite în acel interval;
6) Se determină drumul critic şi durata de realizare a întregului proiect;
7) Dacă nu s-a realizat numărul dorit de simulări se reia procesul;
8) Se determină distribuţia de probabilitate a duratei de realizare a proiectului şi
distribuţiile activităţilor critice;
Indicaţi combinaţia care redă parcurgerea primilor trei paşi ai algoritmului de calcul:
a) (1, 2, 3)
b) (3, 4, 5)
c) (4, 5, 6)
d) (1, 2, 6)
e) (1, 5, 6)

29. Tipul de ceas ales pentru un anumit model de simulare este determinant pentru:
a) variabilele de intrare;
b) variabilele de ieşire;
c) gradul de precizie a rezultatelor;
d) algoritmul de simulare;
e) gradul de optimalitate a soluţiei obţinute.

30. Într-un sistem de simulare, variabilele de ieşire pot depinde de:


1) agenda generată de o rutină eveniment;
2) numărul de iteraţii ale algoritmului de simulare;
3) numărul de momente de timp;
4) structura logică a modelului de simulare considerat;
5) operatorul simulării;
6) variabilele de intrare;
7) parametrii de intrare;
8) tipul de ceas al simulării.
Indicaţi combinaţia corectă:
a) (1,2,8);
b) (3,4,5);
c) (6,7,8);
d) (4,6,7);
e) (2,5,6).

31. În cazul unui algoritm cu ceas variabil, creşterea ceasului este dată de:
a) lungimea intervalului dintre un eveniment anterior şi un eveniment următor;
b) intervalul de timp de la starea actuală la momentul apariţiei celui mai apropiat
eveniment viitor;
c) intervalul de timp dintre două evenimente ulterioare;
d) lungimea intervalului de timp dintre primul şi ultimul eveniment considerat;
e) intervalul de timp dintre două modificări consecutive ale parametrilor de intrare.

32. Selectaţi varianta falsă din afirmaţiile referitoare la precizia şi proprietăţile metodei
Monte Carlo. Pentru ca rezultatele obţinute cu ajutorul metodei Monte Carlo să poată fi
concludente trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte:
a) dacă după n experimente s-a determinat o valoare medie statistică (m) a unei variabile
aleatoare, atunci valoarea medie reală se va situa în intervalul [m - ∆, m + ∆]
b) precizia metodei este determinată de numărul de încercări independente şi variaţia lor;
c) numărul de încercări variază direct proporţional cu probabilitatea de realizare a
fenomenului analizat;
d) precizia metodei poate fi estimată corect pe parcursul desfăşurării calculelor;
e) nu este recomandată folosirea metodei pentru studiul unor procese cu probabilitate mică,
deoarece ar presupune un număr foarte mare de cicluri de simulare.

33. Indicaţi care din afirmaţiile următoare referitoare la tehnica simulării este falsă:
a) simularea reprezintă o tehnică de realizare a experimentelor cu calculatorul, care
presupune construirea unor modele matematice şi logice care descriu comportarea unui
sistem real de-a lungul unei perioade mari de timp.
b) prin soluţiile exacte pe care le oferă, simularea este o tehnică de cercetare eficientă
pentru fenomenele reale dificil de studiat analitic.
c) după construirea modelului, simularea constă în variaţia variabilelor şi parametrilor de
intrare cu scopul de a deduce, ca rezultat al calculelor, efectele asupra variabilelor de ieşire.
d) modelele de simulare au caracter procedural.
e) rezolvarea modelelor de simulare se bazează pe prelucrarea unor experimente create în
cadrul sistemului.
34. Trecerea de la “sistemul real” (organizaţia) la “modelul real” (modelul de simulare) se
realizează prin:
a) utilizarea unor date simulate.
b) observări şi măsurători.
c) utilizarea unor date analitice.
d) modelul abstract.
e) urmărirea concordanţei datelor din sistemul real cu cele oferite de model.

35. Algoritmii euristici permit obţinerea unei soluţii:


a) simple şi economice.
b) optime.
c) suboptimale.
d) optimă cu o anumită probabilitate.
e) suboptimală cu o anumită probabilitate.

36. În cazul problemei de programare liniară multidimensională:


a) se determină trei valori pentru fiecare funcţie de eficienţă: optimă, probabilă, pessimă.
b) se înlocuiesc funcţiile de optim cu funcţii de extrapolare.
c) se construieşte o funcţie-sinteză de utilitate cu semnificaţie economică.
d) se ajunge la o soluţie optimă în raport cu toate funcţiile obiectiv ale problemei.
e) se înlocuiesc funcţiile obiectiv cu funcţiile de utilitate ponderate cu coeficienţi de
importanţă.

37. În cazul optimizării liniare multicriteriale:


a) valoarea funcţiei-sinteză de utilitate are semnificaţie economică.
b) soluţia obţinută prin optimizarea unei funcţii-sinteză de utilitate în sens von Neumann -
Morgenstern este dominată în raport cu celelalte soluţii.
c) oricare dintre soluţiile dominate obţinute prin optimizarea în raport cu acelaşi sistem de
restricţii poate fi utilizată în procesul decizional.
d) soluţiile obţinute prin rezolvarea separată a problemei în raport cu fiecare criteriu sunt
soluţii nedominate între ele.
e) soluţia obţinută prin optimizarea unei funcţii-sinteză de utilitate în sens von Neumann
Morgenstern este o soluţie optimă în raport cu toate funcţiile obiectiv.

38. În cazul programării robuste, folosite pentru rezolvarea unor probleme de programare
liniară:
a) coeficienţii variabilelor sunt mărimi vagi.
b) vectorul termenilor liberi este alcătuit din mărimi vagi.
c) atât coeficienţii variabilelor, cât şi vectorul termenilor liberi pot fi mărimi vagi.
d) coeficienţii variabilelor nu pot fi mărimi vagi.
e) vectorul termenilor liberi nu poate fi alcătuit din mărimi vagi.

39. Optimizarea flexibilă reprezintă:


a) o metodă de rezolvare a problemelor decizionale multicriteriale.
b) o metodologie de stabilire a ipotezelor de lucru şi a condiţiilor în care s-au produs
fenomenele economice.
c) o metodă de programare liniară în care coeficienţii variabilelor şi/sau vectorul
termenilor liberi sunt mulţimi vagi.
d) o metodă de găsire a soluţiei optime după o căutare laborioasă.
e) un mod de abordare a problemelor economice bazat pe introducerea unor variabile care
să poată reflecta atât imprecizia cât şi diferitele “nuanţe” care apar în practica unei
organizaţii.

40. Metoda euristică de alocare a resurselor ADC/RESURSE:


a) programează activităţile unui proiect în funcţie de resurse astfel încât să nu fie depăşit
termenul prestabilit de finalizare a proiectului.
b) programează activităţile unui proiect astfel încât să se realizeze nivelarea consumului
din fiecare resursă în jurul disponibilului de resursă.
c) impune programarea tuturor activităţilor la termenele minime de începere şi admite
depăşirea disponibilului din anumite resurse.
d) impune programarea tuturor activităţilor la termenele maxime de începere şi admite
depăşirea disponibilului din anumite resurse.
e) programează activităţile unui proiect astfel încât să nu fie depăşit disponibilul din
fiecare resursă şi admite prelungirea termenului prestabilit de finalizare a proiectului.

41. Rezolvarea modelelor de simulare se face prin:


a) prelucrarea unor experimente create în cadrul sistemului.
b) deducţie.
c) compararea cu modul de rezolvare a unor probleme asemănătoare.
d) capacitatea intuitivă a decidentului.
e) prin prelucrarea unor serii de date din trecut.

42. Simularea nu permite, în general:


a) structurarea mai bună a problemei investigate.
b) realizarea experimentelor cu calculatorul electronic.
c) testarea diferitelor căi de acţiune care nu pot fi formulate direct în cadrul modelului.
d) determinarea formei funcţionale de exprimare a legăturilor dintre fenomenele cercetate
şi estimarea valorilor parametrului modelului.
e) optimizarea unor probleme care fac obiectul deciziei.

43. Spre deosebire de programarea liniară sau programarea dinamică, simularea nu se


bazează pe un model analitic. Aceasta presupune că rezultatele obţinute prin simulare sunt:
a) valori optime.
b) aproximări ale unor valori reale.
c) simplificate.
d) euristice.
e) nerealiste.

44. Simularea este concepută ca un joc în care partenerii sunt:


a) algoritmul şi sistemul.
b) omul şi sistemul.
c) omul şi calculatorul.
d) omul şi modelul.
e) modelul şi calculatorul.

45. Totalitatea agendelor memorate la un moment dat în timpul executării unui program
de simulare se numeşte:
a) rutină eveniment.
b) joc.
c) pas al simulării.
d) partidă.
e) calendarul evenimentelor.

46. Selectaţi afirmaţia falsă. Structura globală comună a tuturor programelor de simulare
bazate pe regula evenimentului următor conţine:
a) rutina principală de optimizare a problemei.
b) rutina de comutaţie.
c) rutine eveniment.
d) rutina de iniţializare a jocului.
e) rutina rezumat mutare.

47. Etapele pentru realizarea experimentului de simulare sunt:


1) formularea problemei.
2) construirea algoritmului simulării.
3) estimarea parametrilor caracteristicilor operative.
4) formularea modelului de simulare.
5) programarea experimentelor de simulare.
6) validarea sistemului de simulare.
7) culegerea şi prelucrarea preliminară a datelor reale.
8) evaluarea performanţelor modelului în special prin teste de concordanţă.
Arătaţi varianta corectă care cuprinde primele trei etape ale realizării
experimentului de simulare:
a) (1,4,7)
b) (1,2,3)
c) (2,3,4)
d) (1,4,5)
e) (1,6,8)

48. Numerele pseudoaleatoare satisfac unele din următoarele condiţii:


1) sunt statistic interdependente.
2) nu sunt reproductibile.
3) sunt repartizate uniform într-un interval dat.
4) funcţia de repartiţie este stabilă.
5) şirul generat are o perioadă de repetiţie mare.
6) funcţia de repartiţie se schimbă în timpul rulării programului de simulare.
7) perioada de repetiţie nu se poate predetermina.
8) generarea lor nu necesită utilizarea calculatorului electronic.
Indicaţi combinaţia corectă:
a) (1,2,4)
b) (3,6,7)
c) (3,4,5)
d) (1,4,5)
e) (2,6,7)

49. Care din următoarele proprietăţi nu este adevărată în legătură cu numerele


pseudoaleatoare:
a) sunt independente statistic.
b) sunt reproductibile.
c) sunt repartizate uniform într-un interval dat.
d) funcţia de repartiţie nu este stabilă (se modifică în timpul rulării programului de
simulare).
e) şirul generat are o perioadă de repetiţie mare ce poate fi predeterminată.

50. Numerele pseudoaleatoare:


a) sunt repartizate uniform pe axa numerelor reale.
b) nu sunt statistic independente.
c) nu sunt reproductibile.
d) au aceleaşi caracteristici cu numerele aleatoare.
e) sunt generate cu ajutorul calculatorului.

51. Metoda de simulare Monte Carlo:


a) este eficientă în cazul unor procese cu probabilitate mică.
b) este eficientă pentru fundamentarea deciziilor optime.
c) se aplică în cazul unei probleme de reoptimizare.
d) este eficientă pentru determinarea structurii optime a ofertei de mărfuri.
e) nu este eficientă în cazul unor procese cu probabilitate mică.

52. Selectaţi afirmaţia falsă. Metoda de simulare Monte Carlo:


a) stă la baza procedurilor de generare a proceselor stochastice sau de căutare a unor
puncte într-un domeniu.
b) nu poate fi aplicată în cazul unor procese de stocare complexe, în care cererea şi
intervalele de timp între două aprovizionări sunt variabile aleatoare.
c) are la bază unele concluzii rezultate din teoremele limită ale teoriei probabilităţilor.
d) este o metodă de modelare a variabilelor aleatoare în scopul calculării caracteristicilor
repartiţiilor lor.
e) în cadrul programului de simulare se obţin diferite evaluări, ierarhizări care permit
fundamentarea deciziei economice.

53. Departamentul de marketing al S.C. BETA S.A. a realizat un studiu de piaţă pentru
a estima preţul de vânzare al unui produs nou X2000. Pe baza distribuţiei de probabilitate a
preţului s-au realizat experimente de simulare. Rezultatele simulării s-au obţinut cu
produsul informatic QM/ Simulation/ Monte Carlo Simulation:
Program: Simulation / Monte Carlo Simulation
Problem Title: Simularea pretului produsului X2000
***** Program Output *****
------------------------------------
Cumulative
Value Probability
------------------------------------
Category 1 300.000 0.050
Category 2 500.000 0.200
Category 3 700.000 0.400
Category 4 900.000 0.700
Category 5 1100.000 0.950
Category 6 1300.000 1.000
------------------------------------
Number of Runs 5000
Average Value 831.16
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
Pentru realizarea simulării s-au generat:
a) 1100 numere aleatoare ;
b) 1300 numere aleatoare;
c) 5000 numere aleatoare;
d) 83116 numere aleatoare;
e) un număr necunoscut de numere aleatoare.

54. Departamentul de marketing al S.C. BETA S.A. a realizat un studiu de piaţă pentru
a estima preţul de vânzare al unui produs nou X2000. Pe baza distribuţiei de probabilitate a
preţului s-au realizat experimente de simulare. Rezultatele simulării s-au obţinut cu
produsul informatic QM/ Simulation/ Monte Carlo Simulation:
Program: Simulation / Monte Carlo Simulation
Problem Title: Simularea pretului produsului X2000
***** Program Output *****
------------------------------------
Cumulative
Value Probability
------------------------------------
Category 1 300.000 0.050
Category 2 500.000 0.200
Category 3 700.000 0.400
Category 4 900.000 0.700
Category 5 1100.000 0.950
Category 6 1300.000 1.000
------------------------------------
Number of Runs 5000
Average Value 831.16
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
În experimentele de simulare Monte Carlo preţul de vânzare de 900 u.m. are asociat
următorul interval de numere aleatoare:
a) [0,05; 0,20);
b) [0,20; 0,40);
c) [0,70; 0,95);
d) [0,40; 0,70);
e) [0,95; 1,00)

55. Departamentul de marketing al S.C. BETA S.A. a realizat un studiu de piaţă pentru
a estima preţul de vânzare al unui produs nou X2000. Pe baza distribuţiei de probabilitate a
preţului s-au realizat experimente de simulare. Rezultatele simulării s-au obţinut cu
produsul informatic QM/ Simulation/ Monte Carlo Simulation:
Program: Simulation / Monte Carlo Simulation
Problem Title: Simularea pretului produsului X2000
***** Program Output *****
------------------------------------
Cumulative
Value Probability
------------------------------------
Category 1 300.000 0.050
Category 2 500.000 0.200
Category 3 700.000 0.400
Category 4 900.000 0.700
Category 5 1100.000 0.950
Category 6 1300.000 1.000
------------------------------------
Number of Runs 5000
Average Value 831.16
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
În timpul simulării, cu ajutorul unui generator de numere aleatoare, uniform repartizate în
intervalul [0, 1), a fost generat numărul 0,820. Preţul asociat acestuia prin metoda Monte
Carlo este:
a) 300 u.m.;
b) 500 u.m.;
c) 700 u.m.;
d) 900 u.m.;
e) 1100 u.m.

56. Departamentul de marketing al S.C. BETA S.A. a realizat un studiu de piaţă pentru a
estima vânzările unui produs nou P1. Pe baza distribuţiei de probabilitate a vânzărilor
estimate, s-au realizat experimente de simulare. Rezultatele simulării s-au obţinut cu
produsul informatic QM/ Simulation/ Monte Carlo Simulation:
Program: Simulation / Monte Carlo Simulation
Problem Title : Distributia vanzarilor a lui P1
***** Program Output *****
------------------------------------
Cumulative
Value Probability
------------------------------------
Category 1 300.000 0.200
Category 2 400.000 0.550
Category 3 500.000 0.800
Category 4 600.000 0.950
Category 5 700.000 1.000
------------------------------------
Number of Runs 6000
Average Value 449.300
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
În experimentele de simulare Monte Carlo cantitatea de 500 bucăţi are asociat
următorul interval de numere aleatoare:
a) [0,55; 0,80)
b) [0,2; 0,55)
c) [0; 0,2)
d) [0,80; 0,95)
e) [0,95; 1)

57. Departamentul de marketing al S.C. BETA S.A. a realizat un studiu de piaţă pentru a
estima vânzările unui produs nou P1. Pe baza distribuţiei de probabilitate a vânzărilor
estimate, s-au realizat experimente de simulare. Rezultatele simulării s-au obţinut cu
produsul informatic QM/ Simulation/ Monte Carlo Simulation:
Program: Simulation / Monte Carlo Simulation
Problem Title : Distributia vanzarilor a lui P1
***** Program Output *****
------------------------------------
Cumulative
Value Probability
------------------------------------
Category 1 300.000 0.200
Category 2 400.000 0.550
Category 3 500.000 0.800
Category 4 600.000 0.950
Category 5 700.000 1.000
------------------------------------
Number of Runs 6000
Average Value 449.300
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
Pentru realizarea simulării s-au generat:
a) 1000 numere aleatoare.
b) 700 numere aleatoare.
c) 6000 numere aleatoare.
d) 449300 numere aleatoare.
e) un număr necunoscut de numere aleatoare.

58. Departamentul de marketing al S.C. BETA S.A. a realizat un studiu de piaţă pentru a
estima vânzările unui produs nou P1. Pe baza distribuţiei de probabilitate a vânzărilor
estimate, s-au realizat experimente de simulare. Rezultatele simulării s-au obţinut cu
produsul informatic QM/ Simulation/ Monte Carlo Simulation:
Program: Simulation / Monte Carlo Simulation
Problem Title : Distributia vanzarilor a lui P1
***** Program Output *****
------------------------------------
Cumulative
Value Probability
------------------------------------
Category 1 300.000 0.200
Category 2 400.000 0.550
Category 3 500.000 0.800
Category 4 600.000 0.950
Category 5 700.000 1.000
------------------------------------
Number of Runs 6000
Average Value 449.300
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
În timpul simulării, cu ajutorul unui generator de numere aleatoare, uniform
repartizate în intervalul [0, 1), a fost generat numărul 0,87. Cantitatea asociată acestuia prin
metoda Monte Carlo este:
a) 300 bucăţi.
b) 400 bucăţi.
c) 500 bucăţi.
d) 600 bucăţi.
e) 700 bucăţi.

59. Societatea comerciala PRODA S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. produsele AS1,
AS2 şi AS3 folosind resursele M1, M2, M3. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară rezolvat cu produsul informatic WINQSB/ Lp -
ilp:
LP “Structura de producţie pentru luna aprilie”
Minimize 65x1+42x2+33x3 (Cheltuieli totale)
C1: x1+x2+x3>=157 (mii tone, cantitatea totală contractată din produsele AS1,
AS2 şi AS3)
C2: .5x1+3x2+x3<=200 (tone, disponibil resursa M1)
C3: 2x2+3x3<=300 (tone, disponibil resursa M2)
C4: 1.5x1+x2+2x3<=220 (tone, disponibil resursa M3)
X1 >=0, X2 >=0, X3 >=0
Combined Report for “Structura de productie”
Decision Solution Unit Cost Total Reduced Basis Allowable Allowable
Variable Value or Contribution Cost Status Min. c(j) Max. c(j)
Profit c(j)

X1 96.667 65.00 6283.333 0 basic 37.50 M


X2 45.667 42.00 1918.000 0 basic -95.00 97.00
X3 14.667 33.00 484.000 0 basic -M 60.40
ObjectiveFunction(Min.)= 8685.333
Left Hand Right Hand Slack Shadow Allowable Allowable
Constraint Side Side or Sur Price Min. RHS Max. RHS
plus

C1 157.000 >= 157.00 0 142.667 134.545 162.50


C2 200.000 <= 200.00 0 -18.333 156.000 298.80
C3 135.333 <= 300.00 164.67 0 135.333 M
C4 220.000 <= 220.00 0 -45.667 211.200 258.00

Indicaţi răspunsul corect:


Creşterea cantităţii totale contractate de la 157 mii tone la 160 mii tone de produse AS1,
AS2 şi AS3 va determina:
a) cheltuieli totale de 9113,334 u.m. fără modificarea programului de producţie;
b) cheltuieli totale de 9113,334 u.m. fără modificarea preţurilor umbră;
c) menţinerea nivelului cheltuielilor optime şi menţinerea programului de producţie;
d) cheltuieli totale de 9470 u.m. şi scoaterea lui AS3 din programul de producţie;
e) cheltuieli totale de 9470 u.m. şi menţinerea programului de producţie.

60. Societatea comerciala PRODA S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. produsele AS1,
AS2 şi AS3 folosind resursele M1, M2, M3. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară rezolvat cu produsul informatic WINQSB/ Lp -
ilp:
LP “Structura de producţie pentru luna aprilie”
Minimize 65x1+42x2+33x3 (Cheltuieli totale)
C1: x1+x2+x3>=157 (mii tone, cantitatea totală contractată din produsele AS1,
AS2 şi AS3)
C2: .5x1+3x2+x3<=200 (tone, disponibil resursa M1)
C3: 2x2+3x3<=300 (tone, disponibil resursa M2)
C4: 1.5x1+x2+2x3<=220 (tone, disponibil resursa M3)
X1 >=0, X2 >=0, X3 >=0
Combined Report for “Structura de productie”
Decision Solution Unit Cost Total Reduced Basis Allowable Allowable
Variable Value or Contribution Cost Status Min. c(j) Max. c(j)
Profit c(j)

X1 96.667 65.00 6283.333 0 basic 37.50 M


X2 45.667 42.00 1918.000 0 basic -95.00 97.00
X3 14.667 33.00 484.000 0 basic -M 60.40
ObjectiveFunction(Min.)= 8685.333
Left Hand Right Hand Slack Shadow Allowable Allowable
Constraint Side Side or Sur Price Min. RHS Max. RHS
plus

C1 157.000 >= 157.00 0 142.667 134.545 162.50


C2 200.000 <= 200.00 0 -18.333 156.000 298.80
C3 135.333 <= 300.00 164.67 0 135.333 M
C4 220.000 <= 220.00 0 -45.667 211.200 258.00

Indicaţi răspunsul corect:


Reducerea costurilor de producţie la 1000 tone produs AS2 de la 42 u.m. la 40 u.m. va
determina:
a) reducerea cheltuielilor totale cu 95 u.m. şi modificarea programului de producţie;
b) reducerea cheltuielilor totale cu 95 u.m. fără modificarea programului de producţie;
c) reducerea cheltuielilor totale cu 91,334 u.m. şi modificarea programului de producţie;
d) reducerea cheltuielilor totale cu 91,334 u.m. fără modificarea programului de
producţie;
e) cheltuieli totale de 1826,666 u.m. fără modificarea programului de producţie.

61. Societatea comerciala PRODA S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. produsele AS1,
AS2 şi AS3 folosind resursele M1, M2, M3. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară rezolvat cu produsul informatic WINQSB/ Lp -
ilp:
LP “Structura de producţie pentru luna aprilie”
Minimize 65x1+42x2+33x3 (Cheltuieli totale)
C1: x1+x2+x3>=157 (mii tone, cantitatea totală contractată din produsele AS1,
AS2 şi AS3)
C2: .5x1+3x2+x3<=200 (tone, disponibil resursa M1)
C3: 2x2+3x3<=300 (tone, disponibil resursa M2)
C4: 1.5x1+x2+2x3<=220 (tone, disponibil resursa M3)
X1 >=0, X2 >=0, X3 >=0
Combined Report for “Structura de productie”
Decision Solution Unit Cost Total Reduced Basis Allowable Allowable
Variable Value or Contribution Cost Status Min. c(j) Max. c(j)
Profit c(j)

X1 96.667 65.00 6283.333 0 basic 37.50 M


X2 45.667 42.00 1918.000 0 basic -95.00 97.00
X3 14.667 33.00 484.000 0 basic -M 60.40
ObjectiveFunction(Min.)= 8685.333
Left Hand Right Hand Slack Shadow Allowable Allowable
Constraint Side Side or Sur Price Min. RHS Max. RHS
plus

C1 157.000 >= 157.00 0 142.667 134.545 162.50


C2 200.000 <= 200.00 0 -18.333 156.000 298.80
C3 135.333 <= 300.00 164.67 0 135.333 M
C4 220.000 <= 220.00 0 -45.667 211.200 258.00

Indicaţi răspunsul corect:


Achiziţionarea unei cantităţi suplimentare de 20 tone resursă M1 va conduce la:
a) creşterea cheltuielilor totale cu 1300 u.m. fără modificarea programului de producţie;
b) creşterea cheltuielilor totale cu 1300 u.m. şi modificarea programului de producţie;
c) reducerea cheltuielilor totale cu 366,66 u.m. fără modificarea programului de
producţie;
d) reducerea cheltuielilor totale cu 366,66 u.m. şi modificarea programului de producţie;
e) menţinerea cheltuielilor totale şi a programului de producţie.

62. Societatea comerciala PRODA S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. produsele AS1,
AS2 şi AS3 folosind resursele M1, M2, M3. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară rezolvat cu produsul informatic WINQSB/ Lp -
ilp:
LP “Structura de producţie pentru luna aprilie”
Minimize 65x1+42x2+33x3 (Cheltuieli totale)
C1: x1+x2+x3>=157 (mii tone, cantitatea totală contractată din
produsele AS1, AS2 şi AS3)
C2: .5x1+3x2+x3<=200 (tone, disponibil resursa M1)
C3: 2x2+3x3<=300 (tone, disponibil resursa M2)
C4: 1.5x1+x2+2x3<=220 (tone, disponibil resursa M3)
X1 >=0, X2 >=0, X3 >=0

Combined Report for “Structura de productie”


Decision Solution Unit Total Reduced Basis Allowable Allowable
Variable Value Cost or Contribution Cost Status Min. c(j) Max. c(j)
Profit
c(j)
X1 96.667 65.00 6283.333 0 basic 37.50 M
X2 45.667 42.00 1918.000 0 basic -95.00 97.00
X3 14.667 33.00 484.000 0 basic -M 60.40
ObjectiveFunction(Min.)= 8685.333
Left Right Hand Slack Shadow Allowable Allowable
Constrai Hand Side or Sur Price Min. RHS Max. RHS
nt Side plus
C1 157.000 >= 157.00 0 142.667 134.545 162.50
C2 200.000 <= 200.00 0 -18.333 156.000 298.80
C3 135.333 <= 300.00 164.67 0 135.333 M
C4 220.000 <= 220.00 0 -45.667 211.200 258.00

Parametric Analysis for “Structura de productie” -- Objective Function


Range From To From To Leaving Entering
Coeff. Coeff. OBJ OBJ Slope Variable Variable
of X1 of X1 Value Value
1 65.00 M 8685.33 M 96.67
2 65.00 37.50 8685.33 6027.00 96.67 X3 Slack_C2
3 37.50 -M 6027.00 -M 126.00

Parametric Analysis for “Structura de productie” -- Right-Hand-Side


From RHS To RHS From To Leaving Entering
Range of C1 of C1 OBJ OBJ Slope Variable Variable
Value Value
1 157.000 162.500 8685.33 9470.00 142.67 X3
2 162.500 Infinity Infeasib
3 157.000 134.545 8685.33 5481.82 142.67 Slack_C3 Slack_C4
4 134.545 114.286 5481.82 4157.14 65.38 X1 Slack_C2
5 114.286 100.000 4157.14 3300.00 60.00 X2 Slack_C3
6 100.00 0.00 3300.00 0.00 33.00 X3 Surplus_C1
7 0 -M 0.00 0 0

Indicaţi răspunsul corect:


În cazul unui cost de producţie de 30 u.m pentru 1000 tone produs AS1, programul
optim de producţie presupune:
a) realizarea a 126 mii tone AS1 şi cheltuieli totale mai mici de 6027 u.m.
b) realizarea a 126 mii tone AS1 şi cheltuieli mai mari de 6027 u.m.
c) cheltuieli mai mici de 6027 u.m fără modificarea programului de producţie.
d) reducerea cantităţii totale de produse realizate cu 126 mii tone şi cheltuieli totale mai
mici de 6027 u.m.
e) creşterea cantităţii totale de produse realizate cu 126 mii tone şi cheltuieli totale mai
mari de 6027 u.m.

63. Societatea comerciala PRODA S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. produsele AS1,
AS2 şi AS3 folosind resursele M1, M2, M3. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară rezolvat cu produsul informatic WINQSB/ Lp -
ilp:
LP “Structura de producţie pentru luna aprilie”
Minimize 65x1+42x2+33x3 (Cheltuieli totale)
C1: x1+x2+x3>=157 (mii tone, cantitatea totală contractată din
produsele AS1, AS2 şi AS3)
C2: .5x1+3x2+x3<=200 (tone, disponibil resursa M1)
C3: 2x2+3x3<=300 (tone, disponibil resursa M2)
C4: 1.5x1+x2+2x3<=220 (tone, disponibil resursa M3)
X1 >=0, X2 >=0, X3 >=0

Combined Report for “Structura de productie”


Decision Solution Unit Total Reduced Basis Allowable Allowable
Variable Value Cost or Contribution Cost Status Min. c(j) Max. c(j)
Profit
c(j)
X1 96.667 65.00 6283.333 0 basic 37.50 M
X2 45.667 42.00 1918.000 0 basic -95.00 97.00
X3 14.667 33.00 484.000 0 basic -M 60.40
ObjectiveFunction(Min.)= 8685.333
Left Right Hand Slack Shadow Allowable Allowable
Constrai Hand Side or Sur Price Min. RHS Max. RHS
nt Side plus
C1 157.000 >= 157.00 0 142.667 134.545 162.50
C2 200.000 <= 200.00 0 -18.333 156.000 298.80
C3 135.333 <= 300.00 164.67 0 135.333 M
C4 220.000 <= 220.00 0 -45.667 211.200 258.00

Parametric Analysis for “Structura de productie” -- Objective Function


Range From To From To Leaving Entering
Coeff. Coeff. OBJ OBJ Slope Variable Variable
of X1 Of X1 Value Value
1 65.00 M 8685.33 M 96.67
2 65.00 37.50 8685.33 6027.00 96.67 X3 Slack_C2
3 37.50 -M 6027.00 -M 126.00

Parametric Analysis for “Structura de productie” -- Right-Hand-Side


From RHS To RHS From To Leaving Entering
Range of C1 Of C1 OBJ OBJ Slope Variable Variable
Value Value
1 157.000 162.500 8685.33 9470.00 142.67 X3
2 162.500 Infinity Infeasib
3 157.000 134.545 8685.33 5481.82 142.67 Slack_C3 Slack_C4
4 134.545 114.286 5481.82 4157.14 65.38 X1 Slack_C2
5 114.286 100.000 4157.14 3300.00 60.00 X2 Slack_C3
6 100.00 0.00 3300.00 0.00 33.00 X3 Surplus_C1
7 0 -M 0.00 0 0

Indicaţi răspunsul corect:


Reducerea cantităţii contractate de la 157 mii tone la 100 mii tone va conduce la:
a) reducerea cheltuielilor totale cu 8132,019 u.m.;
b) reducerea cheltuielilor totale cu 5385,333 u.m.;
c) reducerea cheltuielilor totale cu 6170 u.m.;
d) reducerea cheltuielilor totale cu 4528,19 u.m.;
e) reducerea cheltuielilor totale cu 2181,818 u.m;

64. Societatea comerciala PRODA S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. produsele AS1,
AS2 şi AS3 folosind resursele M1, M2, M3. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară rezolvat cu produsul informatic WINQSB/ Lp -
ilp:
LP “Structura de producţie pentru luna aprilie”
Minimize 65x1+42x2+33x3 (Cheltuieli totale)
C1: x1+x2+x3>=157 (mii tone, cantitatea totală contractată din
produsele AS1, AS2 şi AS3)
C2: .5x1+3x2+x3<=200 (tone, disponibil resursa M1)
C3: 2x2+3x3<=300 (tone, disponibil resursa M2)
C4: 1.5x1+x2+2x3<=220 (tone, disponibil resursa M3)
X1 >=0, X2 >=0, X3 >=0

Combined Report for “Structura de productie”


Decision Solution Unit Total Reduced Basis Allowable Allowable
Variable Value Cost or Contribution Cost Status Min. c(j) Max. c(j)
Profit
c(j)
X1 96.667 65.00 6283.333 0 basic 37.50 M
X2 45.667 42.00 1918.000 0 basic -95.00 97.00
X3 14.667 33.00 484.000 0 basic -M 60.40
ObjectiveFunction(Min.)= 8685.333
Left Right Hand Slack Shadow Allowable Allowable
Constrai Hand Side or Sur Price Min. RHS Max. RHS
nt Side plus
C1 157.000 >= 157.00 0 142.667 134.545 162.50
C2 200.000 <= 200.00 0 -18.333 156.000 298.80
C3 135.333 <= 300.00 164.67 0 135.333 M
C4 220.000 <= 220.00 0 -45.667 211.200 258.00

Parametric Analysis for “Structura de productie” -- Objective Function


Range From To From To Leaving Entering
Coeff. Coeff. OBJ OBJ Slope Variable Variable
of X1 of X1 Value Value
1 65.00 M 8685.33 M 96.67
2 65.00 37.50 8685.33 6027.00 96.67 X3 Slack_C2
3 37.50 -M 6027.00 -M 126.00

Parametric Analysis for “Structura de productie” -- Right-Hand-Side


From RHS To RHS From To Leaving Entering
Range of C1 of C1 OBJ OBJ Slope Variable Variable
Value Value
1 157.000 162.500 8685.33 9470.00 142.67 X3
2 162.500 Infinity Infeasib
3 157.000 134.545 8685.33 5481.82 142.67 Slack_C3 Slack_C4
4 134.545 114.286 5481.82 4157.14 65.38 X1 Slack_C2
5 114.286 100.000 4157.14 3300.00 60.00 X2 Slack_C3
6 100.00 0.00 3300.00 0.00 33.00 X3 Surplus_C1
7 0 -M 0.00 0 0

Indicaţi răspunsul corect:


În cazul parametrizării de forma (157 + λ) a cantităţii totale contractate,
pentru λ ∈ [-42,714; -22,455]:
a) produsul AS1 va fi scos din programul de producţie pentru luna aprilie a.c.
b) produsul AS2 va fi scos din programul de producţie pentru luna aprilie a.c.
c) produsul AS3 va fi scos din programul de producţie pentru luna aprilie a.c.
d) resursa M2 va fi utilizată integral, dar resursa M3 nu va fi utilizată integral pentru
realizarea programului de producţie al lunii aprilie a.c.
e) se va realiza producţie suplimentară.
65. Secţia de piese de schimb a S.C. SERV S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. piesele
ST1, ST2, ST3 cu materialele M1 şi M2. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară în numere întregi rezolvat cu produsul informatic
QM/ All Integer Programming:
Program: All Integer Programming
Problem Title : Structura de producţie ptr. luna aprilie
***** Input Data *****
Max. Z = 6x1 + 9x2 + 11.3x3 (profitul total)
Subject to
C1 2x1 + 1x2 + 4x3 <= 250 (disponibil M1)
C2 3x1 + 2x2 + 1x3 <= 280 (disponibil M2)
C3 1x1 >= 30 (comandă fermă pentru ST1)
***** Program Output *****
------------------------------ ------------------------------
Level 0 1219.571 Level 3 Right Node 1198.400
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.429 x 2 78.000
x 3 27.143 x 3 28.000
------------------------------ ------------------------------
Level 1 Left Node 1217.030 Level 2 Right Node 1211.100
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.300 x 1 31.000
x 2 81.000 x 2 80.000
x 3 27.100 x 3 27.000
------------------------------ ------------------------------
Level 2 Left Node 1216.925 Level 1 Right Node 1211.800
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.000 x 2 82.000
x 3 27.250 x 3 26.000
------------------------------ ------------------------------
Level 3 Left Node 1214.100 ***** End of Output *****
------------------------------
x 1 30.000
x 2 81.000
x 3 27.000
------------------------------

Indicaţi răspunsul corect:


In luna aprilie a.c. producţia optimă pentru produsul ST2 este:
a) 81,429 piese;
b) 80 piese;
c) 81piese;
d) 82 piese;
e) 78 piese

66. Secţia de piese de schimb a S.C. SERV S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. piesele
ST1, ST2, ST3 cu materialele M1 şi M2. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară în numere întregi rezolvat cu produsul informatic
QM/ All Integer Programming:
Program: All Integer Programming
Problem Title : Structura de producţie ptr. luna aprilie
***** Input Data *****
Max. Z = 6x1 + 9x2 + 11.3x3 (profitul total)
Subject to
C1 2x1 + 1x2 + 4x3 <= 250 (disponibil M1)
C2 3x1 + 2x2 + 1x3 <= 280 (disponibil M2)
C3 1x1 >= 30 (comandă fermă pentru ST1)
***** Program Output *****
------------------------------ ------------------------------
Level 0 1219.571 Level 3 Right Node 1198.400
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.429 x 2 78.000
x 3 27.143 x 3 28.000
------------------------------ ------------------------------
Level 1 Left Node 1217.030 Level 2 Right Node 1211.100
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.300 x 1 31.000
x 2 81.000 x 2 80.000
x 3 27.100 x 3 27.000
------------------------------ ------------------------------
Level 2 Left Node 1216.925 Level 1 Right Node 1211.800
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.000 x 2 82.000
x 3 27.250 x 3 26.000
------------------------------ ------------------------------
Level 3 Left Node 1214.100 ***** End of Output *****
------------------------------
x 1 30.000
x 2 81.000
x 3 27.000
------------------------------

Indicaţi răspunsul corect:


Contribuţia produselor ST3 la profitul total optim este:
a) 1214,1 u.m.;
b) 306,7154 u.m.;
c) 305,1 u.m.;
d) 316,4 u.m.;
e) 293,8 u.m.

67. Secţia de piese de schimb a S.C. SERV S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. piesele
ST1, ST2, ST3 cu materialele M1 şi M2. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară în numere întregi rezolvat cu produsul informatic
QM/ All Integer Programming:
Program: All Integer Programming
Problem Title : Structura de producţie ptr. luna aprilie
***** Input Data *****
Max. Z = 6x1 + 9x2 + 11.3x3 (profitul total)
Subject to
C1 2x1 + 1x2 + 4x3 <= 250 (disponibil M1)
C2 3x1 + 2x2 + 1x3 <= 280 (disponibil M2)
C3 1x1 >= 30 (comandă fermă pentru ST1)
***** Program Output *****
------------------------------ ------------------------------
Level 0 1219.571 Level 3 Right Node 1198.400
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.429 x 2 78.000
x 3 27.143 x 3 28.000
------------------------------ ------------------------------
Level 1 Left Node 1217.030 Level 2 Right Node 1211.100
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.300 x 1 31.000
x 2 81.000 x 2 80.000
x 3 27.100 x 3 27.000
------------------------------ ------------------------------
Level 2 Left Node 1216.925 Level 1 Right Node 1211.800
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.000 x 2 82.000
x 3 27.250 x 3 26.000
------------------------------ ------------------------------
Level 3 Left Node 1214.100 ***** End of Output *****
------------------------------
x 1 30.000
x 2 81.000
x 3 27.000
------------------------------

Indicaţi răspunsul corect:


Profitul total optim al producţiei atelierului de piese de schimb în luna aprilie a.c.
este:
a) 1219,571 u.m.
b) 1211,8 u.m.
c) 1214,1 u.m.
d) 1198,4 u.m.
e) 1211,1 u.m.

68. Secţia de piese de schimb a S.C. SERV S.A. poate realiza în luna aprilie a.c. piesele
ST1, ST2, ST3 cu materialele M1 şi M2. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară în numere întregi rezolvat cu produsul informatic
QM/ All Integer Programming:
Program: All Integer Programming
Problem Title : Structura de producţie ptr. luna aprilie
***** Input Data *****
Max. Z = 6x1 + 9x2 + 11.3x3 (profitul total)
Subject to
C1 2x1 + 1x2 + 4x3 <= 250 (disponibil M1)
C2 3x1 + 2x2 + 1x3 <= 280 (disponibil M2)
C3 1x1 >= 30 (comandă fermă pentru ST1)
***** Program Output *****
------------------------------ ------------------------------
Level 0 1219.571 Level 3 Right Node 1198.400
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.429 x 2 78.000
x 3 27.143 x 3 28.000
------------------------------ ------------------------------
Level 1 Left Node 1217.030 Level 2 Right Node 1211.100
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.300 x 1 31.000
x 2 81.000 x 2 80.000
x 3 27.100 x 3 27.000
------------------------------ ------------------------------
Level 2 Left Node 1216.925 Level 1 Right Node 1211.800
------------------------------ ------------------------------
x 1 30.000 x 1 30.000
x 2 81.000 x 2 82.000
x 3 27.250 x 3 26.000
------------------------------ ------------------------------
Level 3 Left Node 1214.100 ***** End of Output *****
------------------------------
x 1 30.000
x 2 81.000
x 3 27.000
------------------------------

Indicaţi răspunsul corect:


În arborele binar, soluţia optimă se află la:
a) nivelul 0.
b) nivelul 1, nodul drept.
c) nivelul 2, nodul drept.
d) nivelul 3, nodul drept.
e) nivelul 3, nodul stâng.

69. În luna iulie a.c. S.C. PRODN S.A. va realiza produsele noi N1, N2 şi N3.
Obiectivele echipei manageriale sunt: realizarea vănzărilor prevăzute pentru produsele noi,
cheltuieli materiale minime, utilizarea cât mai completă a timpului de lucru al utilajelor şi
minimizarea timpului suplimentar de lucru. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară multicriterială rezolvat cu produsul informatic
WINQSB:
GP “Program de productie multicriterial”
Min:G1 dminus4 + dminus5 + dminus6
Min:G2 dplus3
Min:G3 dplus1+dminus2
C1: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus1 - dplus1=680 (limita superioara pentru timpul de
lucru al utilajelor)
C2: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus2 - dplus2=600 (limita inferioara pentru timpul de
lucru al utilajelor)
C3: 250X1+125X2+140X3+ dminus3-dplus3=50000 (cheltuieli materiale totale minime)
C4: X1+dminus4-dplus4=100 (volumul vanzarilor pentru N1)
C5: X2+dminus5-dplus5=150 (volumul vanzarilor pentru N2)
C6: X3+dminus6-dplus6=50 (volumul vanzarilor pentru N3)
X1>=0, X2>=0, X3>=0, dminus1>=0, dplus1>=0, dminus2>=0, dplus2>=0, dminus3>=0,
dplus3 >=0, dminus4>=0, dplus4>=0, dminus5>=0, dplus5 >=0, dminus6>=0, dplus6>=0
Solution Summary for “Program de productie multicriterial”
Decision Solution Basis Reduced Cost Reduced Cost Reduced Cost
Variable Value Status Goal 1 Goal 2 Goal 3
X1 100.00 basic 0 0 0
X2 150.00 basic 0 0 0
X3 50.00 basic 0 0 0
dminus1 0 At bound 0 0 1.00
dplus1 95.00 basic 0 0 0
dminus2 0 At bound 0 0 1.00
dplus2 175.00 basic 0 0 0
dminus3 0 At bound 0 1.00 0
dplus3 750.00 basic 0 0 0
dminus4 0 At bound 1.00 -250.00 -2.00
dplus4 0 At bound 0 250.00 2.00
dminus5 0 At bound 1.00 -125.00 -3.00
dplus5 0 At bound 0 125.00 3.00
dminus6 0 At bound 1.00 -140.00 -2.50
dplus6 0 At bound 0 140.00 2.50
Goal 1: Minimize G1 = 0
Goal 2: Minimize G2 = 750.00
Goal 3: Minimize G3 = 95.00

Sensitivity Analysis of the Right-Hand-Sides for “Program de productie multicriterial”


Constraint Right Hand Allowable Allowable Shadow Shadow Shadow
Side Min. RHS Max. RHS Price Price Price
Goal 1 Goal 2 Goal 3
C1 = 680.00 -M 775.00 0 0 -1.00
C2 = 600.00 -M 775.00 0 0 0
C3 = 50000.00 -M 50750.00 0 -1.00 0
C4 = 100.00 97.00 M 0 250.00 2.00
C5 = 150.00 144.00 M 0 125.00 3.00
C6 = 50.00 44.64 M 0 140.00 2.50

Indicaţi răspunsul corect:


Programul de producţie în luna iulie a.c. se caracterizează prin:
a) realizarea volumului prevăzut pentru vânzări;
b) folosirea utilajului sub limita inferioară prevăzută pentru timpul de lucru;
c) 175 ore de lucru peste limita superioară prevăzută pentru timpul de lucru al utilajului;
d) cheltuieli materiale totale de 50000 u.m.;
e) cheltuieli materiale totale de 49250 u.m.

70. În luna iulie a.c. S.C. PRODN S.A. va realiza produsele noi N1, N2 şi N3.
Obiectivele echipei manageriale sunt: realizarea vănzărilor prevăzute pentru produsele
noi, cheltuieli materiale minime, utilizarea cât mai completă a timpului de lucru al
utilajelor şi minimizarea timpului suplimentar de lucru. Programul optim de producţie a
fost obţinut cu ajutorul unui model de programare liniară multicriterială rezolvat cu
produsul informatic WINQSB:
GP “Program de productie multicriterial”
Min:G1 dminus4 + dminus5 + dminus6
Min:G2 dplus3
Min:G3 dplus1+dminus2
C1: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus1 - dplus1=680 (limita superioara pentru timpul de
lucru al utilajelor)
C2: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus2 - dplus2=600 (limita inferioara pentru timpul de
lucru al utilajelor)
C3: 250X1+125X2+140X3+ dminus3-dplus3=50000 (cheltuieli materiale totale minime)
C4: X1+dminus4-dplus4=100 (volumul vanzarilor pentru N1)
C5: X2+dminus5-dplus5=150 (volumul vanzarilor pentru N2)
C6: X3+dminus6-dplus6=50 (volumul vanzarilor pentru N3)
X1>=0, X2>=0, X3>=0, dminus1>=0, dplus1>=0, dminus2>=0, dplus2>=0, dminus3>=0,
dplus3 >=0, dminus4>=0, dplus4>=0, dminus5>=0, dplus5 >=0, dminus6>=0, dplus6>=0
Solution Summary for “Program de productie multicriterial”
Decision Solution Basis Reduced Cost Reduced Cost Reduced Cost
Variable Value Status Goal 1 Goal 2 Goal 3
X1 100.00 basic 0 0 0
X2 150.00 basic 0 0 0
X3 50.00 basic 0 0 0
dminus1 0 at bound 0 0 1.00
dplus1 95.00 basic 0 0 0
dminus2 0 at bound 0 0 1.00
dplus2 175.00 basic 0 0 0
dminus3 0 at bound 0 1.00 0
dplus3 750.00 basic 0 0 0
dminus4 0 at bound 1.00 -250.00 -2.00
dplus4 0 at bound 0 250.00 2.00
dminus5 0 at bound 1.00 -125.00 -3.00
dplus5 0 at bound 0 125.00 3.00
dminus6 0 at bound 1.00 -140.00 -2.50
dplus6 0 at bound 0 140.00 2.50
Goal 1: Minimize G1 = 0
Goal 2: Minimize G2 = 750.00
Goal 3: Minimize G3 = 95.00

Sensitivity Analysis of the Right-Hand-Sides for “Program de productie multicriterial”


Constraint Right Hand Allowable Allowable Shadow Shadow Shadow
Side Min. RHS Max. RHS Price Price Price
Goal 1 Goal 2 Goal 3
C1 = 680.00 -M 775.00 0 0 -1.00
C2 = 600.00 -M 775.00 0 0 0
C3 = 50000.00 -M 50750.00 0 -1.00 0
C4 = 100.00 97.00 M 0 250.00 2.00
C5 = 150.00 144.00 M 0 125.00 3.00
C6 = 50.00 44.64 M 0 140.00 2.50

Indicaţi răspunsul corect:


Cheltuielile materiale totale ocazionate de realizarea programului de producţie al lunii iulie
a.c. sunt:
a) 50000 u.m.;
b) 50750 u.m.;
c) 49250 u.m.;
d) 750 u.m.;
e) 50095 u.m.

71. În luna iulie a.c. S.C. PRODN S.A. va realiza produsele noi N1, N2 şi N3. Obiectivele
echipei manageriale sunt: realizarea vânzărilor prevăzute pentru produsele noi, cheltuieli
materiale minime, utilizarea cât mai completă a timpului de lucru al utilajelor şi
minimizarea timpului suplimentar de lucru. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară multicriterială rezolvat cu produsul informatic
WINQSB:
GP “Program de productie multicriterial”
Min:G1 dminus4 + dminus5 + dminus6
Min:G2 dplus3
Min:G3 dplus1+dminus2
C1: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus1 - dplus1=680 (limita superioara pentru
timpul de lucru al utilajelor)
C2: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus2 - dplus2=600 (limita inferioara pentru
timpul de lucru al utilajelor)
C3: 250X1+125X2+140X3+ dminus3-dplus3=50000 (cheltuieli materiale
totale minime)
C4: X1+dminus4-dplus4=100 (volumul vanzarilor pentru N1)
C5: X2+dminus5-dplus5=150 (volumul vanzarilor pentru N2)
C6: X3+dminus6-dplus6=50 (volumul vanzarilor pentru N3)
X1>=0, X2>=0, X3>=0, dminus1>=0, dplus1>=0, dminus2>=0, dplus2>=0,
dminus3>=0, dplus3 >=0, dminus4>=0, dplus4>=0, dminus5>=0, dplus5
>=0, dminus6>=0, dplus6>=0
Solution Summary for “Program de productie multicriterial”
Decision Solution Basis Reduced Reduced Reduced
Variable Value Status Cost Cost Cost
Goal 1 Goal 2 Goal 3
X1 100.00 basic 0 0 0
X2 150.00 basic 0 0 0
X3 50.00 basic 0 0 0
dminus1 0 at bound 0 0 1.00
dplus1 95.00 basic 0 0 0
dminus2 0 at bound 0 0 1.00
dplus2 175.00 basic 0 0 0
dminus3 0 at bound 0 1.00 0
dplus3 750.00 basic 0 0 0
dminus4 0 at bound 1.00 -250.00 -2.00
dplus4 0 at bound 0 250.00 2.00
dminus5 0 at bound 1.00 -125.00 -3.00
dplus5 0 at bound 0 125.00 3.00
dminus6 0 at bound 1.00 -140.00 -2.50
dplus6 0 at bound 0 140.00 2.50
Goal 1: Minimize G1 = 0
Goal 2: Minimize G2 = 750.00
Goal 3: Minimize G3 = 95.00

Sensitivity Analysis of the Right-Hand-Sides for “Program de productie


multicriterial”
Constrai Right Allowabl Allowabl Shadow Shadow Shadow
nt Hand e e Price Price Price
Side Min. RHS Max. RHS Goal 1 Goal 2 Goal 3
C1 = 680.00 -M 775.00 0 0 -1.00
C2 = 600.00 -M 775.00 0 0 0
C3 = 50000.00 -M 50750.00 0 -1.00 0
C4 = 100.00 97.00 M 0 250.00 2.00
C5 = 150.00 144.00 M 0 125.00 3.00
C6 = 50.00 44.64 M 0 140.00 2.50

Indicaţi răspunsul corect:


Priorităţile asociate obiectivelor sunt următoarele:
a) prioritatea 1 pentru toate obiectivele.
b) prioritatea 2 pentru timpul de lucru al utilajelor şi pentru cheltuielile materiale totale
minime.
c) prioritatea 2 pentru realizarea volumul vânzărilor şi prioritatea 1 pentru cheltuielile
materiale totale minime.
d) prioritatea 1 pentru realizarea volumul vânzărilor şi cheltuielile materiale totale minime,
prioritatea 2 pentru timpul de lucru al utilajelor.
e) prioritatea 1 pentru realizarea volumul vânzărilor, prioritatea 2 pentru cheltuielile
materiale totale minime şi prioritatea 3 pentru timpul de lucru al utilajelor.

72. În luna iulie a.c. S.C. PRODN S.A. va realiza produsele noi N1, N2 şi N3. Obiectivele
echipei manageriale sunt: realizarea vânzărilor prevăzute pentru produsele noi, cheltuieli
materiale minime, utilizarea cât mai completă a timpului de lucru al utilajelor şi
minimizarea timpului suplimentar de lucru. Programul optim de producţie a fost obţinut cu
ajutorul unui model de programare liniară multicriterială rezolvat cu produsul informatic
WINQSB/Gp-igp:
GP “Program de productie multicriterial”
Min:G1 dminus4 + dminus5 + dminus6
Min:G2 dplus3
Min:G3 dplus1+dminus2
C1: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus1 - dplus1=680 (limita superioara pentru
timpul de lucru al utilajelor)
C2: 2X1+3X2+2.5x3 + dminus2 - dplus2=600 (limita inferioara pentru
timpul de lucru al utilajelor)
C3: 250X1+125X2+140X3+ dminus3-dplus3=50000 (cheltuieli materiale
totale minime)
C4: X1+dminus4-dplus4=100 (volumul vanzarilor pentru N1)
C5: X2+dminus5-dplus5=150 (volumul vanzarilor pentru N2)
C6: X3+dminus6-dplus6=50 (volumul vanzarilor pentru N3)
X1>=0, X2>=0, X3>=0, dminus1>=0, dplus1>=0, dminus2>=0, dplus2>=0,
dminus3>=0, dplus3 >=0, dminus4>=0, dplus4>=0, dminus5>=0, dplus5
>=0, dminus6>=0, dplus6>=0
Solution Summary for “Program de productie multicriterial”
Decision Solution Basis Reduced Reduced Reduced
Variable Value Status Cost Cost Cost
Goal 1 Goal 2 Goal 3
X1 100.00 basic 0 0 0
X2 150.00 basic 0 0 0
X3 50.00 basic 0 0 0
dminus1 0 at bound 0 0 1.00
dplus1 95.00 basic 0 0 0
dminus2 0 at bound 0 0 1.00
dplus2 175.00 basic 0 0 0
dminus3 0 at bound 0 1.00 0
dplus3 750.00 basic 0 0 0
dminus4 0 at bound 1.00 -250.00 -2.00
dplus4 0 at bound 0 250.00 2.00
dminus5 0 at bound 1.00 -125.00 -3.00
dplus5 0 at bound 0 125.00 3.00
dminus6 0 at bound 1.00 -140.00 -2.50
dplus6 0 at bound 0 140.00 2.50
Goal 1: Minimize G1 = 0
Goal 2: Minimize G2 = 750.00
Goal 3: Minimize G3 = 95.00

Sensitivity Analysis of the Right-Hand-Sides for “Program de productie


multicriterial”
Constrai Right Allowabl Allowabl Shadow Shadow Shadow
nt Hand e e Price Price Price
Side Min. RHS Max. RHS Goal 1 Goal 2 Goal 3
C1 = 680.00 -M 775.00 0 0 -1.00
C2 = 600.00 -M 775.00 0 0 0
C3 = 50000.00 -M 50750.00 0 -1.00 0
C4 = 100.00 97.00 M 0 250.00 2.00
C5 = 150.00 144.00 M 0 125.00 3.00
C6 = 50.00 44.64 M 0 140.00 2.50

Indicaţi răspunsul corect:


Reducerea cantităţii de produs N1 de la 100 tone la 97 tone va determina:
a) creşterea cheltuielilor materiale totale cu 750 u.m. şi a timpului de lucru al utilajelor cu 6
ore.
b) creşterea cheltuielilor materiale totale cu 750 u.m. şi reducerea timpului de lucru al
utilajelor cu 6 ore.
c) reducerea cheltuielilor materiale totale cu 750 u.m. şi a timpului de lucru al utilajelor cu
6 ore.
d) reducerea cheltuielilor materiale totale cu 750 u.m. şi creşterea timpului de lucru al
utilajelor cu 6 ore.
e) cheltuieli materiale totale de 50750 u.m. şi timpul de lucru al utilajelor de 775 ore.

73. Conducerea S.C. RISA S.A. doreşte să lanseze în producţie unul din produsele noi
A100 şi B200 pentru care s-au estimat profiturile nete. Produsele au fost testate din punct
de vedere tehnic şi al cererii pe piaţă. Evaluarea arborelui decizional asociat acestei
probleme a fost realizată cu produsul informatic QM:
Program: Decision Theory / Decision Tree
Problem Title : Alegerea produsului nou
Type of Problem : Profit Problem
***** Program Output *****
---------------------------------------------------------------
Nodes Type Probability Payoff Decision
---------------------------------------------------------------
Lansare produs A100 1 ->2 Decision None 34.100<=choice
Lansare produs B200 1 ->3 Decision None 28.000
Distribuire rapidă 2 ->4 Event 0.300 18.000
Distribuire lentă 2 ->5 Event 0.700 16.100
Distribuire rapidă 3 ->6 Event 0.500 19.000
Distribuire lentă 3 ->7 Event 0.500 9.000
Acţiuni promotionale 4 ->8 Decision None 60.000<=choice
Acţiuni publicitare 4 ->9 Decision None 50.000
Acţiuni promotionale 5->10 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 5->11 Decision None 23.000<=choice
Acţiuni promotionale 6->12 Decision None 38.000<=choice
Acţiuni publicitare 6->13 Decision None 32.000
Acţiuni promotionale 7->14 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 7->15 Decision None 18.000<=choice
Cerere mare 8->16 Event 0.700 63.000
Cerere mică 8->17 Event 0.300 -3.000
Cerere mare 9->18 Event 0.800 56.000
Cerere mică 9->19 Event 0.200 -6.000
Cerere mare 10->20 Event 0.400 28.000
Cerere mică 10->21 Event 0.600 -12.000
Cerere mare 11->22 Event 0.700 35.000
Cerere mică 11->23 Event 0.300 -12.000
Cerere mare 12->24 Event 0.700 35.000
Cerere mică 12->25 Event 0.300 3.000
Cerere mare 13->26 Event 0.800 32.000
Cerere mică 13->27 Event 0.200 0.000
Cerere mare 14->28 Event 0.400 16.000
Cerere mică 14->29 Event 0.600 0.000
Cerere mare 15->30 Event 0.700 21.000
Cerere mică 15->31 Event 0.300 -3.000
---------------------------------------------------------------
The conditional payoff of solution : 34.100
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
Speranţa matematică a profitului net pentru varianta optimă este:
a) 18 u.m.;
b) 38 u.m.;
c) 23 u.m.;
d) 60 u.m.;
e) 34,1 u.m.

74. Conducerea S.C. RISA S.A. doreşte să lanseze în producţie unul din produsele noi
A100 şi B200 pentru care s-au estimat profiturile nete. Produsele au fost testate din punct
de vedere tehnic şi al cererii pe piaţă. Evaluarea arborelui decizional asociat acestei
probleme a fost realizată cu produsul informatic QM:
Program: Decision Theory / Decision Tree
Problem Title : Alegerea produsului nou
Type of Problem : Profit Problem
***** Program Output *****
---------------------------------------------------------------
Nodes Type Probability Payoff Decision
---------------------------------------------------------------
Lansare produs A100 1 ->2 Decision None 34.100<=choice
Lansare produs B200 1 ->3 Decision None 28.000
Distribuire rapidă 2 ->4 Event 0.300 18.000
Distribuire lentă 2 ->5 Event 0.700 16.100
Distribuire rapidă 3 ->6 Event 0.500 19.000
Distribuire lentă 3 ->7 Event 0.500 9.000
Acţiuni promotionale 4 ->8 Decision None 60.000<=choice
Acţiuni publicitare 4 ->9 Decision None 50.000
Acţiuni promotionale 5->10 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 5->11 Decision None 23.000<=choice
Acţiuni promotionale 6->12 Decision None 38.000<=choice
Acţiuni publicitare 6->13 Decision None 32.000
Acţiuni promotionale 7->14 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 7->15 Decision None 18.000<=choice
Cerere mare 8->16 Event 0.700 63.000
Cerere mică 8->17 Event 0.300 -3.000
Cerere mare 9->18 Event 0.800 56.000
Cerere mică 9->19 Event 0.200 -6.000
Cerere mare 10->20 Event 0.400 28.000
Cerere mică 10->21 Event 0.600 -12.000
Cerere mare 11->22 Event 0.700 35.000
Cerere mică 11->23 Event 0.300 -12.000
Cerere mare 12->24 Event 0.700 35.000
Cerere mică 12->25 Event 0.300 3.000
Cerere mare 13->26 Event 0.800 32.000
Cerere mică 13->27 Event 0.200 0.000
Cerere mare 14->28 Event 0.400 16.000
Cerere mică 14->29 Event 0.600 0.000
Cerere mare 15->30 Event 0.700 21.000
Cerere mică 15->31 Event 0.300 -3.000
---------------------------------------------------------------
The conditional payoff of solution : 34.100
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
Variantele optime în cele două etape ale procesului decizional privind alegerea
produsului nou care să fie lansat în fabricaţie sunt:
a) lansarea produsului A100 şi realizarea unor acţiuni promoţionale indiferent de
condiţiile de distribuire;
b) lansarea produsului A100 şi realizarea unor acţiuni publicitare indiferent de condiţiile
de distribuire
c) lansarea produsului A100 şi realizarea unor acţiuni promoţionale în cazul când s-a
reuşit distribuirea rapidă a produsului sau realizarea unor acţiuni publicitare în cazul când
s-a remarcat distribuirea lentă a produsului;
d) lansarea produsului A100 şi realizarea unor acţiuni publicitare în cazul când s-a reuşit
distribuirea rapidă a produsului sau realizarea unor acţiuni promoţionale în cazul când s-a
remarcat distribuirea lentă a produsului;
e) lansarea produsului A100 şi realizarea unor acţiuni promoţionale în cazul când cererea
produsului este mare sau realizarea unor acţiuni publicitare în cazul când cererea
produsului este mică.

75. Conducerea S.C. RISA S.A. doreşte să lanseze în producţie unul din produsele noi
A100 şi B200 pentru care s-au estimat profiturile nete. Produsele au fost testate din punct
de vedere tehnic şi al cererii pe piaţă. Evaluarea arborelui decizional asociat acestei
probleme a fost realizată cu produsul informatic QM:
Program: Decision Theory / Decision Tree
Problem Title : Alegerea produsului nou
Type of Problem : Profit Problem
***** Program Output *****

---------------------------------------------------------------
Nodes Type Probability Payoff Decision
---------------------------------------------------------------
Lansare produs A100 1 ->2 Decision None 34.100<=choice
Lansare produs B200 1 ->3 Decision None 28.000
Distribuire rapidă 2 ->4 Event 0.300 18.000
Distribuire lentă 2 ->5 Event 0.700 16.100
Distribuire rapidă 3 ->6 Event 0.500 19.000
Distribuire lentă 3 ->7 Event 0.500 9.000
Acţiuni promotionale 4 ->8 Decision None 60.000<=choice
Acţiuni publicitare 4 ->9 Decision None 50.000
Acţiuni promotionale 5->10 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 5->11 Decision None 23.000<=choice
Acţiuni promotionale 6->12 Decision None 38.000<=choice
Acţiuni publicitare 6->13 Decision None 32.000
Acţiuni promotionale 7->14 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 7->15 Decision None 18.000<=choice
Cerere mare 8->16 Event 0.700 63.000
Cerere mică 8->17 Event 0.300 -3.000
Cerere mare 9->18 Event 0.800 56.000
Cerere mică 9->19 Event 0.200 -6.000
Cerere mare 10->20 Event 0.400 28.000
Cerere mică 10->21 Event 0.600 -12.000
Cerere mare 11->22 Event 0.700 35.000
Cerere mică 11->23 Event 0.300 -12.000
Cerere mare 12->24 Event 0.700 35.000
Cerere mică 12->25 Event 0.300 3.000
Cerere mare 13->26 Event 0.800 32.000
Cerere mică 13->27 Event 0.200 0.000
Cerere mare 14->28 Event 0.400 16.000
Cerere mică 14->29 Event 0.600 0.000
Cerere mare 15->30 Event 0.700 21.000
Cerere mică 15->31 Event 0.300 -3.000
---------------------------------------------------------------
The conditional payoff of solution : 34.100
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
Valoarea nodului 6 este:
a) 9,5 u.m.
b) 19 u.m.
c) 32 u.m.
d) 38 u.m.
e) 70 u.m.

76. Conducerea S.C. RISA S.A. doreşte să lanseze în producţie unul din produsele noi
A100 şi B200 pentru care s-au estimat profiturile nete. Produsele au fost testate din punct
de vedere tehnic şi al cererii pe piaţă. Evaluarea arborelui decizional asociat acestei
probleme a fost realizată cu produsul informatic QM:
Program: Decision Theory / Decision Tree
Problem Title : Alegerea produsului nou
Type of Problem : Profit Problem
***** Program Output *****

---------------------------------------------------------------
Nodes Type Probability Payoff Decision
---------------------------------------------------------------
Lansare produs A100 1 ->2 Decision None 34.100<=choice
Lansare produs B200 1 ->3 Decision None 28.000
Distribuire rapidă 2 ->4 Event 0.300 18.000
Distribuire lentă 2 ->5 Event 0.700 16.100
Distribuire rapidă 3 ->6 Event 0.500 19.000
Distribuire lentă 3 ->7 Event 0.500 9.000
Acţiuni promotionale 4 ->8 Decision None 60.000<=choice
Acţiuni publicitare 4 ->9 Decision None 50.000
Acţiuni promotionale 5->10 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 5->11 Decision None 23.000<=choice
Acţiuni promotionale 6->12 Decision None 38.000<=choice
Acţiuni publicitare 6->13 Decision None 32.000
Acţiuni promotionale 7->14 Decision None 16.000
Acţiuni publicitare 7->15 Decision None 18.000<=choice
Cerere mare 8->16 Event 0.700 63.000
Cerere mică 8->17 Event 0.300 -3.000
Cerere mare 9->18 Event 0.800 56.000
Cerere mică 9->19 Event 0.200 -6.000
Cerere mare 10->20 Event 0.400 28.000
Cerere mică 10->21 Event 0.600 -12.000
Cerere mare 11->22 Event 0.700 35.000
Cerere mică 11->23 Event 0.300 -12.000
Cerere mare 12->24 Event 0.700 35.000
Cerere mică 12->25 Event 0.300 3.000
Cerere mare 13->26 Event 0.800 32.000
Cerere mică 13->27 Event 0.200 0.000
Cerere mare 14->28 Event 0.400 16.000
Cerere mică 14->29 Event 0.600 0.000
Cerere mare 15->30 Event 0.700 21.000
Cerere mică 15->31 Event 0.300 -3.000
---------------------------------------------------------------
The conditional payoff of solution : 34.100
***** End of Output *****
Indicaţi răspunsul corect:
a) 34,1 u.m.
b) 18 u.m.
c) 16,1 um.
d) 16,67 u.m.
e) 5,4 u.m.

77. Firma MERA S.A. îşi modernizează depozitul său cu un sistem automat de stocare.
Realizarea proiectului de modernizare presupune efectuarea unor activităţi specifice care
includ reproiectarea depozitului, alegerea echipamentului, achiziţionarea, instalarea şi
testarea lui, etc. Conducătorul proiectului a determinat durata totală minimă, durata totală
maximă, costurile optime asociate acestor durate de realizare a proiectului precum şi dutata
optimă în cazul unui buget dat. Analiza s-a efectuat pe baza rezultatelor furnizate de
produsul informatic WINQSB/ CPM-PERT/ Deterministic CPM:
Crashing Analysis for “ADC-Cost”
Activity Normal Crash Normal Crash Cost Sugge-sted Addi-tional Sugge-sted
Name Time Time Cost Time Cost Cost

A * 2 * 1.5 100 150 * 1.5 50 150


B 3 2 200 250 * 3 0 200
C * 4 * 3 300 375 * 3 75 375
D * 6 * 4.5 500 740 * 4.5 240 740
E 2 1.5 180 210 * 1.5 30 210
F 8 5.5 1000 1200 * 7.5 40 1040
Overall
Project: 12 9 2280 2925 9 435 2715

(* marchează activităţile critice)


Activity Analysis for “ADC-Cost” (After Crashing)
Activity On Critical Activity Earli-est Earli-est Latest Latest Slack
Name Path Time Start Finish Start Finish (LS- ES)

A Yes 1.5 0 1.5 0 1.5 0


B Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
C Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
D Yes 5.5 4.5 10 4.5 10 0
E Yes 2 0 2 0 2 0
F Yes 8 2 10 2 10 0
Project Completion Time = 10.00 weeks
Total Cost of Project = 2485.00 (Cost on CP = 2485.00)
Number of Critical Path(s) = 3

Indicaţi răspunsul corect:


Durata totală în care poate fi realizat proiectul de modernizare este cuprinsă în intervalul:
a) [10; 12] săptămâni;
b) [9; 10] săptămâni;
c) [9; 12] săptămâni;
d) [1,5; 9] săptămâni ;
e) [1,5; 12] săptămâni

78. Firma MERA S.A. îşi modernizează depozitul său cu un sistem automat de stocare.
Realizarea proiectului de modernizare presupune efectuarea unor activităţi specifice care
includ reproiectarea depozitului, alegerea echipamentului, achiziţionarea, instalarea şi
testarea lui, etc. Conducătorul proiectului a determinat durata totală minimă, durata totală
maximă, costurile optime asociate acestor durate de realizare a proiectului precum şi dutata
optimă în cazul unui buget dat. Analiza s-a efectuat pe baza rezultatelor furnizate de
produsul informatic WINQSB/ CPM-PERT/ Deterministic CPM:
Crashing Analysis for “ADC-Cost”
Activity Normal Crash Normal Crash Cost Sugge-sted Addi-tional Sugge-sted
Name Time Time Cost Time Cost Cost

A * 2 * 1.5 100 150 * 1.5 50 150


B 3 2 200 250 * 3 0 200
C * 4 * 3 300 375 * 3 75 375
D * 6 * 4.5 500 740 * 4.5 240 740
E 2 1.5 180 210 * 1.5 30 210
F 8 5.5 1000 1200 * 7.5 40 1040
Overall
Project: 12 9 2280 2925 9 435 2715

(* marchează activităţile critice)


Activity Analysis for “ADC-Cost” (After Crashing)
Activity On Critical Activity Earli-est Earli-est Latest Latest Slack
Name Path Time Start Finish Start Finish (LS- ES)

A Yes 1.5 0 1.5 0 1.5 0


B Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
C Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
D Yes 5.5 4.5 10 4.5 10 0
E Yes 2 0 2 0 2 0
F Yes 8 2 10 2 10 0
Project Completion Time = 10.00 weeks
Total Cost of Project = 2485.00 (Cost on CP = 2485.00)
Number of Critical Path(s) = 3

Indicaţi răspunsul corect:


Costul optim total pentru durata minimă de realizare a proiectului de modernizare este:
a) 2280 u.m.;
b) 2715 u.m.;
c) 2925 u.m.;
d) 2485 u.m.;
e) 435 u.m.

79. Firma MERA S.A. îşi modernizează depozitul său cu un sistem automat de stocare.
Realizarea proiectului de modernizare presupune efectuarea unor activităţi specifice care
includ reproiectarea depozitului, alegerea echipamentului, achiziţionarea, instalarea şi
testarea lui, etc. Conducătorul proiectului a determinat durata totală minimă, durata totală
maximă, costurile optime asociate acestor durate de realizare a proiectului precum şi dutata
optimă în cazul unui buget dat. Analiza s-a efectuat pe baza rezultatelor furnizate de
produsul informatic WINQSB/ CPM-PERT/ Deterministic CPM:
Crashing Analysis for “ADC-Cost”
Activity Normal Crash Normal Crash Sugge- Addi- Sugge-
Name Time Time Cost Cost sted tional sted
Time Cost Cost
A * 2 * 1.5 100 150 * 1.5 50 150
B 3 2 200 250 * 3 0 200
C * 4 * 3 300 375 * 3 75 375
D * 6 * 4.5 500 740 * 4.5 240 740
E 2 1.5 180 210 * 1.5 30 210
F 8 5.5 1000 1200 * 7.5 40 1040
Overall
12 9 2280 2925 9 435 2715
Project:
(* marchează activităţile critice)
Activity Analysis for “ADC-Cost” (After Crashing)
Activity On Activity Earli- Earli- Latest Latest Slack
Name Critical Time est est Start Finish (LS- ES)
Path Start Finish
A Yes 1.5 0 1.5 0 1.5 0
B Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
C Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
D Yes 5.5 4.5 10 4.5 10 0
E Yes 2 0 2 0 2 0
F Yes 8 2 10 2 10 0
Project Completion Time = 10.00 weeks
Total Cost of Project = 2485.00 (Cost on CP = 2485.00)
Number of Critical Path(s) = 3

Indicaţi răspunsul corect:


Costul total al proiectului de modernizare în cazul urgentării totale a tuturor
activităţilor este:
a) 2280 u.m.
b) 2715 u.m.
c) 2925 u.m.
d) 2485 u.m.
e) 435 u.m.

80. Firma MERA S.A. îşi modernizează depozitul său cu un sistem automat de stocare.
Realizarea proiectului de modernizare presupune efectuarea unor activităţi specifice care
includ reproiectarea depozitului, alegerea echipamentului, achiziţionarea, instalarea şi
testarea lui, etc. Conducătorul proiectului a determinat durata totală minimă, durata totală
maximă, costurile optime asociate acestor durate de realizare a proiectului precum şi dutata
optimă în cazul unui buget dat. Analiza s-a efectuat pe baza rezultatelor furnizate de
produsul informatic WINQSB/ CPM-PERT/ Deterministic CPM:
Crashing Analysis for “ADC-Cost”
Activity Normal Crash Normal Crash Sugge- Addi- Sugge-
Name Time Time Cost Cost sted tional sted
Time Cost Cost
A * 2 * 1.5 100 150 * 1.5 50 150
B 3 2 200 250 * 3 0 200
C * 4 * 3 300 375 * 3 75 375
D * 6 * 4.5 500 740 * 4.5 240 740
E 2 1.5 180 210 * 1.5 30 210
F 8 5.5 1000 1200 * 7.5 40 1040
Overall
12 9 2280 2925 9 435 2715
Project:
(* marchează activităţile critice)
Activity Analysis for “ADC-Cost” (After Crashing)
Activity On Activity Earli- Earli- Latest Latest Slack
Name Critical Time est est Start Finish (LS- ES)
Path Start Finish
A Yes 1.5 0 1.5 0 1.5 0
B Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
C Yes 3 1.5 4.5 1.5 4.5 0
D Yes 5.5 4.5 10 4.5 10 0
E Yes 2 0 2 0 2 0
F Yes 8 2 10 2 10 0
Project Completion Time = 10.00 weeks
Total Cost of Project = 2485.00 (Cost on CP = 2485.00)
Number of Critical Path(s) = 3

Indicaţi răspunsul corect:


Costul optim total pentru durata de 10 săptămâni este:
a) 2280 u.m.
b) 2715 u.m.
c) 2925 u.m.
d) 2485 u.m.
e) 435 u.m.

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 42 e
1 c 43 b
2 e 44 d
3 c 45 e
4 c 46 a
5 d 47 a
6 c 48 c
7 b 49 d
8 b 50 e
9 e 51 e
10 c 52 b
11 e 53 c
12 a 54 d
13 a 55 e
14 c 56 a
15 d 57 c
16 a 58 d
17 a 59 b
18 b 60 d
19 c 61 d
20 c 62 a
21 d 63 b
22 c 64 d
23 d 65 c
24 d 66 c
25 b 67 c
26 b 68 e
27 a 69 a
28 b 70 b
29 d 71 e
30 d 72 c
31 b 73 e
32 c 74 c
33 b 75 d
34 d 76 a
35 c 77 c
36 e 78 b
37 d 79 c
38 c 80 d
39 e
40 e
41 a
CAPITOLUL 14
MANAGEMENT ÎN CONSTRUCŢII

1. Atribuirea contractului de achiziţie publică a lucrărilor de construcţii este obligatorie


numai pentru:
a) lucrări de construcţii de locuinţe;
b) lucrări de construcţii finanţate din fondurile publice;
c) lucrări de construcţii finanţate de persoane fizice;
d) lucrări de construcţii realizate de antreprenori autohtoni;
e) lucrări de construcţii realizate de antreprenori străini.

2. Nu sunt considerate fonduri publice:


a) sumele alocate din bugetul de stat;
b) sumele alocate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) sumele alocate din bugetul asigurărilor sociale de sănătate;
d) sumele alocate din credite externe contractate sau garantate de stat;
e) sumele alocate din fonduri proprii ale mai multor agenţi economici.

3. Nu se includ între principiile ce stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică de


lucrări de construcţii:
Răspunsuri probabile:
1) valoarea contractului;
2) libera concurenţă;
3) eficienţa utilizării fondurilor publice;
4) durata de execuţie;
5) transparenţa;
6) tratamentul egal;
7) confidenţialitatea;
8) capitalul social al contractantului.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 4, 8
b) 2, 3, 4
c) 4, 5, 6
d) 2, 6, 7
e) 1, 7, 8

4. Nu fac parte dintre condiţiile (cumulative) necesare iniţierii aplicării procedurii pentru
atribuirea contractului de achiziţie publică:
Răspunsuri probabile:
1) contractul este cuprins în programul anual al achiziţiilor publice;
2) a fost publicat un anunţ de intenţie (dacă valoarea contractului este egală sau mai
mare decât echivalentul în lei a 750.000 euro);
3) sunt asigurate, pentru anul în curs, fondurile necesare;
4) este întocmită documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei;
5) este constituită comisia de evaluare;
6) executantul este din aceeaşi localitate cu autoritatea contractantă;
7) lucrarea se va realiza în maximum un an;
8) s-a demarat activitatea de proiectare pentru acest contract.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2, 5
b) 2, 3, 6
c) 3, 4, 7
d) 6, 7, 8
e) 4, 5, 6

5. Nu constituie procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică:


a) licitaţia deschisă;
b) licitaţia restrânsă;
c) negocierea;
d) cererea de ofertă;
e) încredinţarea directă.

6. Care dintre următoarele atribuţii nu revine comisiei de evaluare într-o licitaţie


deschisă?
a) deschiderea ofertelor;
b) verificarea îndeplinirii de către ofertanţi a condiţiilor referitoare la eligibilitate,
înregistrare, capacitate tehnică şi economico-financiară;
c) calificarea ofertanţilor care îndeplinesc condiţiile;
d) examinarea ofertelor depuse de ofertanţii calificaţi şi clarificarea acestora;
e) corectarea ofertelor greşite.

7. Care dintre următoarele proceduri pentru atribuirea contractului de achiziţie publică se


desfăşoară în trei etape?
a) licitaţie deschisă;
b) licitaţie restrânsă;
c) negociere competitivă;
d) cerere de ofertă;
e) negociere cu o singură sursă.

8. Care dintre următoarele proceduri pentru atribuirea contractului de achiziţie publică se


desfăşoară în două etape?
a) licitaţie deschisă;
b) licitaţie restrânsă;
c) negociere competitivă;
d) cerere de ofertă;
e) negociere cu o singură sursă.

9. Autoritatea contractantă este obligată să publice în Monitorul Oficial al României, cu


ocazia organizării unei proceduri pentru atribuirea contractului de achiziţie publică,
următoarele tipuri de anunţuri:
Răspunsuri probabile:
1) anunţ de intenţie;
2) anunţ de participare;
3) anunţ de corectare;
4) anunţ de revizuire;
5) anunţ de anulare;
6) anunţ de atribuire a contractului de achiziţie publică;
7) preanunţ;
8) anunţ de respingere.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2, 5
b) 1, 2, 6
c) 3, 4, 5
d) 3, 6, 8
e) 4, 7, 8

10. Pentru participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică în


România un executant străin are:
a) aceleaşi drepturi cu un executant român;
b) drepturi suplimentare faţă de un participant român;
c) acelaşi regim de participare de care beneficiază executantul român în ţara în care
executantul este rezident;
d) drepturi mai mici decât cele atribuite unui executant român;
e) interdicţie de participare.

11. Pentru aplicarea procedurii de licitaţie deschisă numărul de executanţi care au dreptul
să depună ofertă este:
a) cel stabilit de comisia de evaluare;
b) cel puţin cinci;
c) nelimitat (dar nu mai mic de doi);
d) cel mult cinci;
e) cuprins între doi şi cinci.

12. Pentru ca procedura de licitaţie deschisă să poată să se desfăşoare trebuie ca numărul


executanţilor care au depus ofertă să fie:
a) cel stabilit de comisia de evaluare;
b) foarte mare;
c) minimum doi;
d) minimum cinci;
e) maximum cinci.

13. Dacă, la repetarea procedurii de licitaţie publică deschisă depun ofertă mai puţin de
doi ofertanţi atunci comisia de evaluare poate lua două din următoarele decizii:
Răspunsuri probabile:
1) atribuirea contractului de achiziţie publică ofertantului care a depus ofertă;
2) repetarea procedurii;
3) refacerea documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei;
4) schimbarea componenţei comisiei de evaluare;
5) reducerea exigenţelor privind criteriile de selecţie a ofertanţilor;
6) acceptarea unor oferte dezavantajoase.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2
b) 1, 3
c) 2, 4
d) 3, 5
e) 4, 6

14. Dreptul de participare la prima etapă de selectare a aplicării procedurii de licitaţie


restrânsă sau prin negociere competitivă cu anunţ de participare îl are:
a) numai executantul care a elaborat şi oferte alternative;
b) numai executantul care a mai colaborat cu autoritatea contractantă;
c) numai executantul care produce şi materialele necesare;
d) orice executant;
e) orice executant din aceeaşi localitate cu autoritatea contractantă.

15. Autoritatea contractantă are dreptul de a stabili candidaţii selectaţi:


a) în funcţie de numărul de salariaţi;
b) în funcţie de capacitatea financiară;
c) în funcţie de lucrările pe care le-au executat anterior;
d) numai dintre executanţii autohtoni;
e) numai dintre candidaţii calificaţi.

16. Prezentarea scrisorii de interes şi a documentelor de calificare se face pe cheltuiala:


a) candidatului (ofertantului);
b) autorităţii contractante;
c) consultantului;
d) furnizorului de materiale;
e) furnizorului de utilaje.

17. Candidatul calificat (la prima etapă a licitaţiei restrânse sau negocierii competitive)
pote deveni, prin hotărârea comisiei de evaluare:
a) ofertant;
b) candidat selectat;
c) executant căruia i s-a adjudecat lucrarea publică;
d) executant preferat;
e) candidat reţinut pentru selecţii viitoare.

18. Nu este eligibil ofertantul care se află în una din următoarele situaţii:
Răspunsuri probabile:
1) este în stare de faliment ori lichidare;
2) are de returnat credite pe termen scurt;
3) are de returnat credite pe termen lung;
4) furnizează informaţii false în documentele prezentate;
5) nu a mai executat nici o lucrare pentru autoritatea contractantă;
6) nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile a impozitelor şi taxelor către stat;
7) nu a prezentat lista subcontractanţilor;
8) nu a mai colaborat cu proiectantul lucrării scoase la licitaţie.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 3, 7
b) 1, 4, 6
c) 2, 3, 6
d) 4, 5, 8
e) 5, 7, 8

19. Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei se întocmeşte, obligatoriu, de


către:
a) autoritatea contractantă;
b) executant;
c) ofertant;
d) contractant;
e) banca finanţatoare.

20. În documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei nu se includ:


Răspunsuri probabile:
1) informaţii generale privind autoritatea contractantă;
2) caietul de sarcini;
3) cerinţele minime de calificare şi documentele pentru probarea acestora;
4) instrucţiuni privind modul de elaborare şi prezentare a propunerii financiare;
5) studiul de prefezabilitate;
6) devizul general;
7) informaţii privind criteriul aplicat pentru atribuirea contractului de achiziţie publică;
8) studiul de oportunitate.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 3, 8
b) 2, 6, 7
c) 3, 5, 7
d) 5, 6, 8
e) 2, 4, 5

21. Clarificările asupra documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei sunt făcute,
în scris, de către autoritatea contractantă şi transmise:
a) băncilor finanţatoare;
b) tuturor executantilor (antreprenorilor);
c) tuturor executantilor (antreprenorilor) care au obţinut documentaţia pentru elaborarea
şi prezentarea ofertei;
d) executanţilor care au cerut, în mod expres, clarificările;
e) executanţilor care prezintă oferte acceptabile.
22. Dintre documentele care însoţesc oferta nu fac parte:
Răspunsuri probabile:
1) scrisoarea de înaintare;
2) garanţia pentru participare;
3) garanţia de bună execuţie;
4) documentele de calificare;
5) propunerea tehnică;
6) propunerea financiară;
7) studiul de fezabilitate;
8) garanţia bancară.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 5, 6
b) 2, 3, 8
c) 4, 5, 6
d) 4, 6, 7
e) 3, 7, 8

23. Propunerea tehnică (documentaţie ce însoţeşte oferta) nu cuprinde, în mod


obligatoriu:
a) programul calităţii;
b) graficul de execuţie a lucrării;
c) listele cuprinzând cantităţile de lucrări;
d) fişele tehnice aferente listelor cuprinzând cantităţile de utilaje şi echipamente
tehnologice;
e) propuneri de soluţii constructive pentru lucrarea scoasă la licitaţie.

24. În cadrul propunerii financiare ofertantul va completa, pe lângă formularul de ofertă,


următoarele formulare:
Răspunsuri probabile:
1) valoarea totală a lucrării ce urmează a fi executată, inclusiv taxa pe valoarea adăugată
(distinct);
2) valoarea consumurilor totale de resurse materiale;
3) valoarea consumurilor totale cu forţa de muncă;
4) valoarea profitului aşteptat;
5) valoarea creditului bancar contractat pentru lucrare;
6) cifra de afaceri din ultimul an;
7) valoarea utilajelor de construcţii din gestiunea ofertantului;
8) structura forţei de muncă a ofertantului.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2, 3
b) 2, 3, 5
c) 1, 4, 7
d) 3, 4, 8
e) 5, 6, 8

25. Depunerea ofertei alternative este permisă numai:


a) pentru ofertanţii care au compartiment de proiectare;
b) împreună cu oferta de bază;
c) pentru lucrări cu valoarea de peste un miliard lei;
d) pentru lucrări de construcţii de locuinţe;
e) pentru construcţii care se execută în regie.

26. Garanţia pentru participare la licitaţie se poate constitui sub următoarele forme:
Răspunsuri probabile:
1) scrisoare de garanţie bancară în favoarea executantului;
2) scrisoare de garanţie bancară în favoarea autorităţii contractante;
3) ordin de plată în contul autorităţii contractante;
4) ordin de plată în favoarea executantului;
5) lichidităţi şi/sau titluri de valoare, depuse la casieria autorităţii contractante;
6) lichidităţi în casieria executantului;
7) titluri de valoare depuse în banca executantului;
8) angajamente verbale.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 4, 6
b) 2, 3, 5
c) 1, 6, 7
d) 2, 3, 8
e) 6, 7, 8

27. Autoritatea contractantă are dreptul să vireze garanţia de participare în bugetul


propriu atunci când ofertantul se află în una dintra situaţiile:
Răspunsuri probabile:
1) îşi retrage oferta în perioada de valabilitate a acesteia;
2) nu constituie garanţia de bună execuţie dacă oferta sa este declarată câştigătoare;
3) a prezentat oferta cu valoarea cea mai mare;
4) nu a prezentat şi o ofertă alternativă;
5) refuză să semneze contractul de achiziţie publică atunci când oferta sa este declarată
câştigătoare;
6) refuză să execute o lucrare necuprinsă în documentele licitaţiei;
7) închiriază peste jumătate din utilajele de construcţii necesare executării lucrării;
8) subcontractează o parte din lucrări.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 3, 7
b) 1, 2, 5
c) 2, 3, 4
d) 4, 5, 6
e) 6, 7, 8

28. Comisia de evaluare constituită de autoritatea contractantă pentru atribuirea unui


contract de achiziţie publică răspunde de:
Răspunsuri probabile:
1) exactitatea calculelor din oferte;
2) existenţa tuturor documentelor solicitate în cadrul ofertelor;
3) verificarea eligibilităţii, înregistrării şi a îndeplinirii criteriilor referitoare la
capacitatea tehnică şi economico-financiară de către ofertanţi;
4) deschiderea, examinarea şi evaluarea ofertelor;
5) stabilirea mărimii ofertei;
6) stabilirea ofertei câştigătoare;
7) asigurarea numărului minim de ofertanţi;
8) corectitudinea datelor înscrise în oferte.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 3, 5
b) 3, 4, 5
c) 3, 4, 6
d) 4, 6, 8
e) 2, 7, 8

29. Comisia de evaluare poate respinge o ofertă în următoarele cazuri:


Răspunsuri probabile:
1) numărul ofertelor este prea mare;
2) membrii comisiei nu agreează ofertantul;
3) ofertantul nu este din aceeaşi localitate cu autoritatea contractantă;
4) oferta de bază nu respectă cerinţele prevăzute în documentaţia pentru elaborarea şi
prezentarea ofertei;
5) ofertantul nu trimite, în perioada precizată de comisia de evaluare, clarificările
solicitate;
6) explicaţiile solicitate pentru preţul redus nu sunt concludente;
7) ofertantul nu a mai executat o lucrare de această complexitate;
8) ofertantul realizează şi lucrări cu caracter industrial.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 3, 4
b) 2, 5, 6
c) 4, 5, 6
d) 2, 6, 7
e) 1, 3, 8

30. Conţinutul propunerii financiare poate suferi doar una dintre următoarele modificări:
a) modificări ale erorilor aritmetice;
b) modificări ale nivelului ofertei;
c) modificări ale preţurilor unitare;
d) modificări ale volumelor de lucrări;
e) modificări ale structurii lucrărilor.

31. Atribuirea contractului de lucrări publice de către comisia de evaluare se poate realiza
prin aplicarea criteriilor:
Răspunsuri probabile:
1) cifra de afaceri cea mai mare;
2) oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico- economic;
3) existenţa resurselor necesare executării lucrării;
4) preţul cel mai scăzut;
5) preţul cel mai apropiat de preţul mediu al tuturor ofertelor;
6) numărul de personal al ofertantului.
O singură combinaţie este corectǎ
a) 1, 3
b) 2, 4
c) 3, 5
d) 5, 6
e) 1, 5

32. Atribuirea contractului de achiziţie publică pe baza criteriului „oferta cea mai
avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic” presupune acordarea punctajului pe
baza următorilor factori de evaluare:
Răspunsuri probabile:
1) preţul ofertei;
2) mărimea cifrei de afaceri;
3) numărul de personal;
4) durata de execuţie;
5) capacitatea de producţie;
6) programul calităţii propus pentru execuţia lucrării;
7) organigrama compartimentului de ofertare;
8) structura personalului de execuţie.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2, 3
b) 1, 4, 6
c) 2, 4, 6
d) 3, 5, 7
e) 1, 3, 8

33. Anularea aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică se face
la propunerea autorităţii contractante (doar înaintea transmiterii comunicării privind
rezultatul aplicării procedurii) şi numai în următoarele circumstanţe:
Răspunsuri probabile:
1) nu s-a asigurat concurenţa necesară procedurii (numărul de ofertanţi este mai mic
decât cel prevăzut);
2) toţi ofertanţii sunt din altă localitate;
3) toţi ofertanţii sunt din alte ţări;
4) parte din oferte nu sunt corespunzătoare;
5) nici unul dintre ofertanţi nu a îndeplinit condiţiile de calificare prevăzute în
documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei;
6) au fost prezentate numai oferte necorespunzătoare;
7) un concurent al autorităţii contractante vrea să dezvolte un proiect similar;
8) una dintre oferte este mult subevaluată.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2, 3
b) 1, 5, 6
c) 2, 3, 4
d) 4, 5, 6
e) 6, 7, 8

34. Ofertele sunt considerate necorespunzătoare deoarece:


Răspunsuri probabile:
1) sunt însoţite de o ofertă alternativă;
2) sunt însoţite de propuneri de înlesniri financiare acordate de către ofertant;
3) sunt prezentate prea analitic;
4) sunt prezentate prea sintetic;
5) sunt prezentate pe hârtie neomologată;
6) sunt depuse după data limită de depunere a ofertelor;
7) propunerile pentru clauzele contractuale sunt în mod evident dezavantajoase pentru autoritatea contractan
8) propunerea financiară a fiecărei oferte depăşeşte valoarea fondurilor alocate pentru
îndeplinirea contractului de achiziţie publică.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2, 6
b) 2, 5, 7
c) 3, 4, 6
d) 5, 7, 8
e) 6, 7, 8

35. Constituie contravenţii, şi se sancţionează conform legii, următoarele infracţiuni:


Răspunsuri probabile:
1) efectuarea unei achiziţii publice prin eludarea sau încălcarea prevederilor Ordonanţei
de urgenţă privind achiziţiile publice;
2) retragerea ofertei înainte de deschiderea acesteia;
3) solicitarea unui preţ ofertă mai mare decît cel real;
4) transmiterea unei oferte incomplete;
5) transmiterea unui număr de exemplare mai mic decât cel solicitat în documentaţia
pentru elaborarea şi prezentarea ofertei;
6) neprezentarea unui reprezentant al ofertantului la şedinţa de deschidere a ofertelor;
7) aplicarea procedurii pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică în scopul
testării preţurilor pieţii;
8) aplicarea procedurii pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică fără
autorizaţii, avize, acorduri şi aprobări legale.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 7, 8
b) 1, 2, 3
c) 2, 6, 7
d) 4, 5, 8
e) 3, 4, 6
36. Autoritatea contractantă are obligaţia de a acorda o marjă de preferinţă internă pentru
ofertele care prevăd îndeplinirea contractului de achiziţie publică:
Răspunsuri probabile:
1) în cel mai scurt timp;
2) la cel mai mic preţ;
3) la cea mai bună calitate;
4) fără subantreprenori;
5) cu mână de lucru formată din cetăţeni români care reprezintă cel puţin 90% din totalul
mâinii de lucru;
6) cu produse de origine română;
7) cu subcontractanţi români care realizează minimum 65% din valoarea contractului de
lucrări;
8) cu subcontractanţi străini care realizează minimum 80% din valoarea contractului de
lucrări.
O singură combinaţie este corectă
a) 1, 2, 3
b) 1, 4, 6
c) 4, 7, 8
d) 5, 6, 8
e) 5, 6, 7

37. Organizarea în lanţ ritmic cu ritm constant sau modulat asigură o serie de avantaje,
printre care nu se cuprind:
1) reducerea consumurilor directe de materiale
2) continuitatea activităţii formaţiilor de muncă
3) specializarea muncitorilor
4) uniformitatea realizării volumelor de lucrări
5) policalificarea muncitorilor
6) durată de execuţie acceptabilă
7) aglomerare acceptabilă a fronturilor de lucru
8) reducerea consumurilor directe de manoperă
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 5, 8
b) 1, 3, 6
c) 2, 5, 8
d) 3, 4, 6
e) 3, 4, 7

38. Perioada de stabilitate a lanţului creşte, fără modificarea procesului complex, dacă:
a) creşte numărul de sectoare de lucru
b) creşte numărul de echipe de muncă folosite
c) creşte numărul de utilaje folosite
d) creşte gradul de specializare a muncitorilor
e) creşte ritmicitatea execuţiei lucrărilor

39. La organizarea în lanţ ritmic nu se asigură:


a) poli-calificarea muncitorilor ;
b) principiul continuităţii activităţii formaţiilor de lucru
c) principiul uniformităţii volumelor de lucrări
d) o productivitate acceptabilă a muncii
e) sincronizarea proceselor simple de muncă

40. Organizarea proceselor complexe după metoda de lucru în lanţ, solicită, în mod
obligatoriu, folosirea:
a) unui număr de formaţii de muncă specializate egal cu numărul de procese simple de
muncă
b) formaţiilor de muncă complexe
c) unui număr de formaţii specializate de două ori mai mic decât numărul proceselor
simple de muncă
d) unui număr de brigăzi complexe egal cu numărul proceselor simple de muncă
e) unui număr de loturi specializate mai mic decât numărul proceselor simple de muncă.

41. Un proces complex de “turnare beton armat” este format din trei procese simple cu
următoarele ritmuri de lucru: cofrare = 2 zile; armare = 2 zile; turnare beton = 2 zile şi se
va desfăşura, cu acelaşi volum de lucrări, după metoda de organizare în lanţ ritmic, pe
şase sectoare de lucru.
Să se calculeze perioadele de dezvoltare, stabilitate şi restrângere a lanţului, în
această ordine.
Răspunsuri probabile:
1)3 zile 2) 4 zile 3) 8 zile 4) 14 zile 5) 1 zi 6) 4 zile 7) 10 zile 8) 9 zile
a) 1, 2, 8
b) 5, 1, 7
c) 4, 3, 6
d) 5, 7, 8
e) 2, 3, 6

42. Un proces complex de “cofrare” este format din trei procese simple cu următoarele
ritmuri de lucru: debitare = 2 zile; executare panouri = 2 zile; montare cofraj = 2 zile şi se
va desfăşura, cu acelaşi volum de lucrări, după metoda de organizare în lanţ ritmic, pe
cinci sectoare de lucru.
Durata de execuţie a procesului complex pe toate sectoarele de lucru va fi de :
a) 12 zile
b) 16 zile
c) 10 zile
d) 6 zile
e) 14 zile

43. Un proces complex de “turnare beton armat” este format din trei procese simple cu
următoarele ritmuri de lucru: cofrare = 2 zile; armare = 2 zile; turnare beton = 2 zile şi se
va desfăşura, cu acelaşi volum de lucrări, după metoda de organizare în lanţ ritmic, pe
şase sectoare de lucru. Formaţiile de muncă au următoarea componenţă : cofrare –2
muncitori ; armare – 2 muncitori ; turnare beton – 2 muncitori.
Numărul de muncitori necesari în ziua a treisprezecea a programului va fi de :
a) 2
b) 4
c) 8
d) 6
e) 7

44. Un proces complex de “cofrare” este format din trei procese simple cu următoarele
ritmuri de lucru: debitare = 1zi; executare panouri = 2 zile; montare cofraj = 1 zi şi se va
desfăşura, cu acelaşi volum de lucrări, după metoda de organizare în lanţ neritmic, pe
cinci sectoare de lucru.
Durata de execuţie a procesului complex pe toate sectoarele de lucru va fi de :
a) 12 zile
b) 4 zile
c) 10 zile
d) 16 zile
e) 14 zile

45. Un proces complex de “cofrare” este format din trei procese simple cu următoarele
ritmuri de lucru: debitare = 1zi; executare panouri = 2 zile; montare cofraj = 1 zi şi se va
desfăşura, cu acelaşi volum de lucrări, după metoda de organizare în lanţ neritmic, pe
cinci sectoare de lucru. Echipele de mună au următoarea componenţă : debitare – 2
muncitori ; executare panouri – 4 muncitori ; montare cofraj 2 muncitori.
Numărul de muncitori necesari în ziua a cincia a programului va fi de :
a) 6
b) 8
c) 4
d) 2
e) 5

46. Sincronizarea proceselor de muncă pe toate sectoarele de lucru este un principiu ce


trebuie respectat pentru:
a) proiectarea unui lanţ neritmic
b) organizarea prin metoda succesivă
c) proiectarea unui lanţ ritmic
d) organizarea prin metoda combinată
e) organizarea prin metoda paralelă

47. Pentru proiectarea unui lanţ ritmic trebuie să se respecte următoarele principii:
1) ritmicităţii lucrărilor
2) specializării formaţiilor de lucru
3) uniformităţii realizării sarcinilor de producţie
4) divizării proceselor complexe
5) continuităţii activităţii formaţiilor de lucru
6) uniformităţii utilizării resurselor
7) egalizării ritmurilor de lucru
8) sincronizării proceselor de muncă
O singură combinaţie este corectă :
a) 3, 5, 8
b) 1, 2, 7
c) 3, 4, 8
d) 2, 6, 7
e) 2, 3, 5

48. Pentru realizarea unui model de organizare în lanţ ritmic trebuie ca :


a) procesul complex să se desfăşoare pe un singur sector de lucru
b) procesul complex să fie compus dintr-un singur proces simplu de muncă
c) procesul complex să nu cuprindă procese naturale
d) atât ritmurile de lucru ale proceselor simple din componenţa procesului complex, cât şi
volumele de lucrări ale proceselor complexe să fie egale
e) pasul lanţului dintre două procese simple de lucru să fie mai mare decât unu

49. Sincronizarea proceselor simple de lucru din cadrul unui proces complex, pe toate
sectoarele de lucru, permite organizarea :
a) în lanţ ritmic
b) în lanţ neritmic
c) în lanţ intermitent
d) în flux intermitent
e) în lanţ intermitent şi în flux intermitent

50. Sincronizarea proceselor simple de lucru într-un model de organizare în lanţ neritmic
se poate asigura pe :
a) jumătate din numărul sectoarelor de lucru
b) toate sectoarele de lucru
c) cel puţin unu şi cel mult « n » sectoare de lucru
d) cel puţin unu şi cel mult « n-1 » sectoare de lucru
e) cel mult « n+1 » sectoare de lucru

51. Procesele naturale din cadrul proceselor complexe de lucru nu crează decalaje faţă de
procesele simple de lucru care le declaşează.
a) incorect. Procesul natural nu poate începe după un proces simplu de lucru
b) corect. Procesul natural se desfăşoară în paralel cu procesul simplu ce-l declanşează
c) incorect. Un proces natural declanşează un proces simplu de lucru şi nu invers
d) corect. Procesul natural începe imediat ce se încheie procesul simplu de lucru ce-l
declanşează, indiferent de voinţa organizatorului
e) incorect. La organizarea în lanţ un proces natural nu se desfăşoară pe toate sectoarele
de lucru

52. Durata de execuţie a unui proces complex, executat în lanţ ritmic, pe mai multe
sectoare de lucru, depinde de:
1) numărul de muncitori
2) numărul de utilaje
3) numărul de amplasamente
4) durata proceselor naturale
5) numărul de procese simple de lucru şi mărimea ritmului de lucru al unui proces
simplu
6) numărul de sectoare de lucru
7) mărimea decalajelor
8) pasul lanţului
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2, 3
b) 2, 3, 4
c) 3, 4, 5
d) 4, 5, 6
e) 6, 7, 8

53. Durata de execuţie a unui proces complex, cu volume egale de lucrări pe sectoare, dar
cu ritmuri de lucru inegale pentru procesele simple de lucru depinde de:
1) mărimea decalajelor
2) numărul de utilaje
3) numărul de amplasamente
4) durata proceselor naturale şi mărimea ritmurilor de lucru a proceselor simple
5) numărul de sectoare de lucru
6) numărul de muncitori
7) pasul lanţului
8) numărul formaţiilor de muncă
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2, 3
b) 2, 3, 8
c) 4, 5, 7
d) 5, 6, 7
e) 1, 4, 5

54. Dacă ritmul de lucru al procesului simplu de lucru „i” este mai mare decât ritmul de
lucru al procesului simplu „i+1” într-un model de organizare în lanţ neritmic, cu volume
egale de lucrări pe sectoare, atunci sincronizarea celor două procese simple se va realiza:
a) pe primul sector
b) pe ultimul sector
c) pe sectorul numărul „2”
d) pe nici un sector
e) în acest model de organizare sincronizarea se realizează pe toate sectoarele de lucru

55. Dacă ritmul de lucru al procesului simplu de lucru „i” este mai mic decât ritmul de
lucru al procesului simplu „i+1” într-un model de organizare în lanţ neritmic, cu volume
egale de lucrări pe sectoare, atunci sincronizarea celor două procese simple se va realiza:
a) pe primul sector
b) pe ultimul sector
c) pe sectorul numărul „2”
d) pe nici un sector
e) în acest model de organizare sincronizarea se realizează pe toate sectoarele de lucru

56. Un proces simplu de lucru poate fi realizat, într-un model de organizare în lanţ, de
mai mult decât o formaţie de muncă numai în modelul de organizare:
a) în lanţ modulat
b) în lanţ ritmic
c) în lanţ neritmic
d) în nici un model de organizare
e) în oricare dintre modelele de organizare în lanţ

57. Perioada de dezvoltare a lanţului presupune:


a) un consum uniform de resurse
b) un consum de resurse din ce în ce mai mare
c) un consum de resurse din ce în ce mai mic
d) în această perioadă nu se consumă resurse
e) consumul de resurse este fluctuant

58. Perioada de stabilitate a lanţului presupune:


a) un consum uniform de resurse
b) un consum de resurse din ce în ce mai mare
c) un consum de resurse din ce în ce mai mic
d) în această perioadă nu se consumă resurse
e) consumul de resurse este fluctuant

59. Perioada de restrângere a lanţului presupune:


a) un consum uniform de resurse
b) un consum de resurse din ce în ce mai mare
c) un consum de resurse din ce în ce mai mic
d) în această perioadă nu se consumă resurse
e) consumul de resurse este fluctuant

60. Indicele de stabilitate a lanţului se calculează ca raport între:


a) perioada de dezvoltare a lanţului şi perioada de stabilitate a lanţului
b) perioada de restrângere a lanţului şi perioada de stabilitate a lanţului
c) perioada de stabilitate a lanţului şi durata de execuţie
d) perioada de stabilitate a lanţului şi perioada de dezvoltare a lanţului
e) perioada de stabilitate a lanţului şi perioada de restrângere a lanţului

61. Randamentul lanţului se calculează ca raport între:


a) numărul de obiecte, stadii fizice sau capitole de lucrări şi durata de execuţie
b) numărul de sectoare şi durata de execuţie
c) numărul de formaţii de muncă şi durata de excecuţie
d) numărul de procese simple de muncă şi durata de execuţie
e) numărul de muncitori şi durata de execuţie
62. Indicele de uniformitate a folosirii resurselor se calculează ca raport între:
a) numărul de resurse necesare şi durata de execuţie
b) numărul de resurse necesare şi perioada de stabilitate a lanţului
c) numărul de resurse necesare şi numărul de sectoare de lucru
d) nivelul mediu zilnic al unei resurse şi nivelul maxim al acesteia, în una din zilele
programului
e) nivelul mediu zilnic al unei resurse şi nivelul mediu lunar al aceleaşi resurse

63. Organizarea proceselor de producţie după metoda de organizare în lanţ va fi cu atât


mai eficientă cu cât:
1) necesarul de resurse este mai mare
2) gradul de mecanizare este mai mare
3) gradul de automatizare este mai mare
4) numărul de procese complexe este mai mare
5) numărul proceselor simple de lucru din cadrul procesului complex este mai mare
6) perioada de stabilitate a lanţului este mai mare
7) decalajele sunt mai mici
8) consumul de resurse (folosirea resurselor) este mai uniformă
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2, 3
b) 2, 3, 4
c) 3, 4, 5
d) 4, 5, 6
e) 6, 7, 8

64. Metoda de organizare în lanţ este specifică proceselor de producţie:


a) simple;
b) complexe;
c) de preparare-prelucrare;
d) de transport;
e) de cota „0”.

65. Eficienţa economică a organizării în lanţ poate fi apreciată cu ajutorul următorilor


indici sau indicatori:
Răspunsuri probabile :
1) perioada de dezvoltare a lanţului
2) randamentul lanţului
3) consumul mediu de resurse
4) cheltuieli la 1000 lei producţie realizată
5) randamentul folosirii resurselor
6) indicele de stabilitate a lanţului
7) indicele de uniformitate a folosirii resurselor
8) indicele de îndeplinire a consumului planificat de resurse
O singură combinaţie este corectă :
a) 2, 6, 7
b) 1, 3, 8
c) 2, 5, 8
d) 3, 4, 6
e) 2, 4, 8

66. Integrarea proiectelor de construcţii în structura organizatorică a firmei se poate


realiza prin modelul de organizare:
Răspunsuri probabile:
1) funcţională;
2) structurală;
3) radială;
4) pe proiecte,
5) matricială;
6) succesivă;
7) combinată;
8) paralelă.
O singură combinaţie este corectă:
a) 1, 4, 8
b) 1, 4, 5
c) 2, 3, 6
d) 3, 5, 7
e) 6, 7, 8

67. Calculul duratei activităţilor din cadrul unui grafic reţea se poate realiza:
a) grafic
b) determinist
c) prin încercări
d) pe bază de proiecte tip
e) prin adâncirea divizării proceselor de lucru-tip

68. Să se calculeze durata drumului critic, cea mai mare rezervă de timp totală şi cea
mai mare rezervă de timp liberă (şi să se precizeze, în această ordine) pentru
următorul grafic reţea:
0-1 3 zile
0-2 6 zile
0-3 5 zile
1-4 3 zile
2-3 2 zile
2-4 8 zile
3-4 4 zile
Răspunsuri probabile:
1) 4 zile 2) 8 zile 3) 5 zile 4) 10 zile 5) 14 zile 6) 17 zile 7) 8 zile 8) 20 zile
O singură grupă de răspunsuri este corectă.
a) 1, 8, 2
b) 7, 4, 5
c) 5, 2, 7
d) 4, 6, 1
e) 2, 4, 6

69. Cu ajutorul metodei tabelului, pentru un grafic reţea nu se pot determina:


1) rezervele libere de timp
2) termenele minime de începere ale activităţilor
3) pasul lanţului
4) rezervele totale de timp
5) mărimea sectorului de lucru
6) termenele maxime de terminare a activităţilor
7) termenele medii de începere a activităţilor următoare
8) termenele maxime de începere a activităţilor
O singură grupă de răspunsuri este corectă.
a) 3, 5, 7
b) 1, 3, 8
c) 2, 4, 6
d) 4, 5, 7
e) 2, 4, 8

70. Creşterea gradului de neuniformitate a consumului de resurse influenţează:


a) consumul total de materiale pentru o lucrare
b) marimea cheltuielilor de organizare de şantier
c) structura resurselor consumate
d) consumul total de forţă de muncă pentru o lucrare
e) coeficientul numărului de schimburi / zi

71. Prin procesul de alocare a resurselor cu ajutorul graficului reţea se asigură:


a) distribuirea resurselor disponibile în concordanţă cu urgenţa activităţilor din program
b) distribuirea medie a resurselor pe activităţi
c) consumul raţional de resurse
d) consumul uniform de resurse
e) necesarul de resurse pentru fiecare activitate a programului

72. Prin aplatisarea vârfurilor în consumul de resurse se asigură:


a) reducerea consumului de resurse necesare pentru o lucrare
b) creşterea volumului de resurse necesare pentru o lucrare
c) încadrarea în consumul minim de resurse
d) eliminarea deficitului dintr-o anumită resursă
e) consumul mai uniform al aceluiaşi volum de resurse pentru o lucrare

73. Drumul critic într-un grafic reţea este considerat:


a) drumul cel mai lung, reprezentând cel mai scurt timp pentru realizarea tuturor
lucrărilor
b) drumul cel mai lung şi deci cel mai lung timp pentru realizarea tuturor lucrărilor
c) drumul cel mai lung, ceea ce reprezintă costul maxim al lucrării
d) drumul cel mai scurt şi deci timpul cel mai scurt pentru realizarea tuturor lucrărilor
e) drumul cel mai scurt şi deci costul minim al lucrării
74. Într-un nod al reţelei unui grafic reţea cu activităţile pe noduri nu se înscrie (de
obicei):
a) durata activităţii
b) timpul minim de începere
c) timpul minim de terminare
d) rezerva liberă de timp
e) timpul maxim de începere

75. Care dintre rezervele de timp precizează,într-un grafic reţea, dacă activitatea este
critică:
a) rezerva totală de timp
b) rezerva liberă de timp
c) rezerva interferentă de timp
d) rezerva independentă de timp
e) rezerva intermediară de timp

76. Explicaţi “paradoxul” : “O fază dintr-un grafic reţea nu consumă nici timp, nici
resurse. O fază poate avea un termen minim şi un termen maxim”:
a) datorită acestui paradox consumul de resurse este “minim”
b) enunţul nu este corect
c) calculul termenelor “minim” şi “maxim” pentru aceeaşi fază se face în etape diferite
d) pentru o fază nu se utilizează termenii “minim” şi “maxim”
e) o fază nu consumă timp şi nici resurse doar dacă nu face parte dintr-un grafic reţea

77. Rezerva liberă de timp, într-un grafic reţea arată cu cât poate fi devansată activitatea
ce o deţine fără perturbarea programului iniţial:
a) incorect. Existenţa rezervei libere de timp arată numai că activitatea poate fi devansată
b) corect. Devansarea lucrărilor îmbunătăţeşte programul iniţial
c) incorect. Rezerva liberă de timp nu se foloseşte în programarea lucrărilor de construcţii
d) corect. Devansarea lucrărilor conduce la reducerea duratei de execuţie
e) incorect. O activitate dintr-un proiect de construcţii nu poate fi devansată

78. Graficul reţea calendaristic conţine rezervele libere de timp ale activităţilor şi permite
aprecierea urgenţei fiecărui drum:
a) corect. Suma rezervelor libere arată cât de urgent este drumul respectiv faţă de un alt
drum
b) incorect. Un drum cu activităţi ce deţin rezerve libere de timp este nereal
c) incorect. Un drum ce conţine rezerve libere de timp este incomplet
d) corect. Drumul cu cele mai mici rezerve libere de timp este cel mai puţin urgent
e) corect. Drumul cu cele mai mari rezerve libere de timp este cel mai urgent

79. La alocarea resurselor pentru toate activităţile unui proces complex nu poate fi utilizat
drept criteriu de preferinţă:
a) rezerva totală de timp
b) durata
c) termenul minim de începere
d) rezerva liberă de timp
e) rezerva totală plus durata

80. Printre criteriile de referinţă utilizate în alocarea resurselor , nu se află:


1) rezerva totală
2) rezerva liberă
3) durata
4) termenul minim de începere
5) termenul maxim de terminare
6) rezerva totală plus durata
7) rezerva liberă plus durata
8) rezerva liberă cea mai mare
O singură grupă de răspunsuri este corectă.
a) 1, 3, 6
b) 2, 7, 8
c) 2, 4, 7
d) 3, 5, 6
e) 2, 6, 8

81. Nu poate fi considerată activitate a unui grafic reţea:


1) o fază (eveniment)
2) un proces simplu de lucru
3) o aşteptare
4) o condiţionare organizatorică
5) o perioadă de timp friguros
6) un model de organizare a procesului de producţie
7) un proces natural
8) o condiţionare tehnologică
O singură grupă de răspunsuri este corectă.
a) 1, 5, 6
b) 2, 4, 7
c) 1, 3, 6
d) 4, 7, 8
e) 2, 5, 8

82. Dintre graficele reţea nu fac parte:


1) graficele reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi
2) arborii
3) graficele reţea cu activităţi comasate
4) graficele reţea calendaristice
5) reţelele radiale
6) graficele reţea cu activităţile reprezentate în nodurile reţelei
7) graficele reţea calendaristice cu evidenţierea rezervelor de timp
8) reţelele mixte
O singură grupă de răspunsuri este corectă.
a) 1, 5, 6
b) 2, 5, 8
c) 3, 4, 7
d) 3, 4, 6
e) 1, 4, 7

83. Dacă vârful de consum de resurse este mai mare decât posibilităţile de asigurare a
acestora într-o anumită perioadă a programului, eliminarea acestui neajuns se poate
realiza, fără cheltuieli suplimentare, prin:
a) reprogramarea unor activităţi critice
b) reprogramarea unor activităţi ce deţin rezerve libere de timp, în cadrul acestor rezerve
c) reprogramarea unor activităţi ce deţin rezerve libere de timp peste nivelul acestor
rezerve
d) mărirea cantităţilor de resurse cu cheltuieli suplimentare minime
e) acest neajuns nu se poate rezolva

84. Programarea lucrărilor de construcţii-montaj cu ajutorul graficelor reţea asigură:


a) reducerea consumului de resurse pentru realizarea acestora
b) creşterea productivităţii muncii, ca urmare a eşalonării corespunzătoare a lucrărilor
c) identificarea activităţilor ce condiţionează desfăşurarea temporală a programului
d) stabilirea celei mai eficiente metode de organizare a producţiei
e) facilitarea introducerii progresului tehnic

85. Nu poate fi considerată activitate a unui grafic reţea:


a) un proces simplu de lucru
b) un proces natural
c) o aşteptare
d) durata de execuţie a lucrării
e) o condiţionare tehnologică

86. Dintre avantajele programării lucrărilor de construcţii cu ajutorul graficului reţea nu


fac parte următoarele:
1) permite cunoaşterea drumului critic şi a activităţilor care îl compun
2) asigură posibilitatea nivelării folosirii resurselor
3) permite cunoaşterea cu precizie a succesiunii tehnologice a lucrărilor
4) contribuie direct la reducea costului de producţie
5) asigură o programare elastică şi dinamică şi permite refacerea uşoară a programului
6) asigură reducerea consumului de manoperă
7) contribuie la reducerea consumului de materiale directe
8) asigură posibilitatea prelucrării pe calculator a programelor foarte complicate
O singură grupă de răspunsuri este corectă.
a) 4, 6, 7
b) 1, 3, 5
c) 2, 4, 8
d) 1, 4, 7
e) 3, 4, 6
87. Cel mai eficient criteriu de alocare a resurselor este “rezerva totală + durata
activităţii” deoarece:
a) asigură repartizarea resurselor pentru cele mai urgente activităţi şi în acelaşi timp
permite recuperarea rapidă a resurselor nestocabile
b) asigură repartizarea resurselor pentru cele mai importante activităţi şi în acelaşi timp
diminuează consumul total de resurse
c) asigură repartizarea resurselor pentru activităţile din aproprierea drumului critic şi
recuperarea rapidă a acestora
d) asigură repartizarea uniformă a resurselor şi recuperarea lor rapidă
e) asigură repartizarea resurselor proporţional cu nivelul disponibil al acestora

88. Nivelul cheltuielilor directe din cadrul devizului pe categorii de lucrări (devizul
ofertă) se calculează pe baza :
Răspunsuri probabile:
1) volumului lucrărilor de executat ;
2) valorii lucrărilor executate suplimentar ;
3) cheltuielilor de organizare de şantier ;
4) cheltuielilor diverse şi neprevăzute ;
5) consumurilor specifice de resurse ;
6) preţurilor /tarifelor unitare de procurare a resurselor ;
7) cheltuielilor de proiectare ;
8) preţurilor/tarifelor, medii pe ţară, a resurselor.
O singură combinaţie este corectă:
a) 1, 3, 5
b) 2, 6, 8
c) 2, 5, 6
d) 4, 5. 7
e) 1, 5, 6

89. Volumul lucrărilor de executat se stabileşte în cadrul :


a) devizului pe categorii de lucrări ;
b) devizului general ;
c) antemăsurătorii ;
d) analizei de preţ ;
e) extrasului de resurse.

90. Volumele de lucrări din antemăsurătoare se calculează pe baza :


a) devizului pe categorii de lucrări ;
b) cotelor din desenele de execuţie ;
c) datelor din planurile generale;
d) datelor din planul de amplasare în zonă;
e) devizului pe obiect.

91. Într-un articol de antemăsurătoare se înscriu :


Răspunsuri probabile:
1) simbolul articolului ;
2) necesarul de materiale ;
3) necesarul de muncitori ;
4) necesarul de ore de funcţionare utilaj ;
5) denumirea articolului ;
6) calculele cantităţilor de executat pe baza cotelor din desenele de execuţie ;
7) valoarea articolului de antemăsurătoare ;
8) durata de execuţie.
O singură combinaţie este corectă:
a) 1, 5, 6
b) 1, 5, 7
c) 2, 3, 4
d) 6, 7, 8
e) 3, 4, 8

92. Valoarea ofertei pentru o categorie de lucrări se stabileşte însumând :


Răspunsuri probabile:
1) volumul de lucrări al categoriei ;
2) totalul cheltuielilor directe ;
3) taxa pe valoarea adăugată ;
4) totalul cheltuielilor indirecte;
5) profitul;
6) valoarea cheltuielilor neprevăzute;
7) valoarea cheltuielilor de organizare de şantier ;
8) cheltuielile de proiectare.
O singură combinaţie este corectă :
a) 2, 4, 5
b) 2, 3, 5
c) 1, 4, 5
d) 3, 5, 7
e) 6, 7, 8

93. Devizul ofertă (devizul pe categorii de lucrări) nu cuprinde:


a) valoarea pentru materiale, manoperă şi utilaj pe articole de deviz
b) totalul cheltuielilor directe pe categoria de lucrări
c) totalul cheltuielilor indirecte pe categoria de lucrări
d) profitul
e) fondul de rulment necesar pentru primul ciclu de producţie

94. Devizul pe categorii de lucrări cuprinde :


Răspunsuri probabile :
1) valoarea pentru materiale, manoperă şi utilaj pe articole de deviz
2) total cheltuieli directe pe categoria de lucrări
3) cheltuieli indirecte pe categoria de lucrări
4) fondul de rulment pentru primul ciclu de producţie
5) taxa pe valoarea adăugată
6) productivitatea muncii
7) pragul de rentabilitate
8) cheltuieli la 1000 de lei producţie de construcţii-montaj
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2, 3
b) 2, 3, 4
c) 3, 4, 5
d) 4, 5, 6
e) 6, 7, 8

95. La elaborarea normelor orientative de consumuri de resurse se presupune că lucrările


se execută
Răspunsuri probabile:
1) în condiţiile cele mai bune de organizare
2) la lumina zilei sau la lumină artificială corespunzătoare
3) la temperaturi ambiante de peste +5°C
4) la temperaturi ambiante de sub +5°C
5) în condiţii medii de organizare
6) la nivelul cotei zero
7) în spaţii închise
8) cu utilaje corespunzătoare unei mecanizări de nivel maxim
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2, 6
b) 2, 3, 5
c) 1, 4, 7
d) 3, 7, 8
e) 4, 5, 6

96. În antemăsurătoare se înscriu:


Răspunsuri probabile:
1) articole de deviz propriu-zise
2) articole suplimentare
3) articole de preparare-prelucrare
4) articole de diferenţe
5) articole de cota zero
6) articole orientative de bază
7) articole de deviz financiar
8) articole orientative elaborate de INCERC
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 4, 5
b) 1, 7, 8
c) 2, 6, 8
d) 1, 3, 4
e) 3, 4, 6

97. Pe ce bază se întocmeşte şi ce cuprinde Antemăsurătoarea:


a) se întocmeşte pe baza desenelor de execuţie, cuprinde articole de antemăsurătoare şi
calcule de volume de lucrări pe fiecare articol
b) se întocmeşte pe baza planurilor generale, cuprinde articole de antemăsurătoare şi
calcule de volume de lucrări
c) se întocmeşte pe baza breviarelor de calcul, cuprinde articole de antemăsurătoare şi
calcule ale volumelor de resurse
d) se întocmeşte pe baza desenelor de execuţie, cuprinde articole de antemăsurătoare şi
calcule de volume de resurse pe fiecare articol
e) se întocmeşte pe baza desenelor de execuţie, cuprinde articole de antemăsurătoare şi
calculul valorii pe fiecare articol

98. Un executant poate folosi următoarele norme de consumuri de resurse pentru a stabili
valoarea ofertei:
Răspunsuri probabile:
1) Norme proprii ;
2) Norme medii pe ramură ;
3) Norme republicane ;
4) Norme orientative elaborate sub coordonarea INCERC ;
5) Norme impuse de autoritatea contractantă ;
6) Norme medii specifice categoriei de lucrări.
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2
b) 1, 3
c) 1, 4
d) 4, 5
e) 4, 6

99. Analiza de preţ se întocmeşte pe baza:


a) devizului pe categorii de lucrări
b) normelor de consumuri de resurse pe unitatea de volum de lucrare si a preturilor
unitare de procurare a resurselor
c) desenelor de execuţie
d) extraselor de materiale-furnituri
e) preţului pe unitatea de măsură a articolului de deviz

100. Devizul general cuprinde:


a) preţurile unitare de achiziţie a materialelor principale
b) numărul de muncitori necesari executării obiectivului
c) cantitatea necesară de materiale
d) cheltuieli pentru investiţia de bază
e) numele furnizorului de materiale

101. Între costul de deviz şi costul efectiv nu pot apare deosebiri ca urmare a:
a) măririi preţurilor de achiziţie a materialelor
b) respectării integrale a documentaţiei de deviz
c) creşterii productivităţii muncii
d) schimbării soluţiilor constructive
e) schimbării tarifelor de închiriere a utilajelor

102. Consumurile normate de materiale incluse în normele orientative se determină


luându-se în calcul:
Răspunsuri probabile:
1) condiţiile de lucru specifice fiecărui antreprenor
2) productivitatea medie a muncii
3) cantităţile de materiale care intră efectiv în lucrare
4) pierderile de materiale datorate sustragerii acestora
5) distanţele de la depozite la locul de punere în operă
6) pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare
7) pierderile netehnologice (cauzate de transportul, manipularea, depozitarea
materialelor)
8) indicii de actualizare a consumurilor de materiale
O singură combinaţie este corectă :
a) 3, 6, 7
b) 2, 3, 8
c) 1, 4, 6
d) 2, 3, 5
e) 3, 6, 8

103. Antemăsurătoarea nu serveşte la elaborarea:


a) devizului general
b) devizului pe categorii de lucrări
c) extrasului de materiale-furnituri
d) extrasului de forţă de muncă
e) extrasului de utilaje de construcţii

104. Normele de consumuri orientative de manoperă cuprind manopera consumată


pentru:
Răspunsuri probabile:
1) transporturile de orice fel, de la punctul de preluare a materialelor până la frontul de
lucru;
2) exploatarea utilajelor de construcţii,
3) realizarea desenelor de execuţie;
4) organizarea şantierelor;
5) manipularea materialelor în depozite;
6) paza materialelor de la fronturile de lucru;
7) executarea lucrărilor propriu-zise, conform tehnologiei adoptate;
8) degajarea locului de lucru de materiale şi scule şi transportarea lor în afara zonei de
lucru.
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2, 7
b) 2, 3, 5
c) 4, 5, 8
d) 1, 7, 8
e) 3, 4, 6

105. Normele de consum de ore funcţionare utilaj din cadrul normelor orientative conţin:
a) timpii efectivi de funcţionare a utilajului pentru executarea unei unităţi de lucrare;
b) timpii efectivi de funcţionare a utilajului pentru executarea unei unităţi de lucrare şi
timpii de alimentare;
c) timpii efectivi de funcţionare a utilajului pentru executarea unei unităţi de lucrare şi
timpii de poziţionare în cadrul frontului de lucru;
d) timpii efectivi de funcţionare a utilajului pentru executarea unei unităţi de lucrare şi
timpii de reglare a utilajului;
e) timpii efectivi de funcţionare a utilajului pentru executarea unei unităţi de lucrare şi
timpii de reparaţii curente a utilajului.

106. Norma orientativă de consum de resurse pe unitatea de volum de lucrare cuprinde:


a) Varianta de bază, in care se indică consumurile corespunzătoare unor situaţii precise,
specificate riguros în enunţ;
b) Corecţii, pentru unele situaţii, diferite de cele avute în vedere la varianta de bază;
c) Varianta de bază şi corecţii;
d) Varianta aproximativă pentru orice situaţie particulară;
e) Varianta de bază pentru orice categorie de lucrări.

107. La elaborarea normelor orientative de consumuri de resurse se presupune că


lucrările se execută :
Răspunsuri probabile:
1) în condiţiile cele mai bune de organizare
2) la nivelul tehnicii actuale ţinând seama de tendinţa de creştere a gradului de
industrializare a lucrărilor ;
3) la temperaturi ambiante de sub +5°C
4) cu mijloace de lucru obişnuite şi utilaje corespunzătoare unei mecanizări medii ;
5) la nivelul cotei zero
6) în spaţii închise
7) cu utilaje de ultimă generaţie.
8) pe front de lucru nestingherit ;
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 2, 6
b) 2, 4, 8
c) 1, 4, 7
d) 3, 7, 8
e) 4, 5, 6

108. Constructorul poate folosi următoarele categorii de norme de consumuri de resurse:


Răspunsuri probabile:
1) norme medii pe ramura construcţii;
2) norme medii pe ţară;
3) norme impuse de către beneficiar;
4) norme impuse de către proiectant;
5) norme orientative (elaborate sub coordonarea INCERC);
6) norme orientative (elaborate sub coordonarea INCERC), adaptate la particularităţile
de dotare şi organizare proprii;
7) norme proprii;
8) constructorul nu foloseşte norme de consumuri de resurse.
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 3, 4
b) 2, 5, 8
c) 5, 6, 7
d) 3, 4, 5
e) 6, 7, 8

109. Simbolul normei de deviz nu poate oferi informaţii despre:


Răspunsuri probabile:
1) consumul unitar de manoperă;
2) consumul unitar de materiale;
3) valoarea articolului de deviz;
4) apartenenţa la categoria de lucrări;
5) apartenenţa la capitolul de lucrări;
6) poziţia articolului de deviz;
7) poziţia variantei tehnologice în cadrul articolului de deviz;
8) caracterul orientativ al articolului de deviz.
O singură combinaţie este corectă:
a) 1, 2, 3
b) 3, 4, 5
c) 5, 6, 7
d) 6, 7, 8
e) 1, 6, 8

110. Preţurile (tarifele) unitare de procurare a resurselor pentru calculul valorii ofertă
sunt:
Răspunsuri probabile:
1) preţul producătorului (fără TVA) pentru materiale;
2) preţul materialelor impus de constructor;
3) preţurile umbră ale materialelor (preţurile pieţei mondiale);
4) preţurile medii ponderate ale materialelor;
5) salariile tarifare orare ale muncitorilor direct productivi (conform contractelor
individuale sau colective de muncă);
6) salariile medii orare pe ultimul an al muncitorilor direct productivi;
7) tarifele pe ora de funcţionare efectivă a utilajelor;
8) tarifele pe ora de staţionare pe amplasament a utilajelor.
O singură combinaţie este corectă :
a) 1, 4, 7
b) 1, 5, 7
c) 2, 3, 6
d) 4, 7, 8
e) 2, 6, 8

111. Analiza de preţ serveşte la:


a) elaborarea devizului general;
b) elaborarea extrasului de resurse;
c) elaborarea desenelor de execuţie;
d) determinarea cheltuielilor indirecte;
e) determinarea preţurilor pe unitatea de măsură a articolului de deviz.

112. În etapa calitativă a proiectării unui grafic reţea, pentru o lucrare de construcţii, se
realizează :
a) topologia graficului reţea
b) determinarea duratelor activităţilor
c) determinarea drumului critic
d) calculul volumului de resurse necesare lucrării
e) proiectarea soluţiilor constructive

113. În etapa cantitativă a proiectării unui grafic reţea se calculează:


1) duratele activităţilor
2) valoarea lucrărilor programate
3) profitul prognozat
4) costul diferitelor soluţii constructive
5) costul diferitelor soluţii tehnologice
6) termenele minime şi maxime de începere şi de terminare a activităţilor
7) mărimea rezervelor totale şi libere de timp ale activităţilor
8) succesiunea optimă a activităţilor
O singură grupă de răspunsuri este integral corectă.
a) 1, 2, 3
b) 2, 3, 4
c) 4, 5, 8
d) 1, 6, 7
e) 5, 7, 8

114. Principalele elemente ale unui grafic reţea sunt:


1) rezerva liberă de timp
2) rezerva totală de timp
3) resursa forţă de muncă
4) resursa materiale
5) activitatea
6) faza
7) soluţia constructivă
8) drumul
O singură grupă de răspunsuri este integral corectă.
a) 1, 2, 8
b) 3, 4, 5
c) 5, 6, 7
d) 1, 7, 8
e) 5, 6, 8

115. O activitate a unui grafic reţea poate fi reprezentată :


a) pe săgeţi sau în nodurile reţelei
b) pe săgeţi sau în faze
c) pe săgeţi sau în cadrul rezervei de timp
d) în nodurile reţelei sau în cadrul rezervei de timp
e) în nodurile reţelei sau în faze

116. Un proces simplu de lucru poate constitui o activitate într-un grafic reţea şi se
caracterizează prin :
a) consum de timp şi de resurse pentru realizarea sa
b) consum de timp fără consum de resurse
c) consum de resurse fără consum de timp
d) consum de rezerve de timp
e) un proces simplu de lucru nu poate constitui o activitate într-un grafic reţea

117. Poate constitui o activitate într-un grafic reţea :


1) o rezervă totală de timp
2) o rezervă liberă de timp
3) o soluţie constructivă
4) o soluţie organizatorică
5) o soluţie tehnologică
6) un proces simplu de lucru
7) un proces natural
8) o condiţionare tehnologică sau organizatorică
O singură grupă de răspunsuri este integral corectă.
a) 1, 2, 5
b) 3, 4, 8
c) 4, 5, 7
d) 6, 7, 8
e) 2, 3, 6

118. Faza sau evenimentul într-un grafic reţea se caracterizează prin aceea că :
a) nu consumă timp şi nici resurse
b) consumă timp dar nu consumă resurse
c) consumă resurse dar nu consumă timp
d) într-un grafic reţea nu se folosesc faze
e) determină mărimea drumului critic

119. Faza sau evenimentul într-un grafic reţea reprezintă :


a) partea din lucrare finanţată de constructor
b) partea din lucrare finanţată de investitor
c) un anumit stadiu de realizare a lucrărilor
d) durata până la încheierea lucrărilor
e) nici unul din răspunsurile de mai sus

120. Într-un grafic reţea există:


a) o singură fază iniţială, o singură fază finală şi una sau mai multe faze intermediare
b) o singură fază iniţială şi o singură fază finală, fără faze intermediare
c) o singură fază iniţială, o singură fază finală şi, întotdeauna, o singură fază intermediară
d) doar o singură fază iniţială
e) într-un grafic reţea nu există faze

121. Drumul într-un grafic reţea folosit la programarea lucrǎrilor de construcţii este :
a) o succesiune de faze şi rezerve totale de timp
b) o succesiune de procese naturale
c) o succesiune de faze şi rezerve libere de timp
d) o succesiune de faze şi activităţi între faza iniţială şi faza finală a reţelei
e) într-un grafic reţea nu se utilizează noţiunea de drum

122. Drumul critic într-un grafic reţea folosit la programarea lucrǎrilor de construcţii
este :
a) drumul cu durata cea mai mică, dată de succesiunea activităţilor între faza iniţială şi
faza finală
b) drumul cu durata cea mai mare, dată de succesiunea activităţilor între faza iniţială şi
faza finală
c) drumul cu durata medie, dată de succesiunea activităţilor între faza iniţială şi faza
finală
d) drumul cu durata cea mai mică, dată de succesiunea activităţilor între două faze
oarecare ale graficului reţea
e) într-un grafic reţea nu există un drum critic

123. La înscrierea activităţilor şi fazelor într-un grafic reţea trebuie să se respecte


următoarele reguli :
1) să se traseze o singură activitate între două faze oarecare
2) să nu se introducă prea multe faze
3) să nu se ordoneze activităţile decât după mărimea duratei de execuţie
4) să nu se ordoneze fazele decât după mărimea duratei acestora
5) o activitate să fie limitată de mai mult de două faze
6) o activitate să fie limitată de mai puţin de două faze
7) o activitate să nu se întoarcă, direct sau prin intermediul altor activităţi în faza din
care a plecat
8) în toate fazele (cu excepţia fazelor iniţială şi finală) trebuie să intre şi din ele trebuie
să iasă cel puţin o activitate
O singură grupă de răspunsuri este integral corectă.
a) 2, 3, 4
b) 1, 7, 8
c) 5, 7, 8
d) 1, 5, 6
e) 3, 4, 6

124. Suprapunerea în timp a două activităţi strict succesive se poate realiza prin :
a) divizarea proceselor de lucru şi intercalarea lor cu procese naturale
b) divizarea proceselor de lucru şi intercalarea lor cu aşteptări
c) divizarea proceselor simple de lucru şi înlocuirea unora dintere acestea cu procese
naturale
d) divizarea proceselor simple de lucru sau introducerea unor condiţionări organizatorice
– aşteptări
e) două activităţi strict succesive nu se pot suprapune în timp

125. Durata de execuţie a unei activităţi se poate calcula (determinist) pe baza mărimii
următorilor indicatori şi indici :
a) volumul de lucrări, norma de producţie a unui muncitor pe zi, numărul de muncitori
repartizaţi şi numărul de schimburi pe zi
b) volumul de lucrări, norma de producţie a unui muncitor pe zi, numărul de muncitori
repartizaţi şi procentul de îndeplinire a normelor
c) volumul de lucrări, norma de producţie a unui muncitor pe zi, numărul de muncitori
repartizaţi şi nivelul productivităţii muncii
d) volumul de lucrări, norma de producţie a unui muncitor pe zi, numărul de muncitori
repartizaţi şi ritmul de lucru al activităţii
e) volumul de lucrări, norma de producţie a unui muncitor pe zi, numărul de muncitori
repartizaţi şi pasul lanţului

126. Durata de execuţie a unei activităţi se poate calcula (probabilistic) pe baza mărimii
următorilor indicatori:
a) durata medie, durata optimistă şi durata probabilă
b) durata medie, durata pesimistă şi durata probabilă
c) durata optimistă, durata pesimistă şi durata probabilă
d) durata optimistă şi durata pesimistă
e) durata unei activităţi nu se poate calcula probabilistic

127. Termenul minim al unei faze „i” este:


a) cel mai depărtat termen de faza „0” în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza
„i”
b) cel mai apropiat termen de faza „0” în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza
„i”
c) egal cu durata de execuţie a primei activităţi ce se încheie în faza „i”
d) mai mic decât durata activităţilor ce ajung în faza „i”
e) mai mare decât durata activităţilor ce ajung în faza „i”

128. Termenul maxim al fazei „i” este:


a) cel mai depărtat termen de faza „0” în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza
„i”
b) cel mai apropiat termen de faza „0” în care se încheie toate activităţile ce ajung în faza
„i”
c) egal cu durata de execuţie a primei activităţi ce se încheie în faza „i”
d) mai mic decât durata activităţilor ce ajung în faza „i”
e) mai mare decât durata activităţilor ce ajung în faza „i”

129. Termenul minim de începere al activităţii „ij” este:


a) termenul cel mai târziu la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul maxim
al fazei „i”
b) termenul cel mai devreme la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul
maxim al fazei „i”
c) termenul mediu la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul maxim al fazei
„i”
d) termenul cel mai devreme la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul
minim al fazei „i”
e) termenul cel mai târziu la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul minim
al fazei „i”

130. Termenul maxim de începere a activităţii „ij” este:


a) termenul cel mai târziu la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul maxim
al fazei „i”
b) termenul cel mai devreme la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul
maxim al fazei „i”
c) termenul mediu la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul maxim al fazei
„i”
d) termenul cel mai devreme la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul
minim al fazei „i”
e) termenul cel mai târziu la care poate începe activitatea şi este egal cu termenul minim
al fazei „i”

131. Termenul minim de terminare a activităţii „ij” este:


a) termenul cel mai devreme la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
maxim al fazei „i”
b) termenul cel mai devreme la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
minim al fazei „j”
c) termenul cel mai devreme la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
minim al fazei „i”
d) termenul cel mai devreme la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
mediu al fazei „i”
e) pentru o activitate a unui grafic reţea nu se calculează termenul minim de terminare

132. Termenul maxim de terminare a activităţii „ij” este:


a) termenul cel mai târziu la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
maxim al fazei „j”
b) termenul cel mai târziu la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
minim al fazei „j”
c) termenul cel mai târziu la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
minim al fazei „i”
d) termenul cel mai târziu la care se poate termina activitatea şi este egal cu termenul
mediu al fazei „i”
e) pentru o activitate a unui grafic reţea nu se calculează termenul maxim de terminare

133. Rezerva totală de timp a unei activităţi este egală cu:


a) timpul minim cu care poate fi întârziată activitatea
b) diferenţa dintre termenul maxim de terminare a activitǎţii şi termenul minim de
terminare a acesteia
c) timpul mediu cu care pateu fi întârziată activitatea
d) o activitate nu poate avea rezervă totală de timp
e) rezerva totală de timp se calculează doar cu titlu informativ

134. Rezerva liberă de timp a unei activităţi este egală cu:


a) timpul cu care poate fi devansată o activitate astfel încât să nu conducă la depăşirea
timpului minim al fazei următoare
b) timpul cu care poate fi întârziată o activitate astfel încât să nu conducă la depăşirea
timpului minim al fazei următoare
c) timpul cu care poate fi devansată o activitate astfel încât să nu conducă la depăşirea
timpului maxim al fazei următoare
d) timpul cu care poate fi întârziată o activitate astfel încât să nu conducă la depăşirea
timpului maxim al fazei următoare
e) o activitate nu poate avea rezervă liberă de timp

135. Drumul critic are, pentru aceeaşi lucrare:


a) mărimi diferite dacă se folosesc grafice reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi şi
grafice reţea cu activităţile reprezentate pe nodurile reţelei
b) aceeaşi mărime dacă se folosesc grafice reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi şi
grafice reţea cu activităţile reprezentate pe nodurile reţelei
c) fie aceeaşi mărime, fie mărimi diferite dacă se folosesc grafice reţea cu activităţile
reprezentate pe săgeţi şi grafice reţea cu activităţile reprezentate pe nodurile reţelei
d) o mărime medie dacă se folosesc grafice reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi şi
grafice reţea cu activităţile reprezentate pe nodurile reţelei
e) mărimi multiple dacă se folosesc grafice reţea cu activităţile reprezentate pe săgeţi şi
grafice reţea cu activităţile reprezentate pe nodurile reţelei

136. În cadrul unui grafic reţea una singură dintre următoarele combinaţii de activităţi nu
consumă resurse:
a) un proces de muncă şi o condiţionare organizatorică
b) un proces de muncă şi un proces natural
c) o aşteptare şi un proces de muncă
d) o aşteptare şi un proces natural
e) o condiţionare tehnologică şi un proces de muncă

137. În cadrul unui grafic reţea nu înregistrează consumuri de timp şi nici de resurse:
a) o activitate
b) o fază (eveniment)
c) un drum
d) un proces natural
e) un model de organizare a producţiei

138. Activitatea dintr-un grafic reţea care nu consumă nici timp şi nici resurse se
numeşte:
a) activitate critică
b) activitate secundară
c) activitate fictivă
d) eveniment
e) activitatea multiplă

139. Un grafic reţea de tip PERT se deosebeşte, în principal, de un grafic reţea de tip
CPM prin:
a) regulile de calcul a drumului critic
b) tipul rezervelor de timp calculate
c) modul de împărţire a procesului complex în procese simple de lucru – activităţi
d) modul de calcul a duratei activităţilor
e) cele două tipuri de grafice reţea nu se deosebesc

140. Care va fi durata unei activităţi dintr-un grafic reţea de tip PERT dacă pentru această
activitate se cunosc: durata optimistă 6 zile, durata probabilă 8 zile şi durata pesimistă 10
zile.
a) 7 zile
b) 8 zile
c) 10 zile
d) 11 zile
e) 6 zile

141. Pentru o lucrare de construcţii se proiectează următorul grafic reţea:


Activitatea Durata (zile)
0-1 3
0-2 7
1-3 4
2-4 7
3-4 3
Să se calculeze cu câte zile poate fi întârziată activitatea 3 – 4 fără a afecta temenul final
de predare.
a) 0 zile
b) 1 zi
c) 2 zile
d) 3 zile
e) 4 zile

142. Să se calculeze şi să se precizeze termenul maxim de începere a activităţii 3 – 4 din


cadrul următorului grafic reţea:
Activitatea Durata (zile)
0–1 3
0–2 7
1–3 4
2–4 7
3–4 3

a) 3 zile
b) 4 zile
c) 7 zile
d) 11 zile
e) 14 zile

143. Să se calculeze şi să se precizeze termenele minim şi maxim de începere a activităţii


3 – 4 din cadrul următorului grafic reţea:
Activitatea Durata (zile)
0–1 3
0–2 7
1–3 4
2–4 7
3–4 3

a) 3 şi 4
b) 4 şi 7
c) 7 şi 11
d) 11 şi 11
e) 11 şi 14

144. Să se calculeze şi să se precizeze termenele minim şi maxim de terminare a


activităţii 1 - 3 din cadrul următorului grafic reţea:
Activitatea Durata (zile)
0–1 3
0–2 7
1–3 4
2–4 7
3–4 3

a) 3 şi 4
b) 4 şi 7
c) 7 şi 11
d) 11 şi 11
e) 11 şi 14

145. Se cunosc următoarele date despre activităţile unei lucrări de construcţii transpuse în
graficul reţea de tip PERT:
Activitatea Durata estimată (în zile)
Optimistă Probabilă Pesimistă
0–1 2 9 10
0–2 2 3 4
1–3 2 3 10
2–4 5 6 7
3–4 5 5 5
Care dintre următoarele durate este egală cu drumul critic al graficului reţea?
a) 9 zile
b) 11 zile
c) 14 zile
d) 15 zile
e) 17 zile

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 32 b
1 b 33 b
2 e 34 e
3 a 35 a
4 d 36 e
5 e 37 a
6 e 38 a
7 c 39 a
8 b 40 a
9 b 41 e
10 c 42 e
11 c 43 b
12 c 44 a
13 a 45 a
14 d 46 c
15 e 47 a
16 a 48 d
17 b 49 a
18 b 50 d
19 a 51 d
20 d 52 d
21 c 53 e
22 e 54 b
23 e 55 a
24 a 56 a
25 b 57 b
26 b 58 a
27 b 59 c
28 c 60 c
29 c 61 a
30 a 62 d
31 b 63 e
64 b 114 e
65 a 115 a
66 b 116 a
67 b 117 d
68 c 118 a
69 a 119 c
70 b 120 a
71 a 121 d
72 e 122 b
73 a 123 b
74 d 124 e
75 a 125 b
76 c 126 c
77 e 127 b
78 a 128 a
79 d 129 d
80 b 130 a
81 a 131 b
82 b 132 a
83 b 133 b
84 c 134 b
85 d 135 b
86 a 136 d
87 a 137 b
88 e 138 c
89 c 139 d
90 b 140 b
91 a 141 e
92 a 142 d
93 e 143 c
94 a 144 c
95 b 145 e
96 d
97 a
98 c
99 b
100 d
101 b
102 a
103 a
104 d
105 a
106 c
107 b
108 c
109 a
110 b
111 e
112 a
113 d
CAPITOLUL 15
MANAGEMENT ÎN TRANSPORTURI

1. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă, în legătură cu factorii comportamentali ce
influenţează decizia persoanelor de a călătorii:
a) perspectiva temporară;
b) ambianţa fizică;
c) motivul principal al călătoriei;
d) preţul serviciului;
e) starea pasagerului;

2. Selectaţi din afirmaţiile de mai jos pe cea falsă, în legătură cu principalele direcţii de
cercetare a elasticităţii cererii de transport a pasagerilor în raport de preţ:
a) perioada de timp;
b) nivelul absolut al modificării plăţilor ca efect al modificării preţului de transport;
c) metodele de plată;
d) amploarea serviciilor alternative de transport;
e) motivul călătoriei;

3. Selectaţi din formele de călătorie de mai jos acele călătorii pentru care cererea de
transport este inelastică în raport de preţ:
1.călătorii de vacanţă;
2.călătorii la serviciu;
3.călătorii la şcoală;
4.călătorii individuale(în interes personal, la distanţă);
5.călătorii în interes de afaceri;
6.călătorii la magazin.
Variante de răspuns:
a) 1,2,3;
b) 1.5.6;
c) 2,3,4;
d) 2,3,5;
e) 4,5,6;

4. Selectaţi din formele de călătorie de mai jos acele călătorii pentru care cererea de
transport este elastică în raport de preţ:
1.călătorii individuale(în interes personal, la distanţă);
2.călătorii la serviciu;
3.călătorii de vacanţă ;
4.călătorii la şcoală;
5.călătorii în interes de afaceri;
Variante de răspuns:
a) 1,2;
b) 1,3;
c) 2,3;
d) 2,4;
e) 3,5;

5. Selectaţi din tipurile de călătorii de mai jos pe acelea care indică deplasările
interurbane:
1.călătorii la medic;
2.călătorii în interes de afaceri;
3.vizite la prieteni;
4.călătorii la magazin;
5.călătorii de vacanţă;
6.călătorii la serviciu sau şcoală.
Variante de răspuns:
a) 1,3;
b) 2,5;
c) 3,5;
d) 3,6;
e) 4,6;

6. Selectaţi din tipurile de călătorii de mai jos pe acelea care indică deplasările urbane:
1.călătorii la medic;
2.călătorii în interes de afaceri;
3.călătorii de vacanţă;
4.călătorii la magazin;
5.călătorii individuale(în interes personal, la distanţă);
6. călătorii la serviciu sau la şcoală.
Variante de răspuns:
a) 1,2,3;
b) 1,3,5;
c) 1,4,6;
d) 2,3,5;
e) 3,4,5;

7. Din grupurile de moduri de transport, ce sunt prezentate în continuare, alegeţi pe acela


care corespunde prin conţinut şi ordinea importanţei la călătoria de afaceri:
a) feroviar, fluvial, aerian;
b) aerian, feroviar, rutier;
c) rutier, fluvial, feroviar;
d) fluvial, rutier, aerian;
e) maritim, aerian, rutier;

8. Care din caracteristicile de mai jos este falsa privind sensibilitatea calatoriilor de
afaceri la folosirea avionului:
a) confortul;
b) programul de zbor;
c) pretul de transport;
d) continutul pachetului de servicii;
e) unele facilitati cum sunt rezervarile anticipate sau sincronizarea zborurilor

9. Care din afirmaţiile ce urmează, exprimând efectele creşterii veniturilor asupra cererii
de transport, este falsă:
a) pe termen lung, se va trece la achiziţionarea de automobile personale şi se vor
restrânge călătoriile cu mijloacele de transport publice;
b) pe termen scurt, călătoriile la serviciu vor deveni mai puţin inelastice;
c) se vor achiziţiona mai multe călătorii;
d) se va îmbunătăţii structura de voiaj a călătoriilor achiziţionate;
e) se va trece de la achiziţionarea serviciilor publice de calitate inferioară la servicii
publice de calitate superioară

10. Care din afirmaţiile ce urmează, exprimând efectele reducerii veniturilor clienţilor
asupra cererii de transport, este falsă:
a) elasticitatea cererii de transport în funcţie de venit creşte, pe termen scurt;
b) pe termen scurt, creşte elasticitatea asupra proprietăţii automobilului personal în
funcţie de venit, utilizându-se mai departe aceleaşi automobile;
c) elasticitatea cererii de transport în funcţie de venit scade, pe termen lung;
d) elasticitatea călătoriilor de vacanţă în funcţie de venit scade, pe termen scurt;
e) pe termen scurt, se trece de la achiziţionarea serviciilor publice de calitate superioară la
servicii publice de calitate inferioară;

11. Care din afirmaţiile ce urmează, ce exprimă efectele influenţelor exercitate de


preferinţele utilizatorilor asupra cererii de transport, este falsă:
a) preţuri de transport rezonabile;
b) inerţie şi asimetrie în luarea deciziilor;
c) are loc o schimbare a accentului de la dimensiunea monetară a serviciului la conţinutul
serviciului de transport;
d) apar modificări ale modelelor de amplasare şi folosire a terenului rezidenţial;
e) se acordă o mai mare atenţie calităţii serviciilor de transport;

12. Care din afirmaţiile ce urmează reprezintă determinanţii cererii de transport cu


automobilul personal în raport de venitul familiilor:
1.amploarea cerinţelor de călătorie, la serviciu, la cumpărături, în vacanţă;
2.numărul de kilometri deplasare, ce revine pe un automobil personal într-o perioadă
de timp;
3.mărimea proprietăţii pentru automobilul personal;
4.oportunitatea folosirii automobilului;
5.asigurarea unei capacităţi adecvate a reţelei rutiere în desfăşurarea traficului cu
automobilele;
6.accesibilitatea foarte mare a automobilului personal în raport cu alte vehicule.
Variante de răspuns:
a) 1,2;
b) 2,3;
c) 3,4;
d) 4,5;
e) 5,6;

13. Care din afirmaţiile ce urmează exprimă determinanţii caracterului derivat al cererii
de transport, pentru încărcătură:
1.derivă din nivelurile preţurilor practicate de transportatori;
2.derivă din condiţiile de plată(cost)ale transportului, în relaţie cu preţurile regionale
ale bunurilor;
3.derivă din mărimea cantităţilor de încărcătură oferite la transport;
4.derivă din ponderea plăţilor cu transportul în preţul final al bunurilor;
5.derivă din cererea de consum a produsului transportat;
6.derivă din impactul componentelor serviciului asupra cererii de încărcătură.
Variante de răspuns:
a) 1,4;
b) 2,3;
c) 2,5;
d) 3,6;
e) 4,5;

14. Ipotetic, presupunem că pe piaţa oraşului A se întâlnesc produse de tipul x obţinute


din mai multe surse caracterizate prin plăţi(cheltuieli) de livrare. Ele sunt următoarele:
• producătorii locali(din oraşul A) obţin produsul x cu 4 u.m., în care se include şi
transportul local;
• producătorii din oraşul B obţin produsul x la un preţ de fabrică de 3,3 u.m. şi au
cheltuieli cu transportul(din oraşul B în oraşul A) de 0,7 u.m.;
• producătorii din oraşul C obţin produsul x la un preţ de fabrică de 3,3 u.m. şi au
cheltuieli cu transportul de 0,8 u.m.;
• producătorii din oraşul D obţin produsul x la un preţ de fabrică de 3,3 u.m. şi au
cheltuieli de transport de 0.5 u.m.;
• producătorii din oraşul E obţin produsul x la un preţ de fabrică de 3.3 u.m. şi au
cheltuieli de transport de 0,6 u.m.
Având în vedere impactul plăţilor(cheltuielilor) de transport asupra cererii de consum a
produsului pe o anumită piaţă locală, care din sursele de obţinere a produsului, prezentate
mai jos, generează cererea de transport ?
a) producătorii locali, din oraşul A;
b) producătorii din oraşul B;
c) producătorii din oraşul C;
d) producătorii din oraşul D;
e) producătorii din oraşul E;

15. Precizaţi care sunt răspunsurile false, din cele care urmează, în relaţie cu (conţinutul)
caracteristicile serviciului de transport pentru marfă:
1.accesibilitate;
2.încrederea sau regularitatea livrării;
3.cheltuieli de transport rezonabile;
4.timpul de tranzit;
5.potenţialul de a furniza servicii speciale;
6.siguranţa;
7.evitarea discriminărilor.
Variante de răspuns:
a) 1,3;
b) 2.6;
c) 3,7;
d) 4,6;
e) 5,7;

16. Care din afirmaţiile ce urmează este falsă, în legătură cu avantajele serviciului la
transportul rutier.
a) viteză comercială relativ mare;
b) durată redusă de încărcare comparativ cu alte moduri de transport;
c) accesibilitate mare;
d) gradul mic al distrugerilor şi cerinţe reduse de ambalare a mărfurilor;
e) ponderea mare a costurilor variabile;

17. Selectaţi din vehiculele rutiere prezentate mai jos, principalele tipuri funcţionale
folosite la deplasarea încărcăturilor:
1.vehicule speciale;
2.vehicule pentru deplasarea containerelor;
3.vehicule de intervenţie;
4.vehicule de teren;
5.vehicule de oraş;
6.vehicule de linie.
Variante de răspuns:
a) 1,4,5;
b) 1,5,6;
c) 2,3,4;
d) 3,4,5;
e) 4,5,6;

18. Care din răspunsurile ce urmează caracterizează vehiculul de oraş:


1.vehiculul este de multe ori o combinaţie de autoremorcher(autotractor) şi remorcă
(trailer) cu trei sau mai multe osii;
2.vehiculul este de obicei mic sub aspectul capacităţii de încărcare;
3.vehiculul este constituit prin integrarea unităţii de încărcare, de putere şi a sistemul
de rulare;
4.capacitatea de încărcare şi de transport este mare;
5.vehiculul face deplasări directe, de colectare şi distribuire, dar asigură şi legătura cu
instalaţiile altor moduri de transport;
6.vehiculul este folosit pentru servicii de transport speciale(frigorifice, izoterme,
pentru ciment, pentru produse lichide sau gaze etc.).
Variante de răspuns:
a) 1,3,4;
b) 2,3,5;
c) 2,4,5;
d) 3,4,6;
e) 3,5,6;

19. Care din răspunsurile ce urmează caracterizează vehiculul de linie:


1.vehiculul are o capacitate de încărcare mică;
2.vehiculul este folosit pentru servicii speciale(frigorifice, izoterme, pentru ciment,
pentru produse lichide sau gaze etc.);
3.vehiculul este de multe ori o combinaţie de autoremorcher(autotractor) şi remorcă cu
trei sau mai multe osii;
4.capacitatea de încărcare şi transport este mare;
5.vehiculul este constituit prin integrarea unităţii de încărcare, de putere şi a sistemului
de rulare;
6.vehiculul face deplasări directe, de colectare şi distribuire, dar şi legătura cu
instalaţiile altor moduri de transport.
Variante de răspuns:
a) 1,2;
b) 1,3;
c) 3,4;
d) 4,5;
e) 4,6;

20. Selectaţi răspunsurile care se referă la terminalul rutier de colectare şi distribuire:


1.terminalul este locul unde încărcăturile complete aduse cu vehiculele de linie sunt
desfăcute în expediţiile originare iar ulterior acestea sunt distribuite;
2.terminalul se amplasează într-o poziţie avantajoasă faţă de terminalele care le
alimentează;
3.terminalele se constituie în oraşe sau în anumite amplasamente centrale fiind locurile
de plecare şi de sosire a vehiculelor de linie;
4.terminalul colectează expediţiile mici cu vehicule de oraş, apoi le selectează şi le
grupează în încărcături mari cu destinaţii comune;
5.expediţiile consolidate ce ajung la terminal se selectează şi ulterior se formează noi
încărcături complete care se deplasează cu vehicule de linie;
6.terminalul este amplasat la o distanţă corespunzătoare duratei maxime de conducere
a vehiculului de la locul de plecare.
Variante de răspuns:
a) 1,2,5;
b) 1,3,4;
c) 1,3,6;
d) 2,3,5;
e) 2,4,6;

21. Selectaţi răspunsurile care se referă la terminalul rutier de separare şi regrupare:


1.terminalul este locul unde încărcăturile complete aduse cu vehiculele de linie sunt
desfăcute în expediţiile originare iar ulterior acestea sunt distribuite;
2.terminalul se amplasează într-o poziţie avantajoasă faţă de terminalele care le
alimentează;
3.terminalele se constituie în oraşe sau în anumite amplasamente centrale fiind locurile
de plecare şi de sosire a vehiculelor de linie;
4.terminalul colectează expediţiile mici cu vehicule de oraş, apoi le selectează şi le
grupează în încărcături mari cu destinaţii comune;
5.expediţiile consolidate ce ajung la terminal se selectează şi ulterior se formează noi
încărcături complete care se deplasează cu vehicule de linie;
6.terminalul este amplasat la o distanţă corespunzătoare duratei maxime de conducere
a vehiculului de la locul de plecare.
Variante de răspuns:
a) 1,4;
b) 2,5;
c) 3,6;
d) 3,5;
e) 4,6;

22. Selectaţi din afirmaţiile enumerate în continuare răspunsul fals care se referă la
elementele de exploatare forte ale căii ferate:
a) manifestă, în comparaţie cu alte moduri de transport, un înalt grad de responsabilitate
în privinţa pierderilor şi distrugerilor cauzate expediţiilor;
b) este unul din principalii participanţi ai transportului multimodal;
c) oferă o accesibilitate diferenţiată;
d) comparativ cu mijloacele rutiere predomină pe piaţa încărcăturilor de volum mare şi
valoare redusă, deplasate pe distanţe mari;
e) prin diversitatea tipurilor de vagoane asigură o ofertă bine adaptată comparativ cu
exigenţele cererii;

23. Alegeţi din tipurile de servicii enumerate mai jos pe acelea care sunt cuprinse în
cadrul conceptului “piggyback service” iniţiat şi folosit în transportul feroviar nord
american:
1.expediţii de încărcături cu trenuri locale de marfă;
2.remorci sau autotractoare cu remorci încărcate pe vagoane platformă;
3.containere încărcate pe vagoane platformă;
4.expediţii de încărcături cu trenuri directe de marfă;
5.expediţii de containere în trenuri bloc, compacte.
Variante de răspuns:
a) 1,2;
b) 2,3;
c) 3,4;
d) 4,5;
e) 3,5;

24. Selectaţi din enumerarea de mai jos răspunsul fals în legătură cu principalele avantaje
ale folosirii serviciului de transport „remorcă pe vagon platformă”:
1.se reduc costurile cu întreţinerea şi reparaţiile mijloacelor de transport;
2.amplifică economiile de mărime;
3.creşte viteza de deplasare a încărcăturii;
4.reduce gradul de poluare;
5.reduce consumul de combustibili;
6.costuri mai mici de ambalare şi depozitare;
7.se reduc costurile cu folosirea şi întreţinerea drumurilor;
8.reducerea aglomeraţiei pe căile rutiere.
Variante de răspuns:
a) 1,4;
b) 2,5;
c) 3,6;
d) 4,7;
e) 5,8;

25. Selectaţi din afirmaţiile ce urmează, ce privesc avantajele relative ale folosirii
conductelor, pe cea falsă:
a) viteza redusă poate fi privită ca o depozitare temporară a produsului transportat;
b) preţul redus al serviciului;
c) pierderile si distrugerile de produs sunt minime;
d) regularitate în furnizarea serviciului;
e) o bună frecvenţă a serviciului;

26. Selectaţi din afirmaţiile ce urmează, ce privesc dezavantajele relative ale folosirii
conductelor, pe cele false:
1.accesibilitate redusă;
2.numărul de produse deplasate este foarte mic;
3.competiţia este restrânsă;
4.frecvenţa serviciului este redusă;
5.viteza de deplasare redusă;
6.capitalul de pornire este foarte mare.
Variante de răspuns:
a) 1,4;
b) 1,5;
c) 2,4;
d) 2,6;
e) 3,6;

27. Indicaţi care din afirmaţiile ce urmează, referitoare la caracteristica de oportunitate a


automobilului personal, sunt adevărate:
1.aşteaptă conducătorul la uşă;
2.se deplasează cu viteză relativ mare;
3.de obicei, merge pe ruta directă;
4.este pregătit să meargă când se doreşte;
5.evită opririle intermediare.
Variante de răspuns:
a) 1,2,3;
b) 1,3,4;
c) 1,4,5;
d) 2,4,5;
e) 3,4,5;

28. Care din afirmaţiile ce urmează, privitor la caracteristica de individualitate a


automobilului personal, este falsă:
a) culori şi finisaj interior;
b) sisteme de sunet şi control climatic;
c) confort interior;
d) stiluri de caroserii;
e) mecanisme de siguranţă;

29. Selectaţi din caracteristicile enumerate în continuare pe cele false în legătură cu


automobilul personal(privat):
1.siguranţă;
2.individualism;
3.funcţionalitate;
4.confort;
5.oportunitate;
6.regularitate;
7.economie;
8.viteză.
Variante de răspuns:
a) 1,3;
b) 2,5;
c) 3,6;
d) 4,7;
e) 5,8;

30. Din afirmaţiile de mai jos selectaţi-le pe acelea care reprezintă caracteristicile
transportului urban de persoane:
1. transportul de tranzit se substituie de multe ori cu transportul de paratranzit;
2. autobuzele de tranzit domină în ansamblu transportul public urban,
3. sistemul transportului urban de persoane este o combinaţie de moduri publice şi
personale de transport;
4. transportul de pasageri are loc adesea în comun cu transportul de marfă, uneori
cu aceleaşi vehicule;
5. piaţa transportului urban de pasageri este cea mai complexă comparativ cu
pieţele interurbană şi internaţională;
6. mersul pe jos este o componentă importantă în proiectarea tranzitului urban;
7. cele mai multe sisteme urbane de transport folosesc în comun calea publică
urbană.
Variante de răspuns:
a) 1,4,5;
b) 1,6,7;
c) 2,3,5;
d) 2,3,7;
e) 3,4,7;

31. Care din afirmaţiile ce sunt prezentate în continuare, legate de problemele generate
transportului de persoane de factorul de variabilitate, este falsă:
a) mijloacele de tranzit şi cele personale se deplasează discontinuu şi neuniform în timp;
b) instalaţiile, vehiculele şi personalul din transport tind să fie utilizate intensiv în
perioadele de vârf din zi;
c) infrastructurile urbane sunt proiectate şi construite la capacităţi ce au în vedere
solicitările din perioadele de vârf;
d) în perioadele din afara vârfului din zi instalaţiile, vehiculele şi personalul firmelor de
transport rămân neutilizate sau au utilizare redusă;
e) piaţa transportului este extrem de complexă şi variată datorită numărului mare de
moduri de transport implicate în deplasarea persoanelor de unde şi existenţa multor
probleme sociale şi politice;

32. Care din afirmaţiile prezentate în continuare este falsă în legătură cu problemele
transportului de persoane, determinate de factorul de simultaneitate şi perisabilitate:
a) cu excepţia călătoriilor la serviciu, la şcoală sau a celor pentru care s-au rezervat
locuri, în cele mai multe cazuri decizia de călătorie este luată pe loc, instantaneu;
b) serviciile de transport neputând fi stocate locurile neutilizate sunt o producţie pierdută
pentru totdeauna;
c) este stimulată tendinţa de a se investii mai mult în instalaţii şi vehicule pentru a avea
capacităţi în exces;
d) se intensifică competiţia intermodală şi intramodală stimulându-se serviciile mai
avantajoase;
e) caracterul instantaneu al luării deciziei de călătorie amplifică caracterul de
variabilitate;

33. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă în legătură cu problemele transportului de
persoane, determinate de factorul de substituţie:
a) competiţia între modurile de transport urbane având în vedere preţurile şi serviciile
oferite;
b) competiţia asupra fondurilor publice având in vedere confortul, viteza şi siguranţa
călătoriei;
c) competiţia asupra venitului disponibil care afectează în mare măsură călătoriile de
plăcere;
d) competiţia dintre clase, bazată pe diferenţele de calitate , ce are loc între serviciile
aceluiaşi transportator;
e) competiţia din interiorul fiecărui mod de transport având în vedere serviciile şi
preţurile;

34. Selectaţi răspunsul fals, din cele care urmează, în legătură cu supoziţiile care au stat la
baza modelului de amplasare al lui Alfred Weber:
a) unele materiale sunt considerate pure(nu pierd din greutate la prelucrare), în timp ce
altele sunt considerate impure;
b) unele materiale brute sunt disponibile oriunde şi la acelaşi preţ;
c) alte materiale brute sunt doar în anumite locuri, iar preţul lor este acelaşi indiferent de
localizare;
d) cheltuielile cu transportul sunt direct proporţionale cu tonele-milă;
e) necesarul de muncă este diferenţiat în raport de amplasament, la fel şi costurile cu
munca;

35. Selectaţi răspunsul fals, din cele prezentate în continuare, în legătură cu principalele
supoziţii care au stat la baza modelului de amplasare al lui von Thünen:
a) oraşul primeşte toate produsele agricole din zona înconjurătoare;
b) preţurile produselor agricole sunt stabilite pe piaţa oraşului;
c) există mai multe forme de transport disponibile egal pentru toate fermele;
d) un oraş amplasat în mijlocul unei zone agricole largi;
e) cheltuielile cu transportul variază ca mărime cu tonele-milă indiferent de tipul
produsului;

36. Indicaţi răspunsul fals în legătură cu zonele de cultură ce apar în modelul de


amplasare von Thünen:
a) în centrul planului se află piaţa oraşului;
b) în imediata vecinătate a oraşului este zona ce furnizează lemnul de construcţie şi de
foc;
c) urmează zona care furnizează produsele perisabile;
d) următoarele trei zone cultivă grâne tot mai puţin pe măsură ce zonele sunt mai
depărtate de oraş, alternând tot mai mult cu păşune şi teren necultivat pe măsura
depărtării de oraş;
e) ultima zonă este folosită pentru păşune, vite de sacrificat şi brânză

37. Indicaţi unde se va amplasa locul de prelucrare, conform cu modelul lui Weber, când
există două materiale brute, ambele pure şi ambele localizate departe de piaţă, şi o
singură piaţă:
a) între o sursă si piaţă;
b) lângă prima sursă;
c) lângă piaţă;
d) lângă a doua sursă;
e) în interiorul triunghiului format de surse şi piaţă;

38. Indicaţi unde se va amplasa locul de prelucrare, conform cu modelul lui Weber, când
există două materiale brute, ambele materiale sunt disponibile oriunde, şi o singură piaţă:
a) între o sursă si piaţă;
b) lângă prima sursă;
c) lângă piaţă;
d) lângă a doua sursă;
e) în interiorul triunghiului format de surse şi piaţă;
39. Indicaţi unde se va amplasa locul de prelucrare, conform cu modelul lui Weber, când
există două materiale brute, unul disponibil oriunde iar al doilea este pur, localizat
departe de piaţă şi o singură piaţă:
a) între o sursă si piaţă;
b) lângă prima sursă;
c) lângă piaţă;
d) lângă a doua sursă;
e) în interiorul triunghiului format de surse şi piaţă;

40. Indicaţi unde se va amplasa locul de prelucrare, conform cu modelul lui Weber, când
există două materiale brute, ambele localizate departe de piaţă, impure şi o singură piaţă:
a) între o sursă si piaţă;
b) lângă prima sursă;
c) lângă piaţă;
d) lângă a doua sursă;
e) în interiorul triunghiului format de surse şi piaţă;

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 14 d 28 c
1 d 15 c 29 c
2 d 16 e 30 d
3 d 17 b 31 e
4 b 18 b 32 d
5 b 19 c 33 b
6 c 20 b 34 e
7 b 21 b 35 c
8 c 22 c 36 b
9 b 23 b 37 c
10 d 24 c 38 c
11 a 25 e 39 c
12 b 26 e 40 e
13 c 27 b
CAPITOLUL 16
PROIECTAREA SISTEMELOR TEHNICO-ECONOMICE

1. Funcţiile întreprinderii ca sistem tehnico-economic sunt:


a) efectorii şi de dirijare;
b) comercială şi previzionare;
c) efectorie şi obţinerea de profit;
d) dirijare şi logistică;
e) efectorie şi tehnologică;

2. Perturbaţiile care apar la nivelul structurii efectorii sunt:


a) perturbaţii privind modul de organizare: neadecvare tehnologică, randamente scăzute,
sistem deficitar de comunicaţie;
b) perturbaţii ale intrărilor: abateri cantitative, calitative, ritm al sosirilor;
c) perturbaţii privind ieşirile: concentraţii de noxe peste limitele stabilite prin norme,
calitatea şi cantitatea produselor şi sortimentelor;
d) perturbaţii privind tehnologia: capacităţi insuficiente, abateri calitative, productivitate
scăzută;
e) perturbaţii privind coordonarea fluxurilor de materii prime, materiale şi energie;

3. Sistemul tehnico-economic este definit ca:


a) un ansamblu de factori de producţie în interacţiune care realizează produse şi servicii
prin transformarea materialelor, energiei şi informaţiei în scopul obţinerii de profit;
b) un ansamblu de factori de producţie care acţionează în comun în scopul obţinerii de
profit din realizarea unor produse şi servicii destinate pieţei;
c) un ansamblu de factori de producţie în interacţiune, organizaţi spaţial, integraţi în
scopul obţinerii de profit din realizarea unor produse şi servicii, prin transformarea şi
controlul materialelor, resurselor financiare, energiei şi informaţiei;
d) un ansamblu de factori de producţie organizaţi spaţial, care realizează produse şi
servicii în scopul obţinerii de profit prin transformarea şi controlul materialelor,
resurselor financiare, energiei şi informaţiei;
e) un ansamblu de factori de producţie organizaţi spaţial, integraţi în scopul obţinerii de
profit din realizarea unor produse şi servicii prin transformarea intrărilor şi ieşirilor;

4. Datele pe baza cărora sistemul tehnico-economic îşi autoreglează funcţia efectorie


sunt:
a) piaţa. forţa de muncă, cheltuielile de producţie;
b) productivitatea muncii, resursele financiare, mijloacele de producţie;
c) cererea, calitatea factorilor de producţie, managementul;
d) cererea, preţurile, calitatea şi cheltuielile de producţie;
e) resursele financiare, mijloacele de producţie, cererea, piaţa;

5. Subsistemele sistemului tehnico-economic sunt:


a) prelucrare, montaj, transport-manipulare, întreţinere-reparare, control;
b) conducere, fabricaţie, distribuţie, achiziţie, servicii sociale;
c) conducere, logistic, achiziţie-aprovizionare, fabricaţie, control;
d) conducere, fabricaţie, logistic, suport, control;
e) conducere, marketing, fabricaţie, logistic, control;

6. Principalele trăsături ale sistemelor tehnico-economice sunt:


a) sunt sisteme evolutive, dinamice, cibernetice-autoreglabile, ierarhice, eterogene,
deschise, entropice;
b) sunt sisteme profitabile, evolutive, eterogene, deschise, entropice, dinamice, conduse;
c) sunt sisteme integrate, deschise, profitabile, dinamice, entropice, eterogene, conduse;
d) sunt sisteme cibernetice-autoreglabile, evolutive, dinamice, ierarhice, eterogene,
deschise, conduse;
e) sunt sisteme cibernetice-autoraglabile, ierarhice, eterogene, deschise, entropice;

7. Proiectarea sistemului tehnico-economic are ca scop;


a) stabilirea subsistemelor şi sistemelor parţiale, organizarea în spaţiu şi dimensionarea
subsistemelor şi sistemelor parţiale, determinarea necesarului de personal, echipamente şi
dotări;
b) stabilirea subsistemelor şi sistemelor parţiale în concordanţă cu restricţiile şi
oportunităţile oferite de celelalte S.T.E. în funcţiune, organizarea în spaţiu şi
dimensionarea subsistemelor şi sistemelor parţiale, alegerea tehnologiei, determinarea
fluxurilor de intrări şi ieşiri din sistem, determinarea necesarului de personal, elaborarea
listelor de utilaje şi dotări;
c) stabilirea subsistemelor şi sistemelor parţiale, tehnologia, aplasamentul, furnizorii şi
clienţii, determinarea necesarului de echipamente, dotări şi personal;
d) stabilirea subsistemelor şi sistemelor parţiale, dimensionarea, organizarea în spaţiu,
amplasamentul, determinarea necesarului de personal, utilaje, echipamente şi dotări;
e) stabilirea subsistemelor şi sistemelor parţiale, tehnologia, elaborarea proiectului de
montaj şi asistenţă tehnică, determinarea necesarului de utilaje, echipamente, dotări şi
personal;

8. Aplicarea în practică a principiului dezvoltării durabile impune proiectanţilor să ia în


considerare:
a) limitarea folosirii combustibililor fosili, limitarea emanaţiilor de substanţe toxice în
ecosferă, folosirea eficientă a zonelor productive, satisfacerea necesităţilor umane să aibă
un impact cât mai mic asupra ecosferei;
b) utilizarea eficientă a resurselor neregenerabile, concepţia unor tehnologii performante,
amplasarea S.T.E. în zone nepoluate, satisfacerea consumatorilor cu produse de calitate;
c) utilizarea unui sistem de indicatori care să limiteze folosirea resurselor neregenerabile,
concepţia unor tehnologii nepoluante, amplasarea S.T.E. la periferia localităţilor;
d) limitarea emanaţiilor de substanţe toxice în ecosferă prin folosirea de tehnologii
performante, producţia să fie axată pe produse ecologice;
e) concepţia unor utilaje şi echipamente care să nu utilizeze metale rare să emane substanţe
toxice în ecosferă, utilizarea eficientă a zonelor productive, satisfacerea necesităţilor umane
să nu aibă impact asupra ecosferei;
9. Criteriile de apreciere a unui proiect din punct de vedere al dezvoltării durabile sunt:
a) sistemul foloseşte eficient resursele neregenerabile, sistemul produce servicii şi
produse cerute de piaţă, sistemul generează substanţe străine care persistă în natură;
b) sistemul este dependent de combustibili fosili sau metale rare, sistemul produce
servicii şi produse cerute de piaţă, sistemul prin activităţile specifice încalcă zonele
productive ale ecosferei;
c) sistemul asigură protecţia muncii şi siguranţa în exploatare, sistemul satisface
necesităţile umane fără a avea impact negativ asupra ecosferei, sistemul este dependent
de combustibili fosili sau metale rare;
d) sistemul este dependent de combustibili fosili sau metale rare, sistemul generează
substanţe străine ce persistă în natură, sistemul prin activităţile specifice încalcă zonele
productive ale ecosferei, sistemul produce servicii şi produse care nu afectează ecosfera;
e) sistemul produce servicii şi produse cerute de piaţă, sistemul afectează mediul
înconjurător cu produsele, serviciile şi activităţile desfăşurate;

10. În cazul sistemelor tehnico-economice, flexibilitatea constă în:


a) capacitatea de modificare a structurii efectorii şi a condiţiilor organizatorice în vederea
adaptării sale la noi sarcini în mod automat;
b) capacitatea ca printr-o combinare adecvată a factorilor de producţie, structura efectorie
să fie utilizată complet;
c) capacitatea reducerii costurilor fixe de producţie şi a timpului necesar pentru crearea şi
implementarea noilor produse;
d) capacitatea sistemului de a permite automatizarea mijloacelor de producţie şi
specializarea procesului tehnologic în vederea satisfacerii cererii;
e) capacitatea sistemului de a reduce costurile fixe, consumurile specifice de materii
prime şi materiale şi durata de implementare a noilor produse;

11. Mentenabilitatea sistemelor tehnico-economice constă în:


a) capacitatea sistemului de a putea fi pus în stare de funcţionare după un timp de repaus
în care s-au înlocuit componentele uzate;
b) capacitatea sistemului de a putea fi întreţinut preventiv, prin înlocuirea la intervale de
timp stabilite a componentelor uzate indiferent dacă acestea sunt sau nu defecte;
c) capacitatea sistemului de a permite restructurarea lui prin înlocuirea unor module în
vederea întreţinerii preventive;
d) capacitatea sistemului de a permite trecerea de la concepţia izolată a fiecărei operaţii la
concepţia integrată în vederea asigurării întreţinerii şi reparării conform prescripţiilor;
e) capacitatea sistemului de a putea fi menţinut sau repus în stare de funcţionare normală,
într-un timp dat, dacă întreţinerea sau repararea sunt făcute conform prescripţiilor.

12. Fiabilitatea sistemelor tehnico-economice constă în:


a) capacitatea sistemului de a putea fi supravegheat automat pentru a preveni consumuri
suplimentare de piese de schimb sau avarierea dispozitivelor de lucru un interval de timp
„t“;
b) capacitatea de a funcţiona fără a se defecta un interval de timp „t“ în condiţiile de
exploatare date;
c) capacitatea sistemului de a putea fi compus din „n“ echipamente cu aceeaşi fiabilitate;
d) capacitatea sistemului ca prin crearea unor puncte de control să se diminueze numărul
de defecţiuni;
e) capacitatea sistemului de a funcţiona fără întreruperi;

13. Securitatea sistemelor tehnico-economice constă în:


a) capacitatea sistemului ca prin introducerea unor sisteme speciale de control şi
securitate să se asigure securitatea chiar în cazul defectării lor;
b) capacitatea sistemului ca prin proiectare să se anticipeze defecţiunile şi consecinţele
acestora prin simularea secvenţelor posibile de accident să se evite funcţionarea
defectuoasă;
c) capacitatea sistemului de a evita deteriorarea sănătăţii sau pierderea vieţii oamenilor,
precum şi producerea de pagube materiale datorate funcţionării sale defectuoase;
d) capacitatea sistemului ca prin calculul riscului total să se stabilească nivelurile
acceptabile de risc în aşa fel încât prin soluţiile tehnice adoptate să funcţioneze sub
nivelul riscului total calculat;
e) capacitatea sistemelor de a evita apariţia accidentelor pe întreaga perioadă de
funcţionare;

14. Proiectarea ergonomică a sistemelor tehnico-economice are ca obiectiv:


a) raţionalizarea muncii prin reducerea consumului de energie în funcţie de solicitarea
nervoasă;
b) adaptarea locului de muncă omului şi evitarea înclinării şi întinderii excesive a
corpului şi membrelor;
c) folosirea optimă a posibilităţilor umane prin alegerea acelor soluţii care solicită eforturi
minime din partea omului;
d) asigurarea unei ambianţe care să evite tulburările psihice, organizarea timpului de
odihnă prin introducerea unor pauze, altele decât cele pentru masa de prânz;
e) asigurarea unor condiţii optime de lucru, care să cuprindă perioade de repaus fizic şi
intelectual.

15. Care din următoarele afirmaţi constituie principii care stau la baza proiec-tării
fluxurilor de intrări-ieşiri la nivelul structurii efectorii:
a) toate procesele de transformare să fie elaborate pe baza unui flux tehnologic de
ansamblu, fundamentat ştiinţific, care să asigure succesiunea stadiilor şi operaţiilor
tehnologice, precum şi înlănţuirea logică a tuturor proceselor tehnologice aferente
subsistemelor şi sistemelor parţiale;
b) să se asigure un circuit cât mai scurt a intrărilor şi ieşirilor concomitent cu reducerea la
minim a transbordărilor şi manipulărilor;
c) evitarea discontinuităţii la nivelul proceselor tehnologice şi a desincronizării
subsistemelor şi sistemelor parţiale;
d) asigurarea unui subsistem logistic raţional care să asigure o circulaţie fluentă a
intrărilor şi ieşirilor;
e) asigurarea unui transfer logic a intrărilor şi ieşirilor la nivelul sistemelor parţiale;

16. Fluxul tehnologic general redă:


a) o imagine de ansamblu asupra incintei sistemului tehnico-economic a modului cum
este organizată tehnologia, transportul şi expediţia;
b) o imagine asupra stadiilor tehnologice care se succed, a dimensiunii spaţiilor,
platformelor, recipienţilor în care se vor stoca intrările, precum şi a modului de transport-
manipulare în interiorul structurii efectorii;
c) o imagine asupra etapelor proceselor de transformare a intrărilor în ieşiri, a modului de
transport – manipulare a produselor finite, deşeurilor, noxelor rezultate în urma
proceselor de transformare;
d) o imagine asupra dimensiunii componentelor structurii efectorii a circuitului intrărilor
şi ieşirilor din structura efectorie, natura utilităţilor necesare proceselor de transformare a
modului de evacuare a reziduurilor, noxelor şi deşeurilor precum şi modul de transport –
expediţie a produselor finite;
e) o imagine de ansamblu a relaţiilor care se stabilesc între subsistemele şi sistemele
parţiale ale structurii efectorii, prin care se definesc fluxurile de transport – depozitare –
fabricaţie – expediţie cu indicarea legăturilor şi sensului;

17. Variantele de îmbinare uzuale între componentele structurii efectorii sunt:


a) orizontală, verticală, mixtă;
b) în cascadă, în paralel, mixtă;
c) în cascadă, orizontală, verticală;
d) în paralel, verticală, mixtă;
e) simplă, durabilă, multiplă;

18. Schema fluxului tehnologic general se poate elabora în următoarele variante:


a) în linie, orizontală, vertical;
b) liniar, în buclă, în formă de litera U;
c) orizontal, inelar, în linie;
d) orizontal, vertical, mixt;
e) linear, circular, în formă de V.

19. Alegerea unei variante de flux tehnologic este condiţionată de următorii factori:
a) volumul şi gabaritul materiilor prime, materialelor şi semifabricatelor care intră în
sistem precum şi a produselor finite care ies din sistem; caracteristicile proceselor de
transformare;
b) suprafaţa disponibilă incintei şi variantele de îmbinare dintre componentele structurii
efectorii, caracteristicile utilităţilor necesare proceselor de transformare;
c) volumul fluxurilor de materii prime şi materiale care intră, circulă şi părăsesc sistemul
sub formă de semifabricate şi produse finite, numărul de componente aferente S.T.E.;
d) facilităţile pe care le oferă amplasamentul din punct de vedere a utilităţilor şi
canalizării, capacitatea de producţie a sistemului;
e) gabaritul maşinilor, utilajelor şi echipamentelor, modul de înlănţuire a subsistemelor în
cadrul structurii efectorii, suprafaţa disponibilă a incintei şi perspectiva de dezvoltare a
S.T.E.

20. Care este funcţia subsistemului de fabricaţie în cadrul sistemului tehnico-economic:


a) de transformare a intrărilor în ieşiri prin reglarea ritmului variabilelor de flux care se
vehiculează în sistem în funcţie de cerinţele pieţei;
b) de transformare a intrărilor în ieşiri pe baza datelor privind cererea, preţurile, calitatea
şi cheltuielile de producţie, prin intermediul sistemelor parţiale de prelucrare şi montaj;
c) de transformare a intrărilor în ieşiri prin integrarea, combinarea şi reglarea factorilor de
producţie în funcţie de cerinţele pieţei, prin intermediul sistemelor parţiale de prelucrare
şi montaj;
d) de transformare a intrărilor în ieşiri prin combinarea şi organizarea factorilor de
producţie în funcţie de cerinţele pieţei;
e) de transformare a intrărilor în ieşiri, în funcţie de dotările tehnico-economice existente,
dar şi în funcţie de cerinţele pieţei;

21. Care este rolul subsistemului logistic în cadrul sistemului tehnico-economic:


a) de achiziţie – aprovizionare, transport şi depozitare a intrărilor, de dirijare în timp şi
spaţiu a fluxurilor de intrări spre sistemele parţiale ale structurii efectorii în concordanţă
cu sarcinile subsistemului de fabricaţie, de depozitare şi dirijare a ieşirilor în concordanţă
cu cerinţele pieţei, inclusiv distribuţia şi întreţinerea lor la client dacă acesta o cere;
b) de achiziţionare –aprovizionare, transport şi depozitare a intrărilor, de gestionare a
fluxurilor de intrări în concordanţă cu sarcinile subsistemului de fabricaţie, de dirijare a
ieşirilor în concordanţă cu cerinţele pieţei;
c) de transport şi depozitare a intrărilor, de gestionare a fluxurilor de intrări spre sistemele
parţiale în concordanţă cu sarcinile subsistemului de fabricaţie, de expediţie a ieşirilor în
concordanţă cu cerinţele pieţei;
d) de achiziţie – aprovizionare a intrărilor, de transport interoperaţional, precum şi de
asigurarea distribuţiei produselor şi serviciilor, în funcţie de posibilităţile sistemului.
e) achiziţie - aprovizionare a intrărilor, de menţinere a relaţiilor cu clienţii şi furnizorii, de
asigurare a distribuţiei şi service-ului în perioada de garanţie;

22. În cadrul sistemului tehnico-economic, subsistemul logistic are următoarele sarcini:


a) achiziţie – aprovizionare a intrărilor, transport şi manipulare a intrărilor spre sistemele
parţiale, alimentarea ritmică a subsistemelor cu materii prime, materiale, auxiliare,
semifabricate, piese de schimb şi S.D.V.-uri;
b) achiziţie – aprovizionare a intrărilor, de depozitare şi gestionare eficientă a stocurilor,
expediţia rapidă a produselor la clienţi, respectarea termenelor contractuale, distribuţia
intrărilor spre sistemele parţiale, reducerea costurilor de depozitare, distribuţia şi
alimentarea ritmică şi în cantităţile necesare a materiilor prime, materialelor auxiliare,
semifabricatelor, pieselor de schimb şi S.D.V.-urilor;
c) achiziţie –aprovizionare a intrărilor, expediţia produselor finite la clienţi în
concordanţă cu termenele contractuale, reducerea costurilor de depozitare, alimentarea
ritmică a sistemelor parţiale cu materii prime, materiale auxiliare, semifabricate, piese de
schimb şi S.D.V.-uri;
d) respectarea termenelor contractuale, îmbunătăţirea competitivităţii transporturilor şi
manipulărilor, livrarea rapidă a produselor, gestionarea eficientă a stocurilor, reducerea
costurilor de depozitare, îmbunătăţirea servirii clienţilor, distribuirea şi alimentarea
ritmică şi în cantităţile necesare cu materii prime, materiale auxiliare, semifabricate,
piese, S.D.V.-uri a celorlalte subsisteme;
e) achiziţie – aprovizionare a intrărilor, de menţinere a relaţiilor cu clienţii şi furnizorii,
de asigurare a distribuţiei şi service-ului în perioada de garanţie.

23. Care este rolul subsistemului suport în cadrul sistemelor tehnico-economice:


a) de asigurare a serviciilor de întreţinere şi reparare a sistemului tehnico-economic în
vederea funcţionării în condiţii de siguranţă;
b) de furnizare a serviciilor de întreţinere şi reparaţii a maşinilor, utilajelor şi
echipamentelor, distribuţia în spaţiu a utilităţilor, colectarea ieşirilor şi evacuarea
acestora, asigurarea condiţiilor igienico-sanitare a personalului;
c) de asigurare a serviciilor de întreţinere şi reparare a subsistemelor, de colectare,
furnizare şi distribuţie a utilităţilor, de evacuare a noxelor, reziduurilor, deşeurilor, de
asigurare a condiţiilor de muncă personalului;
d) de asigurare a serviciilor de întreţinere şi reparare a sistemului tehnico-economic în
vederea funcţionării în condiţii de siguranţă, precum şi colectare, tratarea noxelor şi
evacuarea lor, de asigurare a condiţiilor igienico-sanitare a personalului;
e) de servire a celorlalte subsisteme, asigurând servicii de întreţinere şi reparare a
maşinilor, utilajelor, echipamentelor, aparaturii şi a S.D.V.-urilor, colectarea, generarea
(furnizarea) distribuţia în spaţiu a utilităţilor, colectarea, tratarea noxelor, deşeurilor,
reziduurilor şi evacuarea acestora, asigurarea condiţiilor igienico-sanitare a personalului;

24. Care din următoarele funcţii aparţin controlului calitativ:


a) controlul calităţii materiilor prime, materialelor, utilităţilor, la intrare şi pe parcurs
până la introducerea lor în procesul de fabricaţie;
b) controlul cantităţilor de deşeuri, rebuturi şi noxe rezultate din procesul de fabricaţie;
c) controlul periodic al sculelor, dispozitivelor, instrumentelor, maşinilor din dotare şi
confruntarea rezultatelor cu evidenţele contabile;
d) furnizarea informaţiilor privind gestionarea stocurilor;
e) asigurarea calităţii produselor şi serviciilor conform cu cerinţele pieţei şi cu cerinţele
impuse de proiectant;

25. Care din următoarele funcţii aparţin subsistemului de conducere:


a) asigură culegerea şi prelucrarea datelor privind calitatea şi randamentul subsistemelor
de fabricaţie;
b) stabileşte strategia şi politica sistemului tehnico-economic, prin integrarea studiilor de
piaţă cu posibilităţile de investiţii, producţie, finanţare, personal şi organizare;
c) controlează intrările, procesele de transformare, ieşirile, adoptând deciziile în vederea
realizării produselor conform cu cerinţele pieţei;
d) asigură o legătură permanentă între structura efectorie şi mediul extern pe calea
informaţională;
e) asigură o funcţionare optimă a sistemului, în raport cu mediul extern, prin intermediul
unor metode şi instrumente specifice;

26. Proiectul subsistemului de conducere este constituit din:


a) organigrama structurală, centralizatorul cu personal, regulamentul de organizare şi
funcţionare, fişele posturilor, organigrama funcţională a S.T.E., planul de amplasament în
incintă;
b) organigrama structurală, organigrama funcţională, nivelele ierarhice, compartimentele;
c) organigrama structurală, centralizatorul cu personal, serviciile şi compartimentele,
fişele posturilor, planul de amplasament;
d) organigrama structurală, planul de amplasare în incintă, centralizatorul cu personal,
structura serviciilor şi compartimentelor, fişele posturilor, regulamentul de organizare şi
funcţionare;
e) organigrama ierarhică a tuturor componentelor sistemului, circuitul informaţional şi
decizional în cadrul S.T.E.

27. Care este rolul subsistemului de conducere în cadrul S.T.E.


a) elaborează deciziile pe baza informaţiilor primite din structura efectorie;
b) gestionează informaţiile privind calitatea produselor şi numărul clienţilor;
c) asigură o legătură permanentă între structura efectorie şi mediul extern;
d) asigură funcţionarea optimă a subsistemului de fabricaţie;
e) elaborează şi aplică politica privind personalul;

28. Cum influenţează subsistemul de fabricaţie celelalte subsisteme:


a) dimensionează capacitatea subsistemului logistic, dimensionează volumul activităţilor
din subsistemele de conducere, suport şi control;
b) dimensionează sistemele parţiale de achiziţie, aprovizionare, întreţinere-reparare,
distribuţie şi service;
c) impune dotarea cu utilaje şi echipamente performante a subsistemului-suport şi de
control;
d) dimensionează fluxurile de intrări, ieşiri la nivelul structurii efectorii;
e) dimensionează personalul sistemului parţial de service;

29. Comportamentul sistemului tehnico-economic este determinat de:


a) obiectivele sale, structura sa, procesul de producţie şi mediul înconjurător;
b) dimensiunea, subsistemul de fabricaţie, caracteristicile procesului de producţie,
performanţele echipamentelor, utilajelor;
c) calitatea operaţiilor de transport manipulare, nivelul de pregătire a personalului şi
mediul înconjurător;
d) natura perturbaţiilor care apar la nivelul structurii efectorii, caracteristicile intrărilor şi
ieşirilor din sistem;
e) performanţele tehnologice, volumul cererii şi mediul înconjurător.

30. Care este scopul fundamental al funcţionării S.T.E.


a) satisfacerea permanentă a cererii;
b) utilizarea eficientă a resurselor naturale, financiare şi umane;
c) obţinerea profitului;
d) utilizarea la întreaga capacitate a structurii efectorii;
e) servirea promptă a clienţilor;

31. În vederea acceptării la plată a lucrărilor executate, beneficiarii au obligaţia de a


verifica următoarele documente:
a) situaţiile de lucrări şi ataşamentele, facturile şi certificatele de calitate, procesele
verbale de recepţie ale lucrărilor ascunse şi a fazelor determinante, procesele verbale de
recepţie a lucrărilor de montaj;
b) devizele pe categorii de lucrări, situaţiile de lucrări, ataşamentele şi certificatele de
calitate ale materialelor puse în operă, procesele verbale de recepţie a lucrărilor de
montaj, bonurile de materiale;
c) devizele pe categorii de lucrări, ataşamentele şi certificatele de calitate, procesele
verbale de recepţie a lucrărilor de montaj, procesele verbale de recepţie a lucrărilor
ascunse, bonurile de materiale şi facturile;
d) situaţiile de lucrări şi facturile materialelor puse în operă, certificatele de calitate şi
bonurile de materiale, procesele verbale de recepţie a lucrărilor de montaj şi a fazelor
determinante;
e) situaţiile de lucrări, bonurile de materiale, facturi, certificate de calitate, procesele
verbale de recepţie a fazelor determinante şi a lucrărilor ascunse, procesele verbale de
recepţie a lucrărilor de montaj;

32. Ce verifică beneficiarii la situaţiile de lucrări în vederea acceptării la plată?


a) dacă preţurile unitare corespund cu cele din bonurile de materiale, dacă cantităţile de
lucrări şi poziţia articolelor de deviz corespund cu cele din devizele ofertă;
b) dacă articolul din deviz, simbolul, denumirea, cantitatea, preţurile unitare corespund cu
cele din devizele-ofertă;
c) dacă poziţia articolelor de deviz, denumirea, cantitatea, corespund cu cele din devizul-
ofertă, iar preţurile unitare corespund cu cele din facturi;
d) dacă ataşamentele sunt semnate de dirigintele de şantier, iar cantităţile de lucrări
corespund cu cele din ataşamente şi devizul-ofertă, dacă preţurile unitare corespund cu
cele din facturi;
e) dacă situaţia de lucrări este vizată de dirigintele de şantier şi semnată de constructor,
dacă cantităţile de lucrări corespund cu cele din devizul-ofertă, iar preţurile unitare
corespund cu cele de pe bonurile de materiale.

33. Acceptarea la plată de către beneficiari a cantităţilor de lucrări realizate în plus faţă de
devizele-ofertă se va face numai pe baza următoarelor documente:
a) dispoziţii de şantier date de proiectanţi, procese verbale de recepţie a lucrărilor
suplimentare executate semnate de executanţi şi dirigintele de şantier;
b) procese verbale de recepţie a lucrărilor executate în plus, bonuri de materiale,
ataşamente;
c) antemăsurători, procese verbale de recepţie a lucrărilor executate în plus, ataşamtente,
facturi;
d) devizul pe obiect, antemăsurători, procese verbale de recepţie a lucrărilor executate în
plus, facturi;
e) devizul pe categorii de lucrări, antemăsurători, procese verbale de recepţie a lucrărilor
executate în plus, dispoziţii de şantier date de proiectanţi;

34. Admiterea la finanţare de către bănci a lucrărilor de investiţii finanţate din surse
publice se face în baza următoarelor documente:
a) studiul de fezabilitate aprobat, proiectul de execuţie şi devizul-ofertă, certificatul de
urbanism şi autorizaţia de construcţie, contractele şi facturile de achiziţie a utilajelor,
dotărilor şi echipamentelor;
b) fila de plan cu plafoanele de credit anual aprobate de ordonatorul principal de credite
şi Ministerul Finanţelor, studiile de prefezabilitate şi fezabilitate aprobate, proiectul de
execuţie şi devizul-ofertă, certificatul de urbanism, contractele de achiziţie a utilajelor,
dotărilor şi echipamentelor, autorizaţia de construcţie;
c) fila de plan cu plafoanele de credit anuale aprobate de ordonatorul principal de credite
şi Ministerul Finanţelor, studiul de fezabilitate aprobat conform legii, proiectul de
execuţie, partea desenată, devizul-ofertă al executantului pe baza căruia s-a încheiat
contractul de execuţie a investiţiei, contractul de execuţie a investiţiei, contractele de
achiziţii a utilajelor, dotărilor şi echipamentelor, autorizaţia de construcţie;
d) studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate, PUD, certificatul de urbanism şi
autorizaţia de construcţie, certificatul de execuţie, lista cu utilajele şi echipamentele şi
furnizorii, devizul-ofertă;
e) devizul-ofertă a executantului, studiul de fezabilitate, contractul de execuţie, contractul
de credit aprobat de ordonatorul principal de credite şi Ministerul Finanţelor, autorizaţia
de construcţie;

35. Studiile de amplasament la nivelul macroeconomic vizează analiza următorilor factori


specifici locali:
a) taxele, impozitele, cheltuielile cu echipamentele ecologice şi infra-structură, costul
reţelelor de canalizare, tratare şi transport a apei;
b) perspectiva de dezvoltare a localităţii, costul vieţii, şomajul, costul utilităţilor,
materiilor prime şi a serviciilor de transport, forţa de muncă disponibilă;
c) perspectiva localităţii, materiile prime şi piaţa, forţa de muncă, energia, combustibilii,
apa, clima, serviciile de transport;
d) obiectivele de dezvoltare a localităţii, concurenţii, energia, combustibilul, forţa de
muncă, condiţiile climaterice, utilităţile şi serviciile de transport;
e) politica de dezvoltare a localităţii, cheltuielile de transport, infra-structura, condiţiile
climaterice, utilităţile, serviciile de transport, reţelele de utilităţi, forţa de muncă,
combustibilul;

36. . Studiul de amplasament la nivel microeconomic vizează analiza urmă-toarelor


documente:
a) planul urbanistic al zonei, planul cadastral de drumuri şi reţele, studiu geotehnic;
b) planul urbanistic de detaliu, planul urbanistic general, planul cadastral de drumuri şi
reţele;
c) planul urbanistic general, planul urbanistic al zonei, planul cadastral de drumuri şi
reţele, studiu geotehnic, ridicarea topografică;
d) planul urbanistic de detaliu, ridicarea topografică, studiu geotehnic;
e) planul cadastral de drumuri şi reţele, planul urbanistic general, ridicarea topografică,
studiu geotehnic;

37. Scopul ridicării topografice este:


a) recunoaşterea terenului, măsurarea şi semnalizarea punctelor, măsurarea pe teren a
distanţelor, unghiurilor, determinarea suprafeţei terenului unde urmează a fi amplasat
obiectivul de investiţie;
b) stabilirea distanţelor pe orizontală a conturului terenului unde urmează a fi amplasat
obiectivul de investiţii, determinarea suprafeţei în plan orizontal a terenului, stabilirea
cotelor de nivel relative aferente diverselor puncte de nivelment de pe conturul şi
interiorul terenului;
c) întocmirea planului de ridicare topografică şi reprezentarea profilelor topografice,
întocmirea devizului, determinarea distanţelor pe orizontală dintre diverse puncte de
nivelment de pe conturul şi interiorul terenului, determinarea suprafeţei incintei;
d) întocmirea planului de ridicare topografică, reprezentarea grafică a suprafeţei terenului
prin profile topografice şi curbe de nivel, determinarea distanţelor pe orizontală între
diverse puncte de pe conturul şi interiorul incintei, determinarea suprafeţei incintei;
e) întocmirea planului de ridicare topografică în vederea întocmirii PUD, determinarea
suprafeţei incintei obiectivului de investiţii, determinarea distanţelor pe orizontală între
diverse puncte de pe interiorul şi conturul incintei.

38. Scopul elaborării planului urbanistic de detaliu este:


a) de a obţine autorizaţia de construcţie;
b) de a întocmi proiectul tehnic;
c) de a obţine certificatul de urbanism;
d) de a întocmi studiul de fezabilitate;
e) de a lansa în execuţie proiectul;

39. Care sunt fazele elaborării documentaţiei în vederea aprobării autorizării şi avizării
realizării obiectivelor de investiţii?
a) tema de proiectare, studiu de amplasament, ridicare topografică, studiu geotehnic, plan
urbanistic de detaliu, certificat de urbanism;
b) studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiect tehnic;
c) tema de proiectare, studiu de amplasament, studiu geotehnic, plan urbanistic de detaliu,
autorizaţia de construcţie;
d) tema de proiectare, studiu de amplasament, studiu geotehnic, plan urbanistic de
detaliu, certificat de urbanism, verificare de către specialişti atestaţi;
e) planul urbanistic de detaliu, certificat de urbanism, certificat de construcţie, verificare
de către specialişti atestaţi;

40. Scopul elaborării proiectului tehnic constă în:


a) rezolvarea în detaliu a tuturor problemelor privind soluţiile funcţionale, constructive,
arhitecturale şi tehnologice, elaborarea documentaţiei economice, a listelor cu utilaje,
echipamente, dotări şi forţă de muncă, elaborarea caietelor de sarcini, stabilirea etapelor
de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj, proiectarea organizării şantierului;
b) proiectarea subsistemelor aferente S.T.E., proiectarea construcţiilor, instalaţiilor şi
drumurilor, elaborarea documentaţiei economice şi a listelor cu cantităţi de lucrări,
elaborarea listelor cu utilaje, echipamente, dotări şi forţă de muncă;
c) rezolvarea în detaliu a tuturor problemelor prevăzute în studiul de fezabilitate,
proiectarea S.T.E. a construcţiilor, instalaţiilor şi drumurilor, elaborarea documentaţiei
economice şi a listelor cu cantităţi de lucrări;
d) rezolvarea în detaliu a problemelor prezentate în studiul de fezabilitate, proiectarea
S.T.E. şi a subsistemelor componente, proiectarea construcţiilor, instalaţiilor şi
drumurilor, elaborarea soluţiilor de plan general, elaborarea documentaţiei economice;
e) rezolvarea în detaliu a problemelor legate de tehnologie, construcţii, instalaţii şi
drumuri ale obiectivelor de investiţii, elaborarea documentaţiei economice şi a listelor cu
cantităţi de lucrări, elaborarea listelor de utilaje, echipamente, dotări şi forţă de muncă;

41. .Devizul pe obiect se elaborează pe baza următoarelor documente:


a) ataşamente;
b) antemăsurători;
c) devizele-ofertă;
d) devizelor pe categorii de lucrări;
e) situaţii de lucrări;

42. Admiterea la finanţare de către bănci a lucrărilor de investiţii finanţate din surse
private se face în baza următoarelor documente:
a) studiul de fezabilitate aprobat conform legii, proiectul de execuţie, devizul-ofertă,
contractul de execuţie a obiectivelor de investiţie, contractele de achiziţie a utilajelor,
dotărilor, autorizaţia de construcţie;
b) contractul de credit, studiul de fezabilitate aprobat conform legii, proiectul de execuţie
partea desenată, devizul-ofertă al executantului pe baza căruia s-a încheiat contractul de
execuţie a investiţiei, contractul de execuţie a obiectivului de investiţie, contractele de
achiziţie a utilajelor, echipamentelor şi dotărilor, autorizaţia de construcţie;
c) studiul de fezabilitate aprobat, proiectul de execuţie şi devizul-ofertă, certificatul de
urbanism şi autorizaţia de construcţie, contractele şi facturile de achiziţie a utilajelor,
dotărilor şi echipamentelor;
d) studiul de fezabilitate, avizele şi acordurile furnizorilor de utilităţi, PUD, certificatul de
urbanism şi autorizaţia de construcţii, contractul de execuţie, lista cu utilajele şi
echipamentele şi furnizorii, devizul-ofertă;
e) studiul de prefezabilitate, studiul de fezabilitate, certificatul de urbanism, autorizaţia de
construcţii, actul de proprietate asupra terenului, lista u utilajele şi echipamentele,
devizul-ofertă;

43. Alegerea zonei din localitatea unde va fi amplasat obiectivul de investiţiei se face în
urma analizei următoarelor elemente:
a) zonele unde ar putea fi amplasat obiectivul de investiţii funcţie de caracteristicile
procesului de fabricaţie (poluare, pericol de explozii şi incendii), sistemul de transport
local al localităţii, traseul conductelor de utilităţi şi canalizare a localităţii;
b) zonele care corespund mai bine din punct de vedere social, economic, tehnic şi
ecologic;
c) caracteristicile procesului de fabricaţie, suprafeţele de teren disponibile, caracteristicile
topografice ale terenului;
d) cheltuielile suplimentare pe care le necesită amplasamentul, sistemul de transport local al
localităţii, caracteristicile topografice ale terenului;
e) suprafeţele de teren disponibile, caracteristicile geotehnice şi topografice ale terenului,
traseul conductelor de utilităţi şi canalizare a localităţii;

44. Planul de sistematizare pe verticală a terenului are ca scop rezolvarea următoarelor


probleme:
a) determinarea volumului de săpături şi umpluturi determinarea caracteristicilor
geologice ale terenului;
b) trasarea construcţiilor, căilor de acces şi traseul conductelor de utilităţi şi canalizare;
c) executarea terasamentelor, stabilirea cotei de nivel a terenului;
d) determinarea cheltuielilor aferente volumului de săpături şi umpluturi, stabilirea cotei
de nivel a terenului;
e) amplasarea construcţiilor, clădirilor în incintă, determinarea dimensiunilor conturului
incintei obiectivului de investiţii;

45. Care sunt principiile care stau la baza proiectării construcţiilor industriale?
a) calitatea, durabilitatea, funcţionalitatea, economicitatea, flexibilitatea, confortul şi
estetica;
b) rezistenţa şi stabilitatea, funcţionalitatea, igiena, sănătatea oamenilor şi asigurarea
protecţiei mediului, flexibilitatea;
c) calitatea, siguranţa la foc, siguranţa în exploatare, protecţia împotriva zgomotului;
d) rezistenţa şi stabilitatea, economicitatea, funcţionalitatea, siguranţa la foc şi explozii,
protecţia împotriva zgomotului;
e) funcţionalitatea, economicitatea, calitatea, siguranţa la foc şi explozii, protecţia
împotriva zgomotului;

46. Durabilitatea construcţiilor constă în:


a) menţinerea unei protecţii corespunzătoare a construcţiilor prin ventilare şi tratare a
îmbinărilor şi rosturilor;
b) menţinerea integrităţii şi rezistenţei în timp a construcţiei şi a elementelor componente
sub acţiunea mediului natural sau artificial rezultat din procesul de producţie;
c) asigurarea stabilităţii şi integrităţii construcţiilor sub acţiunea incendiilor, inundaţiilor,
exploziilor;
d) protejarea construcţiilor la acţiunea seismului, vântului şi condiţiilor climaterice;
e) menţinerea integrităţii şi rezistenţei în timp a construcţiei printr-o dimensionare
corespunzătoare a elementelor de rezistenţă;

47. Din punct de vedere a proiectării economicitatea presupune:


a) realizarea unor forme şi dimensiuni care să asigure o exploatare normală şi
posibilitatea de adaptare a construcţiilor în exploatare;
b) conceperea unor soluţii constructive care să asigure conlucrarea spaţială a elementelor de
rezistenţă, reducerea consumului de materiale şi energie prin mecanizarea şi industrializarea
lucrărilor de execuţie;
c) conceperea unor soluţii constructive care să conducă la creşterea productivităţii muncii,
scurtării duratei de execuţie, reducerea consumului de materiale şi energie prin
mecanizarea şi industrializarea lucrărilor de execuţie;
d) conceperea unor soluţii constructive care să asigure folosirea unor structuri de
rezistenţă integral prefabricate;
e) conceperea unor soluţii constructive care să permită o dimensionare raţională a spaţiilor
de circulaţie pe orizontală şi verticală şi o finisare corespunzătoare potrivit destinaţiei;

48. Pentru a asigura economicitatea construcţiilor se are în vedere următoarele:


a) folosirea unor elemente de închidere şi compartimentare prefabricate şi finisate,
folosirea unor structuri metalice integral asamblate şi finisate la sol şi apoi liftate pe
poziţie, folosirea unor construcţii integral prefabricate;
b) folosirea elementelor prefabricate, folosirea unor finisaje care să conducă la creşterea
productivităţii muncii, organizarea corespunzătoare a execuţiei construcţiei;
c) folosirea unor închideri exterioare care să asigure un transfer termic redus şi economic
de energie, etanşeitatea tuturor închiderilor exterioare;
d) folosirea unor materiale rezistente la acţiunile fizico-mecanice care să nu permită
deteriorarea sau modificarea performanţelor sub acţiunea mediului rezultat din procesul
de producţie;
e) folosirea unor materiale care să nu emită sau să dezvolte substanţe nocive şi insalubre
care să conducă la creşterea cheltuielilor de întreţinere pe parcursul exploatării;

49. Flexibilitatea construcţiilor constă în:


a) asigurarea unor forme ale construcţiilor şi dimensionarea traveelor şi deschiderilor în
funcţie de configuraţia fluxului tehnologic, de mediul de amplasare a utilajelor şi de
gabaritul acestora;
b) crearea unor distanţe între elementele de rezistenţă care să permită amplasarea
utilajelor conform fluxului tehnologic general;
c) posibilitatea de adaptare a construcţiilor la modernizări, retehnologizări şi la cerinţe
noi impuse de tehnologie sau de schimbarea destinaţiei;
d) dimensionarea corectă a elementelor de rezistenţă şi a distanţelor dintre acestea astfel
încât să permită menţinerea deformaţiilor în limite admisibile pe toată durata de viaţă a
construcţiei;
e) stabilirea dimensiunilor şi poziţiilor reciproce dintre elementele unei construcţii astfel
încât construcţia să fie realizată cu un minimum de ajustări, iar înlocuirea unor elemente
să nu atragă modificări în plan şi pe verticală a dimensiunilor construcţiilor;

50. Flexibilitatea construcţiilor se asigură prin:


a) concepţia de ansamblu a structurii de rezistenţă, prin realizarea unor distanţe mari pe
ambele direcţii dintre elementele structurii de rezistenţă şi a unor înălţimi mari;
b) concepţia unor forme regulate în plan a construcţiilor care să permită o tronsonare a
acestora prin rosturi pe parcursul exploatării în vederea adaptării la noi cerinţe
funcţionale;
c) concepţia de ansamblu a incintei prin amplasarea în plan a construcţiilor astfel încât
acesta să permită adaptarea la noi configuraţii ale fluxului tehnologic general;
d) concepţia unor spaţii de circulaţie care să permită accesul atât a oamenilor cât şi a
utilajelor, maşinilor şi echipamentelor;
e) concepţia unor soluţii constructive şi arhitectural-urbanistice care să permită
satisfacerea cerinţelor impuse de modernizări sau retehnologizări;

51. Scopul elaborării proiectului de arhitectură constă în:


a) analiza fiecărui obiect din punct de vedere al destinaţie şi condiţiilor de exploatare;
b) concepţia de soluţii pentru structura de rezistenţă, elemente de închidere, finisaje,
ţinând cont de destinaţia construcţiei;
c) concepţia unor soluţii eficiente din punct de vedere al rezistenţei, stabilităţii şi
siguranţei în exploatare;
d) precizarea alcătuirii constructive a structurii de rezistenţă şi a soluţiilor funcţionale şi
estetice;
e) conceperea de ansamblu a clădirilor şi construcţiilor din punct de vedere funcţional şi
estetic funcţie de destinaţia şi condiţiile de exploatare;

52. La alegerea materialelor structurii de rezistenţă trebuie să se ţină seama de


următoarele:
a) posibilitatea mecanizării lucrărilor de construcţii;
b) greutatea specifică a materialului;
c) reducerea duratei de execuţie;
d) caracteristicile specifice economice şi tehnice ale materialului, regimul de temperatură
şi agresivitate în exploatare;
e) rezistenţa şi durabilitatea materialului;

53. Care din următoarele afirmaţii constituie avantaje pentru utilizarea betonului armat?
a) are grad de industrializare ridicat;
b) are greutate proprie ridicată faţă de metal;
c) are o durabilitate mai mare prin faptul că este mai rezistent la umiditate, la acţiunea apei
freatice sau la acţiunea unor agenţi chimici;
d) permite realizarea unor deschideri şi înălţimi variabile;
e) nu rezistă la foc;

54. Care din următoarele afirmaţii constituie dezavantaje pentru utilizarea betonului
armat?
a) structurile din beton armat nu pot fi demontate şi nu sunt flexibile la modificările
proceselor tehnologice;
b) costul structurilor din beton armat este mai ridicat;
c) rezistenţă bună la foc;
d) se toarnă în cofraje putând lua forme variate;
e) consum de metal redus;

55. Care din următoarele afirmaţii constituie avantaje pentru utilizarea metalului?
a) are o durabilitate mică;
b) are o rezistenţă scăzută la foc;
c) necesită măsuri de protecţie anticorosive;
d) permite demontarea structurii fie pentru recuperarea metalului prin topire, fie pentru a
fi modificată, reconstruită;
e) este mai costisitor decât betonul;

56. Care din următoarele afirmaţii constituie dezavantaje pentru utilizarea metalului?
a) permite realizarea unor deschideri mai mari de 24 cm;
b) permite reducerea timpului de execuţie;
c) este mai costisitor decât betonul armat;
d) are o flexibilitate mare faţă de modificările procesului tehnologic;
e) rezistenţă şi comportare bună la acţiunile seismice;

57. Scopul elaborării proiectului de rezistenţă constă în:


a) dimensionarea structurii de rezistenţă a construcţiei în vederea asigurării rezistenţei,
stabilităţii şi siguranţei în exploatare sub acţiunea tuturor încărcărilor la care este supusă
construcţia în exploatare;
b) determinarea tuturor încărcărilor la care este supusă construcţia şi dimensionarea
tuturor elementelor de rezistenţă şi închidere ale construcţiei;
c) determinarea eforturilor car apar, în structura de rezistenţă, sub încărcările permanente,
temporare şi de exploatare şi dimensiunea cadrelor transversale, longitudinale şi a
fundaţiilor;
d) dimensionarea în plan şi pe verticală a construcţiilor funcţie de încărcările din
exploatare şi a configuraţiei fluxului tehnologic general;
e) determinarea cheltuielilor aferente structurii de rezistenţă, elaborarea ataşamentelor,
antemăsurătorilor şi a devizului general;

58. Scopul elaborării proiectului de drumuri şi căi ferate uzinale constă în:
a) conceperea reţelei de transport în incinta obiectivului de investiţii, în scopul de a
asigura servirea directă a tuturor clădirilor, construcţiilor şi platformelor de către
mijloacele de transport intern şi extern;
b) asigurarea accesului mijloacelor de transport intern şi extern la toate construcţiile,
clădirile şi platformele din incinta obiectivului de investiţii;
c) conceperea unor reţele interioare care să asigure o vizibilitate asupra tuturor clădirilor
şi realizarea joncţiunii la reţelele exterioare;
d) realizarea joncţiunii dintre reţeaua de drumuri şi căi ferate uzinale din incinta
obiectivului de investiţii cu căile ferate şi drumurile din reţeaua exterioară;
e) conceperea reţelei de transport intern în concordanţă cu fluxurile de intrări-ieşiri din
S.T.E.

59. În ce constă avantajele transportului rutier faţă de transportul pe calea ferată:


a) flexibilitate;
b) asigurarea accesului pe toate laturile clădirilor, construcţiilor şi platformelor;
c) accesul mai uşor în diferite puncte din incinta obiectivului de investiţii, cheltuieli de
întreţinere mai mici, mobilitate mai mare;
d) permite traversarea reţelelor de utilităţi supra şi subterane;
e) permite accesul maşinilor de pompieri la toate laturile clădirilor;
60. Ventilarea locală se realizează prin:
a) filtre de aer proaspăt, gurii de refulare şi absorbţie;
b) gura de evacuare, reţeaua de aer reciclat;
c) hote, nişe, carcase, duşuri şi perdele de aer;
d) ventilatoare, aparate de aer condiţionat, filtre de praf;
e) baterii de încălzire, ventilatoare de introducere şi evacuare, filtre de praf.

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 40 a
1 a 41 d
2 b 42 b
3 c 43 a
4 d 44 c
5 d 45 a
6 a 46 b
7 b 47 c
8 a 48 a
9 d 49 c
10 a 50 a
11 e 51 e
12 b 52 d
13 c 53 c
14 c 54 a
15 a 55 d
16 e 56 c
17 b 57 a
18 d 58 a
19 a 59 c
20 c 60 c
21 a
22 d
23 e
24 a
25 b
26 a
27 c
28 a
29 a
30 c
31 a
32 b
33 a
34 c
35 c
36 c
37 b
38 c
39 b
CAPITOLUL 17
MANAGEMENTUL SERVICIILOR PUBLICE

1. Sistemele pot fi grupate în următoarele categorii:


a) tehnice şi economice
b) tehnice şi sociale
c) economice şi cvasi-vii
d) tehnice şi vii
e) tehnice, vii şi economice

2. Definiţia serviciilor în concepţia Asociaţiei Americane de Marketing este:


a) Serviciile reprezintă activităţi din sfera producţiei materiale sau nemateriale care, fie că
preced procesul de creare a produsului finit contribuind la pregătirea lui, fie că sunt legate
de produsele care au ieşit din sfera producţiei sociale, fie că se concretizează în anumite
efecte utile care se răsfrâng direct asupra omului societăţii sau naturii, trăsătura generală a
majorităţii lor constituind-o faptul că prestarea lor coincide în timp şi spaţiu cu
întrebuinţarea, consumarea lor.
b) Serviciul este o activitate care oferă beneficii (avantaje), fără să presupună în mod
obligatoriu un schimb de bunuri tangibile
c) Serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau
prestate în asociere cu vânzarea unui bun material
d) Serviciul este o activitate sau grup de activităţi, mai mult sau mai puţin tangibile, care,
de obicei, au loc în momentul interacţiunii dintre cumpărător şi prestator.
e) Serviciile sunt activităţi al cărror rezultat este nemeterial şi nestocabil, nu se
concretizează în produse cu existenţă de sine stătătoare.

3. Spre deosebire de bunuri, serviciile:


a) nu există înainte de cumpărare
b) pot fi revândute
c) sunt controlabile prin standard
d) pot fi transportate
e) pot fi analizate înainte de a fi cumpărate

4. Analizând serviciile, Thomas Peter a elaborat o serie de teze referitoare la acest


subiect.
1. Tehnologiile utilizate în unele sevicii sunt, în general, de un nivel şi o
complexitate scăzute, bazându-se pe simţuri (auz, percepere, pipăit, etc)
2. Caracteristicile tangibile sunt, de regulă, mai importante decât cele intangibile
3. Efectuarea serviciului şi calitatea acestuia depind mai mult de instruire al
furnizorului şi mai puţin de respectful pe care acesta şi-l acordă
4. Serviciul depinde de o multitudine de aspecte majore care trebuie abordate într-o
manieră de îmbunătăţire continuă
Serviciul este un fapt concret, măsurat prin suma plătită
5. Serviciul conduce la transformarea parţială a produselor
6. Serviciul implică un risc şi multe firme (instituţii) plătesc despăgubiri importante
în cazul eşecului serviciului
7. Serviciul este o bază se susţinere a competitivităţii, chiar pentru întreprinderile
industriale
8. Serviciile publice au ca prim obiectiv interesul celor administraţi şi nu obţinerea
de profit
Care dintre următoarele variante exprimă cel mai bine astfel de teze?
a) (1, 2, 5, 9)
b) (1, 5, 7, 8)
c) (5, 7, 8, 9)
d) (2, 4, 5, 7)
e) (3, 5, 7, 8)

5. În funcţie de natura lor, serviciile publice se grupează în:


a) servicii publice vitale şi servicii publice care pot fi delegate altor persoane
b) servicii publice locale şi servicii publice destinate colectivităţii în ansamblu
c) servicii publice administrative şi servicii publice industriale şi comerciale
d) servicii publice de importanţă naţională şi servicii publice facultative
e) servicii publice interne şi extrateritoriale şi servicii civile şi militare

6. Serviciile publice se clasifică în mai multe categorii:


1. Servicii publice administrative
2. Servicii publice industriale şi comerciale
3. Servicii publice care oferă avantaje particularilor în mod direct
4. Servicii publice exercitate de personae private, autorizare sub controlul unei
autorităţi ale administraţiei publice
5. Servicii pe care administraţia publică le exercită în paralel cu personae autorizate
6. Servicii monopolizare
7. Servicii publice al căror scop este satisfacerea directă şi individuală a cetăţenilor
Precizaţi care este tipologia serviciilor în funcţie de raporturile acestora cu serviciile
private.
a) (1, 4, 6)
b) (3, 4, 5)
c) (2, 4, 7)
d) (4, 5, 6)
e) (2, 3, 5)

7. Trăsătura fundamentală a serviciilor este:


a) intangibilitatea
b) forma nematerială
c) variabilitatea
d) imposibilitatea transportului
e) simultaneitatea producţiei şi consumului

8. În categoria serviciilor publice edilitare se include:


a) serviciul de autorizare a construcţiilor
b) serviciul de exploatare a parcajelor publice
c) serviciul public de întreţinere a spaţiilor verzi
d) licenţierea transportului privat de călători
e) serviciul public de ecarisaj

9. În categoria serviciilor publice cu caracter statal se include:


a) serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare
b) întreţinerea, repararea şi exploatarea drumurilor publice
c) organizarea şi funcţionarea cimitirelor
d) serviciul public de stare civilă
e) serviciul public de ecarisaj

10. Precizaţi care dintre următoarele variante reprezintă servicii publice comerciale:
a) Serviciul de exploatare a parcajelor auto
b) Serviciul public de transport călători
c) Întreţinerea, repararea şi exploatarea drumurilor publice
d) Serviciul de autorizare a construcţiilor
e) Serviciul public de distribuţie a energiei termice

11. Funcţia prin care Serviciul public de întreţinere a spaţiilor verzi “asigură funcţionarea
normală a comerţului, alimentaţiei publice, educaţiei şi învăţământului” este:
a) Funcţia comercială
b) Funcţia ecologică
c) Funcţia de loisir
d) Funcţia complementară
e) Funcţia administrativă

12. Funcţia principală a administraţiilor private constă în:


a) producţia de servicii noncomerciale destinate colectivităţii
b) producerea de servicii noncomerciale rezervate unor grupuri specifice de menaje, sau
vânzarea de servicii comerciale dar “fără scop lucrativ, adică fără profit”
c) producţia de bunuri şi servicii comerciale
d) consumul final al bunurilor şi serviciilor
e) finanţarea economiei

13. Prestarea serviciilor prin intermediul regiilor autonome prezintă unele caracteristici
regăsite printre enunţurile următoare. Precizaţi care din enunţurile de mai sus NU
reprezintă caracteristici ale prestării serviciilor prin intermediul regiilor autonome.
a) Lipsa unei diferenţieri între activitatea de conducere şi cea de execuţie, dintre
proiectarea şi realizarea investiţiilor, dintre munca productivă şi cea administrativă
b) Un control excesiv al gestiunii, care devine însă inefficient atâta timp cât nu există
mijloace financiare necesare bunei funcţionări şi dezvoltării regiilor
c) Conducerea regiilor autonome este numită de consiliul local în virtutea calităţii de
proprietar al patrimoniului pe care-l foloseşte regia
d) Birocraţie în executarea sarcinilor şi lipsă de iniţiativă specifică oricărui sistem
centralizat
e) Calitatea slabă a serviciilor datorată absenţei concurenţei, lipsei motivaţiei personalului
(salarii mici), intervenţiei politicului în administraţie (numirea membrilor consiliilor de
administraţie pe criterii politice)

14. Resursele administraţiilor publice provin în principal din:


a) economiile colectate sau din împrumuturile contractate pe pieţele de capital
b) veniturile activităţilor desfăşurate
c) prelevările obligatorii (impozite şi cotizaţii sociale)
d) vânzarea producţiei pe piaţă
e) contribuţiile voluntare ale membrilor administraţiilor respective

15. Resursele instituţiilor financiare provin în principal din:


a) prelevările obligatorii (impozite şi cotizaţii sociale)
b) vânzarea producţiei pe piaţă
c) primele prevăzute în contractele subscrise de către cei care se asigură, din cotizaţii
voluntare şi din dobânzile aduse de către plasamente
d) veniturile activităţilor desfăşurate şi din veniturile din transferuri
e) economiile colectate sau din împrumuturile contractate pe pieţele de capital, precum şi
din moneda pe care ele o creează

16. Care dintre următoarele enunţuri nu reprezintă avantaje ale prestării serviciilor
publice prin intermediul societăţilor comerciale private:
a) Posibilitatea de a reglementa sectorul privat prin norme emise de administraţia publică
(standarde de calitate, licenţe, facilităţi pentru comercianţii care investesc în domeniul
public etc)
b) Degrevarea bugetului local de cheltuielile necesare cu organizarea şi prestarea
serviciului public
c) Realizarea de investiţii, reabilitarea şi dezvoltarea bazei materiale pe spezele
concesionarului
d) Posibilitatea administraţiei publice de a retrage oricând gestiunea serviciului public în
condiţiile în care prestatorul nu-si realizează obligaţiile faţă de beneficiari
e) Realizarea unui control eficient al gestiunii datorită existenţei mijloacelor financiare
necesare bunei funcţionări şi dezvoltări a societăţilor comerciale

17. Cei mai importanţi factori care au contribuit la apariţia “crizei noţiunii de instituţie
publică” sunt enumerati mai jos. Precizaţi care dintre variantele de mai sus nu
desemnează astfel de factori.
a) Instituţia publică nu mai este singura persoană publică specializată dintre persoanele
publice cu vocaţie generală (stat, colectivităţi teritoriale), ca urmare a apariţiei unei noi
categorii de persoane publice sau persoane private cu scopul de a asigura, pentru o
perioadă determinată, gestiunea unor activităţi sau a unor echipamente comune
b) Procedeul alegerii de către cei interesaţi a organismelor de conducere aferente
persoanelor juridice, esenţial în cazul descentralizării teritoriale, nu intervine decât în
mod excepţional în cazul înstitiţiilor publice
c) Existenţa unor persoane private însărcinate cu administrarea unor servicii publice, care
fac concurenţă formulei instituţiei publice
d) Principiul specializării pare a fi pus sub semnul întrebării ca urmare a apariţiei unor
grupări de colectivităţi teritoriale (de ex: sindicate de comune), care administrează
activităţi diverse
e) Regimul juridic al instituţiilor publice adică aplicarea principiului dreptului
administrativ, este pus sub semnul întrebării

18. Etapele constituirii unei agenţii economice specializate sunt:


1. Obiectivele agenţiei pentru fiecare etapă de funcţionare în parte şi mijloacele de
realizare a acestora;
2. Planul bugetului propriu de venituri şi cheltuieli desfăşurat pe activităţi/durată;
3. Managementul şi personalul agenţiei;
4. Propunerea contractului-cadru de asociere cu un investitor persoană fizică/juridică
cu elementele amintite;
5. Sursele de finanţare.
6. Proiectul de organigramă, cuprinzând obligatoriu reprezentanţi ai consiliului local
în organismele de conducere, compartimentele tehnice de execuţie etc.;
7. Înregistrarea agenţiei ca persoană juridică română;
8. Cadrul instituţional al activităţii (raporturile cu alte autorităţi ale
administraţieipublice, relaţiile cu agenţii economici, cooperarea cu societatea
civilă);
9. Reguli de organizare şi funcţionare;
Arătaţi care dintre combinaţiile prezentate în continuare reprezintă ultimele 4 etape ale
constituirii unei agenţii economice specializate:
a) (1, 7, 8, 9)
b) (1, 9, 3, 5)
c) (6, 2, 3, 4)
d) (4, 9, 6, 5)
e) (7, 6, 5, 9)

Răspunsuri corecte:

intrebare raspuns 17 b
1 d 18 b
2 c
3 a
4 b
5 c
6 d
7 e
8 c
9 d
10 a
11 d
12 b
13 c
14 c
15 e
16 e
CAPITOLUL 18
MANAGEMENT PUBLIC

1. Precizaţi care din următoarele enunţuri conţine forme de concretizare a funcţiei


de previziune a managementului public:
a) perfecţionarea cadrului organizatoric al instituţiei publice
b) formularea şi implementarea de strategii, politici şi programe pentru sectorul
public
c) armonizarea conţinutului deciziilor administrative cu cele politice
d) organizarea şi coordonarea proceselor de muncă din administraţie
e) elaborarea de referate, rapoarte, note constatative.

2. Care din următoarele enunţuri conţine o prioritate pentru managementul


instituţiilor publice implicate în continuarea procesului de reformă în administraţie:
a) iniţierea unor decizii în scopul soluţionării unor noi probleme care apar ca urmare
a schimbărilor pe plan social
b) corectarea unor decizii pentru ca ele să fie în concordanţă cu realităţile sociale în
continuă schimbare
c) selectarea informaţiilor reale desprinse din observări şi analize directe
d) verificarea oportunităţii şi legalităţii deciziilor administrative
e) colaborarea sistematică între autorităţile administraţiei de stat, colectivităţile
locale, organizaţiile nonguvernamentale şi celelalte structuri sociale interesate etc

3. Funcţia de administrare a managementului public constă în:


a) ansamblul proceselor de muncă prin care se asigură o gestionare riguroasă a
tuturor categoriilor de resurse existente şi atrase în vederea realizării obiectivelor
sistemului administrativ, respectiv satisfacerea intereselor publice generale
b) ansamblul proceselor de muncă prin care se controlează modul cum sunt utilizate
resursele financiare din cadrul sistemului administrativ
c) studierea procedurilor specifice folosite pentru identificarea necesarului de resurse
financiare din administraţie şi alocarea acestora pentru satisfacerea interesului
public
d) ansamblul proceselor şi relaţiilor de management prin care sistemului
administrativ ise asigură resursele umane, materiale, financiare şi umane necesare
asigurării continuităţii activităţii în instituţiile publice
e) ansamblul proceselor de muncă prin care se determină modalităţile de coordonare
a activităţii în instituţia publică

4. Eficienţa structurii organizatorice a unei instituţii publice se apreciază în


funcţie de:
a) nivelul pregătirii resurselor umane
b) rezultatele organizării
c) conţinutul valorilor politice
d) mijloacele folosite pentru organizarea activităţii
e) gradul de informatizare al activităţii din instituţia publică
5. Care din următoarele tipuri de structuri este specifică administraţiei de stat:
a) structura pe tipuri de servicii
b) structura pe categorii de activităţi
c) structura pe obiective
d) structura teritorială
e) structura pe activităţi

6. Obiectivul principal al instituţiilor care compun autoritatea executivă este:


a) fundamentarea politicilor administrative pe domenii
b) asigurarea necesarului de funcţionari publici în administraţie
c) optimizarea organizării procesului de aplicarea a legilor şi a celorlalte acte
normative
d) analiza stadiului de implementare a măsurilor guvernamentale
e) exercitarea controlului asupra sistemului administrativ

7. Care din următoarele componente nu face parte din structura organizatorică a


Secretariatului General al Preşedinţiei:
a) Direcţia de Acte Prezidenţiale
b) Grupul de Analiză şi Investiţii
c) Direcţia Economică şi Administrativă
d) Bioul Relaţii cu Publicul
e) Direcţia de Documentare şi Informare

8. Care din următoarele compartimente nu face parte din instituţiile subordonate


direct Primului Ministru:
a) Oficiul de Stat pentru Probleme Speciale
b) Agenţia Naţională de Control al Exportului
c) Comisia Naţională pentru Statistică
d) Departamentul pentru Integrare Europeană
e) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale

9. Secretariatul General al Guvernului României coordonează activitatea mai


multor instituţii.Care din următoarele instituţii se află în subordinea sa:
a) Oficiul pentru Protecţia Consumatorului
b) Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale
c) Direcţia Generală pentru In tegrare Europeană
d) Institutul de Relaţii şi Studii Internaţionale
e) Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci

10. În structura organizatorică a ministerelor nu se organizează:


a) departamente
b) direcţii generale
c) direcţii
d) servicii
e) oficii
11. Eficienţa şi valoarea unei decizii administrative nu depinde de:
a) conţinutul situaţiei decizionale
b) modul cum este înţeleasă problema care trebuie rezolvată
c) realismul soluţiei adoptate
d) oportunitatea acesteia
e) indeplinirea la timp a acţiunilor necesare pentru implementarea variantei alese

12. Iniţiativă decizională în sistemul administrativ din România nu pot avea:


a) organizaţiile din sistemul administrativ care nu au atribuţii specifice şi competenţe
decizionale într-un domeniu specific
b) organizaţiile şi asociaţiile nestatale
c) organele din sistemul administrativ care potrivit legii au competenţe decizionale
d) cetăţenii prin reprezentanţii lor
e) titularii posturilor şi funcţiilor publice de conducere din sistemul administrativ

13. Prezentăm în continuare mai multe etape ale unor procese desfăşurate în
instituţiile publice:
1.Selectarea şi analiza informaţiilor
2.Consultarea referinţelor despre funcţionarii publici
3.Formularea concluziilor rezultate după aplicare
4.Organizarea unei evaluări anuale
5.Conturarea şi analiza alternativelor
6.Corelarea rezultatelor activităţii funcţionarilor publici cu indicatorii de performanţă
7.Urmărirea aplicării şi respectării
Identificaţi varianta care reuneşte trei dintre etapele procesului decizional
a) (1,5,7)
b) (1,3,6)
c) (2,4,5)
d) (1,6,7)
e) (3,4,6)

14. Competenţa organizaţională în instituţiile publice se acordă:


a) funcţionarilor publici, din afara şi din interiorul sistemului administrativ
b) titularilor de posturi şi funcţii publice
c) funcţionarilor cu funcţii de conducere
d) demnitarilor
e) specialiştilor în organizare din instituţiile publice

15. Precizaţi care din variantele următoare conţin autorităţi şi instituţii ale
administraţiei publice locale organizate în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale:
a) consiliul local, prefectura, primaria
b) ministerul, prefectura, primaria
c) secretariatul de stat, primăria, prefectura
d) consiliul judeţean, primăria, serviciile publice administrative
e) primăria, prefectura, comitetul local
16. Competenţa conferă titularului de post sau funcţie publică un anumit grad de :
a) competenţă decizională
b) responsabilitate generală
c) autoritate formală
d) responsabilitate individuală
e) implicare în elaborarea deciziilor administrative

17. În instituţiile publice autoritatea formală:


a) se exprimă prin două forme
b) se exprimă prin trei forme
c) se exprimă printr-o singură forme
d) se manifestă prin mai mult de trei forme
e) nu există

18. Care din următoarele tipuri de comisii se constituie în ambele Camere ale
Parlamentului României:
a) comisii de analiză
b) comisii de urmărire
c) comisii de documentare
d) comisii permanente
e) comisii de portofoliu

19. Autoritatea formală de tip funcţional în instituţiile publice se materializează


în:
a) programe administrative de acţiuni
b) decizii administrative
c) stategii administrative
d) politici administrative
e) proiecte de acte normative

20. Structura birourilor permanente ale camerelor este determinată în funcţie de:
a) configuraţia politică a camerelor
b) pregătirea membrilor celor două camere
c) propunerea şefilor camerelor
d) propunerea Preşedintelui României
e) propunerea reprezentanţilor partidelor care au obţinut majoritatea în alegeri

21. Care din funcţiile managementului public dintre cele enumerate în continuare
este evidentă în exercitarea rolurilor reprezentantului Instituţiei Prezidenţiale în România:
a) previziune
b) organizare-coordonare
c) motivare
d) administrare
e) control-evaluare
22. Ministerele din structura Guvernului României pot fi grupate în funcţie de:
a) importanţă
b) dimensiune
c) specificul activităţilor
d) numărul compartimentelor
e) numărul funcţionarilor publici existenţi

23. Departamentul în structura unui minister din Guvernul României se poate


organiza pentru:
a) coordonarea unui sector de activitate
b) coordonarea unei subramuri
c) realizarea de activităţi omogene
d) coordonarea unor activităţi distincte
e) controlul modului de desfăşurare a unor activităţi specifice

24. Direcţia generală se poate constitui în structura unui minister din Guvernul
României pentru:
a) coordonarea unui sector de activitate
b) coordonarea unei subramuri
c) desfăşurarea unor activităţi omogene
d) exercitarea controlului asupra compartimentelor din subordine
e) formarea unui nivel ierarhic distinct, care să asigure legătura cu şeful unui
portofoliu din structura guvernului

25. Direcţia se poate constitui în structura organizatorică a unui minister din


Guvernul României pentru:
a) coordonarea unei subramuri
b) coordonarea unui sector de activitate
c) coordonarea unor activităţi specifice structurii în care este integrată
d) desfăşurarea unor activităţi operaţionale
e) asigurarea unei bune colaborări cu conducerea ministerului

26. Serviciile şi birourile se organizează în structura organizatorică a unui


minister din Guvernul României pentru:
a) realizarea unor activităţi omogene sau complementare care reclamă o conducere
unitară
b) desfăşurarea activităţilor de execuţie
c) aplicarea conţinutului deciziilor administrative, în general
d) asigurarea legăturii cu compartimentele din administraţia locală
e) aplicarea politicii executivului

27. Decizia administrativă poate fi exprimată şi ca o :


a) modalitate de acţiune posibilă pentru un funcţionar de execuţie
b) manifestare a unui punct de vedere al unui funcţionar titular al unei funcţii de
conducere
c) manifestare de voinţă a unui reprezentat al puterii politice
d) manifestare de voinţă a unui organ al administraţiei de stat, o opţiune în vederea
realizării unui scop
e) modalitate de aplicarea a politicii partidelor reprezentative

28. Din punct de vedere al competenţei decidentului există:


a) decizii specifice, individuale
b) periodice, aleatorii
c) normative, individuale
d) generale, specifice
e) executorii, de administrare

29. Care din următoarele enunţuri nu reuneşte o particulariate a deciziilor


administrative:
a) este rezultatul colaborării între diferite persoane din compartimentele structurii
administrative
b) este avizată de una sau mai multe persoane
c) implică responsabilitatea uneia sau mai multor persoane titulare ale unor posturi-
funcţii publice în administraţie
d) poate fi fundamentată doar de reprezentanţi ai politicului aflaţi la conducerea
sistemului administrativ
e) implică un volum mare de muncă

30. După conţinutul situaţiei concrete la care se referă, deciziile administrative pot
fi:
a) normative, individuale
b) determinate de cererea de servicii, specifice
c) individuale, aleatoare
d) integrate, curente
e) executorii, periodice

31. În continuare sunt prezentate mai multe criterii de clasificare:


1.orizontul de timp
2.nivelul la care sunt aplicate
3.natura autorităţii
4.numărul participanţilor la fundamentare
5.competenţa decidentului
6.nivelul ierarhic
7.orizontul de timp
8.efectele pe care le determină
Identificaţi acele combinaţii de variante care exprimă doar criterii de clasificare a
deciziilor administrative:
a) (1,4,8)
b) (2,5,6)
c) (5,6,7)
d) (3,4,5)
e) (3,7,8)
32. Unele din elementele prezentate în continuare sunt componente structurale ale
instituţiilor publice:
1.serviciul
2.compartimentul
3.direcţia
4.secretariatul
5.cabinetul
6.departamentul
7.grupul de lucru
8.comisia
Precizaţi care din combinaţiile următoare reunesc componente ale structurii
Instituţiei Prezidenţiale din România:
a) (3,4,5)
b) (1,2,7)
c) (1,7,8)
d) (4,5,8)
e) (1,6,4)

33. Câteva acte normative care reglementează organizarea structurală şi


funcţională a instituţiilor sistemului administrativ din România sunt prezentate în
continuare:
1.Legea nr.215 din 2001
2.Constituţia României
3.Hotărârea Guvernului României nr.515 din 1993
4.Legea nr.70 din 1991
5.Hotărârea Parlamentului României din noiembrie 1996
6.Legea nr.37 din 1990
7.Statutul funcţionarului public
8.Hotărârea Parlamentului România din noiembrie 2000
Identificaţi care din combinaţiile de variante prezentate în continuare reunesc
actele normative referitoare la organizarea şi funcţionarea Guvernului României:
a) (1,5,8)
b) (2,3,5)
c) (4,7,8)
d) (2,4,7)
e) (6,7,8)

34. Se prezintă următoarea situaţie:


“Directorul general adjunct al Direcţiei Generale de Învăţământ din cadrul Ministerului
Educaţiei şi Cercetării analizând două modalităţi de irganizare a propriei activităţi
optează pentru una dintre ele care îi permite îndeplinirea propriilor sarcini cu un effort
mai mic”
Opţiunea directorului general este o decizie administrativă?
a) decizie periodică
b) decizie individuală
c) decizie executorie
d) decizie aleatoare
e) nu este o decizie administrativă

35. Prezentăm în continuare mai multe tipuri de funcţionari publici


1.funcţionari de decizie
2.funcţionari de documentare
3.funcţionari care participă la pregătirea deciziilor
4.funcţionari care participă la executarea deciziilor
5.funcţionari care participă la exercitarea controlului
6.funcţionari publici care participă la recrutarea personalului în sistem
7.funcţionari publici care participă la evaluarea personalului
8.funcţionari publici care participă la investigaţii şi alte cercetări în comisii speciale
Identificaţi doar acele combinaţii de variante care conţin funcţionarii publici
grupaţi după criteriul competenţei decizionale:
a) (5,6,7)
b) (2,5,7)
c) (1,3,4)
d) (3,4,6)
e) (1,4,8)

36. Următoarele compartimente fac parte din Instituţia Prezidenţială din România:
a) departamentul de informaţii publice, departamentul de relaţii publice
b) oficiul pentru relaţiile cu patronatul şi sindicatele, grupul consilierilor de stat
c) departamentul de analiză politică, direcţia economică şi administrativă
d) direcţia de informare şi documentare, direcţia de protocol
e) direcţia pentru politică internă, oficiul central pentru probleme speciale

37. Caracterul de sinteză al managementului public constă în:


a) atragerea în procesele de management şi de execuţie din instituţiile publice, a unor
elemente specifice altor domenii distincte ale ştiinţei şi adaptarea lor la
particularităţile sectorului public
b) ansamblul elementelor specifice managementului public, care se folosesc cu
succes în alte domenii distincte ale ştiinţei
c) reunirea elementelor esenţiale de management necesare desfăşurării proceselor de
conducere şi de execuţie din instituţiile de învăţământ, cultură, sănătate, asistenţă
socială
d) diferenţierea elementelor de management public în funcţie de nivelul
administrativ la care se referă şi de domeniile cu care se află în legătură
e) investigarea proceselor şi relaţiilor de management din instituţiile publice în
vederea desprinderii unor elemente de sinteză, generalizatoare

38. Care din următoarele enunţuri exprimă în forma cea mai completă şi relevantă
conţinutul conceptului de structură a sistemului administrativ:
a) configuraţia internă şi relaţiile care se stabilesc între componentele acesteia în
procesul de realizare a obiectivelor administrative
b) osatura unei organizaţii
c) configuraţia internă a unei instituţii
d) dispunerea componentelor structurale pe niveluri ierarhice
e) ansamblul compartimentelor şi relaţiilor dintre acestea

39. Procesul de fundamentare a deciziei administrative nu cuprinde ca etapă


distinctă:
a) selecţia şi analiza informaţiilor
b) urmărirea aplicării şi respectării
c) documentarea
d) iniţierea deciziei
e) identificarea nevoii sociale

40. Procesul de fundamentare a deciziilor administrative cuprinde şi următoarele


etape:
a) adoptarea deciziei, formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei
administrative
b) iniţierea deciziei administrative, vehicularea informaţiilor
c) documentarea în vederea formulării deciziei administrative, identificarea nevoii
sociale
d) definirea obiectivului decizional şi a mijloacelor de realizare, apelarea la baza de
date existentă
e) conturarea alternativelor decizionale, apelarea la simulări pe calculator

41. Se prezintă următoarea situaţie:


“Primul Ministru hotărăşte achiziţionarea din Japonia în următoarele 2 luni a unui credit
pe termen lung cu dobândă mai avantajoasă decât cea practicată de alte instituţii
financiare internaţionale pentru a continua procesul de reformă în sistemul economic”
Clasificată după mai multe criterii decizia poate fi concomitent:
1.curentă
2.periodică
3.unică
4.individuală
5.de nivel mediu
6.pe termen lung
7.integrată
8.de nivel superior
Arătaţi care din combinaţiile evidenţiate mai jos exprimă corect tipurile de decizii
în care se încadrează decizia adoptată de Primul Ministru:
a) (1,2,7)
b) (3,4,8)
c) (4,6,7)
d) (3,7,8)
e) (5,6,7)
42. În etapa de documentare în vederea formulării deciziei administrative o atenţie
deosebită trebuie acordată:
a) pregătirii funcţionarilor publici implicaţi în procesului documentării
b) cunoaşterii exacte a condiţiilor obiective în care se va aplica decizia
administrativă
c) dimensiunii procesului de documentare
d) competenţei decizionale a celor atraşi
e) cunoaşterii conţinutului celorlalte decizii ale sistemul decizional din instituţia
publică şi din sistemul administrativ, în general

43. Principala cerinţă pentru etapa procesului decizional de selectare şi analiză a


informaţiilor culese este:
a) selectarea doar a informaţiilor strict corelate cu obiectivul decizional
b) selectarea doar a funcţionarilor publici specialişti în domeniul în care se
încadrează prin conţinutul ei decizia administrativă
c) folosirea unor metode şi tehnici clasice de analiză şi selectare a datelor
d) apelarea la specialişti din afara instituţiei publice pentru analiza informaţiilor
e) cunoaşterea exactă a condiţiilor obiective în care vor avea loc dezbaterile aferente
procesului de analiză

44. În etapa “Conturarea şi analiza alternativelor decizionale” a procesului


decizional în instituţiile publice esenţială este:
a) selecţia informaţiilor relevante
b) conturarea unui număr cât mai mare de alternative decizionale
c) profunzimea procesului de analiză în general
d) conturarea unor variante clare pentru problema analizată
e) selecţia celei mai potrivite alternative decizionale

45. Precizaţi care din următoarele enunţuri descrie optimul decizional în etapa de
adoptare a deciziilor administrative:
a) cel mai mic cost cu efecte sociale maxime
b) cele mai argumentate soluţii conforme cu realităţile sociale
c) cei mai reprezentativi politicieni implicaţi
d) cele mai potrivite metode şi tehnici de analiză utilizate
e) cei mai competenţi funcţionari publici implicaţi

46. În continuare sunt prezentate mai multe caracteristici ale funcţionarului


public:
1.personă numită de autoritatea publică competentă
2.persoană care în conformitate cu dispoziţiile actelor normative este aleasă şi investită în
mod legal cu atribuţiile funcţiei sale
3.persoană care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou administrativ de
management
4.persoană responsabilă pentru coordonarea generală a politicii de securitate, sănătate,
activitate pentru tineret
5.persoană care îşi desfăşoară activitatea în comisii de orice tip şi în agenţii
6.persoană prin care acţionează instituţiile administrative care formează administraţia
statului
7.persoană care este interesată exclusiv de realizarea propriilor sarcini în cadrul
sistemului
8.persoană situată doar pe anumite niveluri ierarhice ale instituţiilor aparţinând sistemului
administrativ
Identificaţi doar acele combinaţii de variante care descriu cel mai bine profilul
funcţionarului public din România
a) (1,2,8,)
b) (1,2,6)
c) (3,4,7)
d) (5,6,7)
e) (4,7,8)

47. În urma desfăşurării şedinţei Consiliului Local a fost elaborat următorul plan
de măsuri:
1.aprobarea studiilor, prognozelor şi programelor de dezvoltare economico-socială
2.eliberarea din funcţie a doi membri ai Consiliilor de Administraţie ale regiilor
autonome pentru rezultate slabe în activitate
3.asigurarea resurselor financiare, materiale, informaţionale necesare bunei funcţionări a
instituţiilor locale de învăţământ, sanitare, de cultură, aflate sub autorotatea sa
Identificaţi combinaţia care reuneşte funcţiile managementului public în care se
încadrează conţinutul măsurilor de mai sus:
a) administrare, previziune, motivare
b) previziune, motivare, administrare
c) previziune, motivare, organizare-coordonare
d) previziune, organizare-coordonare, administrare
e) organizare-coordonare, motivare, administrare

48. Politica de personal în sistemul administrativ din România reuneşte:


a) ansamblul proceselor de pregătire a personalului, de perfecţionare a pregătirii
funcţionarilor publici, de recrutare, selecţie, evaluare, promovare şi încetare din
funcţie
b) obiective, modalităţi de realizare şi resursele necesare
c) ansamblul proceselor de analiză şi fundamentare a necesarului de personal
d) totalitatea activităţilor desfăşurate în instituţiile din sistemul administrativ
e) ansamblul activităţilor în care sunt implicaţi funcţionari publici de carieră

49. Care din următoarele enunţuri nu conţine caracteristici ale politicii de personal
în instituţiile publice:
a) fundamentarea pe principiile etico-morale
b) fundamentarea pe principiile profesionale de apreciere, de repartizare şi de
promovare a funcţionarilor publici
c) caracterul unitar pentru toate instituţiile publice
d) situarea raţionalităţii pe primul plan
e) definirea conţinutului pe o perioadă nedeterminată
50. Activitatea de recrutare a funcţionarilor publici cuprinde una din următoarele
etape:
a) analiza cerinţelor existente în cadrul şi în afara organizaţiei
b) întocmirea specificaţiilor aferente activităţilor din postul vacant
c) atragerea unor persoane pentru participarea la selecţie
d) formularea anunţului care va fi dat publicităţii
e) elaborarea tematicii pentru concurs

51. Activitatea de recrutare a funcţionarilor publici nu cuprinde ca etapă distinctă:


a) analiza cerinţelor postului vacant
b) întocmirea specificaţiilor aferente activităţii în postul liber
c) cercetarea posibilităţilor privind locurile unde pot fi găsiţi posibilii candidaţi
d) satisfacerea unor criterii formale de către candidaţi
e) atragerea candidaţilor pentru posturile care urmează a fi ocupate

52. Abordarea problematicii funcţionarilor publici presupune o serie de aspecte:


1.precizarea funcţionarilor publici implicaţi în proces
2.diferenţierea funcţionarilor publici după anumite clase de salarizare
3.determinarea şi aplicarea unor sisteme suplimentare de salarizare
4.luarea în considerare a aspectelor de vechime
5.identificarea abaterilor de la normalitate
6.luarea în considerare a timpului efectiv lucrat
7.cuantificarea efectelor situaţiei de fapt
8.formularea recomandărilor de îmbunătăţire a situaţiei analizate
Identificaţi aspectele specifice motivării funcţionarilor publici din România
prezentate în combinaţiile următoare:
a) (1,2,3)
b) (2,3,6)
c) (4,5,8)
d) (3,4,7)
e) (5,6,8)

53. Arătaţi care din formulările prezentate mai jos exprimă necesitatea cunoaşterii
managementului public:
a) reuneşte o serie de elemente specifice managementului în diferite domenii
aparţinând sectorului public
b) urmăreşte formularea deciziilor de guvernare
c) permite cunoaşterea şi analiza proceselor şi relaţiilor de management din
administraţia publică
d) permite identificarea, analiza şi înţelegerea structurilor din cadrul sistemului
administrativ, a sistemului de relaţii care există între elementele componente, a
rolului fiecărei unităţi în cadrul sistemului, a sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţilor care revin managerilor publici
e) oferă posibilitatea conturării unei imagini clare despre particularităţile
managementului în sectorul public
54. Care din următoarele enunţuri reprezintă o limită a metodei convorbirea cu
candidaţii recrutaţi-interviul:
a) structura comisiei constituită pentru interviu
b) nivelul de pregătire al participanţilor la interviu
c) dificultăţi în conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidaţilor
d) perioada în care se derulează interviul
e) conţinutul subiectelor propuse pentru discuţie în cadrul interviului

55. Pentru limitarea caracterului subiectiv al procesului de selecţie a


funcţionarilor publici se apelează la:
a) analiza atentă a activităţii desfăşurate pe o perioadă determinată de funcţionarul
public
b) metodele de cercetare
c) organizaţiile specializate în desfăşurarea unei astfel de activităţi
d) testele de aptitudini şi deprinderi
e) probele practice

56. Identificaţi enunţul care nu reprezintă o formă legală de motivare a


funcţionarilor publici din România:
a) acordarea unui salariu mai mare
b) promovarea unui sistem de indicatori de performanţă
c) avansarea pe post sau funcţie
d) utilizarea unor sisteme suplimentare de salarizare
e) facilitarea obţinerii de locuinţe şi alte avantaje

57. Se prezintă următoarea situaţie:


“În şedinţa executivului din data de 15 ianuarie a.c.domnul Popescu a fost numit prin
decret al Primului Ministru în funcţia de şef al Comisiei Buget Finanţe a Guvernului
României”Identificaţi eroarea cuprinsă în această situaţie:
a) decidentul
b) competenţa
c) actul de numire
d) conţinutul situaţiei
e) executantul

58. Care din următoarele nu este o caracteristică a evaluării funcţionarului public:


a) integrarea, în echipa de cercetare, a unor colegi ai persoanei evaluate
b) precizarea modului în care se va desfăşura activitatea de control şi cea de evaluare
c) implicarea şefilor direcţi în proces
d) stimularea funcţionarului public să obţină cele mai bune rezultate
e) identificarea eficienţei activităţii de evaluare

59. Identificaţi varianta care reuneşte formele autorităţii formale în instituţiile


publice din România:
a) directă, indirectă
b) permanentă, temporară
c) completă, parţială
d) generală, specifică
e) ierarhică, funcţională

60. Care din următoarele enunţuri este fals:


a) structura administraţiei publice reprezintă configuraţia internă şi relaţiile care se
stabilesc între componentele sistemului în procesul de realizare a obiectivelor
b) competenţele diferă în raport cu ierarhizarea teritorială a organelor respective, cu
nivelul la care ele funcţionează
c) competenţa organizaţională este oficializată prin acte normative la nivel naţional
d) competenţa organizaţională în managementul public este oficializată prin
regulamentele de organizare şi funcţionare ale unor instituţii publice
e) competenţa organizaţională este o componentă a funcţiei publice care exprimă
limitele între care funcţionarii publici acţionează

61. Care dintre metodele enumerate face parte din categoria metodelor şi
tehnicilor folosite pentru selecţia funcţionarilor publici permanenţi :
a) studiul de caz
b) şedinţa
c) cercetarea referinţelor şi calificativelor candidaţilor
d) cointeresarea
e) probele practice

62. Care din următoarele aspecte trebuie luate în considerare pentru evaluarea
efectivă a funcţionarilor publici:
a) pregătirea funcţionarilor
b) structura postului pe care funcţionarul îl ocupă
c) capacitatea creativă a funcţionarului
d) determinarea limitelor între care trebuie făcută cunoscută activitatea de evaluare
e) data la care s-a făcut ultima promovare

63. Identificaţi varianta care conţine o caracteristică a concesionării serviciului


public:
a) este valabilă pentru regiile care prestează servicii pentru populaţie
b) constă în apelarea la serviciile oferite de firmele private
c) presupune eliminarea monopolului existent la nivel local
d) definirea clară a condiţiilor de participare la capital
e) implică un regim tipic de execuţie contractuală

64. Eficientizarea serviciilor publice şi sistemului administrativ, în general


implică:
a) schimbarea mentalităţii funcţionarului public
b) pregătirea funcţionarului public
c) management public bazat pe performanţă
d) motivarea funcţionarului public
e) modificarea statutului funcţionarului public.

65. Care din următoarele variante reuneşte tipurile de decizii administrative


grupate după criteriul “amploarea sferei decizionale a decidentului”
a) normative, integrate
b) executorii, individuale
c) integrate, avizate
d) aleatoare, avizate
e) normative, de administrare

66. Pentru eliminarea deficienţelor posibile ale procesului de selecţie folosind


probele de verificare a cunoştinţelor se recomandă:
a) constituirea unor comisii mixte de examinare formate din persoane reprezentative
din conducerea instituţiei publice
b) constituirea unei comisii formate din specialişti din afara instituţiei
c) folosirea unor metode şi tehnici specifice, de analiză, urmărire şi control
d) organizarea de probe de verificare scrise
e) organizarea unui interviu după tematica publicată

67. Managementul public este influenţat de:


a) procesele şi relaţiile de management
b) principii şi legităţi generale
c) valorile economice, politice, sociale, culturale
d) organizarea şi funcţionarea instituţiilor în general
e) pregătirea funcţionarilor publici

68. Secretarul General al Guvernului efectuează la recomandarea Primului


Ministru, o analiză asupra activităţii desfăşurate de Executiv în ultimele 6 luni.Pe baza
examinării ordinei de zi a şedinţelor, a proceselor verbale, rapoartelor, statisticilor şi
stenogramelor a întocmit o listă cu principalele probleme constatate în perioada analizată,
respectiv:
1.avizarea efectuării unor credite pentru investiţii
2.avizarea reorganizării structurii guvernului
3.analiza activităţii unor comisii de resort
4.analiza stadiului procesului de pregătire a unor legi şi alte acte normative aflate pe lista
Biroului Permanent
5.anularea unor hotărâri precedente prin care este posibilă acordarea de credite unor mari
agenţi economici
6.aprobarea plăţii unor credite restante în regim de urgenţă
7.stabilirea şi aprobarea strategiei sectorului administrativ până în anul 2004
8.disponibilizarea unui număr de 300 funcţionari publici începând cu 1 septembrie a.c.ca
urmare a aplicării unor sancţiuni în cadrul sistemului
Arătaţi care din aceste probleme pot fi asociate cu funcţiile de previziune,
organizare coordonare şi motivare ale managementului public:
În redactarea răspunsurilor folosoţi simbolurile mai sus menţionate şi numărul de
ordine al problemei (Exemplu Pv-9)
a) Pv-1,Oc-2,M-7
b) Pv-6,Oc-7, M-8
c) Pv-7, Oc-2, M-8
d) Pv-1,Oc-5, M-6
e) Pv-2,Oc-6, M-8

69. Arătaţi care din variantele următoare reprezintă funcţii ale managementului
public potrivit accepţiunii prezentate în curs:
a) acţională, consultativă, deliberativă
b) previziune, organizare-coordonare, motivare
c) previziune, consultativă, organizare-coordonare
d) organizare-coordonare, motivare, acţională
e) motivare, administrare, deliberativă

70. Rolul comitetelor, ca şi componente administrative asociate în Canada, este:


a) examinează modul de integrare a conţinutului proiectelor de legi
b) iniţiază dezbateri publice pe probleme de interes comunitar
c) desfăşoară cercetări în probleme de interes social şi economic
d) studiază fiecare secţiune a proiectelor de legi şi iniţiază recomandări
e) organizează activitatea Senatului Canadei

71. Unul dintre principiile de bază ale sistemului canadian de guvernare, prin care
ministerele sunt responsabile în faţa Camerei Comunelor pentru politica şi iniţiativele
Guvernului Canadei, este:
a) principiul centralismului
b) principiul autonomie
c) principiul responsabilităţii colective
d) principiul legalităţii
e) principiul administrării colective

72. Identificaţi componenta structurală care nu face parte din Guvernul Federal al
Canadei:
a) biroul consultativ
b) departamentele de reprezentare la nivel central a nivelurile provincial şi local
c) departamentele de conducere centrală
d) consiliul executiv
e) biroului şefului guvernului

73. Care din următoarele tipuri de curţi nu fac parte din structura autorităţii
juridice a Germaniei:
a) curţile pentru muncă
b) curţile administrative
c) curţile fiscale
d) curţile ordinare
e) curţile consultative
74. Care din următoarele enunţuri este fals:
a) sistemul de guvernare din Germania este adesea cunoscut ca o democraţie a
cancelarului
b) serviciul public în germania este caracterizat de o structură uniformă, bayată pe un
sistem omogen cu patru niveluri
c) aproximativ trei sferturi din legislaţia federală se adresează direct guvernelor
landurilor şi celor locale
d) membrii Bundestag-ului şi parlamentarii din cadrul landului sunt aleşi pe baza
sistemului reprezentării politice
e) principala funcţie a Guvernului Federal este să pregătească deciziile politice şi
legislative

75. În Germania pentru coordonarea politicii interguvernamentale au fost create:


a) comisiile speciale
b) consiliile de nivel înalt
c) comitetele consultative
d) comitetele de coodonare
e) comisiile interguvernamentale

76. Care din următoarele enunţuri este fals:


a) landurile fundamentează propria legislaţie
b) landurile elaborează aproximativ 75% din propunerile pentru legile federale
c) landurile primesc aproape trei sferturi din veniturile lor de la corporaţii şi din
taxele pe venit
d) landurile mai mici nu au nivelul mediu reprezentat prin districtul administrativ
e) cele două niveluri ale autoguvernării locale funcţionează după principiul
subsidiarităţii

77. Din punct de vedere organizatoric fiecare Cameră a Senatului SUA îşi
constituie:
a) subcomisii
b) comisii ad-hoc
c) comitet mixt
d) comisii de investigare
e) comisii de analiză

78. Care din următoarele componente structurale nu aparţin Biroului executiv al


Preşedintelui SUA:
a) biroul de conducere şi fundamentarea bugetului
b) consiliul naţional de securitate
c) autorităţi federale indirecte
d) consiliul economic
e) biroul pentru ştiinţă şi tehnologie

79. În SUA există un compartiment ai cărui funcţionari au responsabilităţi pentru


fundamentarea politicii de promovare a tehnologiei informaţionale la nivel federal prin:
a) biroul de informare şi de urmărire a activităţii federale
b) biroul de management şi de fundamentare a bugetului
c) serviciul de management
d) serviciul administrativ general
e) direcţia managementul sistemului informaţional

80. Calitatea procesului de management şi de execuţie din instituţiile publice este


influenţată în mod direct de:
a) platforma partidului politic aflat la conducerea sistemului administrativ într-o ţară
b) nivelul de pregătire generală şi managerială al funcţionarilor publici
c) conţinutul cadrului legislativ
d) orientarea birocratică pe care o are sistemul administrativ
e) vechimea, talentul şi experienţa funcţionarilor publici

81. În accepţiunea specialiştilor Hyde şi Shafritz managementul public studiază:


a) procese şi relaţii de management din instituţiile aparţinând sectorului public
b) modul de desfăşurare a activităţii în instituţiile publice
c) capacitatea instituţiilor publice de a răspunde nevoilor generale şi specifice
identificate într-o anumită perioadă
d) problematica integrată, în sens larg, în domeniul administraţiei publice
e) modul în care valorile reprezentanţilor politicului se integrează în sistemul de
management din sectorul public

82. Identificaţi care din următoarele elemente nu reprezintă argumente prin care
managementul public se diferenţiază de administraţia publică în accepţiunea lui
Overmann :
a) tratează problematica exercitării funcţiilor managementului adaptate la
sectorul public
b) urmăreşte orientarea activităţii desfăşurate în sectorul public, pe criterii de
eficienţă
c) abordează toate nivelurile structurii sistemului administrativ
d) are tendinţa de a generaliza problematica amplă a managementului în sectorul
public
e) se află în legătură strânsă cu managementul tradiţional ca ştiinţă şi cu alte
domenii distincte: ştiinţa politică, sociologia

83. Caracterul integrator al managementului public constă în:


a) existenţa unor instituţii cu competenţă materială generală şi specifică reunite
în structura sistemului administrativ
b) multitudinea domeniilor în care managementul public se aplică
c) preocuparea funcţionarilor publici de a pune cât mai bine în aplicare
conţinutul cadrului legislativ existent
d) studierea modului de conducere a instituţiilor publice prin considerarea
elementelor din toate domeniile vieţii sociale în procesele de management şi
de execuţie
e) integrarea tuturor elementelor de specificitate dintr-o unitate administrativ
teritorială

84. Caracterul complex al managementului public derivă din:


a) necesitatea adaptării cunoştinţelor din diferite domenii ale ştiinţei la sectorul
public
b) numărul mare de tipuri de instituţii publice care se integrează în sistemul
administrativ dintr-o ţară
c) preocuparea de a prelua elemente specifice altor domenii şi a le integra în
domeniul managementului public
d) influenţa pe care factorul politic o are asupra modului de desfăşurarea a
activităţii din instituţiile publice
e) diversitatea domeniilor în care se aplică principiile şi legităţile generale ale
managementului public

85. Funcţia de motivare a managementului public constă în:


a) ansamblul proceselor prin care se determină personalul instituţiei publice să
contribuie la identificarea şi satisfacerea interesului public, pe baza luării în
considereare a elementelor care îl motivează pentru realizarea obiectivelor
b) ansamblul proceselor prin care se asigură cadrul instituţional necesar realizării
raţionale şi eficiente a obiectivelor previzionate în domeniul managementului
public
c) ansamblul procesele prin care se urmăreşte realizarea obiectivelor
previzionate
d) ansamblul proceselor prin care se asigură gestionarea resurselor de care
dispune sistemul administrativ dintr-o ţară
e) totalitatea proceselor prin care se evaluează şi apreciază calitatea activităţii
funcţionarilor publici din sistemul administrativ

86. Care din următoarele enunţuri reuneşte criteriile de delimitare a organizării în


administraţia publică:
a) nivelul şi obiectul
b) conţinutul şi forma de prezentare
c) tipul şi structura politică
d) natura pregătirii funcţionarilor publici şi modul de repartizare pe niveluri
e) tipul de instituţie publică şi numărul nivelurilor ierarhice

87. Structura teritorială în administraţia de stat este determinată de:


a) dispunerea diferitelor componente ale structurii sistemului administrativ în
diferite unităţi administrativ teritoriale
b) repartizarea diferitelor componente structurale pe niveluri ierarhice distincte
c) numărul de funcţionari publici care desfăşoară activitate în administraţie
d) pregătirea funcţionarilor publici cu funcţii de conducere din administraţie
e) dimensiunea instituţiei publice
88. În cadrul structurii teritoriale, subsistemul organizatoric al managementului
public cuprinde:
a) instituţii publice de toate tipurile
b) instituţii cu competenţă teritorială generală şi limitată
c) instituţii care desfăşoară activităţi specifice unui domeniu distinct
d) instituţii care desfăşoară activităţi în domenii distincte
e) instituţii care desfăşoară activităţi în domenii conexe

89. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:


a) interesele de grup sunt cele care determină structura organizatorică într-un
sistem administrativ
b) factorul politic influenţează semnificativ structura organizatorică a sistemului
de management public
c) interesele sociale zonale determină conţinutul structurii organizatorice
teritoriale
d) cadrul legislativ influenţează nesemnificativ conţinutul structurii
organizatorice a managementului public
e) particularităţile culturale sunt cele care influenţează semnificativ conţinutul
structurii organizatorice în sistemul de management public

90. Care din următoarele enunţuri prezentate în continuare nu reuneşte doar


autorităţi şi instituţii ale structurii organizatorice din administraţia centrală în
România:
a) instituţii care funcţionează în structura guvernului
b) instituţii care funcţionează în structura administraţiei prezidenţiale
c) instituţii centrale care desfăşoară activitatea în subordinea unui minister
d) instituţii locale care desfăşoară activitatea în subordinea unui minister
e) instituţii care oferă direct servicii publice cetăţenilor

91.Care din următoarele tipuri de comisii prezentate în continuare nu le


identificăm în organizarea şi desfăşurarea activităţii Parlamentului României:
a) comisii permanente
b) comisii de anchetă
c) comisii comune
d) comisii speciale
e) comisii de analiză

92. Consiliul Superior al Magistraturii are competenţe speciale şi ca urmare


îndeplineşte si rolul de :
a) consiliu de disciplină
b) consiliu consultativ
c) consiliu de analiză
d) consiliu de previziune
e) consiliu de organizare
93. Din structura organizatorică a Secretariatului General al Administraţiei
Prezidenţiale din României nu face parte:
a) direcţia de relaţii cu publicul
b) direcţia economică şi administrativă
c) grupul de analiză investiţii
d) direcţia de documentare şi informare
e) direcţia acte prezidenţiale

94. Elaborarea deciziilor administrative este un proces:


a) amplu, complex, de durată
b) simplificat, complex, de durată
c) amplu, simplificat, determinat de nevoi
d) de durată, amplu, determinat de obiective
e) complex, diferenţiat, de durată

95. Valoarea unei decizii administrative nu este determinată de:


a) competenţa profesională a decidentului
b) competenţa managerială a decidentului
c) orientarea politică a decidentului
d) cadrul legislativ existent
e) modul de desfăşurare a activităţii într-o instituţii publice

96. Documentarea în vederea formulării deciziei administrative constă în:


a) selectarea doar a informaţiilor strict corelate cu nevoile sociale
b) analiza informaţiilor selectate
c) identificarea şi culegerea unui volum cât mai mare de informaţii realiste
d) formularea unor variante de analiză a datelor şi informaţiilor
e) alegerea unor seturi de date şi informaţii relevante pentru pentru procesul
decizional

97. Care din următoarele metode şi tehnici nu sunt utilizate în procesul de selecţie
a funcţionarilor publici permanenţi:
a) convorbirile cu candidaţii
b) analiza postului
c) testele
d) probele de verificare a cunoştinţelor
e) interviul

98. Funcţia managerială sau de execuţie într-o instituţie publică constă în:
a) ansamblul sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor care revin
persoanelor din sistemul administrativ pentru a realiza obiectivele instituţiei
publice şi/sau compartimentului
b) ansamblul caracteristicilor necesare şi suficiente pentru un funcţionar public
pentru a desfăşura activitate în interesul comunităţii
c) ansamblul atribuţiilor prevăzute exclusiv de cadrul legislativ
d) ansamblul prevederilor legii referitoare la funcţionarii publici
e) totalitatea atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor care revin
funcţionarilor publici dintr-o instituţie publică

99. Rolul sistemului indicatorilor de performanţă este:


a) stimularea funcţionarilor publici pentru a obţine rezultate cât mai bune în
activitatea desfăşurată
b) urmărirea modului de desfăşurarea a activităţii în instituţiile publice
c) exercitarea unui control cât mai bun în administraţie
d) stabilirea unor standarde de calitate în ceea ce priveşte serviciile publice
prestate
e) menţinerea în cadrul instituţiilor publice a unor funcţionari publici eficienţi

100. În alte state pentru evaluarea şi aprecierea funcţionarilor publici se utilizează:


a) testul
b) interviul
c) criteriile formale de apreciere
d) chestionarele
e) cercetarea referinţelor

101. Care din următoarele forme prezentate în continuare nu poate fi asociată cu


parteneriatul în sfera serviciilor publice în România :
a) subcontractarea de lucrări
b) concesionarea de terenuri
c) dezvoltarea de franchising
d) organizaţii mixte
e) desfăşurarea de activităţi în participaţiune

102. Nu reprezintă o modalitate de acţiune pentru constituirea organizaţiilor mixte


în sectorul public:
a) vânzarea unei părţi din capitalul instituţiei publice
b) restructurarea organizaţiei
c) asocierea în participaţiune
d) privatizarea parţială a producţiei de servicii
e) privatizarea totală a producţiei de servicii

103. Care din următoarele enunţuri descrie cel mai bine profilul noului manager
public:
a) flexibil, receptiv, comunicativ, creativ
b) experimentat, talentat, autoritar, creativ
c) profesionist, inteligent, creativ, flexibil
d) generalist, inovativ, comunicativ, flexibil
e) birocrat, experimentat, talentat, autoritar

104. Eficientizarea activităţii din sectorul public constă în :


a) realizarea obiectivelor în sectorul public în timpul cel mai scurt şi cu eforturi
minime
b) calitatea superioară a serviciilor publice oferite
c) perfecţionarea pregătirii funcţionarilor publici
d) achiziţionarea de echipamente moderne
e) reproiectarea sistemului de management public

105. În Canada există:


a) două sisteme de legi
b) un sistem de legi
c) un pachet de legi
d) un grup de acte normative
e) un cod care reuneşte mai multe legi

106. Instituţia cu cele mai înalte competenţe din sistemul autorităţii juridice în
Canada este :
a) curtea de justiţie
b) curtea supremă
c) înalta curte
d) curtea superioară
e) curtea cu cel mai înalt rang

107. Una din funcţiile importante ale Senatului Canadei este:


a) elaborarea legilor
b) aprobarea legilor
c) urmărirea aplicării legilor
d) examinarea conţinutului proiectelor de legi
e) iniţierea dezbaterilor cu Guvernul

108. În Canada există comitetele parlamentare. Precizaţi care este în prezent


numărul acestora:
a) 3 comitete
b) 1 comitet
c) 5 comitete
d) 36 comitete
e) 30 comitete

109. Biroul Şefului Guvernului Canadei asigură:


a) informarea în legătură cu dezvoltarea societăţii canadiene şi comunitatea
internaţională
b) comunicarea între membrii guvernului
c) comunicarea cu parlamentul
d) urmărirea aplicării deciziilor administrative fundamentate la acest nivel
e) funcţionalitatea sistemului administrativ la nivel central
110. Care din următoarele enunţuri descrie forma în care funcţionează Comisia
de Servicii Publice:
a) componentă structurală distinctă
b) compartiment în administraţia centrală
c) agenţie independentă subordonată direct parlamentului
d) autoritate administrativă specializată
e) agenţie naţională specializată

111. Precizaţi câte sisteme municipale funcţionează în Canada:


a) un sistem municipal
b) două sisteme municipale
c) nouă sisteme municipale
d) zece sisteme municipale
e) mai mult de zece

112. Care din următoarele nu reprezintă caracteristici ale sistemului decizional al


managementului public în Canada:
a) derularea în mai multe faze a procesului decizional
b) dinamism
c) transparenţă
d) caracter accentuat informal al procesului decizional
e) formalism în procesul de fundamentare a deciziilor administrative

113. Care din următoarele principii a fost generalizat în managementul public din
Germania după 1945:
a) principiul subsidiarităţii
b) principiul autonomiei
c) principiul clauzei universale
d) principiul subordonării directe
e) principiul flexibilităţii

114. Care este tipul de structură organizatorică specific pentru autoritatea


executivă în Germania:
a) policentrică
b) etnocentrică
c) mixtă
d) ierarhic-funcţională
e) teritorială

115. Care din următoarele variante conţine caracteristica principală a structurii


sistemului serviciilor publice în Germania:
a) uniformitate
b) ierarhizare
c) continuitate
d) armonizare
e) coerenţă
Răspunsuri corecte:
b 44. d 87. a
e 45. b 88. b
a 46. b 89. c
b 47. b 90. e
d 48. a 91. e
c 49. e 92. a
e 50. b 93. d
d 51. d 94. a
a 52. b 95. e
10. e 53. d 96. c
11. a 54. c 97. b
12. a 55. d 98. a
13. a 56. e 99. a
14. b 57. c 100. d
15. a, 58. d 101. e
16. c 59. e 102. b
17. a 60. e 103. c
18. d 61. c 104. a
19. e 62. d 105. a
20. a 63. e 106. b
21. e 64. c 107. d
22. c 65. c 108. e
23. b 66. a 109. a
24. a 67. c 110. c
25. c 68. c 111. d
26. a 69. b 112. e
27. d 70. d 113. c
28. e 71. c 114. a
29. d 72. d 115. a
30. a 73. e
31. c 74. d
32. a 75. b
33. b 76. c
34. e 77. e
35. c 78. c
36. d 79. a
37. a 80. b
38. a 81. d
39. e 82. c
40. a 83. d
41. d 84. e
42. b 85. a
43. a 86. a
CAPITOLUL 19
STRATEGII ŞI POLITICI PUBLICE

1. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu caracterizează rolul cadrului european în


dezvoltarea economică locală:
a) punerea în practica a unor politici de informare şi de asistenta a întreprinderilor;
b) supravegherea respectării regulilor de concurenţă;
c) rol reprezentativ şi consultativ;
d) reducerea disparităţilor de dezvoltare economica între regiuni;
e) rezolvarea problemei diversităţii fiscalităţilor locale şi armonizarea acestora.

2. Arătaţi care din următoarele combinaţii reprezintă orientări structurale pe care trebuie
sa le cuprindă legea descentralizării:
a) orientări de tip instituţional, strategic, funcţional;
b) orientări de tip financiar, managerial, operaţional;
c) orientări de tip relaţional, operaţional, financiar;
d) orientări de tip legislativ, instituţional, strategic;
e) orientări de tip instituţional, funcţional, financiar.

3. Al III-lea nivel de complexitate al sistemului politic local constă în faptul că acesta:


a) imaginează şi concepe noi decizii posibile;
b) se informează asupra propriului comportament şi este capabil de a se autoregla;
c) coordonează deciziile de acţiune;
d) arhivează, memorează informaţii;
e) decide asupra propriului comportament.

4. Arătaţi în ce constă schema comparativă diacronică:


a) este cea în care se observă dacă cererile şi nevoile aduse la cunoştinţa actorilor politici
intră sau nu în planul previzional;
b) se pune problema dacă colectivitatea respectivă dispune sau nu de mijloacele necesare
pentru satisfacerea cererilor cu care se confruntă;
c) se compară de către actorii politici o situaţie constatată cu o situaţie identica, dar dintr-
o alta colectivitate;
d) se compară două situaţii în timp, pe baza cărora se constată existenta unei diferenţe
între situaţia dată şi aşteptări;
e) se observă dacă cererea înregistrată intra sau nu într-un „plan de rentabilitate politică”
a aleşilor locali;

5. Arătaţi în care din fazele procesului de luare a deciziei în cadrul sistemului politic local
se folosesc schemele de referinţă:
a) faza de programare;
b) faza de execuţie;
c) faza de evaluare a cererilor şi problemelor;
d) faza de ascultare, înregistrare a cererilor şi problemelor;
e) faza de confruntare a cererilor preselecţionate cu cererile şi restricţiile sistemului;
6. Prin desconcentralizare se înţelege:
a) acea situaţie în care colectivităţile teritoriale îşi definesc singure normele de acţiune şi
modalităţile de intervenţie;
b) o repartizare mai buna a acţiunilor îndeplinite de către administraţiile statului între
nivelul naţional de concepere a acestor acţiuni şi nivelul teritorial de execuţie a aceloraşi
acţiuni;
c) acea situaţie în care o competenţă a statului nu poate fi pusă în aplicare decât în urma
eliberării unui aviz din partea aleşilor locali;
d) o împărţire a puterilor între stat si colectivităţile locale;
e) o apropiere a statului de locul de aplicare a politicilor.

7. Arătaţi căruia dintre următoarele documente îi aparţine extrasul de text de mai jos:
„În afara derogaţiilor prevăzute în mod expres, sunt incompatibile cu Piaţa Comună, în
măsura în care afectează schimburile dintre statele membre, ajutoarele acordate de către
state sau prin intermediul resurselor statului, sub orice formă ar fi ele, care denaturează
sau ameninţă concurenţa, favorizând anumite întreprinderi sau produse.”
a) Tratatul de la Maastricht;
b) Acordul de la Bruxelles;
c) Tratatul de la Amsterdam;
d) Tratatul de la Viena;
e) Tratatul de la Roma.

8. A III-a etapa a modelului clasic de elaborare a strategiei de dezvoltare a unei


colectivităţi locale consta în:
a) urmărirea şi evaluarea aplicării strategiei;
b) stabilirea politicilor sectoriale necesare punerii în practică a strategiei de dezvoltare;
c) definirea scopurilor şi obiectivelor strategiei de dezvoltare;
d) punerea în practică a politicilor sectoriale cu ajutorul instrumentelor strategice;
e) stabilirea finalităţii strategiei de dezvoltare.

9. Posibilitatea de a întreprinde politici redistributive la scara locala este limitată de:


a) dificultatea de a compara impozitul achitat de diferiţii contribuabili cu beneficiile pe
care aceştia le obţin de pe urma bunurilor publice locale;
b) imposibilitatea de a reporta impozitarea locala a întreprinderilor asupra unor
contribuabili exteriori;
c) slăbiciunea marjelor de manevra în cadrul finanţelor publice;
d) mobilitatea de care dispun contribuabilii;
e) dificultatea de a concepe descentralizarea unor competenţe şi de a defini nivelul
territorial;

10. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu caracterizează dezvoltarea locală de tip
liberal:
a) generarea antreprenoriatului local, pe de o parte şi crearea de noi locuri de munca, pe
de altă parte;
b) creşterea posibilităţilor de angajare în sectoarele care ameliorează situaţia
colectivităţii, utilizând resursele umane, naturale, instituţionale existente;
c) proces în virtutea căruia guvernele şi organismele comunitare stimulează activitatea
economica şi crearea de locuri de muncă;
d) model de dezvoltare în care noţiunile de solidaritate socială, de control real al
resurselor locale şi valorificarea acestora se află în centrul schimbărilor dorite de
contractul social propus;
e) model de dezvoltare preocupat în mod esenţial de dimensiunea economică.

11. Arătaţi care din următoarele combinaţii reprezintă principalele obiective ale
intervenţiilor economice locale:
a) o mai buna definire a organizării teritoriale a statului, obiectivul fiscal, menţinerea şi
crearea de locuri de muncă;
b) creşterea resurselor fiscale locale, promovarea cooperării locale, o mai bună repartiţie
spaţială a întreprinderilor;
c) menţinerea şi crearea de locuri de muncă, creşterea resurselor fiscale locale, o mai
bună repartiţie spaţiala a întreprinderilor;
d) o mai bună adaptare a întreprinderilor la mediul economic, obiectivul fiscal,
promovarea cooperării descentralizate;
e) menţinerea şi crearea de locuri de muncă, creşterea resurselor fiscale locale, o mai
bună adaptare a întreprinderilor la mediul economic;

12. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă direcţii principale în cadrul celei
de a doua etape a reformei administraţiei publice teritoriale:
a) încadrarea juridica a cooperării descentralizate;
b) promovarea unor moduri de cooperare între colectivităţile locale cu scopul realizării
unor proiecte commune;
c) modernizarea şi democratizarea vieţii sociale;
d) ameliorarea controlului de legalitate a actelor autorităţilor locale;
e) o mai bună definire a organizării teritoriale a statului.

13. Faza a 3–a a etapei de stabilire a politicilor sectoriale necesare punerii în practică a
strategiei de dezvoltare constă în:
a) determinarea obiectivelor derivate;
b) diagnosticul situaţiei existente;
c) conceperea, programarea soluţiilor de reţinut;
d) evaluarea apriori şi testarea alternativelor;
e) punerea în practică a soluţiilor reţinute.

14. Arătaţi în ce constă schema de gestiune:


a) este cea în care se observă dacă cererile şi nevoile aduse la cunoştinţa actorilor politici
intra sau nu în planul previzional;
b) se pune problema dacă colectivitatea respectivă dispune sau nu de mijloacele necesare
pentru satisfacerea cererilor cu care se confruntă;
c) se compară de către actorii politici o situaţie constatată cu o situaţie identica, dar dintr-
o altă colectivitate;
d) se compară două situaţii în timp, pe baza cărora se constată existenţa unei diferenţe
între situaţia dată şi aşteptări;
e) se observă dacă cererea înregistrată intra sau nu într-un „plan de rentabilitate politică”
a aleşilor locali.

15. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu caracterizează ajutoarele indirecte:


a) constau în renunţarea la anumite încasări sau în acţiuni susceptibile a antrena obligaţii
ulterioare pentru colectivitate;
b) iau forma subvenţiilor, împrumuturilor, bonificaţiilor de dobânzi sau avansurilor
consimţite de către întreprinderi;
c) constau în crearea unor zone industriale;
d) constau în ajutoare acordate la promovarea sau comercializarea unui produs, în
închirierea unor clădiri, terenuri de către colectivitatea locala către întreprinderi în
anumite condiţii;
e) pot fi acordate ansamblului întreprinderilor şi au drept caracteristică reducerea unor
cheltuieli.

16. Dezvoltarea locala de tip progresist presupune:


a) crearea unui mediu economic axat pe proiecte private ce au în vedere creşterea
numărului de locuri de muncă, a veniturilor şi a condiţiilor de locuit;
b) generarea antreprenoriatului local şi crearea de locuri de muncă;
c) construirea unui mediu socio-economic ce tine cont de obiectivele sociale;
d) creşterea posibilităţilor de angajare în sectoare care ameliorează situaţia colectivităţii;
e) Acel tip de dezvoltare a comunităţii care se bazează pe dimensiunea economică a
intervenţiilor şi a rezultatelor obţinute

17. Arătaţi în ce constă schema comparativă sincronică:


a) se observă dacă cererile şi nevoile aduse la cunoştinţa actorilor politici intra sau nu în
planul previzional;
b) se pune problema dacă colectivitatea respectivă dispune sau nu de mijloacele necesare
pentru satisfacerea cererilor cu care se confruntă;
c) se compară de către actorii politici o situaţie constatată cu o situaţie identică, dar dintr-
o altă colectivitate;
d) se compară două situaţii în timp, pe baza cărora se constată existenţa unei diferenţe
între situaţia data şi aşteptări;
e) se observă dacă cererea înregistrată intra sau nu într-un „plan de rentabilitate politică”
a aleşilor locali.

18. Arătaţi care din următoarele afirmaţii reprezintă caracteristici ale politicii de
promovare din perioada 1980 – 1990:
1. bazele legale sunt flexibile pentru punerea în aplicare a unor masuri multiple şi
diverse
2. destinatarii sunt agenţi publici şi privaţi care au iniţiative şi favorizează spiritul de
inovaţie
3. este o politică de redistribuire
4. măsurile sunt bine definite şi constau în exonerări fiscale, acordarea unor terenuri,
practicarea unor rate mici ale dobânzii
5. este pusă în aplicare de către serviciile competente ale administraţiei
6. statul este unul din responsabilii şi partenerii acestei politici
7. obiectivele sunt de natură calitativă
Arătaţi varianta corectă:
a) 3,4,5,7;
b) 2,3,6,7;
c) 1,3,4,5;
d) 1,2,6,7;
e) 1,3,5,7.

19. Arătaţi care din următoarele afirmaţii reprezintă condiţii ce trebuie reunite pentru ca
parteneriatul public – privat să se concretizeze şi să fie eficace:
1. favorizarea unei dezvoltări durabile şi acceptabile din punct de vedere social
2. existenţa unei tradiţii comune
3. existenţa unor raporturi de forţe echilibrate între parteneri
4. recunoaşterea rolului specific şi a modului de funcţionare ale fiecăreia dintre părţi
5. obţinerea unor avantaje echitabile de către fiecare dintre parteneri
6. existenţa unor mijloace financiare suficiente
7. existenţa unei durate minime necesare realizării proiectului în cauza
Alegeţi varianta corectă:
a) 2,3,5,6;
b) 1,2,5,6;
c) 1,2,6,7;
d) 3,4,5,7;
e) 1,3,4,6.

20. Reforma administraţiei teritoriale, într-o a două etapa a sa, trebuie să urmărească
următoarele 4 direcţii principale:
1. ameliorarea informării şi participării locuitorilor
2. promovarea unor moduri de cooperare locala la nivel local şi regional în scopul
realizării unor proiecte comune
3. modernizarea şi democratizarea vieţii locale
4. ameliorarea controlului de legalitate a actelor autorităţilor locale
5. o mai bună definire a organizării teritoriale a statului
6. o mai bună definire a competenţelor colectivităţilor locale în ceea ce priveşte
intervenţia economică
7. încadrarea juridică a cooperării descentralizate
Alegeţi varianta corectă:
a) 2,3,5,7;
b) 1,2,3,6;
c) 1,2,3,5;
d) 2,3,5,6;
e) 1,4,6,7.

21. Prin „desconcentrare” se înţelege:


1. situaţia în care o competenţa a statului, care rămâne competenţa statului, nu poate fi
pusă în aplicare decât în urma eliberării unui aviz din partea aleşilor locali
2. o reforma reversibilă întrucât o competenţă care a fost desconcentrată la un moment
dat poate, într-un alt element, să fie reluată şi asumată la nivel central
3. situaţia în care colectivităţile locale pot să-şi definească singure normele de acţiune şi
să-şi aleagă modalităţile de intervenţie
4. o apropiere a statului de cetăţeni prin înfiinţarea la faţa locului a unor servicii
specializate dotate cu o anumită autonomie
5. o repartizare mai bună a acţiunilor îndeplinite de către stat, între nivelul naţional de
concepere a acestor acţiuni şi nivelul teritorial de execuţie a aceloraşi acţiuni
6. o împărţire a puterilor între stat şi colectivităţile locale
Alegeţi combinaţia corectă:
a) 3,4,6;
b) 2,4,5;
c) 1,3,6;
d) 1,3,4;
e) 1,2,5.

22. Arătaţi care din următoarele afirmaţii ar putea reprezenta obstacole în calea atingerii
obiectivului fiscal al intervenţiei economice locale:
1. ameninţarea întreprinderilor cu delocalizarea
2. riscul aleşilor locali de a fi realeşi pentru un nou mandat
3. slaba mobilitate a menajelor
4. existenta unor costuri fixe ridicate ca urmare a implantării unui număr mare de
întreprinderi
5. necesitatea diminuării presiunii fiscale datorită concurenţei existente între colectivităţi
ca urmare a descentralizării
Alegeţi combinaţia corectă:
a) 3,4,5;
b) 1,3,4;
c) 2,4,5;
d) 1,4,5;
e) 2,3,5.

23. Legea descentralizării trebuie să cuprindă orientări structurale care pot fi:
1. de tip instituţional
2. de tip relaţional
3. de tip funcţional
4. de tip operaţional
5. de tip financiar
6. de tip strategic
Alegeţi combinaţia corectă:
a) 1,2,4;
b) 1,2,5;
c) 2,4,5;
d) 2,3,6;
e) 1,3,5.

24. Sunt principii de realizare a repartiţiei competenţelor:


1. transferurile de competenţe trebuie definite în funcţie de vocaţia principală a fiecărui
nivel de colectivitate
2. transferul competenţelor trebuie să fie completat printr-un efort paralel de
desconcentrare a atribuţiilor care continuă să intre în responsabilitatea statului
3. transferul de competenţe nu trebuie să permită nici unei colectivităţi teritoriale să-şi
exercite tutela asupra altei colectivităţi
4. transferul competenţelor trebuie să definească, în interesul general, un anumit număr
de obligaţii pentru colectivitatea locală
5. transferul competenţelor trebuie să fie însoţit de transferul resurselor financiare
corespunzătoare
6. transferul competenţelor trebuie să-i permită statului să se consacre mai mult
misiunilor sale fundamentale
Alegeţi combinaţia corectă:
a) 1,2,4;
b) 2,3,4;
c) 4,5,6;
d) 2,4,5;
e) 1,3,6.

25. Arătaţi care din următoarele afirmaţii reprezintă obiective ale Fondului European de
dezvoltare regională:
a) întreprinderile aflate în dificultate;
b) crearea de noi întreprinderi;
c) rezolvarea disparităţilor fiscalităţilor locale;
d) zone de reconversie industrială;
e) menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă.

26. Nu este argument în favoarea centralizării politicilor publice de asistenţă:


a) costul redus al colectării informaţiei;
b) eficacitatea gestiunii politicii de asistenţă;
c) necesitatea asigurării unei echităţi orizontale a sistemului fiscal întrucât se previne
procesul de migrare;
d) efectul de stabilizare economică automată la nivel local;
e) eficienţa furnizării politicii publice şi serviciilor care o însoţesc.

27. Al VI-lea nivel de complexitate al sistemului politic local constă în faptul că acesta:
a) imaginează şi concepe noi decizii posibile;
b) se informează asupra propriului comportament şi este capabil de a se autoregla;
c) coordonează deciziile de acţiune;
d) arhivează, memorează informaţii;
e) decide asupra propriului comportament.

28. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă factori de influenţă asupra
volumului cererilor ascultate şi a gradului lor de denaturare:
a) nivelul de dezvoltare al colectivităţii;
b) diferenţele existente între capacităţile de analiză ale diferiţilor decidenţi;
c) presiunile diferitelor grupuri de interese;
d) sensibilităţile de percepţie diferite ale actorilor politici;
e) diferenţele existente între capacităţile de influenţă ale diferitelor relee.

29. Etapa a 6-a a operaţionalizării proiectelor constă în:


a) comunicarea proiectului;
b) diagnosticul modului de funcţionare;
c) crearea unor structuri de pilotaj;
d) punerea în formă a proiectului şi definirea axelor strategice;
e) punerea în practică a planurilor de acţiune.

30. Etapa a 9-a a operaţionalizării proiectelor constă în:


a) comunicarea proiectului;
b) actualizarea proiectului;
c) crearea unor structuri de pilotaj;
d) punerea în forma a proiectului şi definirea axelor strategice;
e) punerea în practică a planurilor de acţiune.

31. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă tipuri de reuniuni care au loc la
operaţionalizarea proiectelor:
a) reuniuni de producţie;
b) reuniuni de informare;
c) reuniuni de evaluare;
d) reuniuni de decizie;
e) reuniuni de convivialitate.

32. Arătaţi care sunt condiţiile juridice esenţiale ale noţiunii de colectivitate locală:
1. putere de decizie
2. teritoriu propriu
3. autonomie
4. personalitate juridică
5. patrimoniu propriu
6. afaceri proprii
Alegeţi combinaţia corectă:
a) 1,4,5;
b) 1,3,5;
c) 2,3,5;
d) 1,4,6;
e) 1,2,6.

33. Arătaţi care din următoarele afirmaţii reprezintă acţiuni ale colectivităţilor teritoriale
asupra mediului economic:
1. dezvoltarea unor veritabile politici de comunicare teritorială
2. acordarea de împrumuturi, subvenţii pentru întreprinderi
3. crearea de tehnopoluri
4. implicarea în probleme de finanţare a întreprinderilor
5. acordarea de ajutoare pentru comercializarea anumitor produse, pentru închirierea
unor clădiri sau terenuri
Alegeţi combinaţia corectă:
a) 2,3,5;
b) 1,3,4;
c) 2,4,5;
d) 2,3,4;
e) 1,4,5.

34. Arătaţi care din următoarele afirmaţii caracterizează fenomenul de exportare fiscală:
1. situaţia în care cheltuielile unei anumite colectivităţi locale sunt finanţate de indivizi
exteriori acestei colectivităţi
2. existenţa unei suprapuneri între aria de difuzare şi aria de finanţare a bunurilor
publice locale
3. situaţia în care de bunurile publice furnizate de o anumită colectivitate beneficiază în
mod gratuit şi nerezidenţii acelei colectivităţi
4. situaţia în care aria pe care se întind beneficiile bunurilor publice locale depăşeşte aria
de impozitare a acestor beneficii
5. situaţia în care producţiile locale sunt vândute la o scară mai largă decât cea a
colectivităţii de implantare
6. situaţia în care un impozit local poate fi reportat în exteriorul colectivităţii respective
Alegeţi combinaţia corectă:
a) 1,4,5;
b) 2,4,5;
c) 2,3,4;
d) 1,5,6;
e) 1,3,5.

35. Arătaţi care din combinaţiile următoare reprezintă cerinţe şi restricţii cu care sunt
confruntate cererile preselecţionate în procesul de luare a deciziilor în cadrul sistemului
politic local:
a) tehnice, juridice, operaţionale;
b) tehnice, culturale, financiare;
c) juridice, culturale, financiare;
d) tehnice, juridice, funcţionale;
e) juridice, operaţionale, financiare.

36. A 5-a etapa a modelului clasic de elaborare a strategiei de dezvoltare a unei


colectivităţi locale constă în:
a) urmărirea şi evaluarea aplicării strategiei şi a impactului acesteia asupra colectivităţii;
b) stabilirea politicilor sectoriale necesare punerii în practica a strategiei de dezvoltare;
c) definirea scopurilor şi obiectivelor strategiei de dezvoltare;
d) punerea în practică a politicilor sectoriale cu ajutorul instrumentelor strategice;
e) stabilirea finalităţii strategiei de dezvoltare.

37. A 4-a etapa a modelului clasic de elaborare a strategiei de dezvoltare a unei


colectivităţi locale constă în:
a) urmărirea şi evaluarea aplicării strategiei;
b) stabilirea politicilor sectoriale necesare punerii în practică a strategiei de dezvoltare;
c) definirea scopurilor şi obiectivelor strategiei de dezvoltare;
d) punerea în practică a politicilor sectoriale cu ajutorul instrumentelor strategice;
e) stabilirea finalităţii strategiei de dezvoltare.

38. Arătaţi care dintre următoarele combinaţii reprezintă condiţii juridice esenţiale ale
noţiunii de colectivitate locală:
a) putere de decizie, patrimoniu propriu, afaceri proprii;
b) teritoriu propriu, personalitate juridică, afaceri proprii;
c) patrimoniu propriu, personalitate juridică, autonomie;
d) putere de decizie, personalitate juridică, afaceri proprii;
e) autonomie, putere de decizie, personalitate juridică.

39. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu reprezintă condiţii ce trebuie reunite
pentru ca parteneriatul public-privat să se concretizeze şi să fie eficace:
a) existenţa unor tradiţii eterogene;
b) existenţa unor raporturi de forţe echilibrate între parteneri;
c) recunoaşterea rolului specific şi a modului de funcţionare ale fiecăreia dintre părţi;
d) obţinerea unor avantaje echitabile de către fiecare dintre parteneri;
e) existenţa unei durate minime necesare realizării fiecărui proiect;

40. Arătaţi care din următoarele afirmaţii defineşte fenomenul de exportare fiscală:
a) existenţa unei suprapuneri între aria de difuzare şi aria de finanţare a bunurilor publice
locale;
b) situaţia în care de bunurile publice furnizate de o anumită colectivitate beneficiază în
mod gratuit nerezidenţii acelei colectivităţi;
c) situaţia în care aria pe care se întind beneficiile bunurilor publice locale depăşeşte aria
de impozitare a acestor beneficii;
d) situaţia în care membrii unei colectivităţi suportă o parte din cheltuielile cu serviciile
furnizate către rezidenţi;
e) situaţia în care un impozit local este reportat în exteriorul colectivităţii respective, fiind
suportat de către indivizi exteriori acestei colectivităţi.
41. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu reprezintă actorii dezvoltării locale:
a) colectivităţile locale;
b) întreprinderile
c) Comitetele tripartite;
d) Camerele de comerţ şi industrie;
e) cadrul European.

42. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă competenţe proprii regiunilor:
a) participarea la capitalul societăţilor cu finanţare regională;
b) amenajarea turistică;
c) acţiuni economice în domeniul formării profesionale;
d) gestiunea porturilor şi canalelor fluviale;
e) acţiuni complementare cu cele ale statului sau ale celorlalte colectivităţi teritoriale în
domenii fixate prin lege;

43. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu reprezintă criterii pentru a caracteriza
politicile de promovare economică şi de încurajare a inovaţiei:
a) obiectivele
b) destinatarii prioritari
c) termenele de finalizare
d) bazele legale
e) agenţii economici şi sociali care le pun în aplicare

44. Arătaţi care din următoarele afirmaţii reprezintă consecinţe ale personalităţii juridice
a colectivităţilor teritoriale:
a) absenţa stării de dependenta faţă de autorităţile centrale
b) exercitarea unui control de tutelă administrativă din partea autorităţilor centrale
c) diversitatea situaţiilor locale
d) actele agenţilor aleşi sau nu ai colectivităţii teritoriale sunt imputabile nu acestor
agenţi, ci colectivităţii locale însaşi
e) capacitatea respectivei colectivităţi de a avea competenţe pentru a interveni în
domeniul care-i aparţine

45. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă trăsături ale descentralizării:
a) posibilitatea colectivităţilor teritoriale de a-şi defini singure normele şi de a-şi alege
modalităţile de intervenţie
b) puterea centrala nu-şi asumă în mod direct gestiunea tuturor serviciilor
c) colectivităţile locale nu au puterea de a face tot ce vor întrucât este foarte greu de
stabilit domeniul de acţiune pur local
d) exercitarea unui anumit gen de supraveghere de către puterea centrala a autorităţilor
locale
e) omogenitatea concepţiei, organizării şi gestiunii serviciilor publice

46. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu reprezintă căi de acţiune în vederea
realizării reformei administrative locale în România:
a) modificarea în mod profund şi eşalonat a repartiţiei puterilor între aleşi şi funcţionari
b) instituirea unei libertăţi legislative a colectivităţilor
c) armonizarea într-un cadru descentralizat a structurii şi organizării diferitelor entităţi
teritoriale
d) creşterea libertăţii de gestiune a comunelor
e) transformarea regiunilor în colectivităţi teritoriale cu exerciţiu deplin

47. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă principii de organizare a


repartiţiei competenţelor între stat şi colectivităţile locale:
a) transferul competentelor nu implică retragerea nici unei atribuţii a colectivităţilor
descentralizate, dimpotrivă, ele le conferă acestora atribuţii noi
b) transferul competenţelor trebuie să fie completat printr-un efort paralel de
desconcentrare a atribuţiilor care continuă să intre în responsabilitatea statului
c) transferul de competenţe trebuie să fie definit în funcţie de vocaţia principală a fiecărui
nivel de colectivitate
d) transferul de competenţe nu trebuie să permită unei colectivităţi să-şi exercite tutela
asupra altei colectivităţi, orice control ierarhic fiind exclus
e) transferul de competenţe trebuie să-i permită statului să se consacre mai mult
misiunilor sale fundamentale

48. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă principii de realizare a repartiţiei
competenţelor între stat şi colectivitatea locală:
a) orice transfer trebuie sa aibă în vedere ansamblul atribuţiilor referitoare la o
competenţă dată şi să fie efectuat în profitul unei singure categorii de colectivitate, care
trebuie să deţină responsabilitatea deplină
b) transferul competenţelor trebuie să fie completat printr-un efort paralel de
descentralizare a atribuţiilor care continuă să intre în responsabilitatea statului
c) transferul competenţelor trebuie să antreneze punerea la dispoziţie, în profitul
colectivităţii locale, a mijloacelor necesare exercitării acestora
d) transferul competenţelor trebuie să definească, în interesul general, un anumit număr
de obligaţii pentru colectivitatea locală
e) transferul competenţelor trebuie însoţit de transferul concomitent al resurselor
corespondente

49. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu constituie căi pentru dezvoltarea
democraţiei participative:
a) crearea a numeroase organisme consultative ad-hoc în diferite domenii, coprezidate de
reprezentantul statului (prefectul) şi preşedinţii consiliului judeţean şi al consiliului local
b) creşterea reprezentării aleşilor în diferitele structuri administrative şi consultative
locale
c) promovarea unor moduri de cooperare a colectivităţilor locale în scopul realizării unor
proiecte comune
d) instituirea în anumite domenii de acţiune publică, a acordării de avize de către o
colectivitate, asupra orientărilor şi acţiunilor altei colectivităţi, fără a se încălca
autonomia fiecărei colectivităţi în domeniul ei propriu de competenţă
e) participarea aleşilor locali la consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ
50. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă obiective ale dezvoltării
economice comunitare, în opinia profesorilor Newman, Lyon şi Philip:
a) punerea în aplicare a mecanismelor de repartiţie a competenţelor între stat şi
colectivităţile locale
b) ameliorarea mediului colectivităţii, a calităţii serviciilor şi a capacităţii acesteia de a-şi
regla propriile probleme socio-economice
c) creşterea numărului de firme, care pot plăti impozite locale şi care răspund nevoilor
colectivităţii
d) dezvoltarea resurselor umane, fizice şi financiare ale colectivităţii
e) favorizarea unei dezvoltări durabile şi acceptabile din punct de vedere social

51. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă interpretări ale obiectivului fiscal
al intervenţionismului local:
a) oamenii politici şi birocraţii urmăresc să-şi maximizeze bugetele pe care le gestionează
b) implantarea întreprinderilor pe teritoriul colectivităţii locale presupune importante
costuri fixe, care trebuie finanţate pe seama impozitelor locale
c) guvernanţii locali urmăresc să-şi asigure realegerea, motiv pentru care încearcă să
diminueze impozitele plătite de către menaje
d) întreprinderile, chiar dacă nu votează, pot ameninţa cu delocalizarea
e) dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii se explică în mare parte prin dezvoltarea
structurală a sectorului terţiar

52. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu conduce la ameliorarea informării şi


participării cetăţenilor:
a) instituirea în marile comune a unor dezbateri privind orientările bugetare înaintea
votării bugetului
b) afirmarea principiului de drept al retransmisiei şedinţelor deliberante
c) promovarea procedurilor de consultare directă a cetăţenilor organizată la cererea
primarului şi a consiliului local
d) creşterea mijloacelor de informare a prefectului în ceea ce priveşte încheierea
contractelor publice
e) constituirea de structuri consultative pe lângă adunările locale

53. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu reprezintă caracteristici ale dezvoltării
locale:
a) dezvoltarea locală poate fi în acelaşi timp economică, socială şi culturală
b) dezvoltarea locală are în vedere teritorii care trebuie să corespundă cu cele rezultate
prin împărţirea administrativă
c) pentru realizarea sa, autorităţile publice locale trebuie să aibă un rol de animare
economic si social
d) la realizarea sa, este necesar să intervină toţi actorii vieţii economice şi sociale
e) dezvoltarea locală nu constituie apanajul micilor colectivităţi teritoriale

54. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă opinii ale profesorilor Ruegg si P.
Noissette referitoare la parteneriatul public-privat:
a) parteneriatul public-privat actioneaza asupra mecanismului de repartitie a obligatiilor
fiscale intre sectorul public si cel privat
b) parteneriatul public-privat este un proces, o abordare orientata catre actiune,
concretizarea in fapt a unei politici publice
c) parteneriatul public-privat reprezinta asocierea deciziilor si mijloacelor publice si
private in cadrul aceluiasi sistem de actiune
d) parteneriatul public-privat se aplica procesului prin care sectorul public si cel privat
sunt incitate sa colaboreze la cercetarea, elaborarea si punerea in practica a unor solutii
care un ar avea sanse de reusita in ipoteza in care sectorul public si sectorul privat s-ar
cantona fiecare pe un drum solitar
e) parteneriatul public-privat se limiteaza la nivelul operational al politicii publice

55. Arătaţi care din următoarele combinaţii reprezintă trăsături ale politicii de promovare
economică caracteristică anilor 1980 – 1990:
a) măsuri bine definite (exonerări fiscale, terenuri, rata dobânzii mică), bazele legale sunt
precizate în obiective, în mijloacele şi modalităţile de realizare
b) predomina resursele financiare, destinatarii prioritari sunt întreprinderile care investesc
în construcţii şi în industrie
c) obiectivele sunt de natură cantitativă – crearea de locuri de munca, realizarea de
investiţii, măsurile sunt variabile şi suple
d) bazele legale sunt flexibile, resursele sunt financiare şi umane, capabile să genereze şi
să difuzeze informaţii, obiectivele sunt de natură calitativă şi au în vedere favorizarea
spiritului de iniţiativă şi inovaţie
e) statul e însărcinat doar cu aplicarea politicii, resursele sunt în primul rând financiare

56. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă condiţii favorizante pentru
centralizarea politicilor publice de redistribuţie:
a) atunci când diminuarea sărăciei constituie o problemă naturală
b) atunci cand populatia asistata dispune de mobilitate si autorităţile locale adopta o
strategie inadaptata la nivel local;
c) atunci când redistribuţia are efect de stabilizare automată
d) atunci când preferinţele pentru redistribuţie sunt spaţiale
e) atunci când există riscul de fraudă

57. Arătaţi care dintre următoarele combinaţii reprezintă modele utilizate în faza de
programare a procesului de luare a deciziilor în cadrul sistemului politic local:
a) modelul sociologic de analiză a luării deciziilor, teoria jocurilor agenţilor care intervin
în procesul de luare a deciziilor
b) modelul de raţionalitate globală, modelul de raţionalitate limitată, modelul de
implementare
c) modelul Top-down, modelul lui Sabatier, modelul lui Lipsky
d) modelul „strict-politic”, modelul comportamental
e) modelul cost/avantaje, modelul multicriterial

58. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii reprezintă caracteristici ale birocraţiei în
opinia lui Weber:
a) lipsa controlului asupra informaţiei
b) procesul de lucru se descompune în activităţi nespecializate care se definesc în funcţie
de procese neformalizate
c) conducerea lucrului se produce în funcţie de reguli şi norme care provin de la diferite
nivele ierarhice
d) profesionalizarea, ierarhia, specializarea, standardizarea
e) exercitarea autorităţii se realizează neţinând cont de principiul unităţii de conducere

59. Arătaţi care din următoarele afirmaţii nu reprezintă tipuri de evaluare a politicilor
publice:
a) evaluarea eficienţei
b) evaluarea implementării
c) evaluarea structurii
d) evaluarea eficacităţii
e) evaluarea programării

60. Arătaţi care dintre următoarele afirmaţii nu constituie factori care condiţionează
punerea în aplicare a politicilor publice:
a) nivelul de maturitate manageriala a organizaţiei
b) intervenţia beneficiarilor acestor politici în punerea lor în aplicare
c) capacitatea funcţionala de a aplica pe teren această politică
d) punerea în aplicare a acestor politici pe cale formală juridică
e) stabilitatea macroeconomică

61. Arătaţi care din următoarele combinaţii indică ordinea corectă a fazelor ce contribuie
la stabilirea unei politici publice sectoriale:
a) identificarea problemei, înscrierea în agendă a problemei de soluţionat, diagnosticul
situaţiei existente, determinarea obiectivelor derivate, evaluarea apriori şi testarea
alternativelor
b) înscrierea în agendă a problemei, identificarea problemei, diagnosticul situaţiei
existente, determinarea obiectivelor derivate, evaluarea apriori şi testarea alternativelor
c) identificarea problemei, înscrierea în agendă a problemei de soluţionat, determinarea
obiectivelor derivate, diagnosticul situaţiei existente, evaluarea apriori si testarea
alternativelor
d) înscrierea în agendă a problemei de soluţionat, identificarea problemei, determinarea
obiectivelor derivate, diagnosticul situaţiei existente, evaluarea apriori şi testarea
alternativelor
e) diagnosticul situaţiei existente, identificarea problemei, înscrierea în agendă a
problemei de soluţionat, determinarea obiectivelor derivate, evaluarea apriori şi testare