Curs Reabilitare Orala

Curs 1 09.10.2018

Elaborarea unui diagnostic presupune respectarea unei anumite succesiuni in examniare:

-diagnosticul clinic
- diagnosticul diferential
- diagnosticul prezumtiv
-diagnosticul final

Diagnosticul clinic:
Este prima etapa de evaluare
Se refera la diagnosticul rezultat in urma examenului obiectiv si subiectiv al pacientului cu
detectarea cauzei (leziunea, boala) care a provocat durerea si aflarea antecedentelor pacientului
Diagnosticul clinic este stabilit doar pe baza datelor provenite din examinarea pacientului, fara
rezultatele unor eventuale investigatii de laborator.

Diagnosticul diferential:
Este o a doua etapa de diagnostic de rearanjare a listei de diagnostice posibile si de eliminare a
unor diagnostice;
Se realizeaza printr-o analiza succesiva, comparativa cu bolile ce se manifesta prin semne si
/sau simptome asemanatoare
De multe ori aceste informatii sunt suficiente pentru a se ajunge la diagnosticul diferential direct la
diagnosticul final, fara a mai trece etapa diagnosticului prezumtiv.

Diagnosticul prezumntiv –diagnosticul in lucru-

Este o alta etapa de diagnostic, in care medicul va ordona lista de diagnostice in ordinea
probabilitatii lor. In aceasta etapa sunt efectuate teste aditionale si un tratament preliminar.

Diagnosticul final (definitiv)

Este rezultatul colaborarii informatiilor detinute din etapele anterioare, cu rezultatele
examenelor complementare ce determina managementul adecvat al afectiunii.

In practica mai sunt utilizate ca subetape ale diagnosticului:

1. diagnosticul anatomic sau morfologic
2. d etiologic – cu stabilirea cauzei bolii
3. diag functional – influenta bolii asupra functiilor organului sau organelor afectate
4. diagn complicatiilor
5. diagn de evolutie sau de activitate a bolii
6. diagn altor boli sau stari coexistente

Diagnosticul oral
Diagnosticul oral cuprinde toate elementele sisteului stomatognat si in relatia lor cu
organismul, ce ia in cosiderare semnele si simptomele precizate prin :
- anamneza
- examen extraoral
- examen intraoral
- examen complementar

1
 Elementele diagnosticului oral sunt:
Diagnosticul starii generale
- formularea diagnostica de stare generala urmareste sa precizeze in ce masura echilibrul
hemostatic este perturbat de afetiunea generala a pacientului avindu-se in bedere interrelatia
dintre:
- afectiunile generale
-structura tesuturilor orale
-tratamentul gnatoprotetic de specialitate

In practica se pot intilni urmatoarele situatii:

1. starea generala echilibrata – ce nu pune probleme in raport cu tratamentul stomatologic
2. Stare generala afectata - ce permite tratamentul stomatologic
3. stare generala afectata – ce impune anumite precautii in vederea aplicarii procedurilor
4. starea generala afectata – contraindicata tratamentului stomatologic, caz in care se recomanda
a se proceda la compensarea pacientului, care va fi tratat ulterior cu avizul medicului de specialitate

Diagnostic local
Este un diagnostic functional si de integritate, vizand regiunea odontala, parodontala, a
arcadei si al relatiilor mandibulo- craniene si cuprinde axa verticala:
1. diagnostic de integritate odontala
2. diagnostic de integritate parodontala
3. diagnostic de integritate al arcadei
4. diagnostic de integritate ocluzala
5. diagnostic de integritate mandiculo – craniene
6. diagnostic de hemostazie si functional
7. diagnostic de integritate al mucoasei, limbii si glandelor salivare
8. diagnostic de de intergritate chirurgicala.

Asa dar, datorita faptului ca un pacient care se adreseaza unui cabinet dentar are rareori o
singura problema si deci un singur diagnostic, in mod normal, evaluarea conditiei pacientului
presupune stabilirea unui diagnostic complex.

Semiologia stomatologica
Semiologia stomatologica este stiinta care se ocupa cu studiul, descrierea si interpretarea
semnelor clinice si a simptomelor de la nivelul sistemului stomatognat.
In stabilirea diagnosticului, semiologiei ii revine un rol esential.
Semiologia provine de la doua cuvinte de origine greaca semeion- semn, si logos – stiinta,
studiu.

Terminologie
I. Simptomele reprezinta manifestari subiective, tulburari functionale sau senzatii anormale
resimtite de bolnav, care indica prezenta unei boli

II. SIMPTOMATOLOGIA reprezinta suma semnelor si simptomelor intilnite la un bolnav pe

parcursul examinarii clinice si paraclinice. Simptomatologia ne orienteaza spre diagnosticarea unei
boli si permite diferentierea ei de alta afectiune
- Simptomatologia poate fi de doua tipuri :
- specifica
- nespecifica

2
 Obiectivele semiologiei stomatologice
a. insusirea corecta a metodologiei examinarii clinice si paraclinice
b. culegerea informatiilor, interpretarea simptomelor si semnelor clinice si paraclinice
de la nivelul sistemului stomatognat, in contextul hemostazei biologice
c. analiza si sinteza datelor prin examinarea si formularea ipotezelor diagnosticului.

Evaluarea clinica
Evalurea clinica este un proces complex sistematic de obtinere a unei informatii medicale
cit mai complete cu privire la pacient, ce combina modalitati diverse de abordare. In timpul
examinarii, medicul poate apela la o lista a punctelor ce trebuiesc atinse in procesul de
diagnosticare.
In prezent, trebuie sa se tina seama de faptul ca tot mai multi pacienti recunosc necesitatea
unei ingrijiri corespunzatoare a danturii, apelind regulat cabinetele stomatologice, din diferite motive,
plecind de la controale periodice si terminind cu probleme grave de sanatate orala, ce le pot afecta
chiar viata.

Evaluarile clinice complete au in vedere atat starea generala a pacientului cat si afectarea
sistemului stomatognat, cu identificare a factorilor de risc ce pot implica modificari ale tratamentului
initial
In functie de starea pacientului, de scopul urmarit si de tipul de diagnostic ce urmeaza a fi
stabilit, evaluarea clinica poate fi o:
1. evaluare prescurata
2. evaluatre comprensiva

Controlul periodic
Controlul periodic – care se face pentru a determina statusul pacientului dupa terminarea
terapiei, la un interval de 3, 6 sau 12 luni de la interventie.

Etapele examinarii in cadrul controlului periodic sunt:

- aflarea antecedentelor pe scurt
- examinarea clinica punctata
- efectuare de radiografii selective
- stabilirea diagnosticului
- recomandari terapeutice

Diagnosticul de urgenta
Este necesar pentru rezolvarea rapida a unor urgente, cum sunt:
- durerea
- singerarea
- infectia acuta, etc
- sau atunci cind pacientul crede ca ar avea o urgenta

3
 Etapele diagnosticului de urgenta sunt:
- aflarea antecedentelor pe scurt
- examinarea clinica ce consta in identificarea sursei de problema, evaluarea generala a restului
cavitatii bucale
- efectuarea de radiografii selective
- stabilirea disgnosticului
- recomandari terapeutice

Evaluarea stomatologica extinsa

Este o evaluare complexa care presupune ca medicul sa detina bune abilitati de comunicare in
vederea sustinerii interviului si spirit de observatie pronuntat, in vederea identificarii acelor semne
oro – dentare cu caracter diagnostic.

Se procedeaza la o evaluare extinsa in urmatoarele situatii:

1. in cazul pacientilor noi
2. in cazul pacientilor veniti la control la care s-a produs o modificare semnificativa a statusului
fizic sau dentar.
3. la pacientii cu probleme complexe, care necesita consultatii interdisciplinare
Evaluarea extinsa cuprinde aceleasi elemente ca si evaluarea prescurtata fiind insa mult mai
detaliata.

Etapele evaluarii stomatologice extinse vor fi:

1. antecedentele pacientului
2. examinarea clinica
3. examinarea radiologica si complementara
4. concluzia diagnostica
5. planul de tratament

1. Antecedentele pacientului
Informatiile obtinute se refera la cauza principala si istoria sa : datele biografice ale pacientului,
antecedentele sociale, familie, comportamentale si emotionale, antecedentele medicale sistematice,
precum si antecedentele stomatologice.

2. Examinarea clinica
In cadrul acestei etape medicul trebuie sa fie pregatit sa recunoasca toate anomaliile din zona
ce urmeaza a fi examinata.
Examinarea clinica consta in:
- examinarea extraoral
- examinarea intraoral
- examinarea neurologica

Examenul extraoral
1. Inspectia din fata – se examineaza aspectul morfologic static si dinamic de ansamblu conturul
fetei, coloratia tegumentelor, integritatea tegumentelor
2. conturul fetei (forma fetei) este influentata de conformatia generala a fetei, se examineaza sub
aspect structural, morfofunctional dar si psihologic, printr-o inspectie de ansamblu, efectuata din fata
pacientului.
Forma fetei poate fi ovala, patrata, rotunda.

4
 3. Santurile naturale ale fetei sunt:
- naso -geniene
- labio -mentonier
- naso –labial
4. examenul simetrial – se realizeaza prin inspectie si masuratori biometrice, cu pacientul stind in
fotoliu, confortabil, in pozitia inclinata, iar medicul in dreapta pacientului, in dreptul orei 9, sau in
spatele acestuia in pozitia orei 12.

Palparea
Palparea se realizeaza sistematic incepind cu palparea superficiala si terminind cu palaparea
profunda
Tehnica fiind diferita in functie de regiunea examinata si de starea de sensibilitate locala
1. Palparea superficiala - permite aprecierea temperaturii, sensibilitatii, umiditatii,
tegumentelor faciale
2. Palparea profunda – palparea muschilor, palparea planului osos, palparea grupelor
ganglionare, palparea glandelor salivare mari, examenul ATM

Examenul intraoral
Examenul intraoral completeaza datele obtinute din anamneza si examenul facial
Metodologia de examinare cuprinde:
- inspectie
- palpare
- percutie
- ascultatie
- metode speciale (exemplu examinarea prin palapare mediata cu sonda).

Curs 30/10/2018
Diagnostic oro dentar examenul intraoral. Planul de tratament

Examenul intraoral
Examenul intraoral – completeaza datele obtinute prin anamneza si examenul facial
Metodologia de examinare – cuprinde:
- inspectie
- palpare
- percutie
- ascultatie
- metode special

Algoritmul examenului intraoral cuprinde examinarea:

- rosului buzelor si a orificiului bucal
- vestibulului bucal maxilar
- arcadei dento- alveolare a maxilarului
- unitatilor odonto – parodontale maxilare si mandibulare
- parodontiului
- boltii palatine

5
 - regiunii posterioare a cavitatii bucale
- vestibulului bucal mandibular
- arcadei dento- alveolare inferioare
- planseului bucal
- limbii
-ocluziei

Examinarea de ansamblu a arcadei – realizata prin inspectie si completata cu studiul pe

model urmareste:
- forma arcadei
- simetria
- dezvoltarea arcadei in raport cu virsta dentara, virsta cronologica si dimensiunile dintilor

Forma arcadei: se apreciaza daca este normala sau modificata. In general forma normala
pentru cele 2 arcade este :
- semicerc – la dintii temporari
- semilelipsa – la maxilar
- parabola – la mandibula

3. Examinarile complementare:
- in aceasta etapa medicul are formata deja o parere generala asupra starii de sanatate orala a
pacientului si poate decide suplimentarea datelor prin efectuarea unui examen radiologic sau
efectuarea altor teste complementare

- este important de mentionat ca de ajutor in procesul de diagnosticare sunt radiografiile de

buna calitate, uneori pentru stabilirea antecedenteleor fiind de ajutor si radiografiile anterioare, in
cazul in care acestea sunt disponibile.

Examiarea radiologica
- diagnostic odontal: leziuni multiple simple si complicate, netratate si tratate corect si incorect;
resturi radiculare 2.6; 4.5
- diagnostic de edentatie
arcada mandibulara – dupa Kennedy: edentati clasa a III-a
dupa Costa : edentatie latero –laterala, edentatie neprotezata

4. Concluzia diagnostica
Este o naratiune scrisa, ce imparte diagnosticul pe discipline stomatologice, ce contine toate
problemele de sanatate orala ale pacientului.
Diagnosticul oral, este deci o insumare a tuturor diagnosticelor de tip:
- etiologic
- odontal
- parodontal
- protetic
- chirurgical

6
 Informatiile obtinute de la virstnici
- interpretarea informatiei este o etapa extrem de importanta in procesul de comunicare,
avind in vedere influenta, atitudinea experientelor anterioare si a personalitatilor celui care
interpreteaza datele.

- In comunicare cu pacientului medicul trebuie sa tina cont de asemenea de influenta pe care o

are contextul psihologic in interpretarea informatiei

- Contextul psihologic reprezinta tendinta naturala a interlocutorului de a interpreta informatia

nou sosita in contextul a ceea ce avea de gind sa il preocupe in acel moment.

- O alta componenta care afecteaza procesul de comunicare este ascultarea, care depinde in
mare masura de motivele care o determina. Aceasta deprindere difera de cea legata de vorbire.

-Auzirea: reprezinta actul automat de receptionare si de transmitere la urechea destinatarului

(receptorul)
- Intelegerea: reprezinta actul de identificare si recunoastere a sunetelor drept cuvinte
- Traducerea cuvintelor in sens : este o etapa care implica memoria si experienta celui care
asculta.
- Evaluarea consta in efectuarea de judecati despre:
- validitate
- obiectivitate
- utilitatea informatiei decodificate

- Dialogul cu pacientul virstnic trebuie realizat pe un ton calm, respectuos, clar, intr-o
maniera politicoasa, folosind intrebari cit mai simple si explicite.
- Raspunsurile la intrebarile puse de pacienti vor fi date cat mai clare si in detaliu
- In concluzie, calitatea serviciului medical stomatologic depinde atit de pregatirea
profesionala a medicului, de dotarea cabinetului cu instrumentar, aparatura si materiale
performante cat si de calitatea comunicarii medic – pacient

- In final nu trebuie uitat ca un bun comunicator este in primul rind un bun ascultator.

Planul de tratament
- Este elaborat in urma unui diagnostic final, fiind axat pe rezolvarea prioritara a cauzei
principale. In stabilirea acestuia se are in vedere atit preferinta pacientului pentru anumite manopere,
abilitatile medicului de a le rezolva, cat si dotarea cabinetului cu echipamentele adecvate

- Pe tot parcursul derularii manoperelor, pacientului trebuie sa fie informat cu privire la

mersul tratamentului, dat fiind faptul ca apar momente cand este necesar un compromis intre
dorintele si posibilitatile materiale ale pacientului si metoda indicata de rezolvarea afectiunilor
tratate.

Tratamentul complet al pacientilor trebuie sa cuprinda:

- rezolvarea problemelor prioritare
- controlul si eliminarea bolilor depistate in urma examinarilor efectuate
- restaurarea functiei fizionomice si a integritatii arcadelor

7
 - reevaluarea starii de sanatate orale
- chemarea pacientului in vederea controlului periodic, reevaluarea acestuia si tratamentul
problemelor medicale depistate la control.

Surse de informatii
- o parte din informatiile prodiagnostice sunt furnizate direct de pacient, in timp ce alte
informatii sunt obtinute din studiul mediului in care traieste si se desfasoara activitatea sau din
sursele epidemiologice

- Pacientul reprezinta cea mai importanta sursa de informatie in culegerea informatiilor

prodiagnostice.

In mod obisnuit informatiile oferite de catre bolnav sunt:

- tipul morfologic
- aspectul exterior general – tinuta, postura, mersul
- antecedentele sale generale si stomatologice
- acuzele subiective rezultate din motivele prezentarii
- rezultatele anterioare

- Atunci cind datorita virstei pacientilor nu se pot obtine informatii concrete, coerente, sunt
utilizati ca sursa de informatii rudele, vecinii, colegii.

Erorile de diagnostic
- uneori in practica medicala se intilnesc erori de diagnostic, ce au cauze diverse, dependente de
medic sau bolnav. `cele mai frecvenete erori de diagnostic depinde de datele false, inexacte, incorecte.

Cauzele ce depind de medic se refera la:

1. Cunoasterea insfucienta a modalitatii de obtinere, interpretare si utilizare a datelor
2. erori de interpretare si utilizare a datelor datorita experientei reduse, in special la identificarea
bolilor nonstomatologice
3. efectuarea unei examinari incomplete sau incorecte
4. alteori, erorile de diagnositc au la baza relatia defectuoasa medic – pacient, existenta unor
afectiuni cu tabloul necaracteristic sau coexistenta altor afectiuni ce modifica tabloul clinic.

Interrelatia sistem stomatognat – organism uman

Sistemul stomatognat reprezinta un ansamblu de elemente interdependente, care functioneaza
ca un tot unitar cu restul organismului din care face parte. Trebuie studiat ca subsistem al
organismului uman integrat, in care orice manifestare locala poate produce afectiuni la nivel
general si reciproc, unii factori generali influenteaza dezvoltarea si reactivitatea la nivelul tesutului
sistemului stomatognat.

Notiuni elementare de morfologie functionala a sistemului stomatognat

8
 Pentru a diferentia normalul de patologic, diagnosticul oro-dentar trebuie sa se bazeze pe o
tematica de cunoastere a anatomiei si morfologiei functionale a organismului uman in general si a
sistemului stomatognat in particular

Elementele componente ale sistemului stomatognat ce vor fi analizate in procesul de

diagnosticare sunt:
1. tegumentele cervico faciale
2. tesutul celular subcutanat
3. sistemul osos
4. sistemul muscular cervico – facial
5. cavitatea orala propriu – zisa
6. glandele salivare
7. inervatia sistemului stomatognat
8. sistemul limfatic
9. sistemul vascular
10.

Homeostazia sistemului stomatognat

In conditii normale organismul in totalitatea lui, ca si elementele componente ale sistemului
stomatognat, se afla intr-o stare de echilibru. Acesta este asigurat printr-un proces biologic complex
ce asigura reglarea continua si protectia sa fata de …

Homeostazia sistemului stomatognat este guvernata de urmatorii factori:

- factori suprasistematici
- factorii intrasistematici

Evaluarea semiologica a pacientului in stomatologie cuprinde:

- aprecierea simptomatologiei bolii prezente
- aprecierea terenului general si local in raport de care se poate prevedea evolutia, prognosticul
bolii, precum si aparitia altori boli.
- individualizarea examinarii, diagnosticului si tratamentului
- aprecierea reactivitatii fata de tratament

Factorii suprasistematici:
Factorii suprasistemici asigura conditiile generale de sanatate locala a structurilor sistemului
stomatognat pe filiera nespecifica: imunocelulara, genetic, morfologica, neurologica, endocrina,
comportamentala si functionala

Factorii intrasistematici
Factorii intrasistematici ai sistemului stomatognat actioneaza pe filiera specifica miomecanica si
biologica asigurind echilbrul morfologic si functional al acestuia.
Parametrii intrasistemici ai homeostaziei sunt reprezentati de :
- morfologia si functia elementelor sistemului stomatognat: arcade, muschi, atm, oasele maxilare

9
 - raporturile static si dinamic mandibulo – craniene ce asigura baza sistemului: relatia de postura, r

Examenul clinic in stomatologie

Examenul clinic reprezinta modalitatea de investigare a bolnavului in vederea culegerii
informatiilor necesare stabilirii diagnosticului si instituirii unui plan de tratament.

Examenul clinic urmareste atingerea urmatoarelor obiective:

1. Descoperirea abaterilor de la normal, atit la nivel general, cat si la nivelul sistemului stomatognat
2. decelarea semnelor si simptomelor, ca manifestari ale unor afectiuni stomatologice sau ca
manifestare orala a unor boli generale
3. descreierea semnelor si simptomelor
4. stabilirea relatiilor cauzale
5. stabilirea directiilor de evolutie si a prognosticului

Examenul clinic poate fi :

1. SUMAR: trebuie sa permita stabilirea unui diagnostic al urgentei atunci cind pacientul se
prezinta intr-o stare critica; dupa rezolvarea acestuia se va efectua examenul clinic final
2. FINAL POST- TRATAMENt: este examenul complet diferentiat de elementele sistemului
stomatognat cu reevaluarea starii de sanatate a pacientului si aprecierea diagnosticului final, care va
reflecta si eficienta tratamentului
3. Efectuat in cadrul dispensarizarii: reevaluarea starii de sanatate, comparabila ca stadiu
evolutiv cu situatia initiala si diagnosticul final

Instrumentar necesar examinarii in stomatologie

- oglinda dentara
- sonda dentarar
- pensa dentara
- excavatorul dentar

In functie de etapa de examinare se mai utilizeaza urmatoarele materiale si

instrumente:
- tensiometru
- instrumentar pentru masuratori antropometrice; rigla gradata
- lupa pentru detaliu la nivelul dintilor sau mucoasei
- apasator de limba

Curs 05.11.2018

Elaborarea diagnosticului oro-dentar

10
 Diagnosticul este stiinta recunoasterii bolii dupa simptomele ei.
In stabilirea diagnsoticului, stomatologul trebuie sa foloseasca toate cunostintele sale despre
intreful organism.

O abatere de la starea fiziologica a unuia dintre aceste elemente, poate fi un indiciu de boala.

Dintii
- dinti cu uzura de tip eroziune - pot fi semnul unui reflux gastric, cu repercursiuni asupra
vorbirii si modului de hranire

- dinti cu sensibilitate la rece, cald sau dulce: semnul retractiei ginigvale.posibile cauze:
involurie fiziologica, reflux gastric.

- respiratia cu miros neplacut (halena/halitoza) – poate fi ocazionala sau cornica. Printre

posibilele cauze ale acestea se enumera: igiena defectuoasa a cavitatii bucale, cauze digestive:
diverticuli, refluxul gastroesofagian, cauze metabolice: cetoacidoza din diabetul zaharat dezechilibrat,
insuficienta hepatica, insuficienta renala.

Gingiile
- inflamatia tesuturilor gingivale poate fi indiciul existentei unei afectiuni generale cu caracter
inflamator. Bolile care pot fi astfel semnalate sunt: diabetul zaharat de tip 2, afectiuni ale inimii,
afectiuni ale sistemului cardio-vascular.

Limba
- o suprafata de culoare alba localizata la nivelul limbii poate avea ca si etiologie igiena orala
deficitara, existenta febrei, sau deshidratarea. De asemenea poate fi o modificare de tip leucoplazie
(uneori acesta fiind un semn precoce al cancerului) sau o manifestare din cadrul sifilisului.

Limba neagra viloasa

Intre factorii cauzatori se numara: fumatul, consumul excesiv de cafea sau ceai; deshidratarea
insuficienta salivara; administrarea de antibiotice, care duce la tulburarea florei microbiene;
administrarea unor medicamente care contin bismut, bolile infectioase (TBC).

Limba rosie
- deficitul de vitamine, precum vitamina B-12 sau acidul folic, poate cauza schimbarea culorii limbii
in rosu. Uneori, limba ia aspectul unei capsuni, cu papilele gustative marite, de culoarea rosie.
- alte afectiuni care au ca si semn o limba rosie sunt scarlatina si sindromul Kawasaki.

Limba geografica
Limba geografica este o anomalie a limbii care se prezinta sub forma unor zone de leziuni
depapilate de culoare rosie, cu un contur neregulat, asemanator cu o harta, de dimesntiuni variabile,
de obicei circulare, unite printr-o banda alba, situate pe fata dorsala sau pe amrginile limbii. Nu se
cunoaste cauza exacta a aparitiei limgii geografice.

Pregatirea pacientului. Algoritmul examenului lcinic stomatologic

11
 Pregatirea pacientului
1. pregatirea generala a pacientului consta in:
a. pregatirea psihica a pacientului care in mod general este afectatat de catre asistenta prin
mijloace verbale si non verbale

2. Pregatirea loco – regionala a pacientului:

3. Pregatirea locala a pacientului

Este cunoscut faptul ca in stomatologie capul operator (cavitatea orala) este o parte
integranta a organsimului viu, cu reflex de aparare, sensibilitate dureroasa si reflex de voma cu
urmatoarele caracteristici ce face dificila efectuarea manoperelor :
1. Dimensiunile reduse ale suprafetelor de lucru, uneori cu valori milimetrice, care necesita precizie
si acuitate vizuala.
2. iluminare precara a campului operator, ce impune utilizarea iluminarii de la unitul dentar sau a
unor surse suplimentare de lumina.
3. prezenta in vecinatatea unui organ mobil (limba, buza, obraz), care impiedica manoperele
stomatologice
4. prezenta salivatiei poate crea probleme in manopere
5. declansarea reflexului de voma poate opri activitatea sau poate provoca aparitia secretiei in
cavitatea orala.

Ca urmare locala a pregatirii pacientului va cuprinde 3 categorii de masuri:

1. Masuri de asepsie orala: au rol de a reduce microbismul oral, in scopul evitarii bacteriemiei. Cea
mai rapida metoda – clatirea gurii cu solutii antiseptice ( clorhexidina) inaintea oricarei manopere
staomtologice.
2. Masuri pentru izolarea campului operator si controlul umiditatii:sunt necesare pentru o
buna vizibilitate a zonei de lucru, pentru a preveni contamiarea cu secretii in timpul manoperei.
3. Masuri pentru reducerea reflexului exagerat de voma: se folsoeste in cazul pacientilor cu
salivatie puternica utilizind:
a. clatirea cavitatii orale cu apa rece de mai multe ori care indeparteaza mecanic mucozitatile si
realizeaza contractii ale orificiului glandular
b.pentru salivatie vascoasa si aderenta, bogata in mucina, pacientul clateste cavitatea orala cu
bicarbonat de sodiu;
c. atunci cand este necesar, se poate aplica o medicatie pe baza de atropina
d. in cazul reflexului exagerat de voma se va apela la psihoterapie, cu explicarea manoperei ce va
fi executatat in vederea diminuarii stresului pacientului.

Pentru evitarea declansarii reflexului de voma se indica pacientului o pozitie a capului cu barbia in
piept si capul usor aplecat inainte, fie sa I se distraga atentia.
Este bine ca asistenta medicala sa distraga atentia prin explicarea manoperei (ca de exempl u:
sa-si sustina tavita renala sau aspiratorul de saliva).
Exista o legatura intre pozitia limbii si reflexul de voma: poate aparea

Algoritmul examenului clinic stomatologic

Avantajele examinarii pe etape sunt:
1. Eficienta

12
 2. Complexitatea
3. Randamentul

Examenul clinic se va completa cu examenul paraclinic ce va permite:

- stabilitrea indicilor clinico –biologici, pozitivi si negativi
- stabilirea disgnosticului si planului de tratament

Formula propusa de Coloman – ISOAP

Dpdv semiologic algoritmul examenului clinic pe etapele principale se coreleaza cu formula porpusa
de Coloman:
- I – identificare
- S – simptome
- O – semne obiective
- A – analiza semnelor si simptomelor
- P – planul de rezolvare a cazului

Examenul clinic subiectiv

- varsta si sexul reprezinta indicii clinico – biologici
- stabilirea indicelui de imbatrinire - geroindex
Varstnicii
Adultii – necesita de regula restaurari intinse ce vor fi efectuate in sedinte reduse numeric, cu
redarea morfologiei secundare.
Adolescentii – cariile sunt pentru ei o problema frecventa – dizarmonii dentare si ocluzale, ce
raspund la tratament la aceasta varsta mai usor.
Copiii – necesita sedinte scurte, neobositoare, nedureroase/ au reactii imprevizibile/ colaborarea e
foarte dificila.

Indicatii in perioada sarcinii

- sunt contraindicate

Curs 20.11.2018

Reabilitare orala in edentatia partiala

Definitie:
Conceptul de reabilitare orala cuprinde restauraea si mentinerea functiilor, confortului, aspectului
si sanatatii pacientului prin restaurari ale dintilor natural si-sau inlocuirea dintilor lipsa si refacerea
tesuturilor orale si maxilo- faciale

Edentatia partiala - reprezinta o stare fiziopatologica a sistenului orofacial, caracteriata prin

absenta unui numar oarecare de dinti la nivelul unei arcade, pana la ramanerea unuia singur.

Forme clinice
Clasificarile si sistematizarile formelor clinice au la baza foua criterii principale:
Criteriul topografic – terminale/uniterminale; intercalate; mixte
Criteriul numarului de dinti absenti – reduse (1-2dinti_;

13
 Clasificarea dupa Eugen Costa (inainte de tratament)
Terminologia la care apeleaza sistematizarea lui Costa utilizeaza urmatoarele denumiri:
-ed. Frontala F
-ed. Laterala L
-ed. Terminala T
-ed. Mixta

Citirea breselor se face de la dreapta la stringa intii la maxilar

Se citesc bresele, nu dintii care lipsesc
Intre bresele de pe aceeasi hemiarcada se pune “,”
La trecerea de lina medicana se pune ”-“
M la maxilarul superior si m la mandibula

Clasificarea dupa Kenendy (dupa tratament)

1. clasificarea se face intotdeauna nuami dupa tratamentul preprotetic
2. molarul 3 absent nu se ia in considerarea in clasiifcare
3. molarul 2 absent care nu necesita a fi inlocuit nu se ia in considerare
4. bresele cele mai posterioare sunt cele care determina clasa de edentatie; alte suprafete edentate
aditionale se numesc modificari, sau subclase ale clasei de baza
5. cu exceptia clasei a IV-a, fiecare clasa poate avea mai multe modificari
6. intinderea soatiilor edentate nu se ia in considerare, ci numai numarul suprafetelor edentate.

Simptomatologia edentatiei partiale

Tulburarea aspectului estetic
Modificari fonetice
Afectarea masticatiei
Tulburari psihice

Complicatii ale edentatiei partiale

1. complicatii locale:
a. Complciatii odonto –parodontale
- abrazia
- migrarea dintilor
- afectare parodontala si mobiltiate
- complicatii ocluzale si disfunctii cranio – mandibulare
b. Complicatii la nivel muco – osos

2. complicatii loco-regionale:
Disfunctia ocluzala
Manifestari specifice:
-dento parodontale
- neuromusculare
- articulare

Manifestari complexe:
- dureri faciale, glandulare
- dureri rino- faringiene

14
 - tulburari complexe la ninvelul limbii

3. Complicatii generale

Reabilitarea edentatiilor partiale

Urmareste:
1. Restaureaza functiile sistemului stomatognat afectate
- eficienta masticatorie
- fonatia
- stabilitatea ocluzala

2. Refac fizionomia

3. Profilactic
- previn consecintele edentatiilor denprotezate

Solutii terapeutice in edentatia partiala:

a. restaurare fixa
b. prtoeza partial acrilica mobilizabila
c. proteza mobilizabila scheletizata
d. protezarea pe implante
e. tratament ortodontic

1. Restaurari fixe provizorii

rezolva cu caracter de urgenta edentatia
a) din acrilat – autopolimerizabil , foto in cabinet
b. din acrilat termopolimerizabil, foto in laborator
c) elemente prefabricate

2. Restaurari conjuncte provizorii de lunga durata

Se utilizeaza cind se asteapta rezultate prin interventii pre si proprotetice specifice:
- operatii parodontale
- corectii chirurgicale mucogingivale
- modificari ale planutlui de ocluzie
- se urmareste reabilitarea ATM

Rolul protezarii este de a mentine relatia ocluzala, pentru reechilibrarea ocluzala ATM, restaurare
terapeutica.

3. Restaurari fixe definitive (de lunga durata)

Exista o gama variata de posibilitati.
Alegerea solutiei ideale cazului dat e in functie de:
- criterii biomecanice si biologice (indici clinico – biologici locali)
- dotare tehnica de laborator si cabinet
- pregatirea profesionala

15
 - criteriul social

3.1. Restaurari conjuncte metalice nobile (aur, platina, paliag, palidor)

Sunt utilizate aliajele metalice nobile si nenobile
Plasate in zonele nevizibile laterale ale arcadelor
Elementele de agregare: onlay, pinlay, inlay, coroane de acoperire

Nenobile - Crom – cobalt, nichel, titan, gaudent

3.2. Restaurari conjuncte metalo – acrilice

Au reprezentat un salt calitativ fata de cele metalice
Se placheaza cu material fizionomic (acrilat) metalul
Apar dezavantaje – legatura metal – acrilat e stric mecanica
(retentii sub forma de perle, anse, butoni, solzi, plase, cristale, cavitati)

Dezavantaje tratament ceramo – metalic

Metalul corodeaza in cavitatea orala
Metalul este responsabil de reactii alergice
Unii constituienti metalici pot cauza boli acute si cronice
Portelanul este un amterial fragil ce se poate fractura pe parcurs
Reparatia ce mai facila se face cu compozit
Portelanul este abrasziv fata de antagonisti
Cind nu e preparat corect determina probleme ocluzale

Material compozit
Avantaje
- estetica buna (culoare si translucenta)
- nu cer ascunderea sub colet a marginii coroanei
- permite tratament minim invaziv
- versabilitate terapeutica
- transluciditate, fizionomia optima
- toleranta ocluzala mai mult decit adecvata
- coloratia stabila in timp
- placa acumulata redusa in timp

Dezavantaje
Rezistenta la flexiune insuficienta
Se impune ranfosarea cu fibre sticla
- structura translucida
- confera rezistenta
- utilizabila pe toti polimerii dentari

3.3. Restaurari conjuncte din materiale compozite ranforsate cu fibre

- Alegerea unui amterial estetic ideal pentru restaurarile dentare a condus la imbunatatirea
semnificativa a materialelor disponibile si a tehnicilor de utilizare

16
 - recent s-au introdus pe piata variate compozite pe baza de rasini RBC – resin – based compositee),
care ofera proprietai estetice si fizice imbunatatite.

Curs 27.11.2018

Reabilitarea orala a edentatiei totale: aspecte generale

I. Definitie
Edentatia totala – reprezinta abesnta tuturor dintilor din cavitatea orala
Edentatia poate fi :
- unimaxilara
- bimaxilara

II. Etiologie
Edentatia totala poate avea cauza:
a) congenitala – se mai numeste si anodontie toala; este reprezentata de lipsa tuturor mugurilor
dentari (rar intilnit)
- de multe ori anodontia totala se asociaza cu dezvoltarea insuficienta a oaselor maxilare, ducind la
o dificultate a restaurarii protetice
b) Dobindita – complicatiile cariei dentare
- parodontopatiile marginale cronice
- tumorile cavitatii bucale
- traumatismele care implica numeroase extractii
- tratamente incorecte ale edentatului partial

Factorul iatrogenic declanseaza de cele mai multe ori imbolnaviri parodontale la dintii restanti in
edentatia partiala prin:
- solicitarile ocluzale: utilizarea unor microproteze incorecte, plan de ocluzie denivelat;
- utilizarea unor elemente de mentinere, sprijin si stabilizare a protezelor mobile, total neadecvate.

II. Etiologie
a) Prevalenta edentatie totale in functie de sex:
mai mare la femei decit la barbati

b) Prevalenta edentatie totale in functie de virsta:

- mai putin intinlnita intre 60 si 69 ani
- mai frecventa dupa 70 ani
- foarte frecventa dupa 75 ani.

Cauze favorizante:
1) diabetul zaharat: determina imbolnaviri parodontale si agraveaza evolutia lor;
2)Osteoporoza generalizata: conditioneaza o slaba implantare a dintilor
3) Rahitismul: slaba mineralizare a osaelor maxilare

III. Simptomatologie

17
 Edentatia totala agraveaza:
- tulburarile functionale
- tulburarile fizionomice
- tulburarile fonetice
aparute de obicei dupa instalarea edentatiei partiale intinse

1. Tulburariel masticatorii
a) in cazul pacientilor vechi purtatori de proteze partiale mobilizabile, trecerea de la edentatia
partiala la cea totala nu provoaca tulburari masticatorii decit in masura in care vechile proteze nu se
pot repara sau, chiar reparate, au o mare instabiltiate;

b) tulburari masticatorii foarte importante apar in cazul pacientilor la care edentatia totala a
rezultat in urma ablatiei unor punti intinse asociate cu extractii multiple:
- dinti fracturati
- dinti mobili
- dinti cu leziuni periapicale cronice.
In aceasta situatie se realizeaza protezarea imediata

c) Pacienti edentati total neprotezati prezinta:

- imposibilitatea triturarii alimentelor, fiind obligati sa consume alimente moi
- imbolnaviri gastro – intestinale cu slabirea consecutiva a organismului
- hipersecretia gastrica prin trumatizarea cronica a mucoasei gastrice de catre fragmentele
alimentare insuficient farimitate si insalivate.

d) apar dificultati masticatorii la edentatul total protezat datorita:

- mentinerii si stabilitatii deficitare a protezelor
- aspectului necorespunzator al suprafeteloi ocluzale a dintilor artificiali

e) La anumiti pacienti edentati total cu creste moderate atrofiate, amsticatia se efectueaza

multumitor chiar in absenta protezelor.

2. Tulburari fizionomice
a) Edentatia totala produsa rapid declanseaza o graba tulburare fizionomica prin:
- modificarea reliefului partilor moi ale fetei;
-adincirea santurilor peribucale
- disparitia rosului buzelor
- aparitia tulburatoare a imaginii pregnante de imbatrinire

b) in cazul instalarii lente a edentatiei totale, transformarea pacientului edentat partial protezat
in edentat total nu provoaca tulburari fizionomice notabile, decit daca ultimii dinti au fost frontali

c)La pacienti edentati partial protezati cu rezultate slabe fizionomice, transformarea lor in
edentati total si preotezarea consecutiva inlatura radical tulburarile fizionomice datorita calitatilor
noii protezari.

18
 3. tulburari fonetice
a. absenta unui singur dinte frontal produce serioase dificultati fonetice, impreuna cu absenta
premolarilor; tubul fonetic se adapteaza insa la aceste modificari, pacientului reusind cu timpul sa se
obisnuiasca si cu noua situatie morfologica a arcadelor dentare.

b. Absenta tuturor dintilor, instaleaza in mod lent, are aceeasi evolutie.

c. Instalarea rapida a edentatiei totale afecteaza grav si fonatia, impiedicind pacientul sa-si
continuie activitatea normala in societate; proteazarea imediata face posbilia prevenirea acestei
situatii

4. Tulburari psihice
Infirmitatea creata de tulburarile masticatorii, fizionomic si fonetice poate afecta si starea
sistemului nervos central, aparind:
- dereglari in comportantul normal al pacientului;
- dificultati in realizarea tratamentului.

IV. Evolutia edentatiei totale

Dupa aparitia edentatiei totale, aceasta evolueaza in timp prin:
- producerea unor modificari morfo – functionale la nivelul aparatului dento – amxilar
- agravarea simptomatologiei, rezultind adevarate complicatii digestive, psihice si articulare
Evolutia defavorabila poate fi oprita sau intirziata prin aplicarea rapida a tratamentului protetic
optim.

V. Modificarile morfo – functionale ale aparatului dento – maxilar

1. maxilarele
2. modificarile mucoasei fixe si mobile
3. modificarile muschilor
4. modificarile ATM

In edentatia totala se constata aparitia unor multiple modificari morfologice cu repercursiuni

functionale la nivelul:
- oaselor maxilare
- mucoasei bucale
- ATM
- muschii aparatului dento –maxilar
- limba
In strinsa legatura cu modificarile elementelor fiziologice de reglare si coodonare neuro- musculara
caracteristice senescentei.

I. Maxilarele
- resorbtia si atrofia proceselor alveolare si a oaselor maxilare se produc consecutiv extractiilor
dentare
- modificarile structurale survenite in urma extractiei se pot intinde pe o perioada de 9-12 luni de la
momentul extractiei. Acest proces de restructurare continua in timp, dar intr-un ritm mult incetinit.

Dinamica restructurarii osoase postextractionale: concluzii

19
 1. Diminuarea masei osoase, la un an dupa extractie, se sumeaza la:
- 2-3 mm pentru maxilar
- 4-5 mm pentru mandibula

2. Continuarea resorbtiei produce o pierdere osoasa alveolara de aproximativ 0,5 mm pe an la

mandibula si mai putin la maxilar.

3. La 2 ani de la extractiile efectuate la maxilar si la 7 ani de la cele de la mandibula, resorbtia

osoasa se incetineste foarte mult, urmind o lunga perioada de stabilizare, in care pierderea osoasa este
de doar 0,1-0,2 mm pe an

4. Resorbtia de la mandibula este in total de 4 ori mai mare decit la maxilar.

5. Refacerea osoasa dupa extractie se realizeaza prin umplerea progresiva a alveolelor cu os identic
cu cel al corticalelor vestibulara si linguala.

6. Gradul si evolutia resorbtiei si atrofiei depind in mare masura de:

- cauza pierderii dintilor
- ordinea cronologica a extractiilor
- modul in care s-a efectuat interventia chirurgicala
- momentul si calitatea protezarii

In cazul in care edentatia a fost provocata de parodontopatii, resorbtia osoasa devine mai
importanta decit atunci cind evolutia a avut ca agent cauzal caria dentara cu complciatiile ei.

Extractia dentara fara sacrificiu de substanta osoasa sau cu regularizarea parcimonioasa de creasta
alveolara insotita de sutura si vindecare raida permite realizarea unei creste alveolare de inaltime
corespunzatoare cu contur neted, regulat.

Atrofia maxilarelor:
a. Simetrica: in caz ca pierderea dintilor de pe ambele hemiarcade s-a produs concomitetn sau la
scurt interval de timp
b. Asimetrica: pierderea dintilor de pe cele doua hemiarcade a fost distantat printr-o bun
aperioada; pacientul a avut mult timp edentatie cls II Kennedy

Atrofia maxilarului este centripeta.

Atrofia mandibulei este centrifuga.

Clasificarea in functie de atrofia maxilarului superior dupa Sangiuolo:

1. Clasa I:
- substrat osos este putin atrofiat
- crestele edentate sunt inalte, rotunjite
- tuberozitati bine reprezentate
- bolta adinca, fara torus
2. Clasa II:
- creste edentate si tuberozitati cu atrofie medie
- bolta palatina medie cu torus palatin prezent
3. Clasa III:

20
 -creste edentate si tuberozitati mult atrofiate, bolta paaltina devine plata

Clasificarea lui Atwood distinge 6 categorii de creste edentate:

1. starea osului alveolar inainte de extractie
2. creasta edentata imediat dupa extractie
3. creasta inalta si regulata
4. creasta inalta, dar subtire (knife edge)
5. creasta mai redusa, dar rotunjita
6. creasta absenta, deoarece resorbtia a atins chiar osul bazal

Clasificarea lui Mersel – luind in considerare si starea generala a pacientilor in virsta:

Grupa 1 :
-creste mult resorbite (0-5mm)
- insertie inalta a frenurilor
- limba hipertrofica la pacient cu tulburari sisemice
Grupa 2:
- creasta destul de atrofiata (5mm)
- insertie joasa a frenurilor
- limba normala la pacienti cu tulburari sistemice
Grupa 3:
- creste destul de resorbite la pacienti cu stare generala buna, dar cu parafunctii
Grupa 4:
- creste cu inaltime intr 5 si 10 mm, organe periferice fara interferente, la pacient foarte putin
imbatrinit.

De multe ori masticatia fara proteze il obliga pe edentatul total sa apropie mult creasta
alveolara mandibulara de creasta maxilara.
Prin repetare de lunga durata, pacientul se obisnuieste ce aceasta pozitie predominant
propulsiva

Mandibula isi schimba infatisarea prin :

- apozitia osoasa bazala
- resorbtia osoasa din regiunea anterioara a ramurii verticale

Unghiul Goniac se deschide apropiindu-se de valoarea de 120-130 grade, iar apofiza coronoida
capata progresiv forma unui cirlig (hook like). Acest lucru este provocat de modificarile fiziologice ale
temporalului in urma extractiilor si rotarii mandibulei catre in sus si inainte.

2. Modificarile mucoasei fixe si mobile

Evolutia acestui tesut poate fi urmatoarea:

1. Mucoasa nu urmeaza atrofia osoasa.

Deasupra crestei alveolare mult atrofiate ramane un strat de mucoasa ce poate fi mobilizat,
balansat ca o “creasta de cocos”

21
 2. Mucoasa fixa se ingroasa.
Creste stratul de submucoasa intre periost si mucoasa. In aceste zone mucoasa are o rezilienta
mare, ea poate fi si glisata orizontal.

3. Mucoasa devine foarte subtire, deosebit de sensibila (pe torusul maxilar, torusul mandibular,
crestele edentate) suportind cu greu presiunile.

4. Rugile palatine devin sterse, uneori se desfac in evantai, iar papila bunoida se apropie de
muchia crestei frontale.

5. La mandibula in cazurile de atrofie foarte accentuata mucoasa fixa se reduce la o simpla linie
sau dispare complet.

6. In urma resorbtiei osului alveolar fundurile de sac vestibulare se apropie de muchia

crestelor, in mod normal la dentat fundurile de sac se gasesc la 5 mm distanta de planul apexian al
dintilor.

3. Modificarile morfo – functionale ale muschilor

- La edentatul total muschii ridicatori ai mandibulei se contracta mai mult ca la dentat (necesitatea
apropierii crestelor edentate antagoniste pentru efectuarea masticatiei), provocindu-se astfel o
scurtare a lor
- Aceasta modificare intereseaza in special fasciculul vertical al maseterului si fasciculele
posterioare ale temporalului.
- Muschii suprahioidieni sufera o intindere mai mare
- Prin atrofia osului alveolar muchiul milohioidian se paorpie de virful crestei
- Mushcii oro-faciali pot suferi o modificare a toruslui normal, in concordanta cu procesul de
imbatrinire, acest lucru afecteaza psobilitatile de mentinere a viitoarei proteze totale;
- Relaxarea si latirea limbii in urma disparitiei arcadelor dentare duce la modificarea torusului ei
normal.

Curs 04.12.2018

Reabilitarea orala a edentatiei partiale prin punti dentare: principii generale, algoritm clinic

Principalele principii de tratament ale edentatiei partiale prin punti dentare

Biofunctional
- masticatia
- fonatia
- fizionomia

Biomecanic
- rezistenta
- stabilitate

22
 - echilibru

Bioprofilactic
- economie de substanta
- protejarea pulpei
- profilaxia parodontala
- prevenirea iritatiilor crestelor edentate
- prevenirea disfunctiei ocluzale
- posibilitati de igienizare

Principiul biofunctionale – masticatia

Intrucit puntea dentara, prin spijinul pur dento – parodontal pe care il asigura , transmite fiziologic
presiunile de masticatie osului alveolar prin intermediul tesuturilor parodontale ale dintilor stalpi de
punte, ea permite realizarea unei asticatii in limite fiziologice, asemanator celei psosibile prin
intermediul arcadelor naturale, eficienta masticatorie fiind insa variabila

- relieful ocluzal al puntii sa fie corespunzator modelat , individualizat

- cuspidarea elementelor de agregare si a celor ce compun corpul de punte sa permita roapoarte
functionale de tip cuspid- foseta
- lcurarea protetica sa nu se realizeze in infraocluzie, sau in supraocluzie

Principiul biofunctional – fonatia

Lungimea , pozitia pe arcada si modelarea orala a elementelor puntii sa respecte caracteristicile
anatomice ale dintilor naturali

Asigurarea spatiului functional fonetic necesar limbii si buzelor prin:

- respectarea dimensiunii V-O
- asigurarea unor stopuri in zona frontala stabile
- asigurarea unor ghidaje functionale
Utilizarea in zona frontala a unui raport al corpullui de punde care sa nu modifice fonatia.

Principiul biofunctional – Fizionomia

Asigurarea exigentelor estetice in acord cu particularitatile cazului clinic

Principiul biomecanic
Asigurarea:
- rezistentei
- stabiltiatii
- echilibrului - lucrartii protetice conjuncte

- Beliard – teoria poligonului bazei

- Leriche
- Duchange – coeficient de rezistenta

Dinte Maxilar Mandibula

23
 1 2 2
2 1 1
3 5 3
4 4 4
5 4 4
6 6 6
7 6 6
8 2-5 2-5

Fortele ce actioneaza asupra puntilor dentare

Verticale
- miscarea de basculare
- miscarea de fleziune
Orizontale
Tangentiale
- miscarea de rasturnare
Combinale
- miscarea de torziune = miscarea dde basculare + rasturnare (canin, premolar)

Biomecanica dento – parodontala

Fortele sistemului staomatognat sunt:
- modulate vectorial (muschi si ATM)
- modulate scalar (muschi)
Forte cu rezultante tangente la arcuriel de cerc cu centrul in ATM - in cadrul unui sistem
stomatognat echilibrat

Descompunerea fortelor masticatorii in cazul unei arcade complete

- o componenta verticala si o componenta orizontala (tangentiala)

Componentele tangentiale ale fortelor masticatorii vor fi incluse in planul intercontact prin :
- orientarea pantelor cuspidiene
- situarea contactelor ocluzale

Punctele de contact interdentare determina:

- preluarea
- distributia componentelor tangentiale
- atenuarea

Criteriul Morfodunctional - alegerea unor microproteze care sa imbine calitatile estetice cu

rezistenta:
- coroane de substitutie
- coroane mixte metalo – ceramice
- coroane partiale

Criteriul Mecanic

24
Retentivitatea
- coroane de invelis total turnate fara grosime dirijata
- coroane cu grosime dirihata
- cororana stantata
- coroana de substitutie
- coroanele mixte
- coroanele partiale
- incrustatiile
Rezistenta depinde de:
- aliajul utilziat
- fortele la care este supusa reconstructia
- topografia edentatiei
- tipul microprotezei
Paralelismul preparatiilor

Criteriile Biologice
Criteriile clinice
- topoggrafia edentatiei
- intinderea edentatiei
- starea pulpei
- malpozitiile
- anomaliile
- carioactivitatea
- starea parodontiului
- rapoartele ocluzale
- igiena bucala
- varsta pacientului
- profesia
- starea generala a pacientului
- conditiile tehnice

Rezistenta corpului de punte

- Obiectibul morfofunctional - redarea formei si functionalitatii
- Obiectivul profilactic - mentinerea starii de sanatate a tesuturilor
- trecerea de ka elementele de agregare la corpul de punte – unghiuri rotunjite
- relatii dento – dentare functionale
- sa se poata realiza curatirea si autocuratirea
- relatia corpului de punte cu creasta edentata

Obiectivul Biomecanic
Grosimea minima de 3 mm
Modelare corespunzatoare orala si ocluzala
Materiale utilizate la realizarea puntii

Principiul bioprofilactic

25
 - Asigurarea economiei de substanta dura dentara

Asigurarea profilaxiei parodontiului

- marginile elementelor de agregare supragingival
- realizarea unori unghiuri rotunjite la trecerea dintre elementele de agregare si corpul de
punte
- realizarea conturului elementelor de agregare cat mai apropat de morfologia dintelui cu
protectia papilei interdentare si refacerea ariilor de contact
- materialele utilizate sa nu provoace iritatii sa fie perfect lustruite si sa nu prezinte
porozitati
- inchidere amrginala cat mai exacta la nivelul elementelor de agregare
- indepartarea cat mai riguroasa a cementului utilizat la cimentare

Prevenirea iritatiilor crestei edentate

- prelucrare
- modelare neretentiva
- relatia corpului de punte cu creasta corespunzatoare

Prevenirea apaririei disfunctiilor

Refacerea DVO
Dimensiunea V-O identica cu a dintilor inlocuiti
Directia corpului de punte – in linie dreapta
Refacerea unui ghidaj anterior functional
Asigurarea ghidajului antero – lateral (canin sau grup)
Realizarea unor suprafete ocluzale care sa asigure stabilitate in timp
Relief ocluzal realizat individualizat
Tehnici directe – Functionally Generated Path (miezul functional)
Tehnici indirecte – tehnici aditive

Intocmirea planului de tratament

Tentativa de proiect:
- criterii terapeutice
- obiective terapeutice
- variante terapeutice

1. Obiectivele terapeutice
a. obiective Profilactice
profilaxie generala
Riscuri post – interventionale favorizate de afectiunile generale:
- risc contagios
- risc infectios
- risc alergic
- risc cardiogen
- risc hemoragic
- risc neurologic

26
 Profilaxia locala si locoregionala

2. Criterii terapeutice
a. Criteriul socio – economic
b. criteriul dotarii tehnice
c. criteriul nivelului tehnico profesional al echipei stomatologice
d. criteriul biologic

-generali
- loco – regionali pozitivi
- locali negativi

indicatii/ contraindicatii
e. criteriul biomecanic

3. tentativa de proiect

Tentativa de proiect - pregatirea generala loco – regionala locala

Tentativa de proiect – pregatirea generala lolo regionala locala

Consolidarea si stabilizarea starii generala, loco – regionale si locale

Plan de tratament de durata

Dispensarizare

Algoritm clinic in terapia cu punti dentare

Obiectivele planului de tratament

Obiectivele profilactice
Realizarea unei profilaxii generale si a unei profilaxii locale (nespecifice si spcificie)

Profilaxia generala va fi individualizata cazului clinic si are in vedere prevenirea aggravarii unor
afectiuni generale pe care le prezinta bolnavul si prevenirea aparitiei unor imbolnaviri noi pe tot
parcursul tratamentului stomatologic

Profilaxia locala nespecifica urmareste:

- pastrarea sanatatii tesuturilor de la nivelul cavitatii orale, prevenirea aparitiei leziunilor odontale,
parodontale, mucoasele suplimentare facind uz de mijloace de profilaxie locala ( educatia sanitara,
detartraj, tratament antiiinflamator, fluorizari, dusuri bucale, masaje gingivale, ionizari).

Profilaxia locala spcifica urmareste conservarea unui metanolsim optim si a unei stari de sanatate
optime a tesuturilor cu care puntile dentare vn in contact

Tratamentul propus trebuie sa aiba in vedere

- oprirea evolutiei edentatiei partiale

27
 - incetinirea ei cu pastrarea pe arcada a tuturor elementelor odonto – parodontale pe o pe o
perioada cit mai lunga
- elementele protetice nu trebuie sa creeze noi imbolnaviri
- sa nu suprasolicite tesuturile ssuport, sa permita dezechilbrele de ansamnlu ale
sisetemului staomtognat

2. Criteriile planului de tratment

1. Criteriul socio economic tine cont de:
- statuluo socio – economic al pacientului
- de distanta fata de cabinetul stomatologic
- mediul din care rpovine, de timpul liber, pe acre bolnavul il poate afecta tratametnul
stomatologic
- profesia reprezinta un criteriu
2. Criteriul

Criteriul biologic este legat de starea clinica a organismului si a sistemului stomatognat. El

insoteste planul terpaeutic ca un adevarat filtru pentru intocmirea planului de tratament; va fi
necesara si evaluare a tuturor indicilor clinico – biologici stabiliti prin examenul clinic si paraclininc,
astfel ca tratamentul sa fie cit mai eficient.

Indici clinico – ciologici si generali

Suportul dento – parodontal poseda ca indici clinico – biologici pozitivi:

- numarul mare de dinti restanti, topografia lor oe arcada ce stabileste clasa de edentatie
(breselere reduse delimitate in ambele capete de dinti restanti benefiiaza de protezare conjucnta)
- implanater normala
- morfologia coronara integra cu retentivitati normale ale fetelor laterale, cu abraziune
fiziologica;
- dinti inalti, puncte de contact prezenta
- suportul parodontal sanatos ce va putea prelua o parte din solicitarile mecanice pe care le
presupune un tratament.

Substratul muco – osos:

Indici clinic – biologici pozitivi
- creste edentate sunt favorabile (inalte, late, rotunjite, orizonatale) cu grad redus de
resorbtie osoasa, cu indici rubens – Duval favorabili (corticala continua, trebeculatie ingrosata
continua, versant lingual al crestei mandibulare inalt, cu inclinare faborabila)

Indici clnico….

Algoritm de tratament in terpaia puntilor dentare

Educatia sanitara
Scop:

28
 - prevenirea imbolnavirilor sistemului
- furnizarea unei motivatii pentru igiena bucala
- argumentarea solutiei terapeutice
- etapizarea planului de tratament

Pregatirea generala
Pregatirea psihica
- comportament, atitudine medic, climat
- comunicare nonverbala - verbala
- medicatia sedativa
- depistarea bolilor acute

Pregatirea nespecifica (preprotetica)

- cuprinde ansablul de masuri necesare pentru igienizarea si asnarea cavitatii orale
- se realizaea pentru toate elemenetele campului protetic

Pregatirea preprotetica nespecifica – igieniarea si asanarea cavitatii roale

- suport odontal: extractia resturilor nerecuperabile, extractia dintilor cu mobilitate de gr. III,
extractia dintilor inclusi, tratementul chirurgical al elziunilor periapicale, tratamentul leiunilor
carioase simple si comlicate
- suport parodontal: detartraj, chiuretaj parodontal
- ssuport muco- osos: leziuni inflamatorii cronice, leziuni tumorale
- parti moi: leziuni inflamatorii cronice, leziuni tumorale

Pregatirea specifica (proprotetica)

- tratamentul proportetic este denumit si tratament specific
- urmareste pregatirea campului protetic pentru aplicarea tratamentului protetic propiu –
zis.
- in aceasta etapa sunt necesare modele de studiu pe care se vor nota aspectele legate de
toate interventiile proportetice
Acest tratament este specific edentatiei partiale pentru ca el modifica morfologia campului protetic
in vederea obtinerii unor conditii optime de mentinere, sprijin si stabilizare a viitoare constructii
protetice.

Pregatirea proprotetica specifica – obtinerea unui camp protetic favorabil pentru protezarea in
conditii optime si reechilbrarea sistemului stomatognat
1. dintii pilieri si suportul lor parodontal
2. suportul muco –osos al crestei
3. restabilirea echilbrului ocluzal si al relatiilor cracnio – mandibulare
4. suprimarea disfucntiilor sistemului stomatogna

Dintii pilieri si suportul lor parodontal:

- tratamentul leziunilor odontale simple si complicate
- depulpari in scop protetic
- redresarea ortodontica a acelor dintilor
- chirurgie corectiva parodontala

29
 curs 11.12.2018

Reabilitarea orala a edentatiei totale: Notiuni generale, etapele clinice ale confectionarii
protezei totale

1. Notiuni generale
Edentatia totala reprezinta una din cele mai grave imbolnaviri ale aparatului dento – maxilar
Prin disparitia tuturor dintilor homeostazia aparatului dento maxilar este serios afectata, iar
refacerea morfo-functionala prin tratamentul protetic necesita corelarea a numerosi factori care
asigura in final succesul acestui tratament.

Restaurarea functiilor aparatului dento – maxilar

Refacerea functiei masticatorii se realizeaza in proportie de maximum 1/5 din capacitatea
masticatorie a pacientului dentat
Refacerea functiei fizionomice se obtine partial. Forma, culoarea si montarea dintilor pot
restabili in mare masura schema fizionomica a pacientului respectiv
Refacerea functiei fonetice , perturbata serios in urma edentatiei, nu se refac plenare, dar
tubul fonetic se adapteaza rapid dupa aplicarea protezelor in cavitatea bucala, daatorita reliefului
dintilor artificali.

Asigurarea mentinerii stabilitatii si sprijinului protezei in cavitatea bucala

Mentinerea: inseamna contracararea sau frinarea fortelor care tind sa desprinda proteza de pe
campul protetic
Stabilizarea: semnifica impiedicarea sau frinarea tendintelor de deplasare orizontala a
protezei
Sprijinul: inseamna modalitatea de transmitere a presiunilor ocluzale prin intermediul
protezei asupra elementelor campului protetic (impiedica sau diminua efectele infundarii protezei in
mucoasa fixa).

Fortele care actioneaza asupra protezelor totale:

Fortele verticale:
- gravitatia
- presiunile ocluzale
- tractiunile formatiunilor mobile
- actiunea alimentelor lipicoase
Fortele orizontale:
- componentele orizontale rezultate prin descompunerea fortelor verticale
- fortele dezvoltate de musculatura periprotetica.

a. Mentinerea protezei totale

- adica franarea desprinderii ei de pe campul protetic se realizeaza prin unele mijloace
fizice: - adeziunea
- succiunea
- presiunea atmosferica
si prin doua mijloace fiziologice:

30
 - tonicitate musculara
- deglutitia
care pot favoriza folosirea cu succes a mijloacelor fizice.

b. Stabilizarea protezei totale

Franarea actiunii fortelor orizontale poate fi realizata prin :
a. folosirea retentivitatilor anatomice
b. dispunerea bazei protezei cu dintii artificiali in zona de echilibru dintre grupele
musculare (zona laterala)
c. realizarea unei coincidente intre R.C si I.M

c. Sprijinul protezei totale

se realizeaza prin transmiterea presiunilor ocluzale pe suprafata periosto – mucoasei si prin
intermediul ei asupra osului subiacent.

II. Etapele clinice ale confectionarii protezei totale

Examenul clinic
I. Anamneza
II. examenul exobucal
III. examenul endobucal
IV. examenul vechilor proteze
In examinarea vechilor proteze se constata:
- felul alimentatiei: folosirea cutitului, consumul alimentelor dure, deprinderi caracteristice
- existenta unor obiceiuri vicioase
- modalitatea de igienizare a protezelor.

Definitie:
Amprentarea
Definitia 1 : este copia negativa a campului protetic dupa care tehnicianul realizeaza modelul,
elementul de baza al tuturor procedurilor tehnice care urmeaza
Definitia 2: este modalitatea cu ajutorul careia se reproduce imaginea in vitro a campului
protetic, aspectul suprafetei tesuturilor pe care se va sprijini proteza si cu care va veni aceasta in
contact la margini.

Amprenta preliminara
Obiective:
- copierea cu maximum de exactitate a suprafetei zonei de sprijin
- reproducerea cat mai precisa a pozitiei functionale a formatiunilor mobile de la periferia
campului protetic pentru delimitarea cat mai functionala a viitoarei portamprente
- realizarea unei linguri individuale care necesita cat mai putine manopere de adaptare.

Amprenta preliminara necesita urmatoarele operatiuni care se pot desfasura in cabinetul

stomatologic:

31
 a. pregatirea amprentei
b. alegerea si verificarea lingurii standart
c. alegerea materialului de amprenta si a tehnicii de amprentare
d. proiectarea lingurii individuale si indicatiile transmise laboratorului in vederea
confectionarii portamprentei individuale.

Tehnici curente de amprentare preliminara

In ordinea frecventei de utilizare, exista 5 tehnici de amprentare preliminara a edentatului
total:
1. amprenta preliminara cu gips
2. amprenta preliminara cu alginate
3. amprenta preliminara cu siliconi
4. amprenta preliminara cu mase termoplastice
5. amprenta preliminara cu materiale cu priza intirziata

Amprenta finala
Amprenta finala reprezinta ultima reproducere clinica a imaginii reale a campului protetic
inainte de determinarea relatiilor intermaxilare
Obiective:
- obtinerea unei inaltari corecte a marginilor si o extindere maxima a placii
- repartizarea de presiuni egale asupra partilor moi si dure
- respectarea libertatii miscarilor musculare si realizarea inchiderii marginale a protezei
Conditii:
- confectionarea si adaptarea lingurilor individuale
- exercitarea unei anumite presiuni asupra campului protetic si o anumita modelare
functionala marginala
- intrebuintarea unui sau a mai multor materiale de amprentare.

Determinarea relatiilor intermaxilare

Sablonul de ocluzie
Este o piesa protetica compusa dintr-o baza confectionata din material termoplastic (placa
de baza) sau acrilat, care copiaza cu exactitate suprafata mucozala a modelului
Pe suprafata externa a acestei baze este lipit un val de ceara ce prefigureaza arcada
artificala(bordura de ocluzie)

Faza de determinare a relatiilor intermaxilare cuprinde urmatoarele operatiuni:

- verificarea sabloanelor de ocluzie
- determinarea curburii vestibulare a sablonului superior
- stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie in regiunea frontala si laterala
- determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior al fetei
- determinarea si inregistrarea relatiei centrice
- stabilirea indicatiilor necesare alegerii si montari dintilor artificali (confectionarii
machetelor).

Alegerea dintilor artificiali si montarea lor in vederea realizarii arcadei artificale

32
 - verificarea stabilitatii pozitiei de RC se poate face trasand pe valurile de ocluzie trei linii in
profunzime de pe sablonul superior pe cel inferior, atunci cind valurile sunt in contact
- atunci cind punem pacientul sa deschida si sa inchida gura, verificam mentinerea
continuitatii liniilor respective, ceea ce denota ca am stabilit corect pozitia de RC
- aceste linii trasate adinc in valurile de ocluzie vor servi si ca repere necesare tehnicianului
pentru montarea dintilor

Liniile sunt urmatoarele:

1. Linia mediana trebuie sa corespunda liniei mediene a fetei si de obicei mijlocul filtrului
nazal (nu corespunde intotdeauna cu frenul buzei superioare)
2. Linia surasului reprezinta un reper pentru delimitarea inaltimii dintilor frontali superiori si
se traseaza pe bordura de ceara superioara in regiunea frontala, razanta la buza superioara cand
pacientul surade sau cand mimeaza surasul
3. Liniile caninilor cuprind intre ele latimea grupului frontal superior.

In fisa de laborator care se transmite tehnicianului impreuna cu sabloanele de ocluzie

specifica:
- forma, marimea si culoarea dintilor
- gradul de supraocluzie frontala (paslidodonta cap la cap, inversa)
- aspectul ocluziei in zona laterala (psalidodonta, inversa)
- relieful ocluzal al dintilor laterali
- gradul de inocluzie sagitala intre cele doua grupuri frontale
- montari atipice (incalecari, torsionari, treme, diastema)

Proba machetei
-Este etapa in care pacientul ia act de materializarea datelor culese in etapele anterioare
- medicul poate controla corectitudinea manoperelor si a executiei de laborator
- se pot remedia greselile fazelor anterioare, daca sunt depistate in acest moment
- tehnicianul va trimite in cabinet machetele asezate pe modele functionale montate in
ocluzor/ articulator, impreuna cu sabloanele de ocluzie si fisa de laborator.

Controlul extraoral al machetelor

a. controlul machetelor realizate pe ocluzor
b. controlul propriu –zis al machetelor
1. controlul arcadelor artificale
2.

Controlul intraoral al machetelor

Controlul extinderii, mentinerii si stabilitatii

a. Controlul machetei superioare
Baza machetei superioare trebuie sa se extinda posterior, cuprinzind intreaga zona de inchidere
palatinala posterioara
Mentinerea machetei este mai mica decit a protezei finite, deoarece succiunea este deficitara prin
absenta inchiderii palatinale posterioare
Stabilitatea se verificca prin apasari alternative dreapta – stanga pe fetele ocluzale ale
premolarilor si molarilor.

b. Controlul machetei inferioare

33
 Controlul extinderii bazei machetei mandibulare se face cu gura intredeschisa, pentru a nu
pune in tensiune musculatura de la periferie, apoi se controleaza lungimea marginilor prin inspectie si
palpare
Mentinerea machetei este mai greu de verificat, un rol important avind gravitatia; pozitia
anterioara a limbii poate avea o contributie semnificataiva in mentinere
Stabiltiatea se verifica prin presiuni alternative la nivelul premolarilor inferiori, daca apare
bascularea, dintii laterali vor fi remontati.

Controlul estetic
Cele doua machete sunt inserate in cavitatea bucala si se observa aspectul facial al pacientului
din fata si din profil: examinarea se face cu gura inchisa si cu gura semideschisa
Din fata, macheta trebuie sa ofere un suport corespunzator buzelor si obrajilor:
- santurile nazolabiale si paralabiale trebuie sa prezinte adancituri mai sterse decat inainte,
dar corespunzatoare varstei bolnavului.
Latimea celor sase frontali superiori trebuie sa se incadreze intre cele doua comisuri bucale
Curbura vestibulara trebuie sa fie simetrica, iar cea incizala sa se incadreze in armonia fetei si
sa fie aproximativ paralela cu marginea libera a buzei inferioare
In suras, vizibilitatea dintilor frontali sa fie in raport cu varsta, iar intre fetele vestibulare ale
premolarilor si obraji sa existe un spatiu, numit coridorul bucal.
Dupa ce medicul examineaza toate aceste aspecte, este randul pacientului sa-si exprime opinia,
fiind folosita o oglinda suficient de mare pentru ca pacientul sa se poata studia. Ideal este ca medicul
sa stea in spatele pacientului pentru a vedea amandoi in oglinda acelasi lucru si pentru evitarea
neintelegerilor.

Controlul componentei verticale a relatiilor intermaxilare

La proba machetelor, prima corelatie trebuie facut cu aspectul fizionomic
Daca dimensiunea verticala de ocluzie (DVO) este marita:
- pecientul are un facies crispat
- buzele nu intre in contact sau intr in conctact cu effort
- dintii sunt prea vizibili
Daca DVO este micsorata:
- aspectul fetei este imbatrinit
- santurile peribuzale sunt accentuate
- rosul buzelor este diminuat

Controlul fonetic
La controlul fonetic pot aparea urmatoarele situatii:
- fonemul “S” are o emisiune suierata - frontalii superiori sunt prea vestibularizati sau
frontalii inferiori prea lingualizati
- fonemul “S” are o emisiune ca un zazait – frontalii superiori sunt oralizati
- fonemul “V” semana cu “F” – dintii superiori sunt prea scurtati
- fonemul “F” seamana cu “V” – dintii superiori sunt prea lungi
- fonemul “T” se aude ca “D” – dintii superiori sunt oralizati
- fonemul “D” se aude ca “T” – dintii superiori vestibularizati sau proteza este prea groasa

Date transmise laboratorului in vederea tranformarii machetei in proteza finita

1. Pe model se transmit urmatoarele:
- forma si profunzimea zonei de inchidere palatinala posterioara

34
 - zonele de despovarare
- zonele retentive care pot crea probleme la insertia protezei

2. prin fisa de laborator se transmit urmatoarele:

- materialul din care se va realiza baza protezei
- detalii asupra localizarii si grosimii zonelor de foliere
- anumite modificari ale suprafetelor lustruite ale protezei

Adaptarea si aplicarea protezei totale, indicatii de utilizare si intretinere

Controlul extraoral al protezelor

Consta in:
- verificarea pozitionarii corecte a dintilor
- verificarea polimerizarii si prelucrarii pieselor protetice
- inspectarea si palparea fetelor mucozale ale protezelor pentru a descoperi eventuale
asperitati, muchii sau margini ascutite care vor provoca dureri si leziuni
- limita posterioara a protezei maxilare va trebui sa se termine pierdut in grosime
- protezele vor trebui sa fie curatate, spalate minutios

Controlul intraoral al protezelor

Obiective:
- aprecierea exacta a portiunilor ce declanseaza dureri, delimitarea si corectarea lor
- controlul stabiltiatii
- controlul mentinerii
- controlul fizionomiei
- echilibrarea ocluzala
Prima proteza care se aplica pe campul protetic este cea mandibulara, deoarece nu declanseaza
efectul de voma

Acceptarea psihica
Acceptarea psihica a protezelor se materializeaza pe masura ce ele contribuie la resturarea
functiilor afectate de edentatie (masticait, fonatia, fizionomia)

Acceptarea biologica
Acceptarea biologica presupune si o anumita toleranta tisulara; contactul bazei rigide a
protezei cu mucoasa campului protetic poate provoca rani care, in lipsa interventiei medicului, se pot
infecta si ulcera.

Adaptarea functionala
Restaurarea masticatorie intimpina de la inceput multe dificultati.
Medicul dentist trebuie sa stie sa indice pacientului protezat alimentele pe care trebuie sa le
conume si modalitatea practica de a efectua masticatia
Pentru ca tesuturile sa se obisnuiasca sa suporte presiune exercitata de proteze sub actiunea
fortelor masticatorii, in primele zile dupa protezare pacientul trebui sa manince alimente de
consistenta redusa, marind treptat consistenta lor.

Starea de igiena a protezei

35
 Pacientul trebuie insstruit in legatura cu igienizarea protezelor.
- spalarea lor cu apa si sapun cu ajutorul periei de unghii va fi demonstata pacientului
inainte de apliccarea lor in cavitatea bucala
- multi pacienti nu stiu ca folosirea pastei de dinti nu este indicata la protezei
- in zonele retentive ale suprafetelor laterale ale protezelor, resturile alimentare neeliminate
prin periaj vor constitui o baza organiza a placii tartrice ce se depune pe proteze.

Curs 08.01.2019
Reabilitarea orala a edentatiei

Introducere
Protezele pot suferi fracutrari ale bazei, marginilor sau dintilor artificiali, iar in urma modificarii in
timp a campului protetic pot aparea nepotriviri evidente intre suprafata zonei de sprijin si suprafata
interan a protezei, ceea ce afecteaza serios mentinerea si stabilitateia ei

Reconditionarea protezelor presupun urmatoarele manompere:

a. Reparatie protezei fracturate (baza, margini sau dinti)
b. captusirea marginala

A. reparatia protezei fracturate

Cauzele fracutrarii protezei totale

1. Montarea dintilor frontali superior cu diastema interincisiva
2. Existenta unui torus palatin foarte proetminent
3. caderea pe suprafete dure din cazua neatentiei, in timpul igienizarii
4. fracturarea protezei inferioare se paote produce in dreptul unui torus mandibular, daca ea a fost
subtiata la acest nivel in urma unor retusuri repetate
5. masticatie viguroasa dezvoltata de o musculatura deosebit de puternica
6. existenta parafunctiilor
7. atrofia inegala a campului protetic face ca nepotrivirea dintre suprafete sa se duca la bascularea
protezei, solicitarea asimetrica si fracturarea ei.
8. existenta unei arcade antagoniste integre sau cu lucrari protetice fixe.

Refacerea protezei, efectuata dupa tehnici simple de laborator, este indicata cand fragmentele
protezei se potrivesc perfect.

B. Captusirea protezei
Captusirea protezei totale efectuata in mod curent poate fi:
Partiala : doar marginala, ce reface succiunea prin adaugare de material la zonele de nichidere
marginala deficitare (zona Ah, zonele vestibulare)
Totala: intereseaza intreaga fata interna mucozala a protezei, inclusiv marginile.

Obiectivele captusirii partiale:

- Imbunatatirea mentinerii prin refaceerea inchiderii amrginale pierdute ( prin prelucrarea
neatenta sau suprasolicitare)
- Ameliorarea mentinerii prin prelungirea marginilor pina la limite normale, la o proteza subextinsa

36
 Obiectivele captusirii totale:
- optimizara mentinerii unei proteze corect confectionate, la care campul protetic a suferit sin timp
o atrofie ce a dus la disparitia adeziunii si succiunii
- conditionarea tesuturilor incapabile sa suporte presiunile si solicitarile protetice, cu ajutorul unor
materiale cu vascozitate lent progresiva
- imbunatatirea mentinerii si stabilitatii unor proteze vechi reparate

Contraindicatiile captusirii sunt:

- dimensiune verticala supraevaluata
- existenta dintilor laterali montati in afara crestei
- ocluzie dezechilibrata imposibil de corectat
- protesze cu multiple reparatii, cu baza deteriorata si impregnata
- instabilitatea protezelor pe ambele maxilare
- camp protetic cu stomatopatii

Modalitati de captusire:
In ceea ce priveste rezultatul protetic obtinut, exista:
1. Captusire cu caracter rigid
2. Captusiri reziliente: temporare si definitive

1. Captusire cu caracter rigid:

- material utilizat – acrilat autopolimerizabil (duracryl, ortocryl paladur)
- acrilatul autopolimerizabil se intrebuinteaza atat la captusirile directe ,cat si la cele indirecte.

a. Captusirea directa
- este utilizata destul de frecvent
- presupune acoperirea bazei si a marginilor cu un nou strat de acrilat autopolimerizabil
- pentru ca acesta sa adere inseparabil la corpul protezei, trebuie sa se realizeze o legatura
chimica, obtinandu-se dupa indepartarea prealabila a stratutlui superficial acrilic depe fata mucozala
a protezei
- indepartarea lui se face prin frezare, cu freze de acrilar, intr- o grosime pe cat posibil uniforma
de peste 1 mm.
- fetele laterale ale dintilor si fata externa a protezei se acopera apoi cu fasii de leucoplast
pentru a impiedica lipirea acrilatului roz de aceste zone
- acrilatul autopolimerizabil se prepara intr-un godeu de sticla sau portelan in care se introduce
pulberea (polimerul) peste care se picura lichidul (monomerul).
- deseori medicul este dornic sa aiba la dispozitie un timp mai lung pentru modelarea
marginala; in acest caz, dupa ce pasta de acrilar a ajuns la consistenta smantanii fluide, se spatuleaza
energic. Se asteapta ca pasta sa ajunga la consistenta mierii de albine si se adauga din nou monomer.
Spatulandu-se, amestecul va ajunge din nou la consistenta mierii delabine, cand se va aplica in
cabitatea bucala.
- mucoasa campului protetic trebuie vaselinata usor inainte de introducerea in gura protezei cu
acrilatul autopolimerizabil, pentru a se diminua actiunea iritanta a monomerului asupra campului
protetic
- odata aplicata pe campul prtetic , proteza este tinuta cu o mana , in timp ce cu cealalta
operatorul efectueaza modelarea marginala, mobilziand partile moi.
- pacientul va inchide gura in intercuspidare maxima si va presa cele doua maxilare.
- proteza este tinuta in cavitatea bucala pana la intarirea acrialtului

37
 - dupa priza completa a acrilatului, proteza va fi scoasa din gura, spalata, I se vor indeparta
benzile de leucoplast si apoi va fi prelucrata, indepartindu-se surplusurile
- medicul recomanda pacientului nepurtarea protezei pana a doua zi si umectarea repetata a
mucoasei cu lichide protectoare, de exemplu cu ceai de musetel
- a doua zi va capata mentinerea si stabilitatea mult asteptata.

b. Captusirea indirecta
- proteza capata un nou strat interior tot din acrilat autoplimerizabil cu ajutorul tehnicianului
- proteza devine o portamprenta in care se introduce un material foarte precis de amprentare
(pasta ZOE, siliconi) care dupa intarire va fi inlocuit in laborator cu acrilat autopolimerizabil.
- se incepe cu indepartarea detritusurilor si azonelor impregnate din proteza si garnisirea ei cu
materialulul de amprenta cel mai adecvat
- dupa aplicarea protezei in gura, se va proceda la modelarea functionala cu gura deschisa si cu
gura inchisa, urmarind pozitionarea ei corecta in I.M si R.C.
- dupa priza materialului, proteza va fi controlata si eventual se va adauga material de
amprentare in zonele nemodelate corect, apoi va fi trimisa in laborator pentru a fi captusita cu acrilat
autopolimerizabil.

2. Captusiri cu materiale reziliente

poate fi:
a. Temporara
- este efectuata atunci cind se urmareste conditionarea campului protetic cu ajutorul
materialelor cu vascozitate lent progresiva

b. Definitiva
- indicata la pacientii a caror mucoasa nu tolereaza in nici un chip contactul cu o suprafata
protetica dura.

Ordinea efectuarii tratamentului protetic presupune:

- amprentarea preliminara a edentatiei totale si confectionarea unui sablon de ocluzie
- amprentarea arcadei antagoniste si confectionarea unui model de studiu
- determinarea I.M si pozitionarea celor doua modele in ocluzor sau articulator

Stabilirea timpului si ordintii interventiilor preprotetice presupune o foartea tenta

examinare a dintilor antagonisti restanti

1. Se pot corecta frecvent:

- alinieri incorecte ale dintilor
- extruzii
- egresiuni
- inclinari
- inghesuiri care deniveleaza planul de ocluzie de la o curba lejera la una accentuata –
consecinta migrarii dintilor catre zonele edentate

Ce interventii corectoare, mentionam:

38
 - modelari usoare coronare practicate doar in smalt
- decuspidari
- amputatii coronare urmate de acoperirea cu coroane de invelis a bonturilor rezultate
- extractii (dinti foarte mult extruzati si cu inclinare mai mare de 30 grade)
- cand migrarea dintilor se asociaza si cu aceea a procesului alveolar, se pot face coronplastii cu
gingivectomie sau gingivoalveolopastie.

2. Examinarea suprafetelor ocluzale

a. Cuspizii bine conturati sau cu diferite grade de abraziune care determina stergerea
curburii vestibulo – linguale
- la pacientul cu cuspizi bine conturati, neabrazati, putem fi siguri ca avem de-a face cu un
individ care are o masticatie de tocare cu miscari predominant verticale
- o (rotungire) indulcirea a cuspizilor foarte ascutiti ar favoriza stabilitatea viitoarei proteze
totale anatagoniste.

b. Cuspizi abrazati sau foarte abrazati ce denota o amsticatie de frecare, cu eventualele forte
masticatorii mari, alimente de consistenta dura si posibil existenta bruxismului
- la acesti pacienti mentinerea si stabilitatea viitoarei protee totale vor fi frecvent compromise
- in aceste cazuri va trebui realizata o refacere morfologica a suprafetei ocluzale a dintilor
restanti prin modelari coronare si coroane de invelis.

3. Raportul dintre dinti si arcada edentata in regiunea laterala

- adesea exista discrepante intre marimea arcului maxilar (atrofie contripeta) si a arcului
mandibular (atrofie centrifuga)
- in acest caz este bine sa se faca o montare incrucisata (cross bite); dintii posteriori protezei sa
fie astfel montati incat perimetrul lor sa fie situat in interiorul perimetrului bazei protezei

4. pentru mentinerea stabilitatii protezei totale conteaza numarul si pozitia dintilor

antagonisti
- modelele celor doua amxilarea montate in ocluzor pot evidentia si relatiile crestelor osoase
edentate si tuberozitatilor in raport cu cuampul protetic antagosnist, stabilin necesitatea unor
interventii chirurgicale de remodelare osoasa.

In privinta realizarii protezelor totale unice diferentiat pe amxilare, putem spune

urmatoarele:
La Maxilarul superior edentat total, proteza mobila intilneste conditii mai favorabile decit la
mandibula, deoarece are o suprafata de mentinere , sprijin si stabilizare mai mare si nu necesita
reeducarea limbii
- Stabilitatea protezei superioare in timpul masticatiei este aproape direct proportionala cu
numarul dintilor restanti posteriori de la mandibula.
- Cind lipsesc numai molarii mandibulari (edentati termino – terminala redusa mandibulara),
este de multe ori posibil sa se confectioneze doar proteza totala maxilara, care va avea suficienta
utilitate functionala.
- Cind edentatia termino – terminala mandibulara este intinsa (lipsesc molarii si premolarii),
restaurarea protetica mandibulara este absolut necesara
- Pentru buna stabilziare a protezei totale maxilare si pentru a impiedica desfiintarea inchiderii
ei distale, protezele mobilizabile vor fi purtate numai impreuna, atat ziua, cat si noaptea.

39
 La MANDIBULA edentata total este extrem de greu sa se realizeze o proteza eficienta
atunci cind la maxilarul superior exista o arcada integra cu dinti naturali
- De multe ori creasta edentata mandibulara este mult atrofiata, frecvent in asemenea cazuri,
etiologia edentatiei este parodontala.

Proteza unimaxilara
La acest tip de proteza trebuie sa se acorde mare atentie spatiului neutral pentru montarea corecta
a dintilor frontali
- Succesul functional al protezei unimaxilare este de obicei asigurat de o ocluzie fara contacte
premature, fara derapaje, cu contacte simultane bilaterale egal repartizate pe elementele ocluzale
posterioare cu o multitudine de puncte de contact.

Concluzii
Multitudinea de dificultati in realizare, frecenta leziunilor de decubit si insatisfactia deseori
manifestata de pacient fac pe multi autori sa considere ca restaurarea protetica a edentatiei totale
unimaxilare este una dintre cele mai grele probleme ale proteticii dentare.

Curs 15.01.2019
Reabilitarea orala cu sprijin implantar. Supraprotezarea

Utilizarea implantelor in restaurarea edentatiei totale

Nici un diagnostic al chirurgiei preprotetice nu preozinta un potential de dezvoltare atat de mare
ca acela al implantologiei orael
Prin modificarile fundamentale de la inceputul anilor ’80 implntologia orala a determinat achimbari
notabile in planul de tratament preprotetci si protetic pentru restaurarea edentatiei totale uni – si
/sau bimaxilare

Indicatiile utilizarii implantelor in reabilitarea protetica a edentatiei totale

Indicatiile generale
Sunt conditionate de starea de sanatate globala a pacientului si de o serie de alti factori fizici:
- virsta
- dexteritatea
- capacitatea de a intelege si respecta recomandarile medicului dentist
- fondul psihologc
- motivarea si sperantele pacientului legate de protezare

Indocatiile locale
Sunt legate de conditiile anatomice locale existente necesare pentru implante:
- oferta osului restant
- absenta cicatricelor la nivelul fundurilor de sac
- absenta stomatopatiilor protetice

40
 - conditiile locale necesare pentru protezare (distanta si relatia dintre crestele edentate si
imposibilitatea adaptarii pacientului cu proteza totala clasica)

Contraindicatiile utilizarii implantelor in reabilitarea protetica a edentatiei totale

a. contraindicatiile absolute
Boli cardiovasculare majore: insuficienta coronariana, cardiopatie valvulara, hipertensiune
necompensata
Boli de nutritie: diabet
Boli renale cronice : uremie, insuficienta renala cronica
Boli infecto contagioase acute: hepatita acuta, reumatiscm articular acut.
Boli sanguine : leucemie acuta, leucoze, agranulocitoze, hemofilie
Boli endocrine: hiperpituitarism, acromegalie, boala Cushing, boala Paget, hipo – si
hipertiroidism, hipovitamize A, C, D, K
Tumori maligne
Tumori benigne osoase
Boli degenerative: boala Parkinson, nevrita nervului facial, nevralgia nervului trigemen

b. Contraindicatiile discutabile
Sunt afectiuni clinice generale in care contraindicatia este discutabila: SIDA, hepatita cronica,
elrgie la anestezice si rasini acrilice, psiho – nevroze

c. Contraindicatii temporare
Este contraindicata temporar utilizarea implantelor la subiecti cu igiena orala proasta si afectiuni
sinusale

Materiale
Materialele utilizate pentru implantele aloplastice sunt numite biomateriale si se pot grupa in 2
categorii:
- materiale metalice - titan pur, aliajul de titan, tantal, otel inoxidabil, aliaj de crom cobalt

- materiale nemetalice – ceramica alumionasa, hidroxiapatita, fosfat tricalcic, vitroceramica,

polieten, dacron, rasini policarbonate si polimeri armati.

Tipuri de implanturi orale

Implantele aloplastice cel mai des folosite se grupeaza in doua categorii:
- implante juxtaosoase: implante submucoase si implante subperiostale
- implante endosoase: implantul ac, surub, clindric, lama sau implantul radacina

Diagnosticul
Elementele de disgnostic cuprind:
- examenul constantelor biologice
- examenul claitatii mucoasei bucale
- analiza modelelor de studiu montate in articulator
- analiza examnelor radiografice
- examenul clinic al ocluziei la prezentare
- specificarea motivului de solicitare a implanto – protezei

41
 Etapa de protezare tranzitorie preimplantara
Aceasta etapa trebuie sa permita confectionarea unei restaurari protetice simple, care se poate
igieniza si repara, iar in situatia pierderii implantelor sa permita o protezare clasica

- tipul de proteza trebuie aleasa in functie de:

- distructia osoasa
- necesitatea unui suport facial adecvat
- marimea dintilor
- pozitia si angulatia dintilor

Toate sistemele de reabilitare orala cu ajutorul implantelor cuprind trei tipuri de componente:
a. componente chirurgicale
b. componente de laborator : bonturi de transfer, analogi ai implantelor si bonturi din ceara
pentru suprastructura protetica
c. Componente protetice: sistemue speciale de mentinere, sprijin si stabilizare care usureaza
fixarea protezei pe implante

Alegerea tipului de implant

Oferta osului restant ses clasifica dupa calitate si cantitate

a. Dupa calitatea osoasa, oasele maxilare se clasifica in patru tipuri:

1. os compact omogen predominant
2. os compact lat care circumscrie o spongioasa densa
3. os cortical subtire cu spongioasa densa
4. os cortical subtire cu spongioasa aeresita.

b. Dupa cantitatea ososasa, oferta osului restant se clasifica in patru grupe :

Grupa A: oferta osasaa restanta existenta la cele doua maxilare face posibila inserarea oriccarui tip
de implant
Grupa B: oferta osoasa restanta existenta la cele doua maxilare confera un prognostic mai rezervat
decat grupa A, se indica inserarea implantelor cilindrice si a implantelor surub si se recomanda
cresterea suprafetei de contact dintre implant si os prin inserarea mai multori implante.
Grupa C: oferta osoasa existenta la maxialr nu face posibila inserarea implantelor endosoase, in
timp ce la mandibula se pot insera numai in zona frontala implante cilindrice si implante surub de
dimensiuni reduse
Grupa D: oferta osoasa existenta la cele doua maxilare contraindica utilizarea implantelor
endoosoase.

Alegerea tipului de implant

In functie numai de inaltimea si latimea crestei , Bellavia clasifiva si stabileste tipurile de
implante care se pot utiliza pentru reabiitarea edentatiei totale astfel:
- implante endoosoase de profunzime
- implante endoosoase de extindere
- implante mixte: extindere + profunzime
- implante subperiostale

Alegerea tipului de implant pentru maxilar

42
 Osul maxilar de consistenta spongioasa si prezenta anatomica a sinusului maxilar fac ca utilizarea
implantelor pentru maxilar sa fie riscanta. Rata de supravietuire a implantelor la maxilar in regiunea
posterioara este semnificative mai redusa comparativ
Rata de succes a implantelor subperiostale este mult mai reudsa la osul maxilar, decit atunci cind se
aplica la mandibula
- Utilizarea implantelor
- Implantele endosoase necesita o evaluare diagnostica atente preoperatorie, iar examenul
modelelor de studiu si radiografiile trebuie sa contureze o harta tridimensionala a

Alegerea tipului de implant pentru mandibula

Aplicabilitatea ce amai crescuta a implantelor orale este la arcada mandibulara edentata
Implantele endoosoase mandibulare se utilizeaza diferite forme, modele si amteriale; regiunea
anterioara este zona ce mai sigura pentru plasarea implantelor endosoase cu sanse de mare succes
pentru o perioada mare de timp
Diagnosticul pentru implantul subperiostal…

Faze clinice (C ) si de laborator (L)

1. C Examenul clinic si culegerea informatiilor despre grosimea streatului mucos si calitatea

substratului osos + amprenta preliminara
2. L Confectionarea modelului de studiu si disagnostic + confectionarea lingurii individuale
3. C Proba si adaptarea lingurii individuale + amprenta fucntionala
4. L Confectionarea modelului functional si al sablonului de ocluzie + confectionarea ghidului
radiologic
5. C Determinarea nivelului planului de oncluzie si orientarea modelului maxilar cu ajutorul arcului
facial de transfe
6. L Montarea modelului amxilar in articulatorul semiadaptabil si montarea modelului amndibular
cu ajutorul inregistrarii relatiei centrice
7. C Verificarea corectitudinii montarii modelului mandibular
8. L confectionarea machetei in ceara cu dinti artificiali
9. C Controlul extrabucal al machetei cu dinti artificali
10. L Confectionarea protezi tranzitorii preimplantar
11. C Controlul extrabucal al protezei totale tranzitorii + proba si adaptarea protezei dupa o
saptamina
12. C Alegerea tipului si dimensiunii implantelor endoosase + aplicarea acestora; amprenta osoasa
pentru implantul subperiostal
13. L Confectionarea implantului subperiostal
14. C Aplicarea implantului subperiostal dupa 4-6 saptamini
15. C Montarea bonturiloe de vindecare: in implante endoosoase dupa 4-6 luni la maxilar si dupa 3-
4 luni la mandibula
16. C Montarea bonturilor protetice si/ sau a elementelor de stabilizare dupa 10 zile + amprenta
preliminara
17- 26. Se reiau fazele clinince si de laborator de la 1 la 10
27. L Confectionarea protezei deficitive stabilizata prin implante + confectionarea componentei
conjuncte
28. C Proba si adaptarea protezei definitive stabilizate prin implante + fixarea compnentei
conjuncte+ aplicarea protezei definitive+ fixarea protezei definitive stabilizate prin implante

43
44