Perioada de gestiune 

reprezintă un interval de timp în care totalitatea operațiunilor economice

sunt înregistrate în contabilitate, perioadă în care are loc administrarea activelor și pasivelor
unei entități pentru buna funcționare. Conform art. 32 din Legea contabilității nr. 113-XVI
din 27 aprilie 2007, perioada de gestiune pentru toate entitățile care întocmesc şi prezintă
situații financiare este anul calendaristic, care cuprinde perioada de la 1 ianuarie până la 31
decembrie, cu excepția:


 cazurilor de reorganizare şi lichidare a entității;
 entităților ale căror entități-mamă aplică altă perioadă de raportare financiară;
 unor categorii de entități pentru care Ministerul Finanțelor, în funcție de particularitățile
activității acestora, stabileşte o perioadă de gestiune care nu coincide cu anul calendaristic

. Cerințele de raportare în cazul reorganizării entității sunt stabilite la art. 34, iar în cazul
lichidării entității – la art. 35 din legea menționată. Conform IFRS 10 „Situații financiare
consolidate”, acceptat prin Ordinul MF nr. 109 din 19 decembrie 2008, entitatea se consideră
entitate-mamă în cazul în care aceasta controlează una sau mai multe entități diferite (filiale)
și prezintă situații financiare consolidate. Acestea reprezintă situațiile financiare ale unui
grup în care activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de
numerar ale entității-mamă și ale filialelor sale sunt prezentate ca aparținând unei singure
entități economice. O societate-mamă trebuie să întocmească situații financiare consolidate
utilizând politici contabile uniforme pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în
circumstanțe similare (pct. 19). Astfel, aplicarea aceleiași perioade de gestiune de către
entitatea-mamă și entitățile-fiice pare a fi o necesitate care ar ușura esențial corespunderea
cerințelor menționate anterior și ar asigura facilitatea întocmirii situațiilor financiare
consolidate de către entitatea-mamă. Luând în calcul prevederile Legii contabilității,
entitățile ale căror entități-mamă aplică altă perioadă de gestiune stabilesc de sine stătător
perioada de gestiune care coincide cu cea a entității-mamă, urmând să informeze
proprietarii și Serviciul situațiilor financiare. Ținând cont de cerințele expuse anterior, este
logică și corectă stabilirea unei perioade de gestiune unice pentru entitatea-mamă și entitățile-
fiice (filiale) incluse în consolidare. De asemenea, Ministerul Finanțelor, la solicitarea
ministerelor de ramură sau a unui grup de entități dintr-un anumit domeniu, poate stabili
pentru acestea o perioadă de gestiune diferită de anul calendaristic. Această solicitare poate fi
argumentată prin existența particularităților ramurii respective, care întâlnește anumite
dificultăți în determinarea rezultatului financiar, de exemplu, la sfârșitul anului
calendaristic. Spre exemplu, Ministerul Educației poate solicita pentru instituțiile de
învățământ superior stabilirea unei perioade de gestiune de la 1 septembrie până la 31 august.
Stabilirea unei perioade de gestiune diferite de anul calendaristic poate fi solicitată de
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, asociații de producători agricoli, pentru
entități care fac parte dintr-o ramură a agriculturii, iar particularitățile activității acestora
impun stabilirea unei alte perioade de gestiune. În România, perioada de gestiune este
reglementată prin art. 27 din Legea contabilității nr. 82 din 24 decembrie 1991, cu
modificările și completările ulterioare. Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care
trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic.
Durata exercițiului financiar este de 12 luni. Exercițiul financiar poate fi diferit de anul
calendaristic pentru entitățile-fiice (filiale) cu sediul în România, care aparțin unei persoane
juridice cu sediul în străinătate, precum și pentru persoanele juridice cu sediul în România.
Prevederile sus-menționate nu se aplică:

 instituțiilor de credit;
 instituțiilor financiare nebancare, înscrise în Registrul general;
 instituțiilor de plată și instituțiilor emitente de moneda electronică, care acordă credite legate
de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată,
respectiv emitere de monedă electronică și prestare de servicii de plată;
 entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Autoritatea de Supraveghere
Financiară.

Persoanele nou-înființate care se încadrează în categoria entităților-fiice (filiale) cu sediul în

România, care aparțin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, precum și persoanele
juridice cu sediul în România, pot opta pentru un exercițiu financiar diferit de anul
calendaristic de la data înființării acestora. Persoanele care optează pentru un exercițiu
financiar diferit de anul calendaristic au următoarele obligații:

1. să întocmească și să depună raportări contabile anuale la unitățile teritoriale ale

Ministerului Finanțelor Publice;
2. să înștiințeze în scris unitatea teritorială a Ministerului Finanțelor Publice despre exercițiul
financiar ales, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de începutul exercițiului financiar
ales. Persoanele nou-înființate depun înștiințarea respectivă în termen de 30 de zile
calendaristice de la data înființării.

Cu excepția cazurilor în care persoana juridică străină sau entitatea-mamă străină își schimbă
data de raportare ori au loc operațiuni de reorganizare, potrivit legii, data aleasă pentru
întocmirea de situații financiare anuale nu poate fi modificată de la un exercițiu financiar la
altul. Exercițiul financiar al unităților nou-înființate începe la data înființării, potrivit legii.
Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe în ziua următoare
încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe
lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar distinct față de cel
precedent, indiferent de durata sa. Astfel, în linii generale prevederile privind reglementarea
perioadei de gestiune pentru entitățile care cad sub incidența Legii contabilității (România)
sunt similare condițiilor care urmează a fi respectate de entitățile din Republica Moldova în
acest sens. Cu toate acestea, în România sunt stabilite restricții pentru unele tipuri de
entități, cum ar fi unele instituții financiare și entități autorizate, modificarea perioadei de
gestiune nefiind permisă. De asemenea, lipsesc prevederile referitor la posibilitatea stabilirii
perioadei de gestiune diferită de anul calendaristic pentru unele categorii de entități, în funcție
de particularitățile activității acestora, de către Ministerul Finanțelor. În Federația Rusă,
reglementările privind perioada de gestiune sunt prezentate în art. 15 din Legea
contabilității nr. 402-ФЗ din 6 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, perioada de gestiune pentru raportarea anuală contabilă (financiară) (anul de gestiune)
este considerat anul calendaristic – de la 1 ianuarie până la 31 decembrie inclusiv, cu
excepția cazurilor de creare, reorganizare și lichidare a persoanei juridice. Primul an de
gestiune este perioada de la data înregistrării de stat a entității până la 31 decembrie a
aceluiași an calendaristic, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin legea menționată
și/sau standardele naționale de contabilitate. Astfel, SNC nr. 4/99 „Prezentarea
situațiilor financiare”, aprobat prin Ordinul MF (Federația Rusă) nr. 43н din 6 iulie 1999,
prevede că perioada de raportare pentru care se întocmesc situațiile financiare este un an
calendaristic: din 1 ianuarie până pe 31 decembrie, inclusiv. Prima perioadă de raportare
pentru entități nou-create se consideră data de înregistrare până pe 31 decembrie a anului
curent, iar pentru entități înființate după 1 octombrie – până pe 31 decembrie a anului
următor. Din cele expuse, putem concluziona că prevederile privind perioada de gestiune sunt
practic identice referitor la perioada de gestiune de bază (1 ianuarie – 31 decembrie) și
referitor la perioada de gestiune aplicată de entitățile nou-create, în lichidare și reorganizare.
Prevederile legale ale Federației Ruse par a fi mai restrictive, iar pentru aceasta există unele
explicații, cum ar fi necesitatea accesibilității și asigurării cu informații financiare
uniforme și pe baza stabilă a organelor de statistică, dar și a organelor de reglementare și
supraveghere. În același sens, în vederea asigurării unei raportări continue și uniforme,
România a stabilit restricții de modificare a perioadei de gestiune pentru unele tipuri de
entități. Observăm că prevederile legale naționale sunt mult mai permisive decât cele
examinate, iar modificarea Codului fiscal care permite aplicarea unei perioade fiscale
privind impozitul pe venit diferită de anul calendaristic generează încă o facilitate pentru
entitățile care necesită modificarea perioadei de gestiune.