Diagrama cauză

–
efect
A fost concepută de japonezul Ishikawa şi este cunoscută sub diverse denumiri
“Schelet de peşte”
(Fishbone diagram), “diagrama Ishikawa”, “diagrama cauză
–
efect”.
Prin configuraţia sa, diagrama premite evidenţierea şi ierarhizarea
cauzelor care generează un
anumit efect. Cauzele sunt factorii care determină apariţia unei situaţii date, iar efectele
sunt concretizate
în evoluţia nivelului parametrilor ce caracterizează procesul supus analizei. Desigur,
cauzele pot fi diferite
în func
ţie de specificul bunului analizat.
Dispersia caracteristicilor unui produs, de exemplu, poate fi determinată de existenţa
unor cauze
cum sunt: defecte la materiile prime folosite, diferenţe de reglaj la maşinile pe care se
prelucrează, greşeli
de manoper
ă, metodele de organizare a execuţiei, mediul în care se desfăşoară activitatea. Toate
aceste
cauze, cunoscute sub denumirea de “cele 5 M
-
uri”, sunt ordonate pe categorii şi vizualizate grafic sub
forma scheletului de peşte.
În practică, dacă se constată
existenţa unei cauze care influenţează negativ parametrii produsului,
aceasta trebuie identificată precis şi apoi formulate propunerile prin care poate fi
eliminată. Pentru
emiterea propunerilor se organizează, cel mai adesea, o şedinţă de brainstorming, î
n care diagrama cauză
–
efect serveşte ca suport vizual, stimulând creativitatea participanţilor.
Utilizatori

13
Diagrama Pareto
Economistul italian Vilfredo Pareto, este autorul unui principiu care îi poartă numele şi
care poate
fi enunţat astfel: urmărind performanţ
a unui grup de persoane sau obiecte se constată adesea că un număr
mic dintre acestea prezintă o importanţă mare, în timp ce restul au o importanţă redusă.
Acest principiu a fost folosit de M.D. Lorenz, la proiectarea unei diagrame (care
în mod eronat
poartă denumirea diagrama Pareto) prin care a vizualizat distribuţia neuniformă a
bogăţiei naţionale. El a
observat că în Anglia secolului al XIX
-
lea, 20% din populaţie deţinea în jur de 80% din avuţia naţională.
Principiul este important pentru studiul pr
oblemelor legate de calitate, întrucât cea mai mare parte
a costurilor noncalităţii înregistrate într
-
o organizaţie se datorează, în general, unui număr mic de cauze
speciale.
Referitor la acest principiu, Juran consideră ca în domeniul calităţii acesta acţionează
astfel: “...
pierderile nu sunt niciodată uniform distribuite pe caracteristici de calitate. Întotdeauna
neuniformitatea
distribuţiei pierderilor este de aşa natură în
cât un procent redus, respectiv acele câteva caracteristici de
calitate care au o importanţă vitală, deţine o pondere importantă în totalul
pierderilor referitoare la
calitate”. În baza acestor constatări Juran a folosit diagrama Pareto în Japonia,
pentru
stabilirea
priorităţilor într
-
un studiu de ameliorare a calităţii şi a productivităţii.
Diagrama Pareto este o reprezentare grafică a unor date (în cazul nostru a cauzelor
defectelor), cu
scopul de a ajuta echipa de lucru să
-
şi ierahizeze obiectivele în f
uncţie de importanţa acordată. De
exemplu, în cazul costului unor defecte la un produs, pe ordonata sistemului de
axe rectangulare sunt
trasate clasele de defecte. Acestea sunt ordonate în mod descrescător în funcţie de
importanţă, cea mai
importantă fiind
plasată la extremitatea superioară a axei. Pe abscisă este redată mărimea
(amplitudinea)
claselor de cauze sau defecte stabilite, cum ar fi: costul defectelor, numărul defectelor,
ponderea pieselor
defecte etc. Amplitudinea claselor este redată prin drept
unghiuri lipite, desenate orizontal. Uneori pentru
ca diagrama să fie mai sugestivă este completată printr
-
o linie întreruptă care reprezintă amplitudinea
cumulată pe toate clasele
.