Disfunctionalitati

Disfunctionalitati -definitie
• Disfuncționalitatea reprezintă o rupere a echilibrului între situația
reală, constatată pe teren și situația normală și necesară, dorită.
Eliminând diferențele sau distanțele dintre “real ” și “dorit” se elimină
disfuncționalitatea apărută.

Situatia Situatia
reala normala

Disfunctionalitati
Disfuncționalitățile pot fi:

• disfuncționalități interne (intrafuncționale)

• disfuncționalități exterioare (interfuncționale)
Demers metodologic
• 1. Constatarea existenței și a stadiului în care se află disfuncționalitatea
(aspecte cantitative, calitative, spațiale și financiare)
• 2. Formularea corectă și precisă a problemei existente
• 3. Definirea criteriilor de apreciere a disfuncționalității (pentru a putea
compara diversele tipuri de disfuncționalități în cadrul aceluiași fenomen)
• 4 Crearea structurii (persoane, dotare, tehnici, procedee, instituții)
implicate în soluționarea (depistării și tratării) disfuncționalității
• 5 Culegerea organizată a informațiilor - crearea băncii de date – validarea
și organizarea (stocarea) lor
• 6 Determinarea cauzelor, analiza și precizarea lor și a efectelor acestora
Demers metodologic
• 7. Pregătirea propunerilor de soluţionare pentru trecerea la căutarea și
precizarea soluțiilor posibile, evaluarea raportului cost/beneficiu
• 8. Elaborarea de variante, analiza comparativă a acestora
• 9. Precizarea soluției
• 10. Implementarea soluției reținute (în proportie de 80 %, aceasta este
soluția optimă)
• 11. Evaluarea rezultatelor obținute prin testare sau proiecte pilot (eșantion
redus)
• 12. Generalizarea soluției verificate sau reluarea ciclului (dacă studiul pilot
nu dă rezultate, ne întoarcem la modulul 8 sau chiar la 5)
Determinarea cauzelor –Procedee anexe
• Diagrama ISHIKAWA ( diagrama cauze-efecte sau în schelet de peşte)
permite stabilirea mai precisă a cauzelor (variabilelor) care determină
un același efect sau efecte consecutive în timp (transformabile în
cauze a altor efecte - efecte de ordinul II).
• Graficul PARETO, evidențiat de “ Legea lui PARETO ” – permite
ierarhizarea cauzelor în ordinea descrescândă a importanței lor,
pentru o anumită disfuncționalitate.
• Legea lui PARETO se bazează pe constatarea empirică, confirmată de
o analiză probabilistică conform căreia “un numar mic de cauze
(variabile ) determină o parte procentuală importantă a efectelor ”
(de exemplu 20% din cauze determină 80% din efecte).
• Pentru a departaja cauzele rămase (factorii cauzali), după eliminarea celor
mai puțin importante, se pot utiliza următoarele criterii:
• * frecvența de manifestare a fiecarui factor cauzal (A) în procesul de
desfășurare a disfuncționalității; actionând asupra cauzelor care se repetă
mai frecvent se obține o eficiență mai mare decât dacă se elimină cauze
care apar accidental;
• * costul financiar și energetic al amenajarilor și constructiilor, de eliminare
totală sau parțială a unei cauze (C);
• * eficiența globală a eliminarii unei cauze (D=A/C), definite prin raportul
dintre frecvența fiecăreia și costul măsurilor necesar pentru eliminarea
acesteia.
Grafic Pareto –importanta
Importanta
30

25

20

15

10

0
a b c d e f restul factorilor
factori cauzali
Frecventa de manifestare
Frecventa de manifestare A
35

30

25

20

15

10

0
a b c d e f
factori cauzali
Costul financiar si energetic al amenajarilor si
constructiilor pentru eliminarea unei cauze
Costul C
30

25

20

15

10

0
a b c d e f
factori cauzali
Eficienta Globala (D=A/C)
Eficienta globala D
3,5

2,5

1,5

0,5

0
a b c d e f
factori cauzali
Diagrama Ishikawa -diagrama cauza efecte

Efecte
Diagrama Ishikawa -diagrama cauza efecte

Efecte