REFERAT FARMACOGNOZIE

COMPOZITIA SI ACTIUNEA TERAPEUTICA

Armurariu (Silybum marianum/ Carduus marianus)
Flori de tei (Tilia miqueliana)
Cruşin (Rhamnus frangula)

Profesor: Elev Anul I Sem. II

POPOVICI OANA Manolachi Simona Cătălina

Botosani, 2020
 Armurariu (Silybum marianum/ Carduus marianus)

Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile mai putin nisipoase, mai ales
terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc semintele care se zdrobesc. Planta a fost folosita
pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000 de ani in urma. Este de origine Mediteraneana
si este raspandita in toata Europa si Asia Centrala. In Romania se gaseste pe zone necultivate. In scop
terapeutic se utilizeaza fructele (Carduui mariani fructus).

Compozitie chimica: similarina (de fapt 4 flavanolol lignani: silibina, silidianina, silimanina si
silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul lglutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina,
tiramina); lipide; acidul fumaric (acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumarita - care este
considerata un armonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar impreuna cu
frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric – reantineritor); polihidroxifenil cromone;
amidon etc.

Actiune farmacodinamica Hepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele virale

tip A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea tensiunii arteriale; puternic
efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor toxice la nivelul ficatului si favorizeaza
eliminarea acestora (combate efectul nociv al alcoolului asupra ficatului); stimuleaza activitatea vezicii
biliare si combate riscul aparitiei calculilor biliari; semintele zdrobite se folosesc sub forma de
comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si al varicelor, actiune antitumorala (stopeaza evolutia
si proliferarea celulelor canceroase la nivelul ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza
lactatia, scade nivelul colesterolului sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul
zaharat de tip II.

Indicatii terapeutice si utilizari: hepatite cronice, ciroze, insuficiente hepatice, protejeaza ficatul de
efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in intoxicatii accidentale cu ciuperci otravitoare : Amanita
Phaloides (alfa- amanitina si faloidina), adjuvant in intoxicatii cu diverse substante toxice
(medicamente hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon), adjuvant in alcoolism (diminua
efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul), digestie dificila, constipatie,
hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase
hepatice, ale colonului, prostatei, cancerului ovarian, de san, de piele), in tratarea bolilor de piele in
general (psoriazis,vitiligo),deficite imune, hiperolesterolemie.

Alte utilizari :

Medicina veterinara:
 uz intern: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor, afectiunilor renale, diareelor.

Cosmetica:
 pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor; efect antiseptic.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:

 este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat si alaptarii;
 foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice;
 hipertensiune arteriala (cu valori mari);
 s-au observat – in cazuri rare – usoare efecte laxative;
 dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familiei Asteraceae);
 in gravitate si lactatie.

Produse :
 ceai, pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea grasimilor. Este, conform
parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat
flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv,
formele de administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare;

 Pulberea este indicata in principal pentru persoanele cu o constitutie robusta sau chiar obeze, care au
foarte mult umed-uleios in structura, ciroza hepatica; Extractul hidroalcoolic (tinctura) : in veruci
(negi), papiloame si alte excrescente virusale. Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca
acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice;

 infuzia combinata: Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate in Statele Unite au aratat ca
flavonoidele din compozitia semintelor de armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, icter,
insuficienta hepatica , otravire cu ciuperci toxice. Cum arata si numele, combina extractia la rece cu cea
la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active;

 cataplasma: este indicata a se folosi de catre bolnavii de psoriazis. Acelasi procedeu de aplicare a
cataplasmelor este recomandata in tratarea cancerului de piele, in care se recomanda aplicarea unei
cataplasme la doua zile, pe zona afectata;

 maceratul la rece se indica in special persoanelor hiperexcitabile care sunt mai mereu furioase si care
gasesc ceva in neregula in orice.

Bibliografie
1. Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie MedPlaNet

Referat intocmit de MANOLACHI SIMONA CĂTĂLINA, anul I, AMF.

 Flori de tei (Tilia miqueliana)

Teiul, sauTilia, estegenulce cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate ale
emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversității speciilor este găsită), Europa și estul Americii
de Nord.
Speciile de Tilia constau în copaci foioși, ajungând de la 20 la 40 m înălțime, cu frunze străbătute de
nervuri și anvergura de 6-20 cm și flori cu sămânță dicotiledonată. Numărul exact de specii este incert
deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbăticie cât și cultivate.
Este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă.
Frunzele
Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri
proeminente. teiul este un arbore cu flori
Florile
Florile, în număr de 2–10 pe ram, uneori și mai multe, sunt alb-gălbui, plăcut mirositoare, așezate pe un
peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă,
de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5
petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Sunt des folosite la prepararea infuziilor de ceai. Avand
o actiune usor deprimanta asupra sistemului nervos central,ceaiul din flori de tei poate fi utilizat in
scopuri t
Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici.
Plantă medicinală - Prepararea si administrarea florilor de tei

Compozitie chimica:
Florile conțin 0,02-0,1% ulei volatil constituit din 1,8 cineol, linalool, camfor, carvonă, geraniol, timol,
carvacrol, alături de sescviterpenele farnesol, β-cariofilen, cariofilenoxid și compușii aromatici anetol și
anisol.
Un alt grup de principii active îl reprezintă flavonoidele, care se găsesc până la 1 % sub formă de
glicozide flavonice derivate de la cvercetol (rutozidă, hiperozidă, cvercitrină, izocvercitrină), kemferol
(astragalină și tilirozida, 6″-p-cumaroilesterul astragalinei).
Drept principiu activ important sunt considerate polizaharidele mucilaginoase (3%), din punct de
vedere chimic arabino-4-galactani a căror catenă principală este constituită din unități de β-D-galactoză
legate 1-4. Alături de acestea, florile și bracteile mai conțin acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic,
clorogenic, p-cumaric), leucoantociani și până la 2% taninuri galice și catehice.

Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere
prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva
minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi.
Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi,
cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum
6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12
grame pe zi.

Infuzia fierbinte
Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul,
precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a
doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze
si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

Infuzia combinata
Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea
principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o
jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar
pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute,
dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de
masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.
Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci
de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide
borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza
in sticlute mici, inchise la culoare.
 Băi terapeutice
Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de
dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se
mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in
cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect
somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Acțiune terapeutică

Tratamente interne
• Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul
ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele
tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul
anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca
administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul
animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de
tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2
saptamani de pauza.
• Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate
o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv
persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor
tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).
• Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat
inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un
mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de
tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-
vigilenta, care alunga prompt somnul.
• Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile
pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul
unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de
picaturi de tinctura de tei pe zi.
• Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are
efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate
declansa reflexul vomitiv - un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui
reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.
• Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de
patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect
vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ,
 eliminand surplusul de apa din organism.
• Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va
duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.
• Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din
Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un
efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea
cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate
acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la
vindecare.
• Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc
senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii
active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile
respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.
• Bronsita cronica si acuta - se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante,
diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii
si combate accesele de febra.
• Adjuvant in retentia de lichide - se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la
un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei
amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si
bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei
si a nefritei.
• Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres - se face o infuzie combinata (dupa
reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi
un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba
reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.
• Gastrita - durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe
de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza
mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele
de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma
mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat,
impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.
• Adjuvant in hepatita de tip B si C - un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca
principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice,
combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea
hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se
recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani,
urmate de alte patru saptamani de pauza.
• Dureri articulare in artrita - un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub
 conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai
ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile
de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata
de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.
• Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei
cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie
combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea
(apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta
de florile acestei specii de tei.

Tratamente externe
• Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice
Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand
tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc:
tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte
interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut
minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zane-flori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si
in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau
folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
• Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul
pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta
incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
• Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se
pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi.
Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.
• Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de
tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa
fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie
combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.

Cosmetică
• Cearcanele - se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de
tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
• Ten iritat - se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte,
vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe
locurile afectate.
• Prospetimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor.
Leac taranesc
Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra
ulcerului stomacal, a flatulentei, constipatiei dar si a tratamentul tulburărilor gastrointestinale, iar extern în
ulcerele de gambă. Prin macerarea prelungită (8-12 ore) a lemnului de tei se obține un extract mucilaginos
care se folosește sub formă de comprese în tratarea rănilor și inflamațiilor dermice, având rol emolient. Se
administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei

Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in
caz contrar putand aparea insomnia. Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a
pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor
insarcinate. Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.

Bibliografie

1.Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie MedPlaNet

Referat intocmit de MANOLACHI SIMONA CĂTĂLINA, anul I, AMF.

 Cruşin (Rhamnus frangula)

Cruşinul intră în compoziţia multor produse fitoterapeutice şi ceaiuri medicinale şi este cunoscut pentru
efectul său laxativ. Studiile făcute în ultimii ani însă au pus derivaţii antracenici care îi conferă
cruşinului acest efect de purgaţie în legătură cu favorizarea evoluţiei cancerului de colon şi a celui
rectal.
Preparatele din cruşin au efecte laxative datorită derivaţilor antracenici pe care îi conţin. Aceştia cresc
motilitatea colonului, stimulând contracţiile intestinale. În „Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de
la A la Z“, doctorul fitoterapeut Ovidiu Bojor recomandă ca scoarţa de cruşin să nu fie utilizată în stare
proaspătă, ci doar după ce a fost lăsată la uscat timp de un an sau a fost supusă unui şoc termic la 100
de grade Celsius, timp de 15 minute, înainte de uscare.
Utilizarea trebuie limitată la 7 zile pe lună Potrivit autorului, cercetările din ultimii 10-15 ani au
demostrat că toate purgativele care conţin derivaţi antracenici favorizează evoluţia cancerului de colon
şi a celui rectal. Astfel, atât decoctul de coajă de cruşin, cât şi celelalte produse fitoterapeutice care
conţin cruşin nu trebuie utilizate mai mult de 7 zile pe lună şi atunci numai în cazul constipaţiilor
grave.
Produsele pe bază de cruşin sunt contraindicate în obstrucţiile intestinale, în inflamaţiile intestinale
acute, în colitele ulceroase, în boala Crohn, în colitele ulceroase, în apendicite şi în durerile abdominale
de origine necunoscută. Interdicţie au şi copiii sub 12 ani, femeile gravid şi cele care alăptează.
Alternativ, în constipaţie se folosesc seminţe de in, ulei de parafină pentru uz intern şi pâine graham.
Cum se prepară un decoct 1-2 linguriţe de coajă mărunţită care se opăreşte cu o cană de apă fierbinte.
Se lasă la răcit o jumătate de oră apoi se fierbe la foc mic 15-20 de minute, completând mereu apa care
se evaporă. O cană din acest decoct se bea înainte de culcare, îndulcită cu miere.
Scoarţa de cruşin conţine glicozide antrachinonice, ca de exemplu glucofrangulozida şi frangulozida.
Acestea se formeazã printr-o reacţie de oxidare prin care compuşii antranolici, din produsul proaspãt,
se transformã în compuşi antrachinonici derivaţi.
Alte substanţe prezente în scoarţa de cruşin sunt principiile amare,mucilagii, saponine, rãşini, sitosterol,
flavone şi alcaloizi peptidici (frangulina şi franganina).

Acţiune
Substanţele active din scoarţã imprimã produselor medicinale din cruşin o acţiune laxativã, purgativã,
colagogã, antivirală şi colereticã.Efectul laxativ/purgativ se instaleazã lent, dupã 8-10 ore de la
administrare şi este diferenţiat în funcţie de dozã.La doze mai mici efectul este mai blând, pe când la
doze mai mari efectul este mai intens. S-a constatat cã principiile active purificate au o acţiune
relaxantã asupra musculaturii intestinale, în timp ce extractele totale mãresc peristaltismul intestinal.

Indicaţii terapeutice

Scoarţa de cruşin îşi gãseşte utilitatea în fitoterapia constipaţiei şi a disfuncţiilor hepato-biliare însoţite
de constipaţie.Decoctul frecat pe gingii poate vindeca gingivita; aplicat pe scalp, elimină
păduchii.Extractul de cruşin pare să inhibe dezvoltarea tumorilor.

Administrare:

Decoctul se preparã din 1 linguriţã de coajã mãrunţitã peste care se toarnã 1 canã de apã clocotitã şi se
lasã acoperit timp de 15-20 de minute.Se fierbe 15 minute la foc scãzut. Se bea cãlduţ seara, înainte de
culcare. Dacã este nevoie, se poate mãri doza, dar numai treptat.Se poate administra şi sub formã de
pulbere în dozã de 1-2 vârfuri de cuţit, seara, înainte de culcare.

Precauţii şi contraindicaţii

Deoarece preparatele din cruşin pot interacţiona cu anumite medicamente, printre care anumiţi
corticosteroizi şi antiaritmici, este bine să cereţi sfatul unui specialist în medicina plantelor, înainte de a
le folosi.
Scoarţa proaspătă este toxică - a nu se utiliza.
Evitaţi cruşinul în sarcină şi alăptare.
A nu se administra copiilor sub 15 ani.
Consultaţi un specialist înainte de a consuma cruşin.
Supradoza poate produce convulsii.
Preparatele din scoarţã de cruşin nu se administreazã mai mult de 7 zile pe lunã.

Bibliografie

1.Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie MedPlaNet

Referat intocmit de MANOLACHI SIMONA CĂTĂLINA, anul I, AMF.