Yontef, G.

(1993) Awareness, Dialogue, and Process

- Traducere p 123 – 176 -
Introducere (p 123)
Gestalt terapia este o terapie fenomenologic-existenţială fondată de Frederik (Fritz) şi Laura Perls
prin anii '40. Ea îi învaţă pe terapeuţi şi pacienţi metoda fenomenologică a stării de awareness
(prezenţă, atenţie extinsă, conştiinţă extinsă), în care a percepe, a simţi şi a acţiona sunt distincte de
a interpreta şi a te eschiva în atitudini preexistente. Explicaţiile şi interpretările sunt considerate mai
puţin valide decât ceea ce este perceput şi simţit direct. În Gestalt terapie, pacientul şi terapeutul
dialoghează, adică îşi comunică fiecare perspectiva lui fenomenologică. Diferenţele dintre
perspective devin ţinta experimentării şi a dialogului continuu. Scopul pentru clienţi este de a deveni
conştienţi de ceea ce fac, de cum fac un anumit lucru, de cum se pot schimba şi totodată de a învăţa
să se accepte şi să se valorizeze pe ei înşişi.
Gestalt-terapia se axează mai mult pe proces (ce se întâmplă) decât pe conţinut (ce s-a discutat).
Accentul se pune mai degrabă pe ce s-a făcut, gândit şi simţit într-un anumit moment decât pe ceea
ce a fost, ar fi putut să fie sau ar fi trebuit să fie.

Concepte de bază

Perspectiva fenomenologică
Fenomenologia este disciplina care îi ajută pe oameni să se dezbare de modul lor obişnuit de a
gândi, astfel încât să poată face diferenţa între ceea ce este perceput şi simţit de fapt în situaţia
curentă şi ceea ce reprezintă un reziduu din trecut (Idhe, 1977). O explorare gestaltistă respectă,
utilizează şi clarifică percepţia “naivă”, imediată, “nealterată de învăţare” (Wertheimer, 1945, p.
331). Gestalt-terapia tratează ceea ce este simţit “subiectiv” în prezent, precum şi ceea ce este
observat “obiectiv”, ca fiind date reale importante. Aceasta contrastează cu abordările care consideră
ceea ce pacientul experimentează ca fiind “doar o aparenţă” şi care folosesc interpretarea pentru a
găsi “adevăratul înţeles”. Phenomenology is a discipline that helps people stand aside from their
usual way of thinking so that they can tell the difference between what is actually being perceived
and felt in the current situation and what is residue from the past (Idhe, 1977). A Gestalt exploration
respects, uses and clarifies immediate, "naive" perception "undebauched by learning" (Wertheimer,
1945, p. 331). Gestalt therapy treats what is "subjectively" felt in the present, as well as what is
"objectively" observed, as real and important data. This contrasts with approaches that treat what the
patient experiences as "mere appearances" and uses interpretation to find "real meaning."

Scopul explorării fenomenologice din Gestalt este starea de awareness (conştiinţă extinsă /atenţie
extinsă / prezenţă în aici şi acum) sau sau obţinerea unei înţelegeri imediate profunde (insight).
“Înţelegerea imediată profundă (insight) reprezintă o structurare a câmpului perceptiv în aşa fel încât
realităţile semnificative apar ca fiind evidente; este o formare a unui gestalt în care factorii relevanţi
se plasează fiecare la locul său, respectând întregul.” (fall into place with respect to the whole")
(Heidbreder, 1933, p. 355). În Gestalt-terapie insight-ul reprezintă înţelegerea clară a structurii
situaţiei studiate.
The goal of Gestalt phenomenological exploration is awareness, or insight. "Insight is a patterning
of the perceptual field in such a way that the significant realities are apparent; it is the formation of a
gestalt in which the relevant factors fall into place with respect to the whole" (Heidbreder, 1933, p.
1
355). In Gestalt therapy insight is clear understanding of the structure of the situation being studied.

Starea de prezenţă sau atenţie extinsă (awareness) fără o explorare sistematică de obicei nu este
suficientă pentru a dezvolta înţelegerea profundă insight-ul. De aceea, Gestalt-terapia foloseşte
atenţia focalizată şi experimentarea pentru a ajunge la înţelegere profundă (insight). Modul în care
obţinem starea de prezenţă / atenţie extinsă este crucial pentru orice investigaţie fenomenologică.
Fenomenologul nu studiază numai conştientizarea personală ci şi procesul conştientizării în sine.
Pacientul învaţă cum să devină conştient de conştientizare. Modul în care terapeutul şi pacientul
experimentează relaţia lor este de maximă importanţă în Gestalt terapie (Yontef, 1976, 1982, 1983).
Awareness without systematic exploration is not ordinarily sufficient to develop insight. Therefore,
Gestalt therapy uses focused awareness and experimentation to achieve insight. How one becomes
aware is crucial to any phenomenological investigation. The phenomenologist studies not only
personal awareness but also the awareness process itself. The patient is to learn how to become
aware of awareness. How the therapist and the patient experience their relationship is of special
concern in Gestalt therapy (Yontef, 1976, 1982, 1983).

Teoria câmpului
Viziunea ştiinţifică asupra lumii care stă la baza perspectivei fenomenologice gestaltiste este teoria
câmpului. Teoria câmpului este o metodă de explorare care descrie câmpul global din care face parte
evenimentul în momentul prezent, mai curând decât să analizeze evenimentul în termenii categoriei
din care acesta face parte prin “natura” sa (ex. clasificarea aristoteliană) sau pornind de la o secvenţă
neliniară, istorică de tip cauză-efect (ex.mecanica newtoniană).The scientific world view that
underlies the Gestalt phenomenological perspective is field theory. Field theory is a method of
exploring that describes the whole field of which the event is currently a part rather than analyzing
the event in terms of a class to which it belongs by its "nature" (e.g., Aristotelian classification) or a
unilinear, historical, cause-effect sequence (e.g., Newtonian mechanics).
Câmpul este un întreg în care părţile se află în relaţii nemijlocite şi reacţionează una faţă de cealaltă,
şi nici o componentă nu rămâne neinfluenţată de ceea ce se întâmplă într-o altă zonă a câmpului.
“Câmpul” înlocuieşte noţiunea de particule izolate, separate. Persoana aflată în contextul său de
viaţă constituie un câmp. The field is a whole in which the parts are in immediate relationship and
responsive to each other and no part is uninfluenced by what goes on elsewhere in the field. The
field replaces the notion of discrete, isolated particles. The person in his or her life space constitutes
a field
În teoria câmpului nici o acţiune nu este izolata; adică, ceea are efect trebuie să se refere şi la ceea ce
este afectat în timp şi spaţiu; terapeuţii lucrează aici şi acum şi sunt atenţi la modul în care ceea ce se
întâmplă aici şi acum este afectat de rămăşiţe din trecut, cum ar fi postura corporală, obiceiurile sau
credinţele. In field theory no action is at a distance; that is, what has effect must touch that which is
affected in time and space. Gestalt therapists work in the here and now and are sensitive to how the
here and now includes residues of the past, such as body posture, habits, and beliefs.

Câmpul fenomenologic este definit de observator şi capătă sens numai atunci când este cunoscut
cadrul de referinţă al observatorului. Observatorul este indispensabil întrucât ceea ce este văzut este
cumva o funcţie a modului şi a momentului în care se observă. The phenomenological field is
defined by the observer and is meaningful only when one knows the frame of reference of the
2
observer. The observer is necessary because what one sees is somewhat a function of how and when
one looks.

Abordările din perspectiva câmpului sunt mai mult descriptive decât interpretative, specultive sau
clasificatorii. Accentul cade pe observarea, descrierea şi explicarea structurii exacte a ceea ce este
studiat. În Gestalt-terapie, datele inaccesibile observaţiei directe a terapeutului sunt studiate prin
focalizare fenomenologică, experimentare, prin ceea ce raporteaza participanţii şi prin dialog.
(Yontef, 1982, 1983). Field approaches are descriptive rather than speculative, interpretive, or
classificatory. The emphasis is on observing, describing, and explicating the exact structure of
whatever is being studied. In Gestalt therapy, data unavailable to direct observation by the therapist
are studied by phenomenological focusing, experimenting, reporting of participants, and dialogue
(Yontef, 1982, 1983).

Perspectiva existenţialistă
Existenţialismul se bazează pe metoda fenomenologică. Fenomenologii existenţialişti se focalizeaza
pe existenţa umana, pe relaţiile cu celalalt, bucurii şi suferinţe, etc, aşa cum sunt ele trăite direct.
Existentialism is based on the phenomenological method. Existential phenomenologists focus on
people's existence, relations with each other, joys and suffering, etc., as directly experienced.
Majoritatea oamenilor operează într-un context de gândire convenţională care camuflează sau evită
cunoaşterea lumii aşa cum este. Aceasta este în mod special adevărat pentru relaţiile noastre în lume
şi alegerile noastre. Decepţia de sine este baza inautenticităţii: viata care nu este bazată pe adevarul
despre noi înşine în lume duce la sentimente de frică, vinovăţie şi angoasă. Gestalt-terapia oferă un
mod de a fi autentic, plin de sens şi responsabil faţă de noi înşine. Devenind conştienţi, prezenţi,
devenim capabili să aleagem şi/sau să ne organizăm propria existenţă într-o manieră plină de sens.
(Jacobs, 1978; Yontef, 1982, 1983). Most people operate in an unstated context of conventional
thought that obscures or avoids acknowledging how the world is. This is especially true of one's
relations in the world and one's choices. Self-deception is the basis of inauthenticity: living that is
not based on the truth of oneself in the world leads to feelings of dread, guilt and anxiety. Gestalt
therapy provides a way of being authentic and meaningfully responsible for oneself. By becoming
aware, one becomes able to choose and/or organize one's own existence in a meaningful manner
(Jacobs, 1978; Yontef, 1982, 1983).

Viziunea existenţială arată că oamenii se reconstruiesc şi se descoperă pe ei înşişi fără încetare. Nu

există o esenţă a naturii umane care să poată fi descoperită “odată pentru totdeauna”. Întotdeauna
există orizonturi noi, probleme noi şi oportunităţi noi. The existential view holds that people are
endlessly remaking or discovering themselves. There is no essence of human nature to be discovered
"once and for all." There are always new horizons, new problems and new opportunities.

Dialogul
Relaţia dintre terapeut şi client este cel mai important aspect al psihoterapiei. Dialogul existenţial
este o parte importanta din metodologia gestalt terapiei şi e o manifestare a perspectivei existenţiale
asupra relaţiilor. The relationship between the therapist and the client is the most important aspect of
psychotherapy. Existential dialogue is an essential part of Gestalt therapy's methodology and is a
manifestation of the existential perspective on relationship.
3
Relaţiile se dezvoltă prin contact. Oamenii cresc şi îşi formează identităţile prin contact. Contactul
este experimentarea frontierei dintre “eu” şi “non-eu”. Este experienta interacţiunii cu non-eul,
menţinând totodată o identitate0 de sine separată de non-eu. Martin Buber afirmă că persoana (eu)
are sens doar în relaţie cu ceilalţi, în dialogul Eu-Tu sau în contactul manipulativ Eu-Obiect. Gestalt-
terapeuţii preferă să experimenteze împreună cu pacientul în cadrul dialogului decât să utilizeze
manipularea terapeutică (“Eu-Obiect”). Relationship grows out of contact. Through contact people
grow and form identities. Contact is the experience of boundary between "me" and "not-me." It is
the experience of interacting with the not-me while maintaining a self-identity separate from the not-
me. Martin Buber states that the person ("I") has meaning only in relation to others, in the I-Thou
dialogue or in I-It manipulative contact. Gestalt therapists prefer experiencing the patient in dialogue
to using therapeutic manipulation (I-It).
Gestalt-terapia îi ajută pe clienţi să-şi dezvolte propriul suport necesar pentru contactul dorit sau
retragere (L. Perls, 1976,1978). Suportul se referă la orice face posibil contactul sau retragerea:
energie, suport corporal, respiraţie, informaţie, grijă faţă de celălalt, limbaj ş.a.m.d. Suportul
mobilizează resursele pentru contact sau retragere. De exemplu, pentru a suporta excitaţia care
însoţeşte contactul, persoana trebuie să inspire suficient oxigen. Gestalt therapy helps clients
develop their own support for desired contact or withdrawal (L. Perls, 1976, 1978). Support refers to
anything that makes contact or withdrawal possible: energy, body support, breathing, information,
concern for others, language, and so forth. Support mobilizes resources for contact or withdrawal.
For example, to support the excitement accompanying contact, a person must take in enough
oxygen.
Gestalt-terapeutul lucrează angajându-se în dialog, mai degrabă decât manipulând pacientul către un
anumit obiectiv terapeutic. Un astfel de contact se realizează prin îngrijire directă (neocolită,
sinceră), căldură, acceptare şi auto-responsabilizare. Când terapeutul direcţionează pacienţii către un
anumit scop, aceştia din urmă nu pot fi responsabili pentru propria creştere şi pentru propriul sprijin.
Dialogul se bazează pe experimentarea celuilalt aşa cum este el/ea de fapt şi pe manifestarea
autentică a propriei fiinţe, prin împărtăşirea stării de prezenţă totală propusă de metoda
fenomenologică. Gestalt-terapeutul explică ce vrea să spună şi îl încurajează pe pacient să facă
acelaşi lucru. Dialogul gestaltist este un produs al autenticităţii şi al responsabilităţii. The Gestalt
therapist works by engaging in dialogue rather than by manipulating the patient toward some
therapeutic goal. Such contact is marked by straightforward caring, warmth, acceptance and self-
responsibility. When therapists move patients toward some goal, the patients cannot be in charge of
their own growth and self-support. Dialogue is based on experiencing the other person as he or she
really is and showing the true self, sharing phenomenological awareness. The Gestalt therapist says
what he or she means and encourages the patient to do the same. Gestalt dialogue embodies
authenticity and responsibility.
Relaţia terapeutică în Gestalt-terapie evidenţiază patru caracteristici ale dialogului: The therapeutic
relationship in Gestalt therapy emphasizes four characteristics of dialogue:
1. Conţinerea: Aceasta se referă la a ne plasa pe noi înşine cât mai deplin posibil în experienţa
celuilalt fără a judeca, analiza sau interpreta, păstrându-ne totodată sentimentul propriei prezenţe
autonome, separate. Aceasta constituie o aplicaţie existenţială şi interpersonală a încrederii
fenomenologice în experienţa imediată. Conţinerea oferă un mediu securizant pentru travaliul
fenomenologic al pacientului, şi prin comunicarea şi înţelegerea experienţei acestuia ajută la
clarificarea conştiinţei de sine a pacientului. This is putting oneself as fully as possible into the
experience of the other without judging, analyzing or interpreting while simultaneously retaining a
4
sense of one's separate, autonomous presence. This is an existential and interpersonal application of
the phenomenological trust in immediate experience. Inclusion provides an environment of safety
for the patient's phenomenological work and, by communicating an understanding of the patient's
experience, helps sharpen the patient's self-awareness.
2. Prezenţa. Gestalt-terapeutul se exprimă faţa de pacient. În mod regulat, judicios şi cu
discernământ, el exprimă obsevaţii, preferinţe, sentimente, experienţe personale şi gânduri. Astfel,
terapeutul îşi împărtăşeşte perspectiva, modelând relatarea fenomenologică, ceea ce îl ajută pe
pacient să înveţe aibă încredere şi să folosească experienţa imediată pentru a creşte starea de
prezenţă / atenţie extinsă. Dacă terapetul se se sprijină pe interpretări derivate din teorie mai degrabă
decât pe prezenţa personală, el conduce pacientul în direcţia folosirii unor intrumente care nu provin
din experienţa sa imediată pentru a creşte nivelul stării de prezenţă. În Gestalt-terapie terapeutul nu
trebuie să-şi folosească prezenţa pentru a manipula pacientul conform unor scopuri prestabilite, ci
mai degrabă îi încurajează pe pacienţi să se echilibreze în mod autonom. The Gestalt therapist
expresses herself to the patient. Regularly, judiciously, and with discrimination she expresses
observations, preferences, feelings, personal experience and thoughts. Thus, the therapist shares her
perspective by modeling phenomenological reporting, which aids the patient's learning about trust
and use of immediate experience to raise awareness. If the therapist relies on theory-derived
interpretation, rather than personal presence, she leads the patient into relying on phenomena not in
his own immediate experience as the tool for raising awareness. In Gestalt therapy the therapist does
not use presence to manipulate the patient to conform to preestablished goals, but rather encourages
patients to regulate themselves autonomously.
3. Angajarea în dialog. Contactul înseamnă mai mult decât ceea ce doi oameni fac unul faţă de
celălalt. Contactul e ceva care se întâmplă între oameni, ceva ce apare din interacţiunea lor. Gestalt-
terapeutul se dedică acestui proces interpersonal. Aceasta înseamnă mai degrabă a permite
contactului să se întâmple, decât a manipula, a face contactul şi a controla rezultatele. Contact is
more than something two people do to each other. Contact is something that happens between
people, something that arises from the interaction between them. The Gestalt therapist surrenders
herself to this interpersonal process. This is allowing contact to happen rather than manipulating,
making contact, and controlling the outcome.
4. Dialogul este trăit. Dialogul este mai curând ceva făcut decât ceva despre care se discută.
Termenul “trăit” se referă la iminenţa acţiunii şi la emoţia care o precedă. Dialogul se poate realiza
prin dans, cântec, cuvinte sau prin orice altă modalitate prin care se exprimă şi se dinamizează
schimbul de energie dintre participanţi. O contribuţie importantă a Gestalt-terapiei la
experimentarea fenomenologică este extinderea parametrilor prin includerea explicării experienţei
folosind exprimarea non-verbală. Totuşi, interacţiunea este limitată de etică, de gradul de adecvare,
de sarcina terapeutică, etc. Dialogue is something done rather than talked about. "Lived" emphasizes
the excitement and immediacy of doing. The mode of dialogue can be dancing, song, words, or any
modality that expresses and moves the energy between or among the participants. An important
contribution of Gestalt therapy to phenomenological experimentation is enlarging the parameters to
include explication of experience by nonverbal expressions. However, the interaction is limited by
ethics, appropriateness, therapeutic task, and so on.

Alte sisteme

5
Yontef observă că:
Distincţia teoretică dintre Gestalt-terapie, modificare comportamentală şi psihanaliză
este clară. În cazul modificării comportamentale, comportamentul pacientului este
schimbat direct prin manipularea stimulilor din mediu de către terapeut. Conform
teoriei psihanalitice, comportamentul pacientului este determinat de motivaţii
inconştiente care devin manifeste în relaţia de transfer. Prin analizarea transferului,
refularea este invalidată şi ceea ce era inconştient devine conştient. În Gestalt-terapie
pacientul învaţă să-şi folosească la maxim simţurile interne şi externe pentru a deveni
responsabil de sine şi pentru a se auto-susţine. Gestalt-terapia ajută pacientul să
regăsească cheia propriei stări/condiţii/dispoziţii şi să fie prezent în procesul de
conştientizare. Modificarea comportamentală condiţionează prin controlul stimulilor,
psihanaliza vindecă prin discutarea şi descoperirea cauzelor tulburării mintale sau a
problemei, iar Gestalt-terapia determină auto-realizarea prin experimente realizate
aici-şi-acum şi prin direcţionarea conştientizării (awareness) (1969, pp. 33-34)
The theoretical distinction between Gestalt therapy, behavior modification and
psychoanalysis is clear. In behavior modification, the patient's behavior is directly
changed by the therapist's manipulation of environmental stimuli. In psychoanalytic
theory, behavior is caused by unconscious motivation which becomes manifest in the
transference relationship. By analyzing the transference the repression is lifted, the
unconscious becomes conscious. In Gestalt therapy the patient learns to fully use his
internal and external senses so he can be self-responsible and self-supportive. Gestalt
therapy helps the patient regain the key to this state, the awareness of the process of
awareness. Behavior modification conditions using stimulus control, psychoanalysis
cures by talking about and discovering the cause of mental illness ăthe problemî, and
Gestalt therapy brings self-realization through here-and-now experiments in directed
awareness.
Modificarea comportmanentală şi alte terapii care încearcă iniţial să controleze simptomele (cum
sunt chimioterapia, ECT, hipnoza, etc) se diferenţiază de Gestalt-terapie şi de terapiile
psihodinamice prin aceea că sistemele din urmă au în vedere schimbarea prin determinarea iniţială a
pacientului să înveţe să se înţeleagă pe sine şi propria funcţionare în lume prin insight. Behavior
modification and other therapies that primarily try to direct control over symptoms (for example,
chemotherapy, ECT, hypnosis, etc.) contrast with both Gestalt therapy and psychodynamic therapies
in that the latter systems foster change primarily by the patient's learning to understand himself or
herself in the world through insight.
Metodologia gestaltistă şi terapia psihodinamică folosesc o relaţie de acceptare şi folosesc o
tehnologie care ajută pacientul să se schimbe prin intermediul înţelegerii cognitive şi emoţionale a
propriei persoane. În psihanaliză comportamentul principal al pacientului este asociaţia liberă;
principalul instrument al analistului este interpretarea. Pentru a încuraja transferul, analistul îşi reţine
orice exprimare directă a trăirilor (nu există afirmaţii care să conţină cuvântul “eu”), practicând
“Regula Abstinenţei”; acest lucru înseamnă că terapeutul nu gratifică nici o dorinţă a pacientului.
Această abordare este valabilă pentru toate şcolile de psihodinamică: cea clasică, şcoala relaţiilor de
obiect, şcoala de psihologie a Eului, şcoala kohutiană sau jungiană. Terapeutul de orientare
psihodinamică se izolează pe sine pentru a încuraja o relaţie bazată în mod explicit pe transfer (şi nu
atât pe contact).
The methodology of Gestalt and psychodynamic therapy uses an accepting relationship and a
technology to help the patient change via emotional and cognitive self-understanding. In
6
psychoanalysis the basic patient behavior is free association; the chief tool of the analyst is
interpretation. To encourage transference, the analyst withholds any direct expression of personhood
(no "I" statements) and practices the "Rule of Abstinence"; that is, the therapist does not gratify any
of the patient's wishes. This approach is true of all psychodynamic schools: classical, object
relations, ego psychological, Kohutian, Jungian. The psychodynamic therapist isolates his or her
person in order to encourage a relationship based explicitly on transference (rather than contact).
Gestalt-terapia urmăreşte să înţelegă situaţia prin intermediul prezenţei active, vindecătoare a
terapeutului şi a clientului într-o relaţie bazată pe un contact autentic. Transferul este explorat şi
lucrat pe măsură ce se prefigurează, dar nu este încurajat de “Gestalt-terapie (Polster, 1968).
Aspectele caracteriologice sunt abordate explicit în Gestalt-terapie prin intermediul dialogului şi al
metodei fenomenologice. Gestalt therapy works for understanding by using the active, healing
presence of the therapist and the patient in a relationship based on true contact. Transference,
explored and worked through as it arises, is not encouraged by the Gestalt therapist (Polster, 1968).
Characterological issues are explicitly dealt with in Gestalt therapy via the dialogic and
phenomenological method.
In Gestalt-terapie se foloseşte în mod activ experienţa imediată a pacientului. Asocierea liberă în
timp ce se aşteaptă pasiv interpretarea terapeutului şi eventuala schimbare produsă de aceasta, este
înlocuită cu lucrul cu un pacient văzut ca un colaborator care trebuie să înveţe să se vindece singur.
Pacientul “lucrează” mai curând decât să asocieze liber. O întebare frecvent întâlnită în Gestalt-
terapie este “Ce pot face pentru a rezolva problema ?” şi deseori există un răspuns. De exemplu,
unui cuplu cu dificultăţi sexuale I se poate cere să exerseze concentrarea simţurilor (sensate
focusing?). In Gestalt therapy the immediate experience of the patient is actively used. Rather than
free associate while passively awaiting the therapist's interpretation and subsequent change, the
patient is seen as a collaborator who is to learn how to self-heal. The patient "works" rather than free
associates. "What can I do to work on this?" is a frequent question in Gestalt therapy and frequently
there is an answer. For example, a couple with sexual difficulties might be asked to practice sensate
focusing.
Mai mult decât orice altă terapie, Gestalt-terapia accentuează faptul că tot ceea ce există se află aici
şi acum şi că experienţa este mai sigură decât interpretarea. Pacientul este învăţat să facă diferenţa
între a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat acum cinci minute (sau noaptea trecută, sau acum 20 de
ani), şi a experimenta ceea ce se întâmplă acum. More than any other therapy, Gestalt therapy
emphasizes that whatever exists is here and now and that experience is more reliable than
interpretation. The patient is taught the difference between talking about what occurred five minutes
ago (or last night or 20 years ago) and experiencing what is now.
Applebaum, un psihanalist, observa că:
În Gestalt-terapie pacientul învaţă rapid să facă diferenţa între idei şi ideaţie, între
soluţiile obsesionale învechite şi gândurile noi, între relatarea unei experienţe şi
relatarea unei relatări. Obiectivul gestaltist al experimentării continue şi al insight-
ului care survine pe măsură ce se prefigurează Gestaltul, este mai prolific decât
insightul propus de terapeut şi chiar ajută pacientul, iar terapeutul subliniază şi
menţine aceste diferenţe importante. (1976, p. 757). In Gestalt therapy the patient
quickly learns to make the discrimination between ideas and ideation, between well-
worn obsessional pathways and new thoughts, between a statement of experience and
a statement of a statement. The Gestalt goal of pursuing experience and insight which
emerges as the Gestalt emerges is more potent than insight given by the therapist,

7
 does help the patient and the therapist draw and maintain these important distinctions.
(1976, p. 757)
Terapii cum ar fi modificarea comportamentală, terapia realităţii şi terapia raţional-emotivă nu
lucrează îndeajuns cu experienţa pacientului încât să ajungă la acest rezultat. În terapia rogersiană,
pasivitatea impusă terapeutului diminuează mult din forţa terapiei de învăţa pacientul să facă aceste
diferenţe. Therapies such as behavior modification, reality therapy and rational emotive therapy do
not work with the patient's experience enough to do this. In Rogerian therapy the passivity imposed
on the therapist severely narrows the range or power of the therapy to teach these distinctions.
Majoritatea sistemelor terapeutice încurajează intelectualizarea: discutarea caracterului iraţional al
credinţelor pacientului, discutarea schimbărilor comportamentale pe care terapeutul crede că ar
trebui să le facă pacientul, şi aşa mai departe. În metodologia Gestalt terapiei se folosesc tehnici
active ce clarifică experienţa. Gestalt-terapeuţii vor face deseori experimente, încercând ceva nou în
timpul şedinţei de terapie. Contrar majorităţii terapiilor, în Gestalt-terapie procesul descoperirii prin
experimentare este chiar scopul vizat, primând în faţa sentimentelor, a ideilor sau a conţinutului. The
practice of most therapy systems encourages intellectualizing: talking about the irrationality of
patient beliefs, talking about the behavior changes the therapist believes that the patient should
make, and so forth. The Gestalt therapy methodology utilizes active techniques that clarify
experience. Gestalt therapists will often experiment by trying something new in the therapy hour.
Unlike most other therapies, in Gestalt therapy the process of discovery through experimentation is
the end point rather than the feeling or idea or content.
Psihanalistul nu poate folosi decât interpretarea. Rogersianul poate doar reflecta şi clarifica. Gestalt-
terapeuţii pot folosi orice tehnică sau metodă, atâta timp cât: a) sunt folosite în scopul sporirii
gradului de conştientizare (awareness); b) reies din dialog şi din demersul fenomenologic; c) se
încadrează în sistemul etic al practicii terapeutice. The psychoanalyst can only use interpretation.
The Rogerian can only reflect and clarify. Gestalt therapists may use any techniques or methods as
long as (a) they are aimed toward increasing awareness, (b) they emerge out of dialogue and
phenomenologic work, and (c) they are within the parameters of ethical practice.
Puterea şi responsabilitatea prezentului se află în mâinile pacientului. În trecut, pacientul s-a aflat în
interacţiune psihologică cu mediul şi deci nu a fost doar un receptor pasiv al traumei. Astfel, părinţii
I-au transmis probabil mesaje care să-l facă să se simtă ruşinat, însă el a fost cel care a “înghiţit”
aceste mesaje şi apoi s-a auto-culpabilizat, şi tot el a continuat să se simtă ruşinat toată viaţa până în
momentul de faţă. Acest punct de vedere diferă de viziunea psihodinamică dar concordă cu viziunea
lui Adler şi a lui Ellis. The power and responsibility for the present are in the hands of the patient.
In the past the patient was psychologically in mutual interaction with the environment and not a
passive recipient of trauma. Thus the patient may have received shaming messages from his parents,
but swallowing the message and coping by self-blame were his own, as was the continuation of the
shaming internally from then until now. This point of view is at variance with psychodynamic
attitudes, but consonant with Adler's and Ellis's views.
Acest punct de vedere le permite pacienţilor să devină responsabili pentru propria existenţă, inclusiv
pentru terapia pe care o fac. Atunci când terapeutul consideră că trecutul este cauza prezentului şi că
pacienţii se află sub controlul motivaţiilor inconştiente de care nu-şi dau încă seama, aceştia din
urmă sunt încurajaţi să se bazeze pe interpretările terapeutului mai mult decât pe propria autonomie.
This viewpoint enables patients to be more responsible for their own existence, including their
therapy. When the therapist believes that the past causes the present and that patients are controlled
by unconscious motivation not readily available to them, they are encouraged to rely on the
therapist's interpretations rather than their own autonomy.
8
În terapiile în care terapeutul preia sarcina de a modifica direct comportamentul pacientului, nu se
ţine seama de experienţa imediată ce are loc între terapeut şi pacient. Această viziune diferenţiază
Gestalt-terapia de majoritatea celorlalte tipuri de terapii. Un pacient resentimentar îşi poate spori
gradul de conştientizare (awareness) tocmai prin exprimarea resentimentului. Insă centrarea
fenomenologică a Gestalt-terapiei nu înseamnă că terapeutul propune acest lucru pentru a favoriza
catharsisul. In therapies in which the therapist undertakes to directly modify the patient's behavior,
the immediate experience of the patient and therapist are not honored. This separates Gestalt therapy
from most other therapies. A resentful patient may increase awareness by expressing resentment. If
the therapist suggests this as a means of catharsis, it is not the phenomenological focusing of Gestalt
therapy.
În Gestalt-terapie nu există “trebuie”. Accentul nu cade pe ceea ce ar trebui să fie, ci pe
conştientizarea a ceea ce există în momentul prezent. Ceea ce este, este. Acestă atitudine
contrastează cu cea a terapeuţilor care “ştiu” ce “trebuie” să facă pacientul. De exemplu, terapia
cognitiv-comportamentală, cea raţional emotivă şi terapia realităţii încearcă să modifice atitudinile
pacientului pe care terapeutul le consideră a fi iraţionale, iresponsabile sau nerealiste. In Gestalt
therapy there are no "shoulds." Instead of emphasizing what should be, Gestalt therapy stresses
awareness of what is. What is, is. This contrasts with any therapist who "knows" what the patient
"should" do. For example, cognitive behavior modification, rational-emotive therapy and reality
therapy all try to modify patient attitudes the therapist judges to be irrational, irresponsible or unreal.
Deşi Gestalt-terapia descurajează întreruperea procesului de asimilare prin focalizarea asupra
intelectualizărilor cognitive explicative, terapeuţii gestaltişti lucrează şi ei cu sistemele de
credinţe/reprezentări. Accentul cade pe clarificarea ideilor şi pe explicarea credinţelor, terapeutul şi
pacientul hotărând de comun acord ce i se potriveşte acestuia din urmă. Gestalt-terapia descurajează
ideile care duc la evitarea experienţei (cum sunt cele obsesionale) şi le încurajează pe cele care
susţin experimentarea. Gestalt-terapia nu ia în considerare atitudinea narcisică a terapetului care
învaţă pacientul ce are de făcut, iar terapeutul gestaltist este deschis contactului şi îl încurajează pe
pacient să se descopere pe sine. Even though Gestalt therapy discourages interrupting the
organismic assimilating process by focusing on cognitive explanatory intellectualizations, Gestalt
therapists do work with belief systems. Clarifying thinking, explicating beliefs, and mutually
deciding what fits for the patient are all part of Gestalt therapy. Gestalt therapy deemphasizes
thinking that avoids experience (obsessing) and encourages thinking that supports experience.
Gestalt therapy excludes the therapist's narcissistically teaching the patient rather than being
contactful and expediting the patient's self-discovery.
Mulţi susţin că practică “analiză tranzacţională” şi Gestalt. De obicei aceştia folosesc teoria propusă
de AT şi unele tehnici din Gestalt. Tehnicile nu ocupă locul cel mai important în Gestalt-terapie.
Dacă aceste tehnici sunt folosite în stil analitic, cognitiv, nu mai este vorba despre Gestalt-terapie !
De cele mai multe ori o astfel de combinaţie aboleşte, previne sau neutralizează conştientizarea
(awareness) “organismică” propusă de metoda fenomenologic-existenţială. O mai bună combinare
ar fi integrarea conceptelor din AT în cadrul gestaltist. Astfel, eul-părinte, eul adult şi eul copil,
tranzacţiile dintre acestea şi scenariile de viaţă pot fi traduse în limbajul procesual gestaltist
lucrându-se cu ele prin experimentare şi dialog. Many persons claim they practice "TA
ătransactional analysisî and Gestalt." Usually these people use the TA theory and some Gestalt
therapy techniques. Techniques are not the important aspect of Gestalt therapy. When used in an
analytic, cognitive style, these techniques are not Gestalt therapy! Such a combination often aborts,
prevents or neutralizes the organismic awareness work of the phenomenological-existential method.
A better combination would be integrating concepts of TA into a Gestalt framework. Thus the

9
parent, adult, and child ego states, crossed transactions, and life scripts can be translated into Gestalt
process language and worked with experimentally and dialogically.
O altă diferenţă faţă de celelalte terapii constă în originala abordare holistică şi multidimensională a
Gestalt-terapiei. Oamenii îşi manifestă suferinţa în comportament, în gândire şi în sentimente. “
Gestalt-terapia se referă la întregul câmp bio-psiho-social, incluzând şi relaţia organsim/mediu
(considerată a fi foarte importantă). Gestalt-terapia foloseşte activ variabile fiziologice,
motivaţionale, cognitive şi sociologice. Nici o dimensiune relevantă nu este exclusă din teoria
fundamentală.“ (Yontef, 1969, pp. 33-44). Another difference from other therapies is Gestalt
therapy's genuine regard for holism and multidimensionality. People manifest their distress in how
they behave, think and feel. "Gestalt therapy views the entire biopsychosocial field, including
organism/environment, as important. Gestalt therapy actively uses physiological, sociological,
cognitive, motivational variables. No relevant dimension is excluded in the basic theory" (Yontef,
1969, pp. 33-34).
Istoric
Precursori
Istoria Gestalt-terapiei începe cu evoluţia profesională a lui Fritz Perls şi a itinerariului acestuia.
După ce a obţinut diploma de doctorat, Perls a plecat la Frankfurt-am-Main în 1926, ca asistent al lui
Kurt Goldstein la Institulul pentru Soldaţii cu Leziuni Cerebrale.Aici s-a supus influenţei
Profesorilor Goldstein şi Adhemar Gelb şi a întâlnit-o pe viitoarea sa soţie, Laura. În acea perioadă
Frankfutul era un centru al frământărilor intelectuale şi Perls a fost expus direct sau indirect
influenţelor psihologilor gestaltişti, a filosofilor existenţialişti şi a psihanaliştilor. The history of
Gestalt therapy starts with the professional development of Fritz Perls and the zeitgeist in which he
lived. After acquiring the M.D. degree, Perls went to Frankfurt-am-Main in 1926 as an assistant to
Kurt Goldstein at the Institute for Brain Damaged Soldiers. Here he was exposed to Professors
Goldstein and Adhemar Gelb and he met his future wife, Laura. At that time Frankfurt-am-Main
was a center of intellectual ferment and Perls was directly and indirectly exposed to leading Gestalt
psychologists, existential philosophers and psychoanalysts.
Fritz Perls a devenit psihanalist. A fost direct influenţat de Karen Horney, de Wilhelm Reich şi
indirect de Otto Rank şi de alţii. A fost influenţat mai ales de Wilhelm Reich, care I-a fost
psihanalist la începutul anilor 30, şi care despre care maârturiseşte: “mi-a atras atenţia pentru prima
oară asupra unui aspect important al medicinei psihosomatice – funcţia de “armură” a sistemului
motor”.(Fritz Perls). Fritz Perls became a psychoanalyst. He was influenced directly by Karen
Horney and Wilhelm Reich, and indirectly by Otto Rank and others. Perls was especially influenced
by Wilhelm Reich, who was Perls' analyst in the early 1930s, and "who first directed my attention to
a most important aspect of psychosomatic medicine -- to the function of the motoric system as an
armor" (F. Perls, 1947, p. 3).
În dezvoltarea intelectuală a lui Perls trebuie să remarcăm trei influenţe importante. Prima este cea a
filosofului Sigmund Friendlander, din a cărui filosofie a împrumutat conceptele de gândire
diferenţială şi de indiferenţă creativă, detaliate de Perls în prima sa carte, Eul, foamea şi
agresivitatea (1947). De asemenea, Perls a fost influenţat şi Jan Smuts, primul ministru al Africii de
Sud în perioada când Perls s-a mutat acolo cu familia sa (refugiindu-se mai întâi din Germania
nazistă şi apoi din Olanda ocupată de nazişti). Înainte de deveni prim-ministru, Smuts scrisese o
carte importantă despre holism şi evoluţie, în care analiza de fapt ecologismul din perspectivă
gestaltistă. Smuts a inventat cuvântul holism. Al treilea a fost lingvistul semantician Alfred
Korzybski care a influenţat dezvoltarea intelectuală a lui Perls. Three influences on Perls'
10
intellectual development should be noted. One was the philosopher, Sigmund Friedlander, from
whose philosophy Perls incorporated the concepts of differential thinking and creative indifference,
spelled out in Perls' first book, Ego, Hunger and Aggression (1947). Perls was also influenced by
Jan Smuts, the prime minister of South Africa when Perls moved there with his family (having first
escaped from Nazi Germany and then Nazi-occupied Holland). Before becoming prime minister,
Smuts had written a major book on holism and evolution that, in effect, examined the broader
ecological world from a Gestalt perspective. Smuts coined the word holism. Third, Alfred
Korzybski, the semanticist, was an influence on Perls' intellectual development.
Laura Posner Perls a fost cofondatoarea Gestalt-terapiei. Influenţa sa asupra lui Fritz este
binecunoscută şi a scris un capitol din Eul, Foamea şi Agresivitatea. Când l-a întâlnit pe Perls era
studentă la psihologie, obţinând diploma de licenţă la Universitatea din Frakfurt în 1932. A fost
influenţată de teologii Martin Buber şi Paul Tillich. Cele mai multe dintre influenţele
fenomenologice şi existenţialiste în Gestalt-terapie au apărut prin intermediul ei, deşi nu I s-a
acordat suficient credit datorită cantităţii reduse a materialelor sale scrise (Rosenfeld, 1978). Laura
Posner Perls was a cofounder of Gestalt therapy. Her influence on Perls was generally known, and
she wrote a chapter in Ego, Hunger and Aggression. She was a psychology student at the time she
met Perls, receiving the D.Sc. degree from the University of Frankfurt in 1932. She had contact with
and was influenced by the existential theologians Martin Buber and Paul Tillich. Much of the
Gestalt, phenomenological and existential influences in Gestalt therapy are through her, although
credit and influence were limited by how little she wrote under her name (Rosenfeld, 1978).
Deşi Perls era psihanalist formator, se afla printre cei care criticau aspru dogmatismul psihanalizei
clasice freudiene. Anii ‘20, ‘30 şi ‘40 au fost o perioadă de puternice frământări şi de revoltă
împotriva pozitivismului newtonian. Aceasta se întâmpla în ştiinţă (vezi, teoria câmpului a lui
Einstein), teatru, dans, filosofie, artă, arhitectură şi existenţialism. Laura şi Fritz au trăit într-o
perioadă impregnată de influenţa fenomenologic-existenţialistă care mai târziu a fost integrată în
Gestalt-terapie (Kogan, 1976). Printre acestea se numără ideile de asumare a responsabilităţii pentru
propriile alegeri, primatul existenţei asupra esenţei şi dialogul existenţialist. Although Perls was a
training psychoanalyst, he was among those who chafed under the dogmatism of classical Freudian
psychoanalysis. The 1920s, 1930s, and 1940s were periods of great ferment and rebellion against
Newtonian positivism. This was true in science (for example, Einstein's field theory), theater and
dance, philosophy, art, architecture and existentialism. Both Laura and Fritz lived in a zeitgeist
permeated by a phenomenological-existential influence that later become interacted into Gestalt
therapy (Kogan, 1976). Among these were acknowledgment of responsibility and choice in creating
one's personal existence, the primacy of existence over essence, and the existential dialogue.
Psihologia gestaltistă I-a oferit lui Perls principiul organizator pentru Gestalt-terapie ca structură
integratoare. Gestaltul se referă la configuraţia sau modelul unui set de elemente. Psihologii
gestaltişti consideră că organsimele percep instinctiv strcturi totale şi nu părţi sau elemente separate.
Structurile totale prezintă carcateristici care nu pot fi surprinse prin analizarea părţilor. Percepţia
este un proces activ şi nu rezultatul stimulării pasive primite prin intermediul organelor de simţ. Se
consideră că toate situaţiile au o organizare intrinsecă. Organsimele au capacitatea de a percepe clar
atunci când îşi folosesc abilitatea înnăscută a experimentării imediate aici şi acum. Sarcina
cercetărilor fenomenologice şi a terapiei este aceea de a folosi această abilitate pentru a obţine
iluminarea (insight-ul) în cadrul structurii a ceea ce se studiază. Datorită faptului că oamenii percep
în mod natural structuri totale în ordinea în care apar, conştientizarea prezentă poate fi mai fiabilă
decât interpretarea sau dogma. Gestalt psychology provided Perls with the organizing principle for
Gestalt therapy as an integrating framework. Gestalt refers to the configuration or pattern of a set of

11
elements. Gestalt psychologists believe that organisms instinctively perceive whole patterns and not
bits and pieces. Whole patterns have characteristics that cannot be gleaned by analyzing parts.
Perception is an active process and not a result of passively received stimulation of sense organs. All
situations are believed to possess inherent organization. Organisms have the capacity for accurate
perception when they use their native ability of immediate experience in the here and now. The task
of phenomenological research and therapy is to utilize this capacity to gain insight into the structure
of that which is being studied. Because people naturally perceive whole patterns as they occur,
actual awareness can be trusted more than interpretation and dogma.
Începuturile
Lucrarea lui Perls Eul, Foamea şi agresivitatea a fost scrisă în 1941-1942. A fost publicată pentru
prima dată în 1946 în Africa de Sud cu subtitlul O revizuire a teoriei şi metodei lui Freud. Când a
fost publicată în 1966 subtitlul a fost schimbat în Începuturile Gestalt-terapiei. Termenul de
“Gestalt-terapie” a fost folosit pentru prima oară ca titlu al unei lucrări a lui Frederick Perls , Ralph
Hefferline şi Paul Goodman (1951). Imediat după aceasta, s-a înfiinţat Institutul de Gestalt-terapie
de la New York, ale cărui cartier general se afla în apartamentul soţilor Perls din New York.
Apartamentul era folosit pentru seminare, ateliere şi grupuri. Printre cei care au studiat cu Perls în
acea perioadă se numără Paul Weisz, Lotte Weidenfeld, Buck Eastman, Paul Goodman, Isadore
From, Elliot Shapiro, Leo Chalfen, Iris Sanguilano, James Simkin şi Kenneth A. Fisher. Perls' Ego,
Hunger and Aggression was written in 1941-1942. In its first publication in South Africa in 1946 it
was subtitled A Revision of Freud's Theory and Method. The subtitle of the book when it appeared
in 1966 was changed to The Beginning of Gestalt Therapy. The term "Gestalt therapy" was first used
as the title of a book written by Frederick Perls, Ralph Hefferline and Paul Goodman (1951). Shortly
after, the New York Institute for Gestalt therapy was organized, headquartered in the apartment of
Fritz and Laura Perls in New York City. This apartment was used for seminars, workshops and
groups. Among those who studied with Perls at that time were Paul Weisz, Lotte Weidenfeld, Buck
Eastman, Paul Goodman, Isadore From, Elliot Shapiro, Leo Chalfen, Iris Sanguilano, James Simkin
and Kenneth A. Fisher.
În anii ’50, au fost organizate ateliere intensive şi grupuri de studiu în toată ţara. Înainte de
Convenţia Asociaţiei Americane de Psihologie de la New York din 1954, a fost organizat un atelier
intensiv special de trei zile. S-au ţinut ateliere similare în Cleveland, Miami, şi Los Angeles. În 1955
grupul de studiu din Cleveland a înfiinţat Institutul de Gestalt din Cleveland. During the 1950s,
intensive workshops and study groups were established throughout the country. Before the
American Psychological Association Convention held in New York City in 1954, a special intensive
workshop limited to 15 qualified psychologists was given over a three-day period. Similar
workshops were held in Cleveland, Miami and Los Angeles. In 1955 the Cleveland study group
formed the Gestalt Institute of Cleveland.
Fritz Perls s-a mutat pe coasta de vest în 1960 atunci când Simkin a organizat un atelier de Gestalt-
terapie pentru el. În vara anului 1964, Perls, Walter Kempler şi James Simkin au animat primele
ateliere de formare în Gestalt-terapie la Institutul de la Esalen. Aceste ateliere au continuat sub
conducerea lui Perls şi Simkin în 1968. După plecarea lui Perls în Canada, Simkin alături de Irma
Shepherd, Robert W. Resnick, Robert L. Martin, Jack Downing şi John Enright, au continuat să ţină
ateliere formative în Gestalt la Esalen în 1970. Fritz Perls moved to the West Coast in 1960, at
which time Simkin arranged a Gestalt therapy workshop for him. Perls, Walter Kempler and James
Simkin offered the first Gestalt therapy training workshops at the Esalen Institute during the summer
of 1964. These training workshops continued under the leadership of Perls and Simkin through
1968. After Perls moved to Canada, Simkin, along with Irma Shepherd, Robert W. Resnick, Robert
12
L. Martin, Jack Downing and John Enright, continued to offer Gestalt therapy training at Esalen
through 1970.
În această perioadă de început, Gestalt-terapia a croit drum multor idei acceptate deja de către
practica psihoterapeutică de tip eclectic. Entuziasmul creat de relaţia directă pacient-terapeut,
importanţa acordată experienţei nemijlocite, folosirea experimentării active, accentul pus pe ceea ce
se întâmplă aici şi acum, responsabilizarea pacientului, principiul conştientizării (awareness),
încrederea în capacitatea de autoreglare a organsimului, interdependenţa ecologică dintre individ şi
mediu, principiul asimilării şi alte asemenea concepte, erau inovatoare, captivante dar şi şocante
pentru o societate conservatoare. În acea perioadă, practica psihoterapeutică era împărţită între teoria
instinctelor propusă de abordarea tradiţională psihanalitică şi ideile noi propuse de Gestalt-terapie. A
fost o perioadă de extindere, de lărgire cu integrarea principiilor fiecăreia, elucidarea şi explicarea
principiilor fiind amânată. Astfel, de exemplu, Gestalt-terapia a deschis drumul folosirii active a
prezenţei terapeutului aflat în contact autentic, dar nu a detaliat conceptul de prezenţă “dialogică”
vindecătoare. During this beginning period Gestalt therapy pioneered many ideas subsequently
accepted into eclectic psychotherapy practice. The excitement of direct contact between therapist
and patient, the emphasis on direct experience, the use of active experimentation, the emphasis on
the here and now, the responsibility of the patient for himself or herself, the awareness principle, the
trust in organismic self-regulation, the ecological interdependence of person and environment, the
principle of assimilation, and other such concepts were new, exciting and shocking to a conservative
establishment. In this period the practice of psychotherapy was dichotomized between the older,
traditional approach of psychoanalytic drive theory and the ideas pioneered largely by Gestalt
therapy. This was a period of expansion, with integration of the principles with each other and the
elucidation and enucleation of the principles left for the future. Thus, for example, Gestalt therapy
pioneered the use of the active presence of the therapist in a contactful relationship but did not
consider in detail what constituted a healing dialogic presence.

Statutul actual
În lume există acum cel puţin 62 de institute de Gestalt-terapie, şi lista continuă să crească. Teoretic,
fiecare oraş mare din Statele Unite are cel puţin un institut de Gestalt. There are at least 62 Gestalt
therapy institutes throughout the world, and the list continues to grow. Virtually every major city in
the United States has at least one Gestalt institute.
Nu a fost înfiinţată nici o organizaţie naţională. De aceea nu există standarde prestabilite pentru
institute, cursanţi sau formatori. Fiecare institut are propriile criterii de formare, selecţie a
membrilor, etc. Încercările recente de a organiza o conferinţă naţională în vederea stabilirea unor
standarde pentru formatori au eşuat. Nu există reguli recunoscute pentru determinarea unei Gestalt-
terapii “bune” sau a unui Gestalt-terapeut “bun”. Din acest motiv este bine ca consumatorii de
Gestalt-terapie să analizeze cu atenţie nivelul educaţional, clinic şi formativ al celor care se prezintă
ca Gestalt-terapeuţi sau formatori. (vezi Yontef, 1981a, 1981b). No national organization has been
established. As a result, there are no established standards for institutes, trainers and trainees. Each
institute has its own criteria for training, membership selection, and so on. Attempts in the recent
past to organize a nationwide conference for establishing standards for trainers have not been
successful. There are no agreed-upon standards for what constitutes good Gestalt therapy or a good
Gestalt therapist. Therefore, it is incumbent on Gestalt therapy consumers to carefully evaluate the
educational, clinical, and training background of people who call themselves Gestalt therapists or
give training in Gestalt therapy (see Yontef, 1981a, 1981b).
Gestalt Journal este dedicat în primul rând articolelor de Gestalt-terapie. Gestalt Theory publică
13
articole de Gestalt-psihologie şi de Gestalt-terapie. Bibliografia de specialitate poate fi obţinută de
la Kogan (1980), Rosenfeld (1981) şi Wysong (1986). The Gestalt Journal is devoted primarily to
articles on Gestalt therapy. Gestalt Theory publishes articles on Gestalt psychology, including some
on Gestalt therapy. Bibliographic information can be obtained from Kogan (1980), Rosenfeld
(1981), and Wysong (1986).
Datorită experienţei acumulate în Gestalt-terapie unele practici terapeutice timpurii au fost
schimbate. De exemplu, în practica timpurie din Gestalt-terapie se punea accentul pe folosirea
clinică a frustrării, exista confuzie între autosuficienţă şi autosusţinere şi o atitudine aspră atunci
când terapeutul îl considera pe pacient manipulativ. Această abordare tindea să agraveze ruşinea la
pacienţii predispuşi la astfel de sentimente. Astfel, în practica terapeutică gestaltistă s-a tins către o
mai mare blândeţe, către o exprimare mai directă a sentimentelor, a fost pus accentul pe dialog, s-a
redus folosirea tehnicilor stereotipe, a fost acordată o mai mare importanţă descrierii structurii
caracteriale ( cu folosirea formulărilor psihanalitice) şi a procesului terapeutic de grup. As
experience in doing Gestalt therapy has grown, earlier therapeutic practices have been altered. For
example, earlier Gestalt therapy practice often stressed the clinical use of frustration, a confusion of
self-sufficiency with self-support, and an abrasive attitude if the patient was interpreted by the
therapist as manipulative. This approach tended to enhance the shame of shame-oriented patients.
There has been a movement toward more softness in Gestalt therapy practice, more direct self-
expression by the therapist, more of a dialogic emphasis, decreased use of stereotypic techniques,
increased emphasis on description of character structure (with utilization of psychoanalytic
formulations), and increased use of group process.
Astfel, pacienţii vor întâlni printre Gestalt-terapeuţii adepţi ai noilor modificări, o accentuare a
acceptării de sine, o atitudine mai blândă a terapeutului, o mai mare încredere în fenomenologia
pacientului şi folosirea mai explicită a temelor psihodinamice. De asemenea, se pune accent pe
procesul de grup, inclusiv a relaţiilor dintre membrii grupului şi o diminuare a lucrului formal
individual în grup. Se pune accent pe instruirea teoretică, pe expunerea teoretică şi pe lucrul cognitiv
în general. Thus a patient is more likely to encounter, among Gestalt therapists who are involved in
the newer mode, an emphasis on self-acceptance, a softer demeanor by the therapist, more trust of
the patient's phenomenology, and more explicit work with psychodynamic themes. There has also
been an increase in emphasis on group process, including relation between group members, and a
decrease in formal, one-to-one work in groups. There is also an increased attention to theoretical
instruction, theoretical exposition, and work with cognition in general.

Personalitatea
Teoria personalităţii

Interdependenţa ecologică: câmpul organsim-mediu

O persoană există (fiinţează în lume) prin diferenţierea de ceilalţi şi prin intrarea în contact cu
ceilalţi. Acestea sunt cele două funcţii ale unei frontiere. Pentru a avea un contact bun cu lumea e
nevoie să riscăm să ne descoperim şi să ne atingem propriile graniţe (frontiere). Autoreglarea
eficientă presupune un contact în care persoana este conştientă de elementele noi din mediu care pot
fi hrănitoare sau toxice. Ceea ce este hrănitor este asimilat iar restul este respins. Acest tip de contact
diferenţiat duce inevitabil la creştere. (Polster şi Polster, 1973, p. 101). A person exists by
differentiating self from other and by connecting self and other. These are the two functions of a
boundary. To make good contact with one's world, it is necessary to risk reaching out and
14
discovering one's own boundaries. Effective self-regulation includes contact in which one is aware
of novelty in the environment that is potentially nourishing or toxic. That which is nourishing is
assimilated and all else is rejected. This kind of differentiated contact inevitably leads to growth
(Polster and Polster, 1973, p. 101).
Metabolismul mental
În Gestalt-terapie termenul metabolism este folosit ca metaforă pentru funcţionarea psihică. Oamenii
cresc muşcând o bucată de mărimea potrivită (fie că este vorba despre mâncare, idei sau relaţii),
mestecând (reflectând) şi văzând dacă este toxică sau hrănitoare. Dacă este hrănitoare, organismul o
asimilează făcând-o parte din sine. Dacă este toxică, este respinsă de organism. Pentru aceasta este
nevoie ca oamenii să dorească să se încreadă în propriu gust şi în propria judeactă. Discriminarea
presupune simţirea activă a stimulilor exteriori şi procesarea simultană a stimulilor exteroceptivi şi a
informaţiilor interoceptive. In Gestalt therapy, metabolism is used as a metaphor for psychological
functioning. People grow through biting off an appropriate-sized piece (be this food or ideas or
relationships), chewing it (considering), and discovering whether it is nourishing or toxic. If
nourishing, the organism assimilates it and makes it part of itself. If toxic, the organism spits it out
(rejects it). This requires people to be willing to trust their taste and judgment. Discrimination
requires actively sensing outside stimuli and processing these exteroceptive stimuli along with
interoceptive data.
Reglarea frontierei
Frontiera dintre eu şi mediu trebuie să fie menţinută permeabilă pentru a permite schimburile, dar în
acelaşi timp trebuie să rămână solidă pentru a permite autonomia. Mediul curpinde şi toxine care
trebuie selectate. Chiar şi ceea ce este hrănitor trebuie diferenţiat în funcţie de nevoile dominante.
Procesele metabolice sunt guvernate de legile homeostaziei. La modul ideal, nevoia cea mai urgentă
energizează organismul până în momentul în care este satisfăcută sau până când este înlocuită de o
nevoie mai vitală. Viaţa presupune o succesiune de nevoi satisfăcute sau nesatisfăcute, atingerea
exhilibrului homeostatic şi deplasarea către următorul moment şi către o nouă nevoie. The
boundary between self and environment must be kept permeable to allow exchanges, yet firm
enough for autonomy. The environment includes toxins to be screened out. Even what is nourishing
needs to be discriminated according to the dominant needs. Metabolic processes are governed by the
laws of homeostasis. Ideally, the most urgent need energizes the organism until it is met or is
superseded by a more vital need. Living is a progression of needs, met and unmet, achieving
homeostatic balance and going on to the next moment and new need.
Perturbările frontierei de contact
Când frontiera dintre mine şi celălalt devine neclară, nu mai există sau este rigidă, apare o tulburare
a discriminării dintre self şi celălalt, o perturbare a contactului şi a stării de prezenţă (awareness).
(vezi Perls, 1973; Polster and Polster, 1973). Atunci când frontiera funcţionează cum trebuie,
oamenii trec de la contact la separare, de la contactul cu mediul actual la retragerea atenţiei dinspre
mediu. Frontiera-contact se pierde în modalităţi opuse în confluenţă şi izolare. În confluenţă
(fuziune), separarea dintre eu şi ceilalţi este atât de neclară încât frontiera dispare. În izolare
frontiera devine atât de impermeabilă încât se pierde legătura, de exemplu, atunci când importanţa
celorlalţi pentru sine nu mai intră în câmpul stării de prezenţă (awareness). When the boundary
between self and other becomes unclear, lost or impermeable, this results in a disturbance of the
distinction between self and other, a disturbance of both contact and awareness (see Perls, 1973;
Polster and Polster, 1973). In good boundary functioning, people alternate between connecting and
separating, between being in contact with the current environment and withdrawal of attention from
15
the environment. The contact boundary is lost in polar opposite ways in confluence and isolation. In
confluence (fusion), the separation and distinction between self and other becomes so unclear that
the boundary is lost. In isolation, the boundary becomes so impermeable that connectedness is lost,
i.e., the importance of others for the self is lost from awareness.
Retroflexia este o scindare în interiorul propriei persoane, o rezistenţă a propriei persoane la propria
persoană. Astfel, propria persoană este înlocuită cu mediul, făcând propriei persoane ceea ce doreşte
să facă altcuiva sau făcându-şi sieşi ceva ce-şi doreşte să facă altcineva pentru sine. Acest mecansim
duce la izolare. Iluzia autosuficienţei este un exemplu de retroflexie pentru că substituie mediul cu
propria persoană. Deşi putem respira şi mesteca singuri, aerul şi mâncarea trebuie să vină din mediu.
Introspecţia este o formă de retroflexie care poate fi patologică sau sănătoasă. De exemplu,
rezistenţa la impulsul de a exprima furia poate fi de folos atunci când ne confruntăm cu un mediu
periculos. În astfel de situaţii, este mai eficient să ne ţinem gura decât să spunem ceva usturător.
Retroflexion is a split within the self, a resisting of aspects of the self by the self. This substitutes
self for environment, as in doing to self what one wants to do to someone else or doing for self what
one wants someone else to do for self. This mechanism leads to isolation. The illusion of self-
sufficiency is one example of retroflection as it substitutes self for environment. Although one can
do one's own breathing and chewing, the air and food must come from the environment.
Introspection is a form of retroflection that can be pathological or healthy. For example, resisting the
impulse to express anger may serve to cope with a dangerous environment. In such a situation,
biting one's lip may be more functional than saying something biting.
Prin introiecţie, se absorb şi se asimilează fără discriminare elemente străine, care nu aparţin
persoanei respecitve. “Înghiţirea” fără a mesteca duce la formarea unei personalităţi de tip “ca şi
cum” şi a unui caracter rigid. Valorile şi comportamentele introiectate se impun self-ului. Ca în toate
cazurile de perturbare a frontierei-contact, înghiţirea fără a mesteca poate fi sănătoasă sau
patologică, în funcţie de circumstanţe şi de gradul de conştientizare (awareness). De exemplu,
studenţii care frecventează un curs, fiind deplin conştienţi că fac acest lucru, copiază, memorează şi
regurgitează materialul oferit, fără a-l “digera” complet. Through introjection, foreign material is
absorbed without discriminating or assimilating. Swallowing whole creates an "as if" personality
and rigid character. Introjected values and behavior are imposed on self. As in all contact boundary
disturbances, swallowing whole can be healthy or pathological, depending on the circumstances and
degree of awareness. For example, students taking a lecture course may, with full awareness that
they are doing so, copy, memorize and regurgitate material without full "digestion."
Proiecţia este confuzia dintre propria persoană şi ceilalţi ce provine din atribuirea lumii externe a
ceva ce aparţine de fapt propriei persoane. Arta este un exemplu de proiecţie sănătoasă. Proiecţia
patologică rezultă din faptul că nu este conştientizată acceptarea responsabilităţii pentru ceea ce este
proiectat. Projection is a confusion of self and other that results from attributing to the outside
something that is truly self. An example of healthy projection is art. Pathological projection results
from not being aware of and accepting responsibility for that which is projected.
Deflecţia este evitarea contactului sau a stării de prezenţă prin deturnare, ca atunci când cineva este
politicos în loc să fie direct. Deflecţia se poate realiza prin neexprimarea directă sau prin a evita să
primeşti. În acest din urmă caz, persoana simte de obicei că nimic nu o “atinge”; în primul caz,
persoana este deseori ineficientă şi se simte ruşinată pentru că nu a putut obţine ce dorea. Deflecţia
poate fi folosită acolo unde, într-o stare de prezenţă, este potrivită situaţiei (ex. Când este nevoie de
liniştirea situaţiei). Alte exemple de deflecţie ar mai fi: evitarea privirii, logoreea, ambiguitatea, a
înţelege şi a discuta despre situaţia în cauză mai degrabă decât a discuta cu persoana respectivă.
(Polster şi Polster, 1973, pp. 89-92). Deflection is the avoidance of contact or of awareness by
16
turning aside, as when one is polite instead of direct. Deflection can be accomplished by not
expressing directly or by not receiving. In the latter case, the person usually feels "untouched"; in
the former case, the person is often ineffective and baffled about not getting what is wanted.
Deflection can be useful where, with awareness, it meets the needs of the situation (e.g., where the
situation needs cooling down). Other examples of deflection include not looking at a person,
verbosity, vagueness, understating and talking about rather than to (Polster and Polster, 1973, pp.
89-92).
Autoreglarea organsimului
Reglarea umană are diferite grade: fie a) reglarea organsimului, care se bazează pe o conştientizare
destul de clară a ceea ce este, fie b) reglarea prin “trebuie”, bazată pe impunerea arbitrară a ceea ce o
anume autoritate consideră că ar trebui sau nu ar trebui să fie. Acest lucru se aplică reglării
intrapsihice, reglării relaţiilor interpersonale şi reglării grupurilor sociale. Human regulation is to
varying degrees either (a) organismic, that is, based on a relatively full and accurate
acknowledgment of what is, or (b) "shouldistic," based on the arbitrary imposition of what some
controller thinks should or should not be. This applies to intrapsychic regulation, to the regulation of
interpersonal relations and to the regulation of social groups.
“Există doar un lucru care trebuie să controleze: situaţia; dacă înţelegi situaţia în care te afli şi o laşi
să-ţi controleze acţiunile, atunci înveţi să te descurci în viaţă.” (F. Perls, 1976, p. 33). Perls explica
cele de mai sus folosind ca exemplu condusul maşinii. În loc să planifici ce vei face, “Voi conduce
cu 60km/h”, o persoană conştientă de situaţia respectivă va conduce cu viteze diferite pe timp de
noapte, cînd este aglomeraţie, când este obosită, etc. Astfel Perls clarifică faptul că “a lăsa situaţia să
te controleze” înseamnă să te atooreglezi fiind prezent în contextul actual şi ţinând cont inclusiv de
propriile dorinţe, mai degrabă decât să te cramponezi în ceea ce se credea că “ar trebui” să se
întâmple. There is only one thing that should control: the situation. if you understand the situation
you are in and let the situation you are in control our actions, then you learn to cope with life" (F.
Perls, 1976, p. 33). Perls explicated the above with an example of driving a car. Instead of a
preplanned program, "I want to drive 65 miles per hour," a person cognizant of the situation will
drive at different speed at night or differently when in traffic, or still differently when tired, and so
on. Here Perls makes it clear that "let the situation control" means regulating through awareness of
the contemporary context, including one's wants, rather than through what was thought "should"
happen.
În autoreglarea organsimului, alegerea şi învăţarea se desfăşoară în manieră holistică, cu integrarea
firească a corpului şi a minţii, a ideilor şi sentimentelor, a spontaneităţii şi deliberării. În reglarea
bazată pe “trebuie să” domină aspectul cognitiv şi nu se ţine cont de ceea ce este simţit, de holism.
In organismic self-regulation, choosing and learning happen holistically, with a natural integration
of mind and body, thought and feeling, spontaneity and deliberateness. In shouldistic regulation,
cognition reigns and there is no felt, holistic sense.
Sigur, nu tot ceea ce este relavant pentru reglarea frontierei se poate desfăşura într-o stare de
prezenţă absolută (awareness). Majoritatea tranzacţiilor au loc automat, în maniera uzuală, fără o
deplină conştientizare a acestora. Pentru autoreglarea organismului este nevoie ca modalităţile
automate să devină conştiente pe deplin atunci când este nevoie. Când nu apare conştientizarea
deplină (awareness) şi/sau nu declanşează activitatea motorie necesară, psihoterapia este o metodă
de a spori gradul de prezenţă în context (awareness) şi de a dobândi capacitatea de a face alegeri
înţelepte şi de a deveni responsabil. Obviously, everything relevant to boundary regulation cannot
be in full awareness. Most transactions are handled by automatic, habitual modes, with minimal
awareness. Organismic self-regulation requires that the habitual become fully aware as needed.
17
When awareness does not emerge as needed and/or does not organize the necessary motor activity,
psychotherapy is a method of increasing awareness and gaining meaningful choice and
responsibility.
Awareness
Starea de prezenţă şi dialgul sunt două dintre cele mai importante instrumente în Gestalt-terapie.
Prezenţa este o formă de experienţă care poate fi definită cu uşurinţă ca starea de a fi în contact cu
propria existenţă, cu ceea ce este. Awareness and dialogue are the two primary therapeutic tools in
Gestalt therapy. Awareness is a form of experience that may be loosely defined as being in touch
with one's own existence, with what is.
Laura Perls spunea:
Scopul Gestalt-terapiei este continuuum-ul stării de prezenţă, curgerea liberă a
Gestalturilor în care elementele cele mai încărcate de sens pentru organism, relaţiile,
grupul social sau societatea devin Gestaltul cel mai important, apar în prim plan unde
pot fi deplin experimentate şi unde li se poate face faţă (unde pot fi conştientizate,
lucrate, selectate, schimbate, respinse, etc) pentru ca apoi să se retragă în fundal (fie
uitate, fie asimilate sau integrate) lăsând loc următorului Gestalt relevant. (1973, p.
2). The aim of Gestalt therapy is the awareness continuum, the freely ongoing
Gestalt formation where what is of greatest concern and interest to the organism, the
relationship, the group or society becomes Gestalt, comes into the foreground where
it can be fully experienced and coped with (acknowledged, worked through, sorted
out, changed, disposed of, etc.) so that then it can melt into the background (be
forgotten or assimilated and integrated) and leave the foreground free for the next
relevant Gestalt. (1973, p. 2)
Starea de prezenţă totală este procesul prin care ne aflăm în contact cu cele mai importante
evenimente din câmpul individ/mediu cu susţinere senzoriomotorie, emoţională, cognitivă şi
energetică. Insight-ul, o formă de prezenţă, este surprinderea imediată a unităţii elementelor
disparate din câmp. Contactul ce are loc în starea de prezenţă crează unităţi încărcate de sens şi
astfel, reprezintă în sine o integrare a problemei. Full awareness is the process of being in vigilant
contact with the most important events in the individual/environment field with full sensorimotor,
emotional, cognitive and energetic support. Insight, a form of awareness, is an immediate grasp of
the obvious unity of disparate elements in the field. Aware contact creates new, meaningful wholes
and thus is in itself an integration of a problem.
Starea de prezenţă eficientă se bazează şi este mobilizată de nevoia dominantă a organsimului din
momentul prezent. Implică nu numai autocunoaşterea, dar şi cunoaşterea situaţiei actuale şi a
modului în care propria persoană fiinţează în această situaţie. Orice negare a situaţiei şi a
solicitărilor ei sau a propriilor dorinţe şi răspunsuri alese reprezintă a perturbare a stării de prezenţă.
Starea de prezenţă încărcată de sens este cea a unui self care se află în lume, aflat în dialog cu lumea,
fiind conştient de Celălalt - deci nu este o introspecţie, o orientare către interior. Starea de prezenţă
este însoţită de posesie, adică, procesul de a-ţi cunoaşte capacităţile de control, de alegere şi de
asumare a responsabilităţii pentru propriul comportament şi pentru propriile sentimente. Fără acest
lucru individul poate fi atent la experienţă şi la spaţiul vital, dar nu şi la forţa pe care le are sau nu.
Prezenţa este cognitivă, senzorială şi afectivă. Individul care este conştient verbal de situaţie dar în
realitate nu o vede, nu o cunoaşte, nu reacţionează la ea şi nu simte ceva atunci când reacţionează,
nu este complet prezent şi nu se află în contact deplin. Persoana care este prezentă ştie ce face, cum
face, ştie că are alterantive şi că alege să fie aşa cum este. Effective awareness is grounded in and
18
energized by the dominant present need of the organism. It involves not only self-knowledge, but a
direct knowing of the current situation and how the self is in that situation. Any denial of the
situation and its demands or of one's wants and chosen response is a disturbance of awareness.
Meaningful awareness is of a self in the world, in dialogue with the world, and with awareness of
Other -- it is not an inwardly focused introspection. Awareness is accompanied by owning, that is,
the process of knowing one's control over, choice of, and responsibility for one's own behavior and
feelings. Without this, the person may be vigilant to experience and life space, but not to what
power he or she has and does not have. Awareness is cognitive, sensory and affective. The person
who verbally acknowledges his situation but does not really see it, know it, react to it and feel in
response to it is not fully aware and is not in full contact. The person who is aware knows what he
does, how he does it, that he has alternatives and that he chooses to be as he is.
Actul prezenţei se desfăşoară întotdeauna aici şi acum, deşi conţinutul prezenţei poate fi îndepărtat.
Actul reamintirii are loc acum, dar amintirea nu este acum. Când situaţia solicită o reamintire din
trecut sau o anticipare a viitorului, prezenţa efectivă ţine cont de acest lucru. De exemplu: The act of
awareness is always here and now, although the content of awareness may be distant. The act of
remembering is now; what is remembered is not now. When the situation calls for an awareness of
the past or anticipation of the future, effective awareness takes this into account. For example:
P: “Părând mai tensionat decât de obicei”: Nu ştiu pe ce să lucrez. “Looking more
tense than usualî I don't know what to work on.
T: Ce ştii acum ? What are you aware of right now?
P: Îmi pare bine să te văd, dar sunt tensionat din pricina unei întrevederi cu şefa mea în seara asta.
Am făcut repetiţii şi m-am pregătit şi am încercat să mă liniştesc în timp ce aşteptam. I am glad to
see you, but I'm tense about a meeting tonight with my boss. I have rehearsed and prepared and I've
tried to support myself as I wait.
T: De ce ai nevoie acum ? What do you need right now?
P: Mă gândeam să o aşez pe scaunul gol şi să-I vorbesc. Dar sunt atât de tensionat că simt nevoia
să fac ceva mai “fizic”. Simt nevoia să mă mişc, să respir să fac zgomot. I thought of putting her in
the empty chair and talking to her. But I am so tense I need to do something more physical. I need to
move, breathe, make noise.
T: “Privind în jur, dar rămânând tăcut”. “Looking but remaining silent”
P: Depinde de mine, nu ? Pacientul se ridică, se întinde, cască. Mişcările şi sunetele devin mai
puternice. După câteva minute se aşează, arătând mai liniştit şi mai mobil. Acum sunt pregătit. It's
up to me, huh? Pause. Patient gets up, starts stretching, yawning. The movements and sounds
become more vigorous. After a few minutes he sits down, looking more soft and alive.î Now I'm
ready.
T: Pari mai viu. You look more alive.
P: Acum sunt pregătit să văd de ce m-am simţit atât de tensionat din cauza întâlnirii din seara asta.
Now I am ready to explore what had me so uptight about tonight.
Respingerea sinelui şi starea de prezenţă se exclud reciproc. Respingerea sinelui este o perturbare a
stării de prezenţă pentru că reprezintă negarea a ceea ce este individul. Respingerea sinelui este în
acelaşi timp o confuzie între “cine sunt” şi deziluzie, sau o atitudine de tipul “am ghinion” în care
individul se simte deaspra a ceea ce este perceput în aparenţă (Sartre, 1966). Spunând “eu” ca şi cum
aş observa o altă persoană, ca şi cum nu mi-am ales acest “eu”, sau fără să ştiu cum îşi crează şi îşi
menţine un individ acest “eu sunt”, ne aflăm mai degrabă în atitudinea de tip “am ghinion” decât
19
într-o stare de prezenţă care favorizează insight-ul. Self-rejection and full awareness are mutually
exclusive. Rejection of self is a distortion of awareness because it is a denial of who one is. Self-
rejection is simultaneously a confusion of who "I am" and a self-deception, or "bad faith" attitude of
being above that which is ostensibly being acknowledged (Sartre, 1966). Saying "I am" as if it were
an observation of another person, or as if the "I" were not chosen, or without knowing how one
creates and perpetuates that "I am" is bad faith rather than insightful awareness.
Responsabilitatea
Conform Gestalt-terapiei, oamenii sunt responsabili (capabili să dea un răspuns); asta înseamnă că
sunt agenţii principali în determinarea propriului comportament. Când oamenii confundă
responsabilitatea cu învinovăţirea şi cu “trebuie”, apare manipularea şi presiunea asupra propriei
persoane; se “străduiesc”, nu sunt spontani şi nu integrează toate aspectele propriei personalităţi. În
astfel de situaţii, adevăratele lor dorinţe, nevoi, reacţii la mediu şi alegeri în situaţia dată, sunt
ignorate şi se supun orbeşte sau se revoltă împtriva acelor “trebuie”. People, according to Gestalt
therapy, are responsible (response-able); that is, they are the primary agents in determining their
own behavior. When people confuse responsibility with blaming and shoulds, they pressure and
manipulate themselves; they "try" and are not integrated and spontaneous. In such instances their
true wants, needs and responses to the environment and choices in the situation are ignored and they
overcomply or rebel against shoulds.
Gestalt-terapeuţii cred în importanţa unei diferenţieri clare între ceea ce aleg indivizii şi ceea ce le
este dat. Oamenii sunt responsabili pentru ceea ce aleg să facă. De exemplu, sunt responasbili pentru
acţiunile întreprinse în favoarea mediului. Prin plasarea culpei în exterior ( ex: ereditatea sau
părinţii), pentru ceea ce ai ales tu însuţi, se ajunge la dezamăgire. Preluarea responsabilităţii pentru
ceva ce nu ai ales, aceasta fiind o reacţie tipică de ruşine, este de asemenea o deziluzie. Gestalt
therapists believe in the importance of a clear distinction between what one chooses and what is
given. People are responsible for what they choose to do. For example, people are responsible for
their actions on behalf of the environment. Blaming outside forces (e.g., genetics or parents) for
what one chooses is self-deception. Taking responsibility for what one did not choose, a typical
shame reaction, is also a deception.
Oamenii sunt responsabili pentru opţiunile morale. Gestalt-terapia îi ajută pe pacienţi să descopere
ceea ce este moral conform propriilor alegeri şi valori. Departe de a fi adepta atitudinii “merge
oricum”, Gestalt-terapia impune o obligaţie foarte serioasă fiecăruia: alegerea şi acordarea de
valoare. People are responsible for moral choices. Gestalt therapy helps patients discover what is
moral according to their own choice and values. Far from advocating "anything goes," Gestalt
therapy places a most serious obligation on each person: choosing and valuing.
Varietatea conceptelor
Teoria personalităţii din perspectiva Gestalt-terapiei s-a desprins din experienţa clinică. Obiectivul
era crearea unei teroii a personalităţii care să vină în întâmpinarea sarcinii noastre de psihoterapeuţi,
mai degrabă decât să ofere o teorie completă asupra personalităţii. Constructele teoriei propuse de
Gestalt-terapie se axează mai mult pe teoria câmpului decât pe fundamentele genetice şi sunt mai
mult fenomenologice decât conceptuale. Gestalt therapy personality theory has evolved primarily
out of clinical experience. The focus has been a theory of personality that supports our task as
psychotherapists rather than an overall theory of personality. The constructs of Gestalt therapy
theory are field theoretical rather than genetic and phenomenological rather than conceptual.
Deşi Gestalt-terapia este fenomenologică, se referă şi la inconştient, adică la ceea ce nu intră în
câmpul stării de prezenţă atunci când este nevoie. În Gestalt-terapie, a fi prezent înseamnă a fi
20
conectat, iar a fi absent înseamnă a fi deconectat. Absenţa poate fi explicat printr-o multitudine de
fenomene, printre care a învăţa la ce să te aştepţi, reprimare, setare cognitivă, caracter şi stil. Simkin
(1976) a comparat personalitatea cu o minge care pluteşte: într-un anumit moment este expusă doar
o porţiune, restul fiind cufundat în apă. Absenţa este rezultatul faptului că organismul nu intră în
contact cu mediul său extern pentru că este arpoape în întregime scufundat în propria interioritate
sau în fantasme, sau pentru că nu intră în contact cu viaţa interioară din pricina fixaţiei pe exterior.
Although Gestalt therapy is phenomenological, it also deals with the unconscious, that is, with what
does not enter into awareness when needed. In Gestalt therapy, awareness is conceived of as being
in touch and unawareness as being out of touch. Unawareness can be explained by a variety of
phenomena, including learning what to attend to, repression, cognitive set, character and style.
Simkin (1976) compared personality to a floating ball -- at any given moment only a portion is
exposed while the rest is submerged. Unawareness is the result of the organism's not being in touch
with its external environment due to its being mostly submerged in its own internal environment or
fantasies, or not being in touch with its inner life due to fixation on the external.
Teoria schimbării din perspectiva Gestalt-terapiei
Copiii “înghit” nediferenţiat (introiectează) idei şi comportamente. Acest lucru duce la o moralitate
impusă mai degrabă decât la o moralitate compatibilă organismic. Rezultatul este că indivizii se simt
vinovaţi atunci când se comportă aşa cum le dictează propriile dorinţe opuse cu acele “trebuie”
introiectate. Unii investesc o cantitate enormă de energie menţinând scindarea dintre “trebuie” şi
“vreau” – rezoluţia acestui conflict necesitând o recunoaştere a proriei moralităţi opuse celei
introiectate. Atitudinile orientate spre “trebuie” îi sabotează pe aceşti indivizi, şi cu cât se străduiesc
să fie ceea ce nu sunt, cu atât mai puternic se instalează rezistenţa şi nu are loc nici o schimbare.
Children swallow whole (introject) ideas and behavior. This results in an enforced morality rather
than an organismically compatible morality. As a result, people frequently feel guilt when they
behave in accordance with their wants as opposed to their shoulds. Some people invest an enormous
amount of energy in maintaining the split between shoulds and wants -- the resolution of which
requires a recognition of their own morality as opposed to an introjected one. Shoulds sabotage such
people, and the more they push to be what they are not, the more resistance is set up, and no change
occurs.
Beisser a elaborat teoria conform căreia schimbarea nu are loc printr-o “încercare coercitivă a
individului sau a altei persoane de a-l schimba”, ci se întâmplă atunci când individul îşi dedică
timpul şi eforturile pentru a fi “ceea ce este”, “pentru a fiinţa deplin în poziţia sa actuală” (1970, p.
70). Când terapeutul respinge rolul de agent al schimbării, devine posibilă schimbarea potrivită.
Beisser advanced the theory that change does not happen through a "coercive attempt by the
individual or by another person to change him," but does happen if the person puts in the time and
effort to be "what he is," "to be fully in his current position" (1970, p. 70). When the therapist rejects
the change agent role, change that is orderly and also meaningful is possible.
Conform Gestalt-terapiei, starea de prezenţă (care include posesia, alegerea şi responsabilitatea) şi
contactul determină schimbarea spontană şi firească. Schimbarea forţată este o încercare de a
actualiza o imagine, mai degrabă decât de a actualiza selful. Prin conştientizarea acceptării de sine şi
a dreptului de a exista aşa cum eşti, devine posibilă creşterea. Intervenţia forţată întârzie acest
proces. The Gestalt therapy notion is that awareness (including owning, choice, and responsibility)
and contact bring natural and spontaneous change. Forced change is an attempt to actualize an
image rather than to actualize the self. With awareness self-acceptance, and the right to exist as is,
the organism can grow. Forced intervention retards this process.
Conform legii gestaltiste a pregnanţei (Prägnanz), câmpul se va organiza în cel mai bun Gestalt pe
21
care-l permit condiţiile globale. Deci şi gestalt-terapeuţii consideră că oamenii au tendinţa înnăscută
spre însănătoşire. Natura are această tendiţă, iar omul face parte din natură. Conştientizarea a ceea ce
este evident, continuum-ul stării de prezenţă, este un instrument pe care individul îl poate folosi în
mod deliberat pentru a cananliza această tendinţă spontană spre însănătoşire. The Gestalt
psychology principle of Prägnanz states that the field will form itself into the best Gestalt that
global conditions will allow. So, too, Gestalt therapists believe that people have an innate drive to
health. This propensity is found in nature, and people are part of nature. Awareness of the obvious,
the awareness continuum, is a tool that a person can deliberately use to channel this spontaneous
drive for health.
Diferenţierea câmpului: polarităţi şi dihotomii
Dihotomia este o separare, în timp ce câmpul nu este considerat a fi un întreg diferenţiat în părţi
cuplate între ele, ci ca o însumare de forţe aflate în competiţie şi/sau care nu au legătură unele cu
altele. Gândirea dihotomică se opune autoreglării organismului. Gândirea dihotomică tinde să fie
intolerantă în ceea ce priveşte diversitatea indivizilor, şi să ofere adevăruri paradoxale despre
individul unic. A dichotomy is a split whereby the field is considered not as a whole differentiated
into different and interlocking parts, but rather as an assortment of competing (either/or) and
unrelated forces. Dichotomous thinking interferes with organismic self-regulation. Dichotomous
thinking tends to be intolerant of diversity among persons and of paradoxical truths about a single
person.
Autoreglarea organismică duce la integrarea părţilor într-un întreg care le cuprinde. Câmpul este
deseori descompus în polarităţi: părţi opuse care se completează sau se explică reciproc. Polii
pozitivi şi negativi ai unui câmp electric reprezintă un exemplu tipic pentru această diferenţiere din
perspectiva teoriei câmpului. Conceptul de polaritate se referă la perechi de contrarii ca părţi ale
unui întreg, ca yin şi yang. Organismic self-regulation leads to integrating parts with each other and
into a whole that encompasses the parts. The field is often differentiated into polarities: parts that
are opposites that complement or explicate each other. The positive and negative poles of an
electrical field are the prototypical mode for this differentiation in a field theoretical way. The
concept of polarities treats opposites as part of one whole, as yin and yang.
Prin această abordare polară a câmpului, diferenţele sunt acceptate şi integrate. Lipsa integrării
naturale duce la apariţia unor clivaje de tipul: corp-minte, self-exterior, infantil-matur, biologic-
cultural, conştient-inconştient. Prin dialog poate avea loc o integrare a a părţilor într-un nou întreg în
care există o unitate diferenţiată. Dihotomiile cum sunt cele idealul selfului şi nevoile selfului,
gândire-impuls, solcitări sociale – nevoi personale, pot fi vindecate prin integrarea într-un întreg
diferenţiat în polarităţi naturale. (Perls, 1947). . With this polar view of the field, differences are
accepted and integrated. Lack of genuine integration creates splits, such as body-mind, self-external,
infantile-mature, biological-cultural, and unconscious-conscious. Through dialogue there can be an
integration of parts, into a new whole in which there is a differentiated unity. Dichotomies such as
the self-ideal and the needy self, thought and impulse, and social requirements and personal needs
can be healed by integrating into a whole differentiated into natural polarities (Perls, 1947).
Definirea sănătăţii I: Gestalt-ul bun ca polaritate Definition of Health I: The Good Gestalt as
Polarity
Gestalt-ul bun se referă la câmpul perceptiv organizat cu claritate într-o formă bună. O figură bine
formată se distinge cu claritate pe un fundal mai amplu şi mai puţin diferenţiat. Relaţia dintre ceea
ce apare în prim plan (figură) şi context (fundal) este semnificaţia. În Gestalt-ul bun semnificaţia
este clară. Gestalt-ul bun este o definiţie lipsită de conţinut a sănătăţii. The good Gestalt describes a
22
perceptual field organized with clarity and good form. A well-formed figure clearly stands out
against a broader and less distinct background. The relation between that which stands out (figure)
and the context (ground) is meaning. In the good Gestalt the meaning is clear. The good Gestalt
gives a content-free definition of health.
În starea de sănătate, figura se schimbă în funcţie de necesităţi, adică trece la un alt punct de
focalizare atunci când nevoia a fost satisfăcută sau înlocuită de una mai urgentă. Nu se schimbă atât
de rapid încât să evite satisfacerea (aşa cum se întâmplă în isterie) sau atât de lent încât figurile noi
să nu mai aibă suficient spaţiu pentru a prelua comanda organismică (vezi comportamentul
compulsiv). Când figura şi fondul sunt dihotomizate, individul rămâne cu o figură fără context sau
cu un context nefocalizat (F. Perls et al., 1951). La individul sănătos starea de prezenţă (awareness)
reproduce cu claritate nevoia dominantă a întregului câmp. Nevoia este o funcţie a factorilor externi
(structura fizică a câmpului, activitatea politică, fenomene naturale, etc) şi a celor interni (foame,
oboseală, interes, experienţa, etc). In health, the figure changes as needed, that is, it shifts to another
focus when the need is met or superseded by a more urgent need. It does not change so rapidly as to
prevent satisfaction (as in hysteria) or so slowly that new figures have no room to assume
organismic dominance (as in compulsivity). When figure and ground are dichotomized, one is left
with a figure out of context or a context without focus (F. Perls et al., 1951). In health, awareness
accurately represents the dominant need of the whole field. Need is a function of external factors
(physical structure of the field, political activity, acts of nature, and so on) and internal factors
(hunger, fatigue, interest, past experience, and so forth).
Definirea sănătăţii II: Polaritatea ajustării creative
În Gestalt-terapie, conceptul de funcţionare sănătoasă include ajustarea creativă. Psihoterapiile care
îi ajută pe pacienţi doar să devină adaptabili crează conformism şi stereotipie. Psihoterapiile care îi
determină pe pacienţi să se impună în lume fără să ţină cont de ceilalţi duc la instalarea unui
narcisim patologic şi la o realizare de sine bazată pe negarea lumii. The Gestalt therapy concept of
healthy functioning includes creative adjustment. A psychotherapy that only helps patients adjust
creates conformity and stereotypy. A psychotherapy that only led people to impose themselves on
the world without considering others would engender pathological narcissism and a world-denying
realization of self isolated from the world.
Individul care interacţionează creativ îşi asumă responsabilitatea pentru echilibrul dintre sine şi
mediu. A person who shows creative interaction takes responsibility for the ecological balance
between self and surroundings.
Acesta este contextul teoretic (F. Perls et al., 1951) în cadrul căruia se fac anumite consideraţii
individualiste sau chiar anarhiste propuse de Gestalt-terapie. Individul şi mediul formează o
polaritate. Alegerea nu se face între individ şi societate, ci între autoreglarea organismică şi reglarea
arbitrară. This is the theoretical context (F. Perls et al., 1951) within which some seemingly
individualistic and even anarchistic statements of Gestalt therapy are most accurately considered.
The individual and environment form a polarity. The choice is not between the individual and
society, but between organismic and arbitrary regulation.
Rezistenţa este o componentă a polarităţii care constă într-un impuls şi în rezistenţa la acest impuls.
Văzută ca o dihotomie, rezistenţa este deseori considerată a fi “nefastă” şi în acest context, se
dovedeşte de cele mai multe ori a nu fi altceva decât urmărirea de către pacient a propriilor
impulsuri şi nu a directivelor terapeutului. Văzută ca polaritate, rezistenţa este la fel de importantă
pentru sănătate ca şi rezistenţa la …………... Resistance is a part of a polarity consisting of an
impulse and resistance to that impulse. Seen as a dichotomy, resistance is often treated as "bad" and,
23
in such a context, often turns out to be nothing more than the patient's following personal dictates
rather than the therapist's. Seen as a polarity, resistance is as integral to health as the trait's being
resisted.
Gestalt-terapeuţii se ocupă atât de procesul de funcţionare a conştiinţei, cât şi de cel de rezistenţă a
conştiinţei. Majoritatea Gestalt-terapeuţilor evită cuvântul rezistenţă din pricina conotaţiei sale
peiorative care defineşte procesul ca pe o bătălie între terapeut şi pacient, mai degrabă decât ca pe un
conflict intern al pacientului care trebuie integrat într-o personalitate armonios diferenţiată. Gestalt
therapists attend to both the working process of consciousness and the resistance process of
consciousness. Many Gestalt therapists avoid the word resistance because of its pejorative
dichotomized connotation, which frames the process as a power battle between therapist and patient
rather than as the self-conflict of the patient that needs to be integrated into a harmoniously
differentiated self.
Impasul
Impasul este situaţia în care nu apare ajutorul din exterior, iar pacientul crede că nu poate face faţă
singur. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că energia este scindată între impuls şi
rezistenţă. Cea mai frecvent folosită metodă de a face faţă acestui conflict este manipularea
celorlalţi. An impasse is a situation in which external support is not forthcoming and the person
believes he cannot support himself. The latter is due in large part to the person's strength being
divided between impulse and resistance. The most frequent method of coping with this is to
manipulate others.
O persoană care funcţionează conform autoreglării organismice îşi asumă responsabilitatea pentru
ceea ce face ea pentru sine, pentru ceea ce fac ceilalţi pentru ea şi pentru ceea ce face ea pentru
ceilalţi. Când individul nu este conştient de acest lucru, ajutorul exterior devine un înlocuitor al
autosusţinerii, în loc să fie folosit ca o sursă de energie. An organismically self-regulating person
takes responsibility for what is done for self, what is done by others for self, and what is done for
others by self. The person exchanges with the environment, but the basic support for regulation of
one's existence is by self. When the individual does not know this, external support becomes a
replacement for self-support rather than a source of nourishment for the self.
În majoritatea psihoterapiilor, impasul este susţinut exterior oferit de psihoterapeut, iar pacientului I
se pare că autosusţinerea este insuficientă. În Gestalt-terapie, pacienţii pot depăşi impasul pentru că
se pune accentul pe contactul afectuos, fără a face munca pacientului, adică fără a salva sau a
infantiliza. In most psychotherapy the impasse is circumvented by external support by the therapist,
and the patient does not find that self-support is sufficient. In Gestalt therapy, patients can get
through the impasse because of the emphasis on loving contact without doing the patient's work, that
is, without rescuing or infantilizing.

Psihoterapia
Teoria psihoterapiei
Scopul terapiei
In Gestalt, singurul scop este conştientizarea globală curentă (din momentul prezent). Aceasta
implică o stare de vigilenţă sporită într-o anumită zonă şi o mai bună capacitate a clientului de a
aduce în conştiinţă deprinderile automate atunci când este nevoie. În primul caz este vorba despre
conştientizare în sens de conţinut, iar al doilea se referă la conştientizare ca proces. Atât ca şi
24
conţinut cât şi ca proces, conştientizarea progresează spre niveluri mai profunde pe măsură ce
terapia avansează. Conştientizarea globală curentă include cunoaşterea mediului, responsabilitatea
alegerilor, autocunoaşterea, acceptarea de sine şi capacitatea de contact. In Gestalt, the only goal is
awareness. This includes greater awareness in a particular area and also greater ability for the
patient to bring automatic habits into awareness as needed. In the former sense awareness is a
content, in the latter sense it is a process. Both awareness as content and awareness as process
progress to deeper levels as the therapy proceeds. Awareness includes knowing the environment,
responsibility for choices, self-knowledge, and self-acceptance, and the ability to contact.
Pacienţii începători sunt interesaţi în special de soluţia problemelor. Pentru Gestalt-terapeuţi este
important modul în care pacienţii se susţin pe sine în rezolvarea problemelor. Gestalt-terapia
favorizează rezovarea problemelor prin sporirea capacităţilor pacientului de autoreglare şi
autosusţinere. Pe măsură ce terapia avansează, pacientul şi terapeutul acordă din ce în ce mai multă
atenţie caracteristicilor generale de personalitate. Aproape de finalul unei terapii reuşite, pacientul
direcţionează într-o mai mare măsură lucrul şi este capabil să integreze rezolvarea de probleme,
temele caracteriologice, chestiunile legate de relaţia cu terapeutul şi mijloacele de reglare a propriei
stări de prezenţă. Beginning patients are chiefly concerned with the solution of problems. The issue
for the Gestalt therapist is how patients support themselves in solving problems. Gestalt therapy
facilitates problem solving through increased self-regulation and self-support by the patient. As
therapy goes on, the patient and the therapist turn more attention to general personality issues. By
the end of successful therapy the patient directs much of the work and is able to integrate problem
solving, characterological themes, relationship issues with the therapist, and means of regulating his
or her own awareness.
Gestalt-terapia este utilă mai ales pentru pacienţii deschişi să lucreze asupra propriei vigilenţe şi
pentru cei care doresc să obţină stăpânirea firească a conştientizării ca proces. Deşi unii susţin că
sunt interesaţi să-şi schimbe comportamentul, majoritatea celor care cer o psihoterapie vor să se
elibereze de discomfort. Pot acuza stări generale proaste, simptome specifice, sau insatisfacţie în
relaţiile cu ceilalţi. De multe ori pacienţii se aşteaptă ca eliberarea de discomfort să apară mai curând
ca rezultat al acţiunilor terapeutului şi nu atât datorită propriilor eforturi. Gestalt therapy is most
useful for patients open to working on self-awareness and for those who want natural mastery of
their awareness process. Although some people claim they are interested in changing their behavior,
most people seeking psychotherapy mainly want relief from discomfort. Their complaint may be
generalized malaise, specific discomforts, or dissatisfaction in relationships. Patients often expect
that relief will result from their therapist's doing the work rather than from their own efforts.
Psihoterapia este potrivită mai ales pentru cei care îşi crează anxietata, depresia, etc, respingându-se
pe sine, înstrăinâdu-se de anumite aspecte ale propriei persoane şi autodecepţionându-se. Pe scurt,
cei care nu ştiu cât de mult îşi adâncesc propria nefericire sunt principalii candidaţi, cu condiţia să
fie deschişi la lucrul asupra “conştienţei imediate” a prezentului şi în special a coştientizării
autoreglării.. Gestalt-terapia este potrivită mai ales pentru cei care se cunosc pe sine din punct de
vedere intelectual şi cu toate acestea nu cresc. Psychotherapy is most appropriate for persons who
create anxiety, depression, and so forth by rejecting themselves, alienating aspects of themselves,
and deceiving themselves. In short, people who do not know how they further their own
unhappiness are prime candidates, providing they are open to awareness work, especially awareness
of self-regulation. Gestalt therapy is especially appropriate for those who know intellectually about
themselves and yet don't grow.
Cei care doresc să se elibereze de simptome fără a lucra asupra stării de prezenţă/atenţie/vigilenţă ar
putea fi candidaţi mai buni pentru modificarea comportamentală, tratamente medicamentoase,
25
biofeedback, etc. Metodele directe ale Gestalt-terapiei determină pacienţii să facă această alegere la
începutul terapiei. Cu toate acestea, dificultatea pacienţilor de a intra în contact sau de a lucra asupra
stării de prezenţă nu trebuie interpretată automat ca fiind un semn că nu vor să lucreze. Respectul
pentru individ ca întreg îl determină pe Gestalt-terapeut să-l ajute pe pacient să clarifice diferenţa
între “nu pot” şi “nu vreau” şi să observe cum barierele interioare sau rezistenţele, cum sunt
prejudecăţile, anxietatea, ruşinea şi sensibilitatea la rănirea narcisică, împiedică lucrul asupra stării
de prezenţă. Those who want symptom relief without doing awareness work may be better
candidates for behavior modification, medication, biofeedback, and so on. The direct methods of
Gestalt therapy facilitate patients' making this choice early in the therapy. However, patients'
difficulty in doing the contact or awareness work should not automatically be interpreted as meaning
that they do not want to work. Respect for the total person enables a Gestalt therapist to help the
patients become clear about the differences between "can't" and "won't" and to know how internal
barriers or resistance, such as prior learning, anxiety, shame and sensitivity to narcissistic injury,
inhibit awareness work.
Fără “trebuie”
În Gestalt-terapie nu există “trebuie”. În Gestalt-terapie se acordă mai multă valoare autonomiei şi
autodeterminării pacientului decât oricăror altor valori. Acesta nu este un “trebuie” (un imperativ),
ci o preferinţă. Etica de tip “fără “trebuie” ocupă un rol important printre scopurile terapeutului şi
lasă responsabilitatea şi sancţionarea pacientului chiar în seama pacientului (evident, regulile şi
obligaţiile sociale nu sunt suspendate doar pentru că pacientul se află în Gestalt-terapie). There are
no "shoulds" in Gestalt therapy. In Gestalt therapy a higher value is placed on the autonomy and the
self-determination for the patient than on other values. This is not a should, but a preference. The
no-should ethic takes precedence over the therapist's goals for the patient and leaves the
responsibility and sanctioning of the patient's behavior to the patient (of course, the injunctions and
requirements of society are not suspended just because the patient is in Gestalt therapy).
Cum se face terapia ?
Gestalt-terapia este mai curând o explorare decât o modificare directă a comportamentului. Scopul
este creşterea şi autonomia prin extinderea conştiinţei. În loc de a menţine o oarecare distanţă şi a
face interpretări, Gestalt-terapeutul vine în întâmpinarea pacienţilor şi direcţionează lucrul activ
asupra stării de prezenţă. Prezenţa activă a terapeutului este vie, colorată emoţional (deci, caldă),
sinceră şi directă. Pacienţii pot vedea şi auzi, sau li se poate spune cum experimentează terapeutul
relaţia cu ei, ce simte, ce vede sau ce fel de persoană este terapeutul. Creşterea apare din contactul
real între oameni reali. Pacienţii află cum sunt văzuţi şi cât de limitat este procesul lor de
conştientizare (awareness process), nu vorbind neapărat despre problemele lor, ci prin modul în care
ei şi terapeutul se angajează în relaţie. Gestalt therapy is an exploration rather than a direct
modification of behavior. The goal is growth and autonomy through an increase in consciousness.
Rather than maintaining distance and interpreting, the Gestalt therapist meets patients and guides
active awareness work. The therapist's active presence is alive and excited (hence warm), honest and
direct. Patients can see, hear and be told how they are experienced, what is seen, how the therapist
feels, what the therapist is like as a person. Growth occurs from real contact between real people.
Patients learn how they are seen and how their awareness process is limited, not primarily by talking
about their problems, but by how they and the therapist engage each other.
Centrarea (focalizarea) curpinde o arie largă care include atât simpla “conţinere” sau empatia, cât şi
exerciţii ce apar în mare parte din fenomenologia terapeutului aflat în relaţie cu pacientul. Totul
apare ca urmare a experienţei directe a ambilor participanţi. Focusing runs the range from simple
inclusions or empathy to exercises arising mostly from the therapist's phenomenology while with the
26
patient. Everything is secondary to the direct experience of both participants.
Abordarea generală a Gestalt-terapiei este aceea de a facilita explorarea în aşa fel încât pacientul să
dezvolte la maxim aspectele ce continuă să evolueze după terminarea şedinţei şi fără terapeut. De
multe ori pacientul râmâne “neterminat”, este lăsat ”pe gânduri”, “deschis” sau I se dă o temă.
Putem asemăna asta cu o friptură care continuă să se coacă după ce a fost scoasă din cuptor. Aşa se
explică parţial cum poate fi atât de intensivă Gestalt-terapia, deşi presupune mai puţine şedinţe pe
săptămână. Cooperăm cu creşterea ca are se întâmplă fără noi; iniţiem demersul acolo unde este
nevoie. Facilităm atât cât este nevoie pentru a-l încuraja şi susţine pe pacient să se amelioreze
singur. Mai curând facilităm creşterea, decât să ducem la capăt o cură completă. The general
approach of Gestalt therapy is to facilitate exploring in ways that maximize what continues to
develop after the session and without the therapist. The patient is often left unfinished but thoughtful
or "opened up," or with an assignment. This is like a roast that continues to cook after being
removed from the oven. This is in part how Gestalt therapy can be so intensive on fewer sessions per
week. We cooperate with growth occurring without us; we initiate where needed. We give the
degree of facilitation necessary to foster patient self-improvement. We facilitate growth rather than
complete a cure process.
Perls considera că scopul ultim al psihoterapiei e acumularea “unui număr suficient de integrări care
să ducă la autodezvoltare”. Un exemplu pentru acest tip de facilitare, poate fi săparea unei mici
găuri într-un morman de zăpadă. Odată ce începe procesul de topire, gaura de la baza mormanului se
extinde singură. Perls believed that the ultimate goal of psychotherapy was the achievement of "that
amount of integration which facilitates its own development" (1948). An example of this kind of
facilitation is the analogy of a small hole cut into an accumulation of snow. Once the draining
process begins, the base that began as a small hole enlarges by itself.
O terapie reuşită duce la integrare. Integrarea necesită identificarea cu toate funcţiile vitale – nu
numai cu unele dintre ideile, emoţiile sau acţiunile pacientului. Respingerea propriilor idei,
sentimente şi acţiuni duce la alienare. Recăpătarea acestora îi permite individului să fie un întreg. În
terapie sarcina este, deci, să facă astfel încât pacientul să devină conştient de unele părţi ale
personalităţii sale care înainte erau înstrăinate şi să le “guste”, să le ia în considerare şi să le
asimileze dacă sunt ego-sintonice sau să le respingă dacă se dovedesc a fi alienante pentru eu. Pentru
a încuraja pacienţii să redobândească acele aspecte din ei înşişi pe care le consideraseră a fi nefaste
sau inacceptabile, Simkin (1968), folosea comparaţia cu o prăjitură: deşi uleiul, făina sau praful de
copt pot fi rele la gust atunci când sunt mâncate separat, sunt indispensabile pentru o prăjitură
gustoasă. Successful psychotherapy achieves integration. Integration requires identification with all
vital functions -- not with only some of the patient's ideas, emotions and actions. Any rejection of
one's own ideas, emotions or actions results in alienation. Reowning allows the person to be whole.
The task, then, in therapy is to have the person become aware of previously alienated parts and taste
them, consider them and assimilate them if they are ego-syntonic or reject them if they prove to be
ego-alien. Simkin (1968) has used the simile of a cake in encouraging patients to reown the parts of
themselves that they have considered noxious or otherwise unacceptable: although the oil, or flour,
or baking powder by themselves can be distasteful, they are indispensable to the success of the
whole cake.
Relaţia eu-tu (p. 148)
Ca orice terapie, Gestaltul se centrează pe pacient. Cu toate acestea, relaţia este orizontală, prin
aceasta diferită de terapia tradiţională. În Gestalt-terapie, pacientul şi terapeutul vorbesc aceeaşi
limbă, limba focalizării prezente, acentuând experienţa directă a celor doi participanţi. Atât
terapeuţii cât şi pacienţii îşi dau dovadă/exprimă prezenţa totală. Gestalt therapy focuses on the
27
patient, as any therapy does. However, the relationship is horizontal, thus differing from the
traditional therapy relationship. In Gestalt therapy the therapist and patient speak the same language,
the language of present centeredness, emphasizing direct experience of both participants. Therapists
as well as patients in Gestalt therapy show their full presence.
Încă de la început, Gestalt-terapia a pus accent pe experienţa pacientului ca şi pe observaţia
terapeutului în sesizarea aspectelor de care pacientul nu este conştient. Acest lucru îi permite
pacientului să se comporte ca un egal care are acces direct la datele propriei experienţe, putând astfel
experiementa direct din interior ceea ce observă terapeutul în exterior. Din perspectiva unui sistem
interpretativ, pacientul este un amator care nu dispune de fundamentele teroretice necesare
interpretării. Se presupune că informaţiile interne importante sunt inconştiente şi neexperimentate.
Since its beginning, Gestalt therapy has emphasized the patient's experience as well as the therapist's
observation of what is not in the patient's awareness. This allows the patient to act as an equal who
has full access to the data of his own experience so he can directly experience from inside what is
observed by the therapist from outside. In an interpretive system the patient is an amateur and does
not have the theoretical foundation for the interpretation. It is assumed that the important internal
data are unconscious and not experienced.
Responsabilitatea este un aspect important al relaţiei terapeutice Gestalt-iste. Gestalt-terapia
accentuează faptul că atât terapeutul, cât şi pacientul sunt responsabili pentru propriile acţiuni. Când
terapeuţii se consideră a fi responsabili pentru pacienţii lor, se ciocnesc de incapacitatea pacienţilor
de a se simţi responsabili şi prin aceasta întăresc nevoia de manipulare datorată credinţei că pacienţii
nu se pot susţine şi echilibra singuri. Totuşi, nu este suficient ca terapeutul să fie responsabil pentru
propriile acţiuni si pacientul să fie responsabil pentru ale sale – există şi o alianţă între pacient şi
terapeut de care trebuie să se ţină seama constant şi cu profesionalism. An important aspect of the
Gestalt therapy relationship is the question of responsibility. Gestalt therapy emphasizes that both
the therapist and the patient are self-responsible. When therapists regard themselves as responsible
for patients, they collude with patients' not feeling self-responsible and thereby reinforce the
necessity for manipulation due to the belief that patients are unable to support and regulate
themselves. However, it is not enough for the therapist to be responsible for self and for the patient
to be responsible for self -- there is also an alliance of patient and therapist that must be carefully
constantly, and competently attended to.
Terapeuţii sunt responsabili pentru cantitatea şi calitatea prezenţei lor, pentru cunoaşterea pacienţilor
şi pentru autocunoaştere, pentru a menţine o postură non-defensivă, şi pentru menţinerea stării de
prezenţă şi a contactului (ca procese) clare şi ajustate la pacient. Sunt responabili pentru consecinţele
propriului comportament şi pentru stabiliirea şi menţinerea atmosferei terapeutice. Therapists are
responsible for the quality and quantity of their presence, for knowledge about themselves and the
patient, for maintaining a nondefensive posture, and for keeping their awareness and contact
processes clear and matched to the patient. They are responsible for the consequences of their own
behavior and for establishing and maintaining the therapeutic atmosphere.
Conştientizarea lui”ce” şi “cum”
În Gestalt-terapie este foarte important “ce” face pacientul şi “cum” face. Ce înfruntă subiectul?
Cum face alegeri ? Se autosuţine sau rezistă ? Instrumentul este experimentarea directă şi se exzinde
şi peste ceea ce a fost experimentat la început, mergând din ce în ce mai adânc şi pe arii mai largi.
Tehnicile gestaltiste sunt de fapt sarcini experimentale. Ele nu sunt alcătuite pentru a direcţiona
pacientul spre ceva aunme, pentru a schimba sentimentele pacientului, pentru a recondiţiona sau
pentru a provoca descărcarea. In Gestalt therapy there is a constant and careful emphasis on what
the patient does and how it is done. What does the patient face? How does the patient make choices?
28
Does the patient self-support or resist? Direct experience is the tool, and it is expanded beyond what
is at first experienced by continuing to focus deeper and broader. The techniques of Gestalt therapy
are experimental tasks. They are the means of expanding direct experience. These are not designed
to get the patient somewhere, to change the patient's feelings, to recondition, or to foster catharsis.
Aici şi acum
În terapia fenomenologică, “aici” începe cu starea de vigilenţă prezentă a pacientului. Ceea ce se
întâmplă nu are loc în copilărie, ci este experimentat acum. Starea de rpezenţă/vigilenţă are loc
acum. Evenimentele importante pot face stării de prezenţă , dar procesul de conştientizare (ex:
reamintirea) are loc acum. In a phenomenological therapy "now" starts with the present awareness
of the patient. What happens first is not childhood, but what is experienced now. Awareness takes
place now. Prior events may be the object of present awareness, but the awareness process (e.g.,
remembering) is now.
Acum pot intra în contact cu lumea din jurul meu, sau aucum pot contacta amintirile şi experienţele.
Necunoaşterea prezentului, incapacitatea de reamintire sau de anticipare reprezintă tulburări.
Prezentul este o tranziţie în continuă pendulare între trecut şi viitor. De multe ori, pacienţii nu-şi
cunosc comportamentul actual. În multe cazuri, pacienţii trăiesc în prezent ca şi cum nu ar avea
trecut. Majoritatea pacienţilor trăiesc în viitor ca şi cum ar fi acum. Toatea acestea sunt tulburări ale
conştientizării (awareness) timpului. Now I can contact the world around me, or now I can contact
memories or expectations. Not knowing the present, not remembering, or not anticipating are all
disturbances. The present is an ever-moving transition between the past and future. Frequently
patients do not know their current behavior In some cases patients live in the present as if they had
no past. Most patients live in the future as if it were now. All these are disturbances of time
awareness.
Termenul “acum” se referă la momentul prezent. În şedinţa de terapie, când pacienţii se referă la
problemele lor care nu au loc în şedinţa respectivă sau care sau care au apărut mai devreme în
şedinţă, toate acestea nu se întâmplă acum. În Gestalt-terapie ne orientăm mai mult decât în orice alt
tip de psihoterapie, către “acum”. Experienţele de acum câteva minute, zile, ani sau zeci de ani care
au relevanţă pentru momentul prezent sunt şi ele tratate. Încercăm să trecem de la “a vorbi despre”
la experimentarea directă. De exemplu, vorbind unei persoane care nu este prezentă, mai curând
decît a vorbi despre ea mobilizează experimentarea mai directă a sentimentelor. "Now" refers to
this moment. In the therapy hour, when the patients refer to their lives out of the hour, or earlier in
the hour, that is not now. In Gestalt therapy we orient more to the now than in any other form of
psychotherapy. Experiences of the past few minutes, days, years or decades that are of present
importance are dealt with. We attempt to move from talking about to directly experiencing. For
example, talking to a person who is not physically present rather than talking about that person
mobilizes more direct experience of feelings.
În Gestalt, metodologia de tip eu şi tu, ce şi cum, aici şi acum este folosită frecvent pentru a lucra
asupra psihodinamicii caracteriale şi de dezvoltare (psihologia vârstelor). In Gestalt therapy this I
and Thou, what and how, here and now methodology is frequently used to work on
characterological and developmental psychodynamics.
De exemplu, o femeie de 30 de ani se află în terapie de grup. Este în faza de mijloc a terapiei. Spune
că este foarte supărată pe un bărbat din grup. O abordare gestaltistă corectă şi des folosită ar fi
“Spune-I !”. Însă terapeutul foloseşte o altă direcţie: For example, a 30-year-old female patient is in
group therapy. She is in the middle phase of therapy. She says she is very angry at a man in the
group. One legitimate and frequent Gestalt approach is "Say it to him." Instead, the therapist takes a
29
different tack:
T: Mi se pare că eşti mai mult decât furioasă.You sound not only angry but something more.
P: “priveşte interesată”
T: Arăţi de parcă ai fi turbată de furie.You sound and look like you are enraged.
P: Aşa şi sunt. Aş vrea să-l omor. I am, I would like to kill him.
T: Pari a fi neputincioasă. You seem to feel impotent.
P: Sunt.
T: Neputinţa însoţeşte de obicei furia. De ce te simţi neputincioasă ? Impotence usually accompanies
rage. What are you impotent about?
P: Nu reuşesc să-l fac să mă observe. I can't get him to acknowledge me.
T: “observaţiile terapeutului referitoare la întâlnirile precedente cu bărbatul respectiv sunt
confirmate de această replică” Şi nu accepţi asta. the therapist's observations of her previous
encounters with the man agree with that statement and you don't accept that.
P: Nu.
T: Şi furia ta e mai puternică decât ar fi cazul în situaţia de faţă. And there is an intensity to your
rage that seems to be greater than the situation calls for.
P: “Confirmă din cap şi se opreşte” nods and pausesî
T: Ce ţi se întâmplă acum ?. What are you experiencing?
P: Mulţi bărbaţi în viaţa mea au fost aşa. A lot of men in my life who have been like that.
T: Ca şi tatăl tău ? Like your father? “aceasta se leagă de un travaliu anterior al pacientei şi nu este
o replică dată la întâmplare. În continuare se lucrează asupra reexperimentării rănii narcisice
provocate de tată, care nu-I dădea niciodată atenţie” “this comes from prior work with patient and
isn't a shot in the dark. The work proceeds into a reexperiencing the narcissistic injury from her
father, who was never responsive to her”
Procesul terapeutic
Terapia gestaltistă are probabil mai multe stiluri şi modalităţi decât orice alt sistem. Se practică în
terapia individuală, în grupuri, ateliere, cuplu, familie, şi cu copii. Se practică în clinici, în agenţiile
de servicii familiale, spitale, cabinete particulare, centre de creştere, etc. Stilurile fiecăreia dintre
aceste direcţii variază drastic în mai multe aspecte: gradul şi tipul structurii, cantitatea şi calitatea
tehnicilor folosite, frecvenţa şedinţelor, modul de şlefuire a relatării, centrarea pe corp, pe latura
cognitivă, pe emoţii, contactul interpersonal, cunoaşterea modalităţilor de lucru şi a temelor
psihodinamice, nivelul contactului interpersonal, etc. Gestalt therapy probably has a greater range
of styles and modalities than any other system. It is practiced in individual therapy, groups,
workshops, couples, families, and with children. It is practiced in clinics, family service agencies,
hospitals, private practices, growth centers, and so on. The styles in each modality vary drastically
on many dimensions: degree and type of structure; quantity and quality of techniques used;
frequency of sessions; abrasiveness-ease of relating; focus on body, cognition, feelings,
interpersonal contact; knowledge of and work with psychodynamic themes; degree of personal
encountering, and so forth.
Toate stilurile şi modalităţile practice ale Gestalt-terapiei urmează principiile comune pe care le-am
discutat mai sus: accentul pus pe experienţa directă şi pe experimentare (fenomenologie), contactul
30
direct şi prezenţa personală (existenţialismul dialogic), accentuarea conceptelor propuse de teoria
câmpului : “ce şi cum “ şi “aici şi acum”. Între aceşti parametrii intervenţiile se structurează în
funcţie de context şi de personalităţile pacientului şi terapeutului. All styles and modalities of
Gestalt therapy have in common the general principles we have been discussing: emphasis on direct
experience and experimenting (phenomenology), use of direct contact and personal presence
(dialogic existentialism), and emphasis on the field concepts of what and how and here and now.
Within these parameters, interventions are patterned according to the context and the personalities of
the therapist and the patient.
În miezul metodologiei se află centrarea pe accentuarea diferenţei dintre “travaliul” propriu-zis şi
alte activităţi, în special “discutarea, vorbitul despre” o anumită problemă. Termenul “travaliu” are
două sensuri. Primul se referă la angajamentul deliberat, voluntar şi organizat în folosirea stării de
prezenţă focalizată propuse de metoda fenomenologică pentru a spori clarficarea şi a stabili ţelurile
vieţii unui individ. Când cineva trece de la a vorbi despre o problemă sau a fi cu cineva în general, la
a studia ce face, fiind atent în special la cum este atent, atunci “lucrează”. Al doilea sens se referă la
situaţia de grup în care lucrul presupune focalizarea primară a atenţiei terapeutului şi/sau a
membrilor grupului. At the heart of the methodology is the emphasis on the difference between
"work" and other activities, especially "talking about." Work has two meanings. First, it refers to a
deliberate, voluntary and disciplined commitment to use phenomenologically focused awareness to
increase the scope and clarity of one's life. When one moves from talking about a problem or being
with someone in a general way to studying what one is doing, especially being aware of how one is
aware, one is working. Second, in a group, work means being the primary focus of the therapist's
and/or the group's attention.
Diferenţele dintre tehnicile folosite nu sunt importante, deşi calitatea şi tipul contactului terapeutic şi
potrivirea dintre atitudinea şi centrarea terapeutului cu nevoile pacientului, sunt importante.
Tehnicile sunt doar tehnici: metoda de ansamblu, relaţia şi atitudinea sunt aspectele vitale.
Differences in techniques are not important, although the quality and type of therapeutic contact and
a fit between the attitude and emphasis of the therapist and the patient's needs are important.
Techniques are just techniques: the overall method, relationship, and attitude are the vital aspects.
Cu toate acestea vom discuta în continuare câteva tehnici sau strategii pentru a elucida metodologia
de ansamblu. Este vorba doar de câteva exemple ilustrative din multitudinea de variante posibile.
Nevertheless a discussion of some techniques or tactics might elucidate the overall methodology.
These are only illustrative of what is possible.
Tehnici de focalizare a pacientului
Toate tehnicile de focalizare a pacientului sunt elaborări ale întrebării “De ce eşti conştient/de ce îţi
dai seama acum ?” şi ale propunerii terapeutice “Fă acest experiment şi vezi de ce poţi fi conştient
(experiemntezi) şi ce poţi învăţa”. Multe dintre intervenţii presupun simpla întrebare “De ce îţi dai
seama acum” sau, mai simplu, “Ce simţi acum ?” sau “La ce te gândeşti ?”. All techniques of
patient focusing are elaborations of the question, "What are you aware of (experiencing) now?" and
the instruction, "Try this experiment and see what you become aware of (experience) or learn."
Many interventions are as simple as asking what the patient is aware of, or more narrowly, "What
are you feeling?" or "What are you thinking?"
"Rămâi în starea asta." O tehnică frecvent folosită este continuarea unei conştientizări raportate de
pacient cu instrucţiunea “Râmâi în starea asta” sau “Lasă-te să simţi până la capăt”. A frequent
technique is to follow an awareness report with the instruction: "Stay with it" or "Feel it out."
Această tehnică încurajează pacientul să continue să trăiască sentimentul/gândul/imaginea pe care a
31
raportat-o, ceea ce duce la dezvoltarea capacităţii de a adânci şi de a “lucra” un sentiment până când
devine complet. De exemplu: encourages the patient to continue with the feeling that is being
reported, which builds the patient's capacity to deepen and work a feeling through to completion.
For example:
P: “pare tristă”
T: Ce simţi?
P: Sunt tristă.
T: Fii tristă, lasă tristeţea să te cuprindă.
P: începe să plângă. Apoi se întinde, se uită în altă parte şi cade pe gânduri.
T: Văd că te-ai destins. Ce simţi acum ?
P: Nu vreau să simt tristeţea.
T: Atunci rămâi în starea asta în care nu vrei să simţi tristeţea. Acest tip de intervenţie poate duce la
dizolvarea rezistenţei pacientului. Acesta poate răspunde “N-o să plâng aici - nu am încredere în
tine” sau “Mi-e ruşine” sau “Sunt furioasă şi nu vreau să recunosc că mi-e dor de el”.
Punerea în act. În acest caz I se cere pacientului să-şi pună gândurile sau emoţiile în acţiune. De
exemplu, terapeutul poate încuraja pacientul să-i vorbească persoanei respective (dacă este prezentă)
sau să folosească într-un fel jocul de rol (de exemplu să vorbească unui scaun gol atunci când
persoana nu este de faţă). Un alt exemplu de punere în act este solicitarea de a pune emoţia în
cuvinte. Pacientului cu lacrimi în ochi I se poate cere să pună în cuvinte ce simte. Punerea în act este
folosită cu intenţia de a spori starea de prezenţă, şi nu ca o metodă de descărcare, de eliberare
(catharsis). Nu este un remediu universal. Here the patient is asked to put feelings or thoughts into
action. For example, the therapist may encourage the patient to "say it to the person" (if present) or
use some kind of role playing (such as speaking to an empty chair if the person is not present). "Put
words to it" is another example. The patient with tears in his eyes might be asked to "put words to
it." Enactment is intended as a way of increasing awareness, not as a form of catharsis. It is not a
universal remedy.
Amplificarea este o formă specială de punere în act. I se cere pacientului să amplifice o anume
emoţie, un gând, o mişcare, etc, pentru a simţi la intensitate maximă viziunea pusă în act sau
fantasmată. Punerea în act prin mişcare, muzică, pictură sau poezie poate stimula creativitatea şi
poate fi terapeutică. De exemplu, unui bărbat care vorbise despre mama sa fără să arate vreun
sentiment special, I s-a cerut să o descrie. Din descrierea lui a apărut sugestia de a se mişca la fel ca
ea. În timp ce pacientul a luat postura şi mişcările acesteia, au revenit în conştiinţă sentimente foarte
intense. a special form of enactment. A person is asked to exaggerate some feeling, thought,
movement, etc., in order to feel the more intense (albeit artificial) enacted or fantasied vision.
Enactment into movement, sound, art, poetry, etc., can both stimulate creativity and be therapeutic.
For instance, a man who had been talking about his mother without showing any special emotion
was asked to describe her. Out of his description came the suggestion to move like her. As the
patient adopted her posture and movement, intense feelings came back into his awareness.
Fantezia dirijată. Uneori pacientul poate ajunge mai uşor la experimentarea prezentă dacă
vizualizează decât dacă pune în act respectiva experienţă. Sometimes a patient can bring an
experience into the here and now more efficiently by visualizing than by enacting:
P: Aseară eram cu prietena mea. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar am fost impotent. Pacientul detaliază
povestea şi vorbeşte puţin despre istora relaţiei sale.
32
T: Închide ochii. Imaginează-ţi că e seara trecută şi eşti cu prietena ta. Spune cu voce tare ce
simţi/vezi în fiecare moment.
P: Stau pe canapea. Prietena mea stă lângă mine şi mă excit. Apoi deodată mă simt moale. I am
sitting on the couch. My friend sits next to me and I get excited. Then I go soft.
T: Să mai trecem odată prin asta dar mai lent. Fii atent la fiecare gând şi la fiecare impresie, la tot ce
simţi. Let's go through that again in slow motion, in more detail. Be sensitive to every thought or
sense impression.
P: Stau pe canapea. Ea vine şi se aşează lângă mine. Mă atinge pe gât. E atât de moale şi de cald, mă
excit – foarte tare. Mă mângâie pe mână şi îmi place foarte mult. Se opreşte şi pare speriat. Apoi mă
gândesc că am avut o zi grea şi probabil nu o să pot face faţă. Acest pacient a devenit conştient de
felul în care şi-a creat propria angoasă şi impotenţă. Această fantezie a recreat un eveniment pentru a
intra mai bine în contact cu el. Fantezia se poate referi la un eveniment la care se aşteaptă pacientul,
la un eveniment metaforic, şi aşa mai departe. This patient became aware of how he created his own
anxiety and impotence. This fantasy was recreating an event that happened in order to get in better
touch with it. The fantasy could be of an expected event, a metaphorical event, and so forth.
În alt caz, unui pacient care lucra asupra sentimentului de ruşine şi asupra respingerii de sine I s-a
cerut să-şi imagineze o mamă care spune “Te iubesc aşa cum eşti”. Pe măsură ce fantezia intră în
detalii, pacientul are acces la experimentarea ei. Această fantezie îl ajută pe pacient să conştientizeze
posibilitatea de a intra în postura de mamă bună pentru sine şi poate servi la integrarea atitudinii de
părinte bun pentru sine. Această imagine poate fi folosită în răstimpul dintre şedinţele terapeutice
sau ca mijloc de meditaţie. Poate provoca şi sentimente legate de experienţe de abandon, pierdere
sau de experienţele nefaste cu părinţii. In another case, a patient working on shame and self-
rejection is asked to imagine a mother who says and means "I love you just the way you are." As the
fantasy is given detail, the patient attends to her experience. This fantasy helps the patient become
aware for the possibility of good self-mothering and can serve as a transition to integrate good self-
parenting. The image can be used to work between sessions or as a meditation. It also raises feelings
about experiences with abandonment, loss and bad parenting.
Flexibilizarea şi integrarea tehnicilor. De multe ori pacientul este atât de prins în capcana
modalităţii lui obşnuite de a gândi, încât alternativele pur şi simplu nu au acces la conştiinţa sa. Este
vorba atât despre mecanismele tradiţionale de apărare, cum sunt refularea şi negarea, cât şi despre
factorii culturali învăţaţi care afectează modul de a gândi al pacientului. O tehnică ar fi aceea de a
cere subiectului să-şi imagineze opusul a tot ceea ce se crede că este adevărat. Often the patient is
so fettered by the bonds of the usual ways of thinking that alternative possibilities are not allowed
into awareness. This includes traditional mechanisms, such as denial or repression, but also cultural
and learning factors affecting the patient's way of thinking. One technique is just to ask the patient to
imagine the opposite of whatever is believed to be true.
Tehnicile integrative reunesc procesele pe care pacientul nu le reuneşte sau pe care le menţine în
mod activ separate (clivaje). I se poate cere pacientului să exprime în cuvinte un proces negativ,
cum ar fi încordarea, plânsul sau hărţuirea. Sau, dacă pacientul vorbeşte despre o emoţie, I se poate
cere să o localizeze în corp. Un alt exemplu cel de a solicita pacientului să exprime emoţii pozitive
şi negative faţă de una şi aceeaşi persoană. Integrating techniques bring together processes the
patient doesn't bring together or actively keeps apart (splitting). The patient might be asked to put
words to a negative process, such as tensing, crying or twitching. Or when the patient verbally
reports a feeling, that is, an emotion, she might be asked to locate it in her body. Another example is
asking a patient to express positive and negative feelings about the same person.
33
Tehnici corporale. Acestea se referă la orice tehnică ce presupune conştientizarea funcţionării
corporale sau îi ajută pe pacienţi să devină conştienţi de felul în care îşi pot folosi corpul pentru a
face faţă stărilor de agitaţie, stării de prezenţă vigilentă şi contactului. De exemplu: Body techniques.
These include any technique that brings patients' awareness to their body functioning or helps them
to be aware of how they can use their bodies to support excitement, awareness and contact. For
example:
P: “e în lacrimi şi are maxilarele încleştate” is tearful and clamping jaw tightî
T: Ai vrea să facem un experiment ? Would you be willing to try an experiment?
P: “confirmă din cap”
T: Respiră de câteva ori adânc şi de fiecare dată când expiri, lasă-ţi maxilarul să se mişte uşor în jos.
Take some deep, deep breaths and each time you exhale, let your jaw loosely move down.
P: “respiră adânc şi îşi lasă maxilarul să se relaxeze uşor în timp ce expiră” “breathes deeply, lets
jaw drop on the exhaleî
T: Rămâi în această stare . Stay with it.
P: “începe să se relaxeze, să plângă şi apoi să suspine” starts melting, crying, then sobbingî
Autodezvăluirile terapeutului Therapist Disclosures
Gestalt-terapeutul este încurajat să folosească afirmaţii despre sine (care încep cu “eu”). Aceste
afirmaţii favorizează contactul terapeutic şi focalizarea pacientului şi trebuie făcute în mod
diferenţiat şi cu discernământ. Folosirea particulei “eu” pentru a facilita travaliul terapeutic necesită
anumite abilităţi tehnice, înţelepciune şi conştientizare de sine din partea terapeutului. Terapeuţii pot
împărătăşi pacientului ce văd, ce aud sau ce miros. Pot spune în ce fel sunt afectaţi. Faptele de care
este conştient terapeutul dar nu şi pacientul, sunt împărtăşite mai ales dacă este puţin probabil ca
informaţiile respective să apară spontan în travaliul fenomenologic din şedinţa respectivă, însă se
consideră că sunt importante pentru pacient. The Gestalt therapist is encouraged to make "I"
statements. Such statements facilitate both the therapeutic contact and the patient's focusing and are
to be made discriminatingly and judiciously. Using the "I" to facilitate therapeutic work requires
technical skill, personal wisdom and self-awareness on the therapist's part. Therapists may share
what they see, hear or smell. They can share how they are affected. Facts of which the therapist is
aware and the patient is not are shared, especially if the information is unlikely to be spontaneously
discovered in the phenomenological work during the hour, yet is believed to be important to the
patient.
Mecanismele psihoterapiei
Defecte vechi, potenţiale noi Old Deficits, New Strengths
Copilul are nevoie de o relaţie parentală bazată pe echilibrul ecologic hrănitor, organismic/cu
mediul. De exemplu, mama trebuie să se asigure că nevoile copilului sunt satisfăcute şi că este
favorizată dezvoltarea potenţialităţilor acestuia. Copilul are nevoie de acest gen de oglindire
deschisă, “hrănitoare”. De asemenea, copilul are nevoie de spaţiu pentru a se “lupta” cu obstacolele,
de fi frustrat şi de a eşua. Are nevoie şi de limitări pentru a experimenta consecinţele
comportamentului său. Când părinţii nu pot veni în întâmpinarea acestor nevoi pentru că îşi doresc
un copil dependent sau pentru că sunt lipsiţi de resurse interioare, copilul dezvoltă o frontieră
contact şi o stare de prezenţă distorsionate, precum şi o lipsă de încredere în sine. The child needs a
parental relationship with a nurturant, organismic/environmental, ecological balance. For example, a
mother must see that a child's needs are met and that the development of its potentialities are
34
facilitated. A child needs this warm, nurturing kind of mirroring. And a child also needs room to
struggle, to be frustrated, and to fail. A child also needs limits to experience the consequences of
behavior. When parents cannot meet these needs because they need a dependent child or lack
sufficient inner resources, the child develops distorted contact boundaries, awareness and lowered
self-esteem.
Din păcate, copii sunt adeseori crescuţi astfel încât să primească acceptul părinţilor pentru propriile
lor nevoi. Rezultatul este că personalitatea spontană este înlocuită cu una artificială. Alţi copii ajung
să creadă că alţii le pot satisface nevoile fără a ţine seamă de autonomia celorlalţi. Acest lucru duce
la formarea impulsivităţii mai degrabă decât la favorizarea spontaneităţii. Unfortunately, children
are often shaped to meet the approval of parents on their own needs. As a result, the spontaneous
personality is superseded by an artificial one. Other children come to believe they can have their
own needs met by others without consideration for the autonomy of others. This results in the
formation of impulsivity rather than spontaneity.
Pacienţii au nevoie de un terapeut care să se relaţioneze cu ei într-o manieră sănătoasă, bazată pe
contact, care să nu se piardă pe sine fiind permisiv cu pacientul pentru a favoriza explorarea şi
travaliul terapeutic, şi nici să nu creeeze anxietate excesivă, ruşine sau frustrare printr-un
comportament lipsit de respect, căldură, receptivitate, deschidere sau onestitate. Patients need a
therapist who will relate in a healthy, contactful manner, neither losing self by indulgent the patient
at the expense of exploration and working through nor creating excessive anxiety, shame and
frustration by not being respectful, warm, receptive, direct and honest.
Pacienţii care vin să facă psihoterapie cu o conştientizare scăzută a propriilor nevoi şi forţe, care mai
mult rezistă decât să vină în sprijinul dezvoltării propriului self organismic, sunt în suferinţă. Aceştia
încearcă să-l determine pe terapeut să facă pentru ei ceea ce consideră că nu pot face singuri. Atunci
când terapeuţii răspund acestei provocări, pacienţii nu-şi mai recapătă potenţialul pierdut sau care nu
a fost niciodată dezvoltat. Ca urmare, vor continua să nu poată opera cu autoreglarea organismică,
fiind responsabili pentru ei înşişi. Nu vor afla dacă au puterea să existe autonom, pentru că
terapeutul vine în întâmpinarea nevoilor lor fără a le întări graniţele eului şi gradul de conştientizare
(awareness) (veyi, Resnick, 1970). Patients who enter psychotherapy with decreased awareness of
their needs and strengths, resisting rather than supporting their organismic self, are in pain. They try
to get the therapist to do for them what they believe they cannot do for themselves. When therapists
go along with this, patients do not reown and integrate their lost or never-developed potential.
Therefore they still cannot operate with organismic self-regulation, being responsible for
themselves. They do not find out if they have the strength to exist autonomously because the
therapist meets their needs without strengthening their awareness and ego boundaries (see Resnick,
1970).
Când încep o Gestalt-terapie şi pacienţii învaţă să fie prezenţi/atenţi, responsabili şi să fie mereu în
contact, funcţionarea eului acestora se ameliorează. Rezultatul este că obţin intrumente pentru o
explorare mai profundă. Experienţele infantile din anii de formare pot apoi fi explorate fără a intra în
regresie şi fără a se forma un soi de supradependenţă necesară tratamentului regresiv şi fără
pierderea temporară a competenţei pe care o implică nevroza de transfer. Experienţele din copilărie
sunt aduse în starea de conştiinţă prezentă fără a se presupune că comportamentul pacienţilor este
determinat de evenimente din trecut. Pacienţii proiectează activ materialul transferenţial asupra
Gestalt-terapeutului, dând astfel oportunitatea unei explorări mai profunde. As Gestalt therapy
proceeds and patients learn to be aware and responsible and contactful, their ego functioning
improves. As a result, they gain tools for deeper exploration. The childhood experiences of the
formative years can then be explored without the regression and overdependency necessary in
35
regressive treatment and without the temporary loss of competence that a transference neurosis
entails. Childhood experiences are brought into present awareness without the assumption that
patients are determined by past events. Patients actively project transference material on the Gestalt
therapist, thereby giving opportunities for deeper exploration.
Următoarele două exemple prezintă pacienţi cu diferite defense, cu nevoi diferite de tratament, dar
cu probleme similare: The following two examples show patients with different defenses, needing
different treatment, but with similar underlying issues.
Tom era un bărbat de 45 de ani, mândru de inteligenţa, autosuficienţa şi independenţa sa. Nu era
conştient de faptul că nu-şi satisfăcuse nevoia de dependenţă şi resentimentele. Acest lucru I-a
afectat căsnicia, soţia sa simţindu-se nedorită şi inferoiară pentru simplul fapt că ea era în contact cu
nevoile sale şi arăta acest lucru. Autosuficienţa acestui bărbat cerea respect – satisfăcea o nevoie, era
parţial constructivă şi stătea la baza stimei sale de sine. Tom was a 45-year-old man proud of his
intelligence, self-sufficiency and independence. He was not aware that he had unmet dependency
needs and resentment. This affected his marriage in that his wife felt unneeded and inferior because
she was in touch with needing and showed it. This man's self-sufficiency required respect -- it met a
need, was in part constructive and was the basis of his self-esteem.
P: “cu mândrie” Când eram mic mama era atât de ocupată încât am fost nevoit să învăţ să ma bizui
pe mine însumi. ăwith prideî When I was a little kid my mom was so busy I just had to learn to rely
on myself.
T: Îţi apreciez această putere şi când mă gândesc la tine ca la un băieţel atât de sigur de sine am chef
să-ţi dau o mamă de bătaie şi să te pun puţin la punct. I appreciate your strength, and when I think of
you as such a self-reliant kid I want to stroke you and give you some parenting.
P: “lăcrimând uşor” Nimeni n-a fost în stare să facă asta pentru mine. ătearing a littleî No one has
been able to do that for me.
T: Pari trist. You seem sad.
P: Îmi amintesc, când eram copil … “explorarea a dus la conştientizarea reacţiei de ruşine în faţa
unor părinţi indisponibili şi la dezvoltarea unei siguranţe de sine compensatorii” I am remembering
when I was a kid.... ăexploration led to awareness of a shame reaction to unavailable parents and a
compensatory self-relianceî
Bob era un bărbat de 45 de ani foarte ruşinos care se izolase ca reacţie la orice tip de interacţiune
care nu ar fi fost în totalitate pozitivă. Era extrem de refractar la experimentele ce aveau ca scop
creşterea propriei persoane. Bob was a 45-year-old man who felt shame and isolated himself in
reaction to any interaction that was not totally positive. He was consistently reluctant to experiment
with self-nourishment.
P: “cu voce plângăcioasă” Nu ştiu ce să fac astăzi. ăwhiny voiceî I don't know what to do today.
T: “priveşte fără să vorbească” ălooks and does not talkî
P: Aş putea vorbi despre săptămâna trecută. “se uită întrebător la terapeut” I could talk about my
week. ălooks questioningly at therapistî
T: În momentul ăsta mă simt provocat. Îmi imaginez că vrei să te direcţionez cumva. I feel pulled
on by you right now. I imagine you want me to direct you.
P: Da. Ce e rău în asta ? Yes. What's wrong with that?
T: Nimic. Dar prefer să nu te direcţionez în nici un fel acum. Nothing. I prefer not to direct you right

36
now.
P: De ce? Why not?
T: Te poţi direcţiona singur. Cred că ceea ce faci acum este să ne “dai afară” din lumea ta interioară.
Nu vreau să fiu complice la asta. “linişte” You can direct yourself. I believe you are directing us
away from your inner self right now. I don't want to cooperate with that. ăsilenceî
P: Mă simt pierdut. I feel lost.
T: “priveşte fără să vorbească” ălooks and does not talkî
P: Nu ai de gând să ma direcţionezi, nu-I aşa ? You are not going to direct me, are you?
T: Nu.
P: Păi, hai să lucrăm pe convingerea mea că nu pot avea grijă de mine însumi. “pacientul conduce
cu succes o secvenţă de travaliu care duce la conşientizarea unei anxietăţi legate de abanon şi a
sentimentelor de ruşine determinate de părinţii indisponibili” Well, let's work on my believing I
can't take care of myself. ăpatient directs a fruitful piece of work that leads to awareness of
abandonment anxiety and feelings of shame in response to unavailable parentsî
Frustrare şi suport
Gestalt-terapia alternează frustrarea cu suportul. Terapeutul mai curând explorează decât gratifică
dorinţele pacientului – iar acest lucru este frustrant pentru pacient. În cazul în care contactul este
suportiv, deşi contactul onest frustrează manipularea. Gestalt-terapeutul se exprimă pe sine şi
accentuează explorarea, inclusiv explorarea dorinţelor, frustrarea şi indulgenţa. Terapeutul răspunde
manipulărilor pacientului fără a le încuraja, fără a judeca şi fără a fi în mod intenţionat frustrant.
Este importantă menţinerea unui echilibru între căldură şi fermitate. Gestalt therapy balances
frustration and support. The therapist explores rather than gratifies the patient's wishes -- and this is
frustrating for the patient. Providing contact is supportive, although honest contact frustrates
manipulation. The Gestalt therapist expresses self and emphasizes exploring, including exploring
desire, frustration and indulgence. The therapist responds to manipulations by the patient without
reinforcing them,without judging and without being purposely frustrating. A balance of warmth and
firmness is important.
Teoria paradoxală a schimbării
Pradoxul este că, cu cât cineva încearcă să fie ceea ce nu este, cu atât are mai puţine şanse să se
schimbe (Beisser, 1970). Mulţi pacienţi se centrează pe ceea ce “ar trebui” să fie şi în acelaşi timp
opun rezistenţă acestor imperative. The paradox is that the more one tries to be who one is not, the
more one stays the same (Beisser, 1970). Many patients focus on what they "should be" and at the
same time resist these shoulds.
Gestalt-terapeutul încearcă să lucreze în direcţia integrării cerându-i pacientului să se identifice cu
fiecare dintre rolurile conflictive. Clientul este întrebat ce experimentează în fiecare moment. Atunci
când clientul devine conştient de ambele roluri, se folosesc tehnici integrative pentru a transcende
această dihotomie. The Gestalt therapist attempts to work toward integration by asking the client to
identify with each conflicting role. The client is asked what he or she experiences at each moment.
When the client can be aware of both roles, integrating techniques are used to transcend the
dichotomy.
Există două maxime în Gestalt-terapie: “Ceea ce este, este” şi “Un lucru conduce către altul”
(Polster şi Polster, 1973). Mobilul schimbării este relaţia cu un terapeut care stabileşte un contact
bazat pe exprimarea autentică a propriei persoane şi care înţelege şi acceptă pacientul. . There are
37
two axioms in Gestalt therapy: "What is, is," and "One thing leads to another" (Polster and Polster,
1973). The medium of change is a relationship with a therapist who makes contact based on
showing who he or she truly is and who understands and accepts the patient.
Conştientizarea a “ceea ce este” duce la schimbare spontană. Atunci când un pacient care
manipulează pentru a obţine suportul întâlneşte un terapeut care este mereu în contact şi care-l
acceptă, dar care nu se supune manipulării, poate deveni conştient de ceea ce face. Acest “Aha!”
reprezintă un Gestalt nou, o nouă perspectivă, trezind gustul pentru noi posibilităţi: “Pot fi cu cineva
fără să manipulez sau să fiu manipulat”. Când o astfel de persoană întâlneşte înţelegerea
“terapeutică”, derâderea (zeflemeaua), jocurile intelelectuale sau alte tipuri de jocuri, este puţin
probabil să aibă loc acest tip de conştientizare. Awareness of "what is" leads to spontaneous change.
When the person manipulating for support finds a therapist who is contactful and accepting and who
does not collude with the manipulation, he may become aware of what he is doing. This Aha! is a
new gestalt, a new outlook, a taste of new possibility: "I can be with someone and not manipulate or
be manipulated." When such a person meets "therapeutic" collusion, derision, mind games, game
busting and so on, this increase in awareness is unlikely to happen.
Acest nou Aha! poate apărea în orice moment pe parcursul terapiei. Atât timp cât terapeutul sau
pacientul sunt capabili să întrezărească posibilităţi noi şi pacientul doreşte să înveţe, devin posibile
noi Aha! –uri şi odată cu ele devine posibilă schimbarea. Travaliul de conştientizare poate începe de
oriunde doreşte pacientul, dacă terapeutul îşi dă seama de acest lucru şi îl conectează la travaliul de
ansamblu. Procesul de curgere în Gestalt-terapie poate provoca schimbări oriunde în câmp. Cu cât
investigaţia este mai cuprinzătoare, cu atât este mai intensă reorganizarea. Unele schimbări pot fi
observate/apreciate abia peste câţiva ani. At each and every point along the way this new Aha! can
occur. As long as the therapist or the patient can see new possibilities and the patient wants to learn,
new Aha!'s are possible and with them, growth. Awareness work can start anywhere the patient is
willing, if the therapist is aware and connects it to the whole. The ensuing process in Gestalt therapy
leads to changes everywhere in the field. The more thorough the investigation, the more intense the
reorganization. Some changes can only be appreciated years later.
În Gestalt terapie, pacienţii sunt responsabili pentru vieţile lor. Terapeutul facilitează focalizarea
atenţiei asupra deschiderii întru conştientizare şi a zonelor rigide ale frontierei-contact; terapeutul
întăreşte şi stabileşte graniţe în zonele cu frontiere instabile sau fragile. Pe măsură ce simţurile devin
mai ascuţite, mai vii şi mai limpezi, pe măsură ce respiraţia devine mai amplă şi mai relaxată şi pe
măsură ce pacienţii sunt capabili de un contact mai bun, aceştia încep să folosească abilităţile
dobândite în terapie în viaţa de zi cu zi. Uneori, în urma terapiei Gestalt-iste apar ameliorări
spontane în viaţa intimă şi profesională, fără ca pacientul să facă vreo legătură între aceste schimbări
şi travaliul terapeutic. Însă organismul creşte prin conştientizare/intensificarea stării de prezenţă şi
prin contact. Un lucru chiar conduce la altul. Patients in Gestalt therapy are in charge of their lives.
The therapist facilitates attention to opening restricted awareness and areas of constricted contact
boundaries; the therapist brings firmness and limits to areas with poor boundaries. As sensing
increases in accuracy and vividness, as breathing becomes fuller and more relaxed and as patients
make better contact, they bring the skills of therapy into their lives. Sometimes intimacy and job
improvements follow Gestalt work like an act of grace, without the patient's connecting the increase
to the work done in therapy. But the organism does grow with awareness and contact. One thing
does lead to another.

Aplicaţii (p. 158)

38
Applications
Probleme Problems
Gestalt terapia poate fi folosită efectiv pentru orice tip de populaţie de pacienţi pe care terapeutul îi
înţelege şi cu care se simte bine. Dacă terapeutul poate relaţiona (intra în relaţie) cu pacientul ,
principiile gestaltiste ale dialogului şi ale experimentării directe pot fi aplicate. Principiile generale
trebuie adaptate la situaţia clinică particulară a fiecărui pacient în parte. Dacă tratamentul
pacientului este făcut pentru a fi conform “Gestalt-terapiei”, poate fi ineficient sau chiar vătămător.
Un schizofren, un sociopat, un pacient borderline sau un nervrotic obsesiv-compulsiv pot avea
nevoie de abordări diferite. Astfel, practicarea competentă a Gestalt-terapiei necesită existenţa unui
fundal (teroretic şi practic) mai larg decât Gestalt terapia. Este necesară şi cunoaşterea elementelor
de diagnoză, a teoriilor personalităţii şi a teoriei psihodinamice. Gestalt therapy can be used
effectively with any patient population that the therapist understands and feels comfortable with. If
the therapist can relate to the patient, the Gestalt therapy principles of dialogue and direct
experiencing can be applied. With each patient, general principles must be adapted to the particular
clinical situation. If the patient's treatment is made to conform to "Gestalt therapy," it can be
ineffective or harmful. A schizophrenic, a sociopath, a borderline and an obsessive-compulsive
neurotic may all need different approaches. Thus, the competent practice of Gestalt therapy requires
a background in more than Gestalt therapy. A knowledge of diagnosis, personality theory and
psychodynamic theory is also needed.
Clinicianul individual este foarte discret în Gestalt-terapie. Modificările sunt făcute de către
clinicianul individual ţinând cont de stilul terapeutic, de personalitate, de consideraţiile diagnostice,
şi aşa mai departe. Acest lucru încurajează şi necesită responsabilitate individuală din partea
terapeutului. Gestalt-terapeuţii sunt încurajaţi să aibă cunoştinţe solide în teoriile personalităţii, în
psihopatologie, în diferitele teorii şi aplicaţii ale psihoterapiei, precum şi o experienţă clinică
adecvată. Participanţii întâlnirilor terapeutice sunt încurajaţi să experimenteze comportamente noi şi
apoi să le împărtăşescă cognitiv şi emoţional celorlalţi cum au trăit respectiva experienţă. The
individual clinician has a great deal of discretion in Gestalt therapy. Modifications are made by the
individual therapist according to the therapeutic style, personality, diagnostic considerations, and so
on. This encourages and requires individual responsibility by the therapist. Gestalt therapists are
encouraged to have a firm grounding in personality theory, psychopathology and theories and
applications of psychotherapy, as well as adequate clinical experience. Participants in the
therapeutic encounter are encouraged to experiment with new behavior and then share cognitively
and emotionally what the experience was like.
Gestalt-terapia a fost considerată în mod tradiţional ca fiind foarte eficientă în cazul “indivizilor
socializaţi peste măsură sau exagerat de reţinuţi/contractaţi/reprimaţi (clienţi anxioşi, perfecţionişti,
fobici şi depresivi) a căror funcţionare inconsistentă sau reţinută apare în primul rând ca rezultat al
“interdicţiilor interne” (Shepherd, 1970, pp. 234-35). Astfel de clienţi arată de obicei o bucurie
foarte mică de a trăi. Gestalt therapy has traditionally been considered most effective with "overly
socialized, restrained, constricted individuals" (anxious, perfectionistic, phobic and depressed
clients), whose inconsistent or restricted functioning is primarily a result of "internal restrictions"
(Shepherd, 1970, pp. 234-35). Such individuals usually show only a minimal enjoyment of living.
Deşi afirmaţia lui Shepherd delimitează clar populaţia în cazul căreia Gestalt-terapia este eficientă,
practica clinică actuală în Gestalt-terapie include tratarea unei arii mult mai largi de probleme.
Although Shepherd's statement accurately delineates a population Gestalt therapy is effective with,
current clinical practice of Gestalt therapy includes treatment of a much wider range of problems.

39
Gestalt-terapia practicată în stilul atelierelor “Perls-iene” are o arie de aplicare mai restrânsă decât
Gestalt-terapia în general (Dolliver, 1981; Dublin, 1976). Atunci când vorbeşte despre limite şi
precauţii, Shepherd remarcă restricţiile care pot fi aplicate oricărui terapeut, dar care ar trebui luate
în considerare mai ales în cadrul “atelierelor” şi în cazul terapeuţilor încă nu foarte bine formaţi sau
fără experienţă în lucrul cu populaţii de pacienţi care suferă de tulburări reale. Gestalt therapy in the
"Perlsian" workshop style is of more limited application than Gestalt therapy in general (Dolliver,
1981; Dublin, 1976). In Shepherd's discussion of limitations and cautions, she notes restrictions that
apply to any therapist but should especially be noted in a workshop setting, as well as by therapists
not well trained or experienced with disturbed patient populations.
Lucrul cu pacienţi psihotici, dezorganizaţi sau care suferă de alte tulburări severe este mult mai
dificil şi necesită “precauţie, sensibilitate şi răbdare”. Sheperd recomandă evitarea unei astfel de
intervenţii atunci când nu este sigur că poate exista “o angajare pe termen lung” în relaţia cu
pacientul. Pacienţii cu tulburări grave au nevoie de sprijin din partea terapeutului şi de o încredere
minimă îm propriile capacităţi de vindecare, înainte să poată explora în profunzime şi experimenta
intens “ copleşitoarea durere, furie şi disperare” care stă la baza proceselor psihologice ale
pacienţilor cu astfel de tulburări (Shepherd, 1970, pp. 234-35).. Work with psychotic, disorganized,
or otherwise severely disturbed people is more difficult and calls for "caution, sensitivity and
patience." Shepherd advises against doing such work where it is not feasible to make a "long-term
commitment" to the patient. Disturbed patients need support from the therapist and at least a
minimal amount of faith in their own natural healing capacity before they can explore deeply and
experience intensely the "overwhelming pain, hurt, rage and despair" that underlie the psychological
processes of disturbed patients (Shepherd, 1970, pp. 234-35).
Lucrul cu pacienţi care suferă de tulburări mai grave necesită cunoştinţe clinice referitoare la
menţinerea echilibrului între momentele de suport şi cele de frustrare, cunoaşterea dinamicii
caracteriale, nevoia unui sprijin auxiliar (cum ar fi tratamentul zilnic sau medicaţia), şi aşa mai
departe. Unele consideraţii care par a avea sens într-o întâlnire de atelier, sunt evident lipsite de sens
atunci când sunt aplicate într-un context mai larg. Luaţi, de exemplu, cazul tehnicii “fă ce îţi vine în
momentul acesta” aplicat în tratamentul pacienţilor “acting out” ! Working with more disturbed
populations requires clinical knowledge of how to balance support and frustration, knowledge of
character dynamics, need for auxiliary support (such as day treatment and medication) and so forth.
Some statements which seem to make sense in a workshop encounter are obvious nonsense when
applied in a broader context. Consider for example, "do your own thing" in the context of treatment
with acting out patients!
O cercetare atentă a literaturii de Gestalt-terapie, cum ar fi Gestalt Therapy Now (Fagan şi Shepherd,
1970), The Growing Edge of Gestalt Therapy (Smith, 1976) şi The Gestalt Journal (Smith, 1976),
va arăta că Gestalt-terapia este folosită în cazul intervenţiilor în criză, cu adulţii incluşi în
programele de sprijin social pentru săraci (Barnwell, 1968), în grupurile de întâlnire, cu psihotici şi
cu aproape orice grup care poate fi imaginat. Din nefericire, literatura oferă şi exemple (puţine la
număr) cu explicaţii insuficiente ale modificărilor necesare centrării şi fără discutarea rezultatelor
negative. A perusal of the Gestalt therapy literature such as Gestalt Therapy Now (Fagan and
Shepherd, 1970), The Growing Edge of Gestalt Therapy (Smith, 1976) and The Gestalt Journal, will
show that Gestalt therapy is used for crisis intervention, ghetto adults in a poverty program
(Barnwell, 1968), interaction groups, psychotics and almost any group imaginable. Unfortunately
the literature provides examples (and a small number at that) without sufficient explication of
necessary alterations in focus and without discussing negative results.
Gestalt terapia a fost folosită cu succes în tratarea unei arii largi de tulburări “psihosomatice”,
40
inclusiv migrena, colita ulceroasă şi simptomele spastice de gât şi spate. Gestalt-terapeuţii au avut
succes şi în lucrul cu cupluri, cu persoanele care aveau dificulăţi în relaţia cu figurile investite cu
autoritate şi pe o arie extinsă în diferitele cazuri de conflicte intrapsihice. Gestalt-terapia a fost
folosită eficient în cazul psihozelor şi a tulburărilor severe de caracter. Gestalt therapy has been
successfully employed in the treatment of a wide range of "psychosomatic" disorders including
migraine, ulcerative colitis and spastic neck and back. Gestalt therapists have successfully worked
with couples, with individuals having difficulties coping with authority figures and with a wide
range of intrapsychic conflicts. Gestalt therapy has been effectively employed with psychotics and
severe character disorders.
Datorită impactului Gestalt-terapiei şi a uşurinţei cu care sunt activate reacţiile afective puternice, de
multe ori ascunse/îngropate, este necesară stabilirea unor “insule” securizante la care atât terapeutul
cât şi pacientul, să poată reveni şi unde să se poată simţi comfortabil. Este de asemenea foarte
important ca terapeutul să rămână cu pacientul până când acesta este pregătit să se întarcă în aceste
insule de siguranţă. De exemplu, după o experienţă foarte încărcată emoţional, pacientul poate fi
încurajat să stabilească contactul vizual, tactil sau orice alt tip de contact cu terapeutul sau cu unul
sau mai mulţi membrii din grup şi să povestească experienţa prin care tocmai a trecut. O altă tehnică
de securizare este aceea de a-l face pe pacient să facă “naveta” între stabilirea contactului cu
terapeutul sau cu membrii grupului acum (în prezent), pe de o parte, şi cu situaţia încărcată
emoţional dar neterminată pe care pacientul a experimentat-o atunci, pe de altă parte, până când este
descărcat în întregime afectul şi se poate lucra situaţia neterminată. Because of the impact of
Gestalt therapy and the ease with which strong, frequently buried affective reactions can be reached,
it is necessary to establish safety islands to which both the therapist and patient can comfortably
return. It is also imperative for the therapist to stay with the patient until he or she is ready to return
to these safety islands. For example, after an especially emotion laden experience, the patient may
be encouraged to make visual, tactile or other contact with the therapist or with one or more group
members and report the experience. Another safety technique is to have the patient shuttle back and
forth between making contact in the now with the therapist or group members and with the
emotionally laden unfinished situation that the patient was experiencing then until all of the affect
has been discharged and the unfinished situation worked through.
Accentul pe care îl pune Gestalt-terapia pe responsabilitatea personală, pe contactul interpersonal şi
pe sporirea gradului de claritate al stării de prezenţă totală în situaţia de moment, poate avea o
valoare importantă pentru a veni în întâmpinarea problemelor din prezent. Un exemplu ar fi
aplicarea Gestalt-terapiei în şcoli (Brown, 1970; Lederman, 1970). The Gestalt therapy emphasis
on personal responsibility, interpersonal contact and increased clarity of awareness of what is, could
be of great value in meeting the problems of the present. One example is application of Gestalt
therapy in schools (Brown, 1970; Lederman, 1970).
Evaluarea
Gestalt-terapeuţii nu sunt, în mod surprinzător, impresionaţi de evaluarea psihodiagnostică formală
şi de metodologia cercetării nomotetice. Nici o abordare statistică nu poate spune unui pacient
individual ce este potrivit pentru el. Ceea ce s-a demonstrat că merge în cazul majorităţii indivizilor,
nu funcţionează întotdeauna pentru un individ particular. Asta nu înseamnă că Gestalt-terapeuţii nu
sunt de acord cu cercetarea; de altfel, Institutul de Gestalt-terapie din Los Angeles a oferit şi fonduri
pentru subvenţionarea cercetării. Perls a adus dovada necuantificabilă statistic că Gestalt-terapia
funcţionează. El a spus chiar “nu prezentăm nimic care să nu poată fi verificat personal prin propriul
comportament” (F. Perls et al., 1951, p. 7). În lucrarea Gestalt Therapy sunt publicate o serie de
experimente care pot fi folosite pentru a testa pe propria piele validitatea Gestalt-terapiei. Gestalt
41
therapists are singularly unimpressed with formal psychodiagnostic evaluation and nomothetic
research methodology. No statistical approach can tell the individual patient or therapist what works
for him or her. What is shown to work for most does not always work for a particular individual.
This does not mean that Gestalt therapists are not in favor of research; in fact, the Gestalt Therapy
Institute of Los Angeles has offered grants to subsidize research. Perls offered no quantified,
statistical evidence that Gestalt therapy works. He did say, "we present nothing that you cannot
verify for yourself in terms of your own behavior" (F. Perls et al., 1951, p. 7). In the publication
Gestalt Therapy, a series of experiments are provided that can be used to test for oneself the validity
of Gestalt therapy.
Fiecare şedinţă este considerată a fi un experiment, o întâlnire existenţială, în care atât terapeutul cât
şi pacientul se angajează în asumarea unor riscuri previzibile (experimente) ce presupun explorarea
teritoriilor necunoscute sau interzise din trecut. Pacientul este ajutat să se folosească de capacităţile
sale de focalizare fenomenologică şi de contactul dialogic în evaluarea a ceea ce există şi nu
funcţionează. Astfel se desăşoară în mod constant cercetarea idiografică. Gestalt-terapia “a sacrificat
testarea exactă pentru obitnerea valorii/rezultatului, în favoarea psihoterapiei idiografice
experimentale” (Yontef, 1969, p. 27). Each session is seen as an experiment, an existential
encounter in which both the therapist and the patient engage in calculated risk taking (experiments)
involving exploration of heretofore unknown or forbidden territories. The patient is aided in using
phenomenological focusing skills and dialogic contact to evaluate what is and is not working. Thus,
constant idiographic research takes place. Gestalt therapy has "sacrificed exact verification for the
value in ideographic experimental psychotherapy" (Yontef, 1969, p. 27).
Harman (1984) a revăzut literatura gestaltistă referitoare la cercetare şi a descoperit puţine cercetări
de calitate aspura Gestalt terapiei. A găsit însă studii care susţineau existenţa unei mai bune auto-
actualizări şi a unei concepţii pozitive despre sine în urma participării la grupurile de Gestalt-terapie.
(Foulds şi Hannigan, 1976; Giunan şi Foulds, 1970). Harman (1984) reviewed Gestalt research
literature and found quality research on Gestalt therapy sparse. He did find studies that showed
increased self-actualization and positive self-concept following Gestalt therapy groups (Foulds and
Hannigan, 1976; Giunan and Foulds, 1970).
O serie de studii coordonate de Leslie Greenberg şi de asociaţii săi s-au adresat lipsei de atenţie
acordată contextului în cercetarea psihoterapeutică şi separării nefericită între studiile centrate pe
proces şi cele centrate pe produs. Studiile Greenberg au pus în legătură actele specifice şi procesele
de schimbare care au loc în terapie, cu produsele specifice. Cercetarea lor a diferenţiat trei tipuri de
produse (immediate, intermediare şi finale) şi trei etape ale procesului (actul vorbirii, episodul şi
relaţia). Au studiat limbajul în contextul tipului de întâmplare/eveniment/episod în care apare şi au
studiat întâmplările/evenimentele în contextul relaţiilor în care au loc. A series of studies conducted
by Leslie Greenberg and associates (Greenberg, 1986) addressed the lack of attention to context in
psychotherapy research and the unfortunate separation of process and outcome studies. The
Greenberg studies related specific acts and change processes in therapy with particular outcomes.
Their research distinguished three types of outcome (immediate, intermediate and final) and three
levels of process (speech act, episode and relationship). They studied speech in the context of the
type of episodes in which it appears, and they studied the episodes in the context of the relationships
in which they occur.
Într-unul dintre studii, Greenberg a analizat folosirea tehnicii “două scaune” pentru a rezolva
scindările. El a definit scindarea ca fiind “un model de act verbal în care clientul raportează/vorbeşte
despre o separare a procesului selfului în două aspecte sau tendinţe ale selfului”. Concluzia lui a fost
că “s-a descoperit că acţiunile “două scaune” realizate conform principiilor studiului său, facilitează
42
o accentuare a Profunzimii Experimentării şi a indicatorilor unei psihoterapii productive…şi duc la
invalidarea scindărilor la populaţiile care solicită consiliere” (1979, p. 323). In one study
Greenberg examined the use of the two-chair technique to resolve splits. He defined a split as "a
verbal performance pattern in which a client reports a division of the self process into two partial
aspects of the self or tendencies." He concludes that "two-chair operations conducted according to
the principles of his study have been found to facilitate an increase in the Depth of Experiencing and
index of productive psychotherapy...and to lead to resolutions of splits with populations seeking
counseling" (1979, p. 323).
Un studiu numit “Efectele Dialogurilor de tip “Două Scaune” şi Centrarea pe Rezolvarea
Conflictului” L. S. Greenberg and H. M. Higgins a descoperit că “Dialogul de tip “Două Scaune”
pare să determine o experimentare mai directă a conflictului “scindării” şi încurajează clientul
determinându-l să se confrunte cu sine ceea ce ajută la găsirea unei soluţii pentru rezolvarea
conflictului” (1980, p. 224). A study called the "Effects of Two-Chair Dialogues and Focusing on
Conflict Resolution" by L. S. Greenberg and H. M. Higgins found that "Two-chair dialogue
appeared to produce a more direct experience of conflict ăsplitî and encouraged the client in a form
of self-confrontation that helped create a resolution to the conflict" (1980, p. 224).
Harman (1984) a descoperit o serie de studii care comparau comportamentul Gestalt-terapeuţilor cu
cel al altor psihoterapeuţi. Brunnink şi Schroeder a comparat experţii psihanalişti cu terapeuţii
comportamentalişti şi cu Gestalt-terapeuţii şi a descoperit că “Gestalt-terapeuţii ofereau o ghidare
mai directă, o facilitare verbală mai redusă, mai multă auto-dezvăluire, mai multă iniţiativă şi mai
puţin suport emoţional”. Au mai descoperit şi că conţinutul “interviului/întrevederii” Gestalt-
terapeuţilor tindea să reflecte o abordare experienţială sau subiectivă a terapiei”(1979, p.572).
Harman (1984) found a number of studies that compared the behavior of Gestalt therapists with that
of other therapists. Brunnink and Schroeder compared expert psychoanalysts, behavior therapists
and Gestalt therapists and found the Gestalt therapists "provided more direct guidance, less verbal
facilitation, less focus on the client, more self-disclosure, greater initiative and less emotional
support." They also found that the "interview" content of Gestalt therapists tended to reflect a more
experiential or subjective approach to therapy" (1979, p. 572).
Nicăieri în literatura Gestalt-terapiei nu se regăseşte ideea că s-a demonstrat că Gestalt-terapia ar fi
“cea mai bună”. Teoretic nu există nici un motiv pentru care Gestalt-terapia ar trebui să fie mai
eficientă decât alte terapii ce poartă nume diferite şi respectă principiile unei bune psihoterapii. E
posibil ca cercetările axate pe produsul general să aducă rezultate mai puţin folositoare decât
cercetările orientate pe proces în urmărirea comportamentului, a atitudinilor şi a consecinţelor. Un
exemplu în acest sens este eveluarea de către Simkin a eficienţei Gestalt-terapiei în ateliere
(“învăţare intensivă”) în comparaţie cu sesiunile de terapie “eşalonate” săptămânal. Acesta a
demonstrat superioritatea învăţării intensive (Simkin, 1976). No claim is made in the Gestalt
therapy literature that Gestalt therapy is demonstrated to be the "best." There is theoretically no
reason why Gestalt therapy should be more generally effective than therapies under other names that
follow the principles of good psychotherapy. General outcome research may yield less useful results
than process research looking at behavior, attitudes and consequences. An example of this is
Simkin's assessment of the effectiveness of Gestalt therapy in workshops ("massed learning") as
contrasted with "spaced" weekly therapy sessions. He found evidence for the superiority of massed
learning (Simkin, 1976).
Unele puncte de vedere ale Gestalt-terapiei asupra a ceea ce constituie o terapie bună sunt susţinute
şi de cercetările generale. Cercetările asupra experimentării în cadrul tradiţiei rogersiene au
demonstrat eficienţa accentuării experimentării directe de către orice terapeut. În Gestalt-terapie se
43
pune accent şi pe relaţionarea personală, pe prezenţă şi pe experimentare. Din nefericire, unii
terapeuţi încalcă în mod constant şi ostentativ principiile unei bune terapii din perspectiva modelului
propus de Gestalt-terapie, continuând să se considere Gestalt-terapeuţi. (Lieberman, Yalom şi Miles,
1973). Some Gestalt therapy viewpoints on what constitutes good therapy are supported by general
research. The research on experiencing within the Rogerian tradition demonstrated the effectiveness
of an emphasis on direct experience by any therapist. In Gestalt therapy there is also an emphasis on
personal relating, presence and experience. Unfortunately, some therapists regularly and blatantly
violate the principles of good psychotherapy according to the Gestalt therapy model, but still call
themselves Gestalt therapists (Lieberman, Yalom and Miles, 1973).
Tratament
Gestalt-terapia individuală continuă Ongoing Individual Gestalt Therapy
Deşi Gestalt-terapia a căpătat reputaţia de a fi în primul rând aplicabilă în grupuri, scopul său este
tratamentul individual. Câteva exemple în acest sens pot fi găsite în Gestalt Therapy Now (Fagan şi
Shepherd, 1970). O bibliografie adnotată de studii de caz poate fi găsită la Simkin (1979, p. 299).
Although Gestalt therapy has acquired a reputation for being primarily applicable to groups, its
mainstay is actually individual treatment. Several examples can be found in Gestalt Therapy Now
(Fagan and Shepherd, 1970). An annotated bibliography of case readings can be found in Simkin
(1979, p. 299).
Gestalt-terapia începe cu primul contact. De obicei, evaluarea şi selecţia sunt realizate pe măsură ce
progresează relaţia, şi nu atât într-o perioadă de timp separată dedicată testării diagnostice şi notării
elementelor de istorie socială. Datele necesare evaluării sunt obţinute prin începerea lucrului, de
exemplu, din întâlnirea terapeutică. Această evaluare include suportul şi disponibilitatea pacientului
de a lucra în cadrul propus de Gestalt-terapie, potrivirea dintre pacient şi terapeut, obişnuitul
diagnostic profesional şi diferenţierile de caracter, decizia asupra frecvenţei şedinţelor, necesitatea
unui tratament auxiliar şi necesitatea unei consultaţii medicale. Gestalt therapy begins with the first
contact. Ordinarily, assessment and screening are done as a part of the ongoing relationship rather
than in a separate period of diagnostic testing and social history taking. The data for the assessment
are obtained by beginning the work, for example, by therapeutic encounter. This assessment
includes the patient's willingness and support for work within the Gestalt therapy framework, the
match of patient and therapist, the usual professional diagnostic and characterological
discriminations, decisions on frequency of sessions, the need for adjunctive treatment and the need
for medical consultation.
Frecvenţa medie a şedinţelor este odată pe săptămână. Folosind metodologia Gestalt-istă se poate
obţine o intensitate echivalentă cu cea a psihanalizei folosind această frecvenţă . Deseori terapia
individuală este combinată cu cea de grup, cu atelierele intensive, cu terapia de cuplu sau de familie,
cu terapii prin mişcare, meditaţie sau formare in biofeedback. Uneori pacienţii pot cere şedinţe mai
frecvente, dar de cele mai multe ori au nevoie de acest interval pentru a digera materialul, iar
şedinţele mai frecvente pot duce la instalarea unei alianţe prea strânse cu terapeutul. Frecvenţa
şedinţelor depinde de cât de mult poate rezista pacientul între sesiuni fără să-şi piardă continuitatea,
să decompenseze sau să sufere forme mai uşoare de recădere. Frecvenţa şedinţelor variază între
cinci ori şi odată pe săptămână. Întâlnirile mai rare decât în fiecare săptămână diminuează în mod
evident intensitatea, daca pacientul nu frecventează un grup săptămânal cu acelaşi terapeut.
Întâlnirile mai dese de două ori pe săptămână nu sunt indicate de obicei, cu excepţia psihoticilor, şi
este total contraindicată în cazul tulburărilor de personalitate de tip borderline. An average
frequency for sessions is once per week. Using the Gestalt methodology, an intensity equivalent to
psychoanalysis can often be achieved at this frequency. Often individual therapy is combined with
44
group therapy, workshops, conjoint or family therapy, movement therapy, meditation, or
biofeedback training. Sometimes patients can utilize more frequent sessions, but often they need the
interval to digest material and more frequent sessions may result in overreliance on the therapist.
Frequency of sessions depends on how long the patient can go between sessions without loss of
continuity, decompensation, or lesser forms of relapse. Frequency of sessions varies from five times
per week to every other week. Meeting less frequently than every week obviously diminishes
intensity unless the patient attends a weekly group with the same therapist. More than twice a week
is ordinarily not indicated, except with psychotics, and is definitely contraindicated with borderline
personality disorders.
Pe parcursul întregii terapii, pacienţii sunt încurajaţi şi ajutaţi să ia decizii pentru ei înşişi. Când să
înceapă şi când să termine, dacă să facă sau nu un exerciţiu, ce fel de terapie auxiliară să mai
folosească, şi alte întrebări asemănătoare sunt discutate cu terapeutul, dar pacientul este susţinut să-
şi asume competenţa şi să ia aceste decizii singur. All through the therapy patients are encouraged
and aided in doing the decision making for themselves. When to start and stop, whether to do an
exercise, what adjunctive therapies to use, and the like are all discussed with the therapist, but the
competence and ultimate necessity for the patient to make these choices is supported.
Modelele de grup Group Models
Grupurile de Gestalt-terapie variază ca timp între o jumătate de oră şi trei ore, cu o durată medie de
două ore. Un grup tipic de două ore are în jur de 10 participanţi. Gestalt-terapeuţii experimentează
de obicei o implicare maximă în grupurile heterogene, cu un număr echilibrat de bărbaţi şi femei.
Participanţii trebuie selectaţi. Gestalt-terapia este potrivită la orice vârstă, dar un grup constant de
practică privată este de obicei format din pacienţi cu vârste cuprinse între 20 şi 65 de ani, cu o medie
între 30 şi 50. Gestalt therapy groups vary from one and one-half to three hours in length, with an
average length of two hours. A typical two-hour group has up to 10 participants. Gestalt therapists
usually experience maximal involvement with heterogeneous groups, with a balance of men and
women. Participants need to be screened. Any age is appropriate for Gestalt therapy, but an ongoing
private practice group would typically range from ages 20 to 65 with the average between 30 and
50.
Unii Gestalt-terapeuţi au urmat modelul lui Perls făcând terapie unu-la-unu (individuală) în cadru de
grup şi folosind tehnica “scaunului gol”. “Conform acestei metode, individul îşi exprimă faţă de
terapeut dorinţa de a lucra o anumită problemă. Accentul este pus în acest caz pe interacţiunea mai
amplă dintre pacient şi liderul grupului (Eu şi Tu)” (Levitsky şi Simkin, 1972, p. 240). Episoadele
unu-la-unu durează în medie 20 de minute, dar se pot extinde până la 45 de minute. În timpul
acestor episoade individuale, ceilalţi membrii ai grupului rămân tăcuţi. După ce se termină sesiunea
individuală, aceştia dau feed-back despre felul în care au fost afectaţi, despre elementele pe care le-
au observat în timpul lucrului şi despre modul în care propriile experienţe se aseamănă cu cea
lucrată de pacient. În ultimii ani, travaliul individual a fost extins pentru a include şi lucrul asupra
stării de prezenţă totală, nu numai cel axat pe o anumită problemă. Some Gestalt therapists follow
Perls' lead in doing one-on-one therapy in the group setting and use the "hot seat" structure.
"According to this method, an individual expresses to the therapist his interest in dealing with a
particular problem. The focus is then on the extended interaction between patient and group leader (I
and Thou)" (Levitsky and Simkin, 1972, p. 240). One-on-one episodes average 20 minutes, but
range from a couple of minutes to 45 minutes. During the one-on-one work, the other members
remain silent. After the work, they give feedback on how they were affected, what they observed,
and how their own experiences are similar to those the patient worked on. In recent years the one-
on-one work has been expanded to include awareness work that is not focused around a particular
45
problem.
La începutul anilor 1960 Perls a scris o lucrare în care spunea: In the early 1960s Perls wrote a paper
in which he said:
Totuşi, în ultimul timp, am eliminat cu totul sesiunile individuale, cu excepţia
cazurilor urgente. De fapt, am ajuns să cred că orice terapie individuală este învechită
şi ar trebui înlocuită cu atelierele în Gestalt-terapie. În atelierele mele integrez acum
lucrul individual cu cel de grup. (1967, p. 306) Lately, however, I have eliminated
individual sessions altogether except for emergency cases. As a matter of fact, I have
come to consider that all individual therapy is obsolete and should be replaced by
workshops in Gestalt therapy. In my workshops I now integrate individual and group
work. (1967, p. 306)
Această opinie nu era în acea vreme împărtăşită de majoritatea Gestalt-terapeuţilor şi nici nu este
recunoscută în mod curent de către teoria şi practica Gestalt-istă. This opinion was not then shared
by most Gestalt therapists, and is not currently recognized Gestalt theory or practice.
Unii observatori au descris stilul de lucru în grup al Gestalt-terapeutului ca fiind terapie individuală
într-un cadru de grup. Această afirmaţie este valabilă pentru acei Gestalt-terapeuţi care folosesc
modelul pe care tocmai l-am discutat şi nu accentuează sau nu lucrează cu dinamica de grup sau nu
se străduiesc să obţină coeziunea grupului. Totuşi, acesta este doar unul dintre stilurile Gestalt-
terapiei – există mulţi terapeuţi care pun accentul pe dinamica de grup. Some observers have
described the Gestalt therapist's style of group work as doing individual therapy in a group setting.
This statement is valid for those Gestalt therapists who use the model just discussed and do not
emphasize or deal with group dynamics or strive for group cohesiveness. However, this is only one
style of Gestalt therapy -- many Gestalt therapists do emphasize group dynamics.
Lucrul în grup este cu siguranţă folosit cu precădere metodologia Gestalt-istă, iar utilizarea lui este
în creştere şi în Gestalt-terapie (Enright, 1975; Feder şi Ronall, 1980; Zinker, 1977). Aceasta
implică o mai mare implicare a membrilor grupului atunci când o persoană lucrează individual,
lucrul asupra unor teme individuale al fiecărui membru, accentuarea interrelaţiilor (contact) în grup
şi lucrul cu procesul de grup în sine. Diferitele grade şi tipuri de structuri propuse de lider includ
exerciţii de grup structurate sau nestructurate, observarea evoluţiei grupului spre o structură proprie,
încurajarea lucrului individual, şi aşa mai departe. Deseori grupurile Gestalt-iste încep cu câteva
exerciţii care îi ajută pe participanţi să facă trecerea către lucru prin împărtăşirea experienţei aici şi
acum. Greater use of the group is certainly within the Gestalt methodology and is increasingly used
in Gestalt therapy (Enright, 1975; Feder and Ronall, 1980; Zinker, 1977). This includes greater
involvement of group members when an individual is doing one-on-one work, working on
individual themes by everyone in the group, emphasis on interrelationships (contact) in the group,
and working with group processes per se. The varied degree and type of structure provided by the
leader include structured group exercises or no structured group exercises, observing the group's
evolving to its own structure, encouraging one-on-one work, and so on. Often Gestalt groups begin
with some exercise to help participants make the transition into working by sharing here-and-now
experience.
Un model folosit frecvent este cel care încurajează atât intensificarea stării de prezenţă prin
focalizarea asupra contactului dintre membrii grupului, cât şi lucrul individual în grup (cu
încurajarea altor membrii de a participa la sesiunea individuală). Acest lucru facilitează o mai mare
fluiditate şi flexibilitate. A frequently used model is one that encourages both increased awareness
through focus on contact between group members and one-on-one work in the group (with other
46
members encouraged to participate during the work). This encourages greater fluidity and
flexibility.
Stilul atelier Workshop Style
În unele terapii Gestalt-iste şi marea majoritate a formărilor în Gestalt-terapie se realizează în
ateliere, care sunt programate pe o perioadă definită de timp, unele fiind chiar ateliere de 1 zi.
Atelierele de week-end durează în medie 10-20 de ore sau mai mult. Atelierele mai extinse pot varia
în timp de la o săptămână la câteva luni. Un atelier tipic de week-end este alcătuit dintr-un Gestalt-
terapeut şi 12 până la 16 membrii. Dacă este vorba despre perioade mai lungi (de la o săptămână la o
lună sau mai mult) grupul poate avea până la 20 de membrii cu un singur terapeut. De obicei, dacă
grupul are mai mult de 16 membrii, se lucrează şi cu coterapeuţi. Some Gestalt therapy and a good
deal of training in Gestalt therapy is conducted in workshops, which are scheduled for a finite
period, some for as short as one day. Weekend workshops may ranged from 10 to 20 or more hours.
Longer workshops range from a week through several months in duration. A typical weekend
workshop membership consists of one Gestalt therapist and 12 to 16 people. Given longer periods
(ranging from one week up to a month or longer), as many as 20 people can be seen by one
therapist. Usually if the group is larger than 16 participants, co-therapists are used.
Deoarece atelierele au o durată limitată şi pentru că participanţii au la dispoziţie multe ore, de obicei
există o motivaţie crescută de “a lucra”. Uneori regulile sunt astfel stabilite, încât nimeni să nu
lucreze a doua oară înainte ca fiecare dintre pariticipanţi să fi avut ocazia să lucreze odată. Alteori,
nu sunt stabilite astfel de reguli. În acest caz, în funcţie de dorinţa de a lucra, de îndrăzneală şi de
nivelul de energie, unii pot beneficia de o atenţie/experienţă terapeutică intensă de mai multe ori în
timpul unui atelier. Because workshops have a finite life and because just so many hours are
available to the participants, there is usually high motivation to "work." Sometimes, rules are
established so that no one can work a second time until every other participant has had an
opportunity to work once. At other times, no such rules are set. Thus, depending on their
willingness, audacity and drive, some people may get intense therapeutic attention several times
during a workshop.
Deşi unele ateliere sunt realizate pentru grupuri deja formate, majoritatea întrunesc participanţii
pentru prima dată. Ca şi în grupurile continue, este ideal ca pacienţii să fie selectaţi înaintea
atelierului. Un atelier în care nu s-a făcut o selecţie prealabilă necesită prezenţa unui clinician cu
experienţă de lucru sfera patologiei severe şi protejarea atentă a eventualilor membrii vulnerabili ai
grupului. Este posibil ca în special stilurile Gestalt-iste confruntativ sau carismatic să intensifice
boala mintală deja existentă la unii pacienţi (Lieberman et al., 1973). Although some workshops
are arranged with established groups, most assemble people for the first time. As in ongoing groups,
the ideal practice is to screen patients before the workshop. An unscreened workshop requires a
clinician experienced with the range of severe pathology and careful protection for possibly
vulnerable group members. Confrontive or charismatic Gestalt styles are particularly likely to
exacerbate existing mental illness in some participants (Lieberman et al., 1973).
Alte modalităţi de tratament Other Treatment Modalities
Folosirea Gestalt-terapiei în lucurul cu familiile a fost abordată pe larg de Walter Kempler (1973,
pp. 251-86). Descrierea cea mai completă a lucrărilor lui Kempler apare în Principles of Gestalt
Family Therapy (1974). The application of Gestalt therapy to working with families has been most
extensively elaborated by Walter Kempler (1973, pp. 251-86). The most complete description of
Kempler's work appears in his Principles of Gestalt Family Therapy (1974).
Gestalt-terapia a fost folosită şi în intervenţiile de scurtă durată în criză (O'Connell, 1970), ca
47
tratament auxiliar al problemelor vizuale (Rosanes-Berret, 1970), pentru exersarea stării de prezenţă
la specialiştii din domeniul sănătăţii mintale (Enright, 1970), la copiii cu probleme de comportament
(Lederman, 1970), pentru formarea personalului din centrele de zi (Ennis and Mitchell, 1970),
pentru a preda creativitatea (tehnici creative) profesorilor şi altor categorii (Brown, 1970), cu
muribunzii (Zinker and Fink, 1966), şi în dezvoltarea organizaţională (Herman, 1972). Gestalt
therapy has also been used in short-term crisis intervention (O'Connell, 1970), as an adjunct
treatment for visual problems (Rosanes-Berret, 1970), for awareness training of mental health
professionals (Enright, 1970), for children with behavior problems (Lederman, 1970), to train staff
for a day-care center (Ennis and Mitchell, 1970), to teach creativity to teachers and others (Brown,
1970), with a dying person (Zinker and Fink, 1966), and in organization development (Herman,
1972).
Gestionarea Management
Gestionarea cazurilor de către un terapeut Gestalt-ist tinde să fie practică şi ghidată de scopul de a
susţine/încuraja relaţia de la persoană-la-persoană. Întâlnirile sunt stabilite de către terapeut de
obicei prin telefon. Decorarea cabinetului reflectă perosnalitatea şi stilul terapeutului şi nu este
neapărat neutră. Cabinetele sunt astfel decorate şi mobilate, încât să fie comfortabile şi să evite
interpunerea unui birou/masă între terapeut şi pacient. De obicei aranjamentul material lasă loc
mişcării şi experimentării. Îmbrăcămintea şi ţinuta terapeutului sunt în general destul de informale.
Case management by a Gestalt therapist tends to be quite practical and guided by the goal of
supporting the person-to-person relationship. Appointments are usually arranged over the telephone
by the therapist. Office decor reflects the personality and style of the therapist and is not purposely
neutral. The offices are designed and furnished to be comfortable and to avoid a desk or table
between therapist and patient. Typically the physical arrangement leaves room for movement and
experimentation. The therapist's dress and manner are usually quite informal.
Stabilirea preţurilor variază în funcţie de individ, şi nu există un stil specific Gestalt-ist, cu excepţia
atitudinii oneste. Taxele sunt discutate direct cu pacientul şi de obicei sunt colectate de către
terapeut. Arrangement of fees varies with the individual, and there is no particular Gestalt style,
except straightforwardness. Fees are discussed directly with the patient and usually collected by the
therapist.
Se pune accentul pe stabilirea clară a limitelor, atât pacientul, cât şi terapeutul fiind responsabili de
urmărirea/îndeplinirea sarcinilor care apar pe parcurs. “Travaliul”, sau terapia, începe din primul
moment. Nu se iau notiţe în timpul şedinţei pentru că acest lucru tulbură contactul. Terapeutul îşi
asumă responabilitatea de a face însemnări după şedinţă, dacă este necesar, şi de a păstra în
siguranţă notiţele, casetele video/audio sau orice alte materiale clinice. Terapetul notează condiţiile
de plată, poliţele de amânare, etc. Încălcarea acestora şi obiecţiile sunt discutate direct. Deciziile
sunt luate împreună şi se aşteaptă ca înţelegerile să fie respectate de ambii parteneri. Terapeutul
aranjează astfel cabinetul încât să fie apărat de intruziuni şi, dacă este posibil, îl protejează fonic.
Clarity of boundaries is stressed, with both the patient and the therapist responsible for attending to
the task at hand. The "work," or therapy, starts from the first moment. No notes are taken during the
session because it interferes with contact. The therapist takes personal responsibility for note taking
after the session, if needed, and for safeguarding notes, video or tape recordings and other clinical
material. The therapist sets down conditions of payment, cancellation policy, and so forth.
Violations or objections are directly discussed. Decisions are made together and agreements are
expected to be kept by both. The therapist arranges the office to protect it from invasion, and where
possible, soundproofs the office.
Procesul de evaluare face parte din terapie şi este reciproc. Unele dintre consideraţiile implicate în
48
procesul de evaluare includ decizia de a urma o terapie individuală/de grup, estimarea capacităţii
terapeutului de a stabili o relaţie bazată pe încredere şi grijă şi de a lăsa pacientul să decidă, după o
mostră adecvată, dacă terapeutul şi terapia sunt potrivite pentru el. The evaluation process occurs as
part of the therapy and is mutual. Some of the considerations involved in the evaluation process
include deciding on individual and/or group therapy, estimating the therapist's capacity to establish a
trusting, caring relationship, and letting the patient decide after an adequate sample if the therapist
and the therapy are suitable.
Problemele care apar în relaţie sunt discutate direct, atât referitor la abordarea problemei concrete,
cât şi la explorarea oricăror stiluri caracteriale sau procese relaţionale conexe, a căror explorare ar fi
benefică pentru pacient. Întotdeauna nevoile, dorinţele şi experienţa directă a ambilor participanţi
direcţionează explorarea şi rezolvarea problemelor. Problems arising in the relationship are
discussed directly, both in terms of dealing with the concrete problem and in terms of exploring any
related characterological life-styles or relationship processes that would be fruitful for the patient to
explore. Always the needs, wishes and direct experience of both participants guide the exploration
and problem solving.
Studiu de caz Case Example
Peg a fost văzută prima oară într-un atelier de formare în Gestalt unde lucra asupra suferinţei şi
furiei pe care o simţea faţă de soţul său care se sinucisese. Moartea lui a lăsat-o cu responsabilitatea
de a creşte copiii şi de a-şi găsi un loc de muncă pentru a-şi putea susţine familia şi pe sine. La
vremea aceea avea în jur de 37 de ani. Peg was originally seen in a Gestalt training workshop,
where she worked on the grief and anger she felt toward her husband, who had committed suicide.
His death left her with the full responsibility for raising their children and beginning a career outside
the home to support herself and her family. She was in her late 30s at the time.
Cu un curaj şi o iniţiativă demne de laudă, Peg a organizat o clinică de intervenţie în criză
sponsorizată de o cunoscută organizaţie dintr-un oraş mare din Carolina de Sud unde locuia. Ea a
fost una din cele 11 persoane care au participat la realizarea unui film pentru formarea în Gestalt-
terapie împreună cu Simkin (1969). Ceea ce urmează este un extras din acest film, numit “În
prezent”: With considerable courage and initiative, Peg had organized a crisis clinic sponsored by a
prominent service organization in the large Southern California city in which she resided. She was
one of 11 people who participated in making a Gestalt therapy training film with Simkin (1969). The
following is excerpted from the film, In the Now:
Peg: Am… un vis care se repetă. Stau pe pământ, undeva lângă Camp Pendleton. Este un peisaj
deschis, deluros de ţară. Cu drumuri largi, desfundate care se întretaie pe toată suprafaţa lui. Mai
multe dealuri şi văi, şi alte dealuri şi iar văi…La dreapta mea văd un tanc, ca în armată – ca tancurile
infanteriei marine, cu şenile care lasă urme mari … şi sunt mai multe, sunt toate foarte bine închise
şi hurducăie peste dealurile şi văile acelea mergând încolonate, foarte aproape unul de celălalt. Eu
stau pe marginea drumului şi ţin în mână o farfurie cu biscuiţi Tollhouse. Şi biscuiţii sunt fierbinţi.
Şi sunt pe farfurie—Eu stau acolo şi văd tancurile astea trecând unul cîte unul. Şi în timp ce
tancurile trec, eu stau şi mă uit la ele. Când mă uit la dreapta mea, văd unul, şi o pereche de pantofi
negri strălucitori, care aleargă între şenilele tancului care coboară de pe deal. Şi exact când ajunge în
dreptul meu, bărbatul se apleacă, tancul trece mai departe, el vine către mine şi este soţul celei mai
bune prietene a mea. Şi mereu mă trezesc aici. Mereu îmi opresc visul…Şi râd. Nu mai pare aşa de
amuzant acum. I have a ...recurring dream. I'm standing on the ground, up by Camp Pendleton.
There's an open, rolling countryside. Wide dirt roads crisscrossing all over it. A series of hills and
valleys and hills and valleys....And off to my right I see a tank, like in the army -- marine tanks with
the big tracks...and there's a series of them and they're all closed tight and they're rumbling over
49
these hills and valleys in a line, all closed up. And I'm standing beside this road and I'm holding a
platter of Tollhouse cookies. And they're hot cookies. And they are just on the platter -- I'm just
standing there, and I see these tanks coming by one at a time. And as the tanks come past, I stand
there and I watch the tanks. And as I look to my right I see one -- and there's a pair of shiny black
shoes, running along between the treads of the tank as it comes over the hill. And just as it gets in
front of me...the man bends down and the tank goes on, and he comes over toward me and it's my
best friend's husband. And I always wake up. I always stop my dream...and I laughed. It doesn't
seem so funny anymore.
Jim: Aşa e. Ce faci ? True. What are you doing?
Peg: Încerc să-mi fac dinţii să nu mai clănţăne. Trying to stop my teeth from chattering.
Jim: Ce obiecţie ai ? What's your objection?
Peg: Nu-mi place starea de agitaţie şi de frică pe care o simt acum. I don't like the feeling of anxiety
and fear I have now.
Jim: Ce îţi imaginezi ? What do you imagine?
Peg: Ridicolul. Ridicule.
Jim: Bine. Fii ridicolă. Okay. Start ridiculing.
Peg: Peg, eşti ridicolă. Eşti grasă…eşti leneşă. Eşti pur şi simplu caraghioasă. Pretinzi că eşti adultă,
dar nu eşti. Toată lumea care te vede ştie că pe dinăuntru eşti un copil care se maimuţăreşte
încercând să pară o femeie de 39 de ani şi e…o deghizare ridicolă. Nu ai nici o treabă cu vârsta de
39 de ani. O vârstă ridicolă. Eşti caraghioasă. Ai un loc de muncă unde n-ai nici cea mai mică idee
ce trebuie să faci. Îţi faci tot felul de idei umflate că nu eşti destul de deşteaptă să te descurci şi că
ceilalţi o să râdă de tine. Peg, you're ridiculous. You're fat...you're lazy. You're just comic. You're
pretending to be grown up and you're not. Everybody looking knows that you're a kid inside,
masquerading as a 39-year-old woman and...it's a ridiculous disguise. You haven't any business
being 39. A ridiculous age. You're comic. You have a job you don't have the remotest idea how to
do. You're making all kinds of grandiose plans that you haven't brains enough to carry through and
people are going to be laughing at you.
Jim: Aşa, acum uită-te în jur şi vezi cum râde lumea de tine. Okay, now please look around and note
how people are laughing at you.
Peg: Mi-e frică. Se uită în jur, încet. Se pare că mă iau în serios. I'm scared to. ăLooks around,
slowlyî They appear to be taking me quite seriously.
Jim: Atunci cine râde de tine ? So who is laughing at you?
Peg: Cred că…fantezia mea… I guess...only my fantasy...my...
Jim: Cine îţi crează fantezia ? Who creates your fantasy?
Peg: Eu. I do.
Jim: Deci, cine râde de tine ? So who's laughing at you?
Peg: Da. Aşa e. Eu…Râd de ceva care nu e de râs. Nu sunt chiar atât de incompetentă. Yeah. That's
so. I...I'm really laughing at what's not funny. I'm not so damned incompetent. ăpauseî
Jim: La ce te pricepi cel mai bine ? What are you really good at?
Peg: Sunt bună la lucrul cu oamenii. Nu-I judec. Mă pricep să am grijă de casă. Sunt o croitoreasă
bună, o bucătăreasă bună… Sunt… I'm good with people. I'm not judgmental. I'm good at keeping
50
house. I'm a good seamstress, good baker, I...
Jim: Poate că vei fi o soţie bună. Maybe you'll make somebody a good wife.
Peg: Am fost. I did.
Jim: Poate că vei fi o soţie bună din nou. Maybe you'll make somebody a good wife again.
Peg: Nu ştiu. I don't know.
Jim: Atunci spune fraza asta: “Nu ştiu dacă o sa mai fiu vreodată o soţie bună”. So say that sentence.
"I don't know if I'll ever make somebody a good wife again."
Peg: Nu ştiu dacă o sa mai fiu vreodată o soţie bună. I don't know if I'll ever make someone a good
wife again.
Jim: Spune asta fiecărui bărbat de aici. Say that to every man here.
Peg: Nu ştiu dacă o sa mai fiu vreodată o soţie bună. Repetă asta de încă cinci ori. I don't know if
I'll make someone a good wife again.... ărepeats the sentence five more timesî
Jim: Ce simţi ? What do you experience?
Peg: Surprindere. Doamne…credeam că nu o să mai fiu niciodată o soţie bună. Surprise. Boy...I
assumed I would never make anybody a good wife again.
Jim: Corect. Right.
Jim: Ce simţi acum ? What do you experience right now?
Peg: Satisfacţie. Plăcere. Mă simt bine. Simt că am terminat ceva. Satisfaction. Pleasure. I feel good.
I feel done.
Deşi “legitimaţia de intrare” a lui Peg a fost un vis, ceea ce a apărut în prim plan au fost anxietatea şi
fantasmele ei de a se simţi ridiculizată. Visul a servit drept punct de plecare şi, aşa cum se întâmplă
deseori, lucrul a dus la un rezultat neprevăzut. Although Peg's "ticket of admission" was a dream,
what became foreground was her anxiety and fantasies of being ridiculed. The dream served as a
vehicle for starting and, as is frequently the case, the work led to a most unpredictable outcome.
În atelierul de week-end în timpul căruia a fost realizat filmul, Peg a întâlnit un bărbat de care s-a
simţit atrasă şi care, la rândul său, era atras de ea. Au început să se întâlnească şi în câteva luni s-au
căsătorit. At the weekend workshop during which the training film was made, Peg met a man to
whom she was attracted and who, in turn, was attracted to her. They began to date and within a few
months they married.
Urmează o altă mostră de Gestalt-terapie selectată dintr-o carte pentru a ilustra câteva tehnici
(Simkin, 1976, pp. 103-18). Este vorba despre transcriptul unui atelier cu şase voluntari. Şedinţa de
dimineaţă a cuprins un curs demonstrativ şi un film. . A second sample of Gestalt therapy follows,
selectively excerpted from a book to illustrate some techniques (Simkin, 1976, pp. 103-18). It is a
condensed transcript of a workshop with six volunteers. The morning session included a lecture-
demonstration and film.
Jim: Aş vrea să încep prin a spune unde sunt şi ce simt/trăiesc în acest moment. Totul mi se pare
artificial, toate reflectoarele acestea, camerele de luat vederi şi oamenii din jur. Simt că mi se taie
respiraţia şi mă simt copleşit de materialele tehnice, de tot acest echipament, etc, şi mă interesază
mai mult să ies din lumina reflectoarelor şi din faţa camerelor de luat vederi şi să intru în contact cu
voi. Întrebă numele participanţilor şi se prezintă şi el. I'd like to start with saying where I am and
what I'm experiencing at this moment. This seems very artificial to me, all of these lights and the
51
cameras and the people around. I feel breathless and burdened by the technical material, the
equipment, etc., and I'm much more interested in getting away from the lights and the cameras and
getting more in touch with you. ăinquires as to the names of participants of the group and
introduces himselfî
Bănuiesc că toţi aţi văzut filmul şi deomnstraţia, şi aş prefera să lucrez cu voi atunci când sunteţi
pregătiţi. O să reiau contactul şi înţelegerea cu voi din nou. În Gestalt-terapie, esenţa contactului este
să spui unde te afli, ce simţi în fiecare moment, şi dacă e posibil, să rămâi într-o stare continuă de
prezenţă, să spui pe ce te focalizezi, de ce îţi dai seama. I am assuming that all of you saw the film
and the demonstration, and my preference would be to work with you as you feel ready to work. I'll
reiterate our contract, or agreement. In Gestalt therapy the essence of the contract is to say where
you are, what you are experiencing at any given moment, and, if you can, to stay in the continuum
of awareness, to report where you are focusing, what you are aware of.
*****
Aş vrea să încep prin a vă cere să spuneţi cine sunteţi să dacă aveţi anumite planuri sau aşteptări. I'd
like to start first with having you say who you are and if you have any programs or expectations.
Tom: În momentul ăsta sunt puţin tensionat, nu neapărat din pricina echipamentului tehnic, pentru
că sunt destul de obişnuit cu asta. Mă simt puţin ciudat pentru că mă aflu într-o situaţie împreună cu
tine. În dimineaţa asta am fost destul de nemulţumit pentru că nu eram de acord cu multe dintre
lucrurile despre care vorbeai, şi am simţit ostilitate faţă de tine. Acum te accept, mai mult sau mai
puţin, ca pe altă persoană. Right now I'm a little tense, not particularly because of the technical
equipment because I'm kind of used to that. I feel a little strange about being in a situation with you.
This morning I was pretty upset because I didn't agree with a lot of the things you were talking
about, and I felt pretty hostile to you. Now I more or less accept you as another person.
Jim: Acum sunt atent la piciorul tău. Mă întreb dacă ai putea să-I dai piciorului tău glas. I'm paying
attention to your foot now. I'm wondering if you could give your foot a voice.
Tom: Să dau glas piciorului meu ? Adică ce simte piciorul meu ? Ce vrea să spună ? My foot a
voice? You mean how is my foot feeling? What's it going to say?
Jim: Continuă să faci asta şi vezi dacă ai ceva de spus, fiind piciorul tău. Just keep doing that, and
see if you have something to say, as your foot.
Tom: Nu înţeleg. I don't understand.
Jim: În timp ce îmi spuneai că ai simţit ostilitate în dimineaţa asta, ai început să loveşti şi îmi
imaginez că îţi mai vine şi acum să loveşti. As you were telling me about feeling hostile this
morning, you began to kick and I'm imagining that you still have some kick coming.
Tom: Aa, da. Probabil că mai am ceva lovituri de dat, dar nu prea cred că se cade să fac asta. Uh,
yeah. I guess maybe I do have some kick left, but I really don't get the feeling that that's appropriate.
******
Lavonne: În momentul ăsta mă simt tensionată. Right now I'm feeling tense.
Jim: Cu cine vorbeşti, Lavonne? Who are you talking to, Lavonne?
Lavonne: Mă gândeam la dimineaţa asta când am simţit ostilitate. Cred că încă mai sunt întru-câtva
ostilă. I was just thinking about this morning, I was feeling very hostile. I still think I am somewhat
hostile.
Jim: Îmi dau seama că eviţi să mă priveşti. I am aware that you are avoiding looking at me.
52
Lavonne: Da, pentru că simt că eşti foarte arogant. Yes, because I feel that you are very arrogant.
Jim: Aşa e. That's true.
Lavonne: Şi e ca şi cum aş putea să mă cert cu tine. And as if I might get into a struggle with you.
Jim: Ai putea. You might.
Lavonne: Deci, evitarea contactului vizual este un fel de a calma cearta. Nu ştiu dacă se poate
rezolva. So the avoidance of eye contact is sort of a put-off of the struggle. I don't know whether
they can be resolved.
Jim: Ai vrea să-mi spui ce obiecţii ai împotriva aroganţei mele ? Would you be willing to tell me
what your objections are to my arrogance?
Lavonne: Păi, nu inspiră calm/linişte. Dacă am o problemă şi îţi vorbesc despre ea, iar tu eşti
arogant, asta mă face şi pe mine să devin arogantă. Well, it's not very comforting. If I have a
problem and I talk to you about it and you're arrogant, then that only makes me arrogant.
Jim: Vrei să spui că răspunzi cu aceeaşi monedă. Din experienţa ta, ăsta e modul în care răspunzi.
You respond in kind is what you are saying. Your experience is you respond that way.
Lavonne: Da. Chiar aşa. Şi apoi, la universitate simt că trebuie să fiu arogantă şi că trebuie să fiu în
defensă tot timpul. Pentru că sunt negresă, oamenii reacţionează la mine diferit …diferiţi oameni…
şi simt că trebuie să stau la pândă mai tot timpul…Yes. Right on. Then at this university I feel that I
must be arrogant and I must be defensive at all times. Because I'm black, people react to me in
different ways ... different people ... and I feel that I have to be on my toes most of the time...
******
Mary: Aş vrea să lucrez asupra sentimentelor faţă de fiul meu cel mare şi a luptei pe care o duc cu el
—şi pe care o suspectez ca fiind de fapt o luptă cu mine însumi. I want to work on my feelings for
my older son and the struggle that I have with him -- only, I suspect it is really a struggle I'm having
with myself.
Jim: Îi poţi spune lui asta ? Dă-I un nume şi spune-I lui asta. Can you say this to him? Give him a
name and say this to him.
Mary: Bine. Îl cheamă Paul. All right. His name is Paul.
Jim: Aşează-l pe Paul aici – scaun gol- şi spune-I asta lui Paul. Put Paul here ăempty chairî and say
this to Paul.
Mary: Paul, ne certăm mereu. De fiecare dată când faci ceva de unul singur, independent, te urăsc.
Dar…Paul, we have a lot of friction. Every time you go out of the drive on your own, independent, I
hate you for it. But...
Jim: Stai puţin. Spuneţi aceeaşi frază lui Mary. Mary, de fiecare dată când faci ceva de una singură,
independent, te urăsc. Just a moment. Say the same sentence to Mary. Mary, each time you go out
the drive, independent, I hate you for it.
Mary: Se potriveşte. Mary, de fiecare dată când faci ceva de una singură, independent, te urăsc
pentru că nu eşti o mamă bună. That fits. Mary, each time you go out the drive, independent, I hate
you for it, because you are not being a good mother.
Jim: Nu ştiu ce să zic despre “pentru că-ul “ tău. I don't know about your "because."
Mary: Nu. Asta e raţionalizarea mea. La fel fac şi ducându-mă la yoga (şi asta e tot o raţionalizare).
Aşa fac şi când fac yoga. No. That's my rationale. That's the same I do to myself doing yoga.
53
Jim: Pari că te identifici cu Paul. You sound identified with Paul.
Mary: Aşa e. Ştiu asta. Îl invidiez pentru libertatea lui, încă de când era copil şi se ducea în pădure.
Îl invidiam pentru că putea să se ducă în pădure. I am. I know this. I envy his freedom, even from
the time he was a little kid and went to the woods. I envied his ability to go to the woods.
Jim: Spun-I lui Paul.Tell Paul.
Mary: Paul, chiar de când erai mic şi plecai în fiecare sâmbătă toată ziua de acasă, şi nu-mi spuneai
unde te duci, doar plecai, te invidiam pentru asta, te invidiam foarte tare şi sufeream că nu puteam
face şi eu la fel. Paul, even when you were a little boy and you would go for all day Saturday, and
not tell me where you were going but just go, I envied you for it I envied you very much, and I felt
hurt because I couldn't do it too.
Jim: Nu puteai, sau nu făceai la fel ?You couldn't, or you wouldn't?
Mary: Nu aş fi făcut-o. Voiam, dar nu aş fi făcut-o. I would not do it. I wanted to, but I would not do
it.
Jim: Da. Eu dacă am pe cineva în jur care-mi tot aminteşte ce pot să fac şi nu fac, mă calcă pe nervi.
Yeah. For me to have somebody around that keeps reminding me of what I can do and don't really
pisses me off.
Mary: Asta fac eu cu mine însumi. Îmi tot spun ce pot să fac şi n-o să fac. Şi după asta nu mai fac
nimic. Sunt nemişcată. Înţepenită. This is what I do to myself. I keep reminding myself of what I
can do and won't do. And then I don't do anything. I'm at a standstill. Firmly planted.
Jim: Aş vrea să intri în contact cu duşmănia ta. Aşează-ţi duşmănia aici şi vorbeşte cu saboteurul lui
Mary. I'd like you to get in touch with your spitefulness. Put your spitefulness out here and talk to
Mary's saboteur.
Mary: Tâmpito! Ai timp să lucrezi. Ai şi energie să lucrezi…dar pe care o iroseşti. Te bagi în nu ştiu
câte mii de alte lucruri doar ca să ai o scuză că nu-ţi faci treaba, sau ca să faci orice altceva…pauză.
Nu faci decât să pierzi timpul simţindu-te groaznic şi complicându-ţi viaţa. You idiot. You've got the
time to do your work. You also have the energy to do your work...which you dissipate. You get
involved in umpteen dozen things so you will have an excuse not to do your work, or to do anything
else... ăpauseî You just spend time making yourself miserable and complicating your life.
Jim: Ce se întâmplă aici ? Arată spre mâna lui Mary What's going on here? ăpoints to Mary's handî
Mary: Da.Cu zgârcenia (pumnii strânşi)…n-o să meargă. Yes. Tight-fisted...won't do.
Jim: Eşti zgârcită ? Are you tight-fisted?
Mary: Da, cred că sunt. Yes, I think I am.
Jim: Bine. Poţi intra în contact cu cealaltă parte din tine - - cu sinele tău generos ? OK. Can you get
in touch with the other part of you -- your generous self?
Mary: Nu-mi cunosc prea bine sinele generos. I don't really know my generous self very well.
Jim: Fii sinele tău zgârcit spunând doar “ Sine generos, n-am nici o legătură cu tine, nu te cunosc,
etc.” Be your tight-fisted self just saying, "Generous self, I have no contact with you, I don't know
you, etc."
Mary: Sine generos, nu prea ştiu multe despre tine. Cred că te străduieşti din când în când atunci
când faci cadouri celorlalţi în loc să le opreşti pentru tine. Reţii foarte multe pe care le-ai putea oferi.
Generous self, I don't know very much of you. I think you try every now and then when you give
54
presents to people instead of giving yourself. You withhold an awful lot that you could give.
Jim: Ce s-a întâmplat ? What just happened?
Mary: Am repetat după tine. Nu vorbeam de-adevăratelea cu sinele meu generos. Vorbeam cu…
tine în special. Am ascuns în parte ce aveam de spus. I rehearsed. I just wasn't talking to my
generous self. I was talking to...you primarily. I was withholding part.
Jim: Nu prea pot să mi te imaginez ca pe o persoană reţinută. La început mi-ai părut foarte vie şi
dinamică…foarte generoasă. I have difficulty imagining you as a withholding person. You came on
in the beginning as very vibrant and alive...to me, very giving.
Mary: Nu ştiu dacă sunt într-adevăr generoasă sau nu. Uneori simt că dăruiesc şi ceea ce dăruiesc nu
este acceptat ca un cadou. Şi alteori vreau să dăruiesc şi nu pot. Şi simt că uneori am dat prea mult şi
nu ar fi trebuit s-o fac. I don't know whether I really am giving or not. Sometimes I feel like I do
give and what I give is not accepted as a gift. And sometimes I want to give and I can't. And I feel
sometimes I have given too much and I shouldn't have.
Jim: Da. Asta încep să simt şi eu. O suferinţă. E ca şi cum ai fi fost rănită—în trecut. Ca şi cum ai fi
fost vulnerabilă şi rănită cumva pe parcurs. Yeah. This is what I'm beginning to sense. Some hurt.
You look like you've been hurt -- in the past. That you've been vulnerable and somehow hurt in the
process.
Mary: Într-o anumită măsură sufăr. To some degree I'm hurting.
Jim: Mie mi se pare că suferi acum, şi văd asta mai ales în jurul ochilor. To me you look like you're
hurting now, especially around your eyes.
Mary: Ştiu, şi nu vreau să fac asta… Nu vreau să arăt asta. I know that, and I don't want to do that..I
don't want to show that.
Jim: Bine. Ai vrea să acoperi ? OK. Would you be willing to block?
Mary: (acoperindu-şi ochii) Când fac asta, nu te mai pot vedea. ăcovering her eyesî When I do that,
I can't see you.
Jim: Aşa e. That's true.
Mary: Când fac asta, nu mai văd pe nimeni. When I do that, I can't see anyone.
Jim: Foarte adevărat. Când îmi blochez suferinţa, nimeni nu mai există pentru mine. Este alegerea
mea. Very true. When I block my hurt, no one exists for me. This is my choice.
Mary: Am făcut aşa încât să fie şi alegerea mea. I made it my choice too.
Jim: Îmi place să mă uit la time. Pentru mine eşti foarte generoasă în momentul ăsta. I am enjoying
looking at you. To me, you are very generous at this moment.
Mary: Tu eşti foarte generos cu mine. Simt că eşti aşa. Te aud cum îmi răspunzi şi simt că şi eu îţi
răspund….You are very generous to me. I feel that you are. I hear you respond to me and I feel that
I'm responding to you...
Jim: Sunt curios dacă poţi reveni acum la Paul pentru o clipă. Întâlneşte-l şi vezi ce se întâmplă. I'm
curious if you can come back to Paul for a moment now. Encounter him and explore what happens.
Mary: Paul, vreau să fiu călduroasă cu tine, şi vreau să fiu generoasă cu tine, şi cred că aş putea să te
rănesc dacă sunt aşa. Eşti foarte înalt acum şi uneori îmi doresc foarte tare să mă ridic până la tine şi
să-ţi dau un pupic de “noapte bună” sau doar să te ţin în braţe şi nu mai pot să fac asta. Paul, I want
to be warm to you, and I want to be generous to you, and I think I might hurt you by being so.
55
You're six feet tall now and sometimes I very much want to come up to you and just give you a kiss
goodnight or just put my arms around you and I can't do it anymore.
Jim: Nu poţi ? You can't?
Mary: Nu o să fac asta. N-o s-o fac pentru că, uf…Am fost alungată/respinsă. I won't. I won't,
because, uh...I've been shoved away.
Jim: Ai fost rănită. You've been hurt.
Mary: Da, am fost rănită. Paul, cred că e treaba ta dacă vrei să mă alungi, dar asta nu mă împiedică
să sufăr. Yeah, I've been hurt. Paul, I think it's your own business if you want to shove me away, but
that doesn't stop me from being hurt.
Jim: Îmi place ce I-a spus cândva Nietzsche, cred, soarelui : “Nu e treaba ta că străluceşti spre
mine”. I like what, I believe, Nietzsche once said to the sun, "It's none of your business that you
shine at me."
Mary: Continui să sper, Paul, că atunci când o să ai 25 de ani şi o să pleci în armată, sau în altă
parte…o să te pot săruta la despărţire. Pauză. O să încerc să ţin minte ce I-a spus Nietzsche soarelui.
I keep hoping that, Paul, when you're 25 or if you go to the Army or whatever...that I can kiss you
good-bye. ăpauseî I'll try to remember what Nietzsche said to the sun.
Jim: Bine. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu tine. OK. I enjoyed working with you.
Mary: Mulţumesc. Thank you.
Summary
Fritz Perls a prezis cu trei decenii în urmă că Gestalt-terapia va ajunge la apogeu şi va deveni o forţă
în psihoterapie în anii 1970. Profeţia lui a fost mai mult decât îndeplinhită. Fritz Perls prophesied
three decades ago that Gestalt therapy would come into its own during the 1970s and become a
significant force in psychotherapy during the 1970s. His prophecy has been more than fulfilled.
În 1952 erau probabil 10 oameni implicaţi serios în această mişcare. În 1987 au apărut zeci de
institute de formare, sute de psihoterapeutţi formaţi în Gestalt-terapie şi o mulţime de persoane
neformate sau formate incomplet care se prezentau drept “Gestalt-işti”. Mii de persoane au
experimentat Gestalt-terapia, multe dintre ele obţinând rezultate favorabile, iar altele obţinând doar
rezultate incomplete sau demne de pus la îndoială. In 1952, there were perhaps a dozen people
seriously involved in the movement. In 1987 there were scores of training institutes, hundreds of
psychotherapists who had been trained in Gestalt therapy, and many hundreds of nontrained or
poorly trained persons who called themselves "Gestaltists." Thousands of people have experienced
Gestalt therapy -- many with quite favorable results -- others with questionable or poor outcomes.
Datorită faptului că Gestalt-terapeuţii nu doresc să stabiliească standarde rigide, există foarte multe
criterii de selecţie şi formare a Gestalt-terapeuţilor. Unii au experimentat un singur atelier de week-
end şi se consoderă pregătiţi să facă Gestalt-terapie. Alţi psihoterapeuţi petrec luni şi ani formându-
se ca Gestalt-terapeuţi şi au un respect enorm faţă de simplitatea şi infinita inovaţie şi creativitate pe
care le solicită şi le promovează Gestalt-terapia. Because of the unwillingness of Gestalt therapists
to set rigid standards, there is a wide range of criteria for the selection and training of Gestalt
therapists. Some people, having experienced a weekend workshop, consider themselves amply
equipped to do Gestalt therapy. Other psychotherapists spend months and years in training as Gestalt
therapists and have an enormous respect for the simplicity and infinite innovativeness and creativity
that Gestalt therapy requires and engenders.
În ciuda faptului că Gestalt-terapia atrage şi persoane care caută “scurtături”, a atras şi un număr
56
considerabil de clinicieni profesionişti şi experimentaţi care au considerat Gestalt-terapia a fi nu
numai o psihoterapie solidă, dar şi o filosofie validă.de viaţă Despite the fact that Gestalt therapy
attracts some people who are looking for shortcuts, it also has attracted a substantial number of
solid, experienced clinicians who have found in Gestalt therapy not only a powerful psychotherapy
but also a viable life philosophy.
Cei care caută soluţii rapide şi “scurtături” vor continua să se îndrepte spre păşuni mai însorite.
Gestalt-terapia îşi va găsi locul alături de celelalte psihoterapii de sine stătătoare în următoarele
câteva decenii. Ar trebui să continue să atragă psihoterapeuţii creativi de orientare experimentală
pentru multţi ani de acum înainte. Those looking for quick solutions and shortcuts will go on to
greener pastures. Gestalt therapy will take its place along with other substantive psychotherapies in
the next several decades. It should continue to attract creative, experimentally oriented
psychotherapists for many years to come.
Gestalt-terapia a făcut multe inovaţii utile şi creative în teoria şi practica psihoterapiei. Acestea au
fost integrate în practica generală, fără ca de obicei să li se acorde credit. Actualmente Gestalt-
terapia se îndreaptă înspre o continuă elaborare şi rafinare a acestor principii. În ciuda etichetărilor,
principiile dialogului existenţialist, utilizarea experienţei fenomenologice directe care are loc între
pacient şi terapeut, încrederea în autoreglarea organismică, accentul pus pe experimentare şi pe
starea de prezenţă totală, atitudinea de tip “fără trebuie” a terapeutului, şi responsabilitatea clientului
şi terapeutului pentru propriile alegeri, dau formă unui model de psihoterapie bună (funcţională)
care va continua să fie folosită de Gestalt-terapeuţi şi de alţii. Gestalt therapy has pioneered many
useful and creative innovations in psychotherapy theory and practice. These have been incorporated
into general practice, usually without credit. Now Gestalt therapy is moving into further elaboration
and refinement of these principles. Regardless of label, the principles of existential dialogue, the use
of the direct phenomenological experience of patient and therapist, the trust of organismic self-
regulation, the emphasis on experimentation and awareness, the "no shoulds" attitude by the
therapist, and the responsibility of the patient and therapist for their own choices all form a model of
good psychotherapy that will continue to be used by Gestalt therapists and others.
Pentru a concluziona, mi se pare potrivit un citat din Levitsky şi Simkin (1972, pp. 251-252) To
summarize, a quote from Levitsky and Simkin (1972, pp. 251-252) seems appropriate:
Dacă ar fi să alegem o idee-cheie care să se constituie într-un simbol pentru
abordarea Gestalt-istă, aceasta ar putea fi reprezentată de conceptul de autenticitate,
în căutarea autenticităţii (calea spre autenticitate)… Dacă privim terapia şi terapeutul
în lumina neîndurătoare a autenticităţii, devine evident că terapeutul nu-l poate învăţa
pe celălalt ceea ce el nu ştie… Un terapeut cu oarecare experienţă ştie în iteriorul său
că îi comunică pacientului temerile proprii la fel ca şi curajul “terapeutului”,
apărările lui, dar şi deschiderea, confuzia şi claritatea sa. Starea de prezenţă totală a
terapeutului, acceptarea şi împărtăşirea acestor adevăruri, pot constitui o demonstraţie
foarte convingătoare a propriei autenticităţi. Desigur, o astfel de atitudine nu se
obţine peste noapte. Se învaţă şi se reînvaţă din ce în ce mai profund, nu numai pe
parcursul unei cariere, ci şi de-a lungul întregii vieţi. If we were to choose one key
idea to stand as a symbol for the Gestalt approach, it might well be the concept of
authenticity, the quest for authenticity...If we regard therapy and the therapist in the
pitiless light of authenticity, it becomes apparent that the therapist cannot teach what
he does not know...A therapist with some experience really knows within himself that
he is communicating to his patient his ăthe therapist'sî own fears as well as his
courage, his defensiveness as well as his openness, his confusion as well as his
57
clarity. The therapist's awareness, acceptance, and sharing of these truths can be a
highly persuasive demonstration of his own authenticity. Obviously such a position is
not acquired overnight. It is to be learned and relearned ever more deeply not only
throughout one's career but throughout one's entire life.

58