DREPT PRIVAT ROMAN

LECȚIA A III-A . Jus rerum

Jus rerum Romanorum.

1. Drepturi reale propriu-zise (în raport cu drepturile
personale născute din obligații în cadrul aceluiași jus
rerum)
2. Obligationes. Surse
3. Răspunderea aquiliană
4. Conventionis divisio
5. Stingerea obligațiilor
6. Garanțiile obligațiilor
7. Transmisiunea mortis causa a patrimoniului

- Jus rerum Romanorum. Caracteristici generale

- 1. Absența teoriilor generale în dreptul roman:
- 2. Prezența diviziunilor (lucrurilor/ proprietăților/
drepturilor reale asupra bunurilor altora/ posesiunilor/
obligațiilor/ contractelor/succesiunilor);
- 3. Părțile fundamentale ale domeniului jus rerum:
- 1. drepturi reale propriu-zise;
- 2. drepturi personale;
- 3. drepturi succesorale.

- Organicitatea sistemului roman cu concepte
funcționale:
- Res, rei; (cadru: jus civile: e.g.: dominium ex jure
Quiritium & jus honorarium sive praetorium)
 - bona, bonae, bonum;
- Pecus, pecunia, pecuniaria;
- Pater familias, mater familias, filius familias;
- Famulus, familia rustica et urbana;
- Hereditas, heredium (hersco = a tăia; herus = parte) &
fundus
- Patrimonium : PA= radical etimologic = funcția lui pater
= a proteja (Abraham = tată iubitor în aramaică &
acadiană);
- Apropriere = insușire, exercitare a unei puteri pentru
sine.
- Def. Ep. Clasică: ansamblu unitar de drepturi
(+) și obligații
(-) independent de natura lor și de modul de apropriere, ori
de faptul că sunt reale ori de creanță (personale)



 DIVISIO BONORUM
- SUMMA DIVISIO (criteriul patrimonial) :
- I. Extra patrimonium (res nullius):
1. - Divini juris communicatio:
a) sacrae/
b) sanctae (Heraclit din Efes, 540-476 a.Cr.):
legea = zid)/
c) religiosae
2. - Humani juris communicatio:
 a) communes/
b) publicae/
c)universitatum
- II. In patrimonio:
1. - Res nullius:
a) inapropriabile/
b) derelictae
2. - Res privatae:
a)- Mancipi/ nec mancipi = Lex XII Tabularum (import.
formală)
b)- Corporis (quae tangi possunt)/ incorporales (non-
usucap.);
c)- Moventes/ imoventes;
d)- Ad species (res perit domino)/ in genus (quod, quale,
quantum) cas fortuitum;
e)- Quae primo usu consumumptur/ quae nec primo usu
consumumptur
f)- Fungibiles (interșanjabile)/ non fungibile;
g)- Principalem/ accessorium (sequitur principale).
 PROPRIETAS SIVE DOMINIUM
 Paralela: a fi + a avea : statut + patrimoniu: YHWH
(Adonai) +ABRM = statutul primează: ”Înainte de a fi
Abraham, Eu sunt”: Ioan 8,51-59; înainte de a avea = a
fi... 
 Evoluție: gentilică (colectivă) – familială (paternală:
heredium + fundus) – individuală (exclusivă).
  Firul roșu = Plena in re potestas: usus, fructus &
abusus
 Calități pt. dominium (Justinian, unificatorul
formelor: Bartolus (def.): Dominium est jus utendi,
fruendi ac abutendi re sua quatenus juris ratio patitur
(in limine juris = brocard = Fr. Hotman, Sec. XVI):
 Absolut (intangibil, cu unele limite:
servituți prediale + exproprieri etatice);
 Exclusiv (personal, cu excluderea
terților; excepție = condominium);
 Etern (inextricabil; excepție = usucapio).
 Tabloul analitic al drepturilor reale funcție de cele 3
prerogative
 IZVOARELE PROPRIETĂȚII: L.XII.t. = 3 modi
adquerendi = înstrăinări etatice (post bellum) + 4
originare + 6 derivate (3 conv. + 3 neconv.):
 I. Patru moduri originare:
 1.)- occupatio (res derelictae, ad usucapiendi causa;
thesaurus; venatus);
 2.)- accessio (Principium: Accessorium sequitur
principale: IMOBILE: alluvio et avulsio; alveus fluminis
derelictus & insula in flumine nata; satio & plantatio;
superficies + MOBILE: res unitae & connexae +
commixtio & confusio);
 3.)- specificatio ( Principium: Aristotel: Forma dat
esse rei); = sabinienii: materia primă; proculienii: nova
species = munca; Justinian = solomonic: după
“reconvertibilitate”;
  Cod napoleonian = schimbare de filosofie:
DIVERGENTIA: a. 576: proprietatea lucrului sau
materia în aceeași cantitate, calitate, valoare, sau
valoarea ei la data restituirii;
 4.)- Fructi perceptio: situații: de principiu:
proprietarul cf. Accessorium sequitur principale ; în
condominium, principiul = Fructus omnes augent
hereditatis (cu unele excepții):
- emfiteotul (18-99 ani) = asimilat= detasare; uzufructuarul &
uzuarul = percepere; fermierul-locatar = percepere;
posesorul de bună-credință = asimilat proprietarului =
senatus-consultum Juventian (Adrian) = CONVERGENTIA:
art. 549-550 C.Nap.
 IZVOARELE PROPRIETĂȚII (modi adquerendi).
Continuare:
 II. Șase moduri derivate:
 II* Trei moduri derivate convenționale:
 1. -mancipatio (formalist, de jus civile);
 2.-in jure cessio (formalist, de jus civile);
 3. – traditio.
 Al treilea mod derivat convențional
(traditio):
 3.- Traditio (non-formalist, pretorian);
 NB! CONVERGENȚE psihologizante pe pavimentul
CONSENSULUI, în patru sub-moduri simbolice de
tradițiune:
A) - traditio longa manu = traditio cartae (Justinian);
 Vânzare la distanță
B)-traditio brevi manu = traditio cartae (Justinian)
 Vânzare către chiriaș (transformare în emptio
venditio)
C)-constitutum possessorium = traditio ficta (Justinian) =
fundamentul ideatic al C. civ. nap.: art. 1138:  L'obligation
de livrer la chose est parfaite par le seul consentement des
parties contractantes… DIVERGENTIA: nu în BGB! Transf.
locatio conductio rei
D)- traditio cum usumfructum retinere (rezerva uzufructului pe
o perioadă determinată) = Justinian (Codex,VIII, De
donationibus, 54. 28) + Napoleon;
II** Trei moduri derivate neconvenționale (de possessio
cf. efectelor):
 1. – adjudicatio (după partaj);
 2.- praescriptio (imobile: longi
temporis = 10-20 ani & longissimi
temporis = 20 - 30 ani);
 3.- usucapio (bunuri mobile: 1 &
2 ani)

 C. Drepturi reale accesorii (garanții reale
contractuale). NB! noi preferăm conținutul,
prerogativele, nu doar forma, contractul:
 De possessio
 Def.: Disponibilitate factice asupra bun., exercitată în
nume & interes proprii, cu intenţia neechivocă a
permanentizării & asimilării propriet.
 Obs.: aparenţa de drept vs. esenţa dreptului subiectiv.
 Considerente soc. (Ulpianus: pax societatis = lupta pt.
teren= rebus sic standibus) + creşterea interesului pt.
bunuri (Vigilantibus …)
 Possessio elementorum:
 Corpus=aprehensiune factice, dispon.de
facto (abstractizate, juridicizate);
 Animus sibi habendi (possidenti, dominantis
pt. sine, necondiţionat & fără termen = elem.
voliţional, intenţional, perpetuu sau
nesincopat;
 Titulus = causa = fundament legal, origine
cf. princip.: Nemo sibi ipse causam
possessione mutare potest; răspunde la
întrebarea: “Cum şi pt.ce motiv?; Cum se
justifică faptul posesiei?” Vezi INRI…
 Dobândire: Julius Paulus: Apiscimur possessionem
corpore et animo, neque per se animo aut per se
corpore.
 Fie prin fapte proprii (traditio, loco
movere, inducere in fundum)
 Fie prin intermediar (mandatum &
negotiorum gestio)
 Încetare: derelictio/ relegatio/ defunctus.
 A contrario: joncţiunea posesiilor = posibilă.
 Possessio vitiosa: VIS/ CLAM/ PRECARIO
 SANCȚIUNEA JURIDICĂ A POSESIEI (INTERDICTELE
POSESORII). Vezi jus actionum
  I. Retinendae possessionis causa (contra vis, clam,
precario):
 A) Uti possidetis (imoventes);
 B) utrubi (moventes);
 II. Recuperandae possessionis causa:
 A) De vi cottidiana causa (metus, vis, anti violent);
 B) De precario causa (anti precarist);
 C) De clandestina possessione causa (anti furtum);
 III. Adipiscendae possessionis causa (atributive, în
baza unui titulus):
 A) Quorum bonorum (punerea în posesie; e.g.,
possessor pro herede);
 B) Interdictum Salvianum (pe seama unui gaj, pignus
al arendașului);
 C) Interdictum possessorium (în baza cumpărării,
bonorum emptor);
 D) Et ejusdem farinae: interdictum quam
hereditatem; legatorum; usufructum; quam servitutem
etc.
JURA OBLIGATIONUM :

 Julius Paulus: Digesta sive Pandectae, L.44, 7:

Obligationum substantia non in eo consistit ut aliquod
corpus nostrum aut servitutem nostram faciat, sed ut
alium nobis adstringat ad dandum aliquid vel
faciendum vel praestandum. (grosso modo:
”Substanța obligației nu constă în bunul ce ni-l dă
 cineva sau în ceea ce face pentru noi, ci în ceea ce-l
constrânge a ne da, a ne face sau a ne presta ceva”).
Definiția = centrată pe constrângere: oportere = plurisemantic:
util/ necesar din sanscritul apnas = bunuri, stăpânire (Ob,
Opis, Ops, Op, opulentia, fecunditas, creativitas, asimilată
titanidei regine preolimpiene Rhea, fiica lui Caelus și
partenera lui Saturnus-Cronos, uzurpat de Jupiter; la fel =
”Magna Mater”, ”Cibela” ”Fortuna”, ”Amaltea” + pars,
partio, partitura) = obstringere, astringere, astringentum,
constrângere; consecventia: Atys = păstorul frigian infidel
nimfei = metamorfozat în pin... Îndatoririle zeiței Ob
Numa Pompilius Sabinus acultur. olimpiană.

 Cultul matriarhal al sabinei Ob, Op, Ops-Cibela -

regină aculturată în Formia, Regia, Latium
(Opiconsivia = 25 august), asimilata Rheei
 Romulus inițiază: ofranda prăzilor opime (spolia
opima, prăzi grase: armuri, scuturi, arme etc.) vs.
Acron.
Justinian: Institutes, Liber tertius, Titulus XIV, De
obligationibus: Obligatio est juris vinculum quo necessitate
adstringimur alicujus rei solvandae, secundum nostrae
civitatis jura (grosso modo: Legătură de drept ce ne obligă
a face o plată după legile cetății noastre = magistrală
sinteză între voluntarism (juris vinculum) și constrângere
(adstringimur) pe teren juridic (nostrae civitatis jura).
Subiectele obligațiilor:
 1. - reus credendi: - Actori incumbit onus probandi
Justinian
2. - reus debendi: - Reus in exceptione actor est: Ulpianus
- CONVERGENTIA OPTIMA
3. – Reguli pentru ambii:
a) - Semper necessitas probandi incumbit illi qui agit (regulă
neutră, acoperind reconvenționala debitorului-pârât, după
Marcianus);
b) - Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat (Paulus)
c) - Qui dicit de uno, de altero negat;
- CONVERGENTIA OPTIMA: dreptul civil european feudal:
Negantis naturali ratione nulla est probatio (“Natural, cel
ce neagă n-are nimic de probat”; diferența:
întâmpinare/reconv.)
 Obligatio elementorum
 Cinci elemente ale obligatiilor:
 1. juris vinculum,
 2. jus in personam,
 3. consensus,
 4. tempus,
 5. praetio aestimabilis.
1) - juris vinculum = baza principiului relativității
contractului: Res inter alios acta, aliis nec prodesse, nec
obesse potest / Julius Paulus: Verborum obligatio inter
praesentes non etiam inter absentes contrahitur;
NB! Prima excepție = promisiunea sau stipulația pentru altul;
 2) - jus in personam (creanța depinde de creditor iar
debitorul este singurul avut în vedere);
3) - consensus: transformat în principiu: contractus = legem
inter partes cu consensus beneficium, non maleficium ;

4) – dies (tempus): acțiunile pretoriene și apoi toate =

prescriptibile (1 an); Obligatio perpetua non est!
CONVERGENTIA: Justinian a acceptat novatio rerum sau
mijlocul pretorian de datio in solutum (darea în plată) sau
compensatio pt. stingerea lor.
5) - praetio aestimabilis (Justinian, Ulpianus: Ea enim in
obligatione consistere, quae pecunia lui praestarique
possunt) (prețul = echivalentul prestației și are o valoare
monetară apreciabilă pt. creditor);
NB & CONVERGENTIA: excepțional = acceptate: donațiile,
sponsorizările, actele caritabile (non aestimabilis pretii),
sau prețurile aleatorii (jocuri de noroc, pariuri, circ).
 Obiectul juridic al obligației: patru ipostaze:
dare/facere/non facere/ praestare
 1.dare (transferul unui drept real; NB! Nemo dat
quod non habet : putem transfera doar ceea ce avem
sub un titlu juridic, nu doar titlul nud (deci, dispositio,
sau jus abutendi);
 2. facere= 2 principii:
a) - In dubio pro debitore, variantă a In dubio pro reo,
cu rădăcini în In dubio pro inocentia;
Divergentia: common law: equity law: Equity imputes an
intention to fulfill an obligation
b) - Pretius ut valeat quam ut pereat contractus (nu literă
moartă)
 3. non facere abstențiune particulară; e.g.: clauza de
exclusivitate
 4. praestare (11 accepțiuni cf. Mc.Cormick).
 Efectele obligațiilor
 1. măsurile conservatorii,
 2. sancțiunile judiciare (acțiunile),
 3. dezdăunările,
 4. efecte eventuale: a) novatio, b) missio in
possessionem, c) garanții.
1. Măsurile conservatorii:
A)- Acțiunea oblică, indirectă (subrogatorie, substitutivă) =
Antoninus Pius = Codex Just., Liber quartus, Lex 15: grosso
modo: «Dacă Valentis n-are nimic în vederea plății decât
prin executare silită, debitorii săi vor fi obligați la plată în
locul său.»)
-  Convergență totală: a.1166 C.c.Nap. & a.1342
al.2C.c.r
- B)- Acțiunea directă (pauliană, revocatorie) = Dig.
Liber XLII, Titulus IX, §1, Ulpianus: Edictum Pauli:
grosso modo: «Pretorul a trebuit să edicteze pentru a
veni în ajutorul creditorilor, revocând tot ce ar fi făcut
debitorii pentru prejudicierea creanțelor lor»).
- Convergentia: 1167 C.c.nap.; & a. 1562 C.c.r. or.; (consilia
fraudis)

2) – Sancțiunile judiciare:
a) - actio de jus civile/;
b) -”- -”- jus praetorium/;
c) excepțional: obligațiile naturale = non-repetițiunea plății
voluntare sau jus retentionis (e.g., plăți prescrise; Justinian =
jus naturale);
- CONVERGENTIA: acțiunile contractuale în justiție
3) - Dezdăunările
- Răspunderea pt. daune-interese (damnum emergens -
daunele interese efective et lucrum cessans - beneficiul
nerealizat) provocate de inexecutare, proastă
executare, calculate după principiul paulian:
- Utilitas quae modo circa rem ipsam consistit (Julius
Paulus, Digesta): estimarea valorii prejudiciului
fondată pe valoarea utilității prestației;
- Aceasta nu împiedică părțile a stabili o clauză penală –
stipulatio poenae – pt. garantarea executării obligației
și pt. o ante-evaluare a virtualului prejudiciu
contractual.

- Convergentia maxima: la obligațiile bănești, creditorii n-au

obligația de-a proba dobânzile (le stabilește legea,
diferențiat pentru actele de comerț față de împrumuturile
 între persoane fizice, după principiul talmudic și roman:
Plus valet pecunia mercatoris quam non mercatoris; mai
gravă este neexecutarea între comercianți...)
- Convergență parțială cu dreptul lui Justinian = interzis, în
principiu, anatocismul (capitalizarea dobânzilor pt. a
produce alte dobânzi: C.c.n. + C.c.r., 1089-1090);
- Convergență totală cu dreptul roman clasic = permis
anatocismul praeteritii temporis (convenția vizând
dobânzile ce-au depășit minimum un an, deci trecute), și
prohibit anatocismul praeteritii futuri (vizând dobânzile
viitoare).
4) – Efectele eventuale:
A)- novațiunile (solutio dotis - darea în plată);
B)- trimiterea în posesie
C)- garanțiile următoare:
- a) hypotheca;
- b) pignus;
- c) cautio.
CONVERGENTIA:
- Constantin a abrogat lex comissoria (gaj asupra imobilelor =
periculos pt. debitorii insolvabili);
- Justinian (Codex) a menținut abrogarea constantiniană;
- Napoleon (Cod, a. 2088) a menținut prohibiția vizând
lex comissoria:
- România = o lege din 1931, reluată în Codul civil
originar prohibă lex comissoria.
  OBLIGATIONUM DIVISIO (fără teorii generale)
- Justinian, Institutionum sive elementorum:
- 1) Obligationum prior divisio (criteriul izvorului
formal):
- A) - de jus civile;
- B) - de jus praetorium sive honorarium;
- 2) Obligationum posterior divisio (criteriul izvorului
real):
- A) - ex contractu;
- B) – ex delicto sive maleficio;
- C) - quasi ex contractu (negotiorum gestio – din
gestiunea de afaceri + indebiti solutio – din plata
nedatorata + tutelae administratio, procuratoribus –
din gestiunea tutorilor, curatorilor, procuratorilor et
gestio ocasione communionis – gestiunea temporara a
bunurilor comune + haereditatis aditio - acceptarea
mostenirii );
- D) - quasi ex maleficio (delict din culpă, fără intenție).
Justinian, Digesta: criterii ale literaturii pandectiste:
- 1. Criteriul obiectului juridic, cu sub-criteriile:
- A) Concretețe: dare/ facere/ non facere/ praestare;
- B) Divizibilitate: divizibile (pro parte)/ indivizibile/
succesive;
- C) Posibilitate: imposibile: principiu: Impossibilium
nulla obligatio (prin natura lor; e.g., Leviathan/
interzise prin lege: e.g., vizând rei extra patrimonii) &
posibile;
- D) Liceitate și moralitate: ilicite & imorale (nulitate) &
licite & morale;
 - E) Determinabilitate: determinate prin genus (q/q/q/)/
species/ praestatio/ actio/ inactio & non-determinate
sau indeterminabile & determinabile (prin quantum/
genus/ praestationes vicissitudines, alternative).
Convergentia: art. 1189 C.c.N.
- 2. Obligationum divisio. Criteriul subiectelor obligatiei
- A) obligații simple (un creditor & un debitor) vs.
obligații plurale (active & pasive);
- B) Subdiviziunile obligațiilor plurale:
- 1. conjuncte, obișnuite (Aemilius Papinianus:
« codebitori și cocreditori independenți ab initio et post
factum »);
- 2. solidare sau in solidum (delictuale), excepționale;
- a) obligații conjuncte: = majoritatea; excepții născute
din: indivizibilitatea obiectului material / convenția
părților/ natura obligației (e.g., facere)/ echitate (în
delicte, pt. a evita riscul insolvabilității vreunui
codebitor solidar de către victimă).
- b) obligații solidare (excepționale): surse= convenția
părților sau natura obiectului (e.g. lectica etc.).
- CONVERGENTIA: solidaritatea nu se prezumă; doar ex
lege & ex partis conventiae (a.1202 C.c.N. etc.)
- Continuare: efectele solidarității convenționale
- A) Înainte de somare sau de executare: efectul
liberator al plății integrale dintr-o dublă perspectivă:
a) – a cocreditorilor (fiecare poate pretinde: Javolenus (s. I
a.C.)/ Nero/ Titus/ Vespasien;
b) – a codebitorilor (suficientă o plată efectuată de unul
dintre ei: J. Paulus/ D. Ulpianus).
 - B) În momentul somării sau al executării:
a) – dreptul creditorului de-a-l acționa pe oricare dintre
codebitori: Justinian;
b) – întreruperea prescripției opozabilă oricărui codebitor;
c) – recunoașterea datoriei de către unul = opozabilă
tuturor codebitorilor.
- C) După executarea obligației de către unul dintre
codebitori:
- a) – dreptul de regres (acțiune recursorie - subrogare
în drepturile creditorului = doar în Epoca Clasică, abolit
de Justinian, vizând: acțiuni, garanții, beneficiul
solidarității codebitorilor neplătitori, privilegii ale
creditorului etc.);
b) – beneficiul de diviziune (Novella XCIX) = controversat
(anti-subrogare = oblig. solidară se transformă în oblig.
conjunctă (CONVERGENTIA: art. 1052 C.c.N. etc.)
c) – iertarea de datorie (strict personală, între creditorul
gratifiant și codebitorul liberat: Res inter alios acta aliis nec
nocet nec prodest);
d) – menținerea diferențierii modurilor de executare
(codebitori pur și simplu/ codebitori sub modalitatea
condițiilor rezolutorii, a condițiilor suspensive sau sub
termen).
3. Obligationum divisio. Criteriul regulilor de drept aplicabile
(“viziunea”, “ochiul” dreptului):
- A) De jus civile (jus Quiritium);
- B) De jus praetorium (honorarium);
- C) De drept imperial (imperatorium constitutionis).
  4. Obligationum divisio. Criteriul izvorului
obligației
Justinian, Institutes, Liber tertius, Lex 13, par. 2:
- A) Ex delicto;
- B) Ex contractu;
- C) Ex variis causarum figuris:
- ( C1.) quasi ex delicto: actio de effusis et dejectis; actio
de positis et suspensis; actio quod metus causa, contra
profitorilor violențelor;
- (C2.) quasi ex contractu: actio negotiorum gestio;
actio ab causam praeteritum (e.g.: acțiunea din plata
nedatorată; acțiunea contra succesorului legal pt. a
pune legatul testamentar la dispoziția legatarului;
plata nedatorata; administrarea tutelei etc.).
- D) Lex? – neindicată în Institute, în ciuda edictului
pretorian ce-o sancționează; e.g.: Officium pietatis
erga proximos et altera;
- CONVERGENTIA: doar indirect: e.g.: art. 6 C.c.N.:,
C.c.r. (direct în Callimach, 1817); direct în Cod civil
italian;
- În general, legea = sursă în materii precum: pensii
alimentare, servituți, vecinătăți, tutelă, curatelă etc.
5.Obligationum divisio. Criteriul (non)sancționării cu acțiuni
judiciare:
- A) Obligații civile (sancționate prin acțiuni);
- B) Obligații naturale (naturales obligationes) =
Julianus: Justinian, Digesta, Liber XLVI, Titulus primus,
De fidejussioribus,16, 4)
- Acestea nu sunt sancționate cu acțiuni civile, dar
produc două efecte indirecte, după Ulpianus:
- 1) non-repetițiunea plății efectuate voluntar;
- 2) dreptul creditorului natural de-a-i opune
compensația plății debitorului natural.
 Convergentia: a. 1235 C.c.N.;
 C.c.r.: art. 1.471
 6. Obligationum divisio. Criteriul modalităților
obligațiilor (causae obligationum, accidentele lor, după
Julius Paulus, Digesta, XLIV.7.44 pr.):
 A) -termenul (dies, tempus), ca eveniment viitor și
cert:
 a) – extinctiv;
 b) - suspensiv;
 B)- condiția (conditio), ca eveniment viitor și incert,
dar prefigurat, fie:
 a) – condiție rezolutorie = potestativa conditione
(inițial= inacceptabilă, atingând princip. eternității
proprietății; acceptată în Ep. Clasică și sub Justinian, în
numele echității, printr-un pactum de remere sive
retrovendendo; Convergentia: Napoleon acceptă (a.
1659 C.c.) ; interdict: cond.potest.pură
 b) – condiție suspensivă = pendente conditione
 7. Obligationum divisio. După obiectul material,
concret:
 A) - oblig. conjunctive;
 B) - oblig. alternative;
 C) - oblig, facultative;
  CONVERGENTIA: 3Q (quod, quale, quantum): a.
1244 C.c.N. Etc.
IZVOARELE

OBLIGAȚIILOR:
- Gaius: Omnis enim obligatio:
- 1. vel ex contractu nascitur
- 2. vel ex delicto (Institutes)
- Justinian (Institutes, Liber tertius, Lex 13, par. 2) =
ex variis causarum figuris: CONVERGENTIA: C.civ.
Napoleon
- 3. quasi ex contractu: e.g.: negotiorum gestio =
convergentia
- 4. quasi ex delicto: e.g.: delicte fără intenție =
convergentia
- 5. Lex: e.g.: officium pietatis erga proximos)= nu
expressis verbis = convergentia
- 6. NOTA BENE! Lipsesc promisiunile unilaterale, după
principiul: Ex nudo policitatio actio non nascitur ( în
ciuda excepțiilor: votum = gratiae relig., pollicitatio =
magistr. pol., indicium= recompense)
- CONVERGENTIA: ESTOPPEL (common law doctrine of
legitimate expectation) contra autorităților
administrative neparoliste sau indolente în raport cu
așteptările legitime ale populației.

Răspunderea delictuală (aquiliană)

- De lege Aquilia, 286 a.Cr. cu două tipuri de responsabilitate:
Actio tam in rei (despăgubire) quam poenae persecutoriae
(punițiune prin dublul valoric);
- - Piatra unghiulară: Ob(s) = obstringere, abstringere +
elemente ritualice ancestrale calchiate pe principiul
răzbunării private sau pe jurisdicții etatice quasi-
vendetta;
- Concept fundamental: CULPA (boală, păcat, morav
rău... și în contract), inefabil: Lex XII. T./ Lex Aquilia/
jurisprud. clasică/ Justinian: individualist/
contractualist, deși, încă, formalist (Ex nudo pacto actio
non nascitur…);
 Lex Aquilia. Regula Aurea
- Ideea centrală sau Regula de aur = ALTERUM NON
LAEDERE (Domitius Ulpianus: Dig.1.1.10pr «Justitia
est constans et perpetua voluntas jus suum cuique
tribuendi. Juris praecepta sunt haec: honeste vivere
alterum non laedere, suum cuique tribuere.).
- Esențialmente: Nu faceți altora ceea ce nu ați vrea să
vi se facă/ « Tu îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți »
(Levitic, 18, 19); «Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am
iubit eu!» (I. Cristos)
- Regula aurea: Confucius/ Biblie: exortația lui Tobias
către fiul său Tobit, / Levitic/ Cicero/ stoici
(Seneca/Marcus Aurelius)/Mevlana Rumi și literatura
sufită/ umaniști/, John Locke/ J.-J. Rousseau/ Kant/
Jean Domat/ Jacques Cujas/ Robert Pothier/ Mircea
Eliade/ G.B. Shaw/ Carbonnier etc.
 - Limita romană a responsabilității = respectarea cu
strictețe a propriului drept: Qui suo jure utitur
neminem ledit, Gaius, Dig. 50.17.55, );
- Divergentia: plecând de la adagiul roman Summum jus
summa injuria, în spirit voltairian, dreptul civil și
european (dr. concurenței) modern recunoaște teoria
abuzului de drept (în ciuda obiectiviștilor culpei,
precum Planiol & Saleilles); la fel, în pretorianul
common law (S.XIX); persoana modernă trebuie să
acționeze CIVILITER, pentru ca exercițiul dreptului său
să concorde cu al comunității, să nu devină abuziv (mal
praxis/ delict de inițiere în piața acțiunilor/ abuz de
procedură/ excepții dilatorii abuzive, șicanatorii/
hărțuire instituțională/ instrumentalizarea justiției/
procesomanie/ denunț calomnios/ dumping social/
dumping fiscal/ dumping ecologist/ discreționarism
juridic etc.).
Limite ale responsabilității aquiliene: determinate de:
- 1) Responsabilitate predeterminată (delicte descrise în
corpus-ul legii: Nullum crimen sine lege);
- 2) Sancțiuni pretarifate (limite, dublul valorii prejud.
etc.: Nulla pœna sine lege) = ridiculizarea acestui
sistem plecând de la modicitatea unor pedepse
(forumuri romane...)
- 3) Electa una via non datur recursus ad alteram (o dată
aleasă instanța dezbaterilor judiciare asupra daunelor,
nu poate fi schimbată... convergentia): « Penalul ține
în loc civilul »;
 - 4) In lege Aquilia et levissima culpa venit = criteriul
demonstrației concrete victimale, culpa levis in
concretto, care sancționează culpa minimă; culpa
contractuală = dominată de criteriul lui bonus pater
familias (diligența unui bun administrator): culpa levis
in abstracto.
Cristalizarea celor trei elemente constitutive ale delictului civil
în Epoca Clasică
- 1. DAMNUM = prejudiciul
A)- prejudiciul material (valoarea intrinsecă a bunului lezat);
B)- prejudiciul patrimonial = valoarea reală formată din:
a) - lucrum cessans = pierderea materială reală;
b) - damnum emergens = câștigul nerealizat (privarea,
frustrarea);
c) – moralis damnum = eventual, prejudiciul moral;
- Mai mult, prejudiciul cert nu înlătură prejudiciul virtual
(care poate atrage rente viagere) , după cum, nu-l înlătură pe
acela agravat (infirmități, estropieri etc.);
- CONVERGENTIA: fostul principiu al responsabilității
delictuale (Ubi emolumentum ibi onus esse debet:
« Acolo unde se găsește avantajul, trebuie să fie și
sarcina, obligația”) realizează tranziția spre o
responsabilitate centrată pe culpă, ceea ce va accentua
dihotomia dintre responsabilitatea aquiliană (penală,
avant la lettre) și responsabilitatea civilă (materială).
Consecințe ale injustei stabiliri a daunei reale
(damnum moraliae, suferința psihică, trauma schimbării
permanente a condițiilor de lucru, de învățătură, conștiința
morții iminente etc.)
- 2. CULPA = William Occam = nominalism= un simplu
nume: « Stat rosa pristina nomine, nomina nuda
tenemus (Berlando Morliacense, S.XII).
- Forme: Culpa = in comitendo & in omitendo (Julius
Paulus: non-diligență; imprudență; indolență;
impreviziune. Criteriul culpei este relativizant sau
circumstanțial, cu alte cuvinte, moralizant, adică
BONUS PATER FAMILIAS , după gradul de
previzibilitate și după existența sau nu a unei
posibilități de adoptare a unei conduite alternative.
- CONVERGENTIA: culpa suportă o transformare
calitativă exorbitantă, moralizându-se (relațională,
circumstanțială, parafraza lui Einstein la absența lui
Dumnzeu: deficit de pozitivitate, de lumină, de
căldură).
- A) Common Law = culpability/ culpableness/ culpable/
offence/ thing wrongly done/ guilty/ fact to blame;
- B) Drept civil continental-european sau romano-
germanic = culpabil/greșeală/ păcat= morav rău,
deplasat/ilegalitate/ eresie sau eroare/leziune/ imperiu
al răului...
- C) Principii aculturate în culturile juridice penale
(aquiliene) : Nulla culpa sine poena ex lege, sive nulla
poena sine lege, sive nulla poena sine culpa.
 Consecințele desubiectivizării, « obiectivizării »
materialiste a delictului
 (exagerarea rolului prejudiciului sine culpa)
 3. NEXUM = RAPORTUL DE CAUZALITATE ÎNTRE
FAPTUL CULPABIL ȘI EFECTUL PREJUDICIABIL
 Raport necesar care impune cultura faptelor la
judecător (analiza științifică a factualității) sub brocardul
aristotelian: POST HOC ERGO PROPTER HOC =
NECESSARIUS unde evidența = CERTITUDINE sau non-
volatilitate = NON-INTERRUPTIVITATE CAUZALĂ = nu
simplă APARENȚĂ, ci ESENȚĂ, pentru a se evita eroarea
în interpretarea factuală:
 https://storify.com/aaliyahdi/post-hoc-ergo-propter-
hoc
 CONVERGENTIA: apariția curților cu jurați.
 Probleme foarte controversate în lume în raport cu
culpa indirectă și fără intenție pentru faptele altora
(sclav, copil, discipol, ucenic, angajat, animal, lucru,
subordonat etc.) e.g. C.c.N., a. 1384 – 1386.
 Consecințe ale ignorării nexum-ului. The Salem
(Massachusetts) witch trials, 1692. Simulacre
comuniste de procese politice (1947-1964)

CONTRACTUS (virtute a vieții colective, a unității )
Providență (guvernanță) & profeție (previziune) la
scară umană sive predeterminare prin Rațiune
(Voltaire, princ. masc.) versus Natură (armonie
spontană, Diogene + Rousseau, princ. feminin) pe
pavimentul Fericirii (armoniei perpetue)
Termeni fundamentali:
1. CONVENTIO = CUM VENIRE = IN ITEM PLACITUM
CONSENSUS = intenția ”comună” a oamenilor; finalitate
(cauză, ”teodicee”) comună;
CONVERGENTIA = C.civ. Nap. & writ of covenant in contract
law (breve de coventione or praecipe = până în 1852 = care
abolește forms of action)
DIVERGENTIA = common law = ultra-individualist (nu există
”intenție comună”, doar ofertă și acceptare…)
2. CONTRACTUS = Domitius Ulpianus = act care precizează,
sancționează, delimitează convenția.
3. PACTUM, PACTIO = PACISCI = a pacifica formal contradicțiile
contractuale = J. Paulus: Ex nudo pacto inter cives Romani
actio non nascitur (oritur).

Elementele fundamentale ale contractului:

1) capax (capacitate)
2) cum sentire (consimțământ)
3) praestatio (obiect)
4) causa (cauză)

eventual:

5) garanții;

6) condiții & termene

  1. - CAPAX DE JURE (exceptio: servi et dediticii)/ &
DE FACTO (persoane sub tutelă & curatelă) = caput +
persona
2. - CUM SENTIRE: Justinian, Digestorum, D. Ulpianus ad
Edictum Pauli: Nam et stipulatio quae verbis fit, nisi habet
consensum nulla est - Nu există contract, nici măcar
solemn, care să nu presupună consimțământul părților.
- EXCEPTIO:
1) - VOTUM= divinități= divergentia!
2) - POLICITATIO= magistraturi = convergentia minima;
3) - INDICIUM= recompense = convergentia optima!
- convergentia maxima: doctrina ESTOPPEL a legitimei
expectanțe față de actele administrației publice
(Franța, USA, Canada, Germania etc.).
http://www.elsalondon.org/understanding-equitable-
estoppel/
- Cele trei calități ale consimțământului:
- A) seriozitate; B) sinceritate; C) neviciere.
- A) – SERIOZITATEA = non jocandi causa (CONVERGENTIA: St.
Valentin & tramway marriage; Carnaval);
- B) – SINCERITATEA = Ep. Clasică: simulația = prohibită;
Justinian, așijderea: Dioclatianus: Simulata non valent,
dissimulata possunt valere; CONVERGENTIA= a. 1321 C.c.n
- simulacrul este anti-drept, imaginativ, pygmalionic;
- eventual, doar contractul disimulat poate fi acceptat.
.
C) – NEVICIERE: ERROR/DOLUS MALUS/METUS-VIS
- C1. ERROR = Justinian: Non consentiunt qui errant: numai
ignorantia facti, non ignorantia juris ( Nemo censetur
ignorare legem, deci contra erorii de drept, după
brocardurile: Jura novit curia/ Vigilantibus, non dormientibus
jura scripta sunt), cum ar fi :
- a) in personam (în contractele intuitu personae);
Convergentia: Common Law;
- b) in negotium;
- c) in corpore; convergentia: Common Law /
- d) in substantia;
- e) in significatione.
- f) in qualitate (Convergentia: problema colecționarului
înșelat asupra identității operei achiziționate în Germania
sau Elveția )
- C2. DOLUS MALUS (nu și dolus bonus, contra hoțului,
inamicului, înșelătorului) = Labeo, Dig. Lib. IV, Titulus I,
Articulus 1, par. 1: Dolum malum esse omnem
calliditatem, fallaciam, machinationem, ad
circumveniendum, fallendum, decipiendum alterum
adhibitam: « Orice șiretenie, închipuire, mașinație,
utilizate pentru a înșela pe cineva»
- Convergentia: Cod civ. Napoleon fără distincția
bun/rău;
 - C3. VIS, METUS (violența fizică și psihică, chiar prin
intermediar)
 Convergentia: C.c.N., a. 1111;
  Valerius M. Ciucă (Tâlhărie & șantaj; deosebiri;
criteriul temporal dintre acțiune și efect, Revista
Română de Drept, N° 6/1986, pp. 62 sq.)
 C4. LAESIO (nu simpla temere reverențioasă)
- Fundament = aequitas = motiv quasi-economic (mari
dezavantaje): 4 cazuri:
- a) convenția lezionară de partaj;
- b) distribuirea lezionară a dividendelor sau a
despăgubirilor ori suportarea lezionară a pagubelor;
- c) resciziunea în favoarea unui tânăr de 25 de ani:
MINOR RESTITUITUR NON TAMQUAM MINOR SED
TAMQUAM LAESUS! = CONVERGENTIA: C.civ. Nap.;
- d) laesio enormis = preț de 6/12; vânzare imobiliară;
anul următor înstrăinării.
- Gaius Aurelius Valerius Diocletianus
(edictul De pretiis rerum venalium)
experimentează salariile minimale în locatio
conductio operarum și mercurialul
(prețuri maximale).
3. PRAESTATIO (obiectul juridic) = calități:
- A) posibil prin natură (non hippocentaurus, Leviathanus
etc.);
- B) posibil d.p.d.v. juridic (in commercio);
- C) licit (Quod lege non prohibitum licitum est);
- D) moral (Gaius Aurelius Valerius Diocletianus,
”Dominus et Deus”, 284-305, interzice pactele asupra
succesiunilor viitoare și pactele comisorii);
- E) determinat sau cel puțin determinabil;
 - F) interesant pt. creditor și evaluabil în bani (legătura
cu cauza: greu acceptate contractele fără cauză
eficientă, imediată, precum stipulațiile pentru altul;
inacceptabile contractele încheiate dintr-un capriciu,
fără cauză impulsivă și determinantă morală) .
- Convergentia: codurile civile moderne
4. CAUSA (motivul determinant al contractului):
- A) eficientă, reală = evenimentul declanșator (do ut
des...);
- B) finală, abstractă = scopul specific al contractului
(vânzare, gratificare, prelucrare etc.)
- C) impulsivă și determinantă = motivul profund, moral,
psihologic, subiectiv, neformalist, esențialist pentru
canoniști și civiliști în Evul Mediu, repudiat de common
law (sursă de inspirație pentru Domat, apoi pentru
Pothier, ambii obiectiviști), preluată de la canoniști sub
forma NON ADIMPLETI CONTRACTUS: ”Dacă nu execuți
obligația, nu o execut nici eu”). Henri Capitant o
subiectivizează (roman /canon).
Convergentia: C.c.N., a.1131; Pacta sunt servanda
Divergentia: Pacta sunt servanda = principiu care n-are succes
în common law datorită doctrinei CONSIDERATION
(Consideration is that which is actually given and accepted in
return for the promise, care, evident, favorizează formalismul
juridic). Opoziția lordului Mansfeld.
5. FIDUCIA = adminicula (Aemilius Papinianus) sau garanțiile
contractuale
- element eventual;
 - CONVERGENTIA: garanțiile moderne din dreptul civil și
din common law în conexiune cu drepturile
consumatorilor (uneori cu grosiere exagerări; vezi:
Stella Liebeck Award ( 1994, New Mexico civil jury =
2,86 mil. $... sau jurisprudențele insolite).
- Convergentia minora: TRUST (anglo-american…)
 6. Termenul (eveniment viitor și cert) & condiția
(eveniment viitor și incert), ambele fiind elemente
eventuale
 Convergentia & divergentia: civil law & common law.
 CONVENTIONIS DIVISIO sau contractele speciale.
CRITERII DE DIVIZARE A CONTRACTELOR ROMANE
I. Motiv determinant:
a) – cu titlu oneros:
a1. - aleatorii: incerte, alea, variabile = joc de noroc
(gambles) Dig. Lib. VIII
(CONVERGENTIA:1635-38, C.c.N.);
a2. - comutative: cu contraprestație certă;
b) – cu titlu gratuit (nu între soți din grijă pt. patrimoniul
familial).
II. Reguli de drept aplicabile (surse formale):
a) - de jus civile (cetățeni/ peregrini cu jus commercii/
latini):
a1. - sponsio (promisiuni de dotă/ donații/ novațiuni
etc.);
a2. - litteris ( adversaria/ codex accepti et expensi/
nomina arcaria et transcripticia)
 b) - de jus gentium (ceilalți peregrini și romani);
III. Părți care se obligă (simplicitatea/ multiplicitea rap. jur.):
a) - unilaterale (e.g. donatio);
b) - bilaterale (sinalagmatice): cauza unei obligații se
regăsește în contraprestație.
IV. După solemnități (formalități):
a) - formale (solemne, abstracte, fără cauză):
a1. - nexum (per aes et libram);
a2. - verbis (sponsio/ stipulatio/ jus jurandum liberti/
dictio dotis);
a3. - litteris (codex accepti et expensi/ adversaria/
nomina transcripticia et arcaria) =
convergentia: writ of debt on a obligation (până-n 1852,
abolirea forms of actions).
b) - non-formale (concrete, precizând cauza) = numite sau
nenumite:
b1. - consensuale (solo consensu): emptio-venditio/
locatio- conductio (rei/operis faciendi/
operarum)/ mandatum (serviciu gratuit)/
societas;
b2. - reale: depositum/ pignus/ fiducia/ comodat
(Convergentia: împrumutul de folosință, usum = leasing &
share leasing)/ mutuum ( împrumut de consumație)
b3. - nenumite: permutatio/ precarium/ transactio =
convergentia = writ of debt on a contract (până-n 1852,
abolirea forms of actions).
V. Puterea de apreciere a judecătorului în acțiunile
contractuale:
a) - stricti juris: mutuum/ verbis/ litteris (actio certae
creditae pecuniae); contracte unilaterale:
donatio/ sponsio/ dictio/ stipulatio = putere redusă
de apreciere;
b) - bonae fidei: toate contractele sinalagmatice:
onestitate/ prezența sau nu a dolus-ului/ erorii/ violenței/
intenției/ bona fides și echitate = la origine = arbitraj al
BONI VIRI SELECTI (ALBUM JUDICUM)
VI. După calificările juridice aplicabile:
a) - numite: sancționate cu acțiuni specifice (actio
empti/venditi/ pro socio/ commodati etc.);
b) - nenumite: toate celelalte, cu o acțiune comună: actio de
prescriptis verbis = transactio, praecarium, permutatio etc.
VII. După cauza eficientă: factorul declanșator al obligației, un
element care generează efectele obligației:
a) - do ut des;
b) - do ut facias;
c) - facio ut des;
d) - facio ut facias;
= variabile: verbis/ litteris/ dictio/ stipulatio
DIVERGENTIA: absența cauzei în dreptul englez al contractelor
(precum în Epoca Veche romană)
 TRANSMISIUNEA MORTIS CAUSA A PATRIMONIULUI
In aeternum.  «Supremus honor» (Virgilius En. 11, 61) post
supremus exitus
Accepțiuni:
- lato sensu: transmisiuni inter vivos vs. mortis causa cu titlu
particular/ universal sau universale;
- stricto sensu (sens comun): transmisiune a
patrimoniului lui de cujus, in integrum/ pro parte/ in
concreto, spre succesibili;
- strictissimo sensu: masa succesorală.
Forme primare conceptuale:
= pater gentis ;
= donatio in nuce;
=HERES (a tranșa) între succesori;
= HEREDITAS (acțiune și lucru succedat);
= DELATA (devoluțiunea stabilind succesorii).
 ONTOLOGIE JURIDICĂ ROMANĂ SAU
PRINCIPII FUNDAMENTALE
 1. Preeminența testamentului;
 DIVERGENTIA: COD NAPOLEON;
 2. Bonorum possessio = posesie provizorie
recunoscută celor numiți de de cujus, rudelor directe de
sânge (cognati)/ soției supraviețuitoare (uxor);
 3. Eliminarea concursului simultan între diferitele
clase de succesibili testamentari sau legali sau între
ordine;
 4. Deschiderea succesiunii legale = determinată de
absența testamentului = corolar;
 5. Succesorul = continuatorul de jure al personalității
lui de cujus în materie de drepturi reale, obligații și cult
domestic (sacra privata, lares & penates)
 SUCCESSIUNEA TESTAMENTARĂ
 TESTAMENTUM = Legea prin excelență = act de
dispoziție permanent revocabil vizând integral sau pro
parte averea postumă în beneficiul moștenitorilor.
 FORME ISTORCE:
 Testamentum calatis comitiis (în fața ad. curiate);
 Testamentum in procinctu (în fața legiunilor în arme);
 Testamentum per aes et libram (mancipatio ficta);
 Epoca Clasică:
 Testamentum nuncupativum (formal, mancipatio
ficta);
 Testamentum praetorianum (tabulae testamenti+7
martori+signum, sigilium);
 Testamentum imperialis (fuziune între formal &
pretorian).
 Epoca Postclasică:
 Testamente:
 A) publice (în fața: împărat, jude, magistrat
municipal);
 B) private:
 B1) privilegiate: orbi/ bolnavi contagioși/ militari/
funcționari publici în misiune/ rustici);
 B2) ordinare = orale= încheiate pe principiul unității
de: temporis/ loci/ actus=nefragmentat/ contextus (7
martori);
 B2a) = scrise:
 - olographum = condiții: subscriptio/ obsignatum
(sigiliile martorilor + annulo = inelul)/ preambul;
 - alographum= cu 8 martori pt. scriitura altuia;
 B2b) = eventual, mystice sau secrete (sigilate în plic,
semnate cu mențiunea in reliqua parte) + 7 martori.
 CONDIȚIILE EXTRINSECE DE VALIDITATE A
TESTAMENTULUI
 1. Testamenti factio activă: rezervate persoanelor sui
juris (pater familias);
 2. Testamenti factio pasivă (numai pentru
moștenitori certa persona, nu incertae personae,
precum: postumii sau persoanele morale – cu câteva
excepții-);
 3. Sine indignitas (nu în dizgrație ):
- suicidarul care vrea să scape de urmărire pt. delicte;
- autorii de libeluri, pamflete defăimătoare;
- condamnații la moarte;
- condamnații la pedepse infamante (in metallum & ad
bestias) accompaniate de stigamatum;
- ereticii sau apostații.
- CONȚINUTUL TESTAMENTULUI
 1. Heredis institutio
 2. Voluntas testamentaria = ilimitată și ambulatorie
până la supremum exitus.
  Apoi, principiul: Semel heres,
semper heres = « moștenitor o dată,
moștenitor pt. totdeauna »;
 Excepții:
 Condiții imposibile;
 Non- seriozitatea
testamentului;
 Incapacitatea psihologică
gravă (demența testatorului
actant).
 3. Substitutio (heredes de substituție) = eventual, pt.
salvarea testamentului:
 - substitutio vulgaris
(primo & secundo gradu);
 - substitutio pupillaris:
pt. copilul conceput, eventual
predecedat;
 - substitutio quasi-
pupillaris (pt. cei deveniți
demenți - mente captis).
 REVOCAREA, INEFICACITATEA, NULITATEA ȘI
CODICILELE
 REVOCAREA = expresă sau tacită;
 INEFICACITATEA = caducitatea = dispariția obiectului
testat;
 NULITATEA = condiții:
 - potestativ pur: te las moștenitor
dacă Titius va agrea;
  - captatoriu: te las moștenitor
dacă și tu mă lași;
 - contradictoriu: perplex, irațional
(conditionnes perplexae).
 CODICILIUM = Ep. Postclasică
 = complement semnat și sigilat de
numai 5 martori, dar fără posibilitățile
următoare:
 Instituțiuni de moștenitori;
 Substituțiuni pupilare;
 Exheredări;
 Revocări de testamente.
 SUCCESSIO AB INTESTATO = subsidiară și de redusă
importanță
 Jus Quiritium & jus praetorium = îi avantajează pe
agnati proximi = filiera masculinistă plecând de la pater
familias.
 Reformele postclasice (tendințe cognatice și
materne):
 Senatus consultum Tertulianum (mama lui
de cujus în absența: nepotes sui, pater et
fratres cognati);
 Senatus consultum Orphitianum: fiii și fiicele
și nepotes per stirpe pe filieră maternă sunt
incluși în clasa a II-a de agnati proximi.
 Revoluția justiniană: sistem quasi-identic celui actual:
 4 clase de succesori:
  1. descendentes cognati ad
infinitum;
 2. ascendentes cognati ad
infinitum;
 3. Ex latere venientes:
 - collateralis privilegiati:
fratris boni, Germanici;
 - collateralis ordinarii
(unculus, amita, patruelis
primi, de grad IV);
 4. Uxor superfuerat.
 După cum se observă, cognațiunea înlătură
agnațiunea. Pater familias devine amintire...
 Succesiunea forțată.
 JUSTINIAN: lista motivelor exheredării:
 8 cauze vizându-i pe ascendenți;
 13 cauze vizându-i pe descendenți; exempli
gratia:
 - erezia religioasă;
 - lipsirea de asistență medicală;
 - atentat contra lui de cujus;
 - calomnii proferate la adresa lui
de cujus;
 - afaceri încheiate cu concubina
lui de cujus;
 - practicarea actoriei (depreciantă
în epocă, ca vânzare de trup)...;
 - acuze capitale false.
 Jura obligationum
Valerius M. Ciucă
JURA OBLIGATIONUM :

David, Louvre, L'enlèvement des Sabines

Julius Paulus: Digesta sive Pandectae, L.44, 7:
Obligationum substantia non in eo consistit ut aliquod
corpus nostrum aut servitutem nostram faciat, sed ut
alium nobis adstringat ad dandum aliquid vel faciendum
vel praestandum. (grosso modo: ”Substanța obligației nu
constă în bunul ce ni-l dă cineva sau în ceea ce face
pentru noi, ci în ceea ce-l constrânge a ne da, a ne face
sau a ne presta ceva”).
Definiția = centrată pe constrângere: oportere = plurisemantic:
util/ necesar din sanscritul apnas = bunuri, stăpânire (
Semnificația mitologico-juridică, simbolică a prefixului ob din
termenulk obligatio: Ob, Opis, Ops, Op, ( de unde,
opulentia, fecunditas, creativitas), asimilată titanidei
regine preolimpiene Rhea, fiica lui Caelus și partenera lui
Saturnus-Cronos, uzurpat de Jupiter...
La fel = ”Magna Mater” (”Cibela”, ”Fortuna”, ”Amaltea”) +
pars, partio, partitura = obstringere, astringere,
astringentum, constrângere;
Consecutio: Îndatoririle zeiței Ob...
 Cultul matriarhal al sabinei Ob, Op, Ops-Cibela - regină
aculturată în Formia, Regia, Latium (Opiconsivia = 25
august), asimilata Rheei
Romulus Augustus este cel ce inițiază: ofranda prăzilor
opime (spolia opima, prăzi grase: armuri, scuturi, arme
etc.)
Numa Pompilius Sabinus, succesorul lui, sub influența Egeriei
desăvârșește civilizarea Romei prin aculturație olimpiană.

Justinian: Institutes, Liber tertius, Titulus XIV, De

obligationibus: Obligatio est juris vinculum quo necessitate
adstringimur alicujus rei solvandae, secundum nostrae
civitatis jura (grosso modo: ...legătură de drept ce ne
obligă a face o plată după legile cetății noastre =
magistrală sinteză între voluntarism -juris vinculum- și
constrângere –adstringimur- pe teren juridic -nostrae
civitatis jura-).
Subiectele obligațiilor:
1. - reus credendi: - Actori incumbit onus probandi Justinian
2. - reus debendi: - Reus in exceptione actor est: Ulpianus
- CONVERGENTIA OPTIMA
3. – Reguli pentru ambii:
a) - Semper necessitas probandi incumbit illi qui agit
(regulă neutră, acoperind reconvenționala debitorului-
pârât, după Marcianus);
 b) - Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat (Paulus)
c) - Qui dicit de uno, de altero negat;
- CONVERGENTIA OPTIMA: dreptul civil european feudal:
Negantis naturali ratione nulla est probatio (“Natural, cel
ce neagă n-are nimic de probat”; diferența:
întâmpinare/reconv.)
Obligatio elementorum
Cinci elemente ale obligatiilor:
1. juris vinculum,
2. jus in personam,
3. consensus,
4. tempus,
5. praetio aestimabilis.
1) - juris vinculum = baza principiului relativității
contractului: Res inter alios acta, aliis nec prodesse, nec
obesse potest / Julius Paulus: Verborum obligatio inter
praesentes non etiam inter absentes contrahitur;
NB! Prima excepție = promisiunea sau stipulația pentru altul;
2) - jus in personam (creanța depinde de creditor iar
debitorul este singurul avut în vedere);
3) - consensus: transformat în principiu: contractus = legem
inter partes cu consensus beneficium, non maleficium ;

4) – dies (tempus): acțiunile pretoriene și apoi toate =

prescriptibile (1 an); Obligatio perpetua non est!
CONVERGENTIA: Justinian a acceptat novatio rerum sau
mijlocul pretorian de datio in solutum (darea în plată) sau
compensatio pt. stingerea lor.
5) - praetio aestimabilis (Justinian, Ulpianus: Ea enim in
obligatione consistere, quae pecunia lui praestarique
possunt) (prețul = echivalentul prestației și are o valoare
monetară apreciabilă pt. creditor);
NB & CONVERGENTIA: excepțional = acceptate: donațiile,
sponsorizările, actele caritabile (non aestimabilis pretii),
sau prețurile aleatorii (jocuri de noroc, pariuri, circ).
Obiectul juridic al obligației: patru ipostaze:
dare/facere/non facere/ praestare
 1.dare (transferul unui drept real; NB! Nemo dat quod
non habet : putem transfera doar ceea ce avem sub un
titlu juridic, nu doar titlul nud (deci, dispositio, sau jus
abutendi);
 2. facere= 2 principii:
a) - In dubio pro debitore, variantă a In dubio pro reo, cu
rădăcini în In dubio pro inocentia;
Divergentia: common law: equity law: Equity imputes an
intention to fulfill an obligation
b) - Pretius ut valeat quam ut pereat contractus (nu-i ”literă
moartă”)
3. non facere abstențiune particulară; e.g.: clauza de
exclusivitate
4. praestare (11 accepțiuni cf. Mc.Cormick).
Efectele obligațiilor
 1. măsurile conservatorii,
2. sancțiunile judiciare (acțiunile),
3. dezdăunările,
4. efecte eventuale: a) novatio, b) missio in possessionem,
c) garanții.
1. Măsurile conservatorii:
A)- Acțiunea oblică, indirectă (subrogatorie, substitutivă) =
Antoninus Pius = Codex Just., Liber quartus, Lex 15: grosso
modo: «Dacă Valentis n-are nimic în vederea plății decât
prin executare silită, debitorii săi vor fi obligați la plată în
locul său.»)
-  Convergență totală: a.1166 C.c.Nap. & a.1342 al.2 C.c.r.
originar
- B)- Acțiunea directă (pauliană, revocatorie) = Dig. Liber
XLII, Titulus IX, §1, Ulpianus: Edictum Pauli: grosso modo:
«Pretorul a trebuit să edicteze pentru a veni în ajutorul
creditorilor, revocând tot ce ar fi făcut debitorii pentru
prejudicierea creanțelor lor»).
- Convergentia: 1167 C.c.nap.; & a. 1562 C.c.r. or.; (consilia
fraudis)

2) – Sancțiunile judiciare:
a) - actio de jus civile/;
b) -”- -”- jus praetorium/;
c) excepțional: obligațiile naturale = non-repetițiunea plății
voluntare sau jus retentionis (e.g., plăți prescrise; Justinian
= jus naturale);
- CONVERGENTIA: acțiunile contractuale în justiție
3) - Dezdăunările
- Răspunderea pt. daune-interese (damnum emergens -
daunele interese efective et lucrum cessans - beneficiul
nerealizat) provocate de inexecutare, proastă executare,
calculate după principiul paulian:
- Utilitas quae modo circa rem ipsam consistit (Julius
Paulus, Digesta): estimarea valorii prejudiciului fondată
pe valoarea utilității prestației;
- Aceasta nu împiedică părțile a stabili o clauză penală –
stipulatio poenae – pt. garantarea executării obligației și
pt. o ante-evaluare a virtualului prejudiciu contractual.

- Convergentia maxima: la obligațiile bănești, creditorii n-au

obligația de-a proba dobânzile (le stabilește legea,
diferențiat pentru actele de comerț față de împrumuturile
între persoane fizice, după principiul talmudic și roman:
Plus valet pecunia mercatoris quam non mercatoris; mai
gravă este neexecutarea între comercianți...)
- Convergență parțială cu dreptul lui Justinian = interzis, în
principiu, anatocismul (capitalizarea dobânzilor pt. a
produce alte dobânzi: C.c.n. + C.c.r. or., 1089-1090);
 - Convergență totală cu dreptul roman clasic = permis
anatocismul praeteritii temporis (convenția vizând
dobânzile ce-au depășit minimum un an, deci trecute), și
prohibit anatocismul praeteritii futuri (vizând dobânzile
viitoare).
4) – Efectele eventuale:
A)- novațiunile (solutio dotis - darea în plată);
B)- trimiterea în posesie
C)- garanțiile următoare:
- a) hypotheca;
- b) pignus;
- c) cautio.
CONVERGENTIA:
- Constantin a abrogat lex comissoria (gaj asupra imobilelor =
periculos pt. debitorii insolvabili);
- Justinian (Codex) a menținut abrogarea constantiniană;
- Napoleon (Cod, a. 2088) a menținut prohibiția vizând lex
comissoria:
- România = o lege din 1931, reluată în Codul civil originar
prohibă lex comissoria.