Test de evaluare

1.
Oasele tubulare
 Lungi (femur, humerus).
 Scurte (falangele degetelor,oasele metatarsiene și metacarpiene).
Fracturile oaselor tubulare
Oasele tubulare sunt baza membrelor superioare și a celor inferioare. Orice os
tubular sub acțiunea diferitor factori mecanici (cu acțiune directă sau indirectă) își
pierde continuitatea parțial sau chiar și total. Aceasta și este fractura osului care
poate apărea la diferite niveluri și poate avea diverse forme
(orizontală, oblică, spirală, multașchiată). Fracturile oaselor tubulare pot fi închise și
deschise. Acele închise se caracterizează prin aceea că osul în regiunea traumată nu
are legătură cu mediul înconjurător datorită faptului că pielea a rămas nelezată.
Fracturile deschise se manifestă nu numai prin întreruperea continuității osului, dar
și prin aceea că pielea este lezată, mușchii lezați și osul vine în contact direct cu
mediul înconjurător.

Prin tot ce este comun pentru toate fracturile oaselor tubulare acele deschise au
particularitățile lor specifice care se referă la următoarele:
1) În regiunea fracturii este rană de diferite dimensiuni și forme;
2) Se înregistrează hemoragie externă;
3) În rană, deseori, se observă fragmentele osului traumat, iar uneori chiar și
așchii de os;
4) Așa fracturi de regulă sunt infectate cu microbi care pe parcurs pot provoca
diferite complicații.
Pentru fracturile închise este caracteristic la fel ca și pentru fracturile deschise:
 1) Durere în regiunea fracturii, care se acutizează în caz de compresie pe axa
osului (se execută numai în cazuri excepționale când nu se ajung simptome
pentru diagnostic);
2) Dereglarea funcției membrului traumat;
3) Deformația membrului în regiunea fracturii;
4) Crepetația (atingerea fragmentelor osului traumat unul de altul cu provocarea
unui sunet specific în regiunea fracturii). Acest simptom nu trebuie provocat.
El se înregistrează și se i-a în considerație ca simptom de valoare absolută
atunci când oczional îl simte sinestratul sau acel ce acordă ajutor medical.
Sinestătător acest simptom nu se provoacă.
5) Mișcarea segmentului fracturat în lungime din cauza deplasării fragmentelor
în direcții opuse pe axa osului;
6) Starea de șoc traumatic în caz de fracturi multiple, hemoragii exprimate,
traumatisme combinate.
2.
Procedura de acordare a primului ajutor în cazul
traumatismelor abdomenului
Traumatismele abdomenului: – ele sunt directe și indirecte, închise și deschise, cu și
fără lezarea organelor interne. Traumatismele închise atât cele cu cât și cele fără
lezarea organelor interne se pot manifesta prin
simptomele abdomenului acut (durere,
peritonită) cu simptome specifice: simptom
Șcetkin-Blumberg, abdomen dur, fără participare
în actul de respirație, temperature ridicată,
grețuri, vomă. La cele deschise se mai observă
rană, uneori cu ieșirea afară a intestinului și
simptome a abdomenului acut.
Primul ajutor la traumatismele închise se
referă la aplicarea pungii cu gheață și
transportarea sinistratului la clinică. La astfel
de bolnavi nu se administrează analgetice
pentru a nu lichida simptomele abdomenului
acut.
Primul ajutor la traumatismele deschise se i-au măsuri de hemostază prin
aplicarea pansamentului steril sau a unui pansament pe de asupra organelor ieșite
din cavitatea abdomenului neîndreptându-le înăuntru ca să nu introducem infecția
și de a nu provoca peritonită. Bolnavilor li se administrează analgetice și în mod
urgent se transportă la clinică pentru intervenție chirurgicală.