UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROGRAM DE STUDII:
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

ANTRENAMENT ȘI COMPETIȚII ÎN
SPORRTUL ADAPTAT

COORDONATOR ȘTINȚIFIC: STUDENT:

LECT.UNIV.DR. XENIA IVANOV ROȘOIU G. MARIUS

BUCUREȘTI
IULIE 2022

1
 CURPINS

1. INTODUCERE
2. ACTIVITĂȚI MOTRICE FORMATIVE ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI
SPORTUL ADAPTAT
3. OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI ADAPTAT
4. DIDACTICA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI A SPORTULUI ADAPTAT
5. ORGANIZAREA SPORTULUI ADAPTAT
6. COMPETIȚII SPORTIVE ADAPTATE
7. BIBLIOGRAFIE

2
 1. INTRODUCERE

“Sportul face parte din patrimoniul oricărui bărbat şi al oricărei femei, iar absenţa acestuia
nu poate fi nicicând compensată.” – Pierre de Coubertin.

Educația fizică și sportul reprezintă drepturi fundamentale ale omului,recunoscute de

marile organizații internaționale,prin care acesta promovează valori umane. Educația fizică
și sportul se practică sub cele mai diverse forme,ȋnsoțind omul de la naștere pȃnă la
bătrȃnețe,creȋnd astfel un stil de viață echilibrat și sănătos.Ele acționează ȋn sistem
global,fizic,psihic și cultural,favorizȃnd integrarea socială a oamenilor indiferent de
rasă,cultură sau orientare politică.

Sportul adaptat constituie o ramură a sportului care utilizează structuri motrice, reguli
specifice, condiţii materiale şi organizatorice modificate şi adecvate cerinţelor proprii
diferitelor tipuri de deficienţe(nevoi speciale).

Adaptat conform DEX desemnează “ceva care a fost transformat pentru a corespunde
anumitor cerinţe sau pentru a fi întrebuinţat în anumite împrejurări, care este potrivit pentru
ceva”.

Competițiile sportive reprezintă niște fenomene care dezvoltă atȃt personalitatea

sportivului cȃt și istoria societății,de asemenea are valoare educativă:capacitatea de
concentrare,atenția distributivă,curajul,puterea de a accepta la fel de bine atȃt victoriile cȃt
și ȋnfrȃngerile ȋn idea ca ele ajută la performanță;după cum spunea domnul Florin
Berceanu,dacă pierzi vei munci ȋntreit-prea multe victorii sau prea multe ȋnfrȃngeri
influențează negativ performanța.Activitatea sportivă trezește sentimentul de mȃndrie
patriotică,dat de reușitele sportivilor de performanță.Olimpismul,prin valorile pe care le
promovează (egalitatea,dreptatea,obiectivitatea,ȋnțelegerea,respectful față de ceilalți) se
adresează tuturor,nu doar sportivilor de performanță.

2. ACTIVITĂȚI MOTRICE FORMATIVE ÎN EDUCAȚIA FIZICĂ

ȘI SPORTUL ADAPTAT

Educaţia fizică şi sportul adaptat încearcă să vină în întâmpinarea unei mari provocări şi
anume să sprijine subiecţii deficienţi în a căpăta deprinderi care să îi facă independenţi,
autonomi. Acest lucru se poate realiza dacă respectăm trei aspecte importante:

 conturarea unei strategii adecvate;

3
  crearea unor situaţii de învăţare stimulative;
 utilizarea unei abordări de instruire specifice şi a unor modele ce facilitează
(re)învăţarea

In funcţie de posibilitatea de recuperare consecinţele socioeconomice şi alte aspecte

medico-sanitate, literatura de specialitate descrie patru categorii de deficienţe:

1. motorii, determinate de boli ale sistemului locomotor şi nervos: reumatice,

degenerative, ale sistemului muscular, paralizie cerebrală, secţionarea totală sau
parţială a măduvei spinării, amputări.
2. senzoriale, care se referă cu precădere la deficienţele analizatorilor vizuali şi
auditivi: nevăzători, surzi şi alte deficienţe senzoriale asociate.
3. morfo-funcţionale la nivelul organelor interne, unde putem întâlni afecţiuni
cardio-vasculare, respiratorii, renale, digestive, metabolice, etc.
4. psihice, care pot fi de două tipuri: - probleme şi insuficienţe de maturizare ale
sistemului nervos central şi periferic la nou-născuţi; - boli psihice dobândite în
timpul vieţii.

Educaţia fizică se constituie ca o necesitate pentru toţi indivizii societăţii şi în special

pentru cei cu nevoi speciale. Astfel apare educaţia fizică specială sau adaptată, care este o
ramură a educaţiei fizice ce urmăreşte recuperarea şi integrarea socială prin promovarea
programelor adaptate diferitelor tipuri de deficienţe. Se cunosc trei tipuri de asemenea
programe:

1. Programe adaptate care implică modificare activităţilor fizice tradiţionale, astfel încât să ofere
posibilităţi de participare pentru toţi deficienţii;
2. Programe corective care se adresează în special recuperării funcţiei posturale şi a deficienţelor de
biomecanică a mişcării;
3. Programe de dezvoltare care urmăresc îmbunătăţirea nivelului calităţilor motrice şi a posibilităţilor
de realizare a deprinderilor şi priceperilor motrice.

3. OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

ADAPTAT

Obiectivele educaţiei fizice şi sportului la copiii deficienţi sunt derivate din obiectivele cu
caracter general ale educaţiei. Acestea vizează următoarele planuri:

Biologic

4
  optimizarea stării de sănătate;
 favorizarea unei dezvoltări armonioase şi a unei capacităţi funcţionale
corespunzătoare vârstei;
 prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice, de postură şi formarea unei atitudini
corporale corecte;
 realizarea (în mod implicit) a unor efecte terapeutice, sanogenetice (terapie
corectivă, recreaţională, sportterapie, programe de sănătate etc.).

Motric

 îmbunătăţirea motricităţii generale prin formarea unui sistem de deprinderi şi

priceperi motrice variate şi asigurarea unor indici crescuţi ai calităţilor motrice;
 dezvoltarea potenţialului psiho-motric al subiecţilor;
 maximizarea potenţialului biomotric existent care să favorizeze obţinerea unor
performanţe profesionale, sportive, sociale;

Psihologic

 formarea unui comportament adaptativ adecvat prin educarea componentelor

cognitive, afective, volitive, motivaţionale;
 acceptarea propriei condiţii ca prim pas al realizării integrării sociale;
 facilitarea exprimării subiecţilor deficienţi conform propriilor abilităţi şi capacităţi;

Social

 dezvoltarea capacităţii de relaţionare cu mediul fizic şi social;

 stimularea comunicării între diferitele categorii de copii, cu sau fără handicap;
 încurajarea relaţiilor sociale atât la indivizii deficienţi cât şi între aceştia şi
persoanele valide;
 realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoană, a unei valorizări
superioare a competenţelor existente.

5
 4. DIDACTICA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI A SPORTULUI ADAPTAT

În programarea conţinuturilor de instruire şi a serviciilor destinate persoanelor cu nevoi

speciale, se conturează trei direcţii importante:

1. rezolvarea a cât mai multe probleme cu costuri minime;

2. modificări şi reforme în educaţie, datorate schimbărilor pe plan naţional sau de
tendinţele internaţionale;
3. schimbări rapide în tehnologie, acumulări de informaţii, care influenţează
programul, personalul implicat şi serviciile , în aceeaşi măsură.

Proiectarea instruirii se bazează în principal pe capacitatea profesorului de a controla

următoarele variabile:

 particularităţile subiectului, prin cunoaşterea acestora;

 modificarea deprinderilor motrice, în densul creşterii accesibilităţii lor pentru persoanele
în cauză;
 adaptarea ramurilor de sport, prin modificarea echipamentelor, a regulilor de joc, etc.

Particularităţile subiectului este una dintre variabilele ce presupun din partea

profesorului o informare atentă asupra tipului de deficienţă, etiologiei acesteia şi nivelul de
dezvoltare a capacităţii motrice a subiectului. În funcţie de aceste particularităţi, profesorul
va decide:

 stilul de instruire pe care îl va adopta: structurat, direct sau nondirectiv, euristic;

 condiţiile de mediu, respectiv tipul de deprinderi care vor fi însuşite: deschise-
închise, în funcţie de influenţele care se doresc să se exercite asupra subiecţilor;
 materiale didactice, echipamente necesare, adaptate tipului de deficienţă;
 mărimea grupului în care se vor desfăşura activităţile de educaţie fizică şi sport;
 motivaţia care angrenează persoanele cu deficienţe în practicarea exerciţiilor fizice.

Modificarea tehnologiei didactice. Profesorul trebuie să ştie că fiecare categorie de

deficienţă impune o serie de modificări a tehnologiei didactice, modificări în scopul
facilitării receptării mesajelor educaţionale de către subiecţi. Astfel, în cazul deficienţilor
senzoriali se pune problema valorificării simţurilor valide, care oferă modalităţi
compensatorii de învăţare (pentru persoanele cu deficienţă de vedere, se vor utiliza

6
predominant stimuli auditivi şi tactili – kinestezici), în timp ce pentru cei cu deficienţe
fizice se va pune accent pe solicitarea segmentelor valide.

Modificarea ramurilor de sport. Accesibilitatea, ca principiu general de instruire, se va

traduce în cazul persoanelor cu deficienţe şi prin modificarea regulamentelor de practicare
a ramurilor de sport. Aceasta se poate realiza în următoarele direcţii:

 adaptarea suprafeţelor de joc (dimensiuni, suprafaţă);

 modificarea echipamentelor ( mingi mai uşoare, mingi sonore), modificarea
înălţimii fileului, a mesei de joc pentru tenis de masă;
 modificarea regulilor de joc, a numărului de jucători din echipă, menţinând însă
unele reguli de bază.

Toate aceste aspecte legate de creşterea accesibilităţii practicării diferitelor ramuri de sport
de către subiecţi deficienţi solicită din plin creativitatea profesorului şi chiar a
practicanţilor.

5. ORGANIZAREA SPORTULUI ADAPTAT

Pe plan international, sportul adaptat este organizat si condus de urmatoarele foruri

superioare :

 International Olympic Committee (IPC)

 International Association for Sport for Intelectual Dizabled (INAS-FID)
 Intenational Stoke Mandeville Weelchair Sport Federation (ISMWSF)
 International Sport Federation for Dizabled (I.S.O.D.)
 Cerebral Palsy International Sports and Recreation (CP-ISRA)
 International Wheelchair Basketball Federation (I.W.B.F.)
 International Wheelchair Tennis Federation (I.W.T.F.)
 International Blind Sports Association (I.B.S.A.)
 World Organisation Volleyball for Dizabled (W.O.V.D.)

In Romania, institutiile care se ocupa cu organizarea sportului adaptat sunt :

 Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

 Federatia Romana Sportul pentru Persoanele cu Handicap
 Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap

7
  Asociatiile si cluburile sportive pentru persoane cu handicapuri diferite
 Fundatiile specializate (Special Olympics)
6. COMPETIȚII SPORTIVE ADAPTATE

Sportul pentru oamenii cu dizabilități există de mai bine de 100 de ani.

Acesta a fost introdus la scară largă după cel de-al Doilea Război Mondial cu scopul de a
ajuta numărul mare de veterani și civili răniți. În acea perioadă a fost considerat sport de
reabilitare, urmând să evolueze în sport recreațional și mai apoi, sport competitiv.

Jocurile Paralimpice au avut loc pentru prima dată la Roma, în 1960 – unde 400 de atleți
din 23 de țări au participat. De atunci, ele au avut loc la fiecare patru ani.

Federația Română a Sportului pentru Persoane cu Handicap există din 1990. Sporturile pe
care le patronează sunt: baschet în fotoliu rulant, ciclism, futsal (fotbal pentru nevăzători),
goalball, înot, judo (pentru nevăzători), para-canoe, tenis de masă, tenis de câmp, para tir
cu arcul.

România a participat pentru prima dată la Jocurile Paralimpice în cadrul 1972 de

la Heidelberg, unde a trimis un singur competitor: jucătorul de tenis de masă Alex
Peer. Apoi România nu a mai fost reprezentată la această competiție până la Jocurile
Paralimpice de vară din 1996 de la Atlanta. Cea mai numeroasă delegație a fost la ediția
din 2016 organizată la Rio de Janeiro, cu unsprezece sportivi. Din șapte participări a
obținut patru medalii paralimpice, inclusiv una de aur.

Carol-Eduard Novak, Beijing 2008, medalia de argint, Ciclism pe șosea.

Carol-Eduard Novak, Londra 2012, medalia de aur, Ciclism pe pistă

Carol-Eduard Novak, Londra 2012, medalia de argint, Ciclism pe șosea.

Alexandru Bologa, Rio de Janeiro 2016, medalia de bronz, Judo -60kg

8
 7. BIBILIOGRAFIE
 http://fefs.s1t.eu/fisiere/cadre/Activitati%20motrice%20adaptate_curs.pdf
 https://www.rasfoiesc.com/hobby/sport/SPORTUL-ADAPTAT44.php
 https://www.paralimpicromania.ro/istoric/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/
România_la_Jocurile_Paralimpice#Medalii_la_Jocurile_de_iarnă