Flore* Marin

MEDICII ŞI MAREA UNIRE

Tatălui meu, învăţătorul
Ion C. Marin, care m-a Învăţat să
iubesc Transilvania şi pe transilvăneni,
ţara întreagă şi poporul său.
 Florea Marin

Medicii WvAjí As-ÁjU

Marea Unire
Ş i

Editura TIPOMUR
— 1993 —
 SCURTĂ PREZENTARE A DOCTORULUI
FLOREA MARIN vt , ^ \0^ K & JT

Cred că este bine să spun cîteva cuvinte despre autorul acestei fru ­
m oase lucrări: doctorul Fior ea Marin, originar din C.unnrp.n. nud. OU, are
67 de ani, este absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj^din 1951,
doctor în medicină din 1966. A fost colaboratorul lui Iuliu Haţieganu, Au­
rel Moga şi Octavian Fodor, m edic prim ar de medicină internă, gr. I, şi
în prezent m edicul-şef al Oficiului judeţean Cluj de Expertiză medicală
şi recuperarea capacităţii de muncă.
Recent a primit titlul onorific de m em bru de onoare al Corpului
profesoral al Universităţii de Medicină şi Farmacie Cluj-Napoca.
în activitatea m edicală a realizat o serie de cărţi (20) privind p rob le­
m ele de medicină internă, explorări m orfofuncţionale în medicină, e x ­
pertiza şi recuperarea capacităţii de muncă.
Dr. F lorea Marin are însă şi preocupări m edico-istorice, fiind coau­
tor cu Şt. Blăjan la volum ul: Iûliu Haţieganu în cuvinte înţelepte; în ca­
drul unui colectiv: Iuliu Haţieganu — studii şi comunicări, Centenar Vic_
tor Papilian, Să rîdem cu medicii (autor unic), Imagini (coautor) etc. De
asem enea sínt în curs de apariţie volum ele: Vieţi dedicate oamenilor, p re­
cum şi alte lucrări.

Prof. dr. doc. Crişan MIRCIOIU

 Cuvínt înainte
Sínt bucuros că mi se oferă ocazia sà form ulez cîteva gînduri, drept
„Cuvînt înainte“ la importanta interesanta şi emoţionanta lucrare a co­
legului dr. Florea Marin, intitulată „Medicii şi Marea unire“”. Şi o fac nu
numai pentru că am participat plin de înţelegere şi sim patie la eforturile
deosebite şi neobosite, demne de adm iraţie, ale doctorului Florea Marin,
de a descoperi ceea ce a descoperit, de a construi ce a construit, de a re-
aduce-J n actualitate ceea ce nu merită să fie uitat. Căci, aşa cum spune
autorul: „Nu ne este perm is să dăm uitării acea pleiadă de confraţi m o­
deşti, răm aşi în anonimat, care au adus im portante contribuţii la pregă­
tirea, realizarea sau consolidarea unirii neamului, fără de care m ulte din
cele cu care ne mîndrim astăzi, n-ar fi fost întru totul posibile. Ei n-au
luptat pentru motive egoiste şi de moment, ci pentru cauza eternităţii
poporului nostru“. O fa c şi pentru că eu însumi, m edic chirurg, absolvent
al Facultăţii de Medicină din Cluj, învăţat şi învăţător la „Şcoala Medi­
cală Clujeană“, retrăiesc progresele acestei facultăţi devenită renumitul
Institut de Medicină şi Farm acie din Cluj-Napoca, cu m ai mult de 3.000
de studenţi din care mulţi studenţi străini, din multe ţări ale globului,
atraşi în ţara noastră — şi subliniez, la Cluj-Napoca — de faim a învăţă-
mîntului m edical rom ânesc clujean şi de renum ele unora dintre maeştrii
acestui învăţămînt. Cu atît sini m ai mîndru de contribuţia cornului m e­
dical la pregătirea Unirii celei mari, a Unirii tran silvan iei cu Patria Mama,
împlinită prin actul de la 1 D ecem brie 1918 — Marea Adunare de la
Alba Iulia, pentru care şi m edicii, solidarizîndu-se cu poporul din care
se născuseră, i-au trăit revendicările, acţionînd alături de el şi adesea
în fruntea lui, reuşind să aducă la îndeplinire aspiraţiile de libertate,
dreptate şi unire ale mulţimilor pentru care s-au dăruit în ceea ce aveau
mai bun în fiinţa lor. Şi este im presionant să constaţi din prezentarea
caldă a doctorului Florea Marin, că cei m ai mulţi dintre eroii acestei
epopei, m edicii participanţi la M area Adunare Naţională de la A lba Iulia,
au văzut în acest act — Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă, la 1 De- !
cem brie 1918 — acţiunea, suprem ă, a vieţii lor, căreia rămînîndu-i cre-
dinciosi .n=au ostenit a lucra întru riddcàrëaîWJvaruMr-"---- ' ’ ~~ |
Meritul principal al lucrării doctorului Florea Marin este de a fi pri­
vit şi înţeles luptele pentru libertate, dreptate şi unire ale poporului român,
ca lumina conducătoare a istoriei noastre, făcând din ele un elem ent de
supravieţuire, integrare şi de unitate, la care de-a lungul secolelor ro­
mânii din diferitele părţi ale ţării noastre România şi-au adus contribuţia
lor de jertfă şi dăruire. Din acest punct de vedere subliniez im portanţa
capitolului destinat luptei pentru existenţă, independenţă, uniri, menţi-

5
 neri de uniri şi reuniri, pînă la Unirea cea m are în care prezenţa şi parti­
ciparea corpului sanitar se doreşte să reprezinte în ansamblul lui, „o frescă
a unei perioade fierbinţi, de vîrf, a unei epoci glorioase din istoria pop o­
rului roman“, cadrele m edicale şi farm aciştii avînd un anumit rol — pe
care autorul, neprecupeţind nici un efort, îl pune în evidenţă în viaţa
poporului, dorind să-i dea „strălucirea pe care o m erită“ — ceea ce i-a
reuşit pe deplin.
De altfel pătrunzînd în adîncul problem ei şi văzînd, cu emoţie şi bu­
curie, reuşita doctorului Florea Marin în prezentarea contribuţiei m edici­
lor la îndeplinirea m arilor idealuri ale poporului român, mă gîndesc că
această reuşită a£jxut£& să__ constitu i «« , şj mai ales o invitaţie
şi pentru alţi cercetători, înzestraţi în -primul rînd cu dragostea d° ^ntvíb
ßi.^c^JEEgcätill nostru istoric_bogat în iavte. ventru a stabili rrin.tri.huţin
şi a altor categorii sociale — care, cu toate greutăţile, sigur că s-ar putea
realiza pe baza documentelor existente — iată mă gîndesc la avocaţi, la
m em brii corpului didactic ■ — profesori şi învăţători, la preoţi la militari
chiar, aducând, noi elem ente la àpfofündarécTActului Marii Uniri. A ceasta
cu atîţ mai mult, cu cât autorul cărţii de care ne ocupăm îşi dă seam a de
necesitatea apariţiei unor asem enea lucrări.
Lucrarea de faţă cuprinde două părţi, bine sudate între ele, decurgînd
în mod firesc una din alta: o primă parte generală, arătînd şi subliniind
rolul corpului medical în lupta pentru înfăptuirea m arilor idealuri naţio­
nale, sociale, econom ice şi culturale ale poporului român. Rolul m edicilor
şi farm aciştilor în pregătirea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din
decem brie 1918, principalii factori interni şi externi favorizanţi ai Unirii;
şi o a doua cuprinzînd descrierea Marii Adunări Naţionale din 1 d ecem ­
brie de la A lba Iulia, însoţită de lista pe zone şi districte a m edicilor, stu­
denţilor în medicină şi farm aciştilor participanţi, dar şi a celor care au
acţionat pentru unire, fără să fi putut participa la eveniment, urmată de
descrierea prim elor zile de după unire, form area Consiliului Dirigent. Tot
aici sínt cuprinse aspecte ale activităţii m edico-sanitare în Consiliul Di­
rigent; participarea m edicilor şi a studenţilor în medicină la preluarea
vechii Facultăţi de Medicină din Cluj şi transform area ei în Facultate
românească, la care autorul adaugă: dorinţa sinceră a cadrelor m edico-
sanitare şi a românilor de paşnică convieţuire cu naţionalităţile conlocui-
toare.
Pentru a sublinia viziunea integrală a autorului privind unirea t u t u ­
ror rom âni lor ca o îndeplinire de idealuri, desfăşurată în timp istoric, cum
şi este şi a fost, vreau să arăt că la capitolul I dr. Florea Marin vor­
beşte despre: medici şi farm acişti transilvăneni precursori ai unirii; em i­
graţia medicilor transilvăneni în Ţară şi rolul lor în pregătirea pentru
Marea Unire; participarea m edicilor români, însoţită de o listă nominală
de 111 de asem enea persoane, unele cu multe date biografice, în particu­
lar a celor din Transilvania, la războiul pentru cucerirea independen­
ţei de stat a României în 1877 şi 1878 şi la cel pentru întregirea neam u­
lui din 1916 şi 1918. Aici figurează de asem enea liste cu prezentarea u-
n?r P^rsonahtăţi medicale şi a studenţilor în m edicină încadraţi în so­
cietăţile academ ice studenţeşti în form area conştiinţei naţionale şi pregă­
tirea pentru Marea Unire, cu descrierea amplă a societăţilor „Petru Ma­
ior şi „Romania Jună ’. Intre factorii interni favorizanţi ai Unirii am inteş­
te. focarele revoluţionare şi unioniste româneşti, de unde au participat
cadre m edicale: Aradul, m etropolă politică şi militară, Banaţ]jŢU_Biştriţa

6
 şi blnjenii, aspecte legate de pregătirea basarabenilor
pentru Untre; medicii bucovineni în perioada unirii; clujenii în perioada
unirii; participarea altor zone transilvane: maramureşenii, moţii, m ure­
şenii, arădenii, sălăjenii şi sibienii; participarea m ediciniştilor ce stu-
d ia u la Budapesta şi V iena; participarea m edicilor şi a m ediciniştilor ro­
mani din Im periul dualist, a foştilor prizonieri din Rusia şi Ita lia • a
altor medici care au susţinut interesele româneşti la Paris.
Ca principali factori externi favorizanţi ai Unirii autorul numeşte
m esajul preşedintelui SUA şi victoria Aliaţilor cu consecinţa, sfărîm area
Im periului dualist şi crearea de noi state naţionale.
Toate acestea rgdaig_de autor cu j nultă stiintă si adînc.ă C re d in ţă
in viitorul strălucit al neamului — culminând în momentul an u n ţărîîd e
către preşedintele Gheorghe Pop de Băseşti: „Adunarea Naţională a p o­
porului român din Transilvania, Banat şi părţile ungureşti locuite de
romani, a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş, în întregi­
m ea ei şi astfel unirea acestor provincii româneşti cu Tara-Mamă şi cu
celelalte provincii surori d eja alipite, este pentru toate veacurile decisă“
Dar cite suferinţe! Cîte jertfe! CU curaj! Şi cită străduinţă şi dragoste
de ţara, toate transformate în momentul de v îrf al unirii, în bucurie şi
entuziasm, în hotărîrea nestrămutată a tuturor de a consolida Unirea,
de a fa ce să strălucească în viitor şi în veac calităţile neamului românesc
unit pentru totdeauna. ’
Dr. Florea Marin a_reuşit o adm irabilă şi emoţionantă descriere a
unor evenim ente neasemuite pentru destinul neamului românesc, în care,
cu toate că atenţia îi era aţintită asupra activităţii şi contribuţiei m edici­
lor la Luptele pentru unire şi la realizarea acesteia, a pus toată strădania
de care era nevoie pentru a m arca m ăreţia unui eveniment fără egal: U-
nirea tuturor românilor.
Nu am cuvinte să-m i exprim adm iraţia pentru stăruinţa, eficienţa
şi entuziasmul cu care dr. Florea Marin, pornind într-o adevărată cer­
cetare — în dorinţa de a-i afla pe toţi medicii participanţi la Adunarea
de la A lba lulia, —, urmînd piste pe care le cunoştea sau le afla din în-
tim plare umblînd prin arhive, prin colecţii şi muzee, prin biblioteci, după
ziare şi reviste, corespondînd şi dînd telefoane p e la prietenii şi rudele
mai apropiate sau mai îndepărtate ale celor vizaţi, pierzînd o cale dar
cautînd alta, făcând legături din exploatarea fiecărei întîmplări, fără să
descurajeze, cu acelaşi entuziasm inegal pînă ce a ajuns să întocmească
86 de fişe individuale, portrete de medici, farm acişti şi chiar şi 3 cadre
medii.
Interesîndu-se de viaţa m edicilor sau a studenţilor participanţi la
Marea Adunare Naţională de la A lba lulia, autorul a căutat să afle dacă
acei participanţi nu au avut sau nu au lăsat note, însemnări, jurnale, p ri­
vind această activitate. Şi nu numai că a aflat, chiar mai multe decât cele
aşteptate, inform aţiile păstrîndu-le fam iliile cu sfinţenie între relicve, dar
le-a folosit pe toate implicîndu-le în prezentarea acelor individualităţi,
obţinînd., cum a şi dorit, „o frescă a unei perioade fierbinţi“, în care viaţa
pulsează ca şi când ea s-ar desfăşura astăzi. Este cel mai jru m os omagiu
pe care cineva — în cazul nostru dr. Florea M^ârin~—~pu te a s ă -l aducă
acelor medici, studenţi în m edicină, farm acişti, cadre medii, pentru activi-
tat^ 9 l ^ L J ^ m M ^ J ^ ^ i ^ k a t e a patriei, făcânduTsa Trăiască din nou
printre noi. Să ne împărtăşim deci din dăruirea lor, prin cartea doctoru­
lui Marin Florea, realizată ca un omagiu, dar şi ca un exemplu.

7
 Şi nu uit să atrag atenţia că cei mai mulţi dintre participanţii la Al­
ba Iulia erau studenţi, deci tineri, care îşi întrerupeau studiile fortuit,
fiind cei mai mulţi dintre ei obligaţi să meargă pe front, dar cînd a venit
momentul acţionării, toţi ca unul au sărit la chem area neamului lor. Toc­
m ai de aceea cartea aceasta se adresează în primul rînd tinerilor, care au *
mult de învăţat din fiecare m aterial ce li se înfăţişează, dar şi care nu
trebuie să uite niciodată şi în tot ce fac să se gîndească că „salus respubii-!
cae suprema lex “!
Mai doresc să subliniez că lucrarea doctorului Florea MARIN cuprin­
de în ea nu numai istoria înfiinţării Facultăţii de Medicină din Cluj, dar
mai ales a „şcolii m edicale clujene“, din ai cărei ctitori unii — mă gîn-
desc la Iuliu Haţieganu şi Iuliu Moldovan — au avut roluri im portante
şi în realizarea Marii Unirii. Şi cred că este bine să se m archeze faptul
că din cei 86 medici şi farm acişti participanţi la M area Adunare, J!2 au
devenit ulterior profesori si conferentiari. cei mai mulţi la Facultatea de
Medicină diri Cluj, contribuind prin activitatea lor la strălucirea acelei
„Şcoli m edicale clujene“, la apartenenţa căreia se m îndresc absolvenţii
Institutului de Medicină şi Farm acie din Cluj-Napoca.
în sfîrşit notez că autorul cărţii a adunat aproape 100 de fotografii,
dintre care — aşa cum se vede — multe inedite, adăugind astfel încă o
calitate lucrării, aceea a figurării marilor momente şi chiar a oam enilor,
participanţi la Marea Unire.
Cartea doctorului Florea Marin este o lucrare valoroasă, scrisă cu
dragoste de patrie, reactualizînd viaţa unora dintre eroii luptei pentru u-
nirea Transilvaniei la Patria Mamă şi care au fost răsplătiţi prin norocul
şi bucuria de a fi m artorii momentului suprem al declaraţiei de unire.
Pornind prin tipărire în lume, doresc cărţii succesul deplin pe care-l
merită, iar autorului ei, satisfacţia datoriei împlinite şi îndemnul pentru
realizarea altor cărţi, pentru care se pregăteşte de mai multă vrem e.
Cluj-Napoca, martie 1987.

Prof. dr. doc. Crişan MIRCIOIU

8
 I. ROLUL MEDICILOR, AL STUDENŢILOR IN MEDICINĂ Şl AL
FARMACIŞTILOR ÎN LUPTA PENTRU ÎNFĂPTUIREA MARILOR
IDEALURI DE PROGRES Şl UNITATE ALE POPORULUI ROMÂN

Istoria milenară a ţării noastre este un lung şi neîntrerupt şif de

lupte pentru menţinerea fiinţei naţionale, a dăinuirii noastre în vatra
strămoşească şi cu limba străbună, ca neam, în vecinătatea altor popoare
etnic deosebite. După formarea conştiinţei naţionale s-a urmărit crearea
statului unitar naţional românesc independent.
In această luptă care a îmbrăcat diferite forme, au fost numeroase
perioade deosebit de fierbinţi cu multiple jertfe de sînge. între cele mai
importante amintim evenimentele din toamna anului 1918 care au cul­
minat cu convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, declara­
rea Unirii Transilvaniei cu România şi prin aceasta desăvîrşirea făuririi
statului naţional unitar român, la 1 Decembrie 1918.
Nu este locul să abordăm în lucrarea de faţă momentele importante
ale istoriei patriei şi nid chiar evenimentele legate de marele act al de­
clarării Unirii din 1 Decembrie 1918. Minţi iscusite şi bine informate, i-
nimi calde şi ataşate acestui subiect, cu condeie ascuţite, au lămurit toate
problemele. Lista cu nume şi lucrări ar fi prea lungă şi s-ar ivi şi riscul
omiterilor, motiv pentru oare renunţăm la ele. Amintim totuşi Bibliogra­
fia Istorică a României, volumele I, IV-VI. Bibliografia Marii Uniri, 1918
la români (în 10 volume), Unitatea Naţională a românilor în epoca m o ­
dernă, documentele din Arhivele statului prelucrate de către diferite co­
lective din Bucureşti şi din judeţele Transilvaniei şi Banatului, lucrările
Institutelor de Istorie de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, ale muzeelor
sau bibliotecilor etc.
Aşa stînd lucrurile ne punem firesc întrebarea: mai este necesară
încă o lucrare privitoare la Unire şi anume una care să arate rolul me­
dicilor şi al farmaciştilor participanţi la acest epocal eveniment? Soco­
tesc că da, din mai multe motive : actul unirii românilor din 1918 a fost
atît de complex şi grandios, incit el merită să fie reluat şi privit sub toate
aspectele. Reamintim că aatul declarării Unirii din 1 Decembrie 1918 de
la Alba Iulia a fost precedat de Unirea cu România a încă două pro­
vincii româneşti îndelung înstrăinate: Basarabia, al cărui Sfat al Ţării
de la Chişinău a proclamat unirea cu România în ziua de 27 martie/9
aprilie 1918 şi Bucovina al cărui Consiliu Naţional Român a declarat u-
nirea cu România în ziua de 15/28 noiembrie 1918. — Din păcate, în alte
arii geografice, sínt încă undi care nu l-au înţeles, sau nu i-au cunoscut
semnificaţia, sau, dureros de trist, i-o denaturează conştient. Din discu­
ţiile avute cu tinerii, inclusiv cu cei oare se pregătesc să devină medici,
am rămas uimit şi contrariat de cunoştinţele lacunare ce le posedă în a-

9
 cest domeniu. îmbucurător este faptul că ei s-au arătat foarte interesaţi
să cunoască îndeaproape participarea medicilor la acest important eveni­
ment. Amintim că în lucrările publicate privitoare la numele me­
dicilor participanţi nu depăşeşte în total cifra de 25, în timp ce noi am
descoperit, în afară de aceştia, încă 61, cărora în majoritate le cunoaştem
memoriile şi întreaga biografie. Cu toţii ştim — ori simţim — că o bună
parte din medici sínt deţinătorii unor performanţe umane. S-a discutat
fapt arhict noscut mult despre medicină ca act de cultură1 şi, res­
pectiv,^ despr6 medic ca om de cultură şi totuşi tema continuă să ofere
cercetătorului noi valenţe ale profilului etic, cultural ori ştiinţific al me­
dicului.
Frămîntările uriaşe, zguduitoare, din timpul războiului, mai ales cele
de la sfîrşitul acestuia, din toamna şi iarna anului 1918, necesitatea strin­
gentă de a se rezolva pe cale revoluţionară o serie de probleme sociale
au scos îâ suprafaţă din rîndul poporului o serie de persona­
l i 1 între ei medică şi farmacişti care, înţelegînd momentul şi viitorul
societăţii, au fost proiectate în fruntea maselor, acţionînd deseori, pînă la
sacrificiu, pentru împlinirea revendicărilor acestora. în prezenta lucrare
noi urmărim, în principal, viaţa şi activitatea medicilor, mediciniştilor şi
farmaciştilor din toamna şi iama anilor 1918 şi 1919, care nu numai că
s-au solidarizat cu poporul din care făceau parte, dar i-au sesizat reven­
dicările seculare şi au acţionat, cot la cot cu el, pentru rezolvarea lor. Vie-
ţile lor pilduitoare nu sínt cunoscute decît de puţine persoane, mai ales
din familie sau din cercul de prieteni — cei mai mulţi trecuţi şi ei
peste Styx — şi de către o parte din urmaşi. Aşa se face că vălul uitării
s-a aşternut asupra lor.
încercăm să ridicăm zăbranicul uitării ce s-a aşternut, odată cu pă-
mîntul şi cu lespedea grea de piatră, peste corpul, dar nu şi peste faptele
acestor oameni deosebiţi. Lucrarea noastră contribuie la făurirea unei
conştiinţe ^ tinerelor generaţii, cărora li s-a clădit o ţară, pe care au pre­
dat-o copiilor şi nepoţilor lor, adică nouă, celor care azi, purtînd făclia
epocii în care trăim, o ducem mai departe.
Nu intenţionăm să-d nemurim şi nici să exagerăm rolul medicilor şi
âl farmaciştilor din această perioadă, ci doar să semnalăm şi să reevaluăm
rolul lor, nu numai ideologic, dar mai ales practic, ca exponenţi şi realiza­
tori ai năzuinţelor imediate şi de perspectivă ale poporului.
Medicii şi farmaciştii de care ne ocupăm au avut inepuizabile re­
surse sufleteşti, de iubire de neam, sete de libertate, tărie de caracter. Ni­
mic mai străin pentru ei decît panica, descurajarea sau disperarea. Curajul
şi speranţa umpleau întreaga lqr fiinţă. N-au fost nici timoraţi şi nici in­
timidaţi de forţa adversarilor. Erau cuprinşi de o adîncă simţire naţiona­
lă deloc şovină, fiindcă ceea ce simţeau ei era cel mai curat patriotism
şi nu purtau ură altor popoare.
Omagiind generaţia medicilor din perioada Unirii, omagiem şi gene­
raţiile care i-au premers şi i-au format şi pe cele care vor veni. Nu ne
este permis să dam uitării acea pleiadă de confraţi modeşti, rămaşi în a_
nonimat, care au adus importante contribuţii la pregătirea, realizarea
sau consolidarea unirii neamului, fără de care, multe din cele’ cu care ne

'■ Alexandru Olaru, Interferenţe medico-culturale, Ed. Scrisul Românesc, Craiova,

1983; Benőne Duţescu, Confluenţe; medie, medicină, cultură în .Muncitorul
Sanitar din 8 Aprilie 1986; Marin Voiculescu, Medicul, om de cultură în V iata
Medicală, nr. 6 , 1983; 241—243.ş.a.

10
mîndrim astăzi, n-ar fi fost întru totul posibile. Ei n-au luptat pentru in­
terese egoiste şi de moment, ci pentru cauza eternităţii poporului nostru.
Lucrarea noastră se vrea o cărămidă care să fie folosită atunci cînd
se va scrie Epopeea Marii Uniri şi „Istoria cea mare a patriei“. Ea con­
semnează un moment de înaltă tensiune, în consens cu interesele majore
şi de viitojr ale poporului nostru. în acele zile memorabile, o mare parte
din medicii şi farmaciştii transilvăneni n-au avut linişte şi nicâ tihnă, con­
tribuind în mod activ la realizarea unui vis secular. După unire cei mai
mulţi au continuat să activeze pentru consolidarea şi progresul societăţii
româneşti.
Cele menţionate în lucrare dorim să se constituie nu doar ca o în­
şiruire de „curriculum vitae“, fie chiar a unor personalităţi cu totul deoA
sebite, ci în ansamblul lor cele descrise să reprezinte o frescă specială a \
ungi perioade fierbinţi, de vîrf, a unei epoci glnrînpsp Hin i ciori n-fir>prvrii-
luLXOrpân. în care cadrele medicale si farmaciştii an avut un real rol pe
careul evidenţiem şi-l prezentămJn_cadrul acţiunilor g&qpralo alo .papo^i-
luLrineërcïnd să-i dăm strălucirea pp care o merită
Ne-am străduit să evocăm, pe măsura măreţiei evenimentelor, acea
înălţătoare atmosferă de abnegaţie, bărbăţie, înţelegere, de autosacri-
ficiu şi răbdare românească, ce stăpînea atunci poporul nostru. Sperînd
că am intuit-o, în măsura în care am putut beneficia de informaţii şi de
harul evocării, o prezentăm cititorului, în consens cu valoarea istorică a
adevărului. Mărturisim că n-am operat cu náci un fel de orgoliu personal
sau profesional, făcînd totul numai pentru cinstirea poporului nostru —
a cadrelor sale medico-sanitare — cu scopul ca semnificaţia şi valoarea e-
venimentelor de atunci să fie mai temeinic cunoscute şi mai ales recunos­
cute, iar măreţele fapte ale cadrelor medico-sanitare să fie reţinute atît de
contemporaneitate, cît- mai ales de viitorime.

I.A. Medici şi farmacişti transilvăneni precursori

ai unirii

Ca la întregul nostru popor, la intelectuali şi nu în ultimul rînd la

medici, dorinţa de unitate •naţională a fost visul lor de totdeauna.
în ultimele două secole, începînd cu loan Piuariu Molnár (1749 —
1815), Vasile Pop (1789—1842) şi Pavel Vasiéi Ungureanu (1806-1881),
au apărut primii medici români de seamă şi curînd s-au pus bazele în-
văţămîntului medical în limba română. Ca urmare a unei pregătiri de ex­
cepţie, unii medici de origine română au fost învestiţi cu sarcini de mare
răspundere, atît în învăţămîntul medical, cît şi în aparatul administrativ
—organizatoric sanitar, al Imperiului Habsburgic. Simţindu-se organic
legaţi de poporul din care au provenit, au avut pretutindeni o poziţie şi
o acţiune proromânească. între aceştia amintim pe dr. Pavel Vasiéi —
Ungureanu, care a studiat la Budapesta, eminent medic, publicist şi po­
pularizator al medicinii şi ştiinţelor naturale. Timp de mai mulţi ani a
deţinut o serie de funcţii în conducerea „ASTREI“ şi a fost primul care
a răspîndit darwinismul în cultura românească. încă în 1848, după în-
frîngerea revoluţiei, într-uin articol scria: „Dorinţele românilor sínt uni­
rea şi libertatea tuturor românilor şi în, şi afară de Austria sau aşa numi­
ta Daco-Români^. Din aceasta, ca o păsuire la ea, urmează a lor comune

11
dorinţe: a unirii la un loc pe toţi românii din Austro-Ungaria“2. Iată
una din exprimările cele mai clare şi mai competente cu privire la ţelu­
rile naţionale ale luptei româniiilor în revoluţia din 1848 făcute de un
medic.
în acelaşi sens amintim pe Dimitrie Nedelcu (Nedelko) (1812-1882),
profesor public extraordinar, întemeietorul învăţămîntului stomatologic
la Budapesta. S-a născut la Lugoj, a studiat la Budapesta şi s-a bucurat
de mare prestigiu3.
La sfîrşitul secolului al XIX-lea apar o serie de figuri reprezenta­
tive pentru medicina, cultura şi emanciparea românească din care amin­
tim la Budapesta şi Viena pe Victor Babeş, Emil Puşcariu, G heorghe
Crăinicianu, Ion Hozan şi Augustin Dumitreanu, ultimul deţinînd o
lungă perioadă de timp funcţia de medic şef al poliţiei din Budapesta.
Dintre farmaciştii ardeleni amintim pe Victor Pop, care a fost con­
damnat la moarte în 1916, împreună cu alţi 16 ardeleni, în majoritate
preoţi sau avocaţi (de Curtea Marţială din Cluj; 9 au fost executaţi),
pentru împotrivirea lor faţă de regiimull dualist şi acţiuni în vederea
Unirii Transilvaniei cu România4.

I.B. Emigraţia medicilor şi farmaciştilor transilvăneni în

Ţară şi rolul lor în pregătirea pentru Marea Unire

Permanenta pendulare a românilor de pe ambele versante ale Car-

paţilor s-a petrecut din vremuri imemorabile. Nu numai ciobanii tran­
silvăneni şi-au purtat turmele pînă dincolo de luncile Dunării, dar
chiar şi intelectualii — între care şi medici — formaţi în şcolile transil­
vănene sau central europene şi-au găsit un fertil teren de activitate în
Bucureşti sau oraşele ospitaliere ale Ţărilor Române, mai ales în secolul
al XIX-lea. în acest fel, deşi despărţite din punct de vedere politic, în­
tre cele trei ţări româneşti — Valahia Mare (Muntenia), Valahia Mică
(Moldova) şi Valahia Interioară (Transilvania) — a fost o neîntreruptă
osmoză care a menţinut şi întreţinut unitatea de limbă, de cultură şi
de aspiraţii. Aşa cum ştim, ei nu treceau munţii cu desagii goi; mulţi
purtau, ca şi badea Cârţan, printre merinde şi cărţi, diferite documen­
te, de valoare istorică privind aspecte variate ale idealurilor de unitate
ale neamului românesc şi cu toţii aveau aceste idealuri în suflet- Mulţi
dintre ei erau refugiaţi politici care, neputînd suporta oligarhia străină,
s-au despărţit de părinţi, de fraţi şi de locurile copilăriei şi s-au aşezat
in patria liberă care-i atrăgea ca un magnet.
Medicii şi farm aciştii transilvăneni au emigrat în România, mai ales
după 1867, data instalării dualismului şi anexarea Transilvaniei la Unga­
ria. O mare parte dintre ei au deţinut funcţii importante în aparatul
de stat şi în instituţiile ştiinţifice ale vechii Românii.

2 Unirea Transilvaniei cu România. Ed. politică, Bucureşti 1983, p. 93 (citat

-din George Bariţiu).
3 György Huszár, Döme Nedetko, pionnier de la stomatologie hongroise, ln
vol. Medical History in Hungary, 1970, Budapest,.
4 Negru 1., Profesori şi medici patrioţi transilvăneni activînd în România înainte
de Unirea din 1918, II, „Viaţa medicală“ (cadre medii), val. X X V I, nr. 12, 1978,
p. 281—285.

12
 Cel mai valoros dintre ei a fost bănăţeanul V. Babeş — numit pro­
fesor universitar prin legea specială din 1877 — , despre care V.L. Bologa
spunea în lucrarea sa5 că -«a fost factorul dinamic care a pornit noul pro­
ces de creaţiune ştiinţifică în mişcarea medicală a României mici,.. . .
el a fost cel care a determinat imboldul hotărîtor să se treacă din faza
de asimilare şi organizare în aceea a desăvîrşirii, a creaţiurţii ştiinţifice,
care o va duce dincolo de hotarele ţării».
In continuare redăm6, după Ion Negru, Samuil Izsák, Victor Gomoiu,
Ştefan Meteş, Vasile Curticăpeanu, Iuliu Moisil, Valeriu Bologa şi alte
surse, din care unele personale, lista alfabetică — cu siguranţă incom­
pletă — a acestora, adăugind şi cîteva date biografice pe care le cunoaş­
tem, a unora din cei care au emigrat în secolul trecut şi la începutul
acestui secol.
Menţionăm că medicii şi farmaciştii în lista alfabetică s-au născut ei
ori părinţii lor, în fostul Imperiu Habsburgic şi respectiv Austro-Ungar. La
unii însă, cum se va vedea, nu le cunoaştem localitatea natală, la alţii
data naşterii, a decesului, oiû alite date biografice.
1 ADACE IUSTIN, născut în Ragla (jud. Bistriţa-Năsăud) la 17 aprilie
1876, licenţiat în farmacie în 1905. A fost farmacist la Iaşi;
2 ADAMOVICI, farmacist, originar din Zărneşti, a trecut în Ţară în
1894;
3 ARŞENIE IOAN, născut în 1838, în comuna Gura Rîului (jud. Sibiu)
absolvent de medicină la Viena. In timpul războiului pentru indepen­
denţă a activat ca medic militar într-un spital de zonă interioară, apoi a
activat la Brăila ;
4 BABEŞ A. AUREL, medic, născut în 1886, absolvent la Bucureşti în
1909, profesor agregat de anatomie patologică la Bucureşti între anii 1932
— şi 1941. A iniţiat metoda cercetării dtologiei frOtiului vaginal pentru
cancerul calului uterin ;
5 BABEŞ VICTOR, medic de seamă;
6 BANCIU IACOB, absolvent de medicină la Viena, a lucrat la Craiova;
7 BĂNDILĂ NICOLAE, născut în comuna Boiţa (jud. Sibiu), la 25 ianua­
rie 1877, licenţiat în farmacie în 1902 la Bucureşti, unde a lucrat în con­
tinuare;
8 BIANU VASILE, farmacist, născut la Făget (jud. Arad) la 18 iunie
1893, licenţiat în farmacie în 1919 la Bucureşti; a lucrat la Timişoara;
9 BIANU VASILE, medic, născut în 1858 la Adud, absolvent la Bucureşti
în 1881; a lucrat la Bacău, Horezu şi Buzău. In anul 1910 a fost premiat

5 Bologa V.L., Contribuţia Transilvaniei şi Banatului la începuturile medicinei

româneşti. „Bul. Inst. Şt. Român“, Bucureşti, 1940, nr. 6
6 Negru Ion, Profesori şi medici patrioţi transilvăneni activînd în România înainte
de Unirea’ din 1918, „Viaţa medicală“ (cadre medii), voi. X X V I, nr. 12, 1978, p.
281-285; S. Izsák, Farmacia de-a lungul secolelor, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1978, ’p. 303 şi „Acta Musei Napocensis“, vol. X IX , 1982, p. 455-473;
Gomoiu Victor, Raportor de medici, vol. I (înainte de 1870), B răila 1938, p. 201
şl adausul la vol. I; Stefan Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania în secolele
X IIÏ-X X ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1977, p. 191; Curticăpeanu V., Mişcarea culturală românească pentru
Unirea din 1918, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 140— 162; Iuliu Moisil, In
Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, vol. III, Editura Cultura Naţională,
Bucureşti, 1929, p. 1347-1394; Valeriu L. Bologa, Ajutorul românilor ardeleni pen­
tru răniţii războiului independenţei, „Transilvania“, anul 72, iulie, august, nr.
*-«, 1941, p. 390-391.

13
 de Academia Română pentru lucrarea Doctorul de casă sau Dicţionarul
sănătăţii, Buzău, 1910, 808 pagini şi 315 ilustraţii;
10 BORGOVEANU (BORGOVAN) AUREL, născut la 16 noiembrie 1866
m Sózna Mare (jud. Solnoc-Dăbîoa), licenţiat în 1895; a fost diriginte de
farmacie la Urlaţi, apoi în Mihăileni (jud. Dorohoi);
11 BBANC ALEM AN, venit din Transilvania, a absolvit Facultatea de Me­
dicină din Bucureşti, apoi a profesat tot la Bucureşti. A luptat alături de
armatele române împotriva turcilor, în Bulgaria, în războiul din 1877—
1878, într-un batalion de clasa I. S-a îmbolnăvit de tifos exantematic
la Nazîr-Mahala şi a decedat la Bucureşti în 21 mai 1878;
Ziarele vremii şi memoriile combatanţilor de la Plevna consemnează
eforturile uriaşe pe care a trebuit să le facă ambulanţele noastre în lup­
tele de la Plevna, Nazîr-Mahala şi Bela Rada7;
12 BLASIANU OCTAVI AN, medic, născut îni Ilia, La 1854, absolvent la
Viena in 1879. A lucrat la Panciu, Rîmnicul Sărat şi Bucureşti. A avut
şi funcţia de inspector general sanitar în 1893. A fost preşedinte al ligii
culturale“ între anii 1897—1898;
13 BOERIU ION, născut în 1870 în satul Grid (jud. Hunedoara ori Făgă-
raş) licenţiat în farmacie în 1894 şi în drept în 1899; a lucrat la farmacia
din Vinju Mare, apoi din 1906 la Craiova;
14 BORDE A IOAN, medic — vezi capitolul Ioan Bordea-
} L ? ° ? ANCIU (B0DANCU) NICOLAE, născut la Braşov în 23 februarie
1866, licenţiat în farmacie în 1898, a fost farmacist La Piteşti-
16 B OODAN 'ORDAN, născut La Braşov în 1868, licenţiat în'farmacie
in 1890- A lucrat la Turnu-Severin. A fost cadru didactic la Facultatea
de Farmacie din Bucureşti. A elaborat o serie de lucrări în domeniul
chimiei farmaceutice:
17 BOGDAN I. ŞTEFAN, născut în Braşov la 15 aprilie 1877, licenţiat în
farmacie in 1897. A fost profesor de fizică la Facultatea de Medicină din
Bucureşti.. A decedat în 1954;
ZAHARIA, născut, probabil, la Braşov, farmacist licen­
ţiat m 1878. A lucrat la Bucureşti;
19 BUCIN SCHI DIONISIE, medic veterinar din Bucovina, a participat la
războiul pentru Independenţă din 1877-1878, şi-a făcut dato™ acolo unde
era mai greu8;
20 CAPŞA ŞTEFAN, medic, s-a născut în localitatea transilvăneană Să-
cele in 1821. De specialitate obstetrician. A lucrat la Bucureşti, fiind în­
sărcinat să organizeze Serviciul sanitar, apoi a devenit directorul acestuia.
In aceasta calitate, în 1868, a încredinţat Comisiei farmaceutice sarcina
de a prelucra o nouă farmacopee oare să corespundă progreselor ştiinţei.
N o u a , Farmacopee Română a intrat în vigoare la 1 aprilie 18749. în tim-
pul Războiului de independenţă a condus Serviciul sanitar din stînga
Dunám. A decedat în 1885, La Bucureşti;
21 CATUL TRAIAN, născut în 1870 în Arieşul de Pădure (jud. Maramu­
reş), licenţiat in farmacie în 14 decembrie 1894. A lucrat la Urziceni;
22 CIOCOIU GHEORGHE, farmacist, născut în Rîjnov, judeţul Braşov la
27 iulie 1891, licenţiat în 1916. A lucrat la Bucureşti;

7 Brătescu G., Medicul, in „Magazin istoric“, 5 1977, p. 14— 15

8 Acad. Ştefan Pa seu, Transilvăneanul, bănăţeanul, bucovineanul, în Magazin
istoric“, nr. 5, 1977, p. 41-44
9 ?n« teSCU, G-’Cca t!e a doua edH»e a Farmacopeei Române, „Farm acia“ IX
1961, nr. 1, ianuarie, p. 57-62 ’

14
23 CLINCIU NICOLAE, medic, a lucrat la Bucureşti;
24 CODARCEA ALEXANDRU, medic, născut lia Corpadia în 1868, absol­
vent la Viena în 1894, a lucrat la Bucureşti. înrolat ca medic în armata
română. A murit bolnav de tifos exantematic în 1917 la Iaşi ;
25 CODRUL-DRAGUŞAN EMIL, medic, născut la Făgăraş, absolvent la
Viena, a lucrat la Sinaia;
26 COLCEAG V., medic. A lucrat la Bucureşti;
27 COLEŞIU ANDREI, născut la Zărneşti (Braşov) la 1 decembrie 1857,
licenţiat în farmacie la 29 octombrie 1880. A lucrat la Focşani;
28 COLEŞIU NICOLAE, născut la Zărneşti (Braşov) la 3 martie 1867, a
funcţionat în farmacia fratelui său la Focşani. Licenţiat în farmacie în
1892. A lucrat în 1912 în oraşul Roman;
29 COMAN TEODOR, născut la 11 martie 1863 în Transilvania, licenţiat
în farmacie în 4 martie 1889. A luqrat în Bucureşti;
30 COMŞA ŞOFRON, medic da Oltul de Jos-Balta şi Romaneşti;
31 CRAINICIANU GHEORGHE, născut în 1853 la CicOova Montană, (jud.
Caraş-Severin), a absolvit Facultatea de Medicină din Budapesta în 1885.
A venit în ţară şi a lucrat ca internist şi balneo-fizioterapeut în oraşele:
Bucureşti, Iaşi, Roman şi Tîrgovişte. A fost premiat de Academia Româ­
nă în 1907 pentru lucrarea: Igiena ţăranului român, publicată în 1894. A
decedat în 1926.
32 CULCER DIMITRIE (DINU) — tatăl — născut în 1807 la Stîrjul (jud.
Sălaj), absolvent la Budapesta în 1839. Bun organizator, trece munţii şi
devine medic al carantinei la Calafat, apoi medic al judeţului Gorj, la
Tîrgu-Jiu, şi, în fine, medie-şef al judeţului Dolj, ta Craiova. între anii
1864 şi 1865 a fost medie-şef al Capitalei. A decedat în 1866;
33 CULCER DIMITRIE — fiul —, născut la 1850, absolvent la Paris, a
lucrat ca medic la Tîrgu Jiu;
34 DIAMANDI GHEORGHE, originar din Braşov, a participat la războ­
iul pentru independenţă;
35 DOBREANU GAVRIL, medic, absolvent la Viena. A lucrat ca medic
la Rîmnicul Sărat;
36 DRÄGESCU IOACHIM I., născut în 1844 în Transilvania, a absolvit Fa­
cultatea de Medicină la Turin, în Italia. A ţinut în permanenţă legătura
cu societatea academică „România Jună“ de la Viena. în şedinţa acesteia
din 31 iulie 1866 a susţinut o conferinţă intitulată: „Despre libertate“.
Cunoscînd disputa şi rivalitatea dintre cele două societăţi literare ale .stu­
denţilor români de la Viena, I. C. Drăgescu publică în ziarul „Albina“
din Viena, în 25 aprilie 1869, la rubrica „Varietăţi“, un apel călduros
/„Către Junimea Română din Viena“ /, în contextul căruia îndeamnă stu­
denţii români «să se emanHpezp Hp «nb^ugul^discordiei, care aduce dau-
ne naţduniiîntregi ; Studenţii sínt.. . apostolii României. Să ne înfrăţim...»
După absoTvTreă~fecu:ltăţii trece în România. în timpul Războiului pentru
independenţă (1877-1878) a activat ca medic militar într-un spital de zonă
interioară. După război a lucrat la Constanţa, Slatina, Craiova şi Rîmnicu
-Vîlcea. în 1881 a tipărit, la Constanţa, lucrarea: M aternologia1011 care s-a
bucurat de o bună apreciere. A fost membru de frunte al „Asociaţiei Cul­
turale“. A decedat în 15 decembrie 1915;

10 I. Grămadă, Societatea academică socială literară „România Jună“ din Viena

(1871-1911). Monografie istorică, Ed. „Concordia“, Tipografia diecezeană Arad,
1912, p. 26 5 '
U I. Grămadă, op. cit., p. 151

15
37 DRÄGESCU BRUTUS (fiul medicului Ioachim Drăgescu) a decedat La
Mărăşeşti, unde a luptat ca medic militar;
38 DRĂGUŞ GHEORGHE, născut în Satulung (jud. Braşov), la 19 mai
1892. Licenţiat în anul 1905; farmacist la Bucureşti;
39 ENESCU ARON, născut la Bran, la 4 august 1870, absolvent al Facul­
tăţii de farmacie la Bucureşti, în 14 ianuarie 1894; a lucrat la Bucureşti
şi Bacău;
40 EREMIA DUMITRU ori Tiberiu, a fost ëlev la Braşov. Absolvent al Fa­
cultăţii de Medicină din Bucureşti, a lucrat ca medic la Bucureşti. A de­
cedat în 1917 la Iaşi;
41 GHERMAN IOSIF, născut la Braşov în 1844, licenţiat în farmacie la
Bucureşti; a lucrat la Bucureşti;
42 GRANCEA NICOLAE a participat la războiul pentru independenţă;
43 GRECU IULIU, medic, absolvent la Viena, a fost asistent la medicul
dr. Ion Hozan, la Sanatoriul balnear din Grafenberg — Silezia, de unde
s-a întors la Răşinari, jud. Sibiu, apoi a trecut în ţară şi a lucrat la
Bucureşti, unde s-a specializat ca stomatolog, fiind printre primii stoma­
tologi români din Bucureşti ;
44 GUGUIANU IULIU, născut în oraşul Zămeşti (jud. Braşov), în 10 iu­
nie 1875, licenţiat în farmacie în anul 1905 la Bucureşti, unde a şi lucrat
în continuare;
45 HOTARANU GHEORGHE, născut la Oraviţa (jud. Caraş-Severin) în
anul 1883, licenţiat în 1910. A fost farmacist la Bucureşti;
46 IŢEANU ALEXANDRU, născut în Covasna la 8 iunie 1869 (sau 1870),
licenţiat în farmacie, Bucureşti. A lucrat la Rîmnicu-Sărat şi Bucureşti;
47 JO JA (?) din Zămeşti, cu diplomă de farmacist la Bucureşti. A lucrat
La Bucureşti;
48 LONGIN I., absolvent de Bucureşti în 1882, a lucrat ca medic la Cara­
cal;
49 LUCACIU VASILE, medic, născut în 1806, absolvent la Pesta în 1835,
unde a făcut studii veterinare. A lucrat la Ploieşti şi apoi ca profesor de
ştiinţe veterinare la şcoala de la Mihai Vodă (1855), la Şcoala de agricul­
tură de Ha Pantelimon (1858-1862) şi la Şcoala veterinară în 1861. A fost
inspector general sanitar din 1864;
50 MANCIU (MANTZU) T. GHEORGHE, născut la Braşov în 23 aprilie
1871, licenţiat în farmacie în 25 noiembrie 1892. A lucrat la Craiova;
51 MĂRGINEANU CORNELIU, născut la Braşov în 21 februarie 1876,
licenţiat în 1903. A fost farmacist la Bucureşti;
52 MEŢIANU IOAN, născut la Zărneşti în 1847; absolvent al Facultăţii
de Medicină din Bucureşti (1875). A lucrat ca medic la Bucureşti şi Odo-
beşti;
53 MEŢIANU NICOLAE (fiul medicului Ion Meţianu), născut în 1881, ab­
solvent la Bucureşti; a fost profesor ORL la Bucureşti din 1920. A dece­
dat la Bucureşti, în 1965;
54 MICLETICIU GH., născut în 1853; absolvent la Bucureşti în 1881. A
lucrat ca medic la Craiova;
55 MIHAI A., medic, absolvent la Bucureşti în 1879, a lucrat la Spitalul
Eforie, Cocoş judeţul Tuloea;
56 MIHALCÀ FILIP, medic, a participat la războiul de independenţă
(1877-1878);12

12 Brătescu G., Un student patriot do acum un secol I. « . Drăgescu, Spitalul“

1971, p . 1, 27-32

16
 0tígin‘ r dto ^ “ ilvania, este amintit in

fue“ tT a A? i g uGo i a mt ä i S UtT in T ' ilbSolvent la B “<âapesta. A

59 MUNTEANU ALEXANDRU TS inaiai
r^
s % z $ f * * * • * * * * B u d  m f  S c S

BueureţU;0 i: ’ ’ med“ ’ níSCU* In ,894' absolv™' Ja Viena; a lucrat la

Bueu“ « " medlC nâS0U' In I884’ abs° 1' - " ' 1» Viena. A lucrat la

Ä S S i - J S » a \ ViT in 1859
la E u c u ^ ,'™ dePÎ S a ? ! „ 2S interi° arâ- D“Pâ r“ b”‘ » “ «™ ‘ “ ™ d!c
63 OLIVANARIU GEORGE n 'ă cm t m
licenţiat în farmacie în 1892 Un timn ^ f 13’ la 10 aPriüe 1864,
din Slatina, apoi a f i * proprietaru^Marmal 3 t ^ f a^ f Cia »Armonia«
M OLTESCU NICOLAE n L u t k F ä S S in ihm ^ ab“ din Bucureşti;
m 1874. A funcţionat la Constanta si ]/ h i .!,'- 1851’ llcenţiat in farmacie
65 ONCESCU (ONCU) NICOLAF ™ Îr Ş ~’
vent la Bucureşti in 1881. A c e r a t i f s i a t i n f ? n Arad în 1848> abso1'
ţia de inspector general sanitar- ^ Ş1 Bucureşti. A avut func-

ţR— £ la S l f ' B u i u r e ş Î f - i S ?-4 T* ^ m Studii

1899, a funcţionat în propria farmacie Rnm f k 4 martie
67 PARHON I. CONSTANTIN 08M l î S S T ^ Giurgiu;
profesor -la Clinica n -eu ro ^ sih iatricălan n ?8“1^ î® Pe Tîrnave> a fost
distins prin numeroase lucrări m e d ia l, a tea din Ia^ 0912);
o situaţie ştiinţifică extraordinară cu ren ü rn f Z T i °^ 'e i_aU asiSWat
fesor, dr. Gh. Marinescu. îl recomandă ca X m ^ ^ F ° Stul său Pro"
demiei Române cu aceşti termeni la care m î t corespondent al Aca-
„Parhon, membru al mai multor Societăţi « + trj : buie adăugat nimic:
la lumină numeroase publicaţii * * * VSnte dln străinătate, a dat
logia, fiziologia şi p a t o S sisteSu r PatrU SUte) referitoare la histo-
mea ştiinţifică. Mai mul/chiar este unufdln8’ aPreciate în lu-
Şi admirabile, care se numeşte’ F n r L , 1/ ™ tiatoni acelei Ştiinţe noi
a efectuat cercetări şi observaţii c lr T s t a u T ' h * tcme! ul vestei ştiinţe
recunoscut de învăţaţii şi profesorii de U fJ f l í f 2? cndocrmologiei, fapt
sriinTr d °giOS’ locurile compatriotului nostru4^ Î X ® ’ Care citează,
ştiinţifica, patriotică, democratică si social-oS w V * f 1 actlvitatea

a lui “ ■

luptători pentVu Unire, C o ^ U S S M 1 Rra BOl°fo’’ *?edici ?i farmacişti braşoveni

Cnşan şi farm. Teodor P avefes^ P ^ ’ *2 " 01emferie 1968; farm. dr. Corne
Transilvaniei cu România Com TPWd R C' ? l care au contribuit la Unirea

Corn" U^M.“ óv: 6 ^ S T S S b O v id ^ f ^ ^ ' Ä Ä » ;

^ -v e n i la i„făptuirea £

2 Medicii şl Marea Unire

17
69 PĂCURARII] BIANU C-, medic, născut la Sîmpleu in 1860. Absolvent
la Bucureşti în 1886. A lucrat la Panciu, Cernavodă şi Constanţa;
70 PĂCURARII] PAVEL, născut la Şomfalău (jud. Bistriţa-Năsăud), la
15 februarie 1877, licenţiat în farmacie la Iaşi, în 8 februarie 1903. A
lucrat la farmacia „împăratul Sever“ din Turnu-Severin;
71 PERŢIA TITU, a participat la războiul pentru întregirea neamului
din 1916-1918;
72 PETRA AVRAM, născut în Ibăneşti (jud. Mureş), la 24 mai 1874, li­
cenţiat în farmacie la Bucureşti, 1897. A lucrat la Bucureşti, la farmacia
„Speranţa“ ;
(73 POP EMIL, medic, născut la Morlaca în 1879, absolvent la Iaşi. A
lucrat la Bucureşti;
74 POP NICOLAE, născut la Săcele; absolvent la Vienaţ A lucrat ca
medic la Brăila;
75 POPESCU VALERIU, născut în 1874, absolvent la Graz. A lucrat
ca medic la Pătîrlagele — Buzău;
76 POPÎRTEANU GEORGE, născut la Feldioara la 15 decembrie 1879.
Licenţiat în farmacie în 1906. A lucrat la Medgidia;
77 POPOVICI DUMITRU, medic, născut la Braşov, absolvent la Viena.
A lucrat la Bucureşti;
78 POPOVICI I. L, născut în 1856, absolvent la Budapesta în 1885. A
lucrat ca medic la Drăgăşani şi Filiaşi. A activat intens şi în cadrul
„Ligii Culturale“;
79 PQPU__T]TU, medic, născut la Năsăud în 1870, absolvent la Cluj. A
lucrat la Măcin, Medgidia şi Zimnicèîj
80 PUŞCARIU EMIL, născut în 1859, în Transilvania. A absolvit Facul­
tatea de Medicină la Budapesta în 1885. A activat în cadrul Societăţii
academice „Petru Maior“. A lucrat ca histolog, la început la Bucureşti,
apoi la Iaşi, unde în 1890 a fost numit profesor universitar şi director
al Institutului antirabic. A decedat în 1928;
81 RADULESCU CONSTANTIN, medic, născut în 1858 la Lugoj, absol­
vent la Budapesta. A lucrat la Bucureşti. A decedat în 1936;
81. a. RAMONŢAN SIMION (Ramontzay, după ortografia maghiarizantă)
era jromân din Someşenii Clujului, a ldcrat puţin la Braşov, apoi la
Roman între 1806—1819, In anul 1819 a fost chemat la Iaşi să ajute la
„precurmarea“ unei dubioase epidemii de ciumă. A rămas acolo pînă
la incendiul din 1827, care i-a distrus o bună parte din avere- Necăjit
s-a întors în Transilvania, apoi s-a mutat la Viena devenind mecenatele
studenţilor de origine română din capitala Imperiului Habsburgic.
(Epifanie Cozărescu, începuturile asistenţei medicale din Roman, în voi
Spitale vechi şi noi, Ed. Medicală, Bucureşti — 1976 p. 102)
82 RUSU NICOLAE, născut la Chinteni, lîngă Cluj, în 1856, licenţiat
în farmacie în 1890. A lucrat la Turtucaia;
83 SEVCOŞAN GEORGE, medic, absolvent la Viena în 1865. A lucrat la
Tîrgu Ocna şi Roman;
84 SGLIMBEA EMÍLIÁN, născut în comuna Cuciulata (fost jud. Tîrnava
Mare) în 15 decembrie 1880, licenţiat în farmacie în 1913. A lucrat ca
farmacist în Ianca, lîngă Brăila;
85 SIBINEANU AUREL, medic, a lucrat la Giurgiu;
86 SOIU GH., născut în 1874, absolvent la Bucureşti în 1901. A lucrat
ca medic la Balş (fost jud. Romanaţi, actualul jud. Olt)
87 SOLOMON NICOLAE, farmacist, născut în 1820 în com. Spring (jud-

18
AJbh), absolva liceul la Blaj. A lucrat o perioadă de tirrtp la Spitalul
? ™ c°YeneSC din Bucure?tl- aPoi s_a întors în Transilvania •
88 SPÄTARU IULIU, născut la Bîrzova (jud. Caraş-Severin) în anul 1872
în farmacie în 1899; luoreaâ mal tatii “S S ta
Ia Lugoj ; K ”Impâratul Romaniloi-, la Lugoj. A decedat în 1927.
j 9 S2 R? IA„G- S-, născut în 1845, Absolvent al Facultăţii de Medicină
9(T SUCUJ D 1869' i ■“ Crf h Î 1 vechea Românie în mai multe localităţi;
91 I ul cA j î EXL m846' ^ ‘“ ' T Ca mediC la R!™ icu V i l e i
d l n l s Î S l B ( v e f c a p . T a ) 'P ” Pen‘rU neamului
92 ŞUTU ZAHARIA, farmacist năsăudean-
tiat^în^f ^ CORNEL/UT născut în Brifov,’ la 24 septembrie 1874; licen-
la P lSeŞti;maCle “ ^ ^ 18" ); & 1UCrat în propda dr^ uerie
? 4. te^ d ’oRI IULIU ALEXANDRU, născut în 1834; a absolvit Făcui-

\S£Z
Sd“ 1 Fa”
caarui S S S de
r acuităţii de Medicina
M !eHrlin’. !ndin
u J85n
8 A venil ajungînd
Bucureşti, !n *a« unda a a c tde
profesor i v anai t

SS?pend Ä Ä . f /T A >898' W *
r a ta T S ta S ta A S d a . C“ 8eM-
95 THEODOKf ALEXANDRU, ab so lv en ta víena în 1826. A lucrat ca
S c îta ta n f mlre ami 1829- 1863 5i la Iasi' Iiind -n apreciat m ed ï
97 rT Z ± EMI L, orţglnar din Făgăraş, a luptat pe frontul din Moldova
98 fa Ï T Ï ™
dm Zărne5ti- A trecut in tară in 1894; ’
A lu c ^ c Î m e d S a -l/ r g u 'Î iu 1“ 18“8’ abSo1™ " ' la
« ţ l i) £taPf2B"un1eNT a ™ " ; — ' e t 1” transilvania (fără precizarea locali-
lu c it ía Bucureşti enţ‘at m farmaCÎe “* Bucuret ti in 1888- A
100 CHANIA JOHAN (KHAN1A JOHANN) secolul al XTV iM - *
i S > ^ r e0 rî ^ (c ? eria TOCani r " ,armacist iin
G Ä fh mu ■ TreCUt Şi Vilt0r în R i c i n ă sub red.
M iinphi î ’ fEd; ,Medlcală> Bucureşti, 1981 p. 366-368) cu studii la
unde a lucrat ? 5 ^ mţ clsţ„ la„ TîrguNeamţ, apoi la Mînăstirea Neamţ
prœcuDâri n f : a ga actlvltatea curentă de farmacist a avut
P ţ ° ^ par* Ştnnţ fice in domeniul botanicii şi farmaciei. In acest context
Ä !877P' S a Nneamt ° ,Brildiná b»taaiaă » p o m ic o l Muta eS
Pe n Z S s o S i as i t eScŐbp ü i ; Í i 1UCrat “ ,arltaCia i a t— tâ
m l c ü t i ^ r h - ION felcer .(cţ irurg’ barbier) (din Valeria Căliman Far-
R om ăneŞIn vU T t ’v Í lepatură ai lui Kossuth în Principatele
n mane. În voi. Trecut şi viitor m medicină, sub redacţia Gh B rä teln
Tu 9 327- 38') "äscut  m u n a H Î S S
apoi s-a mutat t- ™ lgle grec0"catollcä- A urmat şcoala la Blaj!
meşter lo S ï* r>»nă T.irgU' Mur,eş unde a intrat ca ; ucenic barbier la un
C , 1 T !0cal- P uPa trei ani de ucenicie s-a angajat calfă la chirurgul
vean t m .T r 1848; Î T ” găsim angaiat la ° c h i r u r g u l u i bralo'
m an iW f • TraUg0Ít Servatlus (care a declarat despre Vultur că şi-a
m u n tíf 3r SimpaÜe-faía de revolutionarii din 1848). în 1851 a trecut
munţii la Bucureşti şi s-a angajat ca felcer la Spitalul Filantropia.

19
 La Bucureşti a trăit sub numeie de Iános T*örök. Şi-a schimbat nu­
mele deoarece era în grupul ce sprijinea acţiunea revoluţionară condusă
de L- Kossuth, care se refugiase în Ţara Românească, Vultur fiind între
cei ce adăposteau ori menţineau firul legăturilor conspirative dintre
revoluţionari, cu deosebire cei din sectorul sanitar-farmaceutic. Cînd
conspiraţia a fost descoperită, felcerul, Ion Vultur a fost arestat şi judecat.
Dintre m edicii de origine maghiară, amintim p e:
102 MOLNÁR ÁDÁM (1710-1780), medic. A lucrat douăzeci de ani la
Bucureşti unde a şi decedat;
103 FIALLA LUDOVIC (1832-1911), a cărui activitate este bine cunos­
cută şi apreciată (vezi în continuare Cap. I. C.);
Dintre medicii şi farm aciştii de origine germană reţinem p e:
f104 ANDREAS WOLF (1741-1812) medic originar din Sibiu care a vizi-
|tat Principatele Române în secolul al"XVIII-lèa. Avînd talent scriitoricesc
\a~elaborat lucrarea Beiträge ~zv, _einer^jjatimich-histnrischen
pw7^de£l£îlr^to2i/iums Moldau“, Sibiu 1805, în care prezintă o şefie
pe datecritice, ce corespund grosso-modo stărilor de fapt din Principatele
Române din acea epocă. Tot el a scris şi despre farmaciile de la Iaşi.
din jurul anului 1780.
Din Braşov şi împrejurimi au venit următorii medici (din Huttmann
A. şi G. Barbu. Medicina în oraşul Stalin ieri şi astăzi. Ed. Soc. Şt. Me­
dicale din R. P. Română, Filiala Regională Stalin 1959 p. 12-13-14);
105 PAULUS CHRISTIAN WEISKIRCHER (1745-1795), a lucrat ca medic
la Ploieşti;
106 JOHANN ALTSTÄDER (1830-1880), a lucrat la Călăraşi şi Ploieşti.
In timpul Războiului pentru independenţă din 1877-1878 a condus spita-
♦ lele Societăţii de Cruce Roşie din Bucureşti.
107 JOSEF WILHELM FABRICIUS (1830-1888), a fost medic primar
oftalmolog la Craiova, iar apoi profesor la Şcoala de medicină din
Bucureşti.
108 JOHANN GEORG BIRCK,sec. al XVIII-lea, farmacist la Bucureşti;
109 FRIEDRICH GAUDI, sec. al XlX-lea, a fost preşedintele gremiului
farmaciştilor din Bucureşti;
110 ADOLF TRAUSCH (1836-1908), a fost profesor la Şcoala naţională
de medicină şi farmacie din Bucureşti, director al farmaciilor spitalelor
Eforiei şi membru >în comisiunea pentru editarea primei Farmacopei
Române.
111 TRAUGOTT (TEOFIL) WITTING, farmacist, a participat la înfiin­
ţarea Societăţii Farmaciştilor din Bucureşti, al cărei preşedinte a fost
timp de opt ani.
S-au mai calificat ca farm acişti la Bucureşti: MIHAI SOMNEA,
- VIRGIL ALBESCU, NICULAE MICUL şi EMIL SOTROPA, care s-au
întors şi au lucrat în Transilvania.
Se apreciază că numărul farmaciştilor români transilvăneni emi­
graţi în 'România, împreună cu cei ce au primit licenţa de farmacist
acolo au fost în jur de 30, din care cei mai mulţi erau în judeţelp Năsăud
şijăraşov-Batele obţinute de noi se apropie de aceste cifre.
S-au menţionat aceşti m edici şi farm acişti români emigraţi în Rom â­
nia fără a uita şi contribuţia altor refugiaţi de peste Car păţi: avocaţi,
profesori, etc. — a căror lipsă a fost resimţită de populaţia românească
din locurile natale — pentru că în oraşele în care au activat — şi nu
era oraş ori tîrg mai ridicat unde să nu fi funcţionat unul dintre aceştia

20
 — et au reprezentat adevăratul port-drapel al unităţii naţionale. în ver-
soana şi prezenţa lor, la catedrele de învăţămînt pe care le onorau ori
m locul unde activau, tineretul avea în faţa ochilor, în fiecare zi m area
şi seculara poruncă de a lupta fără preget pentru unitatea politică a
tuturor romanilor.
Dacă din Transilvania au emigrat în Ţară un mare număr de medici
şi armac^ti, eu siguranţa mult mai mulţi decît am menţionat noi aici, din
ţara a trecut in Transilvania unul singur, Nicolae Gănescu (1799-1875)
care a trait şi a lucrat la Braşov11-
în T^on^fi umrea P^iTcă din 1918, dintre emigranţi, mii şi mii se întorc
ic â r ; l a vk vatra Parmtească- în orînduire ei au fost o uri­
aşa torţa morala şi intelectuală pentru statul român. Prin experienţa
2 , Ş1, av,Utul lor ei s-au angajat 'la consolidarea noului
stat 1 oman în toate ramunle vieţii publice; industrie, comerţ, administra-
ţie, armata, mvaţammt (de la şcoala primară la universitate şi în dómé­
ul sanitar). «Numai cine a trăit în acea epocă, numai cine a cunoscut
oamenii şi greutăţile imense ce s-au ivit din toate părţile, pînă şi din ex-
tenor, poate sa înţeleagă şi să preţuiască, drept şi obiectiv, opera extra­
ordinara ce au realizat în scurt timp în domeniul civilizaţiei materiale
şa ai culturii spirituale românii cuprinşi, în fine, după multe veacuri, în
hotarele lor etnice, prin colaborarea şi înfrăţirea celor emigraţi cu fraţii
or ramaşi la moşia părinţilor şi strămoşilor. A fost atunci un extaz de
bucune nemărginită and cei pribegiţi sau fiii ori nepoţii lor s-au întors
sa-şi vada părinţii, fraţii, nepoţii şi rudeniile din satul copilăriei! împre­
una .s-au pus la muncă spornică»-.1415 ^

I C. Participarea medicilor români, în particular a celor din

Transilvania, la războiul pentru cucerirea independenţei de stat
a României din 1877—1878, şi la cel pentru întregirea
neamului din 1916-1918

După cum se ştie, în toate timpurile şi în toate locurile, medicii, prin

^-ioat-SAglnt recep.ţivLTaAoţ^ce .este.manifestare naţio- -
m ia fie ea socială, politică sau culturală. , Cunoscători -aL năzuinţelor, su-,
îermţelor şi aspiraţiilor poporului din careL.au provenit ori în mijlocul
caruiauşmcjeşfă§uramaciivi ta tfia, ei au participat adesea, alături de popon
m mijlocul sau — şi nu rareori — situîndu-se în fruntea acestuia în lupta
sa dreapta pentru propriile revendicări. Exemple oare să ilustreze cele
a irmate sínt multiple şi se întind de-a lungul întregii noastre istorii. Aşa
de exemplu, cu prilejul unirii din 1859, simt cunoscute cuvintele medicu­
lui savant din Bucureşti, ministru la externe al domnitorului Ioan Ale­
xandru Cuza, Apostol Ajrsaohe (1789—1874), prezent la adunarea electivă
dm ianuarie 1859 la Bucureşti, care în susţinerea unirii, a spus16’ Nu
sintern singurul popor din Europa care în două ţări are un singur dom­
nitor De exemplu suedezii şi norvegienii sínt două naţiuni distincte, cu
legi deosebite şi un singur rege, în tâmp ce la noi e o singură legislaţie
şi o singură naţiune“. Sub steagul sanitar desfăşurat de dr. Carol Davila
14 Ştefan Metes, op. cit. p. 441
15 Ibidem, p. 470
16 Ovidiu Mureşan, Ecoul Unirii Principatelor in Transilvania, în „Steaua”, 1/1982,

21
(1828—1884) au luptat nu numai medici români, munteni şi moldoveni,
dar şi mediei transilvăneni, precum şi cadre medico-sanitare de origine
evrei, germani şi maghiari.

Medici şi farmacişti — în particular transilvăneni —

participanţi la războiul pentru cucerirea independenţei de stat
a României (1877—1878)

Războiul pentru independenţa de stat a României, purtat cu Turcia

pe cîmpiile Bulgariei, a fost încă un prilej de afirmare a unităţii români­
lor de pretutindeni. Alături de românii din România, cei din Imperiul
austro-ungar s-au solidarizat de la început cu cauza românească, intuind
că un stat românesc puternic şi independent va uşura propria lor elibe­
rare şi unificarea politică a întregului neam românesc.
Războiul din 1877— 1878 n-a găsit România nepregătită nici din punct
de vedere sanitar, fiindcă de mai mulţi ani activau, pe lingă medicii autoh­
toni deja destul de numeroşi, formaţi în propria Facultate de Medicină
din Bucureşti, ori în cele străine, doctorul Carol Dâvila, venit din Franţa,
şi dr. Ştefan Capşa, venit din Transilvania. După cum se cunoaşte, în a-
cest război serviciul sanitar român, era condus de generalul medic Carol
Davila ajutat de medicii Negoieiscu şi Andronescu ce acţiona în colaborare
foarte bună cu cel rus, condus de dr. Köcher, în care activa şi celebrul
chirurg rus Nikolai Ivamovici Pirogov17.
Următorii medici de seamă din România au luptat în 1877—1878 sub
„steagul sanitar“ al generalului medic Carol Davila : Gheorghe Assaky (pe
atunci student la Paris, apoi profesor la Clinica chirurgicală şi ginecolo­
gică din Bucureşti), Constantin I. Istrati, viitorul celebru chimist şi medic
decorat cu ordinul „Steaua României“ şi Zaharia Peirescu, profesor la
Facultatea de Medicină din Bucureşti, şef al Secţiei sanitare de pe lingă
Cartierul General;18 Alexandru C. Hepites (1835— 1883) a participat la
luptéle din Bulgaria acordînd asistenţă chirurgicală de înaltă specialitate;
Androcle Fotino (1834— 1907), a activat în calitate de colonel-medic, di­
rector al Spitalului militar din Mecika1920; Nicolae Teodorescu, în timpul
războiului era student în medicină, doctoratul şi il-a luat în 1881 la Bu­
cureşti; Bărbierul Bogdan de (la Iaşi, a activat pe front ca sanitar; Cociu
Alexandru (1845—1901), născut în Bucureşti, a urmat Facultatea de Me­
dicină la Paris între 1870—1875. în timpul războiului franeo-prusian a
luptat de partea francezilor, fapt pentru care i s-au adus mulţumiri publice
şi a fost decorat. Reîntors după 1875 în ţară, a participat la războiul pentru
independenţă cu grad de căpitan-medic, ca şef al ambulanţei „Zion“ care
a acordat la sud de Dunăre, asistenţă medioo-saniitară ostaşilor răniţi şi
bolnavi din Divizia a III-a:2n Nichita Andriţoiu (Andriţeanu) (1840— 1911)

17 Gh. Brătescu, Medicul, în .Magazin Istoric“, nr. 5 , 1977, p. 14— 16

18 Vâsile Nioulâe. îin „Magazin istoric“ nr. 5 , 1977, p. 39—41
19 Minerva Georgescu, Gheorghe Brătescu. Relatările din Războiul pentru Indepen-
dentă a României ale doctorului Gustat Dunér, în voi. Momente din trecutul me­
dicinii, sub redacţia Gh. Brătescu, Editura Medicală, Bucureşti, 1983, p. 415__443
20 Mircea Dumitru şi Emili Dumitrescu, Alexandru Cociu, un medic solidar cu co­
munarzii, participant la războiul pentru independenta României, din voi. Retro­
spective medicale (Studii, note şl documente)! sub redacţia dr. Gh Brătescu Ed
Medicală, Bucureşti, 1985, p. 311

22
s-a distins în mod deosebit în asistenţa acordată răniţilor21 Gustav Ot-
remba (18S3— lSgi). a participat cu grad de colonel22 şi Leonte Atanasie-
mci (1851—1914). roman macedonean, a activat în mai multe spitale în
apropierea frontului23245. ^
Amintim aici şi Grupul celor 14“. studenţi medioinişti bucureşteni
ce au luptat efectiv pe fronturile din Bulgaria, din care făceau parte cu­
noscuţii militanţi socialişti : C. Stăuceanu, Al. Spiroiu, Gh. Sabin alături
de I. Niculescu, P. Lăzărescu, I. Corvin şi I. Iliescu, care s-au distins în
mod deosebit in luptele de la Griviţa. I. Corvin şi P. Lăzărescu au căzut
la datorie, îngrijind răniţi2'*.
.../T°t ca medici militari pe front au mai funcţionat si alţi cunoscuţi
militanţi socialişti: N. Rusell, C. I. Istrati şi V. G. Manicea, 'iar în ţară,
Nicoae Codreanu şi-a făcut cu prisosinţă datoria ca medic de spital la
Piteşti. Pentru contribuţiile lor deosebite la izbînda armatei române mili­
tanţii socialişti N. Codreanu, N. Rusell şi C. I. Istrati au fost distinşi cu
ordinul „Steaua României", iar Gh. Sabin. C. Stăuceanu şi Al. Spiroiu cu

Serviciul sanitar român, foarte bine apreciat de comandantul rus dr.

Kocher, a avut în componenţa sa, încă de Ia început un mare număr de
din sfara graniţelor de atunci ale României. In continuare vom
aborda problema participării medicilor şi farmaciştilor dLn Imperiul Aus-
tro-Ungar. Este însă absolut necesar să prezentăm,, fie şi foarte succint
organizarea serviciului sanitar român din acea perioadă, la care au parti-
cipat şi medici transilvăneni. In anul 1876, dr. Carol Davila a prezentat
Ministerului de război, Proiectul unui statut al „Societăţii române de a-
jutor pentru militarii răniţi“, societate „destinată a deveni în timp de răz­
boi auxiliarul Serviciului sanitar militar“, proiect care a fost adoptat cu
minime modificări. Astfel a luat naştere „Societatea de Crucea Rosie din
Komamia“.
în ziua de 15 iulie 1876 s-a ales un comitet central, a cărei preşe-
dmţie a fost încredinţată lui Dimitrie Gr. Ghika, om politic şi efor al
Spitalelor civile, postul de vicepreşedinte revenind lui Carol Davila26.
. Românii de pretutindeni, inclusiv cei din Imperiul Auströ-Ungar, au
sprijinit dezvoltarea bazei tehnice a Crucii Roşii, făcînd donaţii în bani
şi materiale, pe care le-au pus la dispoziţia ambulanţelor şi spitalelor.
După declanşarea războiului romârao-ruso-turc în vara anului 1877
serviciul sanitar civil şi militar s-a împărţit în două unităţi de comandă:
una m dreapta Dunării, sub conducerea generalului medic Carol Davila,
şi cealaltă în stingă Dunării, sub conducerea medicului transilvănean dr.
Ştefan Capşa, 1821—1885 — fost profesor la Şcoala Naţională de medicină
şi farmacie Bucureşti, directorul general al administraţiei sanitare civile;

21 F Z t Ci i?a0n’ No! documente în legătură cu activitatea doctorului Nichita Andri'

la Seryif ,Ul umedj cal d càilor ferate, în voi. Trecut si Viitor în medicină
p 353Í-356n0te SUb redaCtia 1Ui G h- Brătescu' Editura Medicală, Bucureşti, 1981,
22 ^ . 1D,°Ct0,^ r1 Macedoneanul, în voi. Pagini din trecutul medicinii
romaneşti, Editura Medicala, Bucureşti, 1981, p 191
23 Vezi supra 17
24 Vezi supra 18
25 Vezi supra Î 8
26 !dihfra M b ’ D^ &CU G , Duţescu B.. Şt. M. Milcu. Istoria medicinii româneşti,
Editura Medicală, Bucureşti, 1972, p. 205

23
 ambdle sectoare depindeau direct de primul minist™ I. C. Brătianu. In
16/28 iunie 1877 s-a instalat în comuna Poiana, judeţul Dolj prima am­
bulanţă a „Crucii Roşii“ române. Tot acolo a fost o vreme şi sediul Carti-
' erului General al Armatei române.
In cursul războiului Serviciul sanitar al armatei române şi-a făcut da­
toria cu prisosinţă. In acest război au decedat 17 medici, farmacişti şi
subchirurgi, iar 51 de membri ai corpului medico-farmaceutic au murit
de boli infecţioase, în special de tifos exantematic27.
Din datele de care dispunem, reiese că la acest război au participat
şi 12 pînă ia 15 medici şi farmacişti veniţi de peste munţi28.
Redam cîteva date despre cei pe care-i cunoaştem :
Arsenie Ion, vezi Cap. I. B. ;
Bianu Vasile, înainte şi după război a lucrat la Bucureşti;
Blanc Aleman, vezi Cap. I. B. ;
Bucinschi Dionisie, medic veterinar din Bucovina şi-a făcut datoria acolo
unde a fost mai greu29;
Ciuceanu Ion Iacob (1849— 1924), medic în Răşinari judeţul Sibiu, cînd
s-a declarat războiul, a trecut în România şi s-a pus la dispoziţia docto­
rului Carol Davila30;
Ciuceanu Ion Nicolae (1853— 1897) din Răşinari, judeţul Sibiu, a renunţat
la ultimele examene de la Facultatea de Medicină din Graz şi s-a anga­
jat la ambulanţele române de pe front. împreună cu aceştia a mai parti­
cipat la războiul de independenţă, încadraţi în Devizia a IV-a, Nicolae
Ciuceanu (1856 1938), fratele medicului Ciuceanu Ion Iacob, împreună
cu vărul lor Emílián Ciuceanu — Bulete (1856— 1938). După terminarea
războiuiui toţi patru au primit diverse decoraţii şi medalii pentru faptele
lor de arme în lupta pentru Independenţa României.
Coman Gheorghe din Bungard;
Diamandi Gheorghe, din Braşov, medic absolvent la Viena, în 1876. A ve­
nit în ţară şi în 1877 s-a înscris voluntar, a luat parte la compania ce
lupta în faţa Plevnei31;
Drăgescu Ioachim, vezi Cap. I. B. ;
Grancea Nicolae, originar din Făgăraş, a fost student la Facultatea de Me­
dicină din Bucureşti; a făcut campania din Bulgaria în 1877— 1878 ca
subchirurg de trupă. La atacul Griviţei a însoţit vestitul batalion 2 Vînă-
tori — în care lupta şi--fajrmacisitul transilvănean Adam Henţiescu — pînă
la tranşeele redutei. Pe cînd dădea ajutor unor răniţi l-a lovit un glonte
în mină şi abdomen Pentru vitejia sa a fost decorat pe cîmpül de luptă
cu ,,Virtutea Militară şi „Steaua României“. într-un articol asupra luptei
de la Griviţa, în care se vorbeşte pe larg despre vrednicia şi spiritul de
jertfă al medicilor militari români, corespondentul ziarului „Die Presse“,
Lichtenstadt, menţionează în special eroismul lui Grancea, care şi după
rănirea sa a rămas mai departe pe linie, pînă cînd a putut să mai fie de

27 Bologa V .L ., Ghiţan T., Fapte de vrednicie ale medicilor şi sanitarilor români în

războiul din 1817—1878, în voi. Contribuţii la istoria medicinii în R. S. România,
p. 259—274 şi T, Ghiţan, Ramuri nr. special, 1977, mai p. 28
28 Vaier L. Bologa, Aportul românilor ardeleni pentru răniţii războiului indepen­
denţei, „Transilvania", Sibiu, L X X III, 1941, nr. 5—6, p. 390
29 Vezi supra 8
30 Negru Ion, op. cit., p. 284 şi în „Viaţa Medicală", nr. 7 , 1979. p. 333 ; Nicolae
Mircea Ciuceanu, Cei patru din Răşinari, în „Magazin istoric", 9 1987 p 62
31 Vezi supra 28

24
folos32. Nioolae Grancea a decedat la 4 ianuarie 1891, în Bucureşti în
vinstă de 40 ani, ca medic militar activ (medic de batalion Cl. II)3334;
Henţiescu Adam, născut în 1856 în Rîşca (Baia de Criş, judeţul Hunedoa­
ra) emigrează în 1877 în România, se înscrie voluntar în armata română
şi participă, la vîrsta de 21 de ani, cu grad de caporal, în Batalionul 2
Vînători, la războiul de independenţă din Bulgaria, între anii 1877 şi 1878,
unde a fost grav rănit la atacul de la Griviţa. După aceea a fost trecut
la Serviciul sanitar, cu gradul de subloootenent-farmacist. După război,
se înscrie şi urmează Facultatea de Farmacie din Bucureşti, după absolvi­
rea căreia lucrează în cunoscuta farmacie „Naţionala“, preluată de la
farmacistul — tot transilvănean — Aurel Ciurea.
Adam Henţiescu a fost unul din1 entuziaştii care a cerut cu insistenţă
intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale, iar cînd răz­
boiul a fost declarat, într-una din cuvîntările sale, ţinute cu prilejul unei
impunătoare adunări din sala „Dacia“ a spus: «Peste o lună se împlinesc
38 de ani de cînd am venit în ţară. Eram asistent în farmacie, cînd citind
în „Românul“ lui C. A. Rosetti că România intra în război contra turcilor,
am plecat la 28 aprilie 1877 şi m-am înscris în al doilea batalion de vînă-
tori ca soldat. în 30 august am fost rănit la Griviţa şi aceasta n-are nici
o importanţă; ce doream să vă spun este faptul următor: sínt plin de
fericire că deşi am ajuns la 59 ani şi, prin urmare, sínt şters din registrele
armatei, noua lege votată îmi dă dreptul pînă la 65 de ani; şi iată bucu­
ria mea, că pot fi de folos în marea luptă pentru unirea neamului, că
după 38 ani voi putea vedea valea Crişului Alb şi căminul părintesc».
S«a înscris în armata română, deşi avea aproape 60 de ani. şi luptă în
Moldova, pentru întregirea neamului, pînă la finele războiului.
A înfiinţat primul laborator pentru preparate farmaceutice din ţara
noastră. De numele lui se leagă şi înfiinţarea Centralei Farmaceutice (Ofi­
ciul de aprovizionare cu medicamente), pe care a condus-o timp de cinci
ani. A fost preşedintele Societăţii farmaciştilor şi preşedintele Comisiuniii
farmaceutice din Direcţia generală sanitară timp de şase ani35. în întreaga
perioadă de după cucerirea independenţei şi, mai ales, în perioada 1880
—1916, împreună cu fraţii Mircea. Lupan, Nicolae şi loan Ţeţu (unchiul
profesorului de mai tîrziu, d<r. I. Ţeţu de la Bucureşti) au fost sufletul
mişcării naţionale transilvănene în Capitală. A murit sărac, în 9 aprilie
1925, fiindcă — aşa cum se exprima profesorul V. Gomoiu — „nu venise
în ţară pentru căpătuială. Era, (continuă profesorul Victor Gomoiu), de o
onestitate fără seamăn şi o conduită ireproşabilă în toată privinţele“. A
fost îînmormîntaf la Bucureşti;
Fialla Ludovic (1832—1911), născut la Baja, în Ungaria, a participat în
1877 la organizarea Serviciului sanitar al armatei române. Amintirile sale
despre evenimentele la care a fost martor ori participant activ le-a tipă­

32 Cf. „Sieb. Deutsches Tageblatt“, 22 sept. 1877 şi „Fam ilia“, 18 30 sept. 1877,
33 Ştefan Meteş, op cit., p. 251
*din cei 10.000 ostaşi şi ofiţeri morţi, răniţi şi dispăruţi, plus 284 de ofiţeri şi
18.810 soldaţi bolnavi (Vasiie Petrişor, Vasile Necuiae Românii în lupta pentru
cucerirea independenţe« depline de stat 1877—1878; Repere cronologice, Ed. Po­
litică, Bucureşti, 1987).
34 Ibidem, p. 292
35 Valeriu B.ologa, op, c it, p. 390—407

25
 rit în volumul: Reminiscenţe din răzbelul româno-ruso-turc3* •
Mihalca Filip a acordat, cu devotament, ajutor ostaşilor răniţi3637*39;
Nica Gh. Constantin (vezi Cap. I. B);
Gustav Otremba (1833— 1891) (din C. I. Bercuş. Gustav Otremba si înce-
Ed Medt o a i 1981
.Eia. Medicala r Í g sp.í ^9.)T menta
^’ sa ^fie amintit
ini din tre^ u l larg.
mai pe medicinii româneşti.
r. S-a născut la 17 martie 1833 la Cracovia. A urmat studiile inclusiv
acuitatea de medicină în oraşul natal, absolvind în 1856 Doi ani după
absolvire vine în Moldova unde lucrează la Hînlău, apoi ca medic militar

colonel dT'divizie ^ rázb° ÍUl d<? indePendenÎă 1877—1878 ca medic şef-

E d u ald ^ u d eT ta^ fíS1 A °°mpUS- m6lodia °Perei Olteanca, iar

He n d 1^ - 1841~ 1J924) ° armonizeaza Şi o orchestrează. Este vorba
ma n ?^ t œmiCa SCnSa de general Gh- Bongescu, D abija considerată pri­
ma noastra opera scrisa in stil modern, prezentată în 1880 la teatrul din

„ Oustav Otremba a scris o serie de lucrări medicale. In 1883 a

m nnţat un cerc ştiinţific numit Societatea m edico-militară din Iaşi
Medicul G. Otremba l-a îngrijit şi pe Mihai Eminescu. Preocupările
comune in domeniul artelor se pare că i-a apropiat astfel că relaţitie lor
au depăşit pe cele comune medic-bofnav.
A decedat la vîrsta de 58 ani, în 11 februarie 1891.
1 eodon Iuliu Alexandru (vezi Cap. I. B),
Subliniem gestul de profundă om enie al mai multor medici sasi din
Braşov care s-au angajat de bunăvoie în, spitalele din ţară unde au des-
stădter J o t o f W i í prodlg*oasă- A®tfdl ^ t i t i m pe medicii Johann Alt-
\ Fa,b nT S’ decorat cu s te a u a României“, Eduard
+ ?? / ’. Karl Beldi Friederich Aloisius Schmidt, care au răspuns invi-
im ? imitn? Ghí a: Pre?edintele Crucii Roşii din România, gest sa­
lutat atit de romana cit şi de saşii dm Braşov care scriau : Deşi ilipsa aces-
tor medici va fi foarte simţită în Braşov, totuşi românii şi s a ş iile acolo
i-au fehcitat pentru primirea acestei sarcini“3«. Dintre evrei amintim me-
dicn Sigismund Steiner, Salamon Halfon,. Moritz Wertheimer, dr. Michael
dr. Almogen din Huşi şi farmacistul Friedman.383
între medicii străini care au venit în ţară cu prilejul războiului pen­
tru cucerirea independenţei de stat din 1877-1878, fie spre a se informa
la faţa locului şi eventual a sprijini serviciul sanitar român de campanie
fie pentru a contribui la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor în ambulanţele
c f T f f P" următorii33: Gustaf Johan n Anton Dunér
( 840 1924), de la Spitalul militar din Stockholm, care a lucrat la Tumu

36 Iosif Kovács, Maghiarul, in „Magazin istoric“ nr 5 1977 n 61_6?

37 Vezi supra 8 ’1

" r s s î * ™ f S p ra” " iu r t in ră7'boiui ae

38a Marius Mircu, Evreul, în „Magazin istoric“ X I nr 5 1977 n 52__53
39 Georgescu Minerva. Gheorghe Brătescu, Relatările din Războiul pentru Indepen'
denţă ale doctorului Gustat Duner, în voi. Momente din trecutul Medicinii, Ed
Medica a, Bucureşti, 1983, p. 4 1 5 -4 4 3 ; Trevor J. Hope. Doctorul Carol Davila %
f s 77 41S7 S nţa l0nf o bntan,că. rie asistentă în România pe timpul războiului din
343 34 5 -3 4 9 V° Retrospect,ve mediCale’ Ed. Medicală. Bucureşti 1985, p. 339—

26
Măgurele; Eugen Hahn (1841—1902), medic chirurg din Berlin; George
William McNalty (1837— 1912), chirurg-maior din Anglia, A. Krikm an
Loyd, medic din Anglia, Duncan Campei Fraser (1831—1912), medic din
Anglia; St. George Reid, chirurg de la St. George’s Hospital din Londra;
Conolly, medic din Anglia şi Olympe Noël de Bertier, din Franţa, a parti­
cipat ca voluntară şi a scris interesante însemnări privitoare .la activita­
tea sa medico-sanitară.
Menţionăm că medicii străini au avut, în convorbirile imediate cit şi
în memoriile lăsate, cuvinte de caldă apreciere faţă de poporul român,
armata sa şi asupra felului cum a fost organizat serviciul sanitar militar.
Toţi au relevat umanismul cadrelor noastre medico-sanitare faţă de ră­
niţii pe care-i îngrijeau, inclusiv pe prizonierii turci.
Prezenţa acestor medici străini în armata română dovedeşte că opi­
nia publică progresistă europeană ena la curent cu aspiraţiile româneşti
şi sprijinea lupta pentru independenţa de stat a României.
Participarea activă a transilvănenilor (între care cel mai de seamă
se pare că a fost ofiţejrul activ Moise Groza, demisionat din armata austro-
ungară) inclusiv a medicilor, direct pe fronturile de luptă din Bulgaria,
n-a fost însă numai acolo, sub gloanţe, ci şi printr-o acţiune solidară a-
casă, pornită şi dusă la bun sfîrşit pe toate meleagurile Transilvaniei,
Bucovinei şi Banatului, pentru ajutorarea ostaşilor români în luptă. In
ciuda tuturor greutăţilor şi opreliştilor, contribuţia transilvănenilor a fost
mare, continuă, plină de jertfă şi demnă, consemnată în presă şi docu­
mentele vremii, şi concretizată prin ajutoare în bani, medicamente ori
materiale sanitare, unele confecţionate de mîinile harnice ale tramsilvă-
nencelor (feşi, pansamente, vată etc.).40
Studenţii din Viena, majoritatea membri ai Societăţii academice stu­
denţeşti „România Jună“, şi cei din Budapesta, membri ai Societăţii
„Petru Maior“, ocolind reacţiile politice oficiale, «au ştiut să .susţină for­
marea conştiinţei tinerimii studioase pentru a sprijini lupta românilor
în aspiraţia lor la independenţă».41
In şedinţa din 24 iulie (5 august 1877) studenţii români din Viena au
constituit un comitet de ajutorare al luptătorilor pentru independenţa
României al cărui preşedinte a fost ales medicinistul Octavian Blasiu.
Din comitet mai făceau parte medicinistul doctorand Sterie Ciurcu. Suma
colectată a fo.st expediată Crucii Roşii române.42
Acestea, în timp ce ziarele maghiare din Budapesta făceau apel la medicii
lor ca 'să se înscrie voluntari, să ajute Serviciul sanitar al Turciei43 în
luptele împotriva românilor şi ruşilor în Bulgaria. De aceea «Războiul
Independenţei, prin voinţa şi fapta românilor ardeleni, prin contribuţia
lor, poate deci să fie considerat ca înitîiul război de întregire a tuturor
românilor44». (Pentru completare vezi şi Liviu Maior45).

40 Pentru completare vezi Valeriu Bologa, op. cit. p. 392—405

41 Ion Iliescu, „Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Vien.a“, X V II, 1978, p.
178—179
42 Alfred Reiner, Medici români Ia Viena (pînă in anul 1918), în voi. Momente din
trecutul medicinii, sub red. G. Brătescu, Ed. Medicală, Bucureşti 1983, p. 511
43 Valeriu L. Bologa, Op. cit. p. 395
45 Liviu Maior, Transilvania şi războiul pentru independenţă (1877—1878), Editura
Dacia, Oluj-Napoca, 1977, p. 203.

27
 Participarea medicilor şi farmaciştilor, în particular a
transilvănenilor, la războiul pentru întregirea neamului, din
1916—1918

Participarea medicilor români de pretutindeni la pregătirea opiniei

publice interne şi internaţionale pentru cauza făuririi statului naţional
roman unitar este cunoscută. Alăturîndu-se fruntaşilor politici români
F r a S rAnglia
iianţa, Î nl aaU- p S1Stat-împotriva
şi Rusia, PènîrU Íntrarea R° mâniei în război alături ie
Austro-Ungariei
unirii s w 5i un‘vem tarii români au iniţiat ample acţiuni in favoarea
umru. Simt actuale şi astazi cuvintele pline de căldură, patriotism
şi încredere in viitorul poporului român pe care le rosteau la întrunirile
u reprezentanţii intelectualităţii române, mai ales în sala ,Dacia“ din
ucureşti m cadrul societăţii „Federaţia Unionistă“. Iată ce’ spunea la
una din aceste mari întruniri, profesorul-medic Ion Cantacuzino în anul
Die5’otertUV1“tarea Sâi : "Y 1Sul Se va înfăPtui- momentul suprem se apro-
pie, oţeliţi va curajul, pastraţi-vă energia neclintită; aveţi încredere în
logica suprema a evenimenteilor istorice; aveţi încredere în acest izvor
nesecat de viaţă la care, de 16 secole, se adapă neamul românesc l u ă ­
rile merg astazi spre soluţia lor firească; ultimul act al grandioasei drame
S c t d t T f n t? ra lSfîr?H ‘ ™ * * * Cà în t-ra ™ W “Æ
ar fY «Y1 ? * 1 Horea’ nu există Putere guvernamentală oricare
ai R ea, care ar putea întîrzia, la infinit, fără riscul de a se p r ă b S
realizarea legica a aspiraţiilor noastre naţionale46»- — P ?’
La 14 martie 1915, referindu-se la necesitatea istorică a unirii
acelaşi savant, profesorul dr. Ion Cantacuzino, considerat de prof Iuliu
~ca^
a unuÎrezÎlteT
rezultat 'fő'™1
foarte Clogic,
lUrat alnecesar,
într6gii natÍUnÍ
al unei române“ aPreciaistorice
lungi evoluţii unirea . în
..

îîntărit
Cn t Î r V voinţa
v o i S ade
T tatT “etnif
a trai & f ° Sts-amentinută>
autonomi conştiinţa
afirmat. Este urmareanaţională’s-a
naturală o
unui lung proces de biologie etnografică şi eu am spus o Dacă nu Í fi
ftiecare
S S V trebuie
ae b L PS
sa ^se,td— me^ Ytuturor,
daruiasca \ tortUra^ Că în acest
nu mi-am adus m°rnemt,
aportul laînoDer'i
care
de reorganizare generală, cu partea de colaborare de care e îm ca p a b il™
împreună cu Ion Cantacuzino, oameni de ştiinţă, ca ă î S
chiniist C. Istrati, — care a conferenţiat de mai multe ori în sala Dacia“
Athanasdu sT^a'u t Ia.Cobovici’ Gheorghe Marinescu, filozoful Ion
mânïor 3 ’ asemenea- pentru unitatea politică a ro-

reşt/si S PeY°t! f PeSte ?+.Sutăde universitari din Bucu-

4 / * ă i 3 S Ä T 3 K Ä " ?
5‘ r°C“.IefCU' Pentru a fl mmînată ambasadorului Franţei la Bucu-
o , eroonalul medico-sanitar a dat numeroase jertfe, în timpul primului
război mondial, pentru realizarea unităţii noastre de stat Primului

fftÄ -Ä îä ä t ?*“ u”,rii-in «*

28
 Amintim că în timpul războiului, Serviciul Sanitar al Marelui Cartier
General era condus de medicul-general Nicolae Vicol. Incepînd din mar­
tie 1915, pe baza unei legi speciale, s-a prevăzut serviciul militar obliga­
toriu, pentru medici, farmacişti şi veterinari, pînă la vîrsta de 65 ani.
Combaterea epidemiilor a fost încredinţată savantului medic Ion Canta-
cuzino.
S-au îmbolnăvit de tifos exantematic, dar s-au restabilit următorii
medici^ A. Borgovan, Mihai Ciucă, Victor Gomoiu, Pompei Gh. Samarian,
Vasile Voiculescu, Torna Voiculescu. Au decedat însă din cauza tifosului
exantematic medicii: Haralambie Botescu, Călin Ottói, L Bruckener,
Eugen Felix, Victor Imervol, C. Popescu-Azuga, I. Vereanu, Paul Eduard,
Wachmann etc.48 De tifos exantematic a decedat şi generalul medic Ioan
Butza (1862-1917), originar din comuna Docani, fostul judeţ Tutova,
absolvent al Institutului medico-militar din Bucureşti, cu studii la Paris
şi Berlin49.
în total au fost mobilizaţi 2800 de ofiţeri sanitari, din care au mu­
rit aproape 400, o bună parte sub ploaia de gloanţe, sacrificîndu-şi viaţa
pentru scoaterea din linia de foc a camarazilor răniţi. Dintre cei pe&te
10.000 de sanitari au murit în aceleaşi condiţii aproape 2.50050.
O serie de alţi medici din România au luptat şi în afara graniţelor
ţării, pentru unitatea naţională a românilor. Menţionăm la început tot pe
prof. dr. I. Cantacuzino (născut în 25. XL 1863 şi decedat în 14. I. 1934),
care a desfăşurat o intensă activitate ,nu numai în ţară, dar şi în Franţa,
cu prilejul pregătirii şi încheierii tratatului de pace.
Prof. Mihai Petrini-Galatz (1846-1926) dermatolog, şi prof. dr. Petre
Herescu (1868-1915), urolog, au activat în cadrul Asociaţiei Franco-Ro-
mâne. In şedinţa din 7 octombrie 1915 primul a spus: «Nu este cu putinţă
ca poporul român să ceară altora realizarea idealului său naţional şi să
capete ceea ce trebuie să cucerească . . . poporul ca şi clasele fără ideal,
nu au dreptul la existenţă în continuare : iată motivul pentru care cerem
mobilizarea armatei române, căreia să-i urmeze războiul contra Austro-
Ungariei51»
Constantin Angelescu (1869-1948), profesor de clinică chirurgicală
la Bucureşti,a activat mai ales în America de Nord, unde a luat legătura
cu emigraţia română din Transilvania, ce-şi avea organizaţii culturale,
cu presa românească la New York, Philadelphia, Chioago, Detroit şi Cleve-
land: „Românul“, „Tribuna“, „Sentinela“, „Transilvania“, „România“,
„Familia“ s.a- care, toate, militau şi sprijineau unirea tuturor românilor,
nu numai pe cale diplomatică, dar şi prin acordarea de ajutoare materiale,
inclusiv militare, prin crearea unei unităţi de voluntari americani de
origine română în sprijinul României.
în lucrarea sa E popeea începuturilor, prof. dr. V. L. Bologa52 evocă
contribuţia medicilor ardeleni !La victoria din primul război mondial şi
la realizarea idealurilor unirii. -«în acele momente de renaştere, venise
corpul voluntarilor ardeleni de la Darniţa şi Iaşi. Au intrat şi ei în foc
Şi au fost părtaşi la victoriile care au salvat ţara şi i-au restabilit onoarea.
48 Ibidem, p. 238
49 „Eroii neamului sau România în 1916-1920“, an 9, 1924, nr. 1-2, p.3-5
k. Gozariu, Contribuţia corpului sanitar Ia războiul de înfăptuire a statului
unitar naţional, în „Clujul Medical“, 1984, nr. 4, p. 381-382
51 Ion Negru, op. cit. p. 334
j 2 Valeriu Lucian Bologa, In memóriám, Cluj-Napoca, 1981, Crişan Mircioiu, p. 51-52

29
Intre ei era şi medicul-sublocotenent Emil Ţeposu, care a fost repar­
tizat împreuna cu doctorul Pompiliu Nistor, cu sora de caritate Virginia
Branişte şi alţii la Spitalul „tatălui ardelenilor“, medicul-colonel de re­
zerva Iacob Iacobovici, care nu era numai un mare meşter în arte chi-

r o m â ^ V a C l S l i “ 0' W* wm F<rait*‘“ «• Medictoâ

Erau acolo pe frontul de la Mărăşeşti, încă mulţi alţi medici din
U6™,’ în^ătaţ1’ destoinici: Victor Papiban, Titu Vasiliu Di-
mitrie Micimii, dr. B ech er, Alex. Sidor, Gh. Sabin, Odyseu Apostol
Ciocâlteu^ pÎ 3’ l0r i,StQn01U’ S ' Sanielevici> N- p - Badrolexi, Constantin
Ciocalteu Pompei Gh. Samanan, cir. Cristea, dr. Căciulă dr. Sternberg
\ al^U T 1"6’ Căllţl în lupte> nu se îndoiam că va veni ciipa în ca ii
î dezbiaca haina ostăşească şi vor lua condeiul ca să deschidă calea
ştiinţei romaneşti în Transilvania eliberată. Erau alţii şi mai tineri me-
^elluda. ChÜnistul Ştefan Secăreanu - ofiţer T r -
tilerist Mihail Kernbach şi ceilalţi, mulţi lia număr, hotărîţi la faptă
care ca -macii oameni mari“ ai istoriei simţeau în ei chemarea să du-1
ieze alatum de viitorii maeştri, şcoala medicală românească a Clujului
Este de remarcat măiestria cu care Valeriu Bologa prinde în aceste
fraze cel puţin cinci membri ai şcolii medicale dlujene dar şi pe alţii
din generaţia mai tinără, despre care era încredinţat că vor avea rolul
sa continue şi sa dezvolte comandamentele şcolii şi învăţămîntului nos-
tru medical, pastrmd o legătură strînsă cu poporul şi nevoile lui.
In războiul pentru întregirea neamului din 1916— 1918 au luptat în
cadrul arm atei rom âne o serie de m edici şi farm acişti transilvăneni
dintre care unu au căzut la datorie pe cîmpul de luptă.
E>r- P ru{Ufi Drăgescu, fiul doctorului Ioachim Drăgescu (cel care
luptase in războiul pentru independenţă), a murit în 1917 în luptele
de la Mărăşeşti. ’ ^
Dr. Perţia Titul,53 absolvent al Facultăţii de Medicină din Viena
tost membru al Societăţii academice studenţeşti „România Jună“ în
ífnom T P a partloi:pat ^ sărbătorirea jubileului de 25 ani al acesteia
(1896). A făcut şi cntica literară. După absolvire a fost medic militar
in timpul războiului a căzut prizonier în Rusia. A fost membru al Co­
mitetului celor 12“, care cereau participarea cornului voluntarilor ' ar­
deleni la luptă împreună cu armata română. A fost prieten cu: Octavian
Goga,Vasile Lucaciu şi cu medicul Pompiliu Nistor. A luptat pe linia
frontulu^ unde s-a îmbolnăvit de tifos exantemaitic şi a decedat la Iaşi,
in 1917, împreuna cu bucureşteanul dr- Călin Ottói, medic militar mili­
tant socialist de frunte54.
Dr. Alexandru Codarcea (vezi Cap. I.B.)
-,e. , Drf Erem ia, Dumitru ori Tibenu, originar din judeţul Braşov absol­
vent al gimnaziului de limbă română din Braşov, în 189555. A venit în
Ţara, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi a profesat

53 I. Grămadă, op. cit., p. 160 si 161

54 Trepte spre marele congres, „Magazin istoric“, X X . nr. 5 (230), mai 1986,

55 "Mwianahurile gimnaziului mare public român de religiunea Greco-orien *

Cod. Aini 7l 5° V’ anÍÍ 9COlarÍ 188° - 1905“’ KW . Centrală Univ. Cluj-Napoca'

3«

♦
apoi tot la Bucureşti. în 1916 s-a înrolat în armata română şi s-a retras
cu aceasta în Moldova. In 1917 a murit de tifos exantematic la Iaşi, în
Spitalul Voineşti;
Dr. Alexandru Iosof, originar din satul Galeş (com. Săliştea-Sibiu-
lui), absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, coleg de regi­
ment cu Constantin Velluda, a luptat în armata română şi a decedat la
Iaşi, bolnav de tifos exantematic.
Farmacist Adam Henţiescu a luptat, după cum am arătat, şi în răz­
boiul pentru independenţă (vezi Cap. I. C.)
Gheorghe Magheru (1892-1952), medic, poet şi dramaturg din marea
şi solida spiţă a Magherilor, sigur transilvăneni, foarte probabil originari
din ţara Hălmagiului, de pe valea Crişului Alb, a luptat în primul război
mondial pe frontul din Moldova, unde a fost grav rănit.
Dr- Nistor Pompiliu a avut o deosebită contribuţie la lupta pentru
realizarea unităţii naţionale, de aceea viaţa şi activitatea sa vor fi des­
crise mai pe larg (vezi capitolul „dr. Pompiliu Nistor“). Aici menţionăm
doar că a activat în „triunghiul morţii“ în Moldova, împreună cu dr.
Iacob Iacobovici, viitorul profesor universitar chirurg de la Cluj, şi
Virginia Branişte, ce lucra voluntară ca soră de ocrotire, care i-a deve­
nit soţie.
Dumitru Stănescu, medic ardelean, înrolat voluntar în armata română
şi căzut pe cîmpurile de luptă alle Moldovei în fierbintea vară a anului
1917. A avut un fiu Niçolae D. Stănescu, care a activat în Serviciul Secret
de. informaţii după anul 1934 (Magazin Istoric nr. 1, 1991. p. 64).
Dr. A lexe Sulică, originar din Săcele-Braşov, a trecut Carpaţii şi s-a
înrolat în armata română, trăind împreună cu aceasta calvarul retragerii
în Moldova, în toamna anului 1916. El şi-a publicat amintirile de război
în revista „Ţara Bîrsei“, de sub redacţia profesorului Axente Banciu58.
După Unire s-a întors la Braşov, unde a, fost numit medic militar, fiind
primul medic-şef al Spitalului Militar din Braşov.
Dr. Cornel Olariu, născut la Arad, în anul 1892, a făcut parte din
Corpul voluntarilor ardeleni participanţi Ia luptele de la Mărăşeşti, fiind
ulterior considerat „Veteran al primului război mondial“ (vezi Cap. Dr.
Cornel Olariu).
Dr. Emil Ţeposu (1890-1984), născut în Comana de Sus (jud. Braşov).
A urmat Facultatea de Medicină ca bursier al Fundaţiei Gojdu, la început
la Budapesta, apoi la Viena. In timpul războiului a fost mobilizat şi
repartizat la o unitate militară din Galiţia, unde a fost luat prizonier,
iar după trei ani petrecuţi în Siberia s-a întors cu „Voluntarii ardeleni“
şi s-a încadrat ca medic sub comanda colonelului dr. Iacob Iacobovici.
După Unire şi formarea Facultăţii de Medicină românească de la Cluj,
Emil Ţeposu a ajuns profesor universitar de specialitate chirurgie-urologie.
Dr. Ion Bordea (1874-1947), născut în comuna Tîrlungeni, jud. Bra­
şov- în timpul războiului a fost mobilizat cu gradul de medic-maior şi
trimis în spitalele din Odesa şi Poltava de sub comanda medicilor Carnabel
şi Odyseu Apostol. (Vezi Cap. Ion Bordea).

56 Alexe Sulică, Amintiri din războiul de întregire a neamului, în rev. „Ţara

Birsei“, X, nr. 4-6, iulie-decembrie 1938, p. 345-361 şi Modestia valorilor (despre
cercetaşa Ecaterina Teodoroiu) Ţara, Bîrsei“, V II nr. 6, noiembrie-decembrie
1935, p. 575-578

31
 c u iu lrriilo riei8 76dm q v f í 11,63 llCeului la Blaj’ trec în România în
mhdiCină la Bucureşti,' în1T s f l ^ l a f e ? c a T Ă t » vïïgYÎ În
schimb a îmbrăţişat cariera militară. In ţara liberă ’oei trei fraţi Bianu
& Ä X o « c ä BlanU' aCadem,dan“'- au o s t r ä ' S T Ä Ä

J Â Ï S Î C Â Ô S
talului Central din Buzău (1892-1919). Şe a] Spi~
fii n L ^ T ^ V 3 c1hirurŞicală a efectuat aproape 15.000 de interven­
i r ri J t lucranJe „sale Publice, se remarcă volumul „Doctorul de casă
1910 dc ? P r e i Ul iSw 3t+atnî ’ 1UCrare Premiată de Academia Română în
* ’ cu Riemiul. Năsturel, şi reeditată apoi în 1929 şi 1942, în colaboră­
rii t p V i i C‘Vain’ lns1e™nan dln războiul României Mari, 2 volume apă-
ute la Cluj, Institutul de arte grafice „Ardealul“, Cluj 1926. ’ P
d u c e r ^ S p R a l u lÍ i d t ^ p ă m T f l Co?* şi trimis să ia con“
soarta acestuia pină la « f l i t u l victorios al războiului

tre rudTÍ
S Ä » Via*ä f f r; In Spiritul in care * ' a Zost
R n iă “te d romanitate, latinitate şi religiozitate, ale Blajului în ? Mica
fo arl’ l Se Spu-nea’ 61 * ia rămas bun de k cititorii s S cu u r m i
âin R ă Z l T L m l ^ r M a

Siinion B ?rnÍtiu V0Í AînChei1 h 6tatea de 64 de 3ni> CU cu^nteTe M trîn u îîi

cuvin,„I dUPă

voi. S T " “, ,le 'Ucî ’°-

al ^ îa  1888" n fa m í
mare i n A pri-

m é d i S * d to B ^ p e s ta ^ T a ^ n l l l i T “- Ü abs° Ivit Facultatea

trimis pe frontul sîrhe^ ;a, 1914, dupa declanŞarea războiului a fost
zona B ’strRpi „ 3f i < ’ f a ap01 pe alte fronturi pînă ce ajunge în

mereu intre ostaş.. După „„ an fu U t S T Z S Í | Z ! a i t f f i Î

neamuK"Sií°M«)"a" » j S ' “xx™

6 Şi nr. 40 (1606), X X X I. 1 oct. 1987, p? 6 ’ ^ (16°5)’ X X X I- 24 sept. p.

32
 pentru a contribui cu ştiinţa şi experienţa, celor natrn ani * .
carantine la campania împotriva epidemülor ce ïïb u c n tS £ W if
f p T t o t u i S“ ev ? î r alUbre- ° an^ ‘are totală d o v íd iS medtoul
l pat n tul in crunta bătălie cu microorganismele otrăvitoare exnunîn
• pl iaJ'acruţare, deşi cunoştea şi tăria şi perfidia epidemiei Contaminat
St rat S efXanîem'atic’ tînărui Şi frumosul ofiţer fulgerător fu trto
tit la pat şi peste citeva zile muri, în martie 1918 » g

Citul T a l Î aT Z l :Z MZ r P
eî
i n c l u s , v V e ' Ü ' d 1"
-Deşi 1918

român, transilvăneni erau legaţi p S T j S p Ă S S SS“ i S '

£ ncon Su aree í a 7 1 Ídeal al. U n S i

la Darni+a in Rusia i Símí f a Ş1 acţiona doctorul Pompiliu Nistor

t“ S , e ş'Aure1’ pe f™ * ul' da ia

f 3 mcS M s t e S ? r , imui * « • » ■ *
% s ir
11

europene, premergătoare artulni Ttn- ■■ nCe clocotitoare, revoluţionare

dreptate Ji de libertate! ' PenlrU Principii de

SS S S s j S S ;
5

activitatea ^em oanii în nerinad 7 t, ™ ‘ date f.utentice- “ * axează pe

aoarta de mai tte iu a acestora ,i « Ä f e t S * ÍntlUCntaM

dintreUSePr c W !î a S r ^ L “ Pit°- “ f ° menţiona b“ " a colaborare

sprijinul acordat R om ânieM nÏ L ï Î l ,™-SeSC’ precum să nu amintim
uiilitare italiene amen cane pL 1 raz1?01 m° ndiaL de către misiunile
care număra „ 50 de oameni', d i í c a S SsZ

j^Ovidiu P?curariu' «»P- cit, p. 7

d o c u i e n t ' ?Í Unir*a‘‘ ConferinÎă <««anus,riS),

i —KedlcU «1 Marea Uairo
33
nari, conduşi de dr. CoulLaud. Cîţiva dintre ei au rămas definitiv în ţară,
căsătorindu-se cu românce, iar 3 au murit; dr. Jean Clunet, decedat la
20 martie 1917 la Iaşi, dr. Ange Santoni. mort la 3 aprilie 1917 la Iaşi
şi dr. Eugène Dufrêche, decedat la 10 mai 1917 la Botoşani?0.
Se menţionează în mod deosebit colaborarea excelentă între medicul
chirurg Peyre şi dr. chirurg Vasile Bianu.
Misiunea m edicală am ericană a sosit în România în septembrie 1917,
şi era compusă din 39 persoane, din care 31 medici şi surori de caritate.
Aceasta a adus cu sine 6 vagoane de medicamente, pansamente şi in­
strumente chirurgicale. S-a aşezat în oraşul Roman unde s-a organizat
un mare spital de Cruce Roşie americană condus de colonel Anderson,
şeful misiunii şi dr. Kirpatrick, directorul Serviciului medical.
Intre medicii italieni menţionăm pe dr. Ernesto Belzoni decedat în
Moldova de tifos exantematic.
La 25 februarie 1918, instalate în 5 trenuri, ne părăsesc misiunile
străine; franceză, americană, engleză, italiană şi sîrbă-
Este demn de reţinut că medicii români s-au străduit să-şi continue
activitatea ştiinţifică chiar şi în condiţiile de pe front redactînd două pe­
riodice apărute în 1917-1918: „Comptes — rendus de la Société medico-
chirurgicale du front russe—roumain“ şi „Comptes — rendus des séances
de la Réunion médicale de la Il-e Armeé“, rezultate ale unui început de
colaborare ştiinţifică, între medicii militari români7 ruşi şi francezi*51.
înainte de ocuparea capitalei de trupele germane, în noiembrie 1916,
Laboratorul de medicină experimentală de sub conducerea prof. dr. Ion
Cantacuzino, a fost mutat la Iaşi, unde a funcţionat pînă în iulie 1917,
cînd a primit ordin de evacuare în Rusia la Harcov, fiind adăpostit —
după cum reiese dintr-un raport al doctorilor Al. Slătineanu şi Al. Ciucă
— în laboratorul cunoscutului microbiolog şi imunolog S. V. Korşun,
realizîndu-se cu acest prilej şi un valoros schimb de experienţă. Aici,
laboratorul a funcţionat pînă în noiembrie 1917, preparînd seruri care
erau expediate în Moldova60612.
După înapoierea membrilor Academiei din refugiul de la Iaşi, la 2/15
noiembrie 1918, a avut loc prima şedinţă ordinară a înaltului for63 cu
prilejul căreia marele savant Victor Babeş spunea: „Libertatea pe care
n-am preţuit-o niciodată îndeajuns, şi-a făcut din nou apariţia. Sabia
lui Damoclès, atîrnată timp de doi ani asupra libertăţii şi existenţei ţării
româneşti, s-a ridicat. Sîntem iarăşi liberi. Români liberi în toate acţi­
unile şi aspiraţiile noastre şi mai aproape ca oricînd de înfăptuirea
idealului naţional“64.
Acestea au fost gîndurile şi faptele medicilor noştri în epoca de
mari frămîntări şi lupte pentru desăvîrşirea făuririi, cu arma, a statului
naţional român uni|tar. Dm celle die mai suis şi célé cunoscute din istoria

60 Cf. Gheorghe Sanda, Mihai Neagu, Date privind Misiunea medicală militară
franceză în România din 1916-1918, în vol.Momente din trecutul medicinii, Ed.
medicală, Bucureşti 1938, p. 621
61 Brătescu Gheorghe, Relaţiile româno-ruse între 1859-1917, p. 304
62 „Bulet., Dir. gen. serv. sanitar“ nr. 2 din febr. 1919, p. 36, preluat din V.L. Bologa,
Gh. Brătescu, B. Duţescu, St. M. Milcu, Istoria medicinii româneşti, Ed. Medicală,
Bucureşti 1972, p. 275
83. Vasile Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru Unirea din 1918
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 241.
64 X X X Analele Soc. Acad. Române, toim X X X IX , p. 171

34
marelui război pentru întregirea neamului, reiese aportul cadrelor medico-
•sanitare de pe întreg pămîntul românesc la înfăptuirea acestui secular
ideal naţional. Înţelegînd imperativul prezentului şi viitorului poporului
nostru, cadrele medico-sanitare ale timpului au acţionat în sensul acestuia
•alături de popor.

I.D. Rolul studenţilor in medicină şi a medicilor încadraţi în

societăţile academice studenţeşti, în cultivarea conştiinţei
naţionale şi pregătirea pentru Marea Unire
Societăţile academice studenţeşti româneşti mai importante în Austro-
Ungaria au fost „Petru Maior“, care a funcţionat efectiv între anii 1862
şi 1918, la Budapesta, şi „România Jună“, între anii 1871 şi 1919, la Viena.
De mai mică importanţă şi care au funcţionat o scurtă perioadă de timp,
au fost societăţile „Românismul“, înfiinţată în aceeaşi perioadă, „Carmen
Sylva“ de la Graz, „Iulia“ şi Societatea din jurul ziarului „Noi“, de la
Cluj, care în 1913 funcţiona ca organ al studenţilor români din respec­
tivul centru universitar, Societatea „Familia“, de la Berlin, iar ceva mai
tîrziu „Unirea Românilor“, de la Paris05.

Din istoricul Societăţii academ ice „Petru Maior“ de la Budapesta

Rolul studenţilor în medicină
Societatea „Petru Maior“ a fost înfiinţată în 1861-1862, de către
studenţii români aflaţi la Universitatea din Budapesta. Primul raport de
activitate, care a supravieţuit, datează din 1877.
La baza activităţii Societăţii „Petru Maior“ au stat principiile con­
semnate în paragraful al II-lea al Statutului: «Dezvoltarea în cultură,
în limba română şi lăţirea spiritului de colegialitate a tineretului studios
din Budapesta». Fondatorii «au voit să întemeieze aici, în mijlocul stră­
inilor, . o vatră unde tinerimea română ca la vatra părintească să se adune,
să-şi comunice necazurile şi bucuriile, să se cunoască, să înveţe a iubi
poporul din care au ieşit şţ, iubindu-1, să-i poarte soarta în inimă; au
voit ca aici, la Budapesta, să fie izvorul de cultură românească pentru
cei setoşi de învăţătură».
între mediciniştii cei mai activi la începutul fiinţării Societăţii, amin­
tim pe Victor Babeş, Emil Puşcariu, Gheorghe Crăinicianu, Ion Neagoe
şi Gheorghe Bilaşcu.
Societatea academică „Petru Maior“ a avut activitate continuativă,
dar cîteva perioade s-au impus prin rodnicie. Interesant este că tocmai
m aceste perioade de vîrf, conducerea societăţii aparţinea mediciniştilor.
Ne referim, în primul rînd, la perioada cînd au activat mediciniştii Pom-
piliu Nistor şi Vasile Mircu,, precum şi în perioada evenimentelor din*

°° Societatea academică socială literară „România Ju n ă “ din Viena

(îo v i-ia ll), Tipografia diecezană, Arad, 1912; Carmen S e c u la re ... (1862-1912),
memorialul jubiliar al Societăţii Academice „Petru Maior“, Budapesta, 1912
r •i i P°Srafifi „Doina“, Beiuş; Bugenia Glodăriu, Contribuţia societăţii „Pe-'
îu Maior“ la mişcarea cultural-naţională şi politică a românilor din Âustro-
Ungaria, î,n .,Acta Musel N<a.pocsnsis“.

35
toamna anului 1918, cînd s-a pregătit Unirea cu România, perioadă în
care au avut un rol deosebit mediciniştii Gheorghe Popovici (Bocşu), Tra-
ian Popoviciu, Sabin Manuilă şi Ion Jovin.
Activitatea Societăţii „Petru Maior“ în timpul preşedenţiei medici­
nistului Pompilliu Nistor (1906-1908) a fost, şi cantitativ, şi calitativ mult
mai bogată decît pînă atunci. «Mai înţîi şi-a mărit biblioteca cu un număr
substanţial de cărţi de literatură şi de istorie românească. „Dizertaţiile“
originale, pretenţioase, scrise de membrii societăţii, erau în prealabil
supuse cenzurii comisiei literare. între timp s-a introdus o nouă metodă
de lucru, mult mai practică, aceea a „comunicărilor“ asupra noilor cărţi
apărute, ceea ce a făcut cu putinţă o activitate mult mai vie şi mai
intensă»-68.
Iată cum relatează medicul Vasile Mircu activitatea sa în cadrul So­
cietăţii „Petru Maior“07: «în 1910 m-am înscris la Facultatea de Medicină
din Budapesta, unde am activat şi în Societatea „Petru Maior“. Activi­
tatea acesteia cuprindea aspecte variate cultural-educative şi, evident^
patriotice, ale vremii (. .. ). La sediul Societăţii soseau reviste de limba
română din toate părţile unde se editau astfel de reviste. Gazeta regre­
tatului Nicolae Iorga, „Neamul Românesc“, ne sosea în plicuri (era inter­
zisă pătrunderea ei în Transilvania, în format de gazetă). Era citită cu
mult nesaţ la Societatea „Petru Maior“ din Budapesta, unde ne adunam
mai în fiecare zi, doctori şi studenţi (. ..), îmbogăţindu-ne limbajul şi
gîndurile curate de împlinire naţională- Din punct de vedere naţional67

Corul societăţii studenţeşti „Petru M aior“ din Budajpesta. Cel indicat

este medicinistul Vasile Mircu ru- p ş , . « ,
______________ . u íVW G -^ 4
66 Onisifor Ghibu, Pe baricadele Vieţii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 148 /
67 Fragment dintr-o scrisoare, păstrată în arhiva ştiinţifică a autorului . <

36
această Societate reprezentase cea mai mare atenţie pentru toţi românii;
în sînul ei s-a plămădit ideea înfiinţării primului cor studenţesc românesc,
chiar îa inima Ungariei. Datorită strădaniei mele, ca secretar în Comitetul
de înjghebare, precum şi a regretatului dirijor Ion Fira, corul înfiinţat
de noi a cînitat duminicile în capela română din Budapesta, situată în una
din cele şapte clădiri măreţe ale marelui mecenat Emanoil Gojdu. Acest
cor a susţinut concerte în sălile cele mai vestite ale Budapestei»-.
Din cei 45 de membri ai corului studenţilor ortodocşi-români din
Budapesta în anul 1912, 23 erau studenţi în medicină (4 în Comitetul
aranjator şi 19 în cor), deci mai mult decît jumătate.
Iată numele acestor medicinişti (d:n care o parte au fost delegaţi la
Marea Adunare Naţională de la Alba lulia, din 1 decembrie 1918, iar cei
mai mulţi au fost înscrişi în Gărzile şi în Consiliile Naţionale Româneşti),
unii din ei devenind, după Unire, personalităţi marcante ale medicinii
româneşti: Vasile Mircu — secretar al Comitetului; Traian Leucuţia —
casier; Vasile Tímea — controlor şi Ion Fira — dirigent.
Ca membri erau următorii: I. Alamorean; V. Barbu; I. Bogdan; N. Căli-
man; G. Cornea; M. Greţu; A. Dorea; L. Ioraaşiu; A. Mager; C. Moldo van ;
C. Murariu; C. Olariu; L. Păscuţiu; L. Pop; I. Popa; I. Popovici; A. Purza;
Rahoveanu; T. Russu.
Urmărind deci facultatea de unde provin studenţii, observăm că ma­
joritatea acestora sínt de la medicină, dovadă elocventă privitoare la rolul
jucat de studenţii medicinişti în activitatea acestei prestigioase societăţi
studenţeşti.
In continuarea scrisorii, dr- Vasile Mircu relatează: «Societatea
academică „Petru Maior“ a sărbătorit, în anul 1912, cu şase ani înaintea
Unirii Transilvaniei cu România, jubileul de 50 de ani ai săi, prin entu­
ziasmul unui Comitet jubiliar, în care am activat şi eu, în calitate de con­
trolor. Din acest Comitet mai făceau parte Victor Groza, medicinist (fra­
tele omului politic dr. Petru Groza n.a.). ca preşedinte; Nicolae Căliman,

Comitetul societăţii „Petru Maior“ în anul jubiliar 1912

37
 «
-a
» • >■ I ■
» »ae>wB'ia.iWfi* ;,.attnin « - « « « » » . mit«»n i-.-
I
! SOCIETATEA ACADEMICĂ *P6TRU MAIOÏt«
BUDAPESTA, IX-, MÁTYÁS-UTCA i x ,

t la s e m m i e iu b ü ja r c A ie s o c ie t ă ţ i cari v o r
I AVEA LOCALA 20 , 21 p u A P 8fU €'N . 1 9 «*, IM BUDAPESTA.

■Â'. ** &
4
Bilet de onoare

medicinist vicepreşedinte; Gheorghe Ştefănică, secretar; Virgil Biberea,

bibliotecar; Liviu Ionaşiu, medicinist vicebiibliotecar; Traian Leucuţia,
medicinist, notar; Victor Popovici, casier şi Matei Sofonea, econom *)’.
Gîndindu-mă acum la ce a fost, pot spune că aveam atît îndrăzneala
celor care ştiu unde vor să ajungă, cît şi pasiunea care ne mîna chiar
dincolo de adevăr».
Societatea academ ică „Petru Maior“ în anul 1918, ultimul ei an de
funcţionare la Budapesta
Cităm din descrierea lùi Dumitru Antal*68: «însufleţit de evenimentele din
toamna anului 1918 şi mai ales de „Declaraţiunea de autodeterminare“,
citită de deputatul dr. medic Alexandru Vaida Voievod, în 18 octombrie^
în Parlamentul maghiar, tinerii universitari au hotărît, după mai multe
dezbateri, să redacteze şi să tipărească o declaraţie.
Voind şă lucrăm cu consimţămîntul conducătorilor noştri politici,
prin intermediul unuia dintre noi (medicinistul n.n.) G heorghe Popovici-
Boşcu, am ajuns să cerem sfatul şi sprijinul lor. Trei inşi ne-am ales să
le prezentăm apelul şi voinţa de a ne pune în serviciul cauzei naţionale.
In 23 sau. 24 octombrie, seara, ne-am dus la Hotelul „Jägerhorn“ (Cornul
Vînătorilor, n.a ), unde am aflat adunaţi într-o singură cameră pe toţi
fruntaşii. Erau de faţă: dr- T. Mihali, dr. Ştefan Cicio-Pop, dr. I. Maniu, V.
Goldiş, dr. medic Al. Vaida, dr. V. Bontescu, dr. I Erdélyi, etc. Am fost
foarte bine primiţi şi, după ce ne-au lăudat intenţiile, prin cuvîntul dom­

* Din 9 membri ai Comitetului jubiliar, 5 (pe care îi cunosc, n.a.) au fost medi-
cinişti, iar atunci cînd au ajuns în viaţa socială, au avut intense preocupări
medico-sociale şi culturale, precum şi o "atitudine patriotică fermă.
68 Dumitru Antal, în Almanahul Societăţii academice „Petru Maior“, p. 81-84 citat
după Stelian Neagoe, Marea Unire în izvoare narative. Editura Eminescu“
Bucureşti, 1984, p. 739-740.

38
 nilor Şt. Gicio-Pop, I Maniu şi alţiij iar mai la urmă prin. al d-lui V.
Goldiş, la propunerea d-sale, s-a hotărît să nu publicăm apelul, căci ar
însemna să ne dezvăluim întreg planul de luptă, ci toţi studenţii, împre­
ună cu cei din Cluj, să ne organizăm în echipe şi, cuitreierînd fiecare
ţinutul de unde este, să aducem Da cunoştinţa poporului tot ce voia să-i
spună apelul- Pentru pornirea acţiunii şi călătoria la Cluj ne-au dat şi un
mic ajutor bănesc, ca să aducem toate acestea şi la cunoştinţa studenţilor
universitari din Cluj, cit mai de grabă. Ca cei dinţii soli, am fost ales eu,
împreună cu Ion Chinezu, mai tîrziu profesor în Cluj.
Din cauza îmbolnăvirii lui Chinezu am ajuns în Cluj abia a doua zi
după revoluţie, la 2 noiembrie (este vorba de revoluţia din Ungaria).
Propaganda ne-am fost început-o încă în tren, între soldaţii care se în­
torceau de pe front. In Cluj am aflat un grup de studenţi cu care am şi
avut o mică consfătuire, însă evenimentele preeipitîndu-se, misiunea
noastră a luat o altă direcţie, transformîndu-ne în soli ai consiliilor şi
gărzilor naţionale.
A doua zi după sosirea în Cluj, încărcaţi cu manifeste şi instrucţiuni,
am plecat amîndoi pe valea de sus a Mureşului, oprindu-ne la Tîrgu-Mu-
reş, iar eu la Reghin, organizînd consilii şi gărzi naţionale».
încheiem prezentarea activităţii Societăţii „Petru Maior“, de la Buda­
pesta, cu copia Procesului-verbal de mai jos69, privitoare la alegerea de
delegaţi la Marea Adunare Naţională din 1 decembrie 1918 de la Alba
Iulia al Societăţii „Petru Maior“ din Budapesta, pentru propunerea de
delegaţi la M.A.N. — ţinută în 12/25 noiembrie, în localul societăţii.
Şedinţa a fost deschisă de medicinistul Sabin Manuilă, ce arată obiec­
tivul şedinţei (. . .), apoi roagă pe cei de faţă ca în baza regulamentului
pentru alegeri, apărut în ziarul oficios „Românul“, să se constituie în
adunare electorală.
Se alege prin aclamare, ca preşedinte, dr. E. Savu, notari, Emil Buia,
iar ca bărbaţi de încredere, Moisă Baltă şi Victor Vlad.
Preşedintele mulţumeşte prezidiului pentru încredere, şi după con­
statarea prezenţei următorilor: Ioan Ardeleanu, Moisă Baltă, Nicolae
Belu. Valeriu Bota, G heorghe Buda (viitor medic la Alba Iulia, n.a.),
Octavian Buduşan, Emil Buia, Lazăr Ciupa, Eugen Crişan, Aurel Dumi-
trescu (viitor medic în Bihor, n.a.), Andrei Dobozi, Iosif Drăgulescu (viitor
medic în Bucureşti, n.a.) Aurel Florescu, Victor Gherman, Mircea Halita
(viitor medic la Cluj şi Bucureşti, n.a.), Miroiu Herenţiu viitor dermatolog
la Arad, n-a.), Nicolae Ignea, dr. Vasile Ilea (viitor medic psihiatru la
Sighet, n.a.), dr. lonaşiu Liviu (viitor medic psihiatru la Sibiu, n.a.),
Mircea Ionescu, Ion Jovin (viitor profesor universitar la Bucureşti, n.a.),
Alexandru Jucu, dr. Victor Jula, Constantin Lapedatu, Veturia Leucuţia,'
Aurel Leucuţia, Ioan Lucaciu, Sabin Manuilă, dr. Iuliu Mezei, dr. Aurel
Miilea, Dumitru Memetea (viitor dermatolog la Arad, n.a.), Ion Pescariu
(viitor internist la Arad, fost, ulterior, elev al prof. dr. I. Haţieganu), Traian
Popoviciu (viitor prof. ginecolog la Cluj, n.a.), Cornel Roşiu,’j. Sabău (viitor
O- R. L.-îst la Constanţa n.a.), Vasile Sălăjan (viitor ginecolog la Timişoara
n.a.), dr. Eugen Savu, Ovid Skob, Pavel Sîgartău (viitor internist şi ftizi-
0 og la Arad, n.a.), Gheorghe Şincai, Eugen Tîrziu, Liviu Telia (viitor
medic la Cluj, n.a.), Valeriu Tem pea (viitor O. R. L.-ist la Bucureşti,n.a),
Victor Vlad, I. Ţeţu (viitor profesor O. R. L.-ist la Bucureşti, p.a).

69 Extras din arhivele „Muzeului Unirii“ de la Alba Iulia, vol. I. fila 832

39
 S-au ales : Traian Popovici şi Gheorghe Popovici-Bocşu.
Supleanţi
Veturia Leucuţia şi Ion Jovin
Semnează: preşedintele ,notarul şi bărbaţii de încredere»
în discuţia pe care am avut-o cu profesorul I. Jovin în luna mai 198fi
la Bucureşti sugera să fie adăugaţi: Salvator Vuia, şi dr. Ştefan Albu ce
ulterior au devenit medici ginecologi la Arad, omişi de cel ce a întocmit
procesul verbal, dar care au fost sigur prezenţi, stînd lîngă d-sa, în timpul
şedinţei de alegeri şi votînd împreună delegaţii propuşi. P
Sublinierile aparţin autorului; cei subliniaţi, fiind studenţi în medici­
na cunoscuţi de autor cu sprijinul profesorului I. Jovin. Ei au devenit
ulterior medici în oraşele menţionate. aevemt
Cu această ultimă şedinţă de alegeri de delegaţi de la Alha Tnlîa
Socetatea Petru Maior- de la Budapesta şi - a l „ S , actívit«ea Ä
unea ei istorica fund îndeplinită.

Societatea „România Ju n ă“

Q„+. N™ eni n-ar Pţţtea Prezenta mai corect, mai complex şi mai frumos
activitatea Societăţii „România Jună“ de la Viena, decît cei care au ac-
deacare î f b u c u r a ^ De?Í’ d u p if îor^ # ^Prejurări, i-au dat strălucirea
amintirile r i f l ? Í aceea facem aPel- Pe lînSă datele cunoscute, la
N Qurcu nrfmnl11 ^ ~ activat în cadrul acesteia: Sterie
A/r C ~ Primul ei casier; Ion Hozan, Octav Blasianu Iuliu Traian
Porţia Tit Livii^Tile r ^ ’ î f ° nida P°P’ Iuliu ^oldovan, Titu
Vkd Dnmin n M Ï ' 1 ’ S ” P " 9? 1- Remus Doctor> Emil Colbazi, Petru
Vlăd üomimc Medrea, Octavian Lupu, Nicolae I. Hozan, Maier Calefa-
Tnn’elVlpSr Solomon, Aurel C. Popovici (care n-a profesat însă medicina)
Ionel Cahnciuc, Pauliucu Burlă, Constantin Pomuţiu Ion Şesan Con- •
r a S ! ? Ţurcanu, Constantin Popasu, Ion Cuparescu, Grigore Ónéiul
asparovici, Lazar Popovici, Gheorghe Roşea, Nicolae Enea Izidor Bodea’
on Nandriş, D. Cudla, T. Cosrtic şi Costinean. Avem avantajul că o parte
Davdescu Ion Nicolae Voicu, Nicolae Comşa, Alexandru Fodor l î e Î
Tnn AT Valda n * i anus Hăngănuţiu, Marius Sturza, Valeriu Bologa
din ri^’ udla, T. Costic şi Costinean. Avem şi avantjul că o parte
HJ ,dat.516 Prezentate sínt inedite şi au fost culese direct din surse oferite
unşn colegi Octavian Lupu şi Gh. Nandriş, nepotul dr. I Nandriş
Dintre profesorii Facultăţii de Medicină de la Viena, care au privit
p s S S f & S e d î t V 6 la ”R° mâni!‘ JUnă“' amin“ m Pe profesorul de
Jună“ era căminul sufletesc al românilor de pretutindeni şi
ntre síd e n trmre în . Zlle de sărbătoare, loc de cimentare a prieteniei
ÏÏ a oe nrim r mam7 enî dm t0ate ariile româneşti. Arta populară se
a pe prim plan, îndeosebi muzica instrumentală şi corală echipele de
dansatori erau nelipsite de la oricare manifestare publică.’ Sărbătorile
prilejuite de Anul Nou 1911 s-au ţinut la Parkhotel. In program figurau
Îi Bucov?nÍi0nnle- m CaStUT din t0ate regiunile Transilvaniei, Banftului
? Bucovmei- De un deosebit succes — după cum sublinia „Tribuna“70
70 I. Grămadă, Op. cit., p, 107-108

40
Conducătorii societăţii „România Jună“ în 1895

41

IM
 în clreapta sus> locul 2, medicinistul Iuliu Crişan

d
j n^ a d - s' au b^curat Perechile de dansatori: Emil Colbazi (medicinistl

rr i cri?an' b- ito- .

fon H r í e„ í ?
naţionale“, aşa cum a arătat „ 7 r - *, îndreptat către idealul unităţii
etăţii pentru perioada 187í? 1 9 n " d“' cel care 1 scris istoria Soci-

aju„sSeÎ v Ï Ï L m“ primiiE^ COlbf l : '-In tM™ a a™>“‘ ]9M

S Ä s S
Ä S “
“
1M «,rea, student in a n Ă V t T m e d S f - vifi
zilele Marii Uniri - ccuu care,
c I S T mtilnmdu-mâ
n « lnf ? aF « T
la *gară,
^ mi-a
^ la Alba
arătat pe Iulia- în*712
parcur-

71 ..A taanabul Par„hM „ rlotloxe

Ju n a “ din Vier.a 1871— 1911 n ’jalfifi R7 7« 7- ^em!Ce Literare „România
Ia „România Jună“ din anii 1908-1911 şi 19i 9I J 1 t H/,mus DpOCtai ' Amiptiri de
doxe Romane de la Viena pe anul 1972“ Fditnîn p ”t - a£ ahu! Parohiei Orto-
la Viena, p. 67-76; Nicolae I Hozan A m i n t ; - ^ Parohiei Ortodoxe Române de
X IV (IXC), Sibiu, p VI ’ A nuntiri v.enenze, în „Transilvania“, 12/1985

72 Ä Ä d-'1» C* « " > C « * « . soţia dr. Colbazi, p ăstrat, arh ™

42
sul drumului tot ce era important de văzut, căutînd, prin cuvinte însufle­
ţite, să-mi diminuie stîngăcia firească ca nou, venit- Condueîndu-mă apoi la
sediul Societăţii Academice „România Jună“ din Floxiangasse, am întîlnit
şi preşedintele societăţii, D. Marmeliuc, student la litere (ultefrior profesor

43
 si pe Gasparovici. Student la medicină, bibliote-

Í ? Í 1912, S Â f S ï

É iS S S S B S H S S
SS! ÿ e f a n r S S v & S S ü

^ e ä S a f iS ^ * » * *
S f f l Ä ^ Ä
„României June“, înainte de rà“ o‘ Ult,mul *>

a‘ K r t războiului
minarea ^ u ^ ^ea sun r iinn
s ^aJ ~i is+~, s U,sstudllle
s t laT Viena,
- Dud pä5-u Aire
dupa ter-
pe ptan socio - cultural aşa cum
Sarbatonrea centenarului „României June“ în 1 Q7 9 i u • -o

S Ş Ş S iS S Ş S
„Carmen Sylva“ de la Gra? - ,ertate-
sitatea din Graz aveau n Z 7 t^denţl1 ™mani care studiau la Univer-
„Carmen Sylva“ ce dïïpmea de S Ï Ï ? academică social-literară numită
cu regularitate conferinţe şi se d iscm a/ p ro bfeSrd e^ aX alitete6 WneaU

popo4rA rcäSSntescr?oas ifsto k h iitu?OT Na ? ' azr u (ost: Aurei c -

1907, intr-un p a r c * n G r L T r? ateaZă cä in vara anului

ganu, de la Facultatea metd,c,f ist Iuliu Ha*ie-
dujean de clinică medicală _ ce vanta k Gm7 Ű! VeStlt profesor
sa cunoască Facultatea de M e d ic in ă T f P ra • ’ -dupa cum confesat,
germană73745- Medicina dm Graz şi sa-şi perfecţioneze limba

73 Octavian Lupu, op. cit. p, 58-60

74 Centrul Societăţii „România Ju nă“
„Valeriu Branişte“, Bucureşti ’ ^ rev. -------------
„Comentar“ * aa «-crcuiui
Cercului cultural
cultural

75 (1886- 1974>- documente păstrate

-44
 Un grup de membri ai „României Ju n e“ în 1922

Seniorii „României June“ Viena 1912

In anul 1912, inventarul imobil al Societăţii a fost predat consilierului

imperial Teodor Gribovschi. Cîteva semestre a studiat ia Facultatea de
Medicină din Graz şi viitorul profesor Valeriu L. Bologa şi Ilie Beu de la
Sibiu.
45
 Intre medicii români care au tipărit lucrări la Graz a fost si Al Căr„n
e s c , caruta in 1850 i-a apărut lucrarea P r e z e r v a fiu n T
tema popularizam medicinii şi educaţiei sanitare scrisă l a T n T v o i 2
ourw^tmţe corespunzător timpului şi cu o terminologie r o m â n c ă ^
Activitatea studenţilor români de pretutindeni s a în tu tu +•
anului 1918, c;nd majoritatea absolut“ “ ‘ t T i X t a ™
opeia de pregătire a poporului pentru declararea Unirii cu Româma
, , tîc™ conÇlazi° na ca Societăţile academice studenţeşti Petru Maior“

76 } ţ ; J ' ustrea> ° lucrare de popularizări medicală puţin cunoscută din secolul al

Xl-u-iea; Com. USSM, Filiala Banat -
istorică 1956-1966, Timişoara 1967, p. 31 Arad, 15. V., în voi. Activitatea medico-

46
 II. ROLUL MEDICILOR Şl FARMACIŞTILOR ÎN PREGĂTIREA
Şl DESFĂŞURAREA MARII ADUNĂRI NATIONALE DE LA
ALBA IULIA DIN 1 DECEMBRIE 1918

Un rol important in lupta românilor din Imperiul habsburgic şi în

organizarea rezistenţei lor naţionale în vederea Marii Uniri a avut-o la
început activitatea culturală şi economică, apoi cea politică, după crearea
partidelor naţionale româneşti. Treziţi la viaţa naţională prin cultură
în mod special prin şcolile de la Blaj — românii transilvăneni şi-au creat
fundaţii şi bănci populare româneşti care veneau în sprijinul elevilor şi
studenţilor merituoşi, indiferent de clasa socială din care proveneau.
Dintre fundaţii amintim pe cea înfiinţată de dr. medic Simion Romanţiai
şi Fundaţia culturală Emanoil Gojdu, la care se adaugă şi unele donaţii
particulare cum a fost cea a lui Vasile Stroescu (1844-1926).
Societăţile şi asociaţiile culturale (inclusiv cele studenţeşti) au avut
un rol important în emanciparea românilor de pretutindeni. Amintim
pe cele mai importante. Societatea „Transilvania'1, pentru sprijinul stu­
denţilor şi elevilor meseriaşi români din Austro-Ungaria (Bucureşti 1867).
Intre mediciniştii de seamă bursieri ai acestei societăţi amintim pe. Victoi
Babeş şi Iuliu Haţieganu. „Asociaţiunea transilvană pentru literatura
română şi cultura poporului român“ — „ASTRA“, înfiinţată în 1861 la
Sibiu; „Asociaţia pentru cultura poporului român din Maramureş“ înfiin­
ţată tot în 1861 ; „Societatea pentru crearea unui fond de teatru românesc“ ;
„Asociaţia naţională arădeană pentru cultură şi converşarea poporului
român“ înfiinţată în 1862; vestitele asociaţii culturale şi literare de Ia
Braşov şi Sibiu; „Societatea pentru cultură ;şi literatură română din
Bucovina“ înfiinţată în 1862; „Ligile“ de la Paris, Bucureşti şi alte oraşe
din ţară, care în 1894 aveau peste 20.000 de membri şi zeci de mii de
susţinători; Societatea „Iridenta Română“ devenită „Carpaţi“ înfiinţată
în 1882 în Bucureşti etc- Toate acestea au militat pentru acordarea de
drepturi naţionale, mai ales în domeniul cultural, ş i au pregătit Unirea
politică cea mare. încă de la înfiinţare, studenţii au fost elementele de
bază cele mai dinamice ale Ligii, mediciniştii aflîndu-se printre aceştia.
Dintre studenţii în medicină şi medici amintim pe Nicolae Vicol, —
ulterior medic-general, comandantul serviciului sanitar al armatei ro­
mâne în războiul din 1 9 1 6 - 1 9 1 8 , care a f ă c u t parte din primul Comitet
Provizoriu al Ligii (1890); pe Ion Nanu-Muscel şi Nicolae D. Staicovici,
membri în primul Comitet de Conducere al secţiei din Paris (1891), iar
înţre anii 1 3 9 2 şi 1 8 9 5 a fost cooptat si medicul Gheorghe Marinescu.
Studentul medicinist Aurel C. Popovici, conducătorul secţiei din oraşul
Graz ( 1 .8 9 2 ) , a fost autorul principal al cunoscutei „Replici“. Titlul exact

47
 suna asli el:
maghiară „Memorfului^studeitilor ' 2 ™ ^ de junimea academică
Documentul tra d u sîn m a i i™ i l T 3" f 1 România>Sibiu, 1892.
văluie întregii lumi politica de Lghiarizare'Sortat“16 mtemaf ională> <*ez-
naţionalităţi din Imperiu! a u s tr c f - u n g a r .< Â T ^ 1 ^

ştiinţa ? e r i Ä S nä ? T ? ‘ desn” S " r * * ' " T ™ 1 austa>-“^ r , con-'

societăţii, cu„oa5te?ea origine? e?tóce f a Z h í 3 răm!ne k
români din România, conştintiZarea ° mU? e CU a celorla^
majoritari pe pămînturile străbunp HinDPt / \ Ca aU f° St dlntotdeauna
revoluţionar c a r e c u m h n L e în Z J ^ arCului carpatic> A riiu l
au fost principalel^^lemerhe^nternp13 antdui 1918 întreaga românime,
evenimentelor aşa cum le cunoaştem. ^ COncurat la desfăşurarea

Marii Revoluţii Socialist ^ i ï ^c/ombrR 1 9 1 7&în ^ ” ' 8Urffost: triumful

Declaraţia drepturilor popoarelor Rusiei i f n l t " T d S"a Proclamat
1917. Ca o c c m s e d n ^ ^ ï o c S i ^ œ v ^ S “ Z1Ua de 2/15 noiembrie
din monarhiile străine ?a Kiev ia fiin ţă Í ? ™ rf a Popoarelor subjugate*
Austro-Ungaria în sconul snHiinir c °™iliul naţiunilor asuprite din
comuni. Dintre oamenif de S l E f !m? otrl™ p o r i l o r
amintim pe profesorul Alexandru I a n ai acestor evenimente
factor extern fa v o r iz a n t^ n tJn n a ^ P , ?1 PompiIiu Nfetor. Tot ca
drepturilor popoarelor la a u t o d e t e t m ifr° ClaTmţla (m ianuarie 1918) a
ale Americii, Woodrow Thomas Wilson (1850 ï î f î ? ™ 4611“ Síatelor Unite
rul de stat al externelor Robert h m i J „ 1924 !mpreuna eu secreta-
de negociere a păcii cu Puterile Centrale 3 PnnCipiU la baza condiţiilor

exploatarea r a ţ i o n a l Î f i T o c ^ marcati de
Austro-Ungar, popoarele asunrite a , dl^enlele zone ale Imperiului
eliberare şi de constituirea d e sta te ^ t i S V ^ m nea revoM ionară de
Europei au apărut noi state- f V a l Æ t urmare careia pe harta
Austro-Ungaria în toamna anului 1 9 1 8 F „ 2 ' ?carea revoluţionară din
1988. p. 1 şi 6) Cehoslovacia. In 28 oc o m Í T m s T í 8 ^ ° Ct° mbrie
manifestaţie populară, au fost ocunate n r , î la P ra £a> duPă o mare
clamat Statul independent Ceh de către á m i t e ^ N a K ^ / * * ^
in - S S Â Ï S t ' ï « ; Slovac a adoptat 0
slovac, sub numele de ReDuhlica C eh oqW a“^ i tatul lndependent Ceho-
■a intăptuireu steiului  S Ï Ï

de “ * ~ Cen-
acestei luni precum si în noiemb -PU U,. Une} octombrie 1918 în cursul
stat independent. La" 1 Decembrie'l 9 1 « Td ^ P° sibilitatea Armării unui
------------ -------- embne 1918, adunarea reunită a Scupdnelor

Napocensis-, 1983, X X * * p ^ îs y -I Î s ^ v S e r ia 1 VRepIlcîi" în -A cta Muse

Branişte, Corespondenţă 1879-1835 ’ vo] f F iH tu rT n G 8 f°C&he Iar>cu, Valeriu
78 Ioan Opriş, Prefaţă la voi Alexandrii V - + ? c.13’ Cluj-Napoca, 1985 p, 6
Cluj-Napoca, 1985, p, I 6 - I 7 Lapedatu Scrisori ales«, Editura Dacia

48
 Serbiei Muntenegrului şi Vecea Populară Centrală a proclamat crearea
regatului Sirbo-croato-slovean ce includea toate provinciile slavilor din
oUQ.

Polonia. In 28 octombrie 1918, teritoriile poloneze din cadrul Imperiului

Austro-Ungar se desprind de acesta şi se constituie Comisia Poloneză
de lichidare care împreună cu reprezentanţii independenţei de pe terito-
nul vechiului regat polonez, în noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1918
constituie Guvernul provizoriu al Republicii Polonia. După 10 zile de
ramintari, la 16 noiembrie 1918, omul cel mai influent al vremii, Joseph
îlsudski, „declara existenţa statului polonez independent, în care erau
cuprinse toate pămînturile Poloniei unificate“.
Austria. In 12 noiembrie 1918 a fost proclamată Republica Austria
Ungaria- în 16 noiembrie 1918 a fost proclamată Republica Ungară.
Prin aceasta Imperiul Austro-Ungar a dispărut de pe harta Europei
Contribuţia medicilor la făurirea statului naţional România va fi prezen­
tata la descrierea biografiei fiecăruia. în plus Bibliografia Marii Uniri
™ n n a t pe ar§ aceste evenimente, aşa încît noi nu insistăm asupra

Menţionăm doar că la 31 octombrie a fost creat Consiliul Naţional

Central Roman din Transilvania — cu sediul la Arad în casa lui Ştefan
Uicio Pop — care se comportă ca un veritabil guvern provizoriu dînd
ordine autorităţilor locale^ ce se îndeplineau prin intermediul consiliilor
şi gărzilor naţionale româneşti. Cu conştiinţa forţei sale de factor unic
reprezentativ al românilor ardeleni, Consiliul Naţional Român Central s-a
decis la cea mai îndrăzneaţă hotărîre: în 10 noiembrie 1918 a adresat
guvernuhn ungar ultimatumul ca în 48 de ore să predea românilor „potes-
atea cum î s-a spus oficial atunci, puterea de stat completă asupra

Casa lui Ştefan Cicio Pop în care s-au ţinut lucrările CNRC în luna
noiembrie 1918

* — Medicii şi Marea Unire

49
celor 26 de judeţe româneşti. Guvernul Károly a cerut telegrafic să i se
acorde încă 12 ore peste cele 48, cînd va trimite pe ministrul Oszkár Jaszi
la Arad, pentru tratative, în 12— 14 noiembrie, tratative care au eşuat.
Prezentăm, după relatările profesorului medic dr. Ion Jovin — mar­
tor ocular la aceste evenimente — tratativele româno-maghiare din 12-14
noiembrie 1918 de la Arad79: «Ministrul Oszkár Jaszi a făcut, în numele
guvernului maghiar, Károly, o supremă şi disperată încercare de a ob­
ţine de la români un «modus vivendi» care să salveze integritatea teri­
torială a Ungariei, propunînd delegaţiei române un fel de «helvetizare»
a Ardealului, cu cantoane autonome oarecum croite după cele trei naţio­
nalităţi din Transilvania. Am participat ca simplu spectator într-un colţ
al sălii de consiliu a prefecturii judeţului Arad, la discuţiile aprinse, con­
tradictorii, dintre cele două delegaţii, care în prima zi s-au ciocnit cu
argumente şi blinde, şi tăioase, dar fără nici un rezultat. A doua zi a
ti atativelor delegaţia maghiară a fost copleşită de o intensă febrilitate şi
tensiune care parcă prevestea o explozie- La un moment dat şeful delega­
ţiei maghiare, Oszkár Jásza, obsarvînd intransigenţa membrilor delegaţiei
române, a pur întrebarea: „In definitiv ce vor românii?“ Şi atunci Iuliu
Maniu a^ răsj. uns simplu, dar ca o lovitură de trăznet pentru delegaţia
maghiară: Separarea totală de Ungaria (teljes elszakadást)!“ Cu această
replică memorabilă, pronunţată fără patos, dar cu fermitate, s-au în­
cheiat tratativele de la Arad, după care Consiliul Naţional Român Central
a hotărît convocarea Marii Adunări Naţionale şi alegerea delegaţilor
reprezentativi».
^e Ar&d a decis convocarea Marii Adunări Naţionale
la Alba Iulia, pentru ziua de 1 decembrie 1918. Convocarea s-a publicat
la 20 noiembrie 1918, în termenii următori80:
Convocăm Adunarea Naţională
a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania la Alba Iulia, cetatea isto­
rica a neamului nostru, pe ziua de duminică, în 18 Noiembrie (1 Decem­
brie stil nou) a.c., la orele 10 a.m.“
In continuare se arată cine va lua parte, pe grupe sociale şi profesii,
adică „însuşi poporul românesc în număr vrednic de cauza mare si
sfîntă“.

Arad, 7/20 Noiembrie 1918

Marele Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania

ss. dr. Gheorghe Crişan ss- dr. Ştefan C. Pop
secretar prezident

In acest scop între Consiliul Naţional Român Central şi guvernul de

la Budapesta s-a realizat un acord care prevede punerea la dispoziţie a

79 Ion Jovin, Drumul la Alba Iulia n-a fost o călătorie oarecare, ci marşul trium-
loftoal UcnUA popol\ ce M «m oaşte libertatea. „Fam ilia“, seria I noiembrie
şfc â p P' Dr IonUToGn" manUSCnSe’ ° ferite autorului (în P a r a r e a acestuia). Vezi
80 Acte
A rtézi a l “» ar% N (volum
şi documente p i01nalà aparte
întrUnitâ
cu 24Ia p).
A,ba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918,

50
 unor terenuri pentru participanţii la Adunarea Naţională. A fost nevoie de
aceasta înţelegere, deoarece în gări, cei cu bilete de Alba Iulia erau opriţi
pa Jn ? a E ^ Â V narmate' *•“ « "** 2iarul ^
R *n R°ate Pàrtï l05Uite de români> fie că era vorba de Transilvania
f t S n r C0Vmi
stramutâţi ’ 0mania’
ori trimişi PreCUmspeciale,
cu misiuni ?i în alteînlocuri unde
Franţa, vietuiau
Italia, români
Anglia, sau
neTe î?nŞnnanU C C° Ü reV° luţionare' Prizonierii români din Rusia,
n o ï f J 20 K00, Se organizaseră intr-o veritabilă armată de voluntari cu­
noscuta^ sub numele de „Voluntarii ardeleni“ care au cerut să fie încor-
poraţi m armata română, iar în final au luptat în cadrul acesteia în
marea încleştare din vara anului 1917, petrecută în Carpaţii Răsăriteni
t i n i S"aU ° rgamZat Prizonierii români din Italia care au constituit
Legiunea romana sub conducerea generalului italian Luciano Ferigo. La
îenă s-a format Consiliul soldaţilor şi ofiţerilor români din Transil-
ama, Bucovina, Ungaria şi Viena“, sub conducerea căpitanului Traian
.P a care acţiona m numele Partidului Naţional Român din Transilvania
şi avea ca obiectiv eliberarea Transilvaniei şi Unirea sa cu România In
n f ? t l aCf f 1 n! re 1reV° lutionare au acţionat şi medici, care toţi erau
e £ Aportul lor la pregătirea şi înfăptuirea Unirii va fi înţeles din
lectura biografiilor prezentate în capitolul al IV-lea al lucrării de faţă
Felul cum a decurs mobilizarea poporenilor la Alba Iulia, lucrările
subT Adunan Naţionale, Declararea Unirii, asigurarea securităţii ora-
S g a S1§urantei m cetate şi a circulaţiei, sînt cunoscute şi nu insistăm.
e revine sarcina sa prezentam cîteva momente mai importante şi orga­
nizarea serviciului sanitar. s
Securitatea oraşului era asigurată prin puternice pichete repar­
tie hfc Pe Se? oare> resPectiv plasate pe acoperişurile caselor şi turnurilor
ae biserici, de unde se dominau împrejurimile.
l.Siguranţa în cetate, în primul rînd, sala Cercului Militar era ocu-
N 1 W T PA niC d6taŞament militar> sub comanda căpitanului Ioan
oază îS Î AlC-1 ™ a . Sa Se ţlnă Adunarea Existau şi alte măsuri de
paza întreprinse in diferite puncte ale cetăţii.
W 3' A^ lgY al eXL circulatiei se făcea prin cordoane armate; la intrări şi
S Legiunii Reomân“ Uri’ ÍndÍCatÍÍ'le erau date de către ofiţeri şi subofiţeri
hl . tv f u r a r e a adunării pe cîmpia A lba Iuliei .se făcea prin pichete, pos-
pj ,lxe> a xmentate de detaşamente puternice de la cazărmile apropiate
vumpia era înconjurată la mari distanţe de un cordon de militari prin
specială 86 PUtea treCe dedt în grupuri comPacte ori avînd legitimaţie

a î n t r u n ^ r prf ven\ U7[ atac din af ară> clădirea Adunării naţionale şi

trunirn poporului a fost înconjurată cu trei .cordoane de avantposturi,
care erau tot mai răzleţe spre punctele periferice şi al căror cerc extrem
era in afara bătăii puştii, în pădurile şi dealurile ce împrejmuiesc Alba
o ia, comunicînd între ele prin telefon şi patrule (Ofiţerul Barbu Vasile
cu un batalion de la Sibiu, supraveghea partea de sud, est şi vest, iar81

81 IHu liI-a i97U8gepn. Î39b 465IUlia ^ Uniri din 1918- «Apullum“, XVI, Alba

51
regiunea muntoasă spre nord o avea maiorul Niculescu, cu Batalion
I al Legiunii din Alba Iulia).
Spre deosebire de aceste măsuri, s-a mai asigurat şi organizat i
serviciu sanitar, asupra căruia vom insista mai pe larg.

Frafl Români!
ÿ ftss pM eä m m tém mm% d h A r f e i «sm az
l" , . tp à& É' mmmţ âm eismsfe? :îo ş .ş t  a i :h é ®
Hkofo« Aftlosa.
, Cu m m ş«cit4& m 'm xnew m m űBpúmm,. ám m e mmk
fÊ j& Q é öa W Optoral €á st ne osp-
Ä ^ a « ,; # . _ ■• :

IÁ

mm
Soldaţi I
Fraţi rom âno
tetsteiXtfiS« Mme* site ksmm Mm m gítetetea® »fe»«Èâ, îs
sites» tsatá» «««à»- & *$&■*.. es «it«. # *»i *» to* te g»
.dit 4* ai «te ; t» M 1*# âvşitegist& Rsgiatesíteas ««tes te n-tes $e. #wee
;•» *i* iwte»s ite i9c<*«Mţ»; Testei ««!» tetess* CS te Ü Ä «S jtete fc* /' j
:,;>'***: *-îş«g«e4i <»ţ*e«ia! teöifesísí senateâ ««tea *>ctt «tţ «*•» fsSstes «te|*£
mm te «âtteMftÿtek. BteteMdteSad?
Lt 0tet$á, ír teste ste$$*«jä â feiörfÄr, m&< m m m î »<>«;: stetes: s« ftstefete
Wte» ##8w6ktoeM i (fis iä S Ä w «*« «ai itess, iaia ssasates síi teite «à ste testete te
«s--* aMüsââi?-' ■
!<•••< isiteis sas sí J» jítKjsísíftf te" Síi tetei M i te attatâ» « s s m i ■*■ ás*« •«
,*teiS*te o-t teten<.«.«ss ás teteteSÄs - u-sif* !>8î>te<\-< '» \ >•tte ^'te- «V i' Sags,»!
.. •• SS; •>>!, íteíTS J *'( *»!«&>>•' te ss ' . -

t- ■" < * i*m i>, î e.ií OairiTíte ;<s! ‘nmtíe

ümpU&mui ßtminnw«

*£*€
-te **, '5 '; ? 1

Apelul Senatului National român din Bistriţa

52
 Ofiţerii Gărzii naţionale Române din Cluj din eare a făcut parte şi
dr. Traian Chirileanu

Serviciul sanitar creat „ad hoc“ cu prilejul Marii Adunări Naţionale

de la Alba Iulia
Consultînd un mare număr de lucrări documentare tipărite, am găsit
trei nume de medici care au asigurat acest serviciu: locotenent-medic
Dominic Medrea, ca responsabil, ajutat de dr. Zeno Dumitreanu şi dr.
Cornel Dărămuş.
Investigaţiile noastre, care s-au extins la lectura a numeroase me­
morii lăsate de participanţii la Marea Adunare Naţională şi la discuţia
cu cîţiva participanţi la unire sau urmaşii acestora, ne-au permis să re­
constituim lista componenţilor acestui serviciu. Pe lingă cei trei medici
amintiţi, au mai participat cel puţin următorii: dr- Iuliu Crişan, colonel-
medic Victor Corbu, medic militar Aurel Boteiu şi, fapt deosebit de im­
portant, căpitanul-medic de origine germană, Franz Stubenvool, şeful
Secţiei de chirurgie a Spitalului Militar din Alba Iulia.
In mod practic activitatea lor a constat în asigurarea asistenţei celor
cu afecţiuni interne -la secţia respectivă a Spitalului Militar din Alba
Iulia, iar bolnavii cu afecţiuni chirurgicale, la secţiile de chirurgie ale
aceluiaşi spital.
Pe cîmpul unde se adunase poporul, Cîmpul lui Horea şi Platoul
Romanilor, au fost improvizate cel puţin trei puncte sanitare de prim-
ajutor, conduse de cîte un medic sau doi medici, la care se adăugau cîte
doi oficianţi sanitari, ale căror nume, din păcate nu le cunoaştem.

'82 Florea Marin, Contribuţii la cunoaşterea medicilor care au asigurat asistenţa

sanitară la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia,
..Viaţa Medicală“, Bucureşti, nr. 7, 1987, p. 329-333

53
 Fiecare punct sanitar era dotat cu cite o targă, instrumente şi medi­
camente de primă n e c e s ite . Ele se vedeau de la mare distanţă, deoarece

Cmcea Roşaiem an SteagUn: ^ trÍCOl° r ?Í ^ alb' P6 Care 86 C° ntura

fifi

V$ g * ÿ ' M â 8 Ü 1 1 w fe ' .
n y-â- * ' »'***• u ;
* , kiifîw Qto* £ Í; « .
S r !’" WN - » w . * Â £ !

■ *’* T m * * * “ »■

~ * * «&**»« Sjw.«, " ~•

. w * ***** ****** * «
* u**': P * « |! *«»« * * * . ,Ş$
f' ,8, m tm rn m m m m * » \mm’m oh
f J T ? * * ** 0* T * * * * * * * * ***«it!. ««ti«-«!*.« r« ^ ;
• fl ********** * *****!«#
. •** ktjfeâ« ******* (Mt Mai «-o «a* > *** **,•■
*u * * *u& ******* m^uK« « | ; * h

c"ir%A
4« — “ •- -

«. jz iz t - «■*=• — *• - - ■ » — «
î?4i<m# mpomii
•Amfe şs Pa**»«* ájail '
•i-Ui î *#•j ' sas ?
iíKTí-álajateí
a ia ta l# mşksml r â m i »
ûr. â i a s m k n m
íöwíaaral g^ţsargtg*

Apelul avocatului dr Amos Frâncu, în numele Sfatului Naţional român

ac la. Cluj

54
 ' :4^'-'' ,-m
* ü'&f:-.^v« *::'Ví: V
*
"p „ •- î4 < ^ y r5i é
,v •-■■■'■■.-■< * .<■ /

Holărîrea de unire cu România a locuitorilor din Săliştea Sibiului

 O parte din „Legiunea Română“ din Italia

Consiliul naţional român din Alba lulia

56
»
 asigurat aœst vor «

b u n e ^ ^ t  r ^ ^ Ï Ï Â Æ p 1" “ * mai

mie de gripa spaniola, iar pacea încă nu'fusese închefa“ “ “ m P “ epide'

probabS asigurate" Âe primă “ Senta,' acestea au- fost,
farmacişti ce fîie a 7 p a r te “ ar*u™ ,™ fm »™ listlce - de către cei doi
Vlad şi Victor Pop. P Consiliul Naţional Român Alba: Virgil

să la cuvînraî i^ ^ o J^fmu|r o r Ineinmea umversitarä- care nu era înscri-

S g T * * Şi “ susţinut ideea Uniţii Ä M Ä t M d e tïï

a.m„rfre T f l ^ i n l n aaceTofâae»l m° mente Sem" ifi“ U™- <*■* -g ereazâ

apoi pee t a ° f zi S oar S S I to Ce“*te.

dm gărzile româneşti din Munţii A du seni Mntf +2°~3° de pa?1’ Sardişti

şirul de ostaşi-ţărani, stăpinind SPl' ndÍdá'

şi decora™ e“ drapeîete A llS te r",0 " ' “ .‘“"Â ’T “ ImP«d° bitâ cu brad
in drept în ziua de ţ D ^ém bri™ ! “ n u l T 19U r0má\ s~ f ^ oei
poporului român din Ardeal Banat ci Un! 191?’ Sa hotarasca soarta
pe o tribună improvizată au luTt w Ungana La 0 masă lungă, aşezată
tn sala şi in codirile invLinate p
erau şi aproape 600 de suDleant n-n J S f , de deleSat1 oficiali
Lojile erau ocupate d T d ^ m T ele r o m â n e I r Z ^ * * * * ™ mai Select-
joritate — în costume naţionale8,i. c ca e in marea lor ma-

s p a t e ^ p X L Î l u t unde3!“ locul M a T e le 'sfa Æ ro n a l T " 6 flf UraU în

^ Â v ! S i : amuri « “ ■ dA pe Ä Ä

B ä i 4 ? ! ^ t IS ^ ^ vj L C^ i li’llui Naíionai- respectatul Gh. Pop de

Hei, să braveze viscolul şi gerul cu
mîndrie, şi a avut nuterL «A ’
Tolt
5 84 d 6 gr6Utăţile cäläto'
.toţl Ï * 1 84 de ani Pe care-i purta cu
veteranul preşedinte a p r o c la m â t^ 626 Mar,ea Adunare Naţională. Cînd
toate sufletele şi cu toüi t T r m t deSChisă’ Un fior a străbătut
România M are.K ) Şi oWtiunHe r Ş1 CUget’ HU stngat: -Trăiască
- ( ’ ' ovaţiunile continuau, armata fiind preamărită,

" Î Â g f  , ! “ 1" Unini A,to ^ s » , ™„„.

85 Ibi'dem ° P' MCm° rÍÍ (manuscris). Muzeul Unirii Alba Iulia

58

t
 Sala Unirii din Alba Iulia

Puterile Aliate preaslăvite (. . .). A dat cuvîntul lui Vasile Goldiş (1862-
1934), care rosteşte o interesantă cuvîntare cu argumente şi profund
conţinut istoric, apoi citeşte următorul proiect de rezoluţiune86:
„I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat
şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la .Alba
Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918, decretează Unirea acelor Români şi
a tuturor teritoriilor locuite de dînşii cu România (aplauze frenetice
■«Trăiască România Mare!» Lumea se scoală în picioare, mîinile se ridică,
Ora e punct 12).
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie
provizorie, pînă la întrunirea Constituantei alese pe baza votului universal.
III. In legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea
noului stat român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.
Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba proprie, prin
indivizi din sinul său, şi fiecare popor va prim i drept de reprezentare în
corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării, în proporţie cu numărul in­
divizilor ce-l alcătuiesc (sublinierea noastră).
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pen­
tru toate confesiunile din stat.
3. înfăptuirea desăvîrşită a unui regim curat democratic pe toate tă-
rîmurile vieţii publice- Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în
mod proporţional pentru ambele sexe, în vîrstă de 21 de ani, la repre­
zentarea în comune, judeţe ori parlament (voci: «Trăiască femeile! Tră­
iască», aclamaţiuni pe galerie, damele flutură batistele).

86 Marea Adunare Naţională întrunită la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918.

Acte şi documente, volum aparte, p. 10-18

59
 4. Desăvîrşită libertate de presă, asociere şi întrunire; libera pro­
pagandă a tuturor gîndurilor omeneşti.
5. R eform a agrară radicală (sublinierea noastră). Se va face conscrie-
rea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. In baza acestei
conscrieri desfiinţînd fidel — comisiile în temeiul dreptului de-a micşora
după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o
pioprietate părător, păşune, pădure) cel puţin atît cît să poată munci el
şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este pe de
o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea produc-
ţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii
cari sunt legiferate în cele mai avansate State industriale din Apus
(sublinierea noastră).
IV. Adunarea Naţională dă expresiune dorinţei sale, ca congresul de
pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca drepta­
tea şi libertatea să fie asigurate pentru toate .naţiunile mari şi mici
deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea
raporturilor internaţionale.
V- Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor
din Bucovina scăpaţi din jugul monarhiei austtro-ungare şi uniţi cu tara
mamă, România-, * ^
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm libertatea na­
ţiunilor subjugate pînă aici în monarhia austro-ungară, anume naţiunile
ceh-slovaca, austro-germană, jugo-slavă, polonă şi ruteană şi hotăreşte
ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acelor naţiuni.
Vil Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei
acelor bravi Români, cari în acest războiu şi-au vărsat sîngele pentru
înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii
rn m anû 1

. y 1/1- Adunarea Natională dă expresiune mulţumitei şi admiraţiunei

sale ţaţa de puterile aliate, cari prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie
impotnya unui duşman pregătit pe multe decenii pentru război, au scă­
pat civiilizaţiunea din ghi arele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din
Transilvania, Banat şi Ţara-Ungurească, Adunarea Naţională hotăreşte
instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptă­
ţirea să reprezinte naţiunea română, oricînd şi pretutindeni, faţă de
toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla nece­
sare în interesul naţiunii.
1llt. SÎ} f K - încJ eie Preşedintele - Vă rog să primiţi aceste rezo-
luţium ca legătură sfinta a celor 14 milioane de români ne îndreptăţeşte
azi a zice: «Trăiască România Mare!- (Aplauze nesfîrşite)
vibran?aedmteleadâ fap0i cuvîntullui Iuliu Maniu, cam pronunţă un
vibrant discurs, din care cităm: «Istoria ne-a învăţat, că nu trebuie să
aşteptam nimic de la împăraţi străini şi de la fiii altor neamuri, ci de
la propriile noastre puteri- Adevărul ce ne călăuzeşte acum e că singura
noastra forţa care ne poate ţinea în viitor e aceea provenită prin unirea
lsunrar ce°vnar ll0r“ f înlăturarea oricărei îndoieli a străinilor
^ facem prin unirea noastră şi libertatea noastră naţio­
nala, Marele Sfat Naţional Român declară că nu voieşte un imperiu de
asuprire. Nu voim ca din asupriţi ce-am fost să devenim asupritori Voim
sa asiguram libertatea pentru toţi şi dezvoltarea pentru toate popoarele
£0
conlocuitoare. Marele nostru Sfat Naţional ţine să accentueze, că urmează
vechiul nostru proverb: «Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face». Noi voim
pe acest pămînt al României Mari să întronăm libertatea naţională pentru
toţi (. . .)“.
Urmează la tribună social-democratul Iosif Jumanca, care rosteşte
o emoţionantă cuvântare, din care cităm: „Astăzi e vorba de libertate,
de posibilitatea dezvoltării în viitor a culturii româneşti şi astăzi venim
şi noi aici adevăraţi reprezentanţi ai muncitorimei române (Traiasca.
aplauze) din Ungaria, Transilvania şi Banat, venim să ne declaram m
faţa preacinstitei Adunări, să declarăm în faţa Internaţionalei Socialiste
că vrem unirea tuturor românilor (Trăiască! Aplauze prelungite). O vrem
şi suntem gata la luptă cu toate mijloacele pentru înfăptuirea şi pentru
apărarea ei.
Cînd facem declaraţia aceasta, că aderăm la Unire, o facem nu numai
pentru că e în instinctul nostru, în internul nostru, în inima noastră
există simţul acesta, ci o facem şi cu mintea clară, prin convingerea
aceea fermă, că prin postulatele luate în rezoluţia, ce s-a prezentat prea­
cinstitei Adunări, sunt luate toate acele garanţii cari sunt suficiente pen­
tru democratizarea României“.
Nemaicerînd nimeni cuvîntul la obiectul de la ordinea zilei, preşe­
dintele Gh.Pop de Băseşti încheie şi pune întrebarea, că Adunarea Na­
ţională doreşte oare ca rezoluţiunea propusă de Vasile Goldiş să fie supusa
votării punct, de punct ori că voieşte a fi acea rezoluţiune supusa in bloc
aprecierii Adunării (voci unanime: cerem să fie în întregimea ei supusa
apreciem.
Preşedintele Gh. Pop de Băseşti se ridică în scaunul prezidenţial şi
pune întrebarea: Primeşte onorata Adunare rezoluţiunea propusă de dl.
Goldiş în întregimea ei?
Adunarea erupe în aprobări unanime: Primim;
După minute în şirul cărora însufleţirea tuturor ^se manifestă în
aclamări frenetice, preşedintele Gheorghe Pop de Băseşti enunţă ca-
„Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Bănat şi părţile
ùngurene locuite de români, a primit rezoluţiunea prezentată de Vasile
Goldiş în întregimea ei şi astfel Unirea acestor provincii romaneşti cu
Ţara-Mamă şi cu celelalte provincii surori, deja alipite,^este pentru toate
veacurile decisă», după care Adunarea erupe din nou în ovaţiuni (.
„Manifestaţiunea era grandioasă şi nu contenea — scrie un martor
ocular. Ochii tuturor erau înrouraţi de lacrimi, iar femeile din loje, cu
sufletele şi presentimentele ce caracterizează pe femeile romane, cereau
cu putere Unire fără condiţiuni. Unirea fără condiţiuni, repetau miile
de glasuri din sală şi, ca un ecou din depărtare, fără condiţiuni se auzeau
zecile de mii de glasuri, care manifestau m afara de sala. Se parea ca
trăim pe altă lume şi nu ne mai putem da seama daca e vis sau realitate.
Aveam senzaţia că nu numai cei din sală şi cei de afara, dar chiar zidu­
rile clădirii cu drapelele şi chiar cetatea întreagă cere cu putere Unirea
Ardealului cu Patria-mamă fără condiţiuni, pe care le strigau femei e,
pe care le cereau delegaţii şi pe care le ovaţiona poporul, îşi aveau rostul
lor. Ş i . . ■vox populif vox dei87».

87 Ionel Sava, Memorii (manuscris), Muzeul Unirii Alba Iulia

61
 mef hUlUi. dr- Alexandru Vaida
provincii au lipsă de u f Ôïïan p Ä T l o r a . Unirei <' ' ■> « * s t e
J
trolul unor reprezentanţi ai poporului a S n ï 5 7
Sa. c° nducä- «ob con-
re (este vorba de Consiliul Dirigent n f P ± admm^ trative şi judicia-
nal, completat prin punctul i x 'gJ pun<r ca Marele Sfat Naţio-
de membri, la care se adaugă fo de r e p r e z e n t a X Í ’so^ ^ 150
P rT a td t::1' ? traMllVànenf * 5 * p S ï* 2 5 ao‘ membri
propunere ori nu, pePurma adamărilor un” ’ Ca prl™®?te Adunarea această

acelora cari îi propune să fie aleşi' rtT Z f d Voi®vod da cetirea listei

Sfat Naţional Român între care au fost^dUnarea Naţlonala în Marele
, , ’ e care au f°st propuşi următorii medici-
2 dr S î " F ° d0r - medic » " b a lulia;
d Pf 1ru Musca — medic în Ciuc;
■ şi în C o n sd L T ă re g lm ţi V° ieV° d di" 01Pret- B »biIna, care a fost ales
4. dr_ Nicolae Comşa, medic la Săliştea Sibiului-

C r i s . i , ^ r m t U t 7 p UL ° Â “‘a » r o n E.
o vibrantă cuvintare, arătîn d ^ ă h .’f, ','"1* al României care a rostit
românii s-au menţinut pe aceste m e W Un° r / lclsltudini ale vieţii,
lui Alecsandri — Ceahlăul cnh fr» + - Suri »precum — după vorba
terile neamului ro m S e sc n - a f n u t u î mUŞUroi “ “ a?a ?i pu-
Urmează la cuvint en L o n u l L . 1 Zd™blte pentru totdeauna. P
la, care citeşte hotărîrea M ari^ Iullu Hossu de la Gher-
diţionată şi veşnicâ°cur Rom â^arii NatÍ° nale de Unire necom

pe membr1inM ^ e lu ? S fa t>N lţ io ^ r p e n to u Î “" ! ^ del®gatílor S1 invită

zi, luni, 2 decembrie 1918. P ontinuarea lucrărilor a doua

impunătoare trasă de°cai T lb f c e 'd u c e a ^ ? 0^ frUnte CU ° trăsură

conducătorii de atunci ai poporului de cei °PÍ Urmati de
aproape 600 de supleanţi. Intre deputat! erau si 2Q Í f P,Utati plini *
parte dintre ei studenţi în medicinăP ? 29 de studenti, o mare

viitorul prim ministru] £ G™ a'

lulia oV
l7X
d S lr e ^ K m n « ^
UnW da Alba
colonelul Băncilă, căpitanii Penes * 2 B ă c u W “ ? all+ Ppa şi State Leon-
Marculescu, deputaţii Gr Păunescu si Î Ï ’ .lacotenenţii Jeleriu şi
Haliţă, medic general Leonte, m e d ic A m
Conştiinţa necesităţii iminon+Q ’ cllu 91 Popovici-
anului 1918 mult mai p ă C n s T in n o r T e r a în toamna -
unii. Astfel, dr. Dominic Stanca m ^ s o u / r i i în "'“ f‘ inchiPu‘t. poate,

“ . . . vrind Z s L n i f i c I T d e Ă l

«2
 Vedere generală a participanţilor la 1 decembrie 1918 MAN de la
Alba Iulia

vină fraţii de peste munţi. Cînd ,în sat se ştia că cineva vrea să treacă
peste munţi prin „Vama Cucului“, i se spunea în glumă: Du-te, du-te,
dar să nu cumva să te întorci fără românaşi, vezi, o capeţi!“.
Un fapt deosebit de important: în după masa zilei de 1 Decembrie
1918, tînărul medic Iuliu Haţieganu, din delegaţia medicilor clujeni, a
purtat o discuţie cu o parte din medicii prezenţi în acea zi la Alba Iulia
Şi au hotărît convocarea grabnică a unui Congres al medicilor români din
Transilvania, care s-a ţinut ulterior la Sibiu, în ziua de 28 ianuarie, precum
Şi necesitatea unor acţiuni imediate pentru preluarea vechii Facultăţi
de Medicină din Cluj şi transformarea ei în Facultate de Medicină ro-
mânească88.

88 Din memoriile dr. Vasile Ilea (vezi şi cap. IV-41 Dr. Vasile Ilea)

63
 II. A. Medici, studenţi în medicină şi farmacişti participanţi la
Marea Adunare Naţională de la Alba lulia din ziua de
1 Decembrie 1918

Lista cuprinde participanţii cu credenţionale, supleanţii, cei dele-

gaţi de diferite organizaţii ale timpului, precum şi cei veniţi acolo din
patriotism. Completarea listei a întîmpinat mari greutăţi din mai multe
motive, din care cel mai important a fost acela că în documentele oficiale
ate timpului, respectiv în „Gazeta Oficială“ a Consiliului Dirigent, ca
şi în eredenţiomaiMe originale existente lia Muzeul Urnirii din Alba lulia
adunate în şapte volume — şi în documentele ulterior publicate nu
este trecută profesia delegaţilor, deci după aceste documente nu se poate
întocmi o statistică a participanţilor după profesii; mai mult, titlul de
doctor (întîlnit adesea în documente) se acorda şi se purta de către ju­
rişti şi preoţi, care au format o mare parte din delegaţi, fapt ce ne explică
de ce nu s-a reuşit pînă acum întocmirea unei astfel de evidenţe. Profe­
sorul I. Lupaş, Ioachim Crăciun şi, pe atunci, tînărul asistent Şt. Pascu
au încercat în 1943 să întocmească lista tuturor participanţilor însoţită
de un scurt „curriculum vitae“ pentru fiecare, dar din cauză că nu toţi
participanţii au răspuns apelului, n-au reuşit. In lucrările de specialitate
de pînă acum apar doar cîteva nume de medici. însăşi lista publicată de
noi în revista clujeană „Tribuna“ din 1 decembrie 1985 şi 2 ianuarie 1986
este incompletă. în actuala lucrare am folosit surse variate, putem spu­
ne că pe toate cele posibile în epoca noastră89 şi totuşi s-ar putea să ne
fi scăpat încă unele nume. . . Aşteptăm să ne fie semnalate- . . . şi folo­
site de alţii sau de noi într-o eventuală reeditare.
Dăm în ,continuare lista participanţilor prezentaţi în ordinea comita­
telor, cercurilor şi localităţilor din care au plecat la Marea Adunare Na­
ţională din 1 Decembrie 1918, întrunită la Alba lulia, menţionînd partici­
parea cu: credenţionale, alte legitimaţii ori venirea pe cont propriu.

I. Comitatul Alba de Sus, Cercul Aiudului:

Ştefan Dragoş, farmacist la Blaj, participant din patriotism împreună cu
tatăl său tot Ştefan Dragoş pantofar, în acea perioadă primar al ora­
şului Blaj, venit cu credenţional;

89 După documentele oficiale existente la Muzeul Unirii din Alba lu lia fmultu
nH n,ií idU/ 0\ ? rOf1 dr- Gheor 8 he Anghel, directorul m u ^ u lu ^ ş f r m S o i S S
răm asT d e la n ro f^ i S s a c o r d a t ) , din datele bibliografici
r mase de ia prof I. Lupaş, Ioachim Crăciun şi Ştefan Pascu obţinute nrin
bunăvoinţă acad. Ş ţ Pascu si a scriitorului M ircea Vaida, din lucrările ştiinţi­
fice de istorie privitoare la M area Unire (lucrarea de bază fiind M m M ,
A S r a i ^ T u ^ - 1 !18-, BMioteoa^ Despărţâmîntdluf B u cu raţi al A ^ a S l
£ ~ ™ A . Bucureşti 1 decembrie 1943, p. 53), din amintirile, corespondenţa
jurnalele şi memoriile celor care au fost la Alba lulia — dintre care cu c i n e i
am stat de vorbă personal — şi din discuţiile cu soţiile, cu urmaşii sau contem­
poranii celor care au fost acolo. ^

14
dr. Aurel Boteiu, medic militar, Alba Iulia, participant din patriotism;
Emil Colbazi, medicinist, participant din patriotism împreună cu sătenii
din comuna natală Spring (jud- Alba);
dr. luliu Crişan, medic, delegat din partea Gărzilor Naţionale Române,
Alba Iulia;
dr. Cornel Dărămuş, medic militar, participant din patriotism;
dr. Zeno Dumitreanu, medic, participant din patriotism;
dr. Octavian Fior ea, medic militar, participant din patriotism;
dr. Vasile Hîncu, medic militar la Blaj, participant din patriotism;
dr. Alexandru Fodor, medic, delegat din partea C.N.R. Alba;
dr. Aurel Ijac medic la-Teiuş, participant din patriotism;
dr. Alexandru Pop, medic la Blaj, participant din patriotism;
d.r. Eugen Solomon, medic din Blaj, participant din patriotism;
dr. Flaviu Vilţ, medicinist, participant din patriotism;
Virgil Vlad, farmacist, domiciliat în Alba Iulia, participant cu creden-
ţional, titular, din partea Consiliului Naţional Român din Alba Iulia
dr. Victor Fodor, medic, participant din patriotism.
Aurel Bozac, medicinist, venit din patriotism şi
dr. Dominic Medrea medic, participant din patriotism-
Cercul Abrudului:
dr. Alexandru Borza, medic cercual, delegat al Cercului Abrud, titular,
venit împreună cu soţia sa Sabina, delegată cu credenţional, titular, din
partea „Reuniunii femeilor române din Abrud-sat şi ju r“;
dr. Ion Rece, medic, participant din patriotism, împreună cu sătenii şi
minierii de pe valea Ampoiului.

II. Comitatul Aradului, Cercul electoral Aletea-Sântana

dr. Vasile Cucu, medic, domiciliat în Sântana-Comlăuş, ales ca delegat
cu credenţional (supleant);
dr. Cornel Olariu, medic la Arad, participant din patriotism;
dr. Salvator Vuia, medic la Arad, participant din patriotism şi
dr. Sever Păşcuţ, medic la Arad, participant din patriotism;
G heorghe (George) Popovici-Boşcu, medicinist, delegat cu credenţional
din partea Cercului Chişineu-Criş cît şi din partea Societăţii academice
a studenţilor români „Petru Maior“ din Budapesta.

IV. Comitatul (jud.) Bihor:

dr. Cornel Crişan, medic, participant ou beiuşenii, din patriotism.

V. Comitatul (jud.) Braşov;

dr- Alexo.ndru Suru, medic veterinar, delegat (cu credenţional) al Cercu­
lui I. Braşov:
George Cutean, farmacist, locotenent, domiciliat în cern. Zămeşti, dele­
gat al Gărzii Naţionale Române, secţia Zărneşti, titular;
Octavian Buzea, student în medicină, domiciliat în Viscri (com. Buneşti),
a reprezentat Cercul Rupea, titular,
dr. Miron Creţu, medic, participant din patriotism;
dr. Mircea Suciu Sibianul, medic, delegat cu credenţional al Ctix.cumscrip-
ţiei electorale Cetate-Braşov.
* — M e d ie ii şi M a reo U n ir e
85
 VI. Comitatul (jud^ Caraş-Severin
dr. Mioc Remus, medic, delegat cu credenţional al comunei Vărădia (jud.
Caraş-Severin).
dr. Gheorghe Gîrda, medic, delegat cu credenţional al Cercului Făget-
Birchis (jud. Caraş-Severin)-

VIII. Comitatul Bistriţa-Năsăud

dr. Alexandru Gherman, medic, delegat supleant cu credenţional, domi­

ciliat în MăgurdLe, comuna Mărişelu, venit împreună cu soţia sa Ana
delegată cu credenţional, din partea „Reuniunii de binefacere a feméi-
lor greco-catolice şi greco-ortodoxe române din Bistriţa“ ;
dr. Iulian Chitul, medic, participant din patriotism;
dr. Pom pei Belciug, medic, participant din patriotism;
dr. Alexandru Popu, medic, participant din patriotism şi
Cornel Zimveliu, viitor medic militar la Braşov, participant din
patriotism.

- IX. Comitatul Cmc:

dr. Petru Musca, medic, domiciliat în Ditrău-Rodoşa, delegat cu creden­

ţional, titular al Cercului electoral Giurgeu.

XI. Comitatul Făgăraş:

dr. Solomon Ioan, medic, domiciliat în Porumhacu de Sus, delegat cu cre­

denţional, titular, din Cercul Arpaşu de Sus;
dr- Iosif Stoichiţia, medic, domiciliat în Porumbacu de Jos, delegat cu
credenţional, titular al Cercului Arpaşu de Jos;
dr. Aurel Stoian, medic, domiciliat la Bran, delegat titular cu delegaţie
din partea Cercului Tohanu-Vechi.

XII. Comitatul Hunedoara:

dr. Nicolae Robul, medic, domiciliat în Baia de Criş, delegat cu creden­

ţional, titular al Cercului Baia de Criş;
dr. Eugen Hossu, medic la Deva, participant din patriotism;
dr- Ion Moţiu, medic la Deva, participant din patriotism şi
dr. Dominic Stanca medic, participant cu credenţional, titular, din partea
„Reuniunii femeilor greco-ortodoxe române“ din Petroşani.

XIII. Comitatul Maramureş (jud. Maramureş)

dr -G eo rg e Bârlea, medic, delegat cu credenţional, titular, al Cercului e-

lectoral Berbeşti, Sighetu Marmaţiei.
dr. Sigismund Pop, medic, venit din patriotism

XIV. Comitatul M ureş-Turda:

Mera Victor, farmacist, delegat cu credenţional al Cercului electoral

Cherneşag (Gorneşti) Reghin;

66
 dr Tit Livin Tilea, medic, domiciliat în Topliţa, delegat cu credentional
titular al Cercului electoral Reghin-Topliţa Română; *
electora:î
electoral aGornpft0îî’
r r ediC la Reghin>
Corneşti (Cherneşag) comuna dele§at
Caşva; cu credenţional al Cercului
d r , T^ us Russu, medic, delegat cu credenţional al Cercului electoral
jud. Mureş, participant din patriotism. a rc u lu i electoral
dr Iul*« Moldovan, medic militar la Viena, născut în comuna Bogata
jud. Mureş, participant din patriotism. °
dr. Petre Neagoş medic, venit din patriotism.

XVII. Comitatul Solnoc-Dăbâca.

far a f Cercului " S Ä S ' ^ Gher'a' delega‘ CU «u-

£ reLZ “ Â “ d^ ROdna VeChe' delegat - M e n ţio n a i al
Vaier Bilţiu, medicinist, participant din patriotism împreună cu tatăl său
Aurel, delegat cu credenţional şi
t o 7 J ° L P,? SCU’ mec iC de cir cumseripţie substitut, delegat de Cercul elec-
toial Beclean pe Someş, cu credenţional, titular, domiciliat în Chiochiş,
XVIII. Comitatul Sibiului

de S L BS ™ i e1 1C=,d0miCf ? V ; . SibiU' delegat cu credenţional, titular,

de Jos C 1 1 °ra?ului Slblu & de către Cercul Cristian Apóidul

don“if iat la Tălmaclu. Participant cu ereden-

\ al, atular, delegat de Cercul electoral Cisnădie;
to r a lS e b iş ^ ^ ’ medÍC’ 011 credenţional, din partea Cercului elec-
d[n I^ n iAle’^ an’ medic, din Săcădate-Olt, delegat cu credentional, titular
din partea Cercului electoral Nochrich;
creio n ^ “6 r( ° 7 ?a’ me? iC’ domiciliat în comuna Sălişte, delegat titular cu
Sibiului dm Partea ° rganiZaţiei ”Casa de P ătrare“ din Săliştea

N a T S e CÄ i ddeÄ f ‘C dUPă Unire>' delegat di" ^ GärZÜ° r

P ictor Corbu, medic militar la Sibiu, participant din patriotism;
r. Vlad Petru, medic din Poiana Sibiului, participant din patriotism;
r - hcolae Ittu, medic din Sibiu, venit din patriotism şi
r. Ion Sturza, medic la Sibiu, venit din patriotism.

XXI. Comitatul (jud-) Timiş

^ orca’ med*c> domiciliat în Buziaş, delegat cu credenţional,

^ alar> ™ partea Cercului „Rittberg“ din Buziaş;
Ger^ ia> medic, domiciliat în corn. Biserica Albă (localitate
Biserica 6Albă,in ^ J uŞoslavia), delegat titular, din partea Cercului

din ± : el Idalic’ medic din Şişţtarovăţ, delegat cu credenţional, titular,

n Psrtea Cercului Lipova şi

67
Vasile Mir cu, medicinist, domiciliat în Lugoj participant cu credenţional,,
titular, din partea societăţii „Tinerimea română din Lugoj“, împreună cu
soţia sa Letiţia, casnică, absolventă a unui curs de Crucea Roşie.

XXIII. Comitatul (jud■) Turda-Arieş

dr. Ion Mateiu, domiciliat în satul Podeni, comuna Hidiş, delegat titular
în cadrul Cercului Vinţul de Sus de către „Adunarea poporală“ din co­
muna Măhaciu.

XXV. Comitatul (jud.) Sălaj

Alexandru Vaida, delegat titular din partea Cercului Silvaniei

Delegaţi ai studenţilor în medicină şi ai m edicilor români din Clujr
dr. Iuliu Haţieganu, medic şef de lucrări, viitor profesor Universitar,,
venit din patriotism;
Grigore Ursace, student în medicină, venit din patriotism şi
Emanoil Anca, medic, venit din patriotism

Delegaţi din partea Societăţii academ ice studenţeşti „Petru Maior“

din Budapesta şi a tinerimii universitare a românilor din Budapesta:
Gheorghe Popovici-Boşcu, medicinist, delegat cu credenţional;
Ion Jovin, medicinist, delegat supleant cu credenţional;
Sabin Manuilă, medicinist, delegat cu credenţional, din partea tinerimii
universitare române din Budapesta;
Traian Popoviciu, medicinist, delegat cu credenţional;
Vasile Ilea, medicinist, venit din patriotism, şi
Gheorghe Buda, medicinist, delegat al studenţilor români de la Universi­
tatea din Budapesta.90

Delegaţi din partea Societăţii academ ice a studenţilor rom âni

„România Ju n ă“ din Viena:
Virgil Solomon, medicinist, participant ca delegat al Societăţii91;
Ion Nicolae Voicu, medicinist delegat cu credenţional, şi
Nicolae I. Hozan, medicinist, venit din patriotism-

Medici participanţi veniţi din România:

dr. Ion Bordea, medic la Vaslui — originar din Braşov — venit împreună
cu prof. Solomon Haliţa, de la Iaşi, şi o parte din voluntarii ardeleni,
organizaţi la Darniţa (Kiev) şi Iaşi, şi medic-general Leonte Nicolae.
Prin urmare, au participat 86 de medici, studenţi în medicină şi far­
macişti, din pare 44 cu credenţionale ori alte delegaţii, iar restul de 42
au participat din patriotism.
Ca urmare a investigaţiilor personale am reuşit să reconstitui echipa
de medici organizatori ai serviciului sanitar creat „ad hoc“ cu prilejul

90 Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucureşti, 1 decembrie 1943, Biblioteca

despărţămîntului Bucureşti al Asociaţiunii ASTRA, p. 57
91 Gh. Moisescu, în „Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena“, în editură
proprie, ,1972, p. 230

68
Marii Adunări din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, pe care l-am pre­
zentat mai sus.
Am făcut investigaţii pentru depistarea cadrelor medii participante
la Marea Adunare de la Alba Iulia, reuşind să identific pe următoarele:
Maria Fărcaş, moaşă comunală, domiciliată în Cîmpuri-Surduc (corn.
Gurasada), delegată, titular, ca reprezentantă a „Reuniunii femeilor“ din
Cîmpuri-Surduc (jud. Hunedoara); Victor Brătfăleanu, oficiant sanitar
şi tipograf, delegat din partea Consiliului Naţional Român Braşov;
după Unire activist sindical, şi Petru Rişcuţa, plugar cu pregătire de
oficiant sanitar, domiciliat în Rîşca, comuna Baia de Criş (jud. Hune­
doara), delegat, titular din partea Cercului Baia de Criş (împreună cu
Nicolae Robul).
Unii dintre medici au venit cu soţiile. Intre aceştia amintim pe:
dr. Vasile Mircu de SLa Lugoj, care a venit cu soţia sa Letiţia; dr. Suciu
Mircea Sibianul de la Braşov, a venit cu soţia sa Raveica; dr. Alexandru
Gherman, de la Bistriţa şi pe dr. Alexandru Borza, de la Abrud. Demn
de reţinut că Ana, soţia doctorului Gherman, Raveica soţia doctorului
Mircea Sibianul şi Sabina (născută Chirtop) soţia doctorului Borza, au
venit la Marea Adunare de la Alba Iulia cu credenţionale făcînd parte
dintre cei 1228 de aleşi ai poporului.
Intre soţiile medicilor prezente la 1 D ecem brie la Alba Iulia, a par­
ticipat şi Valeria Pintea, soţia doctorului Pintea din Lugoj, delegată din
partea „Reuniunii de ajutoare a doamnelor române din Lugoj“, al cărui
soţ, în acel timp, era medic militar în garnizoana din Seghedin92.

II. B. Medici, studenţi în medicină şi farmacişti care au activat

atît pentru Unire, cît şi pentru consolidarea ei, dar n-au putut
participa la marele act din 1 Decembrie de la Alba Iulia

Se poate spune, fără a greşi, că majoritatea absolută a medicilor

români din Imperiul Austro-Ungar au activat într-un fel sau altul pentru
împlinirea idealului secular de unire al românilor. Se ştie că majoritatea
dintre ei au activat în gărzile şi consiliile naţionale române din locali­
tăţile în care se aflau — de regulă în localităţile natale. Toţi doreau cu
ardoare să asiste la declararea Unirii din 1 Decembrie de la Alba Iulia,
dar, inevitabil, era nevoie de ei şi în localităţile respective, de aceea o
parte din mediei au rămas pe loc, spre a contribui la păstrarea ordinii,
înlocuirea vechii administraţii şi instalarea noii ordini româneşti. Mulţi
dintre ei erau prizonieri în Italia ori Rusia, sau se găseau pe frontul din
Carpaţi, ori în drum spre patrie, venind de pe fronturi sau din prizonierat.
Socotim util — chiar este o obligaţie — ca aceşti medici să fie amin­
tiţi şi, dacă ar fi posibil, să li se cunoască mai în amănunt contribuţia
personală adusă la înfăptuirea marelui act patriotic. Recunoaştem că
lista celor amintiţi este incompletă, dar faptul este inevitabil, pentru
că am depins de informaţiile primite şi, în această problemă, facem muncă
de pionierat.

92 Date furnizate de d-na Valeria Călimări, profesoară din Braşov, care a^ purtat
o lungă perioadă corespondenţă cu familia dr. Pintea de la Lugoj, căreia îl
.aducem cuvintele mulţumiri.

69
 ordi? ISBS
3 “ “ m "v í £ ä

g « » r x 'S
S 5
T’ apreciata de prof. Iacob Felix. A contribuit la înfiinţarea în S
2 t a ro iS n ä li“ B ^ rUfSiT aStiCă Şi masai' In a u gus‘ 1916 a primit
p iu i Braşov. După reUger’â T f ^ i

1918: f i L 1 =

tnţa-Nasaud). A absolvit Facultatea de Medicină la Cluj în 1907 dună

,T lu d ap ™ a C a T u d e « SPf 1 iZare ? * « b s i tr i c ï ï a V S
; Z w ! L sţudent a fost membru activ al Societăţii .Tinerimea“
participat
-P l a oo ^serie
e r i ede
í ”^ ? 1’ CacemedÍC 3 f° St activist al „ASTREI“ şi a
: acţiuni pregăteau spiritele pentru Marea Unire.

dr. Baiulescu
dr. Basil Başota

04 Date culese din autobiografia dr. B ^ s Ă ş o fa 3 ° leCezană’ Arad- 1939- P- 229' 245

70
 După Unire a fost inspector general sanitar al judeţului Cluj şi în-
tîiul medic primar român din judeţ; a contribuit la crearea sanatorului
anti-tbc de la Săvădisla. A scris lucrări cu teme de higienă: Despre ho­
leră, Despre lungoare, Anemiile. După 1945 a activat în cadrul societăţii
„Crucea Roşie Română“ ;
5 GHEORGHE BILAŞCU, în perioada Unirii medic stomatolog, şef de
lucrări la Facultatea de Medicină din Budapesta; după Unire, profesor
universitar stomatolog, la Facultatea de Medicină din Cluj ;
6 IZIDOR RODEA (1868— 1938). S-a
născut la Arad. A urmat Facultatea
de Medicină la Viena şi a activat,
peste 30 de ami, ca medic primar
pediatru la Cernăuţi95*: în întreaga sa
activitate s-a comportat ca un patrio
adevărat, profund şi sincer. A éla­
borait o serie de lucrări ştiinţifice,
mai ales în domeniul chirurgiei
O.R.L. In locuinţa sa, C.N.R. din Bu­
covina a hotărât unirea Bucovinei cu
România în ziua de 15/28 XI, 1918.
7 VALERIU L. BOLOGA, medicinist,
în perioada unirii prizonier în Italia;
după unire, profesor universitar la
Facultatea de Medicină Cluj;
8 VIRGIL BOLOGA, medic, sublo­
cotenent în regimentul „Horea“-
Beiuş ;
9 GHEORGHE BRAN, medic militar
la Sibiu, născut în 1897, în comuna
Băiţa (jud. Sălaj), a absolvit Facul­
tatea de Medicină la Cluj. Este men­
ţionat ca mobilizator al plecării po-
porenillor din Sibiu ,1a Alba lulia în
ziua de 1 Decembrie 1918.
10 SEBASTIAN BRlNDUŞA, medic, locotenent-colonel la Arad;
11 TRAI AN BUDA, căpitan-medic în armata austro-ungară, iar în luna
decembrie 1918 a intrat în cadrele armatei române;
12 VIRGIL BU DINŢI AN, medic la Caransebeş;
13 OCTAVIAN BUDUŞAN, în perioada unirii student la Facultatea de
Medicină din Budapesta;
14 PAULIUCU BURLĂ, medic, absolvent la Viena, fost preşedinte al
Societăţii academice „România Jună“;
15 MARTA BUTEANU, medic, cadru didactic la Facultatea de Medicină
din Budapesta; decedată în 1919 la Budapesta, de gripă spaniolă;
16 NICOLAE BUTEANU (1886-1974)97. Medic militar cu studii la Viena
Şi Budapesta. S-a născut în oraşul Beiuş. în 1908 a fost declarat doctor

QR 5 ate ot)h nute de la familia dr. Marius Abrudan din Cluj-Napoca

Q7 5 0cumente manuscrise din Muzeul Unirii din Alba lulia
97 Date obţinute de la familia dr. Emil Bozac, din Cluj-Napoca

71
în medicină la Budapesta, după care a lucrat ca medic militar in diferite
unităţi ale armatei imperiale, ca specialist dermatovenerolog. în întreaga
sa activitate din perioada războiului a avut o poziţie prounionistă. După

dr. Nicolae Buteanu şi sanitarul său

72
dezmembrarea monarhiei Austro-Ungare, chiar în ziua declarării Unirii,
1 Decembrie 1918, a fost primit în cadrele armatei române cu grad de
medic-maior. Din octombrie 1919, pînă în aprilie 1920, a lucrat ca asis­
tent universitar la Clinica dermatovenerologică, sub îndrumarea profeso­
rului Gh. Nicolau, după care s-a transferat la Timişoara, unde a lucrat
pînă la pensionare, în anul 1947. Ulterior, a primit şi pensie de merit,
17 EMIL CAR A, medicinist stegar în Regimentul „Horea“ — Beiuş;
18 NICOLAE CĂLIMAN (1886—
1968)98. Medic, de specialitate epide-
miolog, microbiolog şi parazitolog,
şef de laborator la Braşov, cu studii
în ţară şi străinătate. Patriot curajos,
om de cultură, fost vicepreşedinte al
Comitetului Societăţii academice stu­
denţeşti „Petru Maior“ de la Buda­
pesta, în anul 1912. O iluingă perioa­
dă de timp vicepreşedinte al Des-
părţămîntului Braşov al „ASTREI“;
talentat organizator de sănătate pu­
blică. în anul 1918 se găsea pe fron­
tul de la Verdum. Simţind pulsul
vremii şi al evenimentelor ce vor
urma, făcea propagandă, de la om
’a om, printre soldaţii regimentului,
în mare majoritate români, pentru
Unirea Transilvaniei cu România.
Cîştigînd încrederea soldaţilor şi
subofiţerilor regimentului, la 25 oc­
tombrie 1918 a fost ales comandant
le regiment, deşi era medic, nu ofi­
dr. Nicolae Căliman
ţer combatant. Prezentîndu-se la co-
îonel, comandantul regimentului,
g p p g ^ p r 6 ^ * 113 o n m o n H î l H ifi S O O Ss revolverul să-l împuşte, la care
doctorul C
niştit, cu
cîndu-mă
comandant! La această atitudine a medicului Căliman, colonelul s-a li-
niştit şi i-a predat comanda.
Cu de la sine putere, doctorul Căliman a hotărît plecarea cu regimen­
tul pe jos spre Ardeal, pentru a interveni în revoluţia româneasca.
Vestea cea mare a Unirii a aflat-o în ziua de 2 decembrie, cînd ajunsese
la graniţa austro-ungară. După unire a acţionat cu armele specifice me­
dicilor pentru consolidarea statului român întregit. A decedat m 1968,
fiind aşezat în cimitirul din Schei-Braşov, alături de Mureşenii redeş­
teptării noastre naţionale. , . .
19 ILIE CÂMPEANU, medic militaf, după unire medic-şef al Spiţa u ui
Militar din Cluj;
**~Date obţinute de la prof. Valeria Căliman, soţia doctorului Nicolae Căliman,
domiciliată la Braşov.
73
 l*fl 91930)J
3 0 ^ .SS-a
A7Vnăscut
CHI^ laLEANU (1839—
28 martie 1893
m comuna Petea de Cîmpie (jud'
Mureş). A urmat Facultatea de Me­
diáim la Cluj, absolvind-o în 1919
In toamna anului 1918 a activat în
cadrul Gărzilor Naţionale Române
□in Cluj. In aceeaşi perioadă a făcut
parte din echipa de tineri ce între­
ţinea legătura între C.N.R.C. (la în­
ceput cu sediul la Budapesta) şi găr­
zile naţionale române din Cluj. A
participat la constituirea de gărzi
naţionale române, în mai multe ora­
şe din nordul Transilvaniei, între
care Dej şi Bistriţa. Din însărcinarea
Senatului Român din Cluj — în frun­
tea căruia era avocatul dr. Amos
Frîncu a fost ofiţer de propagan­
dă însărcinat cu paza depozitului de
alimente al gărzilor, motiv pentru
dr. Traian Chirileanu
care, cu mare regret — cum spune
în autobiografie —, n-a putut parti-
din 1 Decembrie 1 9 1 8 a f ö . + 4 d ,p a la. Adu'narea de la Alba Iulia
tru combaterea tifosiuilui emntemaiHo m I?j'sifunea„sanitară română pen-
gionarii români transilvăneni din Tt,i ţL C<n bmt.U1f mi1Jre Prizonierii şi le-
bilit la Tîrgu-Mureş. Intre timn o_a ?' Du?.a “ toarcerea în ţară s-a sta-
A decedat mult prea devreme b s PPclalizat “ oftalmologie, la Cluj.
mitirul din satul natal lîneă chiri u°ie™kne *930’ fllnd înhumat în ci-
încă din secolul al XVIHea^ saj’ atestaţi, ca şi comuna lor,

Ö Ü l t a ™ T M id Ä ä <r 0B l l d ' S S' a n4SCUt !n anul 188°- A ™ t Fa-

care a fost r e  in  i Æ V*09' dUpâ
anului 1918 era mobilizat la S n iS fu m o Î Imperm. In toamna
medic-căpitan u n S a f î n t p a r K n S f d” in calitate de
In întroarr * parte dln Sfatul militar român din Blaj ioo

» S S S äS S S S S « «
iuş; ’ ’ medlclmst> stegar in Regimentul „Horea“ — Be-

la 11 S e m b S e ™ " ’ ^ b s o lv Í tT a BuSâpeX ,

K . S S ° b,1™ lC de 18 pr° ' Tral“ Chirileanu, fiu , doctorului chirijeanu d,„ 0 n J _

S Ä Ä ■ * & .- < « -* .
74
maţie ar fi fost la Alba Iuilia în 1 Decembrie 1918. Nu am avut confir­
mare şi nu l-am inclus între participanţi.
24 REMUS I•DOCTOR,101 medicinist la Viena, după unire medic de seamă
la Cluj şi Bucureşti. S-a născut în Dumbrăveni jud. Tîrnava Mare. Il
găsim în fruntea listei comunale pentru adeziunea la hotărîrile de la
Alba Iulia ;
25 NICOLAE DRACINSCHI (DRACEA), medic la Viena, în timpul războ­
iului era medic la Teceu (jud. Maramureş);
26 IOSIF DRĂGULESCU, medicinist la Budapesta;
27 AUREL DUMITRESCU, medicinist la Budapesta;
28 VASILE EREMICIU, farmacist la Timişoara;
29 VIOREL FODOR, farmacist, în Regimentul „Horea“ — Beiuş;
30 SEVER FURDUI, medic-sublocotenent în Regimentul „Horea“ —
Beiuş ; #8®
31 ONORIU G ANE A, medic la Dumbrăveni;
32 ION GOI A, medic la Miercurea Sibiului; după unire, profesor uni­
versitar la Cluj ;
33 MIRCEA UALIŢA, student la Budapesta; după unire, medic la Cluj
şi Bucureşti;
34 NICOLAE HĂNGĂNUŢIU, medic la Prundu Bîrgăului;
35 MIROIU HERENŢIU, medicinist la Budapesta, viitor dermatolog la
Arad;
36 AXENTE IANCU, medicinist la Arad, activist în Garda Naţională Ro­
mână din Hălmagiu; după unire, profesor universitar la Cluj;
37 NICOLAE IGNE A, medicinist la Budapesta;
38 VASILE IGNAT, medic-sublocotenent, în Regimentul „Horea“ —
Beiuş; l& m
39 LI VIU IONAŞIU, medic, absolvent la Budapesta; după unire, medic
psihiatru la Sibiu. în anul 1912 a făcut parte din Comitetul jubiliar al
Societăţii „Petru Maior“, de la Budapesta;
40 LAURENŢIU LESN1CAN, medic de circumscripţie, Hunedoara;
41 ION LUCA, medic veterinar la Blaj;
42 OCTAVI AN LUPUm s-a născut în 27 februarie 1898, în Cernăuţi. A
urmat Facultatea de Medicină la Viena, unde a făcut parte din Socie­
tatea „România Jună“. în perioada războiului, şi cu deosebire în anul
1918, a participat la frămîntările politice româneşti din inima Imperiului,
în ziua de 31 octombrie a participat activ la formarea „Consiliului solda­
ţilor şi ofiţerilor români diim Viena, Bucovina, Transilvania şi Banat ,
semnînd procesul-verbal de constituire al acestuia. în luna noiembrie
a făcut legătura între Senatul din Viena şi revoluţionarii bucovineni.
După absolvirea facultăţii, s-a întors în Bucovina nataiă, unde a
depus ,o intensă activitate organizatorică şi medicală, ca igienist şi der-
matovenerolog. A publicat o serie de lucrări cu subiecte din domeniul
medicinii sociale, educaţiei sanitare, istoriei medicinii, precum şi eseuri
Şi lucrări de filozofie. A decedat în anul 1988 la Bucureşti.
43 BRUTUS MACAVEI, medic militar la Praga;

'aj ^ ocurnente manuscrise din Muzeul Unirii din Alba Iulia

Documente oferite de dr. Octavian Lupu

75
 dr Octavian Liţpu dr. Aurel Mager

44 AUREL MAGER (1889—1970). S-a născut la 3 decembrie 1889, în sa­

tul Bodeşti (lîngă Hălmagiu), judeţul Arad, din părinţii: Petru, învăţă­
tor, şi Elena, născută Butariu, casnică. Şcoala primară a făcut-o în sa­
tul natal, iar gimnaziul, la Brad şi Braşov- Terminînd gimnaziul cu „e-
minente“, a obţinut o bursă care i-a permis să urmeze medicina la Graz
şi, ulterior, la Budapesta, unde şi-a susţinut doctoratul în medicină în
1915. Cariera medicală şi-a început-o în cadrul armatei austro-ungare,
activînd pe fronturile din Albania, pînă în 1918. Imediat după armistiţiu
a revenit pe meleagurile natale şi s-a înscris în Garda Naţională Română
din Hălmagiu, împreună cu dr. Axente Iancu, viitorul profesor pediatru
la Cluj. După unire şi-a continuat activitatea la Regimentul „Horea“ —
Beiuş 77 nou înfiintat — Şi ulterior la Regimentul 93 infanterie — Ora­
dea. Cîţiva ani a practicat medicina în satele din actualele judeţe Arad
şi Timiş, ca apoi să se stabilească în Arad, unde a practicat obstetrica
şi ginecologia şi a înfiinţat primul laborator de analize medicale din lo­
calitate. A practicat şi medicina generală la Dispensarul C.F.R., pînă în
1954, cînd s-a pensionat. In 1927 s-a căsătorit cu profesoara de limbă
română Graţiana Palade din Beiuş, avînd un fiu Voicu-Petru. A dece­
dat în 1970, puţin timp înainte de a împlini vîrsta de 81 de ani, după o
viaţă pusă în slujba omului şi a patriei 103.
45 AUREL MANIU, medic militar la Viena, comandant-şef al Comanda­
mentului Armatei a V il-a;

103 Date obţinute de la fam ilia Voicu Petru Mager din Bucureşti

76
46 ALEXANDRU MACELARIU, medic la Blaj, după unire în jud. Tîrnava

47 DUMITRU NEMETEA, medicinist la Budapesta, după unire medic

dermatolog la Arad; ...
48 ION MOGA, colonel-medic la Viena, după unire, şeful Lecţiei sani­
tare militare în Consiliul Dirigent;
49 EPIFAN MUNTEANU, medic militar la Viena;
50 MER A IULIU, medic, absolvent al Facultăţii de Medicină din Viena;
51 ION NANDRIŞ (1890— 1967)1U4. S-a născut în satul Măhala din Buco­
vina, ia 19 iulie 1890. A urmat Facultatea de Medicină la Viena, unde
a făcut parte din Societatea „România Jună“, fiind ales de cinci ori pre
şedinţele acesteia- In perioada războiului (1914-1918) a făcut parte dm-
tr-o organizaţie revoluţionară creată la Viena, la care activau studenţi
ce aparţineau popoarelor asuprite din conglomeratul de naţionalităţi ce
constituia Austro-Ungaria, Membrii acestei organizaţii ţineau legătura
şi primeau informaţii din provincia de origine a fiecăruia, nutrind şi în­
tărind speranţele de eliberare ale popoarelor asuprite.
O acţiune de mare curaj a tînărului medicinist Ion Nandriş a fost
acţionarea în judecată a staitului austriac, oare după intrarea Romáiméi
în război — 15 august 1916 — a hotărît interzicerea activităţii şi apoi di­
zolvarea Societăţii „România Jună“. în calitatea sa de preşedinte al a-
cesteia, Ion Nandriş a făcut recurs legal, argumentînd că societatea stu­
denţească în cauză nu este dăunătoare statului şi că o mare parte din
membrii ei şi-au făcut datoria, unii dintre ei sacrificîndu-şi viaţa pe
diferitele fronturi ale războiului purtat de Austria. Recursul fiind respins,
Ion Nandriş, împreună cu doi prieteni, a scos din arhiva societăţii actele
şi documentele de valoare, pe care le-a îngropat în curtea casei medi­
cului român Aurel Moldovan, domiciliat în Austria, la graniţa cu Un­
garia, de unde au fost scoase şi redate Societăţii, după terminarea răz­
boiului.
în toamna anului 1918, I. Nandriş a făcut legătura între revoluţio­
narii bucovineni şi transilvăneni (din Cluj).
In 1924 a terminat Facultatea de Medicină la Cluj. A urmat studii
de specialitate O.R.L., la Paris, apoi s-a întors în ţară, în Bucovina, unde
a desfăşurat o vastă activitate pe tărîm medical, social şi cultural. A de
cedat în 7 ianuarie 1967 şi a fost înhumat în cimitirul de la Rădăuţi,
52 EMIL NEGRU, sublocotenent în Regimentul „Horea“ — Beiuş;
53 ALEXANDRU NEMEŞ, medic, asistent universitar la vechea Facul­
tate de limbă maghiară din Cluj ;
54 AUREL NEMEŞ, s-a născut în 1897 în comuna Voila (fostul jud.
Făgăraş, azi Braşov,). La vîrsta de 19 ani a fost înrolat m Regimentul
31 infanterie la Brno-Moravia- în octombrie 1916 cade prizonier pe fron­
tul italian la Hermada şi este dus în lagărul de prizoniera din Avezzano,
unde se înscrie în Corpul voluntarilor români, organizat m Italia.
A făcut parte dintr-o companie de voluntari români, care a parti­
cipat la bătăliile de pe Piave- La prăbuşirea frontului germano-austriac,
din octombrie 1918, compania lui a înaintat 320 km pîna la Longa o
A venit acasă cu batalionul de voluntari romani nr. , n ’ ^104

104 Completat după documente oferite de dr. Gh. Nandriş din Sibiu si după Me-
morii ds ßexiiil Puşcariu, Ed. Minerva.
77
 ?q9 w T S la+ Facultatea de Medicină din Cluj, pe care a absolvit-o în

c L f a p o n a R e X M ' <1893~ 1985) med‘° BudapeSta- d“pă “nire “

tratC? n J T'ANJ IN căpitan-medic în armata austro-ungară in-
Braşov^ “ deCembne 1918 ln armatei române, apoi medic la

S á la it^ ° STEA- în Perioada unirii lucra în comuna Bucium (jud.

M aGFOaR
59 GEORGEr V pPAVEL,
d/ ÿ p ?°nSi j UlUi
medic la Naţional
Bistriţa- Român din Bucium;
Î i t ° a\ r aEdS, CARIU’ medidnist la Budapesta, după unire medic inter­
ii LEONIDA POP, medic-locotenent la Viena-
62 C POPESCU, medic la Caransebeş.
f ALT^ lAR POPOVICI, medic la Viena;
. , ION F ° ,PU’ medic locotenent-colonel în armata austro-ungară in-
1918 ta române; g ' “

Ä X X ada
ci„â din Budapesta in » " Ä ' S Ä I Â ' Î Î

67 DUM7TBLŢ ROMAN, medic la Timişoara. In timpul războiului a scutit

mulţi ostaşi şi ofiţeri de a pleca pe front106- U1 a scutit
Constanţi; SABÂU’ medicinist la Budapesta, după unire, O.R-L.-ist la

SÄfesSSÄi ”S ae .a— gară-intrat >"

uriire^gh^oE(^E^'(^nstanţa°nier * ^ la BudaPesta’ duPă
7t\ C ° NSTANTIN SBARCEÀ, în timpul războiului medic militar la Bis-

72 TEODOR SBĂRCEA (1871-1949). S-a născut în ziua de 9 martie 1871

m Topliţa Romana. A absolvit Facultatea de Medicină la Clui unde si-â
usţinut Şi doctoratul. Cariera medicală şi-a început-o ca asistent ta
Institutul de Anatomie în Cluj. Doctorul Teodor Sbârcea a fost medic de
cmcumscnpţie în Satulung-Săcele (jud. Braşov). La intrarea T onelor
romane in Transilvania, în august 1916, dr. Sbârcea rămîne la nost le
naCe Primirea fund in fruntea poporenilor din Săcele şi se pune? la dis
P°"dia autontaţilor române. După retragerea trupelor române la 14 oc-
__ i r! ej 191-: 1 stabdeŞte domiciliu forţat, iar la 6 aprilie’ 1917 este
tH ^ Ï fd e,catl\.e administraţia maghiară şi întemniţat ca trădător de na
? \ ,A ţost Judecat de un tribunal militar din Cluj, împreună cu alţi in ­
telectuali, fund aparat de avocatul memorandist dr. Aurel Isac Este
s Z T ^ r Ca ™ re ? mărturiei a o mulţime de cetăţeni din Braşov î
« . a r t e i " au arâ“ atitudi““ » - » • — *

Documente din Muzeul Unirii din Alba Iul ia

78
 Ca medic ginecolog şi organizator de sănătate publică, a fost bine
apreciat. Pentru cinstea şi probitatea lui profesională şi pentru patrio­
tismul său luminat, a urcat repede toate treptele ierarhice, pînă la cea
de şef al Regionalei Sanitare Braşov10*-
A decedat în toamna anului 1949, plîns de o mare mulţime de oa­
meni îndoliaţi, care-1 numeau „medicul celor săraci“ ;
73 IONEL SCRIDON. In perioada unirii medicinist, se găsea la Bistriţa,
unde a depus o activitate prounionistă şi a făcut parte din Consiliul Na­
ţional Român de la Bistriţa ;
74 PAVEL SIGARTAU, medicinist la Budapesta, viitor internist şi ftizio-
log la Arad;
75 CONST ANTIN STANCA medic la vechea Facultate de Medicină de
limbă maghiară din Cluj; devenit profesor la Facultatea de Medicină
din Bucureşti.
76 TITUS SLAVOACĂ, medicinist, în perioada unirii la Bistriţa; mem­
bru în Consiliul Naţional Român de la Bistriţa;
77 VICTOR STANICA, medic militar, după război dermatolog docent; o-
riginar din Galeş-Sălişte, căsătorit cu soprana lirică Mimi Nestorescu,
mutat la Bucureşti;
78 VALERIU STINGHE (1898—
1 9 7 7 )1
06107 S-a înăseirt la 9 februarie
1898, în Cartierul Schei — Braşov.
A urmat şcoala primară la Schei, iar
în 1916 a absolvit liceul „Andrei Şa-
guna“ din localitate. După bacalau­
reat a fost mobilizat, instruit sumar
şi trimis pe front, de unde s-a întors
în primăvara anului 1919. Din toam­
na anului 1916 pînă în august 1917
a făcut campania de război în ar­
mata austro-unigară, mai întîi pe
frontul din Galiţia, apoi ne cel din
Italia. In luna august 1917, a avut
fericirea — cum se exprimă în Me­
moriile sale — să fie făcut prizonier
de italieni. Acolo a intrat în „Corpul
legionarilor români“ — Regimentul
2 Cloşca, unde eirau înrolaţi şi viito­
rul profesor V. L. Bologa, Tarquini
Prişcu, viitorul medic la Braşov, şi
mulţi alţi români ardeleni. A luptat
pe fjrontul de la Isonzo şi Piave con­
tra. armatei austro-ungare, pînă în
primăvara anului 1918. Ca legionar a fost decorat de italieni cu „Nos-
trino di guerro“ cu două stele şi „Croce di guerro“, iar de români, cu
„Medalia Ferdinand I cu spadă.“

106 Date obţinute de la dr. Vasile Seceleanu, de la Braşov

107 Date obţinute prin bunăvoinţa soţiei sale, d-na Josefina, născută Miculescu, o-
riginară din Caransebeş

. 79
 Este demn de menţionat că în 1917, în urma unui examen riguros
în faţa unei comisii mixte italo-române, de cunoaşterea limbii germane
şi maghiare şi de cultură generală, a fost întrebuinţat ca informator
al armatei a 3-a italiene, comandată de ducele de Aosta, unde a desfă­
şurat o bogată activitate, culegînd informaţii de la ofiţerii germani şi
austrieci căzuţi prizonieri, asupra efectivelor militaire, a deplasărilor de
trupe şi asupra planurilor de luptă.
După război a urmat Facultatea de Medicină din Bucureşti, absol­
vind-o în 1925. Ulterior s-a specializat în ftiziologie prin cursuri urmate
în ţară şi străinătate, publicîndu-şi lucrările în cadrul „ASTREI“, al că­
rui activist de seamă a fost în Despărţămîntul Braşov al acesteia’. A de­
cedat la 30 mai 1977.
1 9 MARIUS STURZ A, medic la Viena, după Unire, profesor universitar
la Cluj, apoi la Sibiu şi Bucureşti;
80 ALEXE SULICĂ. S-a născut la 1 martie 1884 în Tulgheş (jud.-Bra­
şov). A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1914. A luptat
ca medic în armata română, împărţind biruinţele şi bucuriile românilor
indurind însă şi suferinţele calvarului dureroasei retrageri a armatei ro­
mane din toamna anului 1916 în Moldova.
Articolele doctorului Sulică se citesc cu adîncă emoţie. Amintiri
din războiul de întregirea neamului™, scrise cu mult farmec literar, presă­
rate cu un reuşit umor cazon, publicate în revista „Ţara Bîrsei“, editate
la Braşov, sub direcţia profesorului Axente Banciu, în anul 1938. Din
aceste articole se degajă patriotismul lui înflăcărat şi spiritul său jert­
felnic. După Unire s-a întors la Braşov, unde a fost numit primul me-
dic-şef al Spitalului Militar din Braşov, iar piai tîrziu medic primar al
Spitalului de boli contagioase şi medic consultant la Casa Asigurărilor
Sociale din Braşov.
81 THEOFIL TANCO, medic de seamă în Năsăud. S-a născut în 1882,
absolvent la Budapesta. A avut o bogată cultură medicală şi generală
82 LIVIU TELIA, medicinist la Budapesta, după Unire medic de seamă
la Cluj;
83 VALERIU TEMPEA, student la Budapesta-
84 CONSTANTIN TITIENI (1873-1932), medic în Şicu Mare-Năsăud;
85 ION TOTOIANU, medic la Cluj, decedat în 1922, înmormîntat în co­
muna Miceşti (jud. Alba);
86 ION ŢEŢU, medicinist la Budapesta;
87 CONSTANTIN VLAD, medicinist la Viena, după Unire promotor al
şcolii romaneşti de psihanaliză;
88 VICTOR VLAD, medicinist la Budapesta
^ Pentru manifestări proromâneşti au fost judecaţi studenţii în medi-
,Cma:vVa! lle °*a Ş1 B- Luca medicii Victor Mihai, Iuga Ioan Vinti-
la şi Fagaraşan108109-

108 Vezi supra 56

109 i s i s ia, Români — Mărturii, vol. I. Editura
reşti, 1683, p. 684—686 Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucu-

«0
 HI. ACTIVITATEA MEDICILOR ŞI FARMACIŞTILOR IMEDIAT
DUPA UNIRE

Piima şedinţă a Marelui Sfat Naţional s-a ţinut în dimineaţa zilei

de 2 decembrie 1918, în sala tribunalului din Alba Iulia, la orele IO.1“
La început s-au ales organele conducătoare şi componenţa acestora.
Comitetul Executiv al Marelui Sfat Naţional se va numi Consiliul Diri­
gent sub preşedinţia lui Iuliu Maniu, ce urma să conducă viaţa politică
a acestei provincii pînă la convocarea Constituantei. A fost alcătuit din
15 membri cu sediul iniţial la Sibiu, apoi s-a mutat la Cluj. A funcţionat
dm 2 decembrie 1918 pînă la 10 aprilie 1920'11. Dintre medici cea mai
înalta funcţie a primit-o dr. Alexandru Vaida Voievod, care a fost
numit şeful Resortului afacerilor externe, şi profesorul Iuliu Moldovan
(vezi capitolul „Iuliu Moldovan).
S-au trimis telegrame guvernului României, care tocmai sosise din
refugiul său de la Iaşi, precum regelui şi reginei, prin care se anunţa U-
nirea necondiţionată a Transilvaniei, Banatului, a părţilor ungurene lo­
cuite de români şi Maramureşului cu România.110*112
Lajsfîrşitul şedinţei preşedintele se adresează Marelui Sfat Naţional,
cu rugămintea ca: ,,îndepărtîndu-se din Alba Iulia, să-şi împlinească cu
sfinţenie datorinţa de a informa poporul despre cele întîmplate şi de a-i
aduce la cunoştinţă hotărîrile luate113*.
Drumul de lacrimi şi singe al istoriei noastre naţionale — cum spu­
nea Nicolae Iorga — a cunoscut în acest fel o perioadă de glorie în toam­
na şi iarna anului 1918, care a culminat cu 1 Decembrie. De aici încolo
totul a continuat altfel, dar din păcate n-am fost scutiţi nici de lacrimi
şi nici de jertfe de singe!
Actul Unirii a fost dus la Bucureşti în ziua de 13 decembrie şi pre-
Aei ï atTgUVernului de Càtre 0 deleëatie a Marii Adunări Naţionale de la
Alba Iulia, compusă din episcopii Miron Cristea, ortodox, şi Iuliu Hossu
gpeco-câtolic, medlcu^ dr- Alexandru Vaida Voievod, profesorul Vasile
Goldiş, omul de cultură Gaius Brediceanu şi mulţi alţi însoţitori.
S-au ţinut de ambele părţi discursuri emoţionante. Ionel Brătianu în
răspunsul său, a început astfel: „Bine aţi venit, Vă aşteptăm de o mie
de ani“ !
Menţionăm că o serie de medici militari români, foşti angajaţi în
armate străine, încă în luna decembrie 1918 au fost primiţi în cadrele
armatei române- Actul referitor la acest decret, nr. 453, a fost semnat de
Ferdinand şi ministrul de război, general de corp de armată Artur
Văitoianu. Iată lista acestor medici: medic-colonel dr. Victor Corbu- me-
dic-locotenent-colonel dr. Ion Popu; medic-maior dr. Ion Slavu1 medic
-maior dr. Nicolae Buteanu; medic-căpitan dr. Traian Buda ş i’medic-
-capitan dr. Constantin Oancea 1M, întregind numărul medicilor existenţi

110 Gheorghe Ian cu, Contribuia Consiliului Dirigent Ia consolidarea statului na

ţional unitar român (1918-1919), Cluj-Napoca, 1985. ™™ouaare!i statului na-
lu an l; n r- -1’ -*27 noiembrie (10 decembrie) 1918. Număr inaugural p a
m Acte Ş1 documente privitoare la Marea Adunare Naţională întrunită la Alba
Iulia in ziua de 1 Decembrie (1918).
u î Cr T 1C? ^ a r -i ,-^ niri’ Í11 - Ma8 azin Istoric“, X II, nr. 12, 1978;p; 5—32 nr .13
fëb ^ Z19l 9 ° flC7ala putlllcatâ de ConsiHul Dirigent de la Sibiu, nr. 13-15 din 28

t — Medicii ţi Marea Unire

81
 Delegaţia care a adus Guvernului român actul Unirii Transilvaniei
cu Ţara

în legiunile române formate în Rusia, Moldova, Italia, Viena şi Praga,

care au trecut de drept, dacă au dorit, în cadrele serviciului sanitar al
armatei române.

Aspecte ale activităţii m edico-sanitare în consiliul dirigent

După Unire, toate problemele de natură sanitară, igienică, sănătate

şi de ocrotire din Transilvania — care aparţinuseră pînă atunci de mi­
nisterele de interne, comerţ, industrie şi război ale fostului regim —
au intrat în componenţa Resortului Ocrotirilor ' Sociale ale Consiliului
Dirigent.115
Organizarea Resortului Ocrotirilor Sociale a fost următoarea: şef
de resort — Ion Flueraş, apoi Tiberiu Brediceanu, secretar general —
Iuliu Moldovan; Direcţia sănătăţii ,— Marius Sturza, consilier de re­
sort; colaboratori principali: Iuliu Anca, Vasile Ilea, Petru Vlad, consi­
lieri de secţie; Direcţia ocrotirilor — Lazăr Popovici, consilier de re­
sort; Eleonóra Lemenyi, Octavian Costea, consilieri de secţie; Direcţia
tehnică — Alfred Binder, consilier de resort; Direcţia contabilităţii —
Bazil Terneveanu, director; Direcţia- administrativă — Iosif Popoviciu,
director, Contenciosul — Tudor Moisil; Direcţia asigurărilor sociale —
Aurel Vasile, Depozitul de medicamente — farmacist Gheorghe Cu-

115 Gheorghe Iancu, op. cit., p. 284-291

82
teán; économat — Emil Nemeş; inspector al muzeelor — Coriolan Pe-
tranú; inspector al teatrelor, Emil Isa c116.
Mulţi alţi medici ai timpului şi-au dat concursul în cadrul sau m
afara Consiliului Dirigent, astfel dr. Nicolae I. Hozan a îndeplinit ser­
viciul de curier special între Sibiu şi Viena, iar după transferarea la
Cluj a Consiliului Dirigent, între Cluj şi Viena117*.
în munca de reorganizare a vieţii sanitare din Transilvania unita cu
România trebuiau învinse uriaşe dificultăţi, ele fiind.^ rezultate ale poli­
ticii discriminatorii a regimului dualist faţă de români- ,Graţie secreta­
rului general .Iuliu Moldovan, care şi-a început efectiv activitatea la
Resort în 16 decembrie 1918, dispunem de un amplu tablou al realităţi­
lor sanitare în perioada imediat următoare Unirii11â.
în ansamblul strădaniilor de depăşire a acestui greu moment un
rol important l-a avut Congresul medicilor români ţinut la Sibiu, în 28
ianuarie 1919, al cărui preşedinte a fost prof. Iuliu Haţieganu. Progra­
mul Congresului a fost prezentat de Iuliu Moldovan, astfel că principiile
expuse şi discutate vor constitui, în fapt, liniile directoare în activitatea
Secţiei sanitare din cadrul Resortului, corelate cu activitatea sanitară din
România, coordonată de Consiliul Sanitar Superior de pe lingă Diiec-
ţia Generală Sanitară din Bucureşti, pe baza Legii sanitare din 1913. In
cursul anului 1919 s-au discutat în largi colective de medici o sene de
probleme privitoare la organizarea sanitară a Transilvaniei, plecîndu-se
de la vechile legi sanitare din Austro-Ungaria şi România, adaptate situa­
ţiei de moment şi perspectivă, după care Consiliul Dirigent a adoptat
proiectul propus şi l-a publicat în „Gazeta Oficială" din noiembrie 1919,
sub forma cunoscută de Decret nr. XXI.
Cu promptitudine şi pricepere care uimesc, Resortul Ocrotirilor So­
ciale a întreprins o serie de măsuri menite să reglementeze problemele
ce impuneau urgenţă.
Disciplina era severă, autoritatea profesională şi etica de care se
bucurau conducerea medico-sanitară atît faţă de Consiliul Dirigent, cit şi
faţă de corpul medico^sanitar şi populaţie, făceau ca acţiunile întreprinse
să aibă succes. Astfel, la propunerea Congresului medicilor din Transil­
vania, ţinut în ziua de 28 ianuarie la Sibiu, Consiliul Dirigent a aprobat
în şedinţa din 27 februarie 1919 (stil nou 12 martie), înfiinţarea unui
spital în oraşul Abrud, numindu-1 la 3 iunie 1919, ca director pe dr. Ale­
xandru Borza- La 14 septembrie 1919 s-a deschis spitalul din Abrud în două
pavilioane ale fostei cazărmi. Acesta a fost primul spital înfiinţat după
Unirea Transilvaniei cu România, într-o regiune ai căror locuitori erau
confruntaţi cu numeroase dificultăţi economice, sanitare şi culturale.
Prin prodigioasa activitate desfăşurată de dr. Alexandru Borza şi co­
laboratorii săi, spitalul moţilor şi-a dobîndit un real prestigiu ce depăşea
mult zona Munţilor Apuseni119

w Cf. A rh . Şt. Cluj-Napoca, fond. Iuliu Moldovan. d.l. f. 80; Gheorghiţa Iancu,
G h e o rg h e Iancu, A s p e c te a l e v ie ţii s a n i t a r e d in T r a n s i l v a n i a în p e rio a d a 1 9 1 8 -
1 9 2 0 , în „Marisia“, 1976, 6 ,p. 431 117 Vezi cap. „Nicolae I. Hozan“
î 18 A r h . Şt. Cluj-Napoca, fond. cit.\ . • e. 3. f. 52-53; Aurel Voma, O r g a n iz a r e a s a ­
n i t a r ă a T ra n s ilv a n ie i în p r im u l d e ce n iu a l U n ir ii, în T r a n s ilv a n ia , B a n a t u l . . . -
v o l. II . p. 739—740, apud Iancu Gheorghe, C o n tr ib u ţia C o n s iliu lu i D irig e n t la
C o n s o lid a re a S ta tu lu i N a ţio n a l R o m â n 1 9 1 8 -1 9 2 0 , Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1985
119 I a n c u G h e o rg h e , O p. c it., p, 287 şi 288

83
 In total Consiliul Dirigent a susţinut şi îndrumat peste 50 de spitale,,
cu circa 10.000 de paturi. Imediat după unire s-au pus bazele înfiinţării
unui spital la Reghin, s-a etatizat spitalul orăşenesc din Timişoara, s-a
creat o secţie de obstetrică la Arad, iar la Cluj un spital pentru îngrijirea
femeilor cu afecţiuni genitale130.
In şedinţa din 2/15 martie 1919, Consiliul Dirigent a aprobat înfiin­
ţarea Institutului surorilor de ocrotire, propusă de Resortul său de spe­
cialitate. Acesta s-a deschis la 19 noiembrie 1919. S-au ţinut cursuri de
durată scurtă la Cluj, Sibiu, Tîrgu Mureş. Pînă în iunie 1922 au absol­
vit Institutul, al cărei directoare era Lucia Bologa — mama distinsului
profesor Valeriu Lucian Bologa —, peste 100 de eleve120121.
O atenţie deosebită s-a acordat şi ocrotirii copiilor, prin înfiinţarea
unor instituţii specializate la Beiuş, Orlat, Sîncrai, Turda şi Odorhei. Un
alt fapt important este hotărîrea Consiliului Dirigent de a se acorda burse
elevilor merituoşi ce doreau să urmeze cursuri universitare.
Îndată după declararea Unirii şi pătrunderea armatei române în
Transilvania s-au preluat şi spitalele militare din toate oraşele în care
acestea funcţionaseră în cadrul armatei austro-ungare. Spitalul Militar
din Cluj a fost preluat de administraţia română la 1 februarie 1919, în
prezenţa delegatului Consiliului Dirigent cu sediul la Sibiu, cînd a fost.
numit medic-şef dr. Ilie Câmpeanu, care a rămas — cu intermitenţă —
la conducerea spitalului, pînă în octombrie 1926.122
Măsuri de urgenţă au cuprins toate sectoarele sanitare — s-au în­
fiinţat Inspectoratele igienice judeţene — civile şi militare. Şeful Secţiei
sanitare militare, dr. I. Moga, medic-colonel, dă un Ordin circular (pu­
blicat in „Gazeta Oficială“ nr- 13-15/28 februarie 1919, p. 10—11), pen­
tru combaterea „morburilor venerice“, în care este trecut modul con­
cret de combaterea bolilor venerice la populaţia civilă.
Prin intermediul „Gazetei Oficiale“ (nr. 24-25, p. 3) a Consiliului Di­
rigent, în zilele de 17-26 martie se comunică o Notă circulară în care se
cerea luarea în evidenţă centrală — la Bucureşti — a medicilor, în vede­
rea acordării certificatului de liberă practică în toată România — semnat
dr. I. Moldovan, nr. 576 A.
Prin „Gazeta Oficială“ a Consiliului Dirigent (30 aprilie 1919, nr.
26-28, p. 3, nr.903), dr. I. Moldovan, secretar general, dă o Notă circulară
(Sibiu, 16 aprilie 1919), prin care se indică organelor administrative să
insiste ca patronii să plătească la timp cotizaţiile Caselor de Asigurări
Muncitoreşti (. . •), în caz contrar să se introducă de urgenţă procedura
legală contra acestora. în aceeaşi zi, 16 aprilie 1919, se semnează o altă
Notă circulară către Casele de Asigurare Muncitoreşti, prin care se cere
să se acorde, în mod corect, produse farmaceutice celor ce au nevoie de
ele. Pentru detaliu vezi Gheorghe Iancu.123
Pe baza Decretului nr. 1 al Consiliului Dirigent şi în conformitate cu
ordonanţa nr. 518 a Resortului Ocrotirilor Sociale, se înfiinţează „Casa
regnicolară pentru asigurarea muncitorimii în caz de morb şi accident,
120 v e zi c a p ito lu l „ d r. D o m in ic S t a n c a “
121 G h e o rg h e Ia n c u , Op. cit. p. 290
122 Istoria Spitalului M ilitar din Cluj, M a n u s c r is e x i s te n t in b ib lio te c a sp ita lu lu i
123 G h e o rg h e Ia n c u , Contribuţii la istoricul asigurărilor muncitoreşti din Romániai
(1 9 1 8 — 1 9 2 0 ) „ A c ta M u sei N a p o c e n s is “, 1983, X X , p, 6 3 9 — 646)

84
pentru Transilvania, Banat şi ţinuturile ungurene locuite de români“
(iscăleşte I. Fluieraş, şef Resort; publicat în „Gazeta Oficială“, nr. 31-35,
din 25-31 mai 1919, p. 13).
Tot „Gazeta Oficială“ (în nr- 39-40, din 30 iunie 1919, p. 5) semnat
de dr. I. Moldovan — secretar general — publică un important Ordin
circular (nr. 2391/1919), prin care se cere medicilor primari de judeţ şi
medicilor şefi ai oraşelor şi municipiilor, să anunţe toate moaşele care au
dreptul de liberă practică pentru a se ţine o evidenţă a acestora.
Prin Ordonanţa nr. 80 din 17 februarie 1920 (semnată de I. Moldo­
van), se fixează taxele de consultaţie pentru medici şi moaşe.
In şedinţa Consiliului Dirigent din 30 iulie 1919, de la Sibiu, au mai
fost cooptaţi în Marele Sfat Naţional Român următorii medici: dr. Pompi-
liu Nistor, medic la Zărneşti; dr. Alexandru Popu, medic la Bistriţa; dr.
Iuliu Moldovan, docent de Viena, medic militar, însărcinat de Consiliul
Dirigent cu celelalte sarcini de şef resort şi cu selecţionarea cadrelor ce
urmau să constituie corpul didactic al Facultăţii de Medicină din cadrul
noii Universităţi româneşti din Cluj (vezi capitolul următor).
Ca o dovadă a preţuirii activităţii politico-sociale, doi dintre prefecţii
numiţi de Consiliul Dirigent au fost medici: dr. Nicolae Comşa în judeţul
Sibiu şi dr- Gheorghe Baiulescu în judeţul Braşov.
La sfîrşitul anului 1919 se completează, prin concurs, posturile de
medici-şefi şi se ordonă asigurarea tuturor condiţiilor de igienă (şef resort
I. Moldovan, secretar general).
Tot în „Gazeta Oficială“ (10 ianuarie 1920) se cere anunţarea bolilor
menţionate în Decretul nr. XXI*, plus gripa spaniolă- De asemenea în
aceeaşi „Gazetă Oficială“ a Consiliului Dirigent (nr. 81 din 20 ianuarie
1920), se emite din partea Resortului Ocrotirilor Sociale — secretar gene­
ral I. Moldovan — „Ordonanţa“ nr. 2, referitoare la executarea Decre­
tului nr. XXI, prin care se publică „Instrucţiunile regulamentare pentru
combaterea bolilor contagioase“ şi promovează activităţile medicale cu
caracter preventiv cu sediul principal la nivelul ambulatoarelor policli­
nice.
Viitorul profesor Iuliu Moldovan s-a vădit, încă din perioada sa de
activitate în Consiliul Dirigent, o mare autoritate în probleme de igienă
care a cuprins şi alte aspecte decît cele menţionate mai sus din care amin­
tim1^1: înfiinţarea unei comisii de disciplină formată din şapte membri,
toţi doctori în medicină, numiţi prin decret pe termen de 3 ani; a orga­
nizat teritoriul pe plase, în funcţie de necesităţi sanitare reale, nu după
considerente politice, ca în trecut; a introdus obligativitatea ocupării pos­
turilor numai de cei în drept (chiar şi posturile pentru cadre medii) şi
numai prin concurs; a înfiinţat Comisia de igienă şi Inspectoratul de igie­
nă; a insistat pentru introducerea imunizării ca metodă preventivă ş.a.
Fără să exagerăm, activitatea Consiliului Dirigent şi a Resortului
Ocrotirilor Sociale, se poate aprecia că în răstimpul în care a funcţionat
:a contribuit în mod esenţial la propăşirea societăţii româneşti.

* D e c re tu l X X I a p r e c iz a t o s e r i e d e p r e v e d e r i r e f e r i t o a r e la R e g u la m e n tu l S e r v i ­
ciu lu i S a n ita r. . trc, 0 »,
424 D ra g o ş D u m itre s c u , Activitatea p e teren sanitar a Consiliului Dirigent, U .S .S .M .
— F i l i a l a B u c u r e ş ti, S e c ţia d e I s to r ia M ediC inei şi a F a r m a c i e i , 4 d e c . 1978,

85
 Participarea medicilor şi studenţilor în medicină la preluarea Fa­
cultăţii de Medicină din Cluj şi transformarea ei în Facultate de me­
dicină românească
Istoricul înfiinţării Universităţii de limbă maghiară la Cluj, în 1872,
şi lupta românilor transilvăneni pentru o Universitate în limba română
este prezentat de istoricii Onisifor Ghibu1“’, Ştefan Pascu 6 şi Stelian
Neagoe, ultimul într-o cunoscută lucrare1251627 aşa incit nu insistăm prea mult
asupra acestor importante evenimente.
După înfăptuirea marelui aat al Unirii, medicii împreună cu întregul
popor au păşit la consolidarea noului stat' Sarcina imediată şi principală
a medicilor era înfiinţarea şi organizarea Facultăţii de Medicină din ca­
drul noii Universităţi româneşti din Cluj. Chiar în după-masa zilei de 1
Decembrie 1918 profesorul Iuliu Haţieganu a ţinut la Alba Iulia, împreună
cu o parte din medicii participanţi, o consfătuire în care s-a hoţărît ca
intr-un timp cit mai scurt să se organizeze un Congres al medicilor din
Transilvania, în care să se discute viitoarea organizare medico-sanitară
a Transilvaniei şi crearea, de îndată a Facultăţii de Medicină în cadrul
Universităţii româneşti din Cluj128.
La Congresul profesorilor ţinut la Sibiu, în 19 ianuarie 1919, s-a ce­
rut, de asemenea, cu insistenţă, organizarea grabnică a Universităţii ro­
mâneşti la Cluj, aceasta fiind considerată o problemă de majoră impor­
tanţă.
La 28 ianuarie a avut loc la Sibiu, sub preşedinţia doctorului Iuliu
Haţieganu, Congresul medicilor. Acolo s-a hotărît ca în cursul anului
1919, Universitatea din Cluj să fie preluată de români şi completată cu
profesori români. Tot atunci, în cadrul Congresului, s-a constituit un co­
legiu care a fost însărcinat cu „cercetarea documentelor şi lucrărilor pe
care le vor înainta candidaţii la catedrele acestei facultăţi, făcînd apoi
propuneri de numire Consiliului Dirigent.129
La 2 aprilie, secretarul general al Resortului Ocrotirilor Sociale, dr.
Iuliu Moldovan, fost docent la Facultatea de Medicină a Universităţii din
Viena, propunea resortului Instrucţiunii publice ca, în vederea organi­
zării Facultăţii de Medicină din Cluj — în conformitate nu numai cu
cerinţele ştiinţifice, ci şi cu necesităţile de viaţă ale poporului romăn — să
se numească un colegiu din cîţiva membri care să fixeze programul de
studiu. Doctorul Moldovan îşi încheie astfel întîmpinarea : . . . „Conside-
rînd dorinţa noastră de a menţinea un caracter transilvănean, o atmos­
feră curată, neaparat necesară pentru focarul de ştiinţă şi de creştere
care are să fie, de la început facultatea noastră din Cluj, dorim a crea în
Cluj o facultate de Medicină de primă forţă, ca institut de cercetare şi ştiin­
ţă, a aplica cei mai buni şi cei mai activi profesori pe care îi pujtem afla,
a elimina orice politicianism şi sectarism, orice lipsă de simţ de datocinţă
şi responsabilitate, incompatibile cu demnitatea, seriozitatea şi importanţa

125 Onisifor G h ib u , La a douăzecea aniversare a Universităţii Dacici Superioare,

C lu j, I n s titu tu l d e A r te G r a f ic e „ A r d e a lu l“, 1939
126 Ş te f a n P a s c u , Dezvoltarea Universităţii din Cluj-Napoca, în v o i. Activitatea şti­
inţifică a Universităţii Cluj-Napoca 19X9— 1973, C lu j-N a p o c a , 1973, p. 5— 65
127 S te lia n N e a g o e ; Viaţa universitară clujeană interbelică, E d . D a c ia , C lu j-N a p o c a ,
1980, v o l. I„ p. 6 — 159
128 V a s ile U e a în „ T rib u n a R o m â n ie i“ , n r. 144, 1 ,X . 1978
129 N e a g o e S te lia n , Op. cit. p. 39

86
publică a profesorilor universitari. Dorim mai departe a forma această
facultate de la început pe baze temeinice şi durabile, evitînd schimbări de
persoane după scurt interval, dăunătoare menirii şi dragostei profesorilor
pentru interesul instituţiei1'0'. . ..
Una dintre acţiunile cele mai importante ale Consiliului Dirigent a
fost preluarea Universităţii din Cluj de la vechea administraţie. Prin re­
sortul Cultelor şi Instrucţiunii Publice s-a fixat pentru ziua de 12 mai
1919 o comisie — sub conducerea profesorului Onisifor G’nibu, secretar
general al Resortului Instrucţiunii Publice — căreia i s-a dat sarcina pre­
luării şi reorganizării acesteia Dr. Coriolan Tătaru, dr. Alexandru Nerneş
şi dr. Constantin Stanca au fost însărcinaţi (autorizaţi) cu preluarea Facul­
tăţii de Medicină, cu conducerea şi controlul Spitalului „Carolina , a
clinicilor Universităţii şi a tuturor institutelor pendinte de ele, inclusiv
Institutul „Pasteur“. Iată lista rigorozanţilor şi studenţilor medicinişti re­
partizaţi pe lingă delegaţii autorizaţi cu preluarea institutelor şi clinicilor
Universităţii din Cluj pe seama statului român, la 12 mai 1919 '. La De­
canatul de medicină, Sabin Rişcuţa, anul II, şi Ioan Tirică, anul II, la Cli­
nica de interne, Ioan Fira. medic rigoroz, şi Isaia Popa, medic rigoroz; la
Patologie generală, Ioan Roman, medic rigoroz, şi Ioan Voicu, anul I ,
la Psihiatrie, Ioan Groza, medic rigoroz, şi Cornel Bota, medic rigoroz;
la Pediatrie, Grigore Ursace, medic rigoroz, şi Traian Chirileanu, medic
rigoroz; la Ginecologie, Vaier Boer, medic rigoroz, şi Grigore Man, medic
rigoroz; la Chirurgie, Pavel Glăvan şi Nicolae Belu, anul IV; la Fiziologie
Valeriu Biltiu, anul IV; şi Aurel Bulierea, anul IV; la Anatomia patolo­
gică, Alexandru Pop, anul, IV; şi Dumitru Memetea, medic rigoroz; la
Dentistică, jioan Aleman, anul IV, şi Ioan Maian, anul V; la Higiena,
Mihai Zolog, anul V. şi Dumitru Stanciu, anul IV ; la Sanatoriu, Inocenţiu
Băbuţiu, anul IV, şi Mărioara Moldovan, anul III; la Laboratorul de pa­
tologie, Veturia Şenchea; La Anatomie, Sorin Stoica, anul III, şi Ioan
Pescariu. anul II; la Pharmacologie, Gheorghe Laţia, şi Traian I. Pop,
anul III: la Medicina forensâ, Teofil Dragoniir. anul III, şi Nicolae Vasu,
anul V; la Secţia de nas-gît-urechi, Nicolae Popoliţă, medic rigoroz, şi
Ghidioşan Gheorghe, anul IV; la Farmacia Universităţii, Augustin Costin,
farmacist absolvent. Victor Haneş, farmacist absolvent, şi Leonida Bancu,
farmacist absolvent
Din cercetarea unor memorii inedite, lăsate de diferiţi medici care
au făcut parte din primele cadre ale noii Facultăţi de Medicină din Cluj,
reiese că la preluarea institutelor şi clin cilor au mai participat următorii
medici sau studenţi în medicină: dr. Ion Jovin, la preluarea Institutului
de Anatomie Patologică; dr. Vasile Mircu, la preluarea administraţiei
clinicilor; dr. Traian Popoviciu, Ja preluarea Clinicii chirurgicale şi a
celei ginecologice, iar Cornel Oîariu, la preluarea Clinicii pediatiice.
Resuectîndu-se dezideratele Comisiei universitare din epoca respec­
tivă, în şedinţa plenară din 13 august 1919 s-a înaintat raportul cu pro­
puneri, urmare cărora s-a ales un valoros corp de medici, care a consti­
tuit prima generaţie de profesori ai noii Facultăţi de Medicină, cunoscută
ulterior ca „generaţia de aur“ a medicinii româneşti, ce şi-a îndeplinit
cu prisosinţă datoria. Ei au creat cunoscuta şi recunoscuta şcoală medi­
cală românească de la Cluj.

^ Ibidem, p. 40
131 Onisifor Ghibu, op. cit., p. 28.

87
 Prin decretul nr. 4030 se înfiinţează în ziua de 1 octombrie 1919 a
IH-a Universitate românească la Cluj (celelalte două erau la Bucureşti şi
respectiv Iaşi) ce includea şi o Facultate de Medicină.
Prin Decretul nr. 4090 din 12 septembrie 1919, privitor la transfor­
marea Universităţii din Cluj în Universitatea românească, cadrele didac­
tice superioare sínt confirmate de Preşedinţia Consiliului de Miniştri dé
la Bucureşti, în 1 ianuarie 1920.
Printr-un comunicat oficial al Resortului Cultelor şi al Instrucţiunii
Publice, se emite un comunicat în care se nominalizau cadrele universi­
tare superioare, inclusiv cele medicale.1'12
Către Cluj s-au îndreptat în primăvara, vara şi toamna anului 1919
o parte din cei mai valoroşi medici din ţară, care erau capabili şi dornici
de fapte mari. In jurul tinerilor medici români — cadre didactice —
care au activat în facultăţile maghiare şi austriace de medicină Iuliu
Haţieganu, Coriolan. Tătaru, Iuliu Moldovan, Gheorghe Bilaşcu, Gheorghe
Popovici (Bocşu). C. Stanca, Al. Nemeş, Ioan Goia şi alţii, care s-au consti­
tuit ca nucleu al viitoarei şcoli medicale, s-au adăugat tineri moldoveni
şi munteni de mare valoare, ca; Iacob M. Iacobovici, Victor Papilian, Ion
Predescu Rion, Titu Gane, Dimitrie Michail, Constantin L Urechia, Ioan
Niţescu, Dimitrie Negru, Titu Vasiliu, Gheorghe Martinescu, Gheorghe
Pamfil, Nicolae Minovici s.a. Un alt grup de medici, recunoscuţi deja ca
savanţi de renume mondial, au activat ca profesori invitaţi: Constantin
Levaditi, Ion Cantacuzino, Gheorghe Marinescu, Ştefan C. Nicolau, Nico­
lae Leon. La aceştia s-au adăugat Victor Babeş, Emil Racoviţă, C.Ï. Par-
hon şi francezii dr. Jules Guiart şi Pierre Thomas. Astfel şcoala medica­
lă din Clujul de după 1919 s-a constituit ca o şcoală medicală românească
cu netă amprentă transilvană.
Piezentăm lista participanţilor la Adunarea Naţională de la Alba
Iulia care, .ulterior, au devenit cadre didactice la noua Facultate de Me­
dicină românească de la Cluj :
1 °N ALEMAN, medicinist, delegat cu credenţional. din partea co­
munei Săcădate de Olt, profesor la Clinica stomatologică din Cluj după
moartea profesorului Gheorghe Bilaşcu;
EMANOIL ANCA, a lucrat la Clinica Medicală I. Cluj
GHEORGHE BÄRLEA, medic, delegat cu credenţional din partea
Cercului electoral Berbeşti Sighetu Marmaţiei, a fost şef de lucrări la
Clinica stomatologică,, sub conducerea profesorului Gheorehe Bilaşcu-
<UOL? AZÎ> medicinist, participant din patriotism, împreună cu
consătenii sai din Spring-Alba, încadrat ulterior ca preparator şi apoi
asistent la Clinica dermatovenerologică din Cluj ;
, CORNEL CRIŞAN, medicinist, participant' din patriotism, profesor
de Histologie, dupa decesul profesorului I. Drăgoiu-
IULIU HAŢIEGANU, delegat al medicilor din Cluj, ulterior celebru
profesor de medicină internă la Cluj ;
ION JOVIN, delegat cu credenţional — supleant — al studenţilor
*? ^ ie tif ”PetI U Mai0r“ din Budapesta, preparator “ Ipoi
asistent la Clinica I-a medicala, sub conducerea profesorului I. Haţie-
r f e c t o t UîneF rap ţâ;a" Bucureşti, dup* un stagiu de specialitate 132

132 pn ry^ 7aZeta 0£icialâ'‘ a Consiliului Dirigent nr. 57—80, 11/13 octombrie 1919,

88
 IOAN MATEI a fost încadrat şi a lucrat ca asistent universitar Ia
Clinica dermatovenerologică între anii 1919-1930, după care s-a mutat
Iii Oradea *
VASILE MIRCU, doctorand, delegat cu credenţional din partea So­
cietăţii „Tinerimea română din Lugoj“, încadrat în 1919 ca preparator
la Clinica chirurgicală, apoi s-a transferat la Lugoj ;
IULIU MOLDOVAN, medic, docent de Viena, participant din patrio­
tism, profesor universitar la Cluj, întemeietorul igienei sociale;
CORNEL OLARIU, participant din patriotism, după Unire a activat
ca asistent universitar la Clinica pediatrică, între anii 1919 1922,
ALEXANDRU POP, medicinist, participant din patriotism, ulterior
profesor universitar la Clinica I-a chirurgicală, după întoarcerea la Bu­
cureşti a profesorului, Iacob Iacobovici;
GHEORGHE POPOVICI (Boşcu), medicinist, delegat cu credenţional
din partea Societăţii Academice „Petru Maior" a studenţilor români din
Budapesta, promovat profesor universitar pediatru, după întoarcerea
profesorului Titu Ganea la Bucureşti;
TRAIAN POPOVICIU, medicinist, delegat cu credenţional din par­
tea Societăţii Academice „Petru Maior“ a studenţilor din Budapesta, ul­
terior profesor la Clinica de ginecologie şi obstetrică din Cluj, după în­
toarcerea la Bucureşti a profesorului Cristea Grigoriu,
DOMINIC STANCA, medic, delegat cu credenţional din partea „Reu­
niunii greco-ortodoxe române din Petroşani“, ulterior directorul^ primu­
lui spital de stat de femei din Cluj, care era şi baza de învăţămînt
IOSIF STOICH1ŢIA, după Unire profesor universitar igienist
IOAN NICOLAE VOICU, medicinist, delegat cu credenţional, din
partea Societăţii Academice „România Jună" de la Viena, ulterior con­
ferenţiar la Clinica ginecologică şi obstetricală din Cluj.
Astfel, cel puţin 15 medici participanţi la Marele Act Naţional din
1 Decembrie 1918, ulterior, unii dintre ei, devenind cadre universitare
la noua Facultate de Medicină românească de la Cluj (cum au fost Iuliu
Haţieganu, Iuliu Moldovan, Traian Popoviciu şi Gheorghe Popovici-
Boşcu, precum şi alţii) au creat şi contribuit la formarea acelei „generaţii
de aur“ a cunoscutei şi recunoscutei şcoli medicale româneşti de la Cluj.
Alţii, ca profesorul I- Jovin, au dus faima acestei şcoli la Bucureşti, iar
Titu' Russu, la Timişoara. Adăugăm că medicii Sabin Manui'lă şi Nicolae
Buteanu au activat şi ca universitari o scurtă perioadă de timp, iar doc­
torii Iuliu Chitul, Grigore Ursace şi Liviu Pop au refuzat cariera di­
dactică, preferind să lucreze In regiunile natale.

89
 Motto:
Nici o mindrie nu poate tj mai mare pentru
un om din generaţia de atunci decit aceea de
j « '•** ' * Alto Iul1* ln ? j S ”l ” “ rt.

IV DATE BIOGRAFICE PRIVITOARE LA MEDICII, STUDENŢII IN

X MEDICINA SI FARMACIŞTII PARTICIPANT! LA MARELE ACT
AL DECLARĂRII UNIRII DIN 1 DECEMBRIE 1918, PRIN
CARE S A DESAVIRSIT FĂURIREA STATULUI NATIONAL
ROMÂN
Motto :
Este mai uşor să scrii despre zei decit despre
oameni v

IV. 1. ION ALEMAN (1891—1948)

Profesor la Clinica stomatologică din Cluj, distins reprezentant al
şcolif stomatologice româneşti, urmaşul la ÍÖ r e i
întemeietorul şcolii stomatologice romaneşti cta deliSrt

Sibiu. Membru fondator, secretar vicepreşedinte şi

^i aMembru
; r
Î S ţ S b e al /iodaţiei doctorilor dentişti
din Cluj.
Viaţa şi activitatea133

» Ä t Ä S Ä

’ 91? Se, « 4 Î după i r e studiile la

S p M u ^ n t r o tuberiuloşi din Bmo, iar in continuare, pma

133 Date obţinute de la i^ rtPţP^|a^ J J 1egeiA^ ^ ’ Ligii Roman. Ciul 1970; din

v o l. I, fie a 440.
91
 la 1 februarie 1918, lucrează tot în-
tr-un spital militar, la secţia chirur­
gicală a Spitalului nr. 1 din Viena,
după care, pînă la 1 mai 1918, lu­
crează la Spitalul Mayerhoffer din
Kloster Neuburg, locul unde se pa­
re că a îndrăgit stomatologia.
Toamna anului 1918 îl găseşte în
comuna natală, unde participă - la
întreaga activitate revoluţionară ro­
mânească a epocii, lămurîndu-şi con­
sătenii asupra importanţei evenimen­
telor care se desfăşoară în întreaga
Europa, îndeosebi în Europa centra­
lă şi cea răsăriteană. Vorbeşte ţăra­
nilor despre iminenta descompunere
a Imperiului dualist, despre Marea
Revoluţie Socialistă din Octombrie
1917 din Rusia, despre preluarea pu­
terii de către muncitori şi ţărani şi
despre principiul de autodetermina­
re a popoarelor, declarat şi de W.
Wilson. Acestea toate, spunea el, în
prof. dr. Ion Aleman
condiţiile luptei popoarelor asuprite
- ... împotriva absolutismului bicefalic
în v e d e re a 'u n tiïS elibe£ ă r iiPoporukii român din ImperiulAustro-Ungar
rostul Sae.™ Romania- în acest sens lămureşte el sătenii despre
r e dUnan Naţionale din 1 Decembrie 1918 de la Alba lulia
sediul în t A6t>aie urmat in'demnul Consiliului Naţional Român Central cu

în 12 mo 3 T“ 1919’ aP01 se întoarce la facultate la Cluj unde

p articip ă^ preluarea “ * “ *•
In toamna anului 1919, Ion Aleman îşi continuă studiile la noua
facultate romanească, ascultînd cu deosebit interes cursurile expuse de
mani maeştri ai medicinii româneşti dlujene. P
^ w “ " 1, 1921- termÍTlá FaCUltatea de Medicină şi obţine diploma de
ctor in medicina nr. 2301 — din anul şcolar 1920__1921

şi Ä Prof- 1 Aleman ° PUt0m impărti Ştiinţifică

134S í g sssi S Ä
Al ba i ui i a si „ Gazef a Oi Î i a î â -
p l b h S a
S'*am,Tn «*» ■>«“ 1
f dt a
.
135 Onisifor Ghibu La a douăzecea aniversare a Universită«” n ’ •9-^c nr' /
Institutul de Arte Grafice „Ardealul“, Cluj, 1939, p 42 * aC,CI Superloare*
 Activitatea didactică a Început-o încă în perioada studenţiei, la 1 oc­
tombrie 1919, cînd a fost numit preparator la Clinica stomatologică, pînă
în 1 octombrie 1920, când a fost avansat asistent bugetar, funcţie în care
activează pînă la 1 octombrie 1923. In acest interval face şi un stagiu
de perfecţionare (11 noiembrie 1921 — 15 septembrie 1922) la Viena,
unde lucrează cu titlul de hilfsarzt (medic ajutor), sub îndrumai ea pro­
fesorului Pichler, la Secţia de chirurgie maxilofacială (Kiferabteilung) a
Clinicii chirurgicale Eiseiburg. La 1 octombrie 1923 primeşte titlul pro­
vizoriu de şef de lucrări, iar la 1 ianuarie 1926 devine şef de lucrări de­
finitiv Din anul 1923, şi mai ales după moartea neaşteptată a profeso­
rului Gh Bilaşcu, în vara anului 1926, I. Alernan preia conducerea efec­
tivă a clinicii. La 1 aprilie 1932 este numit, prin concurs, profesor agregat,
iar din 1 decembrie 1936, prin Decretul regal nr. 985/1942, este numit
profesor titular. „ ., ,
Pentru a yeni în ajutorul studenţilor, profesorul I. Alernan a ela­
borat un Curs de stomatologie, care a apărut litografiat, în 1931. Acelaşi
curs a fost reeditat, în aceleaşi condiţii, în anul 1947, acesta fiind printre
primele manuale modeme de stomatologie, una din creaţiile literatura
medicale Clujene. Profesorul I. Alernan a jucat un rol considerabil pe
tărîm didactic, înlesnind însuşirea cunoştinţelor necesare de stomatologie
pentru medicii de medicină generală, prevăzute în planul de mvaţamint
care a precedat reforma învăţămîritului medical superior din 1948.
Profesorul I. Alernan a participat la Congresul Internaţional de Sto­
matologie, care s-a ţinut în 1936 la Viena, unde a fost preşedintele co­
mitetului de organizare din partea României.
In cursul anului universitar 1938—1939, la propunerea profesorului
I Alernan au fost invitaţi din Germania, prof. dr. Lindemann şi asisten­
tul dr. Diener de la Clinica stomatologică din Düsseldorf. Prof. dr. uui-
demann a ţinut o conferinţă, urmată de proiecţii, despre „Concepţii noi
în domeniul chirurgiei maxillo-faciale“, iar doctorul Diener a abor a
subiectul „Coroane şi poduri din silicate“.
In anii grei ai refugiului Facultăţii de Medicină din Cluj la Sibiu,
activitatea Clinicii stomatologice s-a desfăşurat fără întrerupere. Profe­
sorul I. Alernan a depus o susţinută muncă de organizare, asigurrnd, cu
ajutorul personalului clinicii, menţinerea nivelului înalt al cursurilor,
precum şi a activităţii ştiinţifice. A avut satisfacţia să-şi vada Clinica
stomatologică revenită, în 1945, la Cluj. Au urmat anii reorganizam cli­
nicii, ai reluării, cu un nou élan şi perspective sporite, a activităţii di­
dactice şi ştiinţifice pe tărîmul stomatologiei şi a chirurgiei maxilofaciale.
Continuînd opera profesorului Gh. Bilaşcu, stomatologia a fost pre­
dată în anul al IV-lea cu un număr suficient de ore Şi cu abordarea
tuturor problemelor practice, astfel îndt absolvenţii Facultăţii de Medi­
cină din Cluj puteau să răspundă la problemele de stomatologie pe care
le cerea terenul.
Profesorul I. Alernan a condus şi o serie de cursuri de specializare
în stomatologie pentru medicii de medicină generală. Are şi meritul ca
a contribuit la formarea profesională şi etică a ajutoarelor sale: dr. lno-
cenţiu Băbuţiu, dr. Alma Popo viciu Mohora, dr. Liviu Ghidi ai şi ar.
Vasile Vasilescu.
Activitatea ştiinţifică s-a concretizat prin trecerea cu succes a exa­
menului de docenţă (cu adresa de confirmare nr. 92/854 din 15 îulae
1927) şi mai ales prin redactarea a 27 de lucrări ştiinţifice publicate m
ţară sau străinătate, ce abordau aproape întreaga patologie stomatolo­
gică, aduc importante contribuţiuni în tehnica transplanturilor dentare.
Activitatea spitalicească şi de organizare. Profesorul I. Alernan a
depus, încă de la începutul activităţii sale, în concordanţă cu principiile
şcoln clujene, activitate, atât la patul bolnavului, cît şi la ambulatoriu
(între anii 1923 şi 1929 a fost şef al ambulatoriului dentistic din Cluj) şi
la scaunul pentru explorări şi tratamente medico-chirurgicale. A muncit
cu sîrguinţă şi devotament oriunde a fost nevoie de ştiinţa şi priceperea
sa.
A lăsat în urma sa amintirea unei medic care a servit cu abnegaţie
şi conştiinciozitate şcoala stomatologică românească din Cluj şi întreaga
stomatologie din ţara noastră.
Moartea l-a surprins în ziua de 19 noiembrie 1948, urmare unui
neoplasm bronhopulmonar.

IV. 2. ANCA EMANOIL (1898— 1988)

Viaţa şi activitatea*. Anca Emanoii Romuilus s-a născut în comuna

Răchitele (judeţul Cluj), în 29 decembrie 1898, ca fiu al lui Anca Pavel
preot greoo-catolic, originar din comuna Totoi-Alba şi al Luoreţied, năs­
cută Şiancu, fiică de preot greco-cătoiMc din comuna Vişag — de la poa­
lele Vlădesei.
Şcoala elementară a urmat-o la Margău, iar liceul la Blaj, unde în
anul 1916 îşi ia diploma de absolvire.
Intre anii 1916—1917 este înrolat de armatele austro-ungare şi dus
pe frontul italian în Piemont. întors de pe front, în 1917, se înscrie la
Facultatea de medicină din Cluj pe
care a absolvit-o în anul 1922. După
împlinirea stagiului de practică ce­
rut de regulament, i se acordă di­
ploma de Doctor în medicină şi chi­
rurgie la 31 martie 1923, după care
este numit prepartor, apoi asistent
universitar, la Clinica medicală I
condusă de profesorul Iuliu Haţie-
ganu, unde funcţionaeză pînă în anul
1940, cînd în urma dictatului fascist
de la Vienâ se refugiează la Bucu­
reşti fiind numit medic internist şi
gastroenterolog la Ministerul Asigu­
rărilor Sociale.
în anul 1929 primeşte o bursă de 3
ani din partea Facultăţii de medi­
cină din Paris unde în această pe­
rioadă urmează cursuri de perfecţio­
nare la marile spitale din Paris cu
cei mai renumiţi profesori ai timpu­
dr. Emanoii Anca lui: Emile Sergent, L’Aubray, Va-

‘ întocm it după date oferite de.softa sa, d-na farmacistă Ortansa Anca.

94
cquez etc. Revine încă de două ori la Facultatea de medicină din Pa­
ris — în anii 1935—1936 şi 1937—'1938. . ».
La Cluj conoomitent cu activitatea didactică a fost medic la mai multe
«coli de ucenici şi în fabrici. încă de la începutul carierei medicale s-a
preocupat de problemele medicinei sociale, prin articole de specialitate
în reviste şi ziare cotidiene şi săptamînale.
A publicat broşuri cu subiecte medicale de mare popularitate : „A-
larmă pentru fumători“, „Cultul sănătăţii“, „Educaţia fizu* şi importan­
ta ei“ precum şi cărţi cu subiecte din balneologie. A făcut parte din
U S S M . şi a fost membru permanent al Centrului de documentare me­
dicală. A participat cu lucrări valoroase la multe Congrese şi Simpozi­
oane de gastro-enterologiie din ţairă. . n ______
Dr E Anca a descris, împreună cu prof. I. Haţieganu şi P. Vancea,
modificările fundului de ochi în Cordul pulmonar cronic m 1928 cu tre
ani înaintea lui Cameron care le-a descris în 1931, considerat prunul
observator al acestor modificări. , , r.xlT,~iw
Activitatea din perioada Unirii. In calitate de membru al Gărzii
Naţionale Române de la Cluj, a luat parte la întreaga activitate de pre­
gătire a Marii Adunări Naţionale de la Alba Itilia unde a participat cu
mult entuziasm. Tînăr student, nu a precupeţit nici zi, mei noapte intr-o
atmosferă de înaltă simţire românească, greu de exprimat în cuvnte
care-1 emoţiona şi la adinei bătrâneţe atunci and povestea despre drumul
şi şederea sa la Alba, cu prilejul declarăm Marii Unim Ţara fcmd dupa
Războiul I mondial, trenurile erau puţine, neincălzite şi foarte aglom -
rate. Marea mulţime în haine de sărbătoare dominând albul, negrul şi al­
bastrul, a venit de prin sate pe jos, călări ori cu căruţele. Nimic nu-i
mai putea opri să-şi manifeste_ bucuria, fericirea de a fi cu adevarat
români liberi în scumpa şi mult iubita lor ţară. _ , «
După Unire dr. Anca a văzut viitorul ţării romaneşti luminos „o ţara
frumoasă şi bogată, ca pe o -mamă- care după multa durere şi multe
lacrimi şi-a văzut copiii toţi acasă“ afirma el intr-o scrisoare. ^
în războiul antifascist a fost mobilizat în zona operativa ca şef al
secţiei I a Serviciului medical, cu grad de căpitan, timp în care, urmare
a îngrijirii bolnavilor de tifos exantematic, s-a îmbolnăvit guav pm cli-
tîndu-şi viaţa. Pentru această activitate a fost decorat cu Ordinul Steaua
Emmáiéi cu spade in gradul de Cavaler“, la 20 iulie 1945, apoi cu Me­
dalia Eliberarea de sub jugul fascist“, in 19o4 şi »vaMat
de maior de rezervă. A fost considerat veteran dm războiul antifascist
A avut o căsătorie fericită cu d-ma Anca Ortansa, născuta Dmulescu, de
profesiune farmacistă. N-a avut copii. . , • i
Emanoil Anca a iubit oamenii, poporul. Nu î-a plăcut politicianismul
cu nepotismul şi favoritismele lui.
A fost un estet, a iubit frumosul în toate manifestările lui, natura,
muzică artă. A colecţionat lucrări de artă plastică. A fost un om al mă­
surii şi al echilibrului. A rămas toată viaţa sa un moţ trăind demn, cin­
stit fără compromisuri atât în profesiune cit şi în viaţa particulara.
' A decedat în 11 noiembrie 1988 şi a fost înhumat în Bucureşti.

IV. 3. POMPEI BELCIUG (1896— 1978)

Medic de circumscripţie în mai multe comune din judeţul
Năsăud. Om bun şi medic conştiincios. Participant din patriotism la IV a-
^ea Adunare Naţională de la Alba Iuflia.
95
 Viaţa şi activitatea136

S-a născut la 11 iunie 1896, în

comuna Romuli (judeţul Bistriţa-Nă-
săud), în,tîiul născut într-o. familie
cu doisprezece copii, din tata Pom­
pei Belciug, învăţător, fratele preo­
tului Ioan Belciug (ce avea să de­
vină personaj în romanul „Ion“ al *
lui L. Rebreanu), şi mama "Floarea
Bulz-Belciug, casnică, din familia
Bulz, de fel din Dealul Ştefăniţei
Romuli, familie numeroasă, cu vechi
state de serviciu grăniceresc.
După ce a terminat şcoala prima-
î ă în comuna natală, urmează liceul
la Năsăud, dîndu-şi bacalaureatul în
1914, după care se înscrie la Facul­
tatea de Medicină din Cluj. înainte
frecventase şcoli de limbă maghiară
şi două olase la liceul de limbă ger­
mană din Bistriţa. In 15 iunie 1915
este încorporat la Regimentul 63 in­
fanterie. De la 1 august 1915 pînă
la 1 mai 1917, face serviciul militar
în calitate de medic-ajutor, apoi este
dr. Pompei Belciug în perioada Unirii
trimis pe frontul rusesc, unde lu-
Avansat la gradul de sublocotenent Î T i S e
mateleU au stím u n g areV retrag dl“ R ^ J ? l noiCTnbrie 1918, c S T a r -

N aţionalÎd^k A l ^ I u l ^ d ^ k Marea Aduna^e

fi Ä Ä i ^ eb S f Ä 1S E S

şi f f i c T sf ú S s ' S t e g ^ r l ^ dr reisruipu' * de târanl

muzicile şi corurile ce se Szlăn h n .u l f ^ ?- SG ° prea ^ d^pre
cu steaguri şi panglici tr io o k S t^ ^ e i ^ S i £ S S £ ! m ? ^ f 000* *
părăsit gările pînă cînd n-au primit si p e t r e c u t T E d ^ ^
gaţia Guvernului Român refugiat la Iaşi rep^zentaîă u - a dele_
fesorul năsăudean Solomon Halite a , ’ i, Prezcn tatain tre alţii, de pro-
pe frontul din 2 ld o v a I n t r e l a « si iS S S ïï* ? * 2 * ! ^ 06 luptafi* ră
bucovinenilor, în frunte cu Alexe Pmmnnv- • Ion B° rdea> Pe cea a
Iulia salutul fraţilor moldoveni şi bucovineni. ^ ^ duceau către Alba136*

136 în t o c m i t ă d u p ă d o c u m e n te d e a r h iv ă __ , . ,
B e lc iu g , fiu l m e d ic u lu i P o m p e i B e lc iu g si de ki prof/. P o m P €i P.
,o 7 f iie a - M a r ia M a rin e s c iT s i n e p o a ta , V i o r i S Ä B e lc iu g : s o ţia , A n a V ie -

96
 La Alba Iulia au trăit cu toţii manele eveniment, „îmbulzîndu-se“
(cum s-a exprimat către nepoata sa Viorica Coteţiu) să vadă şi să audă
cît mai multe din discursurile fruntaşilor de atunci ai poporului nostru
din Transilvania.
în ce priveşte călătoria la Alba Iulia, ca fapt mai deosebit, menţio­
năm că medicul Pompei Belciug a relatat fiului său că trenul a fost ata­
cat pe traseu (nu reţine în ce localitate) de patrule secuieşti, care au fost
imediat dezarmate, fără vărsare de sînge. în această acţiune s-a distins,
prin curaj, prin calm şi viteză de reacţie, notarul de atunci al comunei
Şintereag, Ioan Halasu, originar din satul Cociu al aceleiaşi comune, cum­
nat mai vîrstnic al doctorului Pompei Belciug, care deţinea la acea dată
şi funcţia de şef al Gărzii Naţionale Române din Beclean.
întors acasă, a povestit sătenilor cele văzute şi auzite la Alba Iulia.
Cu toţii s-au pregătit apoi să primească armata română, care a ajuns în
părţile lor pe la mijlocul lumei- decembrie. Entuziasmul a fost de ne-
descris. Mulţi tineri s-au înscris voluntari în armata română, ceea ce a
făcut şi tînărul medicinist Pompei Belciug, care a fost înrolat, ca medic-
sublocotenent de batalion, în Regimentul 83 infanterie Cluj. La 1 iunie
1919, a fost eliberat din armată pentru a se reînserie la Facultatea de
Medicină românească din Oluj. La 4 februarie 1922 este promovat doctor
în medicină şi chirurgie.
După terminarea studiilor lucrează o perioadă ca medic intern la
Institutul Obstqtric şi Ginecologic şi Şcoala de Moaşe din Arad, fiind
invitat acolo de către dr. Ştefan Alibu, directorul acestor instituţii, cu
care conlucrase în anii războiului. După această perioadă avea să lucreze
ca medic de circumscripţie în diferite localităţi ale actualului judeţ Bis-
triţa-Năsăud, pînă la data pensionării. La început în comuna Şieu Mă-
gheruş, apoi în comuna natală a tatălui său, Şintereag, unde se stabileşte
definitiv. A mai lucrat, scurte perioade de timp, la circumscripţiile din
comunele TMişua, Nimigea, Zagra ş.a.
Pentru activitatea sa medicală a fast deoojrat cu ordinul „Steaua
României“ în grad de cavaler (Decret regal nr. 50/676 din 14 august 1929)
şi Crucea „Meritul Sanitar“ Clasa I-a (Decret regal mr. 1/025 din 8 martie
1939).
Singura perioadă de întrerupere a activităţii sale a survenit în timpul
ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord, cînd este destituit pentru
lipsă de loalitate faţă de autorităţile noului stat. Fiind „sfătuit“ să plece
în România refuză, ceea ce atrage după sine numeroase persecuţii şi şi­
cane (anchete, procese înscenate, constrângerea la prestare de activitate
medicală sau chiar nemedicală, fără salariu etc.)!
Dr. Iulian Chitul138, fostul lui şef, l-a caracterizat ca „avînd o compor­
tare corectă, atât la spitalul de război, cît şi ca medic la cele două cir­
cumscripţii la care a funcţionat un timp mai îndelungat: Şieu Măgheruş
şi Şintereag“.
între prietenii săi, încă din perioada războiului, notăm pe doctorii
Scridon, Buduşan şi Bilţiu. A iubit viiaţa de la ţară şi n-ar fi părăsit
pentru nimic în lume meleagurile natale, şi trăsura lui de medic de ţară
trasă de cai întotdeauna frumoşi şi bine îngrijiţi, la care ţinea foarte
mult- A fost iubit de toţi. îl cunoşteau şi bătrînii şi copiii, fiind tipicul
„medic de familie“.

138 Dr. Iulian Chitul, Amintiri (1957), manuscris, documente în păstrarea prof.
Teodor Ghiţan.

^— M e d ic ii şi M area U n ir e
97
 Dr. Belciug n-a făcut parte dip vreun partid politic, consacrîndu-şi
activitatea profesiunii alese.
In 1935 s-a căsătorit cu Ana Victoria Pop, de profesie învăţătoare
(născută în 1907 la Măluţ, judeţul Bistriţa-Năsăud). Din căsătorie au re­
zultat doi copii, Maria Belciug, căsătorită Marinescu, profesoară de ma­
tematică şi fizică la Cluj-Napoca .(născută în 1936) şi Pompei Belciug,
născut în 1943, cercetător ştiinţific principal la Centrul de ştiinţe sociale
din Tîrgu-Mureş, decedat în 1986.
După pensionare a locuit la Şintereag, bucurîndu-se de o bună stare
de sănătate, chiar şi ca octogenar. A decedat la 28 noiembrie 1978, în
urma unei septicemii postoperatorii (ocluzie intestinală). Este înmormîn-
tat în cimitirul din Şinteraag, unde se odihnesc părinţii săi, o parte din
strămoşi şi numeroase rude, lingă preotul Ioan Belciug, generosul său
unchi, oare îl sprijinise în anii grei ai studiilor sale.

dr. Pompei Belciug, iu 1938 dr. Ilie Beu

IV. 4. ILIE BEU 1864— 1947

Medic cu studii la Viena şi Graz, participant la Marea Adunare Na­

ţională de la Alba Iulia, cu credenţional, din partea Cercului I al oraşu­
lui Sibiu. A activat la Sibiu ca medic practician, medic şcolar, profesor
de igienă, funcţionar superior şi, în final, preşedinte al Băncii’ „Albina“
de la Sibiu. A scris cărţi medicale şi a fost membru marcant al secţiei
medicale a „ASTREI“. A fost prieten şi a corespondat cu omul de cultură
Valeriu Branişte.139

139 Valeria Călitnan şi Gheorghe Iancu, Valeriu Branişte, Corespondentă, vol. I.

1879—1895, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985. '

98
 Viaţa şi activitatea140

S-a născut în 19 noiembrie 1864, în comuna Apoldu de Jos (judeţul

Sibiu), ca al doilea fiu din ceâ cinci ai agricultorului Moise Beu şi al
Măriei (născută Nicoară). Şcoala primară a urmat-o în comuna natală, iar
liceul la Sibiu. După bacalaureat, în anul 1884, s-a înscris la Facultatea
de Medicină din Viena, unde a urmat primii doi ani, după care s-a trans­
ferat şi a continuat studiile la Graz, unde a fost promovat medic la 1
martie 1890. La Viena a fost membru al Societăţii Academice „România
Jună“. In cadrul acesteia, în ziua de 6 mai 1887, a prezentat conferinţa
„Creierii şi spiritul“, criticată în aceeaşi şedinţă de colegul său A. C.
Popovici.140141
Şi-a început activitatea de medic în august 1891, în circumscripţia
Orlat (judeţul Sibiu), unde a lucrat pînă to octombrie 1893, după care
s-a mutat la Sibiu, activînd ca medic pratician, în acelaşi timp fiind şi
profesor de igienă Şi medic la Institutul pedagogic-teologic din Sibiu, pînă
în 1926, de cînd a lucrat ca medic al internatului „ASTRA“.
In anul 1892 s-a căsătorit cu Valeria Colbazi, cu care a avut un fiu,
jurist, decedat relativ tânăr. ,
Medicul Ilie Beu a primit titlul de membru fondator al „ASTREI_ . In
1917 îl găsim între membrii colectivului de conducere al acestei asociaţii,
unde activa la secţia medicală.
A avut o intensă activitate ştiinţifică, medicală şi literară. A sens
următoarele lucrări: Igiena şcolară, Sibiu, Tipografia arhidiecezană, 1904,
Biologia şi igiena omului, pentru uzul şcoalelor civile şi superioare de
fete. Traducere din limba maghiară, după dr. Adolf Iarba, Sibiu, 1911;
Cărticica sănătăţii, Sibiu, ediţia I şi ediţia a Il-a, 1912 (Biblioteca po­
porală a Asociaţiunii). A colaborat la ziare şi reviste, „Telegraful Român' ,
la „Enciclopedia Română“, „Cuvântul Poporului“ ş.a.
în toamna anului 1918 a participat la evenimentele din acea epoca
în cadrul CNR Sibiu şi a fost delegat cu credenţional al Cercului I Sibiu
la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie de la Alba Iulia.
Iată ce spune despre el V. Olariu142: „Ilie Beu a fost membru de
frunte în CNR din Sibiu. Cînd delegaţia sibiană a plecat la Alba Iulia,
în ajunul zilei de 1 Decembrie 1918, pe jos, călări, în căruţe, cu trenul,
fiecare cum putea, a fost însoţită şi de Corul catedralei din Sibiu, condus
de preotul profesor Tdmotei Popovici. In gări, pe parcursul drumului,
românii îi primeau cu cîntece de bucurie, îmbrăcaţi în haine de sărbă­
toare. In gara Orlat, dr. Ilie Beu — fost medic în această comună —
simpatizat de toţi, şi-a permis, pe peronul gării Orlat, o glumă, şi anume
şi-a luat rolul conducătorilor de tren, strigînd pe peron Urlaţi (în loc de
Orlat) 5 minute! Publicul a primit cu bucurie gluma şi într-adevăr a
, urlat“ de bucurie mai mult decît 5 minute !
La Alba Iulia, în sala Casinei — devenită apoi „Sala Unim — a
votat, împreună cu toţi delegaţii, Unirea pe veci şi necondiţionată cu
România, amintindu-şi toată viaţa de acele neuitate clipe.

140 Date obţinute cu sprijinul d-nei M aria Rusu, născută Beu şi de la profesorul
din Sibiu, Neagoe Ni-colae; „Telegraful Rom ân“, nr. 37—38 din 9 noiembrie
p 3: din documentele de la Muzeul Unirii din Albia iulia, vol. I, fişa 436.
141 Ion Grămadă, Societatea academică socială literara „Romania Juna din Viena
,11811—1911), monografie istorică, Arad, Editura „Concordia“, 1912. .
142 V aier Olariu, Documente, Muzeul Unirii, 4629, Şcoala Normala „Andrea Şa.
guna“ din Sibiu.

99
 După întoarcerea de la Alba Iulia, activitatea sa a fost şi mai intensă,
credincios unei devize care fusese lansată în Revista Transilvaniei143145şi
care, în încheierea articolului de fond, scria: „înainte, deci, la lucru, cu
de^za: lumină, virtute, frăţie cu România întregită!“.
în 1930, la congresul cultural al „ASTREI“, a propus ca la Secţia
medicală a acesteia să se dezbată probleme privitoare la măsurile ce tre­
buie luate pentru promovarea biologică a poporului român.
între activităţile sale mai notăm că a fost membru al Congregaţi-
unii din judeţul Sibiu şi membru al Reprezentanţei Comunale a oraşu­
lui Sibiu^ a luat parte la conferinţele naţionale dinainte de război; din
1919 pînă la pensionare a fost funcţionar şi apoi director general al
Băncii „Albina“, Sibiu; senator în anii: 1919/1920, 1920/1922; mem bru
al Sinodului arhidiecezan în 1915 şi 1917; în timpul războiului a făcut ser­
viciu ca medic mobilizat pe loc. A avut un rol însemnat în cadrul „Astrei“ :
secretar II, din ianuarie 1898 pînă în decembrie 1903, şi m em bru suple­
ant al Comitetului Central, din august 1898 pînă în ianuarie 1928. în ca-
drul „Astrei“ a dus o intensă activitate de popularizare medico-literară,
aşa încît numele său a rămas înscris pentru totdeauna în bibliografia me­
dicală a acesteia14''. A fost decorat cu următoarea distincţie: Coroana Ro­
mâniei în gradul de comandor.
A decedat în 3 noiembrie 1947 şi a fost înhumat în Cimitirul Centrai
din Sibiu.

IV. 5. VALÉR BILŢIU (1895 — ?)

S-a născut în 31 ianuarie 1895, în comuna Rus, fostul judeţ Someş.

Urmează Facultatea de Medicină la Cluj, luîndu-şi diploma nr. 1 762 din
anul 1922, cu certificat de liberă practică în Dej, trecut în „Monitorul
Oficial“ nr. 4/1925. ____
în toamna anului 1918, ca student, a luat parte la evenimentele din
acea perioadă. Astfel, cu prilejul alegerilor delegaţilor la Marea Adunare
de la Alba Iulia, îl găsiim pe post de notar de comisie electorală la Ileanda
*° şi apoi participant, din patriotism, împreună cu delegaţia someşeană.
la Alba Iulia.146.
A făcut parte din echipa de medici şi studenţi în medicină care au
preluat Facultatea de Medicină de la vechea administraţie, activînd la
Clinica ftiziologică.147 După absolvire a lucrat ca medic de circumscripţie
în mai multe comune, inclusiv comuna natală,, din fostul judeţ Someş,
şi o scurtă perioadă de timp la Deva. Din anul 1934, după retragerea dr
Iulian Chitul, activează ca medic-şef de judeţ la Bistriţa-Năsăud, pînă
la refugiul din 1940. Ini 1945 se întoarce la Dej, unde lucrează la Casa
Cercuală. A fost activist „Astra“. S-a pensionat în 1948.

143 X L IX , nr. 1—2, 1919, articol redacţional, p. 1—2.

144 Valeriu L. Bologa, Studii de istoria medicinii. „ASTRA" pînă în 1918, ma­
nuscris păstrat în arhiva ştiinţifică a autorului.
145 loan Tomole, Lupta românilor din ţara Silvaniei pentru drepturi politice şi
făurirea statului naţional unitar Român (1905—1918) Editura Dacia Clui-
Napoca, 1985, p. 217.
146 Vol. I, fisa 288, în documentele de la Muzeul Unirii Alba Iulia.
147 Onisifor Ghibu La a douăzecea aniversare a Universităţii Daciei Superioare,
Institutul de Arte Grafice „Ardealul“, Cluj, 1939.

100
 dr. Belciug şl dr. Valeriu Bilţiu dr. Gheorghe Bârfea

IV. 6. GHEORGHE BlRLEA (1885— 1937)

Participant cu credenţional la Marea Adunare Naţională de la Alba

Iulia, ca reprezentant al Cercului Electoral Berbeşti — Sighet — Mara­
mureş. Medic stomatolog la Sighet, Budapesta, Cluj şi apoi la Bucureşti.
Luptător, alături de profesorul Gheorghe Bilaşcu, pentru înfiinţarea şi
modernizarea Clinicii stomatologice a Facultăţii de Medicină din Cluj.

Viaţa şi activitatea148.

Gheorghe Bîirlea s-a născut în anul 1885 în comuna Berbeşti (judeţul

Maramureş), din tatăl Petru Bîriea, protopop, şi mama Elena, născută
Man de Şacu. După ambii părinţi aparţine unor vechi familii de intelec­
tuali fruntaşi maramureşeni.
Studiile primare le-a făcut la Sighet, pe cele secundare interioare,
la gimnaziul ordinului piariştilor din Sighet, iar pe cele superioare li­
ceale, la liceul unui ordin călugăresc din Oradea. Părinţii doreau să-l
facă preot, de aceea se prezintă la concursul de primire în Seminarul
teologic greco-catolie din Gherla, în anul 1903, dar e refuzat pe motiv că
mai avea un frate în anul al IV-lea la Seminarul teologic. în acelaşi an
se înscrie la Facultatea de Medicină de la Budapesta, unde îşi ia doctora­
tul în medicină în anul 1908. Sub conducerea profesorilor stomatologi dr.

148 Date oferite de d-na dr. Victoria Suhăţeanu şi fiul său Victor-Cuşcu B îriea,
date culese de profesorii I. Lup aş, I. Crăciun şi Ştefan Pascu din a cărui bi­
bliografie le-am obţinut prin bunăvoinţa acad. Şt. Pascu şi, a scriitorului Miircea
Vaida din Cluj-Napoca.

101
 Rothman şi a compatriotului maramureşean, originar din Petrova, dr.
Gheotrghe Bilaşcu, se specializează în stomatologie.
Primul cabinet de stomatologie îl deschide la Sighet, apoi, invitat
fiind, merge la Budapesta, unde lucrează împreună cu dr. Gheorghe Bi­
laşcu, supranumit acolo „regele dentiştilor“, ca urmare a pregătirii, a
tehnicii şi abilităţii sale deosebite.
La Budapesta, atât ca student cît şi ca medic, a întreţinut strînse
legături cu mişcarea naţională română de eliberare, fiind alături de pro­
testatarii cei mai activi, împotriva spiritului de desnaţionalizare, promovat
cu deosebită agresivitate de burghezia oligarhică maghiară conducătoare
din acea vreme.
Între anii 1905 şi 1914 a fost prezent, de fiecare dată, în Maramu­
reşul natal, cînd trebuia să sprijine candidaţii locali români la depută­
ţie în parlamentul de la Budapesta. în anul 1906, de exemplu, a candidat
şi dr. Gheorghe Bilaşcu — sprijinitorul său de la Budapesta — pentru
circumscripţia electorală Vişeu, cu program independent. între sprijini­
torii la deputăţie a viitorului profesor Gheorghe Bilaşcu a fost şi dr.
Petru Groza, preşedintele din 1945 al primului Guvern „de largă concen­
trare democratică al României“. Maşinaţiunile de tot felul ale oligarhiei
stăpînitoare au împiedicat alegerea lui Gh. Bilaşcu ca deputat, destinul
său de deputat împlinindu-se abia în 1919, după înfăptuirea României
întregite.149
în 29 mai 1912 îl găsim la Alba Iulia, împreună cu maestrul său
Gheorghe Bilaşcu şi alţi cinci mii de români, care protestau împotriva
înfiinţării episcopiei greco-catolice de limbă maghiară de la Hajdudorog,
nu departe de Satu Mare.150
în timpul războiului mondial, dr. Gh. Bîrlea a fost mobilizat pe mai
multe fronturi. Sfîrşitul războiului l-a eliberat de obligaţiile militare
oficiale şi l-a readus, în toamna anului 1918, pe plaiurile natale ale Ma­
ramureşului său drag, pe unde cu ani înainte trecuseră Mihai Eminescu
— luceafărul poeziei româneşti, şi Nicolae Iorga — luceafărul istoriei ro­
mâneşti — pentru a cunoaşte fiinţa poporului maramureşean, poporul care
a plămădit o atît de curată limbă românească, limba codicelor voromeţiene,
limba celor din Ieud, Eozavlea, Botiza, Mănăstirea P e ri. . . Medicul dr.
Gheorghe Eîrlea s-a întors în Maramureşul său voievodal, fiindcă el
însuşi era urmaş de voievozi descălecători, urmaş de suflete drepte şi
curate. . . de oameni care-au fost ş-or f i . . .
Medicul Gh. Bîrlea a participat intens la pregătirile pentru Unire.
A mobilizat cetăţenii şi, ca urmare a activităţii sale, s-au ţinut adunări
populare în tot Maramureşul şi s-au format Consiliile Naţionale Ro-
.mâneşti. Alegerea liberă, fără constrîngere, a delegaţilor pentru aduna­
rea de la Alba Iulia, sínt momente pe care nu le-au putut uita cei care
le-au trăit. în satul Giuileşti s-a ţinut o mare adunare populară, cu oa­
menii de pe apa Maréi, unde s-au ales reprezentanţii acestor locuri peii-
tru a pleca la Alba Iulliia. în total au fost aleşi 8 delegaţi.151
Redăm în continuare (tot după 151) o parte din Credenţionalul eli­
berat la 27 noiembrie a Comitatului Maramureş, unde sínt trecuţi cei ce

149 Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Tipografia ziarului Universul, Bu­

cureşti, 1940.
150 Vezi supra 149
151 Fucek Emil, Grigore Bota, Maramureşul, in Volumul Din lunga timpului bătaie,,
p. 269, Ed. Dacia,-CIuj-Napoca, 1978.

102 _

i
Fotocopia ,,credenţionalului“ eliberat delegaţilor oraşului F ghet, la
MAN din 1 decembrie 1918 la Alba Iulia

103
au fost împuterniciţi să participe la Marea Adunare Naţională din Alba
Iulia, inclusiv medic cLr. George Bîrlea.

Credenţional

Subsemnaţii adeverim că în Cercul electoral al Sighetului din Co­

mitatul Maramureş s-au ales azi ca delegaţi ai acestui cerc electoral
d(om)nii : 1. dr. Vasile Chindriş, în Sigheitu Marmaţiei; 2. Ilie Filip, în
Apşa de Jos; 3. dr. George Bîrlea, în Sighetu Marmaţiei (medic stoma­
tolog, n.a.); 4. Văsălie Mich, în Apa şl 5. Mihail Dan, în Apşa de Mijloc,
cu unanimitate.
Drept ce susnumiţii delegaţi sânt prin aceasta autorizaţi a lua parte
cu vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română ce se va convoca
prin Consiliul Central Naţional Român, în numele tuturor românilor din
acest cerc electoral şi la alte Mari Adunări Naţionale Române, cari even­
tual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia, ori în anul urmă­
tor şi a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a nea­
mului românesc din Transilvania, Ungaria şi Banatul Timişan.
Dat în colegiul electoral al cercului electoral (al) Sighetului ţinut
în ziua de 27 noiembrie (urmează semnăturile).
Drumul delegaţiei maramureşene spre Alba Iulia a fost descris în
mod magistral în coloanele ziarului „Sfatul“ pe care, datorită frumu­
seţe! lui, îl redăm în întregime.152
1918 decembrie 7/20, Sighet.
Drum spre Alba Iulia.
-«Alba Iulia ! Oraş sfîrnt al Românilor ! Cite suveniri glorioase şi du­
reroase se renasc în sufletele noastre la amintirea acestui nume vrăjitor-
Gloria legionarilor lui Traian, a dorobanţilor lui Mihai Viteazul, suferin­
ţele martirilor noştri naţionali, Horea, Cloşca şi Crişan, protestele nenu­
mărate în contra volnici ei şi asuprinei milenare, 'toate le-ai văzut Alba
Iulia ! Principiile lui Walson* ne-au slăbit lanţurile seculare cari ne fe­
recau la „integritate“! Şi noi alergăm cu toţii, cu un trup, cu un suflet,
la tine, Alba Iulia: să rupem lanţurile ruginite şi slăbite, să manifestăm
singurul nostru dor: de a dispune noi înşine asupra sorţii noastre de a
fi liberi şi uniţi !
La apelul Consiliului Naţional Central, ca tot Cercul electoral unde
locuiesc români să se reprezenteze la Adunarea Naţională din Alba Iulia,
prevăzuţi cu credenţiomaleile cercului Sighet şi cu ale Reuniunei Invă-
ţătoreşti, iar Florentin Bîltz-Dăncuş, cu credenţionallul corpului ofiţeresc
român maramureşan, au plecat din Sighet 7 inşi în frunte cu dr. Vasile
Chindriş — preşedintele Sfatului nostru comátatens. Veseli, enervaţi de
nerăbdare — nu cumva să întârziem de la adunare — am plecat joi în
28 nov. (st. n.) la 8 oare dimineaţa.
în Berbeşti ne-o aşteptat dl student în drept Ilie Lazăr, ca să ne
avizeze că berbeştenii au plecat deja. în Giuleşti odată observăm o grupă

152 Maramureşenii în lupta pentru libertate şl unitate naţională. Documente 1848—

1918, redactat de Vasile Căpâlneanu, Ioan Sabău şi Valeriiu Achim şi în Mara­
mureşul şi Unirea în 1918, de Trofin Hăgan, Ioan S. Mureşan, Valeriu Achim
şi VaSiie Căpâlneanu, Baia Mare 1968, p. 177— 181.
* Wiilson, Thomas Woodrow (1856—1924), om de stat nord-american, membru al
Partidului Democrat. A fost preşedinte al SUA între 1918 şi 1921. Aici este vorba
de principiul autodeterminării popoarelor şi naţiunilor formulat de Wilson în
timpul primului război mondial.

104
mare de rconâni, îmbrăcaţi toţi sărbătoreşte. Cînd sosim Ia ei ne fac ovaţii,
o surprindere plăcută pregătită de bravul student I. Lazăr şi de părin­
tele I. Ardelean din Văleni. Bravii giuleşteni ne-au aşteptat cu 10 oare,
ca să ne ducă în cinste pînă la Crăceşti, iar doamna văduvă Lazăr ne-a
aşteptat cu un dejun bogat — pentru care — mare mulţumită ! Cîntînd
am plecat pe 3 care mai departe. Pe toate satele pe unde treceam, ro­
mânii ne făceau ovaţii însufleţite.
Ajungînd în Crăceşti am prîmzit în cârciuma unui jidan-român. Ne-
aşteptîndu-ne carele, care să ne treacă peste Gutîi, am fost nevoiţi să ne
rugăm de badea Ion Párja din Ciuleşti, oara ne-a adus şi pînă aici, să
ne treacă şi peste deal şi ei ne-au trecut cu cea mai mare plăcere, pen-
truce foarte le suntem recunoscători.
învesiliţi de glumele lui badea Ion din Giuleşti, abia observam că
suntem deja la poalele Gutîiului, unde ne-axn dat jos din care, ,,ca să-i
cruţăm martina“ lui badea Ion, contra protestărilor lui.
Adevărul a fost că noi am preferat a face pe jos calea cea mai scurtă
prin romanticile păduri ale Gutîiului, decît lungile serpentine cu carul.
Abia observăm şi suntem deja la fîntîma lui Pintea unde observam un
cor borborosind în amurgul serii — sunt berbeştenii: doctorul Gh. (Ge­
orge) Bîrlea cu taicăl său, dl protopop şi cu părintele Fuciec^ şi câţiva
ţărani de pe diferite sate. La crucea de pe vîrf, d-am ajuns, şi pînă ne-au
sosit oarele, ne-am „încălzit“ din plosca d-lui protopop. _ ,
La 4 ore am plecat în jos prin codrii Gutîiului spre Baia Sprie. Cind
suntem în vale la casa pădurarului ce surprindere plăcută ! Ne iese îna­
inte o grupă de d-şoare şi domni cu steaguri româneşti, făcîndu-ne ovaţii
însufleţite, — sunt baiasprienii : d-şoarele Anca, fnaţii Lupan, fraţii Nistor
şi mai mulţi alţi domni. Grupa noastră creşte cu tot pasul, steagurile
fîlfîiesc, carele par că sboară, dar bătrânul Gutîi răsună de: „Deşteaptă-te
române din somnul cel de moarte, la care te-adînciră barbarii de tirani.
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă, la care să se-nchine şi cruzii
tăi duşmani". 1V , . ^ „
în Baia Sprie înaintea „Coroanei“* ne aşteapta deja tot oraşul in
frunte cu dl protopop din loc, totodată preşedintele Sfatului Naţional
local. La mesele „Coroanei“ suntem oaspeţii lor bine văzuţi, le mulţumim
din inimă (pentru) călduroasa primire. Suntem deja o grupă mare ! Mai
încolo la Baia Mare ! — Badea Ion nu se lasă din: „Să horiţi măi una .
In Baia Mare (...) mai tare cântăm: „Hai să dăm mînă cu mînă cei cu
inima română , __
Acelaşi ziar „Sfatul", în 1918 decembrie 14/27, descrie continuarea
călătoriei delegaţilor Maramureşului, Sătmarului şi Sălajului la Alba
Iulia:
«Drum spre Alba Iulia
în piaţă, înaintea hotelului principal (din Baia Mare, n.a.) ne pri­
meşte dl protopop Breban, dl protopop Doboşi cu mai mulţi domni săt­
măreni şi ugoceni. în hotel după cina comună — fiind obosiţi — ne pu­
nem la odihnă, cînd colo către miezul nopţii, iată pe părintele Balea din
Săpînţa cu 8 săpînţeni ! în zori de zi plecarăm la gară, cînd mai sa ple­
căm — soseşte şi părintele Anderen cu dl învăţător Ţ’iplea şi mai mulţi
ieudeni ! Au venit din Ieud pînă la Baia Mare cu carul ! Iza, Mara şi
Tisa s-au întâlnit deja, dar unde-i Vişeul? Ne aşezăm cu toţii într-un va-

* Hotelul-restaurant dn localitate.

105
 gon şi scriem pe el „ Marmaţia “ apoi: „TrăiascăRomâniaMare!“ La toa-
e ganie calatorii se sporesc. însufleţirea e nespusă, cîntecele naţionale nu
mai încetează, drapelele româneşti se tot sporesc. E ceva lucru lipicios
însufleţirea.^ Odată vedem şi pe conducătorul nostru cu tricolorul pe chi-
HIp í f . gM3 ne dam Í°®’ faC16m cuno?tiníe noi> cîntăm de răsună dealu-
île de. „Murim mai broe-n luptă cu glorie deplină / Decit să fim sclavi

sru m “ Â “ nt: ! "Români din patru unghiuri’ uniti-vă !n

Vagonul nostru e sitiiat între vagoanele: Ţara Oaşului şi Sălajul. Pe
toate ferestrele se văd feţe însufleţite, chipiuri treicblorate. In Dej ne
^ eaptf Ci1teva, m n1de «ameni în frunte cu protopopul Boroş şi inteli­
genţa locala, drapele nenumărate, cîntece, ovaţiuni etc. în Gherla tot
r w î i f alatura de no1 olerol dieoesan şi ceilalţi trimişi ai Gheriei. însu-
° P°^ desciu'e - în O u j ne aşiteaptă garda noastră naţională şi
ne conduce m casarma gardei, unde ne pun chilii la dispoziţie. A doua
zi către amiaza a plecat trenul separat la Alba Iulia. în tren ne întîlnim
e rieii w dr;rAT ? Sab° ’ 7 ' Timiş şi niuiţi alţi Vişovani. Marmaţia
„ ■} otreaga . în trenul nostru vine şi un detaşament de gardişti ro-
,man3, ™ doya mitraliere, spre a ocroti trenul contra atacurilor eventuale
(...) Vagonul nostru Marmaţia a avut onoarea de a primi mai mulţi băr-
oaţi de ai noştri ca oaspeţi de ex. pe Reverendisimul domnu egumen al
Bicsadului, care ne-a donat un steag mare, oa să avem sub care să ne
grupam La adunare am avut plăcerea de a auzi poveştile d-lui dr. Tripon
din Bistriţa şi a ne delecta. în cîntecele renumitului cîntăreţ al nostru
roman valóan, Ungurean, şi voluntar în Armata. Română — Ai noştri
ziceau „Niciodată n-am auzit aşa de frumos a hori româneşte“. în gările
mai man — ca mai înainte — toţi călătorii şi gardişti intonează: „Deş-
m srp T n r°mane apo1 - H<>ra“ şi în jurul orchestrului se încinge hora
f\ ,re '. DomniŞoare, doamne şi domni, ţărani şi ţărance dau mîna lao­
laltă şi joaca hora frăţiei.
în Teiuş auzim că bătrînul luptător al intereselor neamului româ­
nesc George Pop de Băseşti călătoreşte pe trenul nostru împreună cu un
general din Romania. în cît baţi în palme ne-am strîns cu toţi sub fe-
r®astra îm badea George, cîntînd, făcîndu-i ovaţii. Nu se auzea alta ca:
Traiasca Romama Mare !, badea George, U nirea. . .“ Capul cărunt al
batonului iese pe fereastra şi cu lacrimi în ochi ne mulţumeşte ovaţiile,
in Alba Iulia locuinţa noastră e destinată în gimnaziul din cetate Cei ce
aa ^ enit A} ^ ,Iulia ziceau: „S-a.m eritat a veni la Alba Iulia’ pentru
calatopa făcută, dar ce a fost acolo !* („Sfatul“, organ oficios al CNRC
din Maramureş ,an. I, nr. 2 Sighet, Vineri, 14/27 decembrie 1918).
Revenim la „eroul“ nostru Gheorghe (George) Bîrlea, care după de­
clararea Unirii s-a întors împreună cu maramureşenii lui acasă N-a stat
™ 1 Ş1 das la Budapesta să-şi încheie socotelile cu oraşul în care şi-a
clădit atitea iluzii, in parte realizate. După unele peripeţii în primăvara
anului 1919 se găseşte la Cluj, unde din însărcinarea Consiliului Diri­
gent, din 12 mai 1919, a participat la preluarea clinicilor şi instalarea
administraţiei romaneşti în acest sens a activat la Clinica stomatologică.
Mai tirziu soseşte dr. Gheorghe Bilaşcu în calitate de director al Clinicii
stomatologice, iar dr. Gheorghe (George) Bîrlea este numit şef de lucrări
şi astfel se organizează cea dintîi clinică stomatologică din România Mare,

* ™eZi memoriUe medicilor Aurel Stoian, Ion Jovin, Dominic Stanca, Vasile
Mirou etc., prezentate, în parte, la capitolele respective din acest volum.

106
după modelul celor din Apus. După cîţiva ani Gh. Bîrlea se mută la Bu­
cureşti, dedicîndu-se medicinii de cabinet. . A
în 1924 a fost delegatul Asociaţiei medicilor stomatologi in comisia
de revizuire a dentiştilor. în 1928 este ales preşedinte al Asociaţiei me­
dicilor stomatologi, în care calitate concepe şi înaintează mai multe me­
morii Ministerului Sănătăţii şi Corpurilor legiuitoare, pentru a apara
interesele Asociaţiei. , , , ,
De mai multe ori a fost ales deputat şi senator in judeţul Maramu­
reş, prilej cu care a apărat cu „dîrzenie maramureşană“ interesele con-

^ In Bucureşti şi-a creat o bună situaţie socială, fiind un excelent

stomatolog. Din căsătoria sa cu d-na Victoria Suhăţeanu a rezultat co­
pilul lor Victor Cuscu, care a devenit inginer.
P Suferind de inimă, în 1937 dr. Gh. Bîrlea decedează in Spitalul Fi­
lantropia din Bucureşti. A fost înhumat în cimitirul Bellu în gradina
liniştef eterne, unde odihnesc înfrăţiţi şi dincolo de moarte munteni,
moldoveni şi transilvăneni. _ , 153 -,
Din Amintirile lui Emil Fucek şi Grigore Bota ştim ca. „Sos ^
în Alba Iulia ne-am aşezat într-o şcoala unde am stat p in a m “
cînd într-o vreme de ploaie amestecata cu zapada am plecat la adunar .
Noi cei de pe Mara, şi de pe Cosău, ne-am pus lînga tribuna de unde a
vorbit episcopul Iuliu Hossu, care a povestit tot ce s-a petrecut m aduna-
rea Mulţumiţi'că s-a făcut treabă bună am pornit îndărăt spre casU Ves
tea Unirii ne-a depăşit în iuţeală şi cei de acasa ne-au întrebat mulţi ani
Îa rînS cuiS a fosfdrumul spre Alba Iulia şi cum au fost cele petrecute

““ 'în torşi acasă, maramureşenii s-au adunat cu cei răm ^i acasă la

Sighet pentru a întări, prin hotărîrea lor, istorica înfăptuire de la 1 De
eembrie ^
Bucuria maramureşenilor a fost umbrită de ^ ^ M m í m u r e s "al
veni Maramureşul în întregime României sau nu? A c e f M™ Urţ | a .
cpastă tară veche, cu oameni fara pereche . . . a exercitat şi exercita şi
acum o adevărată vrajă asupra intelectualilor români. Acest colţ de ţara,
si nu orice colţ . . ci ţara voievozilor şi cnezilor descălecători şi creatori
de ţară soră, prin Unire şi-a conexat istoria sa la firul viguros al istoriei
noastre naţionale. , C5 . ,
în zilele care au urmat, în sărbătorile de iarna, la Sigheh Sapmţa,
Petro™ Săllşte, Moisei, Bocşa - cintccele nu mai conteneau „Citu-i Ma-
ramureşu / nu-i fecior ca io şi tu / Nici oraş ca Sighetu . . .

IV. 7. DUMITRU BORCA (n. 1883)

Medic domiciliat în Buziaş, delegat cu credenţional titular, din par­
tea Cercului Rittberg Buziaş, Comitatul Timiş.15314155 Născut in comuna Apa-
dia-Canaş în ziua de 26 octombrie 1883. Absolvent al Facultăţii de e-
S S n â f f i Budapesta, în 1910. După Unire a fost medic de circumscrip­
ţie CFR Buziaş.

153 Vezi supra 151 ln10 *

154 „Gazeta poporului“, I, nr. 52, 16/29, dec. 1918
155 Documente păstrate la Muzeul Unim Alba Iulia, voi.

107
 IV. 8. ION BORDEA (1874—1947)

brit f g í 'a 'T ’íl' í n ' “ ? 1' Mârii Adlmäri Naţionale din 1 Decem-

S ± £ “ ä ä ä

Viaţa şi activitatea158

“ ned,aPÄ

a ^ ^ ş s s â s s s s s j»

s if = s £ “ s - S S “

S H íSr * 5

159 SSHElr^
157 SSJ^SSSSLSl ffiS Ä
158 i ° n ,?,?rdea: Zile trăite> din amintirile unui fost medic rural Rr,mâr,- n/r
décala", nr. 34, din 1938. ulc rural» „Romania Me-

108
a latifundiarilor secătuia nu numai seva rodnică a binecuvântatului nos­
tru pămînt, ci şi vlaga şi energia ţărănimii noastre, răbdătoare şi mun­
citoare. O administraţie slugarnică şi viciată, de sus şi pînă jos, ajuta
mult pe exploatatorii fără scrupule ai ţărănimii noastre, şi neamul a-
cesta de mucenici, bun muncitor şi resemnat, nu vedea să-i vie din nici
o parte o rază de lumină şi un cuvînt de mîngîiere. Copleşit de munca
grea şi nerăsplătită, asuprit de stăpînii nevrednici ai pămîntului şi de
administraţia simbriaşă a exploatatorilor, rău hrănit, rău îmbrăcat, rău
adăpostit şi rău îngrijit, zi cu zi, tot mai mult, şi bolile izvorâte din în­
tuneric îi scurtau viaţa şi-i secereau copiii.
Pelagra şi paludismul degradau organismele insuficient hrănite ale
neamului nostru. Tuberculoza şi sifilisul — singurele daruri trimise de
orăşeni ţăranilor — se încuibaseră în satele noastre şi pustiau pe locui­
torii lor. Circiumele arendaşilor şi ale străinilor diseminau otrava în lu­
mea satelor, iar epidemiile secerau de-a valma copii şi adulţi căci ei nu
ştiau, şi de cele mai multe ori nu puteau, să se apere de aceşti duşmani
nevăzuţi, iar mijloacele noastre de ocrotire erau aproape inexistente. Fe­
meile îmbătrînite înainte de vreme munceau alături de bărbaţi şi de copii,
un pămînt care nu era al lor, oa să-şi plătească datoriile contractate la
boieri în timpul iernii şi nu rareori bietele gravide îşi năşteau pruncii
pe un ogor străin,
în acele timpuri grele (1902) de mare şi de legitimă îngrijorare, am
fost numit medic la plasa Codăeşti, judeţul Vaslui, cînd moş Vasile, un
bătrîn simpatic şi cuminte, care mă ducea cu docarul lui spre reşedinţa
plăşii, mi-a arătat din depărtare movila lui Burcel; fiori dulci de îmbăr­
bătare mi-au sirăbătut tot sufletul meu tînăr şi entuziast. Umblam pe
drumul pe care l-a străbătut în atîtea rânduri bardul Vasile Allecsandri,
oare venea destul de des la prietenul său Rosetti-Solescu, proprietarul
moşiei Soleaţi. Acolo a ticluit el în versuri legenda cu movila lui Burcel
şi tot acolo a imortalizat vitejia lui „Peneş Curcanul“.
Cu tâlcul lui de moldovean moş Vasile mi-a povestit pe drum crâm­
peie din istoria Moldovei trăite de el. Avea pe vremea aceea 80 de ani
moşneagul meu şi era destul de viguros fiziceşte şi cu toate facultăţile
sufleteşti. Vorba lui dulce de moldovean sfătos şi aşezat m-a fermecat
şi nici nu mi-am dat seama cum au trecut ceasurile pînă am ajuns la
Codăeşti. îmi spunea că a fost cărăuşul tuturor medicilor care s-au pe­
rindat pe la plasa Codăeşti, şi, fireşte, că tot ei era să-mi fie cărăuşul meu.
Şi Moş Vasile mi-a fost de un sprijin nepreţuit, mai ales la începutul ca­
rierei mele, căci el cunoştea mai toţi oamenii de prin sate, cu toate ne­
voile lor, cu tot trecutul lor şi nu arareori îmi spunea şi bolile care au
bîntuit mai mult prin sate.
Moş Vasile, fie iertat, m-a pus de la început la curent cu viaţa grea
a ţăranilor moldoveni şi cu asupririle nesfîrşite pe care le îndurau. Stă­
team mult de vorbă cu el, străbăteam săptămîni de-a rîndul toate cocla­
urile, ca să vizitez toate satele şi toate casele, în care era multă lipsă,
mult întuneric şi mai multă jale.
Plecam lunea dis de dimineaţă de la Codăeşti şi mă întorceam sim-
băta seara rupt de oboseală de pe drumurile aproape impracticabile pe
care le străbăteam şi cu sufletul amărât de nesfîrşitele dureri, nevoi şi
nedreptăţi pe care le vedeam şi pe care, de cele mai multe ori, nu le
puteam alina decît cu vorbă bună şi cu mingîieri dătătoare de nădejdea
unor zile de mai bine. Lui Moş Vasile îi împărtăşeam pe drum zbuciu­
mul meu sufletesc, şi el mă înţelegea, căci el pricepea şi mai bine decît

109
 mine toată jalea din satele moldoveneşti. Avea un suflet duios, Moş
Vasile, cum de altfel e sufletul tuturor moldovenilor, şi vorbele lui îţi
mergeau direct la inimă.
într-o luni dis de dimineaţă, am plecat cu Moş Vasile prin nişte
sate bîntuite de scarLatină. Tovarăşul meu era abătut şi tăcut. Credeam
că e bolnav şi l-am întrebat: — Ce ai, Moş Vasile, că parcă nu-ţi sínt
boii acasă? — Apoi îs tare amărît, domnule doftor, îmi răspunde el, —
că puhoiul de ieri mi-a mîlit grădina şi aveam o grădină frumoasă ca o
dragoste. Viu impresionat de această splendidă comparaţie, am căutat
să-l mînigîi cum am putut pe bunul şi simpaticul meu tovarăş şi i^am
uşurat amarul, care-i apăsa sufletul. Firea aceasta bună, cuminţenia şi
duioşia lui, era de fapt firea ţăranului moldovean: blînd şi primitor,
muncitor şi resemnat, sfătos la vorbă şi cu omenie în suflet, ascultător;
cînd stăteai cu el de vorbă pe prispa căscioarei lui parcă nu te mai în­
durai să pleci şi neamul acesta înzestrat cu atîtea bune însuşiri era lăsat
în părăsire şi sortit să trăiască îni suferinţă.
în astfel de împrejurări era firesc, ca mulţi medici rurali să facă
apostolat din meseria lor, şi să lupte fără preget, nu numai pentru ali­
narea suferinţelor izvorîte din boli, dar şi pentru dezrobirea economică
a ţăranilor şi pentru luminarea lop. Dreptate pentru ţărani, aceasta era
lozinca noastră şi călăuziţi de credinţa că ridicarea păturei ţărăneşti din
marasmul în care o cufundase vitregia vremurilor şi a oamenilor, mai
ales a oamenilor străini de neamul nosţru, era pentru mine un coman­
dament naţional. Şi de aceea eu ca şi alţii nu pregetam să muncesc zi şi
noapte, pentru dezrobirea economică, politică şi socială a ţărănimii noas­
tre, căci aveam convingerea că elementele de valoare ale unui neam se
pot selecţiona efectiv numai din marele rezerve ale naţiunii“. Dar, adău­
găm noi, trebuiau să se mai scurgă cîteva decenii pînă cînd aceste gîn-
duri să devină posibile.
Amintirile doctorului Ion Bord ea se încheie cu o semnificativă pre­
viziune a timpurilor ce urmau să vină: „Şi desigur va veni vremea atunci
cînd omenirea va avea o altă concepţie asupra vieţii, căci alta va fi şi
structura sufletească. în vremurile acelea, credinţa mea era că exponenţii
gîndirii omeneşti nu se vor mai strădui să găsească mijloace tot mai multe
şi mai perfecţionate ca să distrugă pe semenii lor şi nici nu vor mai
lupta ca să se ridice pe ruinele altora şi să-şi creeze conforturi de viaţă
din durerile maselor asuprite. în lumea aceea, ce va să vie, iubirea aproa­
pelui nu va fi numai o vorbă şi cei ce astăzi sínt osîndiţi să plîngă
şi să tacă se vor bucura şi ei de un trai mai bun şi mai omenesc, căci
viaţa tuturora, a celor dintîi ca şi a celor din urmă, se va zămisli din
dragostea adevărată şi,se va dezvolta prin muncă rînduită şi chibzuită,
care întăreşte şi nu zdrobeşte organismele fiinţelor omeneşti. Lumea a-
ceea însă trebuie plămădită, frămîntată şi trebuie pregătită de oameni de
credinţă, de apostoli, de precursori. Şi ce minunată ar fi apoteoza dacă
şi medicii s-ar găsi printre precursorii zilelor de mai multă armonie şi
de o desăvîrşită echitate socială.“
în urma activităţii bogate în realizări şi în urma concepţiei sale
despre modul de organizare a sănătăţii publice, în folosul poporului, pe
data de 7 aprilie 1907, a fost transferat în postul de medic primar al
judeţului Vaslui, post în care, pe baza. concursului depus, a fost confir­
mat definitiv, pe data de 1 iulie 1910.
în calitatea sa de medic primar al judeţului Vaslui, Ion Bordea a
adus o contribuţie de bază la înfăptuirea programului de organizare sa-

110
nitară conceput de profesorul dr. Ion Gantacuzino şi care s-a concretizat
în „Legea sanitară din 1910“, cunoscută ca „Legea dr. I. Gantacuzino“.
Prin organizarea de serbări cultural^artistice şi din fondurile obţinute
astfel, a realizat primul dispensar medical de circumscripţie în Codăeşti,
iar în perioada cit a fost medic primar al judeţului a continuat cu în­
fiinţarea de dispensare medicale, în care funcţionau infirmerii pentru
izolarea bolnavilor contagioşi. Tot în această perioadă, a împărţit judeţul
Vaslui în 12 circumscripţii sanitare, în loc de 3, dte erau înainte; a or­
ganizat 26 de cercuri pentru agenţii sanitari şi a creat 24 de posturi de •
moaşe, devenind astfel precursor al organizării sanitare în judeţul Vaslui.
Un merit deosebit îl are prin fixarea medicilor de circumscripţie la
dispensarele nou create, pe care le-a dotat cu un minim de aparatură
medicală şi materiale necesare aplicării dezinfecţiei şi acordării primului
ajutor. Astfel s-a pus baza unui început de organizare sanitară în mediul
rural şi de combatere a bolilor transmisibile, care făceau numeroase vic­
time, în special în rîndul copiilor mid şi a colectivităţilor şcolare.
La inaugurarea dispensarelor a fost invitat prof. dr. Ion Cantacu­
zino, care timp de trei zile a inspectat noile unităţi, controlînd modul
lor de funcţionare. Prin activitatea depusă în timpul d t a funcţionat ca
medic-şef al judeţului Vaslui, I. Bordea s-a arătat ca unul din precursorii
organizării sanitare modeme din ţara noastră.
In timpul războiului din 1916—1918 a fost mobilizat cu gradul de
medic maior şi trimis la spitalele de răniţi din Odesa şi Poltava, aflate
sub comanda medicului colonel de rezervă dr. Carnabel şi medicului lo­
cotenent dr. Odiseu Apostol, viitorul medic comandant al Serviciului sani­
tar al armatei şi istoric al medicinii. în această activitate a contractat o
gravă congestie’ pulmonară, fiind tratat de dr. Hortoloméi, viitorul profe­
sor de chirurgie la Iaşi şi Bucureşti. . .
După însănătoşire a fost însărcinat cu coordonarea Serviciului sanitar
civil şi cel al armatei, asigurîind cazarea răniţilor în cele mai bune con­
diţii şi contribuind la limitarea ravagiilor, provocate de tifosul exantematic.
Pentru meritele cîştigate în îndelungata sa activitate, Ion Bordea a
fost trimis, împreună cu prof. Solomon ITaliţa din Iaşi, ca reprezentanţi ai
României vechi la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 la
Alba Iulia. Doi fii ai Ardealului, un medic braşovean şi un profesor nă-
săudean, au fost onoraţi să reprezinte Vechiul Regat. La apariţia lor pe
Cîmpul lui Horea, mulţimea a izbucnit în uraile, strdgînd: „Vin reprezen­
tanţii României, vin reprezentanţii României... Să trăiască Unirea.
în anul 1919, dr. Ion Bordea a tipărit Amintirile sale într-o broşura
__ Din m ăreţele zilei ale neamului. Părţi din aceste amintiri le va relua
şi în revista „Generaţia Unirii“, sub titlul Amintiri din zile m an, din
care cîteva fragmente au fost publicate şi de Stellán Neagoe într-o cu­
noscută lucrare159 în care sínt prezentate instrucţiunile primite de la
Guvernul român la plecarea din Iaşi, călătoria la Alba Iulia trecînd prin
Iaşi Vatra Dornei, Valea Bîrgăului, Bistriţa, Dej (unde s-a întîlnit cu
T Mihali şi medicul Al. Vaida Voievod, cu care fusese coleg de liceu),
ciu j, Teiuş şi, în fine, Alba Iulia, cu Marea Adunare Naţională şi decla­
rarea Unirii. . _ , , . , . 1 ni n
După Unire, dr. Ion Bojrdea este numit pe data de 1 februarie 1919,
Inspector general sanitar al regiunii sanitare Galaţi, post în care a func-

159 Stellán Neagoe, Marea Unire a românilor în izvoare narative, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1934, p. 151—461.

111
 M ihä E l anu1 1922- In această perioadă a colaborat cu profesorul dr
Mihai Ciuca la profilaxia şi combaterea malariei şi cu prof Sorul dr n a '

numit inspector g e n e r X m S tfr e k iu íu a

tea îndntan U in^ ni;area M iste ru lu i Sănătăţii, teritoriul ţării se împăr-

wmmmmmâ
ţele vechilor provincii. g ^ ’ f 86 mSl tlna seamă de grani‘
La înfiinţarea Inspectoratului General Sanitar Rrasov T a n

mmËÊSÊm T -era * * “ »

S F S Ä M

e S ä S S S S S S » « » ? -?
tocmite, organele de conducere şi control h tr e a n i\ l 9 2 7 u i v f f f ' ' ’'
n r i Ă

fund dotata cu două auto-ambulanţe de tip Chevrolet Astfoi o i ’

Ä Ä " *** » »
între 1920 şi 1935 a fost preşedinte al Clubului Turist din Braşov
A contribuit esenţial la formarea „Societăţii de asigurare româneşti“
care printre alte realizări are şi iniţiativa construirii unuThotâ m o d e l’
care avea şi un rol cultural-educativ. modern,
Dr. Ion Bordea a avut şi o bogată activitate ştiinţifică şi de vonnia
n .a r e a cunoştinţelor m edicale. Dintre lucrările sale vom e n u m e r a ï r
7 Q?7a n Servlclv'1 Salmtar al Rom âniei şi Igienă publică între anii 1905—
1922> Bucureşti, Cultura, 1924, 885 p„ în care se prezintă evoluţia
toa°rrganiZarea serYlclilor noastre sanitare, a celor de farmacie şi labora-
cre’ Precum şi funcţionalitatea lojr. De asemenea, prezintă şi politica
112
sanntară, demografia, patologia generală şi bobile contagioase din perioa­
da respectivă. Lucrarea Cum să ne îngrijim sănătatea cuprinde preţioase
sfaturi în acest sens. Ea se adresează în primul rînd populaţiei de la sate
şi are la bază observaţii din experienţa sa de medic rural şi medic primar
al judeţului Vaslui; îndrumări spre sănătate se ocupă de bolile transmi­
sibile, înoepînd cu tifosul negru, cum se numea în popor tifosul exan-
tematic, şi bolile eruptive, care făceau ravagii.
„înlx-o altă broşură cu titlul: Sfaturi şi îndrumări pentru păstrarea
sănătăţii, arată eficienţa măsurilor de dezinfecţie şi izolare a bolnavilor
contagioşi şi dezinfeeţia locuinţelor. O altă lucrare se ocupă de femeile
gravide şi lăuze. Se dau sfaturi privitoare la păstrarea şi aplicarea regu­
lilor de igienă în timpul sarcinii şi a lăuziei, cu deosebite considerente
asupra febrei puerperale, care constituia în acele vremuri una din cauzele
cele mai frecvente ale mortalităţii materne.
In broşura Salvarea ajrată realizările obţinute de Serviciul medical
de urgenţă în cei zece ani — 1928—1938 — de la înfiinţarea lui, oraşul
Braşov fiind prezentat ca model .
Un deosebit ecou a avut articolul scris in 1928, cu ocazia comemo­
rării a zece ani de la actul Unirii din 1918, sub titlul :Din m ăreţele rea­
lizări ale neamului, Unirea Ardealului. Articolul a fost viu comentat de
factorii politici ai vremii.
Pentru meritele sale multiple a fost ales senator de drept.
Dr. Ion Bordea face parte din pleiada medicilor care au pus bazele
ocrotirii sănătăţii în România între anii 1910 şi 1925. Este unul dintre
medicii organizatori de sănătate care a parcurs întreaga ierarhie, de la
medic de circumscripţie la medic de plasă, la medic primar de judeţ, la
gradul de inspector general sanitar, grad care corespunde cu acela de
Ministru al Sănătăţii. A realizat între 1921—1922 trecerea Direcţiei Sani­
tare de la Ministerul de Interne, la Ministerul Muncii şi Prevederilor So­
ciale, România devenind astfel a doua ţară în Europa, după Belgia, oare
a înfiinţat un Minister al Muncii, Sănătăţii şi Prevederilor Sociale.
Firea lui modestă, convingerile sale politice de stînga îl fac să nu
accepte conducerea acestui minister, preferând să rămînă în postul de
Inspector general sanitar al Regiunii a IV-a Braşov. Frământările politice
şi sociale l-au dezamăgit şi astfel l-au determinat să solicite pensionarea
după 24 de ani de activitate pe tărîm sanitar, cînd avea cele mai fru­
moase planuri de a realiza o organizare sanitară cit se poate de indepen­
dentă de conducerile politice, prin realizarea unui buget unificat pentru
întreg teritoriul ţării.
A decedat în anul 1947, în urma unui cancer pulmonar. Este înhumat
în comuna natală Tîrlungeni (jud. Braşov), unde odihneşte alături de pă­
rinţii şi strămoşii săi.

IV. 9. ALEXANDRU BORZA (1867— 1935).

Primul director al „Spitalului Moţilor“, din Abrud. Absolvent la Viena,

Participant cu credenţional, titular, al Cercului Abrud, împreună cu so­
ţia sa Sabina, care avea credenţional din partea „Reuniunii Femeilor Ro­
mâne“ din Abrud-sat şi jur. Om de aleasă cultură, iubitor şi creator de
©pere muzicale, activist cultural în cadrul „Astrei“ şi a altor societăţi cul­
turale ale vremii cu sediul la Abrud.I
I — M e d ia l) ş i M «rea V n ire
113
 Viaţa şi activitatea160

S-a născut în comuna Cricău (jud.

Alba), în anul 1867, din tată mic
funcţionar şi mamă casnică. A ur­
mat liceul la Sibiu şi Facultatea de
Medicină la Viena. De tînăr s-a a-
runcat în vîrtejul luptelor culturale
şi politice ale neamului său, avînd
spirit de iniţiativă şi organizare, dis-
persîndu-şi, laborios activitatea cu
deosebire în oraşul Abrud. în toamna
anului 1918 a intrat în gărzile na­
ţionale române şi în Consiliul Na­
ţional Român din Abrud şi a parti­
cipat la pregătirea pentru călătojria
abrudenilor din 1 Decembrie 1918
la Alba Iulia. Soţia sa , Sabina, eia
descendentă din familia de cărturari
abrudeni David; a participat ca de­
legat la Adunare. S-a păstrat „cre-
dr. Alexandru Borza denţionalul“ acesteia, al cărui text
îl reproducem în întregime.

Credenţional

„Reuniunea Femeilor Române“ din Abrud-sat şi jur, încredinţează

pe doamnele Sabina dr. Al. Borza din Abrud şi Sofia Chirtop din Cîmpeni,
ca la Marea Adunare Naţională Română, convocată pentru 1 Decembrie
1918 în Alba Iulia, să le reprezinte ca delegate ale Reuniunii.
Abrud, 23/Nov. 1918. Urmează iscăliturile161.
Sintern de asemenea în posesia descrierii plecării abrudenilor la Alba
Iulia:162
. „în dimineaţa zilei de 30 noiembrie 1918, la Abrud ningea. Fulgi
mani de nea întroieneau munţii. încă de cu noapte am plecat spre Zlatna
—Alba Iulia. Eram împreună cu cumnatul meu Dumitru Dobrotă şi cu
prietenul Aurel Danciu. Despre mine, Teofil Faur, spun numai că sínt
nepotul tribunului Nicoilae Faur din armata lui Avram Iancu. Am plecat
cu căruţa pînă la Zlatna. Serpentinele Dealului Mare erau întroienite cu
nămeţi groşi, pe care le-ana urcat împingând căruţa trasă de catârul nostru.
După şase ore de zdroâbă am sosit la Zlatna, uzi şi îngheţaţi. Cu greu
ne-am căţărat în „Mocăniţa“ arhiplină şi odată cu seara am sosit la Alba

160 Redactată după date oferite de farm acist M arieta Borza, nora medicului Ale­
xandru Borza si alte surse care vor fi amintite în cursul lucrării
161 X X X Din arhivele Muzeului Unirii Alba Iulia, vol. I.
162 Teofil Faur, Memorii, mss. în păstrare în arhiva ştiinţifică a profesorului Teodor
Ghiţan — Cluj-Napoca; Titus Furdui, Relatările veteranului Vasile Furdui de­
spre plecarea la Alba Iulia a membrilor Gărzii Naţionale din Comuna Soho-
dolul de Arieş sub conducerea avocatului locotenent Vesa Avram; Gheorghe
David; O scrisoare privitoare la Garda Naţională din Abrud şi la comandantul
ei Vesa Avram, în „Ţara M oţilor“, (II/2), Alba Iulia, 1972. p. 63—67.

114
I
 AI. Borza şi soţia Sabina Borza

Iulia. Acolo era zăpada ciujruită de miile de oameni, ce mişunau în gru­

puri cu clanetaşii şi ceteraşii cîntînd..
După declararea Unirii, Consiliul Dirigent, a început opera de reor­
ganizare a întregii vieţi din Transilvania. Intre măsurile care ne intere­
sează în legătură cu dr. Alexandru Borza a fost aprobarea, în ziua de 12
martie 1919, a înfiinţării unui spital la Abrud. Propunerea a fost făcută
la Congresul Medicilor din Transilvania, ce s-a ţinut în 28 ianuarie 1919

115
la Sibiu, al cărui preşedinte a fost Iuliu Haţieganu. Noul spital din Abrud
— al cărui prim-director a fost ales dr. Alexandru Borza — s-a deschis
în ziua de 14 septembrie 1919, în două pavilioane ale fostei cazărmi.163
Acesta a fost primul spital înfiinţat după unirea Transilvaniei cu Româ­
nia, într-o regiune ai căror locuitori erau confruntaţi cu numeroase difi­
cultăţi economice, culturale şi sanitare. Relatări referitoare la istoricul
începutului activităţii desfăşurată în cadrul acestui spital — numit „Spi­
talul Moţilor“ — au fost redactate de dr. Aurel Stoianovici, fost medic
primar la acest spital pînă în 1 aprilie 1957. Redăm cîteva pasaje din
această lucrare164 : „Spitalul şi-a început activitatea în condiţii destul de
bune, în două clădiri amenajate din vechea cazarmă, iar lipsurile erau
înlăturate prin entuziasmul tineresc al echipei de lucru, cu voie bună
şi curaj.
Iată formaţia primului personal: dr. Alexandru Borza — director
al spitalului; dr. Lehrer — medic primar al Secţiei de boli interne; dr.
Groşariu (bucovinean) — medic primar al Secţiei chirurgie; dr. Aurel
Stoianovici, medic secundar. După două luni, doctorul Lehrer a plecat
în Banat, de unde era originar, iar Secţia medicală o preia doctorul
Borza. Ca administrator al spitalului a fost Valeriu Grindeanu. Ca p erso­
nal sanitar auxiliar am găsit numai pe Maria Leutschaft (sora Miţi), care
a funcţionat la Serviciul chirurgical, şi pe Ana Rogozea — la celelalte
două secţii. în mod onorific, a mai funcţionat la Secţia chirurgicală d-na
Kitty Oniciu, iar ca supraveghetoare, tot onorifică, d-na Ortensia Buzo-
ianu, care adusese, ca membră a Crucii Roşii, materialul de la Iaşi. D-na
Oniciu a funcţionat aproape un an. Afluenţa bolnavilor a fost de la înce­
put mare. Veneau din tot ţinutul moţilor, cum vin şi azi. La 1 martie
1920, doctorul Groşariu pleacă din Abrud în ţinuturile de baştină ale Bu­
covinei, în locul său venind doctorul Carol Victor Irck. Pînă la 16 de­
cembrie 1923, cît a funcţionat doctorul Irck la Abrud, spitalul a avut o
activitate chirurgicală remarcabilă. După transferarea acestuia la Aiud,
Secţia chirurgicală a rămas sub conducerea doctorului Borza, care deşi
nespecialist, a făcut faţă nevoii curente, efectuînd operaţii mijlocii şi mici,
bandaje gipsate, precum şi consultaţii de ginecologie şi obstetrică, în care
era foarte priceput. Doctorul Borza făcea parte din acea generaţie de me­
dici temeinic instruiţi, care ieşeau din facultate în aşa fel formaţi încît
să poată exercita medicina, în mod onorabil, în centre mici.
Trecînd doctorul Alexandru Borza la Secţia chirurgicală, doctorul
Aurel Stoianovici a luat şi Secţia medicală, în care s-a înglobat şi Secţia
de boli venerice şi cea de boli infectocontagioase“.
Dr. Alexandru Borza şi-a perfectat continuu pregătirea profesională,
făcînd cursuri de specializare şi perfecţionare la Paris unde a obţinut
certificatul de „eminent“. A participat la diferite congrese medicale na­
ţionale şi internaţionale, cum au fost cele de la Paris şi Berlin.
Paralel cu activitatea profesională a avut intense preocupări de cul­
turalizare, efectuate prin instituţiile şi societăţile culturale din Abrud:
„ASTRA“, Casina, Societatea pentru fond de teatru român, Reuniunea
Femeilor Române, Reuniunea Meseriaşilor din Abrud, Institutul de credit
„Aurora“, şi alte aşezăminte naţionale şi culturale din Abrud. „Fără exa­
gerare, putem spune, că istoria ultimilor 50 de ani (1885— 1935, n.a.) din

163 lancu Gheorghe, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statutului

naţional unitar Român (1918—1920), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985, p. 287.
164 Lucrarea se păstrează în manuscris original la Direcţia Spitalului din Abrud.

116
Munţii Apuseni poartă pecetea individualităţii acestui suflet creator de
elită, în veşnică mişcare, pentru înălţarea neamului, pe care îl repre­
zenta cu atîta demnitate“163.
Alexandru Borza a fost, în plus, şi un animator al activităţii corale
din Abrud, dirijînd corul meseriaşilor din localitate. In colaborare cu pre­
otul — profesor Gomboşiu a înfiinţat o orchestră instrumentală, ce a
prezentat o serie de concerte, între care a rămas în amintirea abrudeni-
lor „Corul broaştelor“, în care costumaţia „broaştelor“ era în verde, în
timp ce a „broscoilor“ era de culoare galbenă165166. Această „formaţie“ ciu­
dat aleasă făcea aluzie la opera lui Aristofan.
Familia medicului Alexandru Borza a avut 2 fii: Zeno — care a ajuns
un desăvîrşit chirurg, fost conferenţiar universitar la Clinica I chirurgi­
cală din Cluj, din perioada cînd a fost condusă de profesorul Alexandru
Pop, şi Lucian — inginer miner. Din 1948, dr. Zeno Borza a preluat con­
ducerea Spitalului din Abrud, ctitoria părintelui său, conducînd cu deose­
bită competenţă Secţia de chirurgie a acestuia.
Medicul dr. Alexandru Borza a decedat în iarna anului 1935, în
vîrstă de 67 de ani, plîns de toţi cei care i-au cunoscut măiestria profe­
sională şi bunătatea omenească avută în „Spitalul Moţilor“. A fost înhu­
mat în cimitirul din oraşul Abrud.

IV. 10. AUREL BOTEIU (1886—1962).

S-a născut la Blaj, în 11 octombrie 1886. A urmat şcoala primară şi

liceul în oraşul natal, iar Facultatea de Medicină la Budapesta, luîndu-şi
doctoratul în 1913167.
In timpul războiului a fost mobilizat şi trimis medic militar pe mai
multe fronturi.
Evenimentele din toamna anului 1918 îl găsesc la Alba Iulia, ca me­
dic de regiment. Este ales în Consiliul Naţional Român local, iar în zile­
le Unirii a făcut parte din serviciul sanitar creat „ad hoc“, în vederea
asigurării asistenţei medico-sanitare a celor participanţi la Alba Iulia.
După Unire a intrat în armata română şi a lucrat ca medic militar
locotenent şi apoi căpitan.'în anul 1924 s-a căsătorit şi s-a mutat la Arad.
A fost un om de cinste şi corectitudine ireproşabile. A decedat în 1962,
la Arad.

IV. 11. AUREL BOZAC (1896— 1971).

în perioada Unirii era student în medicină, mobilizat ca sanitar. Du­
pă Unire a renunţat la medicină şi a studiat Academia Comercială, deve­
nind ulterior director al Băncii Naţionale Române, filiala Cluj.
In Alba Iulia a participat din proprie iniţiativă, însoţind blăjenii la
memojrabila adunare.
După Unire s-a mutat la Cluj.
Un element important legat de Aurel Bozac este raportul său privi­
tor la faptul că era de faţă în timpul intrării avangărzii armatei române în

165 „Gazeta Ilustrată“. 1—2, 1936, p. 27.

166 Informaţie culeasă de la conf. Enea Borza din Cluj-Napoca.
167 Date oferite de fiica sa ing. Aurelia Boteiu din Bucureşti.

117
Cluj. Cu o zi înainte — la 24 decembrie 1918 — o adunare maghiară de
protest, organizată de şovinii maghiari la Cluj, a dat greş.* Armata ro­
mână a intrat în Cluj »în ziua de 25 decembrie 1918, în frunte cu gene­
ralul Neculcea, îmbarcat într-un automobil pus la dispoziţia sa de Con­
siliul Naţional Maghiar din Cluj. In piaţa Matia era aranjat un podium
pentru vorbitori. Ungurii erau foarte prevenitori faţă de români. Juriul
în linişte aşteaptă cu însufleţire armata română. în acest timp Apăthy
István (1863— 1922), profesor la Universitatea diin Cluj, comisarul guver­
nului peste Ardeal, fost membru în Comisia de tratative româno—ma­
ghiare din 13— 14 noiembrie 1918 la Arad, preşedintele Consiliilor Naţio­
nale Maghiare din Transilvania, a părăsit Clujul108.

IV. 12. GHEORGHE BUDA (1897— 1965).

Participant la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918 de la Alba

Iulia, ca delegat al studenţilor români de la Universitatea din Budapesta.
Medic înzestrat cu deosebite calităţi organizatorice, cel care a înfiinţat
şi organizat spitalele de stat din Blaj (1924) şi Alba Iulia (1929).

Viaţa şi activitatea168169.
Gheorghe Buda s-a născut la 5 noiembrie 1897, în comuna Cunţa,
(jud. Sibiu), tatăl fiind notar comunal în Cunţa; era fiu de ţăran, iar ma­
ma casnică, fiică de preot.
Au fost şapte fraţi, cu toţii şcolari­
zaţi ,1a diferite şcoli medii şi supe­
rioare.
A urmat şcoala primară de limbă
germană în Sebeş-Alba; liceul, în
Sibiu, Alba Iulia şi Braşov, iar Fa­
cultatea de Medicină la Budapesta,
între anii 1916—1918. După Unire
a continuat studiile la Facultăţile de
Medicină din Bucureşti şi Cluj.
în anul 1918 a luat parte la Ma­
rea Adunare din 1 Decembrie de ţa
Alba Iulia, ca delegat al studenţilor
din Centrul universitar Budapesta.
în 1923 a obţinut diploma de doc­
tor în medicină şi chirurgie la Fa­
cultatea din Cluj.
Din 1921 pînă în 1923 a funcţio­
nat pe post de medic la Spitalul de
ortopedie din Cluj, apoi la Clinica
ginecologică, pînă în anul 1924, an
care coincide căsătoriei sale cu Ma­
ria Livia Sava, fiica fostului primar
dr. Aurel Sava din Alba Iulia, acti­
vist de frunte în perioada Marii Uniri.

* Populaţia maghiară a înţeles că era şovinismului este depăşită.

168 Laseu V., Marceli Ştirban, Op. cit., Vol. I, p. 173.
169 Date obţinute de la soţia sa Livia Buda, prin intermediul ing. Pompiliu Manea
şx d-na Livia Sava din Cluj-Napoca.

118
 La 1 iulie 1924 a fost numit medic primar la Spitalul de stat din
Blaj, pe care l-a organizat, iar la 1 ianuarie 1926 s-a mutat ca medic
primar de circumscripţie CFR la Alba Iulia-Simeria. La 1 august 1929
a fost numit şi a funcţionat ca medic primar, şef al Spitalului de stat din
Alba Iulia, pe care l-a întemeiat, l-a organizat cu mai multe secţii, l-a
condus cu deosebit devotament şi pricepere profesională.
în timpul războiului 1940—1945, a fost mobilizat ca medic-maior
în rezervă, lucrînd la spitalele militare din localitate.
Din 1926 pînă la desfiinţarea cabinetelor medicale particulare, a prac­
ticat medicina şi în cabinetul său din Alba Iulia, bucurîndu-se de apre­
cierea, stima şi ataşamentul cetăţenilor.
A decedat în anul 1965 şi a fost înhumat în Cimitirul Central din
Alba Iulia.

dr. Gh. Buda şi colegii săi din spitalul de Ortopedie Cluj

IV. 13. OCTAVI AN BUZE A

S-a născut în satul Visen, comuna Buneştă (judeţul Braşov). în pe­
rioada Unirii era student în medicină. La Alba Iulia a participat cu cre-
denţional, titular, reprezentînd Cercul electoral Rupea.170

170 Documente de La Muzeul Unirii Alba Iulia, vol. I.

119
 IV. 14. IULIAN CHITUL
(1872— 1966)

Luptător ca medicinist „pfo Me­

morandum“, participant din patrio­
tism La Marea Adunare Naţională
din 1 decembrie 1918 la Alba Iulia;
organizator al instituţiilor sanitare
din judeţul Bistniţa-Năsăud, atît du­
pă primul, cât şi după cel de-al doi­
lea război mondial; reputat igienist
şi pediatru. Om de aleasă cultură
medicală, compozitor, scriitor de
piese de teatru, opferete, povestiri
pentru copii şi memorialist.

Viaţa şi activitatea171

S-a născut la 24 iunie 1872, în Ha­

ţeg — Hunedoara, din părinţii Ioan,
originar din Zagra Năsăudului, şi
Marta (născută Cherteş). Copilăria
lui a fost un lung şir de suferinţe,
fiind orfan de tată. A terminat clase­
dr. Iulian Chitul le primare şi cele patru clase gimna­
ziale la şcolile confesionale armeneşti
catolice din Gherila, iar liceul şi bacalaureatul, la piariştii din Cluj. Avînd
talent muzical mama sa i-a cumpărat o violină, la care a învăţat împre­
ună cu colegul său Ion Cicoş. Mai tîrziu fratele său Titus — atunci stu­
dent la Facultatea de Medicină din Cluj — i-a cumpărat un flaut, la care
a învăţat să cînte cu ajutorul unui flautist de la Orchestra militară că­
ruia îi medita fiull. în Cluj, la piarişti, a înfiinţat o orchestră formată din
elevi cu aptitudini muzicale; a scris nuvele, povestiri, poezii pe care le
prezenta la Societatea culturală a elevilor şi le spunea în limba maghiară,
pe care „o ştia ,1a perfecţiune — după propria mărturisire — ca scriitorul’
Vörösmarty Mihály“.
Ca elev în clasa a V il-a era membru al Societăţii culturale „Iulia“
a elevilor români din Cluj, ulterior desfiinţată de Ministerul Cultelor
Maghiare, fiind considerată focar de agitaţie contra securităţii statului,
dar a continuat să funcţioneze clandestin, ţinîndu-şi şedinţele în fiecare
sîmbătă între orele 18— 19, în Casinoul intelectualilor români, ce se afla
atunci în edificiul parohial greco-catolic din actuala stradă Napoca. Aici,
Iulian Chitul a fost redactorul revistei „Columbia“, luînd parte activă
prin criticile constructive ce le făcea acelora ca,re declamau poezii ale
poeţilor români. La aceste şedinţe asista deseori şi dr. Grigore Silaşi,
profesor de limbă şi literatură română şi scriitori de la Universitatea din
Cluj, care îi corecta şi îndruma. Elevii organizau serate culturale unde

171 Date culese din jurnalul inedit al medicului Iulian Chitul, în posesia profeso­
rului Theodor Ghiţan din Cluj şi de la fiica medicului I. Chitul, d-na Silvia
Chitul din Bistriţa.

120
şi Iulian Chitul participa cîntînd la flaut-solo sau acompaniat la pian.
Alteori declama poezii, mai ales, comice. Era bun şi ca textier. Cînd era
în clasa a VIII-a a fost preşedintele Societăţii „Iulia“, penultimul pre­
şedinte, pentru că după un an s-a desfiinţat. Păcat de biblioteca şi revista
„Columbia“, în cadrul căreia debutaseră mai mulţi scriitori români arde­
leni, ca Petre Dulfu, Grigore Silaşi ş.a., că s-a pierdut.
Se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, cu bursă, în calitate
de fiu de grănicer originar din Năsăud, urmînd paralel şi Conservatorul,
unde profesorul Horn Wilhelm, după trei luni de cursuri, îl apreciază că
a însuşit materialul, spunîndu-i că nu maâ are ce să înveţe, deoarece ştie
la perfecţie. îl recomandă ca al doilea flautist în orchestra Operei şi Te­
atrului maghiar, unde prof. Horn era dirijor. A primit această ofertă, dar
nu-şi permitea să absenteze de la cursurile Facultăţii de Medicină, iar
orele absente i se reţineau din salariu, aşa că adesea, la sfîrşitul lunii,
nu primea mai nimic, motiv pentru oare a demisionat.
Cînd era student în anul al II-lea s-a ţinut faimosul proces al „Me­
morandumului“. Studenţimea română avea, în acea vreme, un mare rol.
Medicinistul Iulian Chitul era şeful celor din Comitetul de încartiruire
al românilor ce veneau la proces. La fiecare două ore sosea cîte un tren
ticsit de oameni din diferite părţi ale Transilvaniei. Intelectualii erau ca­
zaţi în hoteluri şi case particulare, iar ţărănimea stătea în grădinile pu­
blice, în aer liber, în şuri, în podurile grajdurilor şi pe la cunoscuţi, mai
ales în cartierul românesc Mănăştur. în zilele procesului ţăranii, încolo­
naţi în rînduri de cîte şase inşi, cu medicinistul Iulian Chitul şi alţi stu­
denţi în frunte, în disciplină exemplară, defilau pe străzile Clujului. Or­
dinea o ţineau membrii Societăţii „Carpatina“, îndeosebi studenţii. Unii
de pe trotuar aruncau cu pietre după conducători, astfel s-a întîmplat
că pe Iulian l-au lovit în cap (fiind nevoit să umble un timp bandajat),
alteori a fost scuipat, iar pe spate a primit destule pietre. Toţi românii
erau însufleţiţi că-n sfîrşit scapă de pintenii cu care sínt loviţi şi călcaţi,
scapă de batjocură şi de apăsarea dureroasă.
Cînd a apărut în ziare Manifestul pro-^memorandist Către poporul
român, scris de studenţii din Cluj, s-a dezlănţuit o agitaţie vehementă
contra nedreptăţii provocată de stăpînire. Cei 42 de studenţi, care au sub­
scris acest manifest, au fost invitaţi în faţa Senatului universitar. Jude­
cătorii acestor tineri erau trei profesori universitari maghiari: preşedinte
— dr. Jancsó (prof. de Cod penal), dr. Kiss (prof. de drept roman), şi încă
unul, al cărui nume îi scapă. Pe cei invitaţi îi interogau unul cîte unul,
separat şi foarte sever. în fiecare seară, în Casina română, studenţii ei au
instruiţi de către vestiţii avocaţi români din acele vremuri: dr. Aurel
Isac, dr. Ilea, dr. Almăşan etc. Cei din Comitetul investigator doreau sa
afle' unde au' compus manifestul şi cine au fost cei care l-au stilizat. Toţi
răspundeau cu aceleaşi vorbe . . . „nu ştim cine l-a compus, dar citindu-1
în repetate rînduri am consimţit cu tot-ce cuprindea şi l-am semnat, îmi
iau răspunderea pentru cele scrise în Manifest“. La întrebarea unde au
subscris, unul spunea că în locuinţa sa, altul că pe stradă. .. Nu au putut
scoate nici o trădare din gura nici unuia din cei 42. Vroiau să scoată de
la studenţi că Manifestul a fost compus şi^ semmait în Casina româna,
pretext pentru a o desfiinţa. Drept represalii li s-au sistat bursele şi a-
jutoarele, cei mai săraci neavînd cu ce trăi. „După o chinuire de şase
săptămîni, scrie Iulian Chitul, în sfîrşit, ni se citeşte sentinţa: toţi îm­
preună şi fiecare separat sunt eliminaţi din toate universităţile şi acade-

121
 miile din Austro-Ungaria, apoi ne-au invitat să părăsim- imediat oraşul
cei care nu suntem din Cluj“. * ’
^ mitf t ° f rT
e să înştiinţeze pe fiecare la domiciliu. S-a
făcut apel către Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor, iar în primele zile
ale lunii octombrie au fost încunoştiinţaţi că sínt liberi. Ministerul a şters
pedeapsa, avertizmdu-i „că se va aplica această judecată în mod sever
daca mai cădeţi în această crimă faţă de ţara care vă susţine şi a cărei
î? mCat* .- î •0D1m tre studenţi, doar Iulian Chitul şi alţi cîţiva au
recurs°ndarnna^ & 3 1Um lnchlsoare corecţională, anulată şi aceasta la

randumnh,i“ hfiUl/ “rămaS toată.viaîa marcat de evenimentele „Memo-

andumului fiindcă „cine a trait in tinereţe procesul memorandiştilor,
n-a mai avut deciţ un vis: să lupte cu cinste pentru deplina libertate a
romanilor transilvăneni“. Tinerii români din întreaga Austro-Ungarie în
acea perioada şi în deceniile următoare luau parte — aşa cum s-a pre-
Ï Ï 8 Tr la, adunările populare de protest împotriva arestării
memorandiştilor Vasile Lucaciu (Leul din Siseşti), Gheorghe Pop de Bă-
S?ftj’ o at/lclu Barbu, Septimiu Albini, luliu Coroianu şi mulţi
aiţn. ü parte din femeile memorandiştilor au purtat toată viaţa de după
E i n Æ r1 O brăţară de argint pe care scria: „N-A PERITU RO­
MANUL • Barbaţn din vremea aceea se salutau şi vorbeau între ei zi-
cindu-şi „frate“.
Nici în armată nu i-a plăcut medicului Iulian Chitul. A avut multe
ciocnim cu aceia care aveau un grad mai mare. La ei nu conta ştiinţa-
cel cu o stea in plus se considera mai învăţat decît acela care avea n Sl
puţine. In faţa doctorului Iulian Chitul nu avea valoare steaua d n u î S
tnnţa ceea ce l-a pus in situaţia multor diferende cu unii colegi în
acest timp depune examenul de meddc-căpitan. Curînd după aceea apare
un ordin secret referitor la trierea medicilor militari inutilizabili şi cum
se simţea o mare lipsa în rîndul medicilor de stat major (maiori Mcote-
ent-colonei, colonei), invită pe toţi aceia care au examenul de medic-
capitan cu calificativul „eminent“ să se înscrie la examenul de medic
iÎr c ïi1 renaarca: cei care cunosc limba maghiară, la Budapesta,
iar cei cu limba materna germană, la Viena. Iulian pleacă la Budapesta
şi susţine examenul de medic de stat major. După împlinirea celor eduni
de servicm ca doctor în medicină generală, demisionează din serviciul
militar şi se hotareşte, mai ales că avea diplomă de specialist în boli in­
ni ne şi de pediatru, să se stabilească în provincie, ca medic particular.
El mai avea şi specialitatea igienă şi calificarea de profesor de igienă
de meaic legist (examenul la Budapesta) şi examenul de stat, sau cum
se spunea atunci, examen de medic de plasă.
Cînd a terminat al IUlea semestru la medicina internă şi pe cel de
Pediatra>a fost invitat şi întrebat de cunoscutul profesor internist
dn ^ n ,Pr ]eSZf daCa X'TT Sa flÊ asistentul lui- Dr- Iulian Chitul a răspuns:
„Domnule profesor, sínt emoţionat fiindcă vorbele dumneavoastră mi-au
produs aşa o mare bucurie de nu aflu, în pripă, cuvinte să vă mulţu-
mesc Cum sa nu primesc, că mi se împlineşte cea mai fierbinte do­
rinţa de a fi lingă dv. şi va asigur, domnule profesor, că voi fi mereu
punctual, conştiincios şi mă voi strădui să fac faţă în aşa-fel să fiţi mulţu­
mit de mine şi voi rămîne pe veci devotatul dv, “, «Mai era încă
ceva, continuă confesiunile dr. Iulian Chitul, îmi lipsea o jumătate de

* Acelaşi Zs. Purjesz, care a fost şi maestrul lui luliu Hatieganu.

122
an (petrecuţii în armată) ca să împlinesc cei 3 ani de specialitate. Profe­
sorul Purjesz îmi zice: „Mergi, fiule, îţi dau 3 luni concediu şi certificat
ca şi cum ai fi împlinit 3 ani“. I-am mulţumit şi aşa am făcut. Apoi am
primit certificatul (semnat şi sigilat) de specialist în boli interne. De ase­
menea, am primit de la prof. Generssch Gustav certificatul de specialist
în boli de copii, după care m-am încadrat la prof. Zs. Purjesz«-. Aici tâ­
nărul medic I. Chitul a trăit un episod care merită consemnat: „Ca asis­
tent la Clinica de boli interne, fiind repartizat la copii, secţia boli in-
fecţioase, şi fiind atunci o epidemie gravă şi extinsă de difterie, clinica
a primit o doză mare de ser antidifteric de la însuşi prof. Behring, pentru
a face experienţe cu serul său. Aveam sarcina să administrez serul în
modul următor: copiii se împart în 3 grupuri, cam de aceeaşi vîrstă, cam
în aceeaşi zi de îmbolnăvire şi cam aceeaşi constituţie fizică. Unul va fi
tratat după metoda clasică, altul cu ser antidifteric Behring şi celălalt
cu apă distilată. Aşa am procedat. între cei mulţi, era un copil de 5 ani
al oberrabinerului ortodox, un copil foarte rău. Am pregătit într-o se­
ringă de 10 cm3 pentru trei astfel de bolnavi fiind doza de injectat la
fiecare 300 U.I. de ser antidifteric. Copilul era rău, zbiera, da din mîini
şi picioare, aşa încît două surori nu-1 puteau stăpîni. Am introdus acul,
apăs pistonul şi injectez serul. La o zvîrcolire a copilului ţin strîns se­
ringa cu mîna dreaptă şi împing serul din seringă . . . dar, vai, observ că
în loc de 300 s-au injectat 600 U.I. M-am speriat cumplit. Toată noaptea
am stat lingă copil, urmărindu.-l. La un moment dat observ că transpiră,
iar respiraţia i se face mai rară, devine somnolent şi apatic. Credeam că
sínt semne de exitus. Către ziuă constat că pulsul e regulat, că respiră
rar, dar profund. îmi zic: copilul e salvat. M-am bucurat mult, fiindcă
de murea copilul, ce caz făceau părinţii; iată că am scăpat de această în­
vinuire. Cam la ora 6 dimineaţa copilul se trezeşte transpirat, dar cu puls
bun şi cere de mîncare. îl examinez, văd că de pe amigdalele tumefiate,
inflamaţia difterică a cedat şi că bucăţele de mucoasă se desllipesc de
pe amigdale şi faringe. Bucurie. E un semn bun de vindecare. La ora 7
soseşte prof. Zs. Purjesz, îi referez cu precauţiune, examinează copilul şi
apoi zice: „Gred că la băiatul acesta serul a avut un efect foarte bun,
fiindcă. . .“ — şi descrie ce a constatat. După ce s-a convins de efectul
admirabil, profesorul trimite o soră să cheme studenţii din anul al V-lea.
Vin toţi în halate. Profesorul îi pune pe rînd să descrie ce văd, apoi ţinu
o scurtă prelegere, că acesta e primul caz ,1a care se poate constata cu si­
guranţă efectul vindecător al serului. „Deci se merită să-l întrebuinţăm,
chiar dacă din 100 de bolnavi doar unul se va vindeca aşa miraculos ca
acesta“. Pe mine mă mustra conştiinţa şi ceva mă îndemna să spun ade­
vărul profesorului, ce s-a întîmplat cu copilaşul. După ce profesorul se
retrage în cabinetul său, intru la el şi-i spun: „D-le profesor, am venit la
dv. să vă fac o mărturisire, o spovedanie“. . . „Spune, fiule!“ — mă încu­
rajează profesorul. Şi îi relatez cum am injectat copilului în loc de 300 U,
600 U. şi cum n-am dormit toată noaptea de groază că am greşit. . . „Cum
ai spus, fiule, că ai administrat în loc de 300 U, 600 U?“ „Da, d-le profe­
sor, aşa este!“ Atunci, zise profesorul voios de-acum administrează-le la
toţi 600 U şi să ştii, fiule, că majoritatea invenţiilor provin din greşeli sau
din neglijenţe. Te felicit. Pregăteşte-te şi descrie toate cazurile la proxima
şedinţă a medicilor, iar eu personal te voi susţine în cele referate“»
în urma acestui eveniment dr. Chitul a devenit cunoscut tuturor co­
legilor şi acelora care citeau articole medicale. Ulterior, dr. I. Chitul a

123
1
 prezentat mai mulţi bolnavi şi cu alte boli, în şedinţele ştiinţifice ale me­
dicilor din Cluj.
Părăsind Clinica bolilor interne, condusă de profesorul dr Purjesz
dr. Chitul se instalează în comuna Şântereag, de lîngă Beclean, unde fu
primit cu bucurie de românii de acolo. Ei i-au asigurat un dispensar cu
doua camere de consultaţii şi una pentru sală de aşteptare.
In calitate de medic de circumscripţie, pe lîngă rezolvarea proble­
melor sanitare, dr. I. Chitul s-a implicat şi în alte activităţi săteşti, acor-
md sprijinul său în igienizarea colectivă a comunei şi în culturalizarea
satemior, mai ales prin intermediul societăţii „ASTRA“, din cadrul des-
parţamintului Beclean, la a cărei organizare a contribuit şi despre care
vom avea prilejul să vorbim într-o altă lucrare.
Ca medic de circumscripţie, dr. I. Chitul era solicitat ziua şi noap-
ea, dupa cum spune el: „în trăsură dormeam, în trăsură mă alimentam
şi nu luam nici un ban de la preoţi, meseriaşi şi de la cei săraci“.
Q I? u,pă izbucnirea războiului din 1914 a fost mobilizat, mai întîi la
dP 1DeJvap° 1 ^ Gherla ?i. în fine, la Bistriţa, ca medic-
şef al secţiei de boli interne. în calitate de medic recruter a scăpat de
ront foarte mulţi militari — intelectuali şi ţărani români, maghiari ori
germani mobilizaţi — intre care şi medici ca dr. Pompiliu Belciug cu care
mai tirziu s-a întîlnit la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.
, Perioada 1916—1918 a avut numeroase întrevederi cu avocatul
di. Amos Francu, cu dr. Emil Haţieganu, Victor Onişor, locotenent Cotu-
ţiu ş.a., iar in toamna anului 1918 a primit sarcina de la Amos Frâncu
- m„ nomele Senatului Român Cluj — să organizeze spitalele militare
începmd cu cel din Zam-Sîncrai, de lîngă Huedin, în vederea predării lor
armatei romane în acest sens a organizat spitalele militare din Gherla
Dej, Bistriţa şi Cluj, ultimul cu sprijinul medicului Basil Başota despre
care vom mai vorbi. v F
Despre participarea sa la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
el spune: «Am călătorit cu trenul, care era fără geamuri, la început de
iarna grea, îmbrăcaţi în blănuri. Trenul era condus de căpitanul Cotuţiu*.
Pe locomotivă erau doi ofiţeri şi un mecanic de locomotivă maghiar că­
ruia î s-a spus că dacă-1 conduce bine va primi o remuneraţie mulţumi­
toare. In fine, am sosit la Alba Iulia. Acolo toate locuinţele, podurile şi
grajdurile erau arhipline. Cei mai mulţi au rămas pe străzi. Bistriţenii
ajung intr-un restaurant sau cafenea, unde cu greu găsesc o masă. La în­
trebare, chelnerul spune că toată noaptea e deschis, dar cine rămîne tre­
buie să consume. Ne-am împărţit şi am hotărît ca alternativ, tot cîte trei
in fiecare ceas, să consume ceai, băuturi alcoolice slabe şi cafea turcească.’
Afară se auzeau cîntece „Pe-al nostru steag e scris unire!“ La arme“
„Oştile stau faţă-n faţă!“, „Deşteaptă-te române“, împuşcături’ şi zbieră-
turi. Citeva gloanţe nimeresc în restaurant, spărgînd geamurile; noi eram
m roitul încăperii, stăteam liniştiţi. Erau gloanţele bucuriei, nu vizau nici
un tel de moarte omenească.
Dimineaţa mergem în Cetate, în partea unde e Casinoul ofiţerilor
şţnrte ca acolo va decurge şedinţa noastră istorică. Dr. Emil Haţieganu
şi mea vreo doi-trei ne aşează în rînd. pe două lături ale drumului. Vedeam
cum Emil Haţieaganu alerga la poartă, obosit şi ştergea fruntea de su­
doare, apoi alerga pînă în capăt, strigînd „Vine Cicio Pop“, „vine George

* Stilizăm, dar fără să schimbăm ideile (n.a.).

124
Pop'de Băseşti“, „vine Vasile Lucaciu“. „vine Iuliu Maniu“^etc. La toţi
era înaintea maşinii şi făcea semn să strigăm „Să trăiască!“.
Se anunţa adunării poporale rezultatul Unirii cu mama Romámé fă­
ră condiţii. Urale! Apoi. . . s-a început dansul cu fluier, clarineţi, chiui­
turi, răcnete şi larmă. „ , . . . . . .
Imediat după amiază, bistriţenii se hotărăsc sa plece la gara, tiandca
la orele trei este tren. Pe drum zburau gloanţele deasupra capeteloi
noastre de la cei de pe deal, care, turmentaţi, puşcau întruna şi zbierau
de bucurie. Din gara de la Alba Iulia trenul a pornit spre Bistriţa. In
dreptul comunei celei mai aproape de Războieni, trenul este oprit. Se aude
„Să vedem pe domnii noştri!“ Vreo 20 de tineri intrară în vagoane şi spe­
riaţi, ziseră: „Vă rugăm să vă daţi jos, noi sătenii vă primim la noi, nu
vă lăsăm să mergeţi, în Războieni vă omoară secuii (...) . „Mergem, once
se va întîmpla cu noi“, ziceam cu toţii.
în Războieni erau într-adevăr secui cu mitraliere şi puşti, dar nu
ne-au atacat. S-a auzit de la alţii că între băieţii români şi secui au fost
ciocniri şi răniţi, dar fără morţi.
In Apahida şi la toate gările ne aşteptau poporenii în număr mare,
cărora li se spunea hotărîrile şi se cînta „Hora Unirii“. Aşa am sosit la
Bistriţa».
După Unire dr. Iuliu Chitul a fost invitat de către Comisia universi­
tară pentru organizarea noii Universităţi a Daciei Superioare, să intre
în corpul medical universitar, dar el renunţă la postul universitar şi pre­
feră numirea ca medic-şef al Serviciului sanitar al judeţului Bistriţa-
Năsăud, funcţie în care a servit — cu pricepere şi devotament — pînă la
prima sa pensionare din anul 1934.
în această fază de început de după Unire,^a noii organizări a Servi­
ciului sanitar românesc al judeţului Bistriţa-Năsăud, dr. Iulian Chitul îşi
are meritul de a fi găsit cele mai eficiente mijloace pentru înfiinţarea şi
organizarea instituţiilor sanitare judeţene şi de circumscripţii. A venit şi
a trecut şi odiosul Dictat fascist de la V iena... în noiembrie 1944 dr. Iulian
Chitul este rechemat, pentru a doua oară, să organizeze Serviciul sanitar
iudeţean, cu ajutorul cîtorva medici ce se găseau pe atunci in Bistriţa-
Năsăud şi în circumscripţiile rurale. Au fost de îrafrînt grele obstacole.
Medicul-şef de judeţ şi puţinii săi colaboratori trebuiau sa faca faţa tutu­
ror nevoilor sanitare, multe urgente, ca reorganizarea spitalelor şi a dis­
pensarelor, rezolvarea unor probleme de asigurări sociale. Eforturi deose­
bite a necesitat lupta acerbă împotriva tifosului exantematic şi a altor
epidemii ce bîntuiau pe atunci, precum şi învingerea greutăţilor determi­
nate de lipsa de medici, personal sanitar mediu şi medicamente.
Toate aceste greutăţi au fost înfrînte de către conducerea sanitară
judeţeană, ajutată de colectivul de medici care, încetul cu încetul, s-a in-
multit a lucrat cu pasiune plină de umanism şi daruirş, pina s-a intrat
în normal. Dr. Iulian Chitul a lucrat cu îndîrjire tinereasca pina m anu
1954 cînd a fost trecut pentru a doua oară şi definitiv la pensie, dar el
nu renunţă la vechile sale preocupări extramedicale: literare şi compo­
nistice. Scrie piese de teatru, operete, povestiri pentru copii, tace com­
poziţii muzicale, scrie „memorii“ etc.
Activitatea bogată a doctorului Iulian Chitul, atît în domeniul medi-
aal cît şi cultural-soeial, merită a fi cunoscută; ea poate constitui un exem­
plu cum de altfel sínt multe în viaţa din trecut şi prezent a neamului
nostru, în care găsim fapte veridice puse în slujba ridicam poporului

125
 nostru pe lima sanataţn publice, a culturalizării maselor, a consolidării
continuie a Marii Uniri, la care dr. Iulian Chitul şi-a dat din plin obolul
r in d S r s l ?1 COT ret’ md^ seh\ Prin faptul că a fost organizator, în două
nnduri a Serviciului samta,r judeţean Bistriţa-Nâsăud; de aceea vredni­
ciile sale din anii in care s-au manifestat — trebuie astăzi şi oricînd
cunoscute şi preţuite la valoarea lor. * a
+. iiS_a sîm® dl^.v'iaţa în anul 1966- ÎŞi doarme somnul de veci în cimi­
tirul romanilor bistriţeni, pe oare d-a iubit atît de mult şi cu care şi-a
împletit viaţa, odihnind lîngă vrednicii săi colaboratori şi prieteni

IV. 15. EMIL COLBAZI (1891— 1982)

al r S C dermatovenerolog, cu studii în ţară şi străinătate, fost asistent

Ar5C Mdf-rma^ ° i îlCe dm 01u;l- PartlclPant din patriotism la Marea
Adunare Naţionala din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, unde şi-a
condus consătenii la marea sărbătoare românească. A modernizat acti-
bunlpatriótmatoVenero °^1ca la Bra?ov- A fost un om de cultură şi un

Viaţa şi activitatea172.

tip iq "?11.001*3321 — numele strămoşesc Gălbează — s-a născut în 22 mar­

tie 1891, in comuna Sprmg-Alba, aşezare veche românească, atestată încă
în 1290173 din părinţii Constantin şi
Elena-Valenia, născută Papiu, fami­
lie veche românească cunoscută din
secolul al XVI-lea. A urmat şcoala
primară la Sibiu şi Blaj, iar liceul,
la „Andrei Şaguna“ din Braşov, cres-
cînd împreună cu generaţia sa, în at­
mosfera creată de marele poet An­
drei Mureşianu, bardul revoluţiei
noastre din 1848. Din perioada de
elev> Emil Colbazi a păstrat o plă­
cută şi de neuitat amintire, pe care o
relata cu nedisimulată mîndrie: «La
liceul „Andrei Şaguna“ se născuse
piosul obicei de a se aşeza tricolorul
şi o coroană de flori pe crucea scrii­
torului Andrei Mureşianu în ziua a-
niversării Marii Adunări româneşti de
la Blaj, dm 3/15 mai 1848. Această
sarcină revenea elevilor de clasa a VII
a. în anul 1908, fiind elev în clasa a
Vil-a, împreună cu alţi colegi ne-am
propus să respectăm tradiţia. Vreo 60
dr. Emil Colbazi în anul 1915 de elevi am pregătit în mai multe şe-*17

172 Emu S dÍn -d? ra^mT tele oferite de d-na Crişti.na Colbazi, soţia doctorului

17i B u c u ^ f n i s l ! r°ni Î o HOZaC- în 1UOrarea Valea SebeŞUÎUi’ Editura Sport-Turism,

126
dinţe frumoasa acţiune, alegîndu-se o echipă de 4 tineri: Nicolae Mandai,
Ion Rusu, Alexandru Ţandreu şi cu mine. Toţi eram prieteni nedespărţiţi,
locuind la aceeaşi gazdă, la un mare comerciant sas, om cumsecade, a
cărui casă se afla aproape de cimitir, la Foarta Scheiului. Mormîntul poe­
tului fiind însă riguros supravegheat noaptea, nu s-a putut acţiona. S-a
luat atunci o măsură eroică şi periculoasă, spre a se depune tricolorul şi
coroana în timpul zilei. Ajutaţi de o vreme însorită, către ora 16, cînd
promenada nu era -circulată, elevii îmbrăcaţi în haine negre, respectînd
solemnitatea, după ce au depus tricolorul, au ieşit de grabă pe poartă.
Surpriză: pajiştea din jurul cimitirului a fost brusc invadată de lume,
de colegi şi studenţi, printre care era prezent şi directorul liceului, prof.
Virgil Oniţiu. Răsunînd deodată în asistenţă imnul „Deşteaptă-te române“,
un poliţist a alergat după ajutoare, dar colegul Ion Rusu, ascunzînd în
sîn tricolorul, plutonul de poliţişti nu a găsit decît coroana, iar la consem­
nul directorului împrincinaţid s-au făcut nevăzuţi. Au urmat săptămîni
de anchete la poliţie, dar în cele din urmă incidentul s-a închis, fără a
se şti cine a depus tricolorul».
în anul 1934 I. Rusu, medic la Turda, cu ocazia întâlnirii promoţiei
din 1909, a adus tricolorul, predîndu-1 fostului său coleg, medic dr. Emil
Colbazi, care, la rîndul său, l-a încredinţat profesorului Ion Colan, direc­
torul Muzeului din Scheii Braşovului, ca o mărturie preţioasă pentru vii­
toarele generaţii.
După absolvirea liceului, în 1909, s-a înscris la Facultatea de Medi­
cină din Viena. Ajuns acolo, de la primii paşi tînărul Emil Colbazi a fost
captivat de capitala Austriei, oraşul muzicii, cu aşezarea ei pitorească pe
malurile Dunării şi cu edificii grandioase. Peste tot a întîlnit o atmosferă
caldă, la care a contribuit şi amicul său, Dominic Medrea, student în anul
al II-lea la medicină — viitorul medic-şef al Serviciului sanitar creat
„ad hoc“ la Alba Iulia, în zilele Marii Uniri — care, întîmpinîndu-1 la
gară, i-a arătat pe parcursul drumului tot ce era important de văzut, cău­
tând prin cuvinte însufleţite să-i diminueze stângăcia firească noului venit.
Conducîndu-1 apoi la sediul Societăţii Academice „România Jună“ din
Floriangasse, a întîlnit acolo şi alţi concetăţeni: Pauliucu Burlă, student
în ultimul an la medicină şi preşedintele Societăţii, D. Marmeliuc, stu­
dent la litere (ulterior profesor universitar la Cernăuţi), şi pe Gasparovici,
student la medicină, bibliotecarul Societăţii.
Începînd din 1 octombrie 1911, medicinistul Emil Colbazi a fost ca­
sierul Societăţii Academice „România Jună“, iar din 1 octombrie 1912,
controlor, în cadrul aceleiaşi Societăţi.
La reuniunile Societăţii erau adesea prezenţi basul Medrea, baritonul
Costescu Duca, cîntăreaţa Aca Barcu (studenţi şi ei la Conservatorul din
Viena). Printre studenţii merituoşi este demn de amintit viitorul medic
Iuliu Crişan, -care a contribuit la asigurarea asistenţei medicale la Marea
Adunare din 1 Decembrie 1918, şi Remus Doctor, viitorul medic orelist la
Cluj şi Bucureşti, care a avut un rol însemnat în viaţa Societăţii.
în luna august 1914, Emil Colbazi a fost mobilizat la Regimentul 97
infanterie din Triest şi curînd trimis pe front în Galiţia.
în prima zi de război, medicul-auxiliar Emil Colbazi a fost aruncat
de presiunea unei grenade la cîţiva metri, provocînd-i o comoţie cerebra­
lă, urmată de o surditate de circa douăzeci de zile.
După cîteva săptămîni de campanie, la 25 octombrie 1914, Emil
Colbazi, aflîndu-se la Volcea Doini (Galiţia), într-o şură unde îngrijea
bolnavii, a fost din nou rănit la un picior şi transportat de urgenţă cu o

127
 ambulanţă de tren şi internat într-un spital de la Miskolc, iar după 7
z le de spitalizare a fost trimis la Viena. Externat, după două săptămîni
LubljanaS m COncedlu acasă> revenind ulterior la partea sedentară de la
Datorita intervenţiei fratelui său Teodor Colbazi, căpitan activ a
obţinut transferul in Regimentul 64 Orăştie (100 la % românesc) care
^ ™ r. S' a mutot la Vrena- In acest mediu s-a desfăşurat o permanentă
activitate proromaneasca, cu puternice ecouri în 1918, pentru a sprijini
revoluţia de mai tîrziu. P J U
. In aCLJrt tiaiP Emil Colbazi a devenit ajutorul noului medic-şef al
egimentulm, doctorul Viktor Eisenkolb, apreciat profesionist, care i-a
aratat o deosebita simpatie, datorită corectitudinii cu care îşi făcea da-
tona Aici s-a desfăşurat o intensă propagandă pentru Marea Unire a ro-
mamior. încordarea apropiatelor evenimente era viu întreţinută de memo­
rabila atitudine a căpitanului Traian Popa, originar din Făgăraş care
avea un tact deosebit şi care, decorat cu mai multe ordine germane şi
austriece a luat locul adjutantului regimentului, strîngînd rîndurile ro­
manilor. Medicul Emil Colbazi a fost mutat La un lagăr situat la 5 km
de centrul Vienei Baraken-Lager, Schmelz, unde se aflau formaţiunile
gata de plecare pe front. Acolo el a examinat numeroşi ţărani — mulţi din
transilvania., care înaintaseră cereri de lăsare la vatră şi, obţinînd
aprobare pe motiv „de boală“, au scăpat de front, o fericită ocazie, care
a salvat sute de vieţi omeneşti.
Concomitent cu obligaţiile militare, Emil Colbazi nu şi-a neglijat
studiile, frecventind unele cursuri. în ceasurile de repaus şi deseori că­
tre seara tînărul Emil Colbazi frecventa cafeneaua din centrul oraşului
unde întilnea camarazi şi ofiţeri români cunoscuţi, reveniţi de pe front!
lo ţi se bucurau de simpatia vienezilor, a căror orchestră îi întîmpina
cu „Deşteaptă-te române“ şd cu „La arme!“.
în seara de 16 august 1916 fanfara regimentului său a dat un concert
la „Dreher Park“ — Schönibrunn, urmat de un program de cîntece ro­
maneşti şi dansuri naţionale. Preotul militar, dr. Iuliu Hossu (episcopul
de mai tîrziu al Clujului), a anunţat intrarea României în război, fapt
confirmait a. doua zi de^ o ediţie specială. Urmare acestui eveniment, s-a
propus de îndată pregătirea trecerii regimentului său la ruşi, pentru a
se ataşa voluntarilor ce urmau să se alăture armatei române deşi printre
ei se mai aflau germani şi maghiari. ’
După ce România a declarat război Monarhiei Austro-Ungare*, Emil
Colbazi a^fost chemat, împreună cu alţi camarazi, în faţa Curţii Marţiale
acuzaţi că au organizat dezertarea la ruşi a ofiţerilor şi subofiţerilor diri
regimentul 64, care se afla pe frontul rusesc. Cu toate învinuirile aduse
de guvernul maghiar, în special de către contele Tisza, care insista ca
ofiţerii: căpitan Traian Popa, locotenenţii Vasile Barbu şi Kolarici (croat)
şi sublocotenenţii Oprişa şi Emil Colbazi să fie arestaţi şi deferiţi Consi­
liului de Război, ca trădători, după o anchetă de o săptămînă aceştia au
fost scoşi din cauză, datorită intervenţiei căpitanului Domăşnianu distins
ofiţer de Stat Major (primarul de mai tîrziu al Timişoarei). Dosarul s-a
clasat cu ordinul de trimitere a inculpaţilor pe frontul de la Isonzo, cel
mai periculos obieotiv. La intervenţia căpitanului Traian Popa, acuzaţii

* D eclaraţia de război remisă d« România Austro-U njariei în ziua de 14/27 august

1916 la ora 9 seara, a fost însoţită de un foarte documentat memoriu oare exDlica
?i motiva gestul ţării noastre. ^

128
au fost repartizaţi în centre mai apărate. Lui Emil Colbazi i s-a dat în gri­
jă un tren sanitar, unde in afară dé îngrijirea răniţilor, a contribuit efi­
cient la îmbunătăţirea hranei lor, secondat şi de alţi camarazi. La aceasta
au aderat şi prizonieri ruşi şi români valizi, cedînd bolnavilor o parte din
raţia lor. Cu deosebire în vara anului 1917 s-au transportat mai mulţi
prizonieri ruşi la Molodesno, in schimbul prizonierilor austrieci din Rusia.
In iunie 1918 armata austro-ungară a fost zdrobită la Piave, în Italia.
La 25 septembrie 1918 Emil Colbazi, fiind cu trenul în drum spre Viena,
a aflat din ziarul „Neue Freie Presse“ că Aliaţii au spart şi frontul din
Balcani şi că bulgarii depun armele, fapt întîmplat în ultima zi a lunii
septembrie. Sosise în sfîrşit ziua cea mare. Profitînd de dreptul la con­
cediu spre a-şi susţine examenele de doctorat, s-a prezentat la comanda­
ment şi, fără să mai aştepte aprobarea cuiva, a plecat la Viena, nu pentru
a-şi susţine examenele, ci pentru a lua legătura cu căpitanul Traian Popa.
Imediat s-a convocat o şedinţă cu ofiţerii români şi s-a organizat „Sena­
tul ofiţerilor şi soldaţilor români“, sub preşedinţia căpitanului Traian
Popa. S-a pornit rapid la acţiune, mai ales în cadrul şedinţelor de la „Ca­
pela română“ din Löwelgasse nr. 8, unde se întâlneau adesea membrii Co­
loniei române din Viena pentru redactarea Apelului către soldaţii şi ofi­
ţerii români, a manifestelor şi a diferitelor instrucţiuni care trebuiau di­
fuzate soldaţilor întorşi de pe front. Pentru cheltuielile necesare, Emil
Colbazi a primit ajutor bănesc substanţial de la fratele său Teodor, cu
gradul de căpitan, oare a fost cooptat în Sfatul ofiţerilor români din Viena.

Depunerea jurămîntului „Consiliul soldaţilor şi ofiţerilor români din

Transilvania, Bucovina, Ungaria şi Viena“, 31 octombrie 1918. Se disting
următorii medici: 1. Leonida Pop, 2. Marius Sturza. 3. Nicolae I. Hozan,
4. Lazăr Popovici, 10. Ion Moga, 11. Virgil Solomon

9 — M e d ic ii şi M a rea U n ir e
129
Silvia, soţia căpitanului Popa, ajutată de mama sa, a confecţionat cocarde
tricolore pentru soldaţii români. Soţiile ofiţerilor români mergeau prin
gări şi împărţeau alimente, îndemnînd soldaţii ca îndată ce ajung acasă
sa se înscrie în Consiliul Naţional Român din oraşul sau comuna de re­
şedinţă. In această perioadă, medicinistul Emil Colbazi, cu grad de sub­
locotenent, a activat ca om de legătură între Senatul militar român din
Viena şi C.N.R. Central din Arad, precum şi cel din Praga, unde ,se for­
mase „Legiunea română din Praga“. împreună cu Petre Popovici s-a de­
plasat la Praga, unde au cerut guvernului cehoslovac ca Regimentul nr.
2-Braşov şi 51-Cluj, din Praga, şi respectiv Bmo, formate în cea mai mare
parte din români, să fie lăsată la vatră cu armele.
între medicii care au contribuit la desfăşurarea evenimentelor revo-
luţionare româneşti din toamna anului 1918 au fost: căpitan-medic dr
Epifan Munteanu, care îndeplinea funcţia de casier al Senatului ofiţeri­
lor şi soldaţilor români de la Viena, şi dr. Brutus Macavei, la Praga Do­
cumentele doveditoare sínt datorate lui Ioan I. Şerban,, care le-a consem­
nat pentru posteritate în lucrarea sa174175.
Legiunea română din Praga s-a constituit la 1 noiembrie 1918, sub
œmanda căpitanului Alexandru Simon şi locţiitor locotenentul Zeno
Herbay. In cadrul comandamentului s-au creat următoarele resorturi pen-
tru funcţionarea sa eficientă: intendenţa, condusă de sublocotenentul
Lravni Cimpeanu; serviciul m edical, condus de medicul Brutus Maca vei
şi serviciul de legătură al Consiliului Naţional Cehoslovac, formait din sub-
° ^ eriî : Octavian Bohăţiel şi Horia Petra Petrescu. Notăm că soldaţii şi
ofiţerii •români .transilvăneni cantonaţi la Praga au sprijinit revoluţia
cehoslovacă din toamna anului 1918 şi, la rîndul lor, aceştia i-au lăsat să
se întoarcă înarmaţi în ţară, în vederea înfăptuirii revoluţiei noastre în
Transilvania.
Amănunte despre formarea „Legiunii române de la Praga“ ne dă şi
Ion Clopoţel1' ’. La Praga erau trupe române (regimentul nr. 2-Braşov, al
cărui prim-adjunct era dr. Alexandru Simon, regimentul nr. 51-Cluj şi o
parte a regimentului nr. 37-Oradea Mare) şi trupe maghiare (regimentul
nr. 68 şi 73-Eger). Imediat după declanşarea revoluţiei din Praga, în ziua
de 28 octombrie 1918, dr. Al. Simon a organizat cele 3 regimente româ-
neşti din Praga, sub numele de „Legiunea iromână din Praga“. S-a luat
legătura cu „Narodni Vybor“ şi s-a hotărît ca Legiunea română să asigu­
re ordinea în Praga şi în jur, pe o rază^ de 10 km. Soldaţii români şi-au
respectat angajamentul şi apoi s-au întors înarmaţi în Transilvania (tre-
cînd prin Austria şi Iugoslavia), numai după formarea armatei cehe sub
comanda preşedintelui socolilor, dr. Schneider.
în această perioadă, la Arad se dezlegau „noduri încîlcite“ în chip
voit de oameni interesaţi să abată poporul român de pe drumul pregătit
cu atîta perseverenţă, trudă şi luptă, se iau şi alte hotărîri. în ziua de 14
noiembrie, ziua hotărâtoare a eşecului tratativelor de la Arad cu repre­
zentanţii guvernului maghiar, condus de contele Károlyi, Consiliul Na­
ţional Român încredinţase, mai întîi, lui Laurenţiu Oancea din Năsăud,
apoi profesorului Nicolae Bălan din Sibiu, misiunea de a vesti guvernu­

174 Ioan I. Şerban, Din lupta voluntarilor transilvăneni pentru Unire. Senatul cen"
trai al ofiţerilor şi soldaţilor români din Viena si Legiunea română de la Praga,
„Sargetia, XV, 1981, Deva, p. 269—286.
175 Ion Clopoţel, Revoluţia din 1918 şi Unirea Ardealului cu România Ed revistei
„Societatea de mîine“, Cluj, 1926.

130
lui României hotărârea românilor din Transilvania de unire cu România,
Cel dinţii se întorcea cu un mesaj al generalului Coandă, şeful guvernu­
lui român, către fruntaşii români din Transilvania, cerîndu-le să includă
în programul lor politic punctele necesare pentru o largă dezvoltare de­
mocratică, reforma electorală şi reforma agrară, condiţii de viaţă pentru
muncitori care să le satisfacă revendicările legitime şi să le asigure o
parte dreaptă din produsele lor176.
Privitor la legătura dintre C.N.R.C. din Arad şi guvernul României,
pe atunci refugiat la Iaşi, dr. Emil Colbazi aduce unele precizări177.
C.N.R.C. de la Arad a hotărît trimiterea a trei echipe la Iaşi. Prima
echipă era condusă de prof. Nicolae Bălan din Sibiu, viitorul mitropolit,
şi de căpitanul Vidtor Precup, viitor general. A doua echipă era formată
din avocatul Ghiţă Crişan din Arad, viitor ministru, şi Teodor Roxin,
avocat din Oradea. A treia echipă o constituia Petre Popovici din Braşov
şi Emil Colbazi.
Prima echipă trebuia să treacă pe la Vatra Dornei; a doua, pe la Vîr-
ciorova şi a treia, pe la Predeal, pornind din Braşov. Pentru cele trei echi­
pe s^au stabilit diferite itinerarii, măcar ca una să ajungă la Iaşi.
Echipa a treia, îndreptîndu-se spre Predeal, a fost însă oprită de ar­
mata germană a lui Madkensen şi întoarsă din drum la Braşov. Au încer­
cat să treacă pe la Sita Buzăului, dar i-a oprit viscolul năpraznic şi o
haită de lupi. Spre norocul lor, au întîlnit pe drum un pădurar, care i-a
invitat acasă, oferindu-le hrană şi adăpost peste noapte.’
Primele două echipe, din fericire, au ajuns la Iaşi şi s^au întors apoi
cu mesajele respective la Arad.
întristat de eşecul echipei sale, Emil Colbazi a plecat în comuna na­
tală Şpring-Alha, pentru a contribui la organizarea CNR local şi la parti­
ciparea consătenilor la Alba Iulia.
In fruntea unui banderiu de 21 de călăreţi şi a cîtorva căruţe pline
cu femei şi bărbaţi, medicul Emil Colbazi a ajuns în dimineaţa zilei de
1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, spre a participa la Marea Adunare po­
pulară şi a hotărî unirea necondiţionată a Transilvaniei cu România,
trăind, împreună cu toţi poporenii adunaţi acolo, marele eveniment al
Unirii, întorcîndu-se acasă cu noi speranţe.
Curând aO intrat în Sibiu şi primele unităţi ale armatei române în
care Emil Colbazi s-a înrolat voluntar, fiind repartizat, la data de 1 mar­
tie 1919, la Spitalul Militar din Sibiu, la Serviciul de chirurgie, unde a
servit pînă la sfîrşitul anului 1919.
La începutul anului 1920 s-a prezentat la noua facultate românească
de la Cluj, unde a început o febrilă pregătire profesională, astfel că în
iunie 1920 şi-a luat doctoratul în medicină şi chirurgie, fiind printre pri­
mii doctori în medicină declaraţi de noua facultate.
Activitatea de m edic a dr. Emil Colbazi a început în 15 septembrie
1919, la Spitalul epidemic din Cluj. Din 1 iulie 1920 s-a mutat la Clinica
Chirurgicală, unde a lucrat un an, ţransferîndu-se apoi la .Clinica derma-
to-venerologică, rămînînd fidel acestei specialităţi pînă la sfîrşitul înde­
lungatei sale vieţi. La Clinica dermato-venerologică a lucrat sub condu­
cerea prietenului său prof. dr. Cori olan Tătaru — între anii 1922 şi 1927

176 I. Bordea, Amintiri din zile mari. în „Generaţia U n irii“, 1939, nr. 11; cf. V. Ne.
tea, L ’assemblée d’Alba Iulia, în „Revue roumanie d’histoire“, V II, 1968, nr. 6,
p. 1052—1053.
177 Cf. însemnări din toamna anului 1918, manuscris, document păstrat de autor,
obţinut de la d-na Grişti na, soţia dr. E, Colbazi.

131
—, îndeplinind atît sarcini didactice, cit şi spitaliceşti, ajungînd pînă la
gradul de asistent universitar, iar pe linie spitalicească, pînă la cel de
medic primar. între anii 1927 şi 1930 a lucrat ca medic primar la Braşov
şi Arad, pentru ca la 1 decembrie 1930 să se întoarcă la Cluj şi să lucreze
acolo pînă în august 1932, cînd s-a transferat definitiv la Braşov, ca me­
dic primar dermato-venerolog, la Spitalul „Gheorghe Mîrzescu“. Con­
cursul de medic primar l-a obţinut în anul 1928.
între 1 noiembrie 1943 şi 1957 funcţionează ca medic primar şi di­
rector al Spitalului de boli sociale din Braşov, pensionîndu-se în anul
1957, după o activitate de 35 de ani. Cum se bucura încă de sănătate şi
de o bună capacitate de muncă, a continuat să activeze ca şef al Policli­
nicii dermato-venerice, între anii 1958 şi 1970. iar între anii 1970 şi 1973
a lucrat la Policlinica cu plată.
în calitate de medic ppimar, şef de secţie dermato-venerolog, dr.
Emil Colbazi, ca bun organizator şi printr-o activitate neobosită, a obţinut
fonduri şi a dotat spitalul cu cele necesare pentru cele 130 de paturi,
asigurînd o asistenţă medicală de înaltă clasă, astfel că acesta a devenit
centru metodologic pe regiune, apreciat ca fruntaş pe ţară.
între anii 1942— 1943 a organizat o largă campanie (la care au parti­
cipat orăşeni, studenţi, militari şi săteni) împotriva bolilor venerice, care
în acea vreme făceau ravagii. în această perioadă, a tipărit, împreună cu
colegul său dr. Emil I. Bologa, o broşură intitulată: Despre bolile ven e­
rice. Sfaturi practice pentru îngrijirea bolilor lumeşti, la Editura de Stat.
Lucrarea a fost redactată şi difuzată în zeci de mii de exemplare, la oraşe
şi sate.
Activitatea ştiinţifică a dr. Emil Colbazi a cuprins peste 50 de co­
municări, referate generale şii publicaţii în revistele cu profil dermato
Venerologie, lucrări care se referă la următoarele probleme: sifilis, der-
maitită polimorfă, Dühring; favus, eritrodermiile secundare exfoliative;
dermatozele parazitare; farmacologia pielii; tuberculoza cutanată; ble­
noragie ;cancerul cutanat; pemfigusul vulgar; terapia cu Reticulină în
boli de piele; dermatozele profesionale; farmacoliga şi farmacodinamia
medicamentelor pielii; grefele Filatov în dermatologie. O interesantă lu­
crare cu accente filozofice este cea intitulată: ,,Reflexiuni asupra unor
erori de diagnostic în dermatologie“, comunicată în 1935 la Societatea de
Dermatologie din Cluj.
A ctivitatea organizatorică. în anul 1926/1927 a fost vicepreşedinte al
Societăţii de dermatologie din Cluj. între anii 1948 şi 1949 a fost preşe­
dinte al Secţiei dermatovenerologice al USSM, Filiala Braşov.
Activitatea sodal-obştească. Deşi dr. Emil Colbazi nu a fost înscris
în nici un partid, în 1931, Ia alegerea prof. Nicollae Iorga ca prim-ministru,
la propunerea profesorului Coriolan Tătaru şi a profesorului Iuliu Ha-
ţieganu, a fost numit prefect al judeţului Cluj, în oare calitate a încercat,
în cele 15 luni cît a funcţionat în acest post, să rezolve unele probleme
medico-sociale importante.
Socotim că nu este lipsit de interes să arătăm — după propriile sale
mărturisiri — cum a aflat dr. Emil Colbazi că e numit prefect al jude­
ţului Cluj.178
«Intr-o dimineaţă, în timp oe făceam vizită la o secţie, intră un tînăr
coleg şi-mi spune: ,,Să trăiţi, domnule prefect!“ Eu, în credinţa că e o

178 Com. U.S.S.M., Filiala Braşov, în ziua de 30 octombrie 1959

132
glumă, i-am spus să fie serios şi să lase prostiile, dar atunci mi-a arătat
ziarul cu lista noilor prefecţi, între care figuram şi eu.
Revoltat, am coborî t la şeful meu, regretatul profesor Coriolan Tătaru
şi, în cabinetul lui, am găsit pe profesorul Iuliu Haţieganu, cu veşnicul
lui suris pe buze. Am declarat că nici prin gînd nu-mi tpece să fiu pre­
fect. Atunci faţa profesorului Haţieganu s-a schimbat şi, cu o mimă
foarte serioasă, mi-a spus: „Cori, şi eu te-am propus pentru acest post,
căci ne trebuiesc oameni eu un trecut politic curat. Atitudinea ta din
cursul războiului a fost o garanţie pentru noi şi avînd în vedere că te
bucuri de simpatii unanime, atât la români cît şi la minoritari, ai datoria
morală să primeşti această sarcină grea, aşa cum şi noi înţelegem să-i
dăm profesorului Iorga tot concursul nostru în marea lui operă de puri­
ficare. Tu trebuie să rărnîi — ca şi noi — acelaşi care ai fost şi pînă acum
şi cu toţii avem obligaţia şi datoria patriotică de a-1 ajuta pe profesorul
Iorga“.»
Curînd însă visurile frumoase ale profesorului Iuliu Haţieganu au
fost spulberate. N. Iorga a fost sufocat de politicienii cu care s-a aliat
pentru a putea guverna.
Pentru meritele sale deosebite dr. Emil Colbazi a fost decorat cu
„Meritul sanitar clasa I“ (1928), „Coroana României“ cu grad de ofiţer
(1930), „Legiunea de Onoare a Statului Francez cu grad de ofiţer“, ultima,
ca un omagiu pentru concursul dat geografului Emmanuel de Martonne,
care se afla în România, pentru studiul Carpaţilor Orientali.
Dr. Emil Colbazi s-a sitins din viaţă, conştient şi resemnat, la vîrsta
de 91 de ani, în dimineaţa zilei de 4 mai 1982. Pînă la sfîrşitul vieţii şi-a
păstrat ţinuta demnă, cu o îmbrăcăminte impecabilă, cu eterna lui „fi­
gură de gentlemen“, în pofida bătrîneţii. La căpătîiul său pe catafalc,
fostul colaborator, dr. Constantin Oancea, a încheiat euvîntarea sa cu o
apreciere pe măsura distinsului dispărut: „înaintaşul meu, dr. Emil Col­
bazi, a fost ultimul i'eprezentant al unei generaţii eroice. A fost unul
dintre tinerii medici români, care reveniţi în ţară de la studiile din Apus,
au scris în această parte a Românied reţete în limba maternă. Ei sínt
pionierii şcolii medicale româneşti din Braşov, ei intră în legendă, în is­
torie“.178
Cel care a fost Emil Colbazi îşi doarme somnul liniştei de veci în
cripta familiei Oancea, lingă bunul său prieten, medicul Costi Oancea, în
cimitirul de la biserica „Sfînta Treime“ de pe Tocile, o aşezare pitorească
la o răscruce de drumuri, unul ducînd la biserica „Sfînta Treime“, în
jurul căreia este un imens cimitir, iar celălalt ducînd către pietrele lui
Solomon, loc de pelerinaj pentru turişti şi pietoni, pentru cei care se în­
dreaptă spre Poiana Braşovului.

IV. 16. ROMULUS COLHON (1895— ?)

» Medic emerit, a studiat medicina după 1919, Prezentăm cîteva date

care constituie amintirile sale dictate (el nu mai putea scrie) profesorului
loan Vulcinţiu, fost director de liceu.
Romulus Colhon s-a născut în 24 martie 1895, pe valea Sebeşului,
în comuna Săsciori Laz-Alba. După absolvirea liceului a fost mobilizat,

133
 la vîrsta de 19 ani, şi înscris mai întîi la şcoala de ofiţeri de rezervă, iar
după absolvire a fost ţrimis pe frontul rusesc şi apoi pe cel italian. Fiind
găsit citind poeziile lui George Coşbuc şi purtînd tricolor românesc, a fost
transferat într-un regiment pur maghiar, cantonat în Cehoslovacia.
In octombrie 1918 s-a întors acasă şi intră în Gărzile Naţionale Ro­
mâne din Sibiu, cu grad de sublocotenent. Este apoi repartizat în com­
pania de Gărzi Naţionale din Sebeş, aparţinător atunci de Sibiu, cu mi­
siunea de pază a participanţilor la Marea Adunare Naţională din Alba
Iulia, motiv pentru care în ajunul ţinerii acesteia a venit la Alba Iulia
unde şi-a îndeplinit misiunea cu cinste.
Medicina a făcut-o după război la Cluj; a absolvit în 1925 şi a ajuns
medic emerit. A lucrat ca medic de circumscripţie urbană la Sibiu.

IV. 17. NICOLAE COMŞA (1869—1943)

Sprijinitor al memorandiştilor, la Viena. Delegat la Marea Adunare

Naţională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, ca reprezentant al „Ca­
sei de păstrare Sălişte-Sibiu. Activist în cadrul Societăţii academice „Ro-
mânia Jună“ de la Viena. Apreciat medic în Săliştea natală. Medic primar
^a Sibiu. Om de vastă cultură. Prieten al oamenilor de seamă din vremea
sa. Membru marcant al-„A STREI“ (un timp, preşedinte al Comitetului
de cenzori).
Viaţa şi activitatea18018. Nicolae Com-
şa s-a născut în anul 1869, ca des­
cendent al unei fruntaşe familii din
Săliştea Sibiului, comună din care
au roit, în toate timpurile şi în întreg
spaţiul românesc, mulţi intelectuali
şi muncitori de seamă. Nicolae Com-
şa a avut norocul ca, dintre cei patru
fraţi, el să fie destinat a urma şcoli
înalte. Şi Nichi — cum îi ziceau pri­
etenii — n-a dezminţit aşteptările
părinţilor. După terminarea şcolii pri­
mare din comuna natală, trece la li­
ceul săsesc din Sibiu, de unde, atras
de faima ce-şi cîştigase şcoala lui Io-
an Popasu, se mută, în clasa a Vl-a,
împreună cu alţi doi consăteni ai săi,
la „marele gimnaziu greoo-oriental
român din Braşov“. Aici, în climatul
de frăţie şi intelectualitate româ­
nească, oe caracteriza oraşul din ve­
cinătatea „Ţării“, prin cunoaşterea
istoriei şi a literaturii noastre naţio­
nale, sentimentele sale româneşti —
aduse din comuna cu vechi tradiţii
dr. Nicolae Comşa de luptă pentru limbă şi lege, care era
180 I n a r h i v a M u zeu lu i U n ir ii din A lb a Iu lia . f ila 4656.
181 După datele oferite de fiica sa Silvia Ionescu, profesoară la Sibiu şi de prof. Ax.
Banciu şi alite surse ce vor £i menţionate in lucrare.

134
Săliştea — aveau să i se amplifice, cîştigînd în lumina acestcţr cunoştinţe
altă consistenţă şi un dinamism mult mai accentuat. Aproape toţi săliş-
teniii care au urmat şcoala secundară pînă la Marea Unire — după care
a luat fiinţă, la Sibiu, liceul românesc ,,Gh. Lazăr“ — şi-au încheiat la
Braşov studiile secundare, spre norocul lor şi al neamului, deopotrivă,
mulţi dintre ei devenind factori importanţi în dezvoltarea vieţii noastre
cultural-naţionale (ca profesorii universitari: Ioan Lupaş, Onisifor Ghibu,
D. D. Roşea ş.a.).
în toamna anului 1888 se înscrie la Facultatea de Medicină din Graz.
Vioi, plin de temperament, se dovedeşte, din primul an de „student“ aici,
un ferment de mare preţ al vieţii româneşti din oraşul austriac. îşi sus­
ţinea cu vervă părerile, ideile, care intră în vederile sale şi combate cu
pasiune cele pe care le considera greşite şi dăunătoare intereselor naţio­
nale. De o intransigenţă neînduplecată în această privinţă, nu era de mi­
rare că molîii şi nehotărîţii erau zgîlţîiţi fără cruţare. Deşi agresiv uneori
în focul discuţiilor, Nichi Comşâ nu îndepărta pe nimenea, fiindcă vorbea
întotdeauna fără reticenţe, fără gânduri ascunse.
«„Cind şi-a făcut stagiul militar, la un regiment din Praga — rela­
tează Ax. Banciu —, nimenea nu voia să creadă — cum îmi povestise
odată — că e român. „De ce?“ întrebai eu. Fiindcă, înainte de a sosi
eu acolo — îmi răspunse, — li se spusese viitorilor mei camarazi că le
soseşte „ein Walach aus Bärenland“. Şi atunci, fireşte, toţi se aşteptară
să apară o namilă de individ co>lţuros, jumătate sălbatic. . . Cînd colo,
se treziră cu un tînăr scund, blond, cu ochi albaştri, vioi, spiritual, cu
atitudini de om trecut prin saloane alese şi, ceea ce era mai de mirare,
vorbind o germană perfectă. Va să zică: un ins prin nimic deosebit de
un veritabil vienez stilat. Părerea despre valachii Transilvaniei, prin
contactul cu acest reprezentant al lor, se schimbă într-o opinie direct
opusă celei sugerate de cei care aveau interesul să ne prezinte, cum ar
fi dorit ei să fim.»
Cînd în mai 1892, în urma hotărîrii Conferinţei naţionale din pri­
măvara anului 1892, se prezintă deputaţiunea română la Viena cu Me­
morandul, Nichi Comşa, împreună cu alţi studenţi, între care medicinistul
Alexandru Fodor, fu neobosit în sarcina ce-şi luase de a conduce pe
membrii acestei deputaţiuni prin oraşul împărătesc. Şi o făcu cu atît mai
mare plăcere, cu cît din'această deputaţiune făceau parte şi 7 consăteni
de ai lui. Cine are tabloul deputaţiunii, în mijloc, cu primarul Vienei dr.
Karl Lueger şi ajutorul său, dr. Weiskirchner, îl poate vedea pe Nichi
Comşa în colţul de sus, diin stingă taibiloului.
Medicinistul vienez — între timp se mutase de la Gratz la Viena —
Nicolae Comşa a fost şi un activist de frunte al Societăţii academice
„România Jună“ de la Viena. Rolul său deosebit s-a evidenţiat şi mai
pregnant în 1895, cu ocazia jubileului acestei societăţi academice a stu­
denţilor români din capitala Austro-Ungariei. El participase la pregă­
tirea şi reuşita jubileului în calitate de preşedinte al acesteia între anii
1892 şi 1895.
După luarea diplomei, se stabileşte în comuna natală unde, în curînd
succesele medicale dobîndite îi creează o reputaţie ce face din centrul
administrativ al plasei şi un centru de gravitaţie al bolnavilor avizaţi
la asistenţă medicală.
După cum se menţionează în ziarul „Telegraful român“ nr. 2 din
1905, N. Comşa a avut o poziţie medico-socială avansată pentru vremea
respectivă, din moment ce în noiembrie 1896 a cerut să se lupte pentru

135
fn S !!H lT nr bîigat0i’ieV în caz de boală şi bătrînete a muncitorilor, iar
stat3 1 pentru acestea sa se asigure în părţi egale de patroni şi de

i , n i  T iten tw exercitarea profesiunii sale, ia parte la toate acţi­

unile de interes obştesc, impunîndu-se ca un faator diriguitor
3 aCeStei f <? ivi1tăti- ca Ş1 calităţilor sale de om energic, hotărât,
combativ şi pasionat in luptă pentru triumful ideilor care-1 animau e
l i t r lf-entelr +-COmitete loCale Sau re§'ionale, iar după abandonarea
pasivităţii in politica noastră naţională „smulge“, în 1905 spre uimirea
generala, pentru întîiaşi dată pînă atunci, mandatul de deputat al circum-
e ectorale Cristian, din „zestrea“, crezută inalienabilă, a Krei-
Î S S Ă Ş . Prm m0bilÍ2í,rea tUtUr° r aparţinători
r „m Nu -eSte interes să prezentăm, alegerea medicului dr. N.
S ib il ’ m anUl 1905’ °° depUtM al circumscripţiei Cristian, în judeţul
- , J n mai;tie 1869, ca urmare a realizării dualismului din 1867, condu­
cătorii romanilor transilvăneni au hotărât la Conferinţa de la Miercurea
S Ä - i „ ăT » politicá pasivâ “ atitudiM reinnoi,ă in anii
în 1905, la Congresul de la Sibiu, s-a hotărît abandonarea pasivis-
H nlr1 Ş1 S’a-mf 1Ca1t tr^cerea la o politieă activă, concretizată prin parti-
r fmanÜOp a a egerile pentru deputaţi în parlamentul de la Bu­
dapesta. în acest context s^a hotărât candidarea dr. Nicolae Comşa la
circumscripţia Cnstian-Sibiu. Rezultatul votului a fost acela că S ţ ? cd
350 de alegatori romani au votat cu Nicolae Comşa. Unii au venit din
ne dr gN r U BaS?fabÎ ’ “nde se «supau cu oferitul, numai să voteze
— 1 <5 COm?a> Ua batnn întrebat de Preşedintele comisiei electorale
cu dr Com^“1CTto „ t T Í ^ d- .Dobrogea’ <l răspuns: „Ca să votez
f î . o r ? 90 •_Un. invalid, caruia n lipseau ambele membre inferioare
a înaintat cu căruciorul său către oficiali şi a strigat, cît l-a ţinut gura’
„Eu votez cu dr. Nicolae Comşa!181 ’ v gura'
ră7h^?U S"a ,m,irat d.eci. nimeni cînd, după intrarea României în primul
lenar T au ^ în d ren ït 3a? daramlor apărători ai siguranţei „Statului mi-
care Î ' !" T T momfent, asupra doctorului Comşa,
! l ? ce_ aştepta, se réfugié spre Viena. Dar, urmărit
fu descoperit ridicat şi transportat dincolo de Dunăre, la Csepreg.
. Doctorul Comşa şi aici s-a ştiut însă face simpatizat, îndrăgit chiar
Lr i cîn d T T n to n inntel0r cel? r .care apelau ia ajutorul său, lăsînd^n urma
sa, cina s-a putut înapoia îatraşi „aeasa , unanime regrete.
OQ+oNliC°Tae Comn?a aAluat parte activă la frămîntările popoarelor subiu-
gate ale Imperiului Austro-Ungar, din anul 1918, slujind cu devotament
interesele poporului român din care provenea. In seara zilei de 12 oc­
tombrie 19181 îl găsim în casa avocatului orădean Aurel Lazăr, împreună
fpH ^íT' T í a1C dm fruntaşii Partidului Naţional Român, au per-
fectat textul declaraţiei de autodeterminare ce în 18 octombrie 1918 a
Voievod^ in Par amentLíl budapestan de către deputatul medic Al. Vaida

onioiAt™ Cl Cmd ,CNRp de ia Arad a hotărît ca intelectualii să plece în

satele şa comunele natale pentru lămurirea poporului asupra evenimen-
telor revoluţionare dm toamna anului 1918 şi, îndeosebi, asupra rostu-*136

181 Documentele Muzeului Unirii Alba Iulia, p. 4620.

136
rilor Marii Adunări Naţionale a poporului român din Transilvania, Banat
şi părţile ungurene locuite de români, ce se va ţine la 1 Decembrie la
Alba Iulia, medicul Nicolae Comşa se afla printre ai săi, ajutînd la ale­
gerea şi pregătirea delegaţiei de sălişteni la Alba Iulia. Felul cum a fost
ales C.N.R. săliştean, gărzile Naţionale şi delegaţii la Alba Iulia nu s-a
deosebit cu nimic faţă de alte localităţi, de aceea nu insistăm asupra lor
Credeţionalul lui Nicolae Comşa, eliberat împreună cu cel al lui Ionel
Coman, ambii din Sălişte, se păstrează în Arhiva Muzeului Unirii din
Alba Iulia, vol I, fila 571.
După Unire, la temelia căreia sínt şi cărămizi aşezate de el în cali­
tate de membru al Sfatului Naţional Român ales la Marea Adunare Na­
ţională de la Alba Iulia, rezervîndu-i-se un teren mai larg de activitate,
se mută la Sibiu, în calitate de medic primar al judeţului, îndeplinind,
în două rînduri, şi funcţia de prefect — prima dată ca urmare a propu­
nerii făcute de şeful Resortului de Interne la 29 decembrie 1918, fiind
astfel primul prefect român al judeţului Sibiu după Unire, fără să re­
nunţe însă la practica medicală. Nu i-o îngăduiau pacienţii, dar nici dra­
gostea lui faţă de cariera aleasă, deoarece Nicolae Comşa a fost înainte
de toate şi mai presus de toate medic, m edic prin vocaţie. Un medic care
nu şi-a greşit cariera. Multe din ideile sale sanogen etice le-a promovat în
cadrul „ASTREI“, în care activa în calitate de membru pe viaţă şi pre­
şedinte al Comitetului de cenzori.182
A decedat în seara zilei de 27 noiembrie 1943, la Sibiu, şi în 30
noiembrie a fost înhumat în Cimitirul Central din Sibiu. A fost condus
de o mulţime de oameni îndureraţi, ce reprezentau toate straturile soci­
ale ale judeţului Sibiu şi din alte părţi, între care amintim pe profesorii
D. D. Roşea, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu, Ioan Lupaş, Cornelia Bre-
diceanu, consătenii săi — ţăranii cu care a copilărit —, colegii cu care
a lucrat ori a fost la Marea Unire din Alba Iulia, dr. Liviu Ioanşiu, A-
lexandru Vaida Voievod, căpitanul medic Vasile Hâncu. Lacrimile du­
rerii nepotolite uneau pe cei prezenţi în acelaşi sentiment de tristeţe ne­
mărginită. In zilele următoare ziarele „Telegraful Român“, „Universul“,
„Curentul“, „Timpul“, „Ardealul“ şi „Revista economică“ au prezentat
„jalea neamului“, pricinuită de dispariţia acestui săliştean, luptător me-
morandist şi pentru Unirea din 1918.183184

IV. 18. VICTOR CORBU (1869— 1943)

Medic-colonel, specializat în oftalmologie. Participant, din patriotism,
la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, unde a contri­
buit la organizarea Serviciului sanitar, al cărui responsabil era medicul-
locotenent Dominic Medrea. Participant, după Unire la organizarea ser­
viciilor sanitare militare şi civile în provinciile unite cu ţara mamă.
Viaţa şi activitatea18'1. S-a născut în comuna Zagra (judeţul Bistriţa-
Năsăud), ca fiu de ţăran, în ziua de 14 octombrie 1869. Şcoala primară
o urmează în comuna natală, studiile secundare — între 1880 1888 ,
la liceul fundaţional grăniceresc din Năsăud, iar cele superioare, la Fa-

182 „Transilvania“ Sibiu, nr. 75, 1944, p. 102. ■

183 Ax. Banciu, Doctorul Nicolae Comşa, „Gazeta Transilvaniei , nr. 23, 1944.
184 întocm it după datele prof. Florin Triaian Zimveliu. nepotul colonelului Corbu,
păstrate în colecţia de documente a prof. Teodor Ghiţan, Cluj-Napoca,

137
 cultatea de Medicină din Cluj. înda­
tă după obţinerea titlului de doctor
în medicină şi chirurgie, în 1894, se
angajează ca medic militar, cu grad
de locotenent. între anii 1898 şi 1899
se specializează în oftalmologie, la
Clinica chirurgicală condusă de prof.
Récsey, din Budapesta.
în timpul îndelungatei sale cariere
de medic militar sejrveşte la dife­
rite unităţi militare şi garnizoane ale
Austro-Ungariei, dintre care amin­
tim: Sibiu, Nyíregyháza, Debreţin,
Budapesta, Oradea, Bozen (Tirol), In­
sbruck, Linz, Mostar, revenind apoi
Ia Sibiu.
în anull 1912 este avansat la gradul
de maior-medic, fiind repartizat
îa Corpul a’l XII-lea teritorial, secţia
sanitară, ce-şi avea sediul în Sibiu
(Spitalul Militar al Corpului al X II-
lea armată austro-ungară).
dr. Victor Corbu ir. perioada unirii
în timpul primului război mondial
de mmanHünt oi c . (1914 — 1918) îndeplineşte funcţii
S i b i u X anul 191 ^ Corpului al X II-lea teritorial dir
oibiu. In anul 1916 este avansat la gradul de medic-locotenent-colonel.
din A?ha noLembrlf' 19~8’, flmd în insPectia oficială a Spitalului Militai
cîisA M a orv ’ .partlclpa la istoricul eveniment al Unirii, dînd tot con­
cursul la oiganazarea şi asigurarea unui Serviciu „ad hoc“ sanitar în
timpul importantului eveniment.
Sibû?Uîo \ Unire’ ?,artÍCÍpa la ^ n i z a r e a Serviciului militar sanitar dir
J non T 63 Dirigent. A fost primul din cei şase ofiţer
A---------- ** *** a c t i v e <X±V c lIIIL c U e i
neau Î S Ä J Ä . i S t ctive f 1? române, ce prove
neau din alte armate, la data de 1 Decembrie 1 9 1 8 «*. A făcut parte din
« “ VU* ale Ä

între 25 decembrie 1918 şi 25 decembrie 1919 are ca atribuţie prin-

c  a S ţ T k CI? ? 61 a VI_a S“ itare “ COrpUlUi 31 V I " lea de armiilä'
în 19i9 este avansat la gradul de colonel-medic. în luna iulie 191«
este numit medic-şef al Corpului al VI-lea de armată din Cluj, iar li
sfirşitul anului 1921 se pensionează ’
medic0l? S Í Ul"me? ÍC+dr' ViCt0r Corbu a reUşit şi la examenul de general
medic, insa n-a fost avansat. La data cînd avea dreptul să primeasc,
noul grad, postul său a fost ocupat, din motive politice, de către un mem
r î î H1 farmllei, B^atianu- Mîhnit de acest favoritism şi-a cerut pensiona
rea, deşi ministrul armatei î-a promis că va fi avansat la gradul de gene
ral mai tirziu, ceea ce nu s-a mai efectuat după pensionarea sa. Colone

185 Decret regal publicat Sn „Gazeta oficială“ a Consiliului Dirigent ín ziua de

23 februarie (8 martie stil nou) 1919, nr. 15. ^ ' n lua ae

138

t
lul-medic dr. Victor Corbu era, potrivit educaţiei sale, de un caracter
sobru şi de o cinste ireproşabilă, . neadmdţînd nimănui să-i ştirbească
din prestigiul său, pe care şi l-a câştigat pe baza unei activităţi intense,
în îndelungatul său serviciu conştiincios, pentru îngrijirea ostaşilor ră­
niţi sau bolnavi.
Colonelul pensionar dr. Victor Corbu, împreună cu fratele său Ion
Corbu, au avut preocupări culturale — au fost prieteni cu I.L. Caragiale
— şi ştiinţifice. Au fost membri fondatori ai „Astrei“ transilvănene,
încă dinaintea primului război mondial, şi au rămas membri pe viaţă
ai acestei Asociaţiuni. Au editat o revistă personală „Sic cogito“, conti­
nuată cu o alta — „Revista Enciclopedică“ — în care cei doi fraţi şi-au
publicat o serie de articole culturale, etnografice, de folclor, istorie şi
de popularizare a ştiinţei, acordînd-o gratuit prietenilor şi iubitorilor de
cultură din Cluj şi Sibiu.

Diploma de membru fondator al „ASTRE1“ pentru dr. Victor Corbu

Victor Corbu a fost un medic patriot. Cu posibilităţile pe care le

avea, în vremea primului război mondial a salvat mulţi ostaşi şi intelec­
tuali, români ardeleni, scutindu-i de-a fi trimişi ori retrimişi pe front,
după ce au fost o dată răniţi. A fost un medic conştiincios, legat de po­
porul său şi de aspiraţiile sale. El n-a cedat niciodată în faţa nedreptăţii
şi a incorectitudinii pe linie medicală sau socială. Împreună cu fratele
său a făcut o serie de acte de caritate şi filantropie, ajutînd orfanii de
război şi sinistraţii din vremea sa.
Pentru importantele sale servicii coreat îndeplinite, atît în timpul
Consiliului Dirigent, cît şi după aceea, a fost decorat cu medalii şi dis­
tincţii sanitare deosebite, pe care colonelul pensionar dr. Victor Corbu

139
 le-a donat Colecţiei muzeale de Istoria Medicinii din Cluj. A decedat în
5 octombrie 1934 la Sibiu, fiind înmormîntat în Cimitirul Eroilor din
Dumbrava Sibiului.

IV. 19. M1RON CREŢU (1887— 1947)

S-a născut în anul 1887, în comuna Hăghig (judeţul Covasna). A

ui mat şcoala primară în satul natal şi liceul la Braşov. A făcut Faculta­
tea de Medicină la Budapesta, pe care a absolvit-o în 1914. între anii
1914 şi 1918 a fost medic militar în diferite spitale militare ale armatei
austro-ungare.
Cînd vestitul muzioian şi muzicolog Béla Bartók a vizitat Societa­
tea studenţeasca „Petru Maior“ şi l-a solicitat pe Moise Baltă să-i re-
comande un student român care cunoaşte şi limba maghiară şi este dispus
sa-1 înveţe limba romana, a fost ales Miron Creţu, care era foarte sărac.
. îndeplinit bine această sarcină, fapt pentru care a rămas toată
viaţa in relaţii de prieţenie cu marele Bartok, cu care a purtat o bogată
corespondenţă, păstrată in parte la Academia de Muzică din Budapesta.
, . înT31^24’ cind Bartók a vizitat Reprezentanţa diplomatică a României
de La Budapesta, pentru a prelua ordinul Bene Merenti, clasa I-a acordat
mă tor 188 r° man’ a evocat cu recunoştinţă meritele acestui prim îndru-

Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit la Braşov unde

s-a încadrat in gărzile naţionale române şi apoi a participat la Marea
Adunare dm 1 Decembrie de la Alba Iulia.
10, . Duf ă, Unire a fost medic militaşi în armata română, pînă în anul
est? nUmit medic-Şef al judeţului Trei Scaune, cu sediul la
Sfmtu Gheorghe. A făcut parte din diferite echipe de medici care au
electuat examinări preventive complexe, cum a fost cea de la Sfîntu
Gheorghe în decembrie 1937, cînd a colaborat cu următorii medici:
dr. Emil Colbazi de la Braşov, dr. Suciu Mircea Sibianul, dr. Gh. Cor­
nea, dr. Benke Ioan ş.a., toţi medici primari.186187 A funcţionat în judeţul
Covasna ca medic primar al judeţului, pînă în 1940, cînd, după Dictatul
de la Viena, s-^ mutat la Braşov, în locul lui Pompiliu Nistor, care a
trecut să lucreze în Ministerul Sănătăţii. S-a pensionat din oauză de
boală în anul 1947 şi curînd după aceea a decedat.188

IV. 20. CORNEL CRIŞAN (1895— 1958)

Participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 De­

cembrie 1918, din dragoste pentru popor. Profesor universitar, distins
cercetător în domeniul biologiei, cu deosebire al histologiei şi embrio-
logiei. Coautor, împreună cu Ioan Drăgoiu, la primul manual complet
de histologie de la noi din ţară. Corect, onest muncitor, pasionat cerce­
tător, excelent cadru didactic.

1 8 6 F r a n c i s e L á s z ló , Limba română a lui Béla Bartók, „ S te a u a “ 10 1985 d 51

1 87 V e z i s u p r a 171 . . .
188 Date oferite de colegul Vasile Seceleanu din Braşov.

140
 Viaţa şi activitatea189. S-a născut
în 18 martie 1895 la Beiuş. De
copil luptă cu greutăţile vieţii de­
oarece rămas orfan de tată, este obli­
gat să se întreţină în şcoală dînd
meditaţii. Prin muncă şi efort susţi­
nut, în 1913 absolvă liceul din Be­
iuş. 'între anii 191^ şi 1914 cu ajutorul
unei burse obţinute, urmează cursu­
rile Facultăţii de Medicină din Bu­
dapesta, pe care din cauza războiu­
lui este obligat să le întrerupă. In
vara anului 1914, după declanşarea
primului război mondial, a fost mo­
bilizat pe frontul din Italia. în toam­
na anului 1918 a fost lăsat la vatră.
S-a întors acasă în Bihor, unde s-a
înscris şi a activat în cadrul gărzilor
Naţionale, răspîndind în comunele din
jurul Beiuşului, pînă la Oradea,
cuvîntul şi instrucţiunile CNRC de
la Arad. Răspumzînd îndemnului
CNRC a participat, împreună cu de- dr. Cornel Crişan
legaţia oficială din Beiuş, la Marea
Adunare din 1 Decembrie de la Alba Iulia.
Impresia pe care i-a lăsat-o Marea Adunare Naţionala, declaraţia
de Unire cu România şd entuziasmul maselor populare care au intap-
tuit-o, a fost foarte puternică de vreme ce, şi and a ajuns profesor.
Cornel Crişan, o fire retrasă şi taciturna, povestea cu plăcere aşa
cum îşi aminteşte fosta sa elevă, conf. dr. Cornelia Todoruţ PaP ^ a
despre activitatea sa în Gărzile Naţionale de la Beiuş şi mai ales despre
participarea sa la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. . „
în anul 1920 îşi reia studiile medicale la Facultatea de Medicina
din Cluj pe care le termină în 1923. în timpul studenţiei din anul
1920 __ este numit preparator la Laboratorul de histologie şi embno-
logie de la Facultatea de Ştiinţe, conduse de profesorul I. Scriban, apoi
sub îndrumarea profesorului I. Drăgoiu îşi continuă pregătirea şi se
formează ca histolog, lucrînd cu pasiune şi dăruire, consacnndu-şi ulte­
rior întreaga viaţă acestei discipline morfologice, pe care a mdragit-o
şi a slujit-o cu mult interes şi abnegaţie.
în perioada anilor 1924—1925, Cornel Crişan, pe baza unei burse
acordată de Fundaţia Rbkeffeller, are posibilitatea sa lucreze m cadrul
Institutului de anatomie şi histologie al Facultăţii de Medicina a Uni­
versităţii din Heidelberg, sub îndrumarea profesorului Erich Kalkus.
Activitatea didactică. Profesorul dr. Cornel Crişan a onorat Catedra
de histologie, după profesorul dr. I. Drăgoiu (1878—1941). El era cu­
noscut nu numai pentru temeinica sa pregătire profesionala, dar şa pen­
tru ţinuta sa de înaltă sobrietate. Studenţii care aspirau sa promoveze

189 Redactat, în parte, după Elena Carpen, Figuri reprezentative ale medicinii
farmaciei, vol. II, Litografia IM F Cluj-Napoca, p. 104—107, „Anuarele ÎM I
Cluj-Napoea, 1930— 1945, si surse orale.

141
 - 1 f u hlStoogl€ trebuiau «à-?1 însuşească, pe lîngă materia pro-
priu-zisa, tehnica recunoaşterii microscopice a tuturor ţesuturilor din
organism. In acest sens examenul practic era susţinut cu profesorul în­
suşi şi consta din recunoaşterea unor preparate bine executate şi bine
colorate, multe pregătite chiar de profesor, aşa incit, cunoscîndu-le nu
era loc pentru greşeli, pe care profesorul nu le admitea, invitînd stu-
entul sa repete examenul — în caz de greşeli sau confuzii — pînă cînd
cunoştea bine întreaga materie cerută. La examen studenţii trebuiau
sa se prezinte in costum de culoare închisă, cravată şi cămaşă albă.
Exigent cu sine însuşi, era tot aşa de exigent şi cu studenţii, încât pro­
movarea examenului de histologie era considerat un mare succes.
A ştiut să formeze cadre, să le îndrume spre cercetare ştiinţifică
şi spre munca didactică, contribuind la promovarea acestora; a reuşit
3 s a , ° ™ ez,e , j şcoală de histologie. Om de o corectitudine exem­
plara, a fost întotdeauna drept, onest şi omenos, a înţeles întru totul
misiunea sa de dascăl şi îndrumător sever al tineretului.
Activitatea ştiinţifică se referă la cele peste 50 de lucrări efectuate
articole şi monografii, creaţii ştiinţifice personale sau în S S o r a r e nîf’
blicate in reviste din ţară sau străină J e . Acestea cu p riS o SE
leta de preocupări: cercetări experimentale în domeniul anafilaxiei ceî-
<r.etf ri,.d? morfologie experimentală şi embriologie, cercetări asupra d o
hploidiei provocate. A fost un activ promotor al noului în m ed tciS
2 S S S ^ de c?peteme> oare_1 consacră ca pe un mare didact şi om de
7?1j °are încoronează o mare parte din activitatea sa didactică este
1 “ repreZintă Perfecti°narea ediţiilor an-
^ „ , f If icfuloSi Şi Pfseverent din fire, prof. Comeliu Crişan a avut no-
han (1879 î q S Ï îTlaeşti? k?r Pet,rf Gălăşescu (1870—1938), Ioan Scri-
P f" ,(1879-T:1937) şi Ioan Dragoiu (1870-1938), întemeietori ai şcolii de
histobgie din ţara noastră. La rîndul său Ioan Drăgoiu (fost elev al ma­
relui fiziolog bucureştean Ion Athanasiu), care a fost numit în 1919
piofesor de histologie la Cluj, a impresionat prin calitatea deosebită a
expunerilor sale de histofiziologie, datorită formaţiei sale de fiziolog
dovedita şi de faptul că, după plecarea profesorului I. Niţescu la Bu-
C lnW i L D / ' df 01U a .suplinit, cu competenţă, Catedra de fiziologie din
uj, timp de trei am, pma la preluarea acesteia de către prof dr Gri-
gore Benetato. ' 1
Cornel Crişan a fost un om de elevată cultură; încă din tinereţe
muncmd ord°nat şi cu perseverenţă, să-şi formeze o cultură
generată cuprinzătoare şi temeinica. Ca naturalist nu s-a limitat numai
la pătrunderea problemelor de biologie, ci s-a ţinut la curent cu tot ce
era nou şi important în toate ştiinţele naturii. Profesorul V. Bologa
referindu-se la opera şi personalitatea sa, menţionează: „Iubitor al li-
« T i S r l ï i el nU 3 Í OSt nUmf un cititor curios> ci ?i un lector rezonant
al marilor opere din scrisul universal. O discuţie cu el asupra cărţilor
de valoare care apareau te îmbogăţea şi întotdeauna uimea prin pătrun­
derea sa critică în esenţial“.19« v
. Profesorul C. Crişan avea un extraordinar simţ la ordinei, echilibru­
lui şi frumosului. Era pasionat de istoria culturii şi a civilizaţiilor. Sub
aparenţa unei rigidităţi, ce masca timiditatea sa, trăia o sensibilitate
morala şi intelectuală deosebită. Era pătruns de importanţa lucrului ce-1
facea. A fost creator de termeni tehnici în limba română şi adesea se
142
zbuciuma zile întregi pentru a găsi pe cel mai potrivit şi cel mai ro­
mânesc.
în primăvara anului 1957 s-a îmbolnăvit de infarct miocardic. Şi-a
suportat însă boala pînă la sfîrşitul anului universitar 1956/1957, cînd
s-a decompensat cardiac. în aceeaşi perioadă era internat în Clinica me­
dicală I, prietenul său, prof. Popa Rubin (bolnav de cancer bronhopulmo-
nar), cu care dorea să stea de vorbă. S-a îndreptat încet către clinică,
dar a obosit extrem de mult, chiar şi la mersul pe plan drept; de aceea
n-a mai încercat să urce scările la etajul I al clinicii unde era internat
prietenul său şi din curtea din faţă a Clinicii l-a strigat, ia,r cînd acesta
a apărut la fereastră i-a spus: „Adio, Rubine dragă, scuză-mă că nu mai
urc la tine, mă duc să mor acasă la mine, în Bihor“. Şi, într-adevăr,
s-a stins din viaţă după cîteva luni, în 23 ianuarie 1958, fiind înhumat
în grădina liniştei eterne de la Cărpinet-Beiuş, lingă străbunii săi ţărani
bihoreni. i

IV. 21. IULIU CR1ŞAN (1882— 1920)

Absolvent al Facultăţii de Medicină din Viena, fost preşedinte al
Asociaţiei „România Jună“ de la Viena, patriot înflăcărat, membru al
Gărzilor Naţionale din Alba Iulia, participant la Marea Unire din 1 De­
cembrie 1918, ca medic de garnizoană, medic şi scriitor cu orientare
democratică.
Viaţa şi activitatea1'-". S-a născut în satul Bărăbant, acum o suburbie
a oraşului Alba Iulia, în ziua de 7 februarie 1882, din părinţi ţărani,
Marian şi Maria Crişan, născută Cris-
tea. Tatăl său, morar priceput, este
dus de către prefectul de Alba, la A-
iud, spre a repara cele trei mori de
apă ale oraşului. Familia Crişan ră-
mîne în Aiud pînă în 1916. Din anul
1893 copilul Iuliu urmează şcoala pri­
mară ca, din 1898, să continue la lice­
ul românesc de la Blaj. în anul 1906
este trimis la Viena, ca bursier de că­
tre Episcopia română din Blaj, la Fa­
cultatea de Medicină Militară. Acti­
vează în cadrul Asociaţiei „România
Ju n ă“, ce îşi propunea o apropiere
sufletească a tuturor românilor veniţi
la Viena, mai ales în domeniul ma­
nifestărilor cultural-artistice. Boga­
tul folclor românesc este răspîndit
cu talent, dar mai ales cu pasiune,
de studenţii români veniţi aici din
toate provinciile române. Studentul
Iuliu Crişan se impune, în mod cu
totul deosebit, fiind ales, pentru o
perioadă destul de lungă, preşedinte190 dr. Iuliu Crişan

190 Bologa V., Prof. Cornel Crişan, necrolog, „Clujul M edical“, 4, 1957.
191 Redactat, în parte, dupà dr. Ion I. Berciu, Dr. Iuliu Crişan, „Apullum“, Alba
Iulia, vol. VII, 2; 1969, p. 375—384 $i Scala Albei. 1939.

143
 al acestei importante asociaţii culturale studenţeşti, făuritoare de suflet
românesc, în cadrul căreia au activat atîţda patrioţi luminaţi.192 In ca-
drul „României June“, în anul 1908 a ţinut conferinţele „Rostul unei so­
cietăţi academice“ şi „Apreciere critică asupra romanului Martirii“ de
Constantin Hodoş, iar în anul universitar 1910/1911, conferinţele: „Ner­
vozitatea“, „Ion Agârbiceanu“ şi „Cum să ne cruţăan sănătatea2“ (confe­
rinţă poporală).193
în 1912 tînărul Iuliu Crişan absolvă Facultatea de Medicină Mili­
tară, fiind răsplătit cu înalta distincţie a tezei de doctorat susţinută
magna cum laude.
La începutul anului 1918 ajunge în Bucovina, unde susţine, prin
articole de ziar, prin conferinţe sau comunicări, cu deosebită tărie ca­
uza românilor din Ardeal, alături de alt intelectual de frunte, profeso­
rul D. Marmeliuc. De aici, medicul Iuliu Crişan, în toamna anului 1918
ajunge la Alba Iulia, unde se alătură îndată Comitetului şi Gărzilor
Naţionale, comandate de căpitanul Florian Medrea, care preia cetatea
Alba Iulia de la generalul austriac, fără cea mai mică vărsare de sînge.
A luat parte la organizarea Serviciului sanitar, creat „ad hoc“ la Alba
Iulia cu prilejul Marii Adunări Naţionale din 1 Decembrie 1918.
Activitatea de medic la Spitalul militar de pe lîngă garnizoana ro­
mână din Alba Iulia este edificatoare, în acest sens, dar poate şi mai
elocventă ni se pare contribuţia substanţială la alinarea suferinţelor
umane, înfiinţînd Ambulatoriul policlinic pentru oamenii săraci, con.
sultaţi şi trataţi gratuit. 19'*în 1919, munca sa de medic, cu rezonanţă
P™^unc^ socială, este încununată de succes prin deschiderea Azilului de
bătrîni din Alba Iulia. Paralel cu această nobilă aeţiune, dr. Iuliu Crişan
a fost şi un asiduu colaborator al ziarului „Alba Iulia“, în paginile că­
ruia desfăşoară deosebite calităţi stilistice, atît în articole de fierbinte
respiraţie naţională, cît şi în cronici teatrale sau sesizări în legătură
unele evenimente din viaţa oraşului. Se ridică vehement împotriva
războiului, împotriva monarhiei absolutiste, ironizînd cu violenţă, în
articolul „Un Nero modern“, pe împăratul Germaniei Wilhelm al IDlea,
pe care-1 identifică cu nemilosul împărat roman.195
Alături de aceste probleme majore, dr. Iuliu Crişan găseşte timp
şi pentru înscrierea în actualitatea stringentă a unor deziderate de ordin
cetăţenesc, cu rezonanţe medicale: mutarea administraţiei de la Aiud
la Alba Iulia, crearea unui mare muzeu istoric, ridicarea unui impună­
tor monument al lui Mihai Viteazul, canalizarea Mureşului ş.a.
Activitatea de medic-cetăţean e vădită şi în directivele pe care le
trasează la deschiderea Ambulatorului policlinic din Alba Iulia: „Se va
introduce un control sever nu numai asupra bordeielor, ei şi asupra
promiscuităţii, se va introduce ca obligator conscrisul medical la căsă­
torie, se va face o largă propagandă de luminare a poporului asupra
bolilor sexuale“ . . . „Ambulatoriul dispune de trei medici, care sínt obli­
gaţi să dea sfaturi şi ordinaţiuni gratuite tuturor pacienţilor ambulanţi,
avizaţi la ajutor medical; sínt obligaţi a merge prin satele şi oraşele
noastre în scop de propagandă, de cîte ori cere trebuinţa.196

1Ö2 Dr. Cornel Diaconovici, Enciclopedia Română, vol. III, Sibiu, 1904, p. 840.
193 Ion Grămadă, Societatea academică socială literară „România Ju n ă“ din Viena
<1871—1911), Arad, Tipografia „Concordia“, 1912, p. 164— 165.
194 Iuliu Crişan, O instituţie salutară, Alba Iulia, II, nr. 16, 20 aprilie 1919 p 2
195 „Alba Iulia“, II, nr. 15, 15 aprilie 1919, p. 2.
196 Vezi supra 194

144
 Sfera preocupărilor medicului Iuliu Crişan este însă mult mai în­
tinsă decît am descris-o. Meticulozitatea şd competenţa cu oare îşi în­
tocmeşte o cronică teatrală La un pretenţios spectacol al Teatrului Na­
ţional din Bucureşti, m frunte cu scriitorul Zaharia Bârsan şi maestrul
Constantin Nottara, sínt demne de invidiat de oricare critic de artă au­
torizat. Pe lingă informaţiile de specialitate, consemnăm multă partici­
pare sufletească pe marginea spectacolului cu „Apus de soare“, de Barbu
Ştefănescu Delavrancea, şi „Poemul Unirii“, de Zaharia Bârsan, dat de
susnumitul teatru :
„Un popor nu poate trăi fără manifestaţii de artă“.
„Noi am simţit că-n fiecare vorbă spusă de artişti, care ne-au dat
cîteva clipe de recreare sufletească, vibra sufletul românesc. Şi pe urmă
ne-a-nălţat mîndria de-a vedea arta românească.“197
în ziua de 5 februarie 19/20 medicul Iuliu Crişan s-a stins din via­
ţă, răpus de tifosul exantematic contractat de la bolnavii pe care-i în­
grijea. A murit eroic, pe frontul de luptă al sănătăţii poporului său de
curînd eliberat. Amintirea lui a ramas în memoria contemporanilor şi
a urmaşilor acestora pînă în zilele noastre, ca un exemplu demn de
urmat. Ea merită să dăinuiască, în continuare, ca un exemplu de dă­
ruire pentru cei mulţi.

IV. 22. VASILE CUCU (1883—1968)

Medic militar, apoi medic civil în

comuna Comlăuş (judeţul Arad),
Delegat cu credenţional — supleant
— la Marea Adunare Naţională
de la Alba Iullia, reprezentând comu­
na Sâmtana-Arad. După Unire a fost
inspector sanitar la CFR Arad, apoi,
pînă Ia pensionare (1938), medic-
şef al municipiului Arad.
Viaţa şi activitatea198. Vasile Cucu
s-a născut în 30 ianuarie 1883,
în comuna Ucea de Jos, judeţul Bra­
şov, din tata Nicolae, învăţător, şi
mama Susania, casnică. La vîrsta de
5 ani rămâne orfan de tată, sarcina
grea a întreţinerii familiei rămânând
în seama mamiéi. Au fost trei fraţi,
din care Nicolae şi Gheorghe au ră­
mas ţărani în sat, singurul care a
urmat şcoli superioare a fost Vasile,
viitor medic. Şcoala primară a ur­
mat-o în comuna natală şi la Făgă­
raş, gimnaziul, ca bursier, la Braşov dr. Vasile Cucu în perioada unirii

Í97 Iuliu Crişan, B ine aţi venit, „Alba lullia“, II, nr. 20 şi 21, mai 1919, p. 2.
198 Date obţinute de la fiica sa, eoni. dr. Viorica Cucu, Cluj-Napoca, şi Docu­
mentele din Muzeul Unirii Alba Iulia, vol. II, fila 165.

1* — Medicii şl M»re» Unire 145

— unde a fost coleg cu viitorul istoric şi om de cultură Onisifor Ghibu
—, iar Facultatea de Medicină la Cluj şi Budapesta, tot ca bursier, în
cadrul Fundaţiei Emanoil Gojdu. A urmat şi unele cursuri la Viena*.
In perioada cînd a fost student la Cluj, a fost remarcat de profesorul
Zs. Purjesz — fost profesor şi maestru al lui I. Haţâeganu —, care i-a
propus să rămînă în învăţămînt, dar fiind lipsit de mijloace materiale
a trebuit să renunţe la cariera didactică. In 23 decembrie 1907 a fost
declarat doctor în medicină la Universitatea din Budapesta. După absol­
vire, la 1 ianuarie 1908, a fost încadrat ca medic militar activ, cu gradul
de locotenent, în armata austro-ungară, unde a lucrat pînă la 31 ianuarie
1910, cînd părăseşte cadrele armatei şi se încadrează în diferite circum­
scripţii rurale în Transilvania: Viştea de Jos (judeţul Făgăraş), Semlac,
Şimand şi Comlăuş (judeţul Arad).
în vara anului 1914 s-a căsătorit cu Aurelia Burdan, cu care a avut
doi copii: Viorica, farmacistă, care a devenit conf. universitar la I.M.F.
Cluj-Napoca, şi un băiat, Nicolae Bujor, medic la Bucureşti.
După izbucnirea primului război mondial este mobilizat pe frontul
din Galiţia şi Albania, unde a avut norocùl să scape fără să fie rănit.
Evenimentele din vara şi toamna anului 1918 îl găsesc medic de
circumscripţie în comuna Sîntana-Comlăuş, unde intră în gărzile Na­
ţionale Române. Urmînd îndemnul Consiliului Naţional Român Cen­
tral, de curînd format la Arad, activează pentru lămurirea sătenilor a-
supra evenimentelor revoluţionare care au cuprins întreaga Europă
centrală şi de răsărit. Le citeşte din ziarul „Românul“ de la Arad, le
vorbeşte despre Marea Revoluţie Socialistă din Rusia, despre prelu­
area puterii de către poporul muncitor, despre principiile wilsoniene,
care proclamă necesitatea autodeterminării tuturor popoarelor. El ex­
plică rostul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia pentru Unirea cu
România şi despre viitorul poporului român, ce se va dezvolta după
Unire într-un stat naţional unitar, democratic, pentru toţi cetăţenii, in­
diferent de naţionalitate. Le vorbeşte despre împroprietăriri, astfel încât
fiecare familie săracă să primească pămînt din care să poată trăi prin
muncă cinstită. Cu ocazia şedinţei din 24 noiembrie, convocată pentru
desemnarea delegaţilor cu credenţional la Marea Adunare de la Alba
Iulia este ales cu aclamaţii şi dr. Vasile Cucu199. In ziua de 30 noiem­
brie, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu panglici tricolore — roşu,
galben şi albastru — la căciuli, gulere sau revere, se duc cu căruţele
sau pe jos pînă la Arad, iar de acolo, cu toată mulţimea veselă şi en­
tuziastă, ajung cu trenul la Alba Iulia, unde în dimineaţa zilei de 1 De­
cembrie asistă la marele eveniment. Se întoarce la Comlăuş împreună
cu poporenii săi, trimişi de comună să declare Marea Unire pe veci cu
România, decişi să muncească pentru consolidarea celor înfăptuite de
ei înşişi.
Fiind cunoscut ca bun organizator, este solicitat de Consiliul Diri­
gent să activeze în calitate de consilier de secţie la Resortul Ocroti­
rilor Sociale, între 1 martie 1919 şi 30 septembrie 1919. După Unire a
servit ca medic inspector sanitar la C.F.R.-Arad, între anii 1919 şi 1923.
Specializîndu-se în igienă cu prof. dr. Iuliu Moldovan la Cluj, i s-a cerut

* Menţionăm că în acea vreme se puteau urma cursurile după dorinţă, în centre

medicale diferite, astfel că o parte din studenţi frecventau u n ele. cursuri la
profesorii cu faimă deosebită în specialitatea respectivă.
199 Documentele Unirii din Muzeul Unirii Alba Iulia, vol. II, fila 165.

146
 să preia conducerea sanitară a municipiului Arad, drept care a servit
ca medic-şef de municipiu din 1 aprilie 1921 pînă în 31 mai 1938 cînd
a ieşit la pensie. ’
Realizări în activitatea profesională. A înfiinţat şi organizat spi-
talui-sanatordu de tuberculoşi din Arad, cu 10 paturi (1926). Alte rea­
lizări sínt cuprinse în rapoartele sanitare anuale apărute în „Buletinul
Municipiului Arad“ (1928—1938). A elaborat o serie de regulamente ca
acela al Spitalului-sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză, cel al Că­
minului infirmilor, al combaterii bolilor venerice, al Staţiei de dezin­
fectare şi deparazitare, Regulamentul de salubritate publică etc. apă­
rute în acelaşi „Buletin al municipiului Arad“.
Alte funcţii şi activităţi extraprofesionale. între anii 1921 şi 1926
a fost medic şi profesor de igienă la liceul de băieţi „Moise Nicoară“
şi la Şcoala superioară de comerţ din Arad. Vicepreşedinte al Societăţii
naţionale de Cruce Roşie a României, filiala Arad. Membru al consiliu­
lui Societăţii de ocrotire a orfanilor de război. Membru de onoare al
Asociaţiei culturale „ASTRA“, despărţământul Arad. Vicepreşedinte al
Asociaţiei ocrotirii mamelor din Arad. Vicepreşedinte al Asociaţiei pen­
tru profilaxia tuberculozei, filiala Arad.
Distincţii rom âneşti: Ordinul Coroana Rom âniei în gradul de cava-
itíi (22 noiembrie 1922) şi Crucea Meritul Sanitar (30 octombrie 1925).
S-a pensionat la 31 mai 1938 şi s-a mutat cu familia la Bucureşti
Cei coP^ erau ^ d e n ţi. După pensionare, între anii 1940 ’ şi
7. a urmat la Facultatea de Medicină din Bucureşti, cursurile învă-
ţamintului stomatologic, iar în 16 aprilie 1942 a trecut examenul de spe
caalist in stomatologie şi în 13 mai 1942 a obţinut dreptul de liberă
practica a stomatologiei. în această calitate şi-a deschis cabinet parti­
cular la domiciliu (20 iulie 1942). în anul 1948, cabinetul a fost preluat
de fiul său, dr. Bujor Cucu.
Doctorul Vasile Cucu a avut mulţi prieteni de seamă. între aceştia
amintim pe prof. Onişifor Ghibu, cu care a fost coleg de liceu la Braşov
Grupul de colegi de liceu se întâlnea regulat. A mai fost bun prieten şi
cu profesorii Iuliu Moldovan şi Iuliu Haţieganu, precum şi cu dr Do-
minic Stanca.
A decedat în 18 iulie 1968, la Bucureşti, în vîrstă de 85 de ani,
printr-un accident vascular cerebral ischemic. îşi doarme somnul linis-
tei eterne în Cimitirul Belu.

IV. 23. GHEORGHE CUTEAN (1886— ?)

S-a născut în comuna Dobra (judeţul Hunedoara), la 9 iunie 1886,

ca fiu al farmacistului Aurel Cutean (absolvent al Facultăţii de Farma­
cie din Cluj, cu diplomă de magistru, eliberată în 1881).200
Gheorghe Cutean a absolvit Facultatea de Farmacie la Budapesta
diplomă echivalată în 1940.201
Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit la Zămeşti-Braşov,
unde îşi avea domiciliul. A activat în cadrul gărzilor naţionale române’

200 Izsák Sámuel, Farm acia de-a lungul secolelor, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică
Bucureşti, 1979, p. 340 şi 398
201 Idem, Farmacişti români din Transilvania şi Banat (studiu preliminar) Acta
Iviusei Napocensis“, voi. X IX , 1982, p. 463—485

147
 dr. Vasilc Cucu (sus dtr.), Onisifor Ghibu jos stg. fost coleg şi alti colegi

148
şi a fost delegat cu credenţional, supleant, al acestora, în alegerile ţinute
în ziua de 25 noiembrie, reprezentând Cercul electoral Zămeşti, Poiana
Mărului, Tohanu Vechi şi Rîjnov.202
După Unire a fost însărcinat de Consiliul Dirigent cu problemele
medicamentului: procurare, depozitare, distribuţii.203 Ulterior şi-a des­
chis farmacie la Braşov, unde a activat pînă la deces.

IV. 24. CORNEL DĂRĂMUŞ (1883— ?)

Cornel Dărămuş s-a născut în comuna Cetatea-Albă, la 10 ianuarie

1883. A urmat Facultatea de Medicină clin Budapesta, pe care a absolvit-o
în 1907.
Participarea sa la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918 ne este confir­
mată de dr. Dominic Medrea, oare a relatat nepotului său, dr. Bruno
Medrea, actual medic primar la Cluj-Napoca, despre activitatea sa din
Serviciul sanitar pe care l-a condus în zilele Unirii şd în care a activat
şi dr. Cornel Dărămuş.
Din cauză că dr. Dărămuş n-a avut urmaşi (soţia sa Olga a decedat
în 1969), nu dispunem de date despre viaţa şi activitatea sa.
Din relatările dr. Nieolae Buteanu204 rezultă că în tinereţe dr. Cor­
nel Dărămuş a fost medic la Secţia de chirurgie a spitalului judeţean
din Debreţin. El a obţinut, pentru ' colegul său Nieolae Buteanu, apro­
barea direcţiei spitalului şi numirea în postul vacant de medic secundar
la Secţia dermatovenerică a acestui spital.
Alte documente205206 arată că dr. Dărămuş a activat ca medic parti­
cular la Alba Iulia, cu titlu de medic primar de oraş. în anii 1925—
1927 a lucrat ca medic-şef de oraş, în oare calitate a avut preocupări
economice (fiind fondator al Societăţii de credit şi economii din Alba
Iulia) şi igienice (contribuind la igienizarea oraşului). N-a fost însă prea
simpatizat, deoarece nu acorda, la chemare, consultaţii în oraş, ci oficia
numai în cabinetul său particular; în plus, a făcut şi politică liberală,
antipatizată în Transilvania şi mai ales la Alba Iulia.

IV. 25. LEONIDA DOMIDE (1882—1950)

Medic de medicină generală, cu studii la Cluj şi Budapesta. Parti­
cipant cu credenţional titular la Marea Adunare Naţională de la Alba
Iulia, om de aleasă cultură, iubitor şi creator de opere muzicale.

Viaţa şi activitatea30<s.
S-a născut la 11 ianuarie 1882 în Rodna (jud. Bistriţa-Năsăud), fiu
al memorandistului Gherasim Domide1 (a cărui atitudine de răsunet a
fost apreciată în mod deosebit în timpul memorandumului de la 1892/
1894) şi al Elisabetei, născută Saivan. Absolvă şcolile grănicereşti în anul
1891/92, urmează apoi şcoli în Bistriţa, Vacz şi Blaj, însoţindu-şi părinţii

202 Date cuprinse în vol. IL, fila 725 din documentele păstrate la Muzeul .Unirii
Alba Iulia
203 Gheorghe lancu, op. cit., p. 234
204 Nieolae Buteanu, Memorii, mss în păstrarea dr. Aurel Bozae din Cluj-Napoca.
205 „Alba Iulia“, IV, nr. 6, 2 februarie 1922.
206 Date predate de el însuşi profesorilor I. Lupaş, Ioachim Crăciun şi Ştefan
Pascu, oferite nouă de acad. Şt. Pascu şi de scriitorul Mircea Vaida din Cluj-
Napoca; din Memoriile doctorului Iulian Chitul.

149
 după peregrinările acestora în dife­
rite localităţi ale Imperiului. La Blaj
este profund influenţat în domeniul
muzical de către profesorul de cînt
Iacob Mureşianu, care-1 atrage spre
compoziţie, descoperindu-i talentul
muzical. Se înscrie Iş. Facultatea de
Medicina din Cluj şi apoi continuă la
Budapesta, unde face în paralel şi
tudii de muzică. în 1905 obţine diplo­
ma de medic, funcţionînd în mai mul­
te localităţi şi circumscripţii sani­
tare din Bistriţa şi judeţul Solnoc-
Dăbîca, Dej. A activat în cadrul
„ASTREI“, despărţămîntul Bistriţa,
apoi Dej.
Dr. Leonida Domiide, împreună cu
dr. Iulian Chitul, au înfiinţat,
în cadrul „Societăţii corale a intelec­
tualilor din Bistriţa“, corul „Iacob
Mureşianu“, cu o activitate de 18
ani, avîndu-şi rolul său cultural şi
de răsunet în perioada acelor ani.
In toamna anului 1918 ia parte la evenimentele revoluţionare din
Transilvania şi este ales delegat cu credenţional, titular, la Marea Adu­
nare din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, ca reprezentant al circum­
scripţiei Ileanda Mare, comitatul Solnoc Dăbîca.
în adunarea din 27 noiembrie 1918, la Ileanda207 se aleg delegaţi la
Adunarea din 1 Decembrie de la Alba Iulia. în procesul-verbal existent
la Muzeul de istorie şi artă Zalău, colecţia de microfilme, filmul nr. 57208209,
se notează că s-au ales cinci delegaţi, între care şi dr. Leonida Domide,
medic din Dej. La această adunare a fost notar Valeriu Bilţiu, medicinist.
Activitatea de com pozitor a medicului Leonida Domidem a fost atît
de bogată, incit merită să fie consemnată.
Profund ataşat de maestrul său Iacob Mureşianu, acesta îl ia ca
ajutor la redactarea revistei muzicale „Muza română“.
Ca student la Facultatea de Medicină la Budapesta, între anii 1899
şi 1905, a dirijat corul studenţilor români grupaţi în Societatea Acade­
mică „Petru Maior“. El a format primul cor mixt al Societăţii. în 1907.
cu acest cor se reprezintă, în primă audiţie absolută, capodopera lui
Iacob Mureşianu, „Brîncoveanu Constantin“. Printr-o scrisoare din 14/27
aprilie 1907, preşedintele de atunci al Societăţii „Petru Maior“, Pompiliu
Nistor, îi mulţumeşte pentru tot ce a făcut în ultimii 5— 6 ani pe tărâ­
mul muzicii.

207 Ioan Tomate. Lupta românilor din Tara Silvaniei pentru drepturi politice şi
făurirea statutului naţional unitar român (1905—1918), Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1985, p. 217 şi în vol. I. fişa 288 şi in Documente dim arhiva Muzeul Unirii
Alba Iulia.
208 Ibidem, p. 217.
209 Date culese din documentele de arhivă oferite de conf. muzicolog Enea Borza,
Cluj-Napoca.

150
 In revista „Muza română“ (nr. 10— 11, an IV, din februarie 1907)
publică două compoziţii: 1. Suvenir de Blaj, polcă — mazurcă, pentru
pian, dedicată „iubitului meu maestru Iaoob Muireşianu“, şi 2. Someşana
(De mină), (Iute) în nr. 12, an IV, din martie 1907, pentru pian.
La sugestia lui Enea Borza, violonistul clujean Karel Kolar a prelu­
crat Someşana de L. Domide, pentru vioară şi pian, şi au interpretat ast­
fel de mai multe ori în faţa unui numeros public. în forma transcrisă
pentru vioară şi pian face parte dintr-o alcătuire de circa 50 de piese
româneşti pentru vioară şi pian, de E. Borza şi K. Ko Iar.Cealaltă lucra­
re, Suvenir de Blaj, a fost interpretată la pian de Enea Borza în concer-
tul-lecţie: „Dansurile societăţii noastre din sec. X IX “, în mai multe oraşe
(Iaşi, Timişoara; Blaj ş.a.) şi la Simpozionul Leonida Domide de la Casa
municipală de cultură din Cluj.
în 1912 Domide a publicat compoziţia sa cea mai de seamă: „înşi-
ră-te m ărgărite“, legendă de V. Alecsandri, compusă pentru solo, cor
mixt şi orchestră sau pian. Compoziţia e în stilul baladelor profesorului
său Iacob Mureşianu, pentru solişti, cor şi orchestră (cum e Erculeanu,
Brumărelul ş.a.). Lucrarea Inşiră-te mărgărite a compus-o în 1909 şi s-a
interpretat în 1910 la Bucureşti, în primă audiţie, de către corul „Car­
men“, dirijat de D. G. Kiriac.
în stagiunea 1976—1977, la Cluj-Napoca, profesorul Marius Cuteanu
a realizat „înşiră-te mărgărite“ cu corul Liceului pedagogic, solişti de la
Opera Română şi pianistul Tiberiu Popa, de la Opera Română.
în „Buletinul Societăţii Compozitorilor Români“ (anul I, nr. 1 din
ianuarie-februarie-martie 1934, pag. 2), e redată lista compozitorilor ro­
mâni, între care figurează şi medicul Domide Leonida, încă de la înfiin­
ţarea Societăţii compozitorilor din 1920, sub preşedinţia lui George
Enescu.
în perioada interbelică a fost medic-şef al judeţului Someş Dej,
unde se distinge ca un bun organizator sanitar; paralel continuă şi acti­
vitatea cultural-socială, cu aceeaşi intensitate ca şi pe cea medicală.
Activitatea sa socială se aseamănă cu cea a doctorilor Iulian Chitul
şi Ba zii Başotă, care au fost oameni de o vastă cultură şi activişti cul­
turali de înalt sens patriotic,
S^a stins din viaţă la Cluj-Napoca, în 19 septembrie 1950.

IV. 26. ŞTEFAN DRAGOŞ (1888— 1974)

Farmacist de seamă la Blaj, participant activ la formarea gărzilor
şţ a Consiliului Naţional Român de La Blaj şi Tătiriaua. Patriot curajos,
a contribuit la dezarmarea vechii jandarmerii, fără vărsare de sînge.
Participant din patriotism la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
din 1 Decembrie 1918.

Viaţa şi activitatea210
Ştefan Dragoş s-a născut la 19 noiembrie 1888, în Sibiu, din părinţii
Ştefan şi Maria, de origine grănicerească-năsăudeană. Tatăl său, Ştefan
Dragoş, a fost mic meseriaş — absolvent al şcolii de arte şi meserii ,

210 Date oferite de d-na Mariioara Dragoş, născută Domşa, soţia farmacistului
Ştefan Dragoş şi de prof. Ioan Domşa de la Cluj-Napoca.

151
 pantofar de mare talent. A ocupat
aproape timp de 30 de ani funcţia
^de primar al oraşului Blaj, inclusiv
în toamna anului 1918, cînd a or­
ganizat Gărzile Naţionale Române
din Blaj. A contribuit esenţial la
constituirea Consiliului Naţional Ro­
mân de la Blaj — fiind ales ca pre­
şedinte — şi ia alegerea delegaţilor
care au participat la Adunarea din
1 Decembrie de la Alba Iulia.
Ştefan Dragoş a urmat şcoala pri­
mară la Sibiu şi liceul la Blaj, iar
Facultatea de Farmacie la Cluj.2'11 în
perioada războiului a fost mobili­
zat şi a lucrat ca sublocotenent- far­
macist pe diferite fronturi ale Impe­
riului, între care şi pe cel din Galiţia,
unde a fost rănit şi ulterior tratat
în spitalul din Aiud. Menţionăm că
în perioada războiului a lucrat în
Farmacist ştefan Dragoş diferite farmacii militare din Unga-
„ ria: la Seghedin (unde a întâlnit, în-
S€am;i> Pe Iuliu Haţieganu), Subotitza (actualmente
m K .l.S. Jugoslavia) şi K anya Mare, lîngă Fiume. Peste tot pe unde a
fost, colaborînd cu medicii, a scăpat de front mulţi soldaţi şi ofiţeri, pe
care-i declara bolnavi şi incapabili de a suporta rigoriile liniei de front.
Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit la Blaj, venit într-o
scurtă^ permisie, dar nu s-a mai întors la unitate. A depus, întocmai ca
şi tatăl său, o intensă activitate — propagandistică şi organizatorică —
pentru formarea gărzilor naţionale şi a Consiliului Naţional Român din
Blaj, precum şi pentru participarea cît mai multor cetăţeni la Marea
Adunare din 1 Decembrie de la Alba Iulia, activînd ca secretar al Cer-
electoral Alba inferioară21212. Ca act patriotic de mare curaj men­
ţionăm participarea tânărului Ştefan Dragoş la dezarmarea vechii jandar­
merii. Iată cum s-au petrecut faptele, redactate fidel, după relatările
soţiei sale, Maria Dragoş: „Un avion românesc, pilotat de căpitanul Victor
Precup, aterizează, în ziua de 25 noiembrie 1918, pe Cîmpia Libertăţii
de la Blaj. Un mic grup de cetăţeni români îl primesc la aterizare. Pri­
ma întrebare a pilotului a fost :
— Ce pericole pot surveni şi de la cine?
Singurul pericol îl constituie jandarmeria.
— Ce efectiv are?
— 100 de oameni, conduşi de căpitanul Rudi Gross.
— Trebuie să-i dezarmăm, — sugerează căpitanul aviator.
Două ore mai târziu, 100 de teologi, băieţi voinici (mulţi ajunşi la
teologie numai ca să scape de armată), Încolonaţi în rînduri de cîte 4

211 Izsák Sámuel, Farmacişti români din Transilvania şi Banat (studii preliminare),
.Acta Musei Napocensis“, vol, XIX, 1982, p. 463—485.
212 Lascu Viorica şi Marcel Ştirtaan, Consiliul Naţional Român din B la j (noiem­
brie 1918 — ianuarie 1919), vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1978.

152
(patru), cu Garda Naţională locală în frunte, se îndreptau către sediul
jandarmeriei, situat într-o clădire centrală. Ajunşi în faţa clădirii, coloana
se opreşte. Sublocotenentul Ştefan Dragoş intră în clădire, unde este în­
tâmpinat de cpt. Gross, pe care-1 cunoştea bine, şi i se adresează în limba
maghiară :
— Domnule căpitan, predaţi armele şi salvaţi-vă, cauza dumnea­
voastră este pierdută, preluăm puterea.
— Cum se poate? — ripostează roşu la faţă, căpitanul.
— Cunoaşteţi ce se întâmplă în lume? Uitaţi-vă pe fereastră. Vă
sugerez să telefonaţi la prefectură să cereţi instrucţiuni.
După o scurtă discuţie telefonică cu superiorii săi, cpt. Gross şi jan­
darmii săi părăsesc clădirea fără nici un incident, spre bucuria tuturor.
Ca din pămînt au apărut steaguri tricolore româneşti, ce fîlfîiau în vînt,
vestind prima etapă a libertăţii naţionale“.
Pregătirea şi plecarea delegaţiei a fost descrisă de mai mulţi parti­
cipanţi, între care reţinem pe cea a prof. Alexandru Borza şi prof. Şte­
fan Manciulea. Iată cum o descrie acesta din urmă213: «Plecarea noastră
la Bălgrad am stabilit-o pentru noaptea de 30 noiembrie spre 1 decem­
brie. îmbrăcaţi în haine de sărbătoare urma, ca după miezul nopţii, să
ne strângem cu toţii în capul satului, spre Hăprâa. Cred că nimeni n-a
prins somnul în ochi în această noapte. Data adunării şi plecării avea
să fie vestită prin tragerea clopotului cel mare din tumul bisericii.
„Măciucaşul“ — pristavul satului — auzind cocoşii cîntînd miezul nopţii,
s-a urcat în turn şi pe cele patru ferestre a slobozit glas puternic peste
sat, păstrând formula obişnuită ,,La tot omul să dă de ştire. Sculaţi-vă,
să mergem la Bălgrad, la adunare“.
Cine să mai doarmă în sat? Erau treziţi bătrînii, femeile şi copiii.
Ne-am coborît în Hăpria, unde ne-am întîlndt cu sătenii de aici, îm­
preună cu cei din Dumitra, Henig şi Ghirbom, plecînd în cîntece şi ura-
le de bucurie spre Alba IuLa. Odată cu zorile am ajuns la marginea ora­
şului. Era vreme umedă şi moină, lapoviţă şi ninsoare, dar în sufletele
miilor de ţărani şi intelectuali strălucea lumina adusă de bucuria parti­
cipării la marea adunare.»
Călătoria cu trăsura de la Blaj la Alba Iulia, descrisă de prof. Ale­
xandru Borza, a fost plină de elemente pitoreşti214: -«întâlneam grupuri
de săteni care grăbeau de bună vreme spre cetatea făgăduinţelor. Am
întâlnit şi ceata mare condusă de profesorul Emil Haţieganu, în disciplină
severă.
în Alba Iulia am tras la locuinţa cumnatului meu Ioan Negruţiu.
căpitan de Sapeuri şi comandantul Comandamentului militar al Cetăţii,
oare era deosebit de acel al oraşului, unde era comandant căpitanul Flo­
rian Medrea.
Lucrul cel dîntîi a fost să cercetez Comitetul local naţional, unde
chiar atunci se hotăra să se redacteze gazeta oficială, de care am amintit
înainte de amiazi m-arn duis în hotelul din localitate şi acolo, la etajul
întîi, aflasem ce se discuta de Comitet în privinţa formulei şi eventua­
lelor condiţii ale Unirii.
213 Constantin Dumitrescu, Din lunga timpului bătaie, Editura Dacia, Cluj-Napoca
214 Alexandru”-Borza, în voi. Marea Unire a Românilor în izvoare narative de
Stelian Neagoe, Editura Enrănescu, Bucureşti 1984, p. 165—lbb.

153
 Maá interesată era situaţia în "cafeneaua de jos, unde erau mulţi in­
telectuali din toată România. Animaţia era deosebită, la cafenea, cînd
eu am venit cu propunerea să cîntăm şi să învăţăm împreună imnul na­
ţional al viitoarei noastre patrii. Urcîndu-mă pe o masă de marmură,
am intonat şi condus imnul oficial, continuat cu „Trăiască patria“. Cu-
rînd tot localul răsuna de însufleţită noastră eîntare patriotică, în vede­
rea Unirii aşteptată cu ardoare.
Cel mai desăvîrşit succes l-a avut, bineînţeles, „Deşteaptă-te rom âne“
tradiţional, pentru care unii dintre noi avusesem neajunsuri şi condam­
nări din partea autorităţilor».
Călătoria la Alba Iulia şi mai ales participarea farmacistului Ştefan
Dragoş, cu trup şi suflet, la frământările românilor din ziua de 1 Decem­
brie 1918, petrecute pe Cîmpul lui Horea şi Platoul romanilor de la Alba
mila, au avut şi o semnificaţie personală, păstrată pentru toată viata
şi anume: din cercul moţilor de la Zlatna a fost atras de a distinsă tî-
nara — elevă la şcoala normală de fete din Sibiu; era Marioara Domşa,
care în anul următor i-a devenit soţie. Tînăra era nepoata memorandis-
tului Augustin Bunea şi strănepoata lui Urs de Marginea, fiu de ţăran,
cane a ajuns colonel în armata austriacă, înnobilat ulterior ca baron’.
El a fost unul din fondatorii „ASTREI“, căreia i-a lăsat şi toată averea
sa, este menţionat şi în Enciclopedia, lui Corneliu Diaoonovich.
wFamilia farmacistului Ştefan Dragoş a avut trei copii, din care Lucia,
căsătorită Hâncu, este mama distinsului coleg clujean Nicolae Hâncu’
Cu ocazia aniversării a 50 ani de la Marea Unire din 1 Decembrie
1918, atît Ştefan, cit şi soţia sa Mania Dragoş au primit cîte o medalie
comemorativă pe care au donat-o nepoţilor lor spre pildă şi amintire.
La Blaj, farmacia lui Ştefan Dragoş era nu numai un loc unde se
cumpărau medicamente, ci şi popas pentru discuţii elevate şi schimburi
de noutăţi în diferite domenii.
La vîrsta de 86 ani, în 1974, bătrânul şi veneratul farmacist blăjean
a^ închis pentru totdeauna ochii, mulţumit pentru ce a realizat şi ce a
lăsat în urma sa. Odihneşte în cimitirul din Blaj, alături de părinţii săi
şi alţi luptători penltru binele obştesc.

IV 27. ZENO DUMITREANU (1887— ?)

Zeno Dumitreanu s-a născut în Budapesta, la 17 septembrie anul

1887, ca fiu al medicului Augustin Dumitreanu — originar din comuna
Şard, de lingă Alba —, care absolvise Facultatea de Medicină la Buda­
pesta şi a fost declarat doctor în medicină şi chirurgie în anul 1879. Da­
torită pregătirii sale excepţionale, a ajuns mai tîrziu medic-şef al poliţiei
din Budapesta, unde îşi crease o frumoasă poziţie socială215.
^Medicul Zeno Dumitreanu a urmat Facultatea de Medicină la Buda­
pesta, pe care a absolvit-o în 1911, după care a lucrat ca medic militar.
Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit la Alba Iulia. Prezen­
ţa sa ne este semnalată de dr. Dominic Medrea şi de prof. Teofil Faur
din Abrud, participanţi la Marea Unire, din care ultimul, în M emoriile
sale, încă inedite, scria216: „Ajungînd la un colţ de uliţă, eu şi vărul

215 Valerim L. Bologa, Contri'buţiuni la Istoria Medicinei din Ardeal, Cluj Insti­
tutul de Arte Grafice „Ardealul“, 1927, p. 33.
216 Teofil Faur, manuscris, în păstrarea prof. Teodor Ghiţan din Cluj-Napoca.

154
Lelu-Aurel Danciu ne-am oprit în faţa unei uniforme militare de care
nu mai văzusem; era generalul român Pantelámon Halipa căruia i-am
spus şi noi cîteva lucruri din care nu mai reţin decît informaţia voini­
cească ce i-am dat-o că sintern din oraşul românesc Abrud. L-am salu­
tat cu afecţiunea de care eram înflăcăraţi şi ne-am apropiat de purtă­
torul unui mare drapel tricolor şi unul alb, pe care se contura Crucea
Roşie, românească. Lingă acest drapel se afla un ofiţer, medicul dr.
Zeno Dumitrescu, care l-a recunoscut pe Aurel Danciu, vărul meu, şi
cu care s-a îmbrăţişat de bucuria revederii în acele momente de neuitat.
Lîngă medicul Dumitreanu se aflau nişte sanitari care purtau cu
ei o targă, pentru a fi la îndemîna vreunui bătrîn sosit de departe sau
vreo văduvă ce dorea să fie şi ea la Marea Bucurie a Naţiei, dar care
abia se mai purta pe picioare“.
După Unire devine medic primar de judeţ şi lucrează la Beiuş, jud.
Bihôr, unde, prin Deoretul regal nr. 2.393, din 16 octombrie 1936, a fost
declarat inspector general sanitar, post din care se pensionează în 1948.

IV. 28. ION ELECHEŞ (1862—1927)

S-a născut la 15 mai 1862 în satul Răzoare jud. Cluj, din părinţii
Andrei şi Irina, agricultori, în a căror familie au crescut pe cei 4 copii.
Şcoala primară a urmat-o în comuna natală, liceul la Alba Iulia, iar
Facultatea de Medicină la Cluj, după absolvirea căreia a făcut studii de
specializare la Gratz. In jurul .anului 1900 s-a întors definitiv m Tran­
silvania şi s-a stabilit la Sebeş-Alba-’1' unde a făcut politică prounio-
nistă, motiv penJtru care a fost întemniţat la Sopron în vestul Ungariei,
unde a stat cîteva luni.
în ziua de 1 decembrie 1918 a participat ca delegat cu credenţional,
din partea Cercului electoral Sebeş-Alba, împreună cu întreaga famibe,
Ia declararea Unirii de la Alba Iulia. Fiica sa îşi aminteşte ca de la Sebeş
la Alba Iulia au călătorit cu trăsura şi că toată lumea era vesela. Sate
nii care-i întovărăşeau pe jos, călări sau cu căruţele, purtau steaguri şi
panglici tricolore (roşu, galben şi albastru). îşi aminteşte de asemenea,
cum tatăl le povestea că a semnat actul Unirii217. în acest „convoi au
fost şi fraţii Blaga. (Vezi L. Blaga: Hronicul şi cîntecul vîrstelor). Dr. Ion
Elecheş a fost medicul familiei lui Lucian Blaga de la Sebeş.

IV. 29. OCTAV1AN FLOREA (1880— 1970)

Medic militar, colonel, la Spitalul Militar din Alba Iulia şi Sibiu
de specialitate dermatovenerolog. Participant la Marea Adunare Naţionala
de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A avut o bogata cultura medica­
lă şi generală.

Viaţa şi activitatea 218

S-a născut la 5 mai 1880, în satul Iaşi, de lingă Făgăraş A urmat
şcoala primară în Făgăraş şi liceul la Blaj. A fost un elev sîrgumcios,

217 Date furnizate de fiica sa Irina Elecheş din

218 Date obţinute de la fiica sa, d-na Elena Barbu, Cluj-Napoc .
155
 obţînînd în fiecare an bursă. După
bacalaureat ân 1899, s-a înscris la
Facultatea de Medicină din Cluj, pe
care o absolvă în 1906 şi devine me­
dic militar cu gradul de sublocote­
nent, fiind încadrat în Sibiu. în anii
1909 şi 1910 se specializează la Vi­
ens, urmînd cursul de dermatoVene­
rologie. Se reîntoarce la Sibiu, la
unitatea militară locală, unde lucrea­
ză ia Secţia de dermatovenerici, pînă
în 1913. După izbucnirea primului
război mondial, este trimis pe fron­
turile de luptă dán Italia şi apoi Ga-
liţia, unde ajunge la gradul de căpi-
tan-medic. în 17 octombrie 1918 îi
moare soţia de gripă spaniolă. Este
anunţat şi se întoarce acasă 'la Sîncel,
lîngă Blaj, dar ajunge de-abia a doua
zi după ce soţia fusese înhumată.
Nu se mai întoarce pe front şi intră
în gărzile naţionale române, partici-
pînd, la sfîrşitul lunii octombrie şi în următoarele două luni — noiem­
brie şi decembrie 1918 —, la frământările românilor de pe Tîrnave şi
Mureşul mijlociu. împreună cu ţăranii din Sîncel, ia parte la marele eve­
niment al Unirii de la Alba Iulia, fără să aibă un rol deosebit, în con­
diţiile sufleteşti ale recentului deces al soţiei.
Imediat după Unire este numit comandant al Spitalului Militar din
Alba Iulia şi devine astfel medic-căpitan, şef al Spitalului Militar din
Cetatea Unirii, unde rămâne pînă în anul 1922, cînd este transferat la
Spitalul Militar din Sibiu, în calitate de şef de secţie dermatovenerolog,
la început maior, apoi locotenent-colonel şi, în fine, colonel, pînă la pen­
sionarea sa din 1936, la vîrsta de 56 de ani. în anul 1966 se mută la fiica
sa la Cluj.
Dr. Octavian Florea a fost un medic cu o temeinică pregătire pro­
fesională. Vorbea perfect limbile germană şi maghiară, destul de bine
şi limha franceză. Avea o cultură elevată şi o bibliotecă cu importante
şi vechi cărţi de valoare internaţională. Era un om corect, pedant, fin şi
un patriot temperat, dar profund.
A publicat, în revistele medico-militare ale epocii, o serie de lu­
crări, mai ales în legătură cu prevenirea şi tratamentul sifilisului.
A decedat în ziua de 15 mai 1970. La dorinţa sa, a fost înhumat în
Cimitirul Central din Sibiul tinereţii şi al îndelungatei sale activităţi,
în cîntecul trist al fanfarei militare, odihnindu-se alături de alţi corifei
ai luptei neamului nostru, între care şi colegul său mai vîrstnic, săliştea-
nul Nicolae Comşa.

156
 IV. 30 ALEXANDRU FODOR
(1869—1951)

Participant la 1 Decembrie 1918

la Alba Iulia, ca delegat al C.N.R.
din Alba Iulia cu sarcina de notar.
A doua zi după declararea Unirii a
fost ales membru în Marele Sfat Na­
ţional Român. Fost medic primar al
judeţului Alba (1919) şi membru al
Consiliului Sanitar Superior (1924)
medic-şef al municipiului Cluj (1923
__1930), organizator sanitar şi cul­
tural cu talent şi pasiune.

Viaţa şi activitatea219
Alexandru Fodor s-a născut la 5
septembrie 1869, în comuna Ră-
deşti, de lîngă Aiud, jud. Alba). A
urmat şcoala primară lutherană (să­
sească) din Aiud, iar liceul la Blaj. ÍSSwS&sSösi^S»
La data de 1 septembrie 1889 s-a în­ dr. Alexandru Fodor
scris la Facultatea de Medicină din
Cluj, unde a urmat primii doi ani, unde la 4 iulie
apoi s-a transferat la Facultatea de Medicina din Viena, unde
1896 a fost promovat medic. „ .
DuDă cum se ştie în anul 1892, o delegaţie de 300 de romani ţransil-

s a ? a
privinţe străine spiritului şi năzuinţelor romaneşti.

PT Ä t £ i r academice „Uo-

^ ü Z t T Z Z m a doctorului Alexandru Fodor a t o u t in

1 ,+ 1 QQfţ __ deci imediat după absolvirea facultăţii la - J>
un“ e a t o t ca medic de circumscripţie, substituit, piuă în toamna ace­

s t a octombrie 1896 se afla la Viena, p t o i t e

ca medic, la Spitalul de el yJVI,, carc exammînd soldaţii

Prexantíndu-sa’la raport la comandantul spitalul«, pentru a relera m -

119 Date O t t o « de U « • Mari* Soţia Statama, Oui-Napoca,

157
 corectitudinea medicului sus-amintit, comandantul spitalului, medic-colo-
rv?v>-i U™ î a aplanat conflictul pe caile paşnică, medicuil-locotenent-
colonei cenndu-şi scuze.
In luna ianuarie 1897 a fost desemnat ca medic de circumscripţie
m comuna Hapria, cu sediul medical în Alba Iuda.
la ^uPâ 06 România a intrat în război, a fost în detenţie

. n Dln luna noiembrie 1918 a fost ales membru şi apoi vicepreşedinte

m onsibul Naţional Român din Alba Iulia, în care mai activau încă 3
S í e r n u » " 1™ * Medrea şi medicii militari dr. Aurel Boteiu şi Zeno

C:N.R. Alba Iulia i-a încredinţat medicului Alexandru Fodor greaua

sarcina de mcartiruire a participanţilor la Marea Adunare Naţională în
afara de aceasta, împreună cu avocatul Ionel Pop, au mai fost aleşi si
notan (vezi broşura, M area Adunare Naţională întrunită la A lba Iulia
p. I, alin. o.).
încartiruirea delegaţiilor, care urmau să sosească din toate părţile
Transilvaniei a fost o problemă deosebit de dificilă. Să ne reamintim că
oraşUx Alba Iulia avea pe atunci 14 mii de locuitori, din care mai mult
de juma täte erau muncitori şi ţărani români, locuind în majoritatea lor
ia ^perneriile^ oraşului. Ospitalitatea românească nu s-a dezminţit nici de
asta dată. Echipele gărzii, însărcinate cu încartiruirea, raportau seara că la
fiecare familie plasau cîte 3-6 persoane cu casă şi masă. In cele două hote­
luri s-au rezervat locuri pentru abia o sută de inşi. Echipele de încar-
tiruire aşteptau la toate trenurile delegaţii care soseau ziua şi noaptea
şi n conduceau Ia casele unde erau încartiruiţi, şi se întorceau la gară’
aşteptind arte trenuri. Pentru felul cum s-au achitat de îndatoririle lor’
aceste echipe merită toată lauda.
Cu acest prilej^ a fost reactivată popota ofiţerilor şi s-a servit masa
de la amiază şi pînă seara, la sute de persoane, timp de cîteva zile220.
Sala mare a Cazinoului militar a fost pregătită şi mobilată în ve­
derea şedinţei istorice care urma să se ţină aici. Au fost ridicate cîteva
mici estrade în diferite puncte ale cîmpului de instrucţie din afara in­
cintei Cetăţii, pentru oratorii prevăzuţi să vorbească celor rămaşi pe din
afara sălii de şedinţă, peste o sută de mii de inşi. A fost desemnat un
detaşament cu efectiv mai mare pentru menţinerea ordinei în stradă şi
la intrarea în sala de şedinţă. Pentru ziua adunării au fost aduse unităţi
de gărzi ce urmau să se înşiruie pe meterezele Cetăţii, care dominau
cimpuî de instrucţie. Aceasta şi în scop decorativ-simbolic, şi pentru
sublinierea caracterului solemn al zilei221.
După Unire, la 1 aprilie 1919, dr. Alexandru Fodor a fost numit me­
dic primar al judeţului Alba, iar la 1 aprilie 1923 s-a transferat ca medic-
şef al municipiului Cluj, unde a funcţionat pînă la 1 decembrie 1930
cind s-a pensionat.
în anul 1924 a fost numit membru în Consiliul Sanitar Superior.
In timpui cît a funcţionat ca medic-şef al municipiului Cluj, salubrita-

220 í t é l és11’* în ZiIeiÖ M arU U niri d in 1918’ ..A PuH um “, X V I, A lba

210 Gavril Crişan, Pro patria Română, în voi. Din lunga timpului bătaie, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1973, p. 150.
221 Ibidem , p. 150.
158
tea şi curăţenia publică cădeau în sarcina Serviciului sanitar. în tot acest
timp a căutat să îmbunătăţească situaţia gravă în care se afla curăţenia
publică. S-a mecanizat, în parte, transportul gunoiului şi s-a mărit per­
sonalul, dar numirea unui inginer specialist, pentru care a insistat, nu
i-a reuşit. Oraşul Praga — argumenta el oficialităţilor — avea, în anul
1928, la Serviciul salubrităţii şi curăţeniei publice, 13 ingineri, peste 300
de funcţionari şi oameni de serviciu. Aproape toate vehiculele erau me­
canizate. Exista şi un crematoriu pentru arderea gunoiului.
Cît a funcţionat ca medic-şef al municipiului Cluj, a căutat să des­
centralizeze şi să modernizeze serviciul sanitar, făcând Consiliului Co­
munal o serie de propuneri. A stăruit pentru edificarea unui nou spiţa
epidemic, pe un alt teren, care însă nu a fost aprobat, fund astie. sui
să se mulţumească cu renova'rea vechiului spital epidemic, primind pro­
misiunea că într-un viitor apropiat se va edifica un spital epidemic mo­
dem deziderat realizat dună mai bine de 50 de ani. A cerut construirea
unui’ spital public cu 600 de paturi şi înfiinţarea unui azil pentru sărăci,
aducînd ce exemplu Institutul de asistenţă Massaryk, din Praga. Solu­
ţionarea favorabilă a acestor solicitări a fost posibilă doar cîteva decenii
mai tîrziu.
După multe insistenţe aile medicului-şef al municipului Cluj, s-au
primit de la Ministerul Sănătăţii două etuve mari şi două mici, repa-
rîndu-se totodată şi etuva stabilă de La Spitalul epidemic. Tot de la Mi­
nisterul Sănătăţii s-au primit aparate şi instrumente pentru organizarea
şi înzestrarea unui mic laborator la Spitalul epidemic, pe care l-a con­
dus prof. dr. I. Goia.
Activitatea social-obştească a medicului Alexandru Fodor a fost bo_
gată. în luna octombrie 1901 a înfiinţat, împreună cu învăţători Ioan
Pampu, Iuliu Roşea şi cu mai mulţi ţărani şi meseriaşi din Alba Iuha,
„Reuniunea de cetire şi cântări a economilor şi meseriaşilor , cu palatul
său propriu una din cele mai frumoase clădiri din Alba Iulia.
în anul 1904, a înfiinţat în Alba Iulia „Societatea pentru ajutor la
înmormîntări“ de care a beneficiat şi populaţia săracă a oraşului.
în anul 1912 a participait la organizarea, la Alba Iuha, a unei man
adunări de protest contra înfiinţării Episcopiei de Hajdudorog (episcopie
greco-catolică cu oficiere în limba maghiară2—),
în tot timpul cât a fost medic la Alba Iulia, concertele, spectacolele
de teatru şi alte manifestări culturale erau organizate şi regizate perso­
nal de dr. Alexandru Fodor. în toamna anului 1913 a organizat turneul
trupei „Victor Anton eseu“, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, consi­
derat un mare eveniment cultural, care s-a bucurat de un deosebit
SUCC6S
Ga urmare a bogatei sale activităţi a primit o serie de decoraţii.
Coroana României, în grad de ofiţer; Steaua României, în grad de cava­
ler; Meritul sanitar clasa I.; Crucea R oşie; Meritul aviaţiei ş.a.
Dr. Alexandru Fodor a decedai în ziua de 21 ianuarie 1951, la Cluj.
La dorinţa sa, a fost înhumat în cimitirul comunei natale, dormindu-şi
somnul liniştei eterne .lingă moşii şi strămoşii săi.2

222 Liviu Maior, op. cit., p. 94

159
 IV. 31. VICTOR FODOR (1875— 1948)

aiu naf cut i f 19 aPrilie 1875, în comuna Băgău, lingă Aiud (iud
Alba), din (tata Teodor şi mama Amalia, născută Măcelariu. Străbunicul
sau a tost tribun m oastea lui Avram lancu, sub numele de Fodoru. Era
varul medicului dr. Alexandru Fodor, prezentat mai sus. A urmat Fa­
cultatea de Medicina la Budapesta şi a primit titlul de Doctor în m edi­
cina umversalis, în 1902.
îndată după absolvire a fost numit medic la Magyaróvár, actual în
Ungaria, apoi la Oradea. Din 5 decembrie 1910 a lucrat la Şercaia iud.
Fagaraş, iar din 1913 pînă la izbucnirea războiului, a fost medic la Aiud
unde a pus bazele construcţiei Sanatoriului anti-T.B.C., al cărui director
va ti dupa Unire. In timpul războiului a fost medic militar ftiziolog cu
grad de maior, în armata austro-ungară. A participat la marele act 'na-
, onal dm 1 Decembrie de la Alba Iulia, din patriotism, împreună cu
părinţii şi consătenii săi, avînd ca sarcină paza unei porţi a Cetăţii223.
..mediat după Unire a lucrat în Consiliul Dirigent, apoi a fost numit
medic-şef, director al spitalului cu profil anti-T.B.C. de la Aiud unde
ramme pma la pensionare (act. nr. 162, din 1938), după care a'lu crat
La btirna de Vale (jud. Bihor), de unde s-a înapoiat la Aiud.
In 1920 avea gradul de medic primar de judeţ. A sprijinit activita­
tea sanitara a Consiliului Dirigent, activînd în Comisia pentru acorda-
îea ajutoarelor celor ce au suferit de pe urma războiului, primind această
sarcină prin adresa nr. 283 din 1919, a prefecturii judeţului Alba In­
ferioara224.
în 1920, în calitate de director de spital, a organizat concurs pentru
ocuparea postului de administrator al spitalului din Aiud225 şi în 1921
pentru ocuparea posturilor de moaşe în comunele Armeni şi Bucerdea
Vmoasă, din fosta plasă Ighiu226.
Nu a avut urmaşi direcţi. A fost o fire închisă, rigidă chiar, extrem
de meticuios, exigent şi corect. întreaga lui energie şi-a dedicat-o îngri-
jina bolnavilor din sanatoriul al cărui director era. A decedat în 18
aprilie 1948 şi a fost înmormântat la Aiud.

IV. 32. TRAIAN GERGUŢIA

\

. Medic, domiciliat în comuna Biserica Albă (actual în Iugosla­

via), delegat cu credenţional, titular din partea Cercului Biserica Albă227.

IV. 33. ALEXANDRU GHERMAN (1869— 1935)

Participant, împreună cu soţia sa Ana, la Marea Adunare Naţională

dm 1 Decembrie de la Alba Iulia. Medic internist şi chirurg de seamă la
Spitalul de stat din Bistriţa. Organizator sanitar de mare talent. Creato-
Şi Policlinicii C.F.R. din Cluj. Activist de frunte în cadrul
„ASTREI“.

223 Date oferite de dr. luliu Ailbini, medie la Oluj-Napoca.

224 „Monitorul O ficial“, Alba Iulia, 18 septembrie 1919 p 128
Ï25 ..Monitorul O ficial“, Alba Iulia, 1920, p. 77.
226 „Monitorul Oficial“, Alba Iulia, 1921,’ p. 111
227 Documente la Muzeul Unirii Alba Iulia.

160
 Viaţa şi activitatea22p

Alexandru Gherman s-a născut la

15 august 1869, la Sibiu. A urmat
Facultatea de Medicină la Budapesta,
iar după absolvire, în 1894, a fost
numit medic secundar la Spitalul co-
mitatens din Bistriţa, unde şi-a câş­
tigat un bun renume în mijlocul po­
pulaţiei din acest judeţ. A lucrat la
Secţia de interne, împreună cu dr.
Cari Zinc şi dr. Géza Hajnal. Dr. Ale­
xandru Gherman avea o bună pre­
gătire profesională. El a lucrat încă
din perioada de student, din 1 decem­
brie 1890, pînă în septembrie 1895,
ca practicant la Spitalul Rókus“ din
Budapesta. Din 1 ianuarie 1896,
pînă în 1 noiembrie acelaşi an, acti­
vează la Spitalul „Szent László“ din
capitala Ungariei. în continuare, din
1 noiembrie ţ 896, pînă în 7 noiem­
brie 1897, a lucrat ca medic militar
la Spitalul „Szent István“ din Buda­
pesta, după care se întoarce în Tran­
silvania şi lucrează, pînă în 1 ianua­
rie 1914 ca medic secundar, apoi e numit medic de plasă la Bistriţa.
în anul 1897 a făcut la Budapesta un curs de perfecţionare ca medic
oficial (de plasă).
Dr. Alexandru Gherman a fost o îndelungată perioadă de timp, în-
cepînd din noiembrie 1897 pînă în 1918, casier şi secretar al primului
comitet al „Asociaţiei medicilor din Comitatul Bistriţa-Năsăud“, înfiin­
ţată în 1897, an în care i s-a aprobat şi statutul. în acest prim comitet
preşedinte era dr. Gottfried Haupt, vicepreşedinte dr. Nussbăcher, mem­
bru supleant dr. Géza Hajnal (tatăl profesorului clujean (Imre Hajnal),
iar între membri éra şi dr. Popu Alexandru. À
în vremea sa Spitalul comitatens bisitriţean a fost organizat iniţial ’
pe trei secţii: interne, chirurgie şi boli infecţioase. în această primă fa­
ză, spitalul avea 60 de paturi, cu întregul echipament necesar. Se con­
ducea după un Statut oficial de funcţionare al spitalului, alcătuit încă
din anul 1889, urmat apoi de al doilea statut, „Statutul bolnavilor“,
ambele aprobate de Ministerul de Interne.
în fruntea Spitalului comitatens era medicul primar şef, ajutat de
un secundar. Gospodărirea administrativă a spitalului era efectuată de
către administratorul spitalului, care era îndrumat şi controlat de către
medicul primar şi îndeosebi de cel secundar. Mai exista şi un alt organ
de control, din partea conducerii judeţene, Comisia perm anentă muni­
cipală. Administratorul spitalului prezenta trimestrial şi anual referate*1

228 După date obţinute în parte de la profesorul Teodor Ghfţan din Cluj-Napoca,
culese din Arh. St. Bistriţa, de la Direcţia Sanitară a judeţului Bistriţa-Năsăud,
dosarul I, 1918— 19Í9 şi de la Spitalul C.F.R. Cluj-Napoca.

11 — Medicii şi Marea Unire 161

 în faţa acestei comisii, iar comisia prezenta raportul ei anual în faţa
Congregaţiei comitatense.
Personalul de îngrijire şi asistenţă medicală din acest spital se
compunea din 6 surori m edicale şi alte persoane ce formau personalul
de serviciu al spitalului.
în războiul din 1914-1918 a fost mobilizat pe loc, ca medic primar
chil uig. în decembrie 1918, medicul primar judeţean plecînd împreună
cu administraţia maghiară dr. Gherman a preluat conducerea spitalului
judeţean pînă în august 1919, cînd a fost înlocuit de dr. Iulian Chitul,
şi numit medic-şef la Policlinica C.F.R.—Cluj. Funcţia de medic-şef de
judeţ în intervalul 1918-1919 a fost confirmată de Consiliul Dirigent
al Transilvaniei.
La Marea Adunare Naţională din Alba Iulia a fost trimis ca dele­
gat în locul avocatului Dionisie Loghin, ce fusese ales cu credenţional
şi care n-a putut face călătoria din cauză de boală.
Medicul Alexandru Gherman a avut ca soţie pe Ana Gherman,
preşedinta femeilor române din Bistriţa, activistă de frunte pe tărîm
cultural,^ îndeosebi în cadrul „Astrei“, avînd o minte luminată, de femeie
patrioată. Ană Gherman a fost delegata „Reuniunii de binefacere a fe­
meilor greco-oatolice şţ greco-ortodoxe române din Bistriţa“, la Alba
Iulia, fiind deci printre cei 1228 de delegaţi cu credenţionale, repre­
zentanţi ai poporului pentru declararea Unirii fără condiţii cu Patria
mamă. Cei doi soţi au făcut împreună drumul la Alba Iulia. După
Unire, familia medicului Alexandru Gherman s-a mutat la Cluj unde,
pe lingă sarcinile profesionale de medic-şef al Policlinicii C.F.R.-Cluj
(1919— 1934), şi-a continuat activitatea cultural-patriotică.
Pe linie cultural-medicală a fost considerat între principalii medici
artişti — membru pe viaţă — ai departamentului „Astrei“ bisitriţane,
de sub conducerea lui Victor Onişor. în această calitate a ţinut nume­
roase conferinţe prin satele judeţului Bistriţa-Năsăud, în cadrul cărora
a contribuit la râspîndirea cunoştinţelor medicale ale „Astrei“, în rîn-
durile ţărănimii bistriţene şi năsăudene. A publicat o serie de sfaturi
* medicale prin periodicele româneşti locale: „Revista Ilustrată“, a lui
Popa Baciu şi Ion Pop Reteganu, şi „Revista Bistriţei“, a lui dr. Victor
Onişor. A fost un distins om de cultură, participînd la toate manifestă­
r i l e culturale ce erau organizate în acest comitat, înainte de anul 1918.
După 1925 a fost căpitan: în organizaţia educativ-sanitară şi culturală
„Şoimii Carpaţilor“.
Pentru activitatea depusă a fost apreciat şi recompensat cu dis­
tincţii: Signum laude clasa a Il-a, a Crucii Roşii, şi Laude, din partea
Comanded militare sanitare din Sibiu.
Iată copia credenţionalului eliberat Anei Gherman229:

«Credenţional

Subsemnaţii adeverim că d-na Ana dr. Alexandru Gherman din

Bistriţa este emisă din partea mai jos indicatei corporaţiuni ca delegata
ei la Marea Adunare Naţională Română ce se va convoca în acest an şi
în alte Mari Adunări Naţionale Române care eventual se vor mai ţinea
în decursul anului următor.

229 E xtras din arhiva Muzeului Unirii, vol. I, fila 599.

162
 Dat în şedinţa Reuniunii de binefacere a femeilor greco-catolice şi
greco-ortodoxe române din Bistriţa, ţinută în Bistriţa, la ziua de 27 no­
iembrie 1918, stil nou.
Pentru reuniunea de binefacere a femeilor greco-catolice şi greco-
ortodoxe române din Bistriţa.
Valeria Manu, dr. Leon Scridon,
preşedinte notar
Membrii de încredere : Maria dr. Pop»
Alexandru Gherman a decedat în 1935 şi a fost înhumat în Cimi-
tirul Central din municipiul Cluj, dormindu-şi somnul liniştei eterne,
lingă corifeii primei şcoli medicale româneşti clujene.

IV. 34. GHEORGHE GlRDA

Medic, delegat cu credenţional, titular al Cercului electoral din plasa

Făget, judeţul Caraş-Severin.230

IV. 35. AUREL HALIC

Participant la Alba Iulia, din partea Cercului electoral Lipova. A

fost medic la Siştaroveţ, apoi la Lipova.23123 A fost activist „ASTRA“,
considerat membru pe viaţă al acestei asociaţiuni,233 despărţămîntul Li­
pova, înfiinţat de el insuşi în 3/16 martie 1900.

IV. 36. IULIU HAŢIEGANU (1885—1959)

Participant la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de

la Alba Iulia, unde, în după masa aceleiaşi zile, a organizat o întrunire
cu o parte a medicilor prezenţi, cu care s-a sfătuit în vederea organi­
zării Congresului medicilor transilvăneni ce s-a ţinut sub preşedinţia sa,
în 28 ianuarie 1918, la Sibiu. Membru activ al „ASTREI“ încă din 1917,
o lungă perioadă de timp şef al despărţămîntului Cluj al acesteia. Tribun
al organizaţiei de tineret „Şoimii Carpaţilor“. Primul profesor de clinică
medicală şi primul decan al Facultăţii de Medicină românească din Cluj,
în două legislaturi „Mag nificus rector“. Om de mare omenie, talentat
descăll, medic vestit, patriot înflăcărat, duşman al şovinismului, educator
în cel mai larg înţeles, autor, împreună cu I. Goia, al vestitului Tratat
elem entar de sem iologie şi patologie medicală. A fost în vremea sa şi
continuă să fie şi astăzi un exemplu şi o sursă inepuizabilă de inspiraţie,
de cercetare ştiinţifică, de dăruire şi de angajare. Este un tezaur de tra­
diţie clinică, ştiinţifică şi umanistă. A avut o minte clară şi o inimă
caldă, de medic. A fost un precursor în medicină, un vizionar, un înte­
meietor şi şef de şcoală medicală, o personalitate fascinantă pentru toţi.
A fost supranumit: „Hipoerate al românilor“; „pisc al medicinii româ-

230 Documente din ai'hiva Muzeul Unirii Alba Iulia.

231 Documentele Unirii păstrate la Muzeul Unirii Alba Iulia.
232 V . Bologa, M e d ic in a şi Ig ie n a în a c t iv i t a t e a A s o c ia ţie i T ra n silv & n e p e n tr u li­
t e r a t u r a şi c u l t u r a p o p o ru lu i ro m â n , p în ă l a u n ir e 1 9 1 8 , în Studii de Istoria
M e d icin ii, Cluj, 1968, p. 15— 122.

163
 neşti“; „titan“ ; „mare maestru clini­
cian“ ; „patriarh al medicinii tran­
silvane“; „figură prometeică“; „Emi-
nescu al medicinii româneşti“, etc.
etc.
Viaţa şi activitatea233

S-a născut la 14 aprilie 1885, în

satul Dirja, comuna Panticeu, de
pe Valea Someşului, dintr-o familie
descinsă din Munţii Apuseni şi si­
tuată ulterior în comuna Cojocna de
lingă Cluj. Este al cincilea băiat
dintr-o familie de preot cu 13 copii.
Şcoala elementară, începută în Co­
jocna, a continuat-o la Cluj, apoi ur­
mează liceul din Blaj. Se înscrie la
Facultatea de Medicină a Universi­
tăţii din Cluj şi devine doctor în me­
dicină în 1910. încă din perioada de
student este remarcat de către unul
dintre cei mai eminenţi profesori ai
acestei facultăţi, internistul Zsig-
mond Purjesz, căruia îi devine asistent şi apropiat colaborator.
Se spune că în 1915, profesorul Zs. Purjesz ar fi lăsat în scris —
strict secret — că indiferent de împrejurări, urmaşul său de drept nu
poate fi altul decit Iuliu Haţieganu.
Viaţa şi activitatea profesorului I. Haţieganu a fost pusă în slujba
reorganizării vieţii sanitare, inclusiv a celei didactice şi ştiinţifice, din
Transilvania unită cu România, cînd trebuiau învinse uriaşe dificultăţi,
rezultate ale războiului mondial ori ale politicii discriminatorii, faţă de
români, a statului dualist. Datorăm lui Iuliu Moldovan, secretar general
în cadrul Consiliului Dirigent, care şi-a început efectiv activitatea la
Resortul Ocrotirilor Sociale, în ziua de 16 decembrie 1918, un amplu
tablou al realităţilor sanitare în perioada imediat următoare Unirii234
asupra căruia nu mai insistăm.
La vîrsta de 33 de' ani Iuliu Haţieganu este numit profesor de cli­
nică medicală la Facultatea de Medicină din Cluj şi ales primul decan
al acesteia (1919—1920); de asemenea, este unul dintre principalii în­
sărcinaţi de către Consiliului Dirigent cu organizarea şi alegerea viito-

* Vezi capitolul „dr. Vasile Ilea“.

233 Morariu A., Almăşan D.: Iu liu H a ţie g a n u şi id e e a e d u c a ţie i fiz ice în R o m â n ia ,
Editura Consiliului: naţional pentru educate fizică şi sport, (Bucureşti) 1969;
B lăjan Ştefan .Florea Marin, Iu liu H a ţie g a n u în c u v in te în ţe le p te , Editura Me­
dicală, Bucureşti, 1984; Ştefan B lăjan, C o n te m p o ra n ii şi u rm a ş ii d e sp re Iu liu
H a ţie g a n u , Editura Dacia, Oluj-Napoca 1985; Cri şan Miircioiu, Florea Marin,
Oetavian Gr. Zegreamu, Rozioa Cotânlă, O m a g iu Iu liu H a ţie g a n u , c u le g e r e d e
a r tic o le şi c o m u n ic ă r i. Litografia I.M.F. Cluj-Napoca, 1985.
234 Arh. St. Oluj-Napoca. fond cit., dosar f. 52—63; Aurel Voina, O rg a n iz a r e a
s a n ita r ă a T r a n s ilv a n ie i în p rim u l d e ce n iu a l U n ir ii, în T r a n s ilv a n ia , B a n a tu l...,
vol. II, p. 739—74Ö, după Ian,cu Gheorghe, C o n tr ib u ţia C o n siliu lu i D ir ig e n t la
C o n s o lid a re a s ta tu lu i n a ţio n a l r o m â n 1918— 1 9 2 0 , Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1985, p. 254—284.

164
rilor membri ai corpului didactic al facultăţii, prin aceasta devenind
întemeietor al învăţământului medical românesc din Oluj. Amintim ne­
asemuita sa activitate închinată formării şcolii medicale româneşti din
Cluj şi creării prestigiului medicinii, în general, şi, în special a medici­
nii interne româneşti, în ţară şi peste hotare.
împreună cu pleiada de tineri profesori de atunci, a depus eforturi
susţinute pentru ca la 1 februarie 1920 să apară primul număr al re­
vistei medicale româneşti din Transilvania: „Clujul Medical“, expresie
a activităţii membrilor Facultăţii de Medicină. Ani întregi s-a dăruit
ridicării nivelului social şi cultural al poporului din această parte a ţării
şi cu deosebire acţiunii de mare interes pentru sănătatea trupească şi
sufletească a tineretului,'mai ales în cadrul Societăţii „ASTRA“ şi „Şoi­
mii Carpaţilor“.235
Activitatea profesorului I. Haţieganu depusă atît la Cluj, cit şi în
tristul refugiu de la Sibiu se poate împărţi în: ştiinţifică, didactică, spi­
talicească şi social-obşteascâ.

Activitatea ştiinţifică
A activat în toate genurile de cercetare ştiinţifică medico-biologică
ce aveau drept obiectiv interesul omului şi al societăţii. A avut deosebită
consideraţie pentru cercetătorul experimentator, fără ca niciodată să-şi
depăşească domeniul de competenţă, cel al cercetărilor clinice, iar in­
stituţiei în care a activat — după propriile şi repetatele lui mărturisiri
— a dorit să-i dea caracterul de institut clinic, orientare pe care şi-au
însuşit-o şi urmaşii lui. A ridicat la înaltă măiestrie cercetarea clinică,
a cărei metodă este observaţia clinică, experimentul spontan, petrecut
la om şi recepţionat cu deosebită competenţă de către observator.
Activitatea didactică a fost copleşitoare. Amintim doar Tratatul
elem entar de semiologie şi patologie medicală, redactat în colaborare cu
I. Goia. Ca primul decan al Facultăţii de Medicină, ca „Magnificus rec­
tor“ în două legislaţiuni a avut ocazia să-şi dezvolte şi să-şi pună în
aplicare ideile sale progresiste privitoare la rolul Universităţii, despre
oare zicea: „Prin Universitate să înţelegem cea mai înaltă instituţie de
cercetare a adevărului, de răspîndirea frumosului, de pregătirea elitei
conducătoare şi de îndrumarea poporului ascultător şi doritor de lumină“.
în întreaga lui activitate a respectat conţinutul acestei definiţii date
de el însuşi. El a fost un rem arcabil maestru creator de şcoală medicală,
cu doctrină şi adepţi, prin puterea de cuprindere a întregului, prin po­
sibilitatea de apreciere şi puterea de sinteză, prin frământarea lui crea­
toare. Cel mai valoros, din prima şcoală medicală clujeană, prof. Iuliu Ha-
ţieganu a respectat concepţia lui Oswald privitoare la conduita de pro-
fesor-maestru, prin aceea că a lăsat să se înalţe, alături de el, elevi
capabili şi demni pentru a ocupa locul maestrului sau altele similare.
La umbra şi sub protecţia maestrului-profesor Iuliu Haţieganu s-au for­
mat, treptat, elevii săi, din oare 4 au devenit membri ai Academiei Ro­
mâne, iar 18 au ajuns conferenţiari şi profesori. Menţionăm pe Ion Goia,
Tiberiu Spârchez. Leon Daniello, Aurel Moga, Ion Gavrilă, Octavian
Fodor, Viorel Gligore, Ştefan Hărăguş, Alexandru Ciplea, Aron Faur,*17

235 Octavian Fodor, 90 de a n i de la n a ş te r e » lu i Iu liu H a ţie g a n u , „Tribuna“, X IX ,

17 (957). 24. IV. 1975

165
Marius Hăngănuţiu, Mircea Haliţa. Ion Jován, Ion Macavei, Paul Surianu,
Vasile Cosma, Costică Berariu şi alţii, de valoare profesională sensibil
egală, confirmînd încă o dată adevărul că ,,valoarea maeştrilor stă în
valoarea elevilor lor“.
După felul cum a acţionat, el a corespuns definiţiei maestrului, dată
în 1975, de acad. O. Fodor.23*’: „Maestru este numai acela care, avînd
el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot: ştiinţă, pricepere şi
suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. . .“
Maeştrii primei şcoli medicale clujene şi, în mod deosebit, profe­
sorul I. Haţieganu, au acordat prioritate inteligenţei umane, muncii, for­
mării de caractere şi nu cărămizilor*), apropiindu-se de modul de gîn-
dire al lui W. Osler.
Activitatea spitalicească, în clinică, a fost 'm area pasiune a acestui
m are medic. împreună cu profesorul Ion Goia a ridicat activitatea cli­
nică la patul bolnavului la rangul de cercetare clinică. El a pledat pen­
tru clinica m are — cu 300 de paturi —, care dă posibilitatea de a ob­
serva nenumărate cazuri. Acorda deosebită atenţie consultaţiilor gratu­
ite de la nivelul ambulatoriului clinicilor, unde se puteau examina zilnic
80— 100 de bolnavi, chiar de medicii clinicilor, care consultau prin ro­
taţie, în ambulatoriu. Ei selecţionau cazurile interesante pentru clinică,
în raport şi cu nevoile didactice din etapa respectivă şi introducerea
studenţilor în practica medicală. L-am auzit de multe ori spunînd că
oamenii muncii, ţăranii şi muncitorii ofereau o patologie mai bogată şi
mai clasică, ceea ce se preta mai bine la activitatea didactică şi, în acest
scop, erau internaţi preferenţial.
Activitatea social-obştească a fost deosebită pentru vremea în care
a trăit. Ea a cuprins aproape toate aspectele vieţii din epocă, depăşind
cu mult zidurile Universităţii; ne referim la activitatea sa privitoare la
„Extensia Universitară“, „ASTRA“ şi „Şoimii Carpaţilor“, pentru a numi
numai pe cele mai bine cunoscute. A creat Asociaţia „Prietenii Universi­
tăţii", a fost şeful sectorului „Educaţia fizică universitară“. A creat un
Oficiu universitar. A înfiinţat revista „Viaţa Universitară“, care în anul
1941 a apărut în opt numere.
A ţinut o serie de conferinţe privitoare la Igiena Universitară, iar
discursul ţinut în calitate de rector al Universităţii, în anul 1930/1931
rostit în prezenţa familiei regale — a avut o temă de igienă, cu pri­
lejul căreia a abordat o serie de aspecte medico-sociale ale vremii ca:
tuberculoza, sifilisul şi celelalte boli venerice, alcoolismul, tabagismul,
igiena individuală şi colectivă etc.
A sesizat necesitatea educaţiei sanitare sistem atice şi practice, care
să se adreseze poporului însuşi, nu păturii suprapuse, şi să înceapă cu
învăţarea celor mai elementare măsuri de igienă: spălarea mîinilor îna­
inte de fiecare masă, igiena cavităţii bucale, respectarea normelor de
igienă individuală şi colectivă etc.
în viaţa de toate zilele a fost un mare admirator al naturii, al mu­
zicii, al florilor, al frumosului în general, al excursiilor. In societate era
un om spiritual, comunicativ, cu un zîmbet şi umor fascinant.
Preţuirea de care s-a bucurat profesorul I. Haţieganu este atestată
de faptul că a fost primul decan al Facultăţii de Medicină românească236

236 M a e s tr u , ş c o a lă , u n i v e r s i ta t e , discurs de recepţie la Academia Română, Bu­

cureşti, 30 ianuarie 1975.
* în sens de clădiri, construcţii fastuoase ,dar goale pe dinăuntru.

166
din Cluj^ şi în două rânduri, rector ai Universităţii. In 1930 a fost mi­
nistru fără portofoliu al Ardealului, dar nu i-a plăcut această funcţie:
„Decit ministru, mai bine stareţ la mănăstire . . . “ — a zis el, cîndva.
In 1952 i s-a acordat titlul de „Medic emerit“ ; ulterior a fost ales mem­
bru al Academiei Române. A fost distins încă din tinereţe cu înalte
ordine şd medalii. A avut şi o serie de decoraţii şi ordine străine, ca
„Ofiţer al Instrucţiei Franceze“. Profesorul Iuliu Haţieganu a fost cu­
noscut şi a întreţinut legături de prietenie cu marile personalităţi cul­
turale şi ştiinţifice ale vremii, din ţara noastră: Nlcolae Iorga, Daniel
Danielopolu, Lucian Blaga, D. D. Roşea, Zaharia Bârsan, Tudor Arghezi,
Constantin Daicoviciu, C. I. Parhon, I. Agârbioeanu şi mulţi alţii. A fost
apreciat de marii clinicieni ai epocii respective, ca: L. Bemard, Marcel
Labbé. Lemierre, Ch. Achard. Pierre-Noël Deschamps şi, cu deosebire
de Emile Sergent, care a spus despre el că a fost ,,cea mai complexă
personalitate medicală a Europei din acea vreme“.
Viaţa înflăcărată a profesorului I. Haţieganu s-a stins brusc, în
plină activitate, la 4 septembrie 1959. A foist plîns îndelung de către
o mare mulţime îndurerată, care l-a condus la locul de veşnică odihnă
din Cimitirul Central din Cluj-Napoca. Pe lespedea de piatră stă scris:
Iuliu Haţieganu
a muncit pentru binele poporului
Bustul său, operă a sculptorului Romulus Ladea. făcută la îndemnul
şi cu sprijinul material al profesorului Şt. Hărăguş, a regretatului dr.
Vaier Secărea şi a profesorului dr. I. Zăgreanu, a fost aşezat în holul
Clinicii medicale I. Ulterior, prin înţelegerea forurilor superioare a fost
turnat în bronz şi aşezat în curtea clinicilor, unde stă în permanenţă
„de gardă“.
Artistul a ştiut să redea minunat privirea scrutătoare şi trăsăturile
energice ale omului, stăpîn pe ştiinţa sa, pe care elevii săi o cunoşteau
şi o apreciau atît de bine.

IV. 37. VASILE HÂNCU (1870—1951)

S-a născut în comuna Poncişoara, la 30 ianuarie 1870, şi a absolvit

Facultatea de Medicină la Bucureşti, în 1905. A fost la început medic
în vechea Românie, apoi la Blaj, unde a activat ca profesor de igienă
şi, concomitent, ca director-proprietar al spitalului din Blaj, înfiinţat
de el însuşi, în 1914.
Dr. Vasile Hăncu a fost, împreună cu prof. Alexandru Borza, înte­
meietorul organizaţiei cencetăşiei din Blaj în anul 1913.
Evenimentele din toamna şi iarna anului 1918 l-au prins la Blaj,
unde, împreună cu colegul său dr. Cornel Circa, a luat parte, în calitate
de sublocotenent, la constituirea Sfatului militar român din Blaj, format
din 11 ofiţeri şi 10 soldaţi.2,37
Vasile Hân-cu a fost medic inspector al Batalionului nr. 2 Blaj, oe
aparţinea Legiunii române din Alba Iulia (Batalionul 1 era la Alba Iu­
da; nr. 3 la Abrud şi nr. 4 în Turda), al cărei comandant era căpitanul237

237 Lascu Viorica şi Marcel Ştiirhan, C o n s iliu l N a ţio n a l Român din B laj, vol. I,
Editura Dada, Gluj-Napooa, 1978. p. 207 şi 221 şi vol. II, p. 167.

167
 Florian Medrea, fratele loco.tenentu-
lui-medic, Dominic Medrea, şeful O-
ficiuilui sanitar creat „ad hoc“ la Alba
Iuiia în perioada Unirii.
între activităţile sale notăm pre­
luarea pe seama administraţiei ro­
mâneşti a spitalului „Kamenica“, in­
stalat în Blaj în iunie 1917, fapt
petrecut în noiembrie 1918. La ace­
astă acţiune á mai participat şi pro­
fesorul Victor Macavei şi George Bor­
sán, Pentru preluarea materialu­
lui farmaciei acestui spital a fost în­
sărcinat dr. Cornel Circa, comandan­
tul spitalului,. dr. Victor Macavei şi
prof. FLaviu Domşa. Ei au depozitat
tot acest material în edificiul gimna­
ziului local. Apoi materialele au fost
preluate de Secţia asigurării sociale
a Consiliului Dirigent de la Sibiu,
cu excepţia unui microscop şi a unei
mari colecţii de droguri, care au
dr. Vasile H â n c u rămas în proprietatea muzeului li­
ceului.
Vineri, 1 noiembrie 1918, soldaţii din spitalul „Kamenica“ şi-au tă­
iat şi aruncat rozetele de la chipiul militar cu monograma regală, pur-
tînd, în locul lor, funde albe şi tricolore.238
Dr. Victor Macavei descrie, în luna noiembrie 1918, in ziarul din
Blaj, „Unirea“, un moment al evacuării aceştui spital. Reproducem frag­
mentul ce se referă la soldatul Vasile Luca, din Sînpetrul Braşovului,
grav rănit : «Un glonţ îi rănise coloana vertebrală. De luni de zile zăcea
prin spitale şi mai pe urmă ajunsese la spitalul nostru de rezervă. Ală­
turea cu alţi vreo 20 de inşi, care nu puteau umbla, rămăsese şi el pe
pat, în dormitorul cel mare al internatului, pînă în ziua cînd un tren
sanitar se opri la gara din Blaj, ca să transporteze mai departe, spre
interiorul ţării, spre nesigur, pe cei ce nu putură să plece singuri şi de
capul lor. Ce grele vor fi fost pentru aceşti nenorociţi aceste zile de sin­
gurătate, cînd vedeau pe tovarăşii lor de spital, mai uşor bolnavi, ple­
când fiecare spre căminul lor, iar ei rămînînd cu perspectiva unei călă­
torii lungi nesigure, cu o ţintă puţin cunoscută, spre un interior străin,
spre Budapesta, Viena etc. Am cunoscut atunci pe Vasile Luca! Asistam
la poarta internatului, cu dr. Cornel Circa (comandantul spitalului), cu
economul internatului şi cu cei din urmă doi ofiţeri străini de neam ai
spitalului, la scoborîrea din etaj şi încărcarea pe care (căruţe) a ultimi­
lor bolnavi. Pe Vasile Luca l-au adus doi inşi cu brancarda şi am aju­
tat cu toţii ca, cu brancardă cu tot, să-l aşezăm în căruţa de la poartă.
Vasile Luca aşezat în car, pe brancardă, cu faţa spre drumul către piaţa
Blajului, zări pentru prima dată steagurile tricolore fluturînd de pe şi­
rul clădirilor noastre de educaţie: Institutul pedagogic, gimnaziul, ca-

238 Marcel Ştirban, Viorica Lascu, C o n s iliu l N a ţio n a l R o m â n d in B l a j , Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1978, vol. II , p. 130 şi 136.

168
 d r. V a s ile K â n c u în m ijlo c u l c o la b o r a to r ilo r săi in 1918

tedrala seminariul, internatul de fete. Ochii lui Vasile Luca se umplură

de lacrimi şi din pieptu-i amărît porni, lin şi domol, m crescendo, o cru­
ţare: Trei culori cunosc pe lume...-‘ Căruţa porni către gara, spre ne
cunoscut Vasile Luca cânta mereu: „Iar când fraţilor m-oi duce. Ne-am
întors faţa în altă parte, ca Vasile Luca să nu ne vada cum plmgem.>>
In dimineaţa áléi de 1 Decembrie 1918 dr. Vasile Hâncu, împreuna
cu o parte din gardişti, a însoţit delegaţia de blajem la Alba Iulia. m
torcîndu-se la Blaj în seara aceleiaşi zile.
In 4 decembrie 1918 îl găsim tot la Blaj, în calitate de inspector cu
arad de căpitan. Batalionul II Blaj din Legiunea romana Alba s-a di-
m lvat în 31 decembrie 1918 şi a devenit un corp de jandarmi romám
constituit din 2 ofiţeri şi 76 de subofiţeri şi soldaţi, care au înlocuit, de
pe teritoriul Blaj şi jur, jandarmeria fostului regim. _
Dr Vasile Hâncu era un medic disciplinat. în noiembrie 1918, cmd
i s-a ordonat să plece la Rona, unde erau mai mulţi ^Inavi care agep-
tau aiutor medical execută îndată ordinul. împreuna cu dn Cornel Circa
a fost medic al Gărzilor Naţionale din Blaj (ambu ^ ^ L ü i
C. N. Român din Blaj şi Legiunea a U-a romana sa “ eze “ R
bolnavi din infirmerie zilnic, la ora 9 dimineaţa - alternativ, prin ro
tâtis) ^ w
După Unire, în 1920, s-a mutat la_ Hunerioara^ undt^pe lmja^sarci­
nile medicale a continuat să activeze in cadrul „ASTREI , societate
care era membru activ încă din 1917. S-a pensionat m anul 1930 şi a
decedat în 1951, la Hunedoara.
169
 IV. 38. EUGEN HOSSU (1892— 1965)

— 1922? ? eVai Ca fÍU al avocatului dr- Alexandru Hossu (1856

din S n i r liceul in oraşul natal, iar medicina la Universitatea
mprlir l ^ Pt te’ ,m .an^1 191°- A Participat la primul război mondial ca
r i f 1 d Í S f nnTt- “ i ? V°Juţia dm 1918 activează pe linia îndeplini-
rn n p l ^ i 10? ^ T " 6 medicul1 Gă™ i Naţionale locale. In di­
mineaţa zilei de 1 Decembrie 1918 şwi însoţit conjudeţenii la Alba

hll GuPâ datele comunicate de Victor I. Şuiaga2® delegaţii din jude-

S t 7 n nnumăra HŞp Í aUe J^dete' însâ origmari din Hunedoara, au
SS i de 155 dm oare doi medici (Eugen Hossu şi Nicolae Mo-
L L f t samtar, Petru Nişcuţia şi o moaşă comunală (Maria Fărcaş)
Hunedoara^1 ^ Pe medlcul Flavia Vilţ, născut la Orăştie-

ulm Decebal , precum şi medic în cadrul Asigurărilor sociale din Devn

A Ă l a D e v f Â
oalitate'ln Î a S r t i ™ l Ù r i ï ^ L gt e Cr ,irUl ^ 0rtod“ * " ^
Informaţiile prezente sínt luate din inscripţia funerară si de la cu
Ă S t C E “» " fOS' d a lâ de din

IV. 39. NICOLAE I. HOZAN (1893— 1975)

Medic primar ginecolog, cu studii la Viena. Participant la formarea

i e ^ n c ig ÎHnT ° } T v al SfaAtlr m solda^ilor ?» ofiţerilor români, din no-
îembne 1918 de la Viena. Activist de frunte al „ASTREI“ desnărtămin
191RS ano' b Adunarea de la Alba Iulia din 1 Deœmbrie
rnulte oMm“ ™ e d â i a 9 !“ “ ° dîn iu d eM Sibiu' Distins ™

Viaţa şi activitatea2/,()

S-a născut la Viena, în 8 iulie 1893, din tata Ion Hozan medic si
mama, casnica. Şcoala primară o urmează în oraşul natal continuînd
la Braşov, la vestitul liceu „Andrei Şaguna“, unde se retrăsese tatăl său
pentru a-şi creşte copiii în spirit şi şcoală românească.
n 1 în ,da,Sa a, X1“3 de Hceu -rămînind orfan de ambii părinţi tutorii
1 tl5ec a llceul din Bed-uş (acelaşi liceu urmat şi de tatăl său) unde îşi
™HaCah T eaî iîn ^ 912, contrar vointei tutorilor săi (dr. Lazăr' Popovid
medic balneolog la Viena, apoi medic-şef al oraşului Sibiu, şi dr Marius
Sturza, medic balneolog la Viena şi din 1936 profesor de balneologie
la Facultatea de Medicină din Cluj - ambii formaţi ca specialişti b S - 23940

2 3 9 D in l u c r a r e a H im e d o re n ii l a Marea U n ir e , 1 D e c e m b r ie 1918 m cc a
cat Victor I. Şuiaga, 1978, arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia ’ d d aV°"
240 Dupa documentele oferite de fiul său dr N, Hozan de la Sibiu.

170
neologi de tatăl său, dr. Ion Hozan,
La Gräfenberg), se înscrie la Facul­
tatea de Medicină din Viena. în tim­
pul studenţiei a făcut parte din
Societatea Academică Studenţească
„România Jună“.
în 1914 este mobilizat în armata
austriacă şi trimis pe frontul din
Tirol, unde ajunge sublocotenent sa­
nitar. După demobilizare îşi conti­
nuă studiile la Viena şi-şi ia docto­
ratul în medicină în anu'l 1922. Tot
în capitala Austriei s-a specializat în
ginecologie şi obstetrică, cu marii
specialişti ai timpului.
în anul 1924 se întoarce în ţară
şi se stabileşte definitiv la Sibiu,
unde între timp se căsătoreşte cu tî-
năra Felicia Vulcu, originară din
Săliştea Sibiului.
A participat activ la revoluţia din
toamna anului 1918 şi a contri­
buit la formarea Comitetului naţio­ dr. Nicolae Hozan la 50 ani
nal al sfatului soldaţilor şi ofiţerilor
români din Viena, depunînd jurămîntul de credinţă ţării româneşti, în
ziua de 4/17 noiembrie 1918, la Viena, într-o şedinţă solemnă, ţinută
într-una din clădirile Ministerului de Război Austriac, ocupată de sol­
daţii români transilvăneni, bănăţeni şi bucovineni, întorşi de pe diverse
fronturi.
Crescut în spiritul celui mai curat şi activ patriotism, cultivat în
sinul familiei şi în cadrul Societăţii Academice „România Jună“, tînă-
rul medicinist Nicolae Hozan, la fel ca şi colegii lui români vienezi,
era mereu cu gîndul la Transilvania, la evenimentele care se profilau,
astfel că la sfîrşitul lunii noiembrie 1918 s-a întors în ţară, la Sibiu, unde
s-a încadrat în Garda Naţională Română, în cadrul căreia a contribuit
la pregătirea sibienilor pentru participarea, în număr cit mai mare, la
Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie. în cadrul acestei organi­
zaţii dr. N. Hozan, împreună cu fratele său avocatul Ionel Hozan, au
dus o intensă activitate. Ionel Hozan nu s-a deplasat la Alba Iulia, dar
l-am găsit menţionat în fruntea unei liste păstrată la Muzeul Unirii
din Alba Iulia — în care cetăţeni din Sibiu cereau unirea necondiţionată
a Transilvaniei cu România veche. în schimb. Nicolae Hozan a însoţit
marble număr de sibieni care, în trenul împodobit cu crengi de bi ad şi
steaguri tricolore româneşti, au soisit în zorii zilei de 1 Decembrie 1918
la Alba Iulia. , „ ,
Bl a fost profund marcat de acest eveniment, de vreme ce m de­
cursul vieţii de nenumărate ori povestea feciorului său dr. Nicuşor
N. Hozan, medic primajr la Sibiu — despre măreţia evenimentului, des­
pre entuziasmul oamenilor din popor, despre capacitatea organizatorică
a CNRC şi a celui din Alba Iulia, care au reuşit, în numai două săptă-
mîni, să organizeze Adunarea, intr-un timp în care armatele duşniane,

171
 deşi decimate şi în descompunere, mai prezentau încă pericole poten­
ţiale, iar vremea de început de iarnă a îngreunat mult desfăşurarea
mulţimilor care au înnoptat în plin cîmp, la focuri de tabără, sub zăpada
care abia dimineaţa a încetat să cadă, oraşul fiind neîncăpător pentru
cei peste 100000 de participanţi.
în capitolul Amintiri vieneze, din M emoriile sale,-^ sínt evocate o
serie de momente petrecute în capitala Austriei. Pentru frumuseţea şi
valoarea documentară a celor descrise, redăm cîteva fragmente din a-
cestea.
«Amintiri vieneze. Amintirile care mă leagă de Viena, oraşul meu
natal, în care mi-am petrecut cei mai frumoşi and ai tinereţii mele, sínt
cu atît mai puternice, fiind legate şi de povestirile părinţilor mei, în
special ale tatălui meu, animatorul „României June“, al „Coloniei Ro­
mâne“ din Viena, timp de mai mulţi ani, prieten al poetului Mihai Emi-
nescu, al prozatorului Ion Slavici, al ziaristului Andrei Mureşianu, în
timpul studenţiei lor.
Prima lecţie de istorie naţională mi-a făcut-o tatăl meu. vorbindu-
mi de organizarea, alături de Mihai Eminescu, Ion Slavici şi alţi stu­
denţi, a prăznuirii celor patru veacuri de la sfinţirea mănăstirii Putna,
ctitoria „atletului lud C nst“, cum era considerat marele voievod al Mol­
dovei, Ştefan cel Mare.
Revenit după 11 ani în oraşul natal, în Viena, după ce m-am în­
scris la Facultatea de medicină, primul meu drum pe care l-am făcut,
credincios promisiunii date tatălui meu, a fost Florianigasse, nr. 36, unde
era sediul Societăţii „României June“. Ca orice student român crescut
şi educat în realizarea idealurilor noastre naţionale, am participat activ
la orice manifestare, la orice mişcare, spre realizarea lor.
Din bogăţia amintirilor din timpul petrecut în acest puternic cen­
tru, cu o populaţie atît de primitoare, ospitalieră, atentă, veselă, caldă
şi spirituală, care te făcea să nu te simţi străin şi dezorientat în acest
clamat specific vienez, mă opresc asupra cîtorva amintiri care au lăsat
urme de neşters în sufletul meu.
^Studenţii români puteau fd găsiţi la sediul Societăţii „România
Jună , fie la cafenelele „Arkaden kaffee“, aproape de clinicile universi­
tare din districtul VIII, sau la cafeneaua „Weghüber“, de lingă Volks-
teater; m-am îndreptat spre aceste localuri, să-i .găsesc, să fac cunoş­
tinţă cu ei. Pe drum, mă întâlnesc cu prietenul meu Remus Doctor, stu­
dent în medicină, membru marcant al Societăţii „România Jună“, fost
preşedintele ei. El îmi comunică ştirea că, în zilele ce urmează, pe cîm-
pia Aspern, de lîngă Viena, va zbura şi Aurel Vlaicu, în aeroplanul fă­
urit de el, alături de alţi mari aviatori, ca francezul Garros şi austriacul
Blaschke. Acest zbor internaţional s-a desfăşurat sub patronajul arhidu­
celui Leopold Salvator. La miting au mai asistat membrii familiei
domnitoare, miniştri, reprezentanţii autorităţilor şi ai armatei, precum
şi un imens public. N-a lipsit nici un student de la „România Jună“,
alături de o mare parte a „Coloniei Române“.
Apariţia lui Vlaicu a trezit un entuziasm de nedescris, nu numai
la români, ci şi la toţi cei prezenţi.
A treia zi după începutul mitingului de aviaţie, într-o marţi seara,
s-a ţinut un banchet la restaurantul „Riedhof“ din Viena, organizat de
„Colonia Română“ şi membrii „României June“. A fost sărbătorit mare-241

241 „Transilvania“, 12, 1985, anul XIV (IXC), VI-VII, Sibiu

172
le nostru aviator, Aurel Vlaicu. Banchetul a fost prezidat de dr. Sterie
Ciurcu care a salutat pe Vlaicu şi pe cei prezenţi. Au mai luat cuvintul
prof. N. Teclu, preotul Boldea, dr. Mihai Popovici, ataşatul comercia
Moroianu, iar din partea „României June“, Marmeliuc. La sfîrşit, Auiel
Vlaicu a rostit o cuvîntare de mulţumire.
Cine se putea gîndi, în acele clipe sublime, la tragedia anului viitor,
1913 cînd Aurel Vlaicu, în zaua de 13 septembrie, voind să faca o sur­
priză plăcută membrilor Asociaţiunii „Astra“, întruniţi la Oraştie, in
adunarea generală, a căzut lingă Cimpina?
Venisem şi eu la Qrăştie, la adunarea generală a Astrei^ împreuna
cu corul „Coloniei Române“ din Viena, condus de dirijorul I Medrea,
care urma să dea un concert festiv în cadrul tradiţionalului bal al Aso­
ciaţiunii „ASTRA“, ce se ţinea cu ocazia adunanlor ei generale, iotul
s-a. oprit, doliul cuprinzînd inimile tuturor.
Izbucnirea, la 1 august 1914, a primului război mondial, a avut o
puternică influenţă asupra activităţii „României June ^ a
Române“ din Viena, pusă în slujba u im i Ardealului cu Patria Mama.
Era în toamna anului 1918. Mă aflam pe frontul italian, in Tirol,
cînd pe la sfîrşitul lunii octombrie, au apărut primele semne ale dez­
membrării Monarhiei Austro-Ungare. Trupele se retrăgeau d e a vatoa
spre interiorul ţării, unii pe jos alţii cu vehmuie ş ^ 1
cu trenurile care se formaseră in diferite staţii ale Tirolului. i renurile
erau arhipline, vagoanele de mărfuri neîncapatoare pentru mulţime
care le aştepta. In astfel de condiţii am părăsit şi eu frontul cu un
tren de marfă. Aceasta, bineînţeles, după îndepărtarea galoanelor de me-
dic-sublocotenent şi a stelelor de-pe g u l e r u l yestoulu r In a ^ d d e i m -
nreiurări am ajuns la Viena, dupa citeva zile. Aici am fost găzduit ae
familia dr Marius Sturza. După ce m-a pus la curent cu cele intimplate
la Viena am plecat împreună la Ministerul de Război Am participat
lt constituirea Comitetului naţional al Sfatului soldaţilor romani din
Viena iar mai tîrziu la depunerea jurământului pentru Lnirea naţiunii
S e L ï ï J ; ate ce a avut loc la 17 noiembrie 1918, cu ocazia sfm-

tirU ^ r o k t o r a t ^ c ^ d w t o r u l Marius Sturza, dînd asistenţă medicală

c e l o r ^ s S de pe front si vorbindu-le despre realizarea unirii tuturor
“ m ânnofsi d e fe c a r e a cit ma, repede spre
descrie însufleţirea din toamna andin, 191Ef dm preajma realizam
sului nostru multisecular de unire cu Ţara Mama. __

c ,U-

vanţi, literaţi şa con UJ ltivat sentimentele de înalt patriotism şi s-a

români veniţi din provinciile româneşti

«»

şiŢn^mmarea  r £ . veneau dezorganizaţi* de pe

front. El a fost factorul activ al Comitetului militar roman, care a luat
fiinţă în acel timp la Viena.
173
 Mai ţin să amintesc pe preotul militar Gheorghe Oprean care în
calitatea de secretar general al acestui comitat, s-a dedicK în S ’dL
osebit acestei acţiuni naţionale., n mod d-e
cadraMn6 G â r l e i VUÍ ^ P^cat ^pre Sibiu, unde m-^rni în­
cadrat in Garda Naţionala, unde am activat pînă la încetarea activităţii
ei şi am participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iullia. După
mrea de la 1 Decembrie 1918, am activat în continuare în cadrul Con­
siliului Dirigent, îndeplinind serviciul de curier speciali între Sibiu si
Viena, iar mai tîrziu, între Cluj şi Viena. *
+a Nu pot încheia aceste amintiri fără să-mi amintesc şi de importan-
L n Î ‘nfsmn în°lo ^ 36 ] meaU k sediul Societăţii „România
f , ’ ,sau ia locaIul bisericii ortodoxe române din Löwelgasse 8 Viena
tot a doua duminica, la care participam nu numai membrii Societăţti
ci şi întreaga „Colonie Română“ oocietapi

M d i í S r e f e c p frte ° ïï

frrn S L r e l Usnt Í t Z ta e ’ tCi ” tn te te S e " p i-

° etaPă fc ” “ t a * Pentru
Lucian B b ^ * 3 foSf k Viena- a inœPUt prietenia cu poetul-filozof
Lucian Blaga, cu tenorul Traian Gmzăvescu, cu Octavian Ludu Valor
Boloöa şi cu mulţi alţi oameni de seamă. Prietenia în ch egată^ V ie n a
s-a continuat şi consolidat în ţară şi a durat toată £>r
V. Na Sibiu, unde s-a stabilit definitiv, a activat ca medic de s p e c ia
S
terül Sănătăţii şi la Serviciull POi ° p erioad i “ nteiicpînă
primar 7a E cîn-d
sanitar al CFR-Sibiu în 1969
S tiv ïïe S1T ac?drurpoUli ?‘ ac™ tetea dePusâ- dar continuînd să
moarte d pollclmicl1 cu Pk ta , P'^ă cu două luni înainte de1

1 F>aiJa k ^ ca sarcinile profesionale a mai activat în cadrul ASTRFT“

desparţamintul Sibiu, participînd la anchetele şi caravanele sanitare or­
ganizate in judeţul Sibiu, fiind in acelaşi timp, vreme de 20 ani medi­
cul internatului de fete „ASTRA“, în mod onorific.
A Participat la organizarea „Zilelor medicale ale Sibiului“ şi a fă-
cut parte din comitetul de redacţie al revistei „Sibiul medical“ cunoscuta
levista lunara de medicină şi organizare sanitară de la Sibiu.
Pentru activitatea depusă în anii 1918 şi 1919 a fost decorat cu or-
50ndl anirdmr dn Ultimf distincţie primită a fost placa comemorativă:
. 0 de ani de la Unirea Ardealului cu România în 1918, acordată de or­
ganele de stat.
în ziua de 7 iulie 1973, cu prilejul împlinirii a 80 ani de viaţă şi
b5 am de activitate profesională, dr. N. Hozan a fost sărbătorit pentim
activitatea profesională, patriotică şi obştească, de către Filiala Sibiu a
174
Uniunii Societăţii de Ştiinţe Medicale, Direcţia Sanitară şi Direcţia Spi­
talului Unificat judeţean242243.
A trecut în veşnicie La 15 februarie 1975 şi este înmormântat la Si­
biu. înainte de sfîrşit, a lăssat fiului său, dr. Nicolae N. Hozan, o scri-
soare-testament, care oglindeşte structura sufletească, patriotismul, con­
cepţia sa de viaţă familială şi medicală, din care redăm cîteva fraze:
. .Te-am crescut să devii un cetăţean conştient al ţării şi atîta timp
cit candela vieţii luminează drumul ei să o iubeşti. Te-am crescut să
fii un făuritor de bucurii spirituale, să alini durerea celor încredinţaţi
ţie, aşa cum a făcut-o şi tatăl şi bunicul tău. Iată moştenirea pe care ţi-o
lasă părinţii tăi şi sînţ conştient că o vei lăsa şi tu copilei tale dragi,
nepoatei noastre scumpe. Tata, Sibiu, 6. XII. 1974“.

IV. 40. AUREL IJAC (1878—1937)24:!.

Medic al circumscripţiei sanitare de la Teiuş. Descendent al unei

vechi familii de preoţi români din Banat. A absolvit Facultatea de Me­
dicină din Cluj, după care s-a încadrat ca medic militar activ în fosta
armată austro-ungară, ajungînd în 1907 la gradul de medic-căpitan. La
această dată părăseşte cadrele active ale armatei, fiind ales medic de cir­
cumscripţie în judeţul Mureş—Turda, de unde trece în anul 1911 medic
la circumscripţia sanitară rurală Teiuş, unde rămîne timp de 26 de ani,
pînă la moartea sa timpurie, la vârsta de 59 de ani.
Medicul Aurel Ijac a organizat, împreună cu preotul Sava, Consiliul
Naţional şi Gărzile Naţionale pe valea Mureşului în zona Teiuş, care
s-au distins prin capturarea a patru tunuri de la armata germană care
se retrăgea spre apus.
în zona Mureşului şi a Tîmavelor activau peste 70 de consilii şi
gărzi naţionale — alcătuite din oameni foarte dîrji. Aşa se explică, cel
puţin în parte, alegerea oraşului Alba Iulia oa loc al Marii Adunări Na­
ţionale.
în ziua de 1 Decembrie 1918, medicul Aurel Ijac a participat, împre­
ună cu membrii Gărzii Naţionale Române din Teiuş, la Adunarea de la
Alba Iulia, trăind, împreună cu toţi participanţii, măreţia zilelor respec-

întors la circumscripţia sa de ia Teiuş, şi-a îndeplinit cu cinste şi

conştiinciozitate sarcinile de medic şi susţinător de familie împovărată,
în ultimii ani ai vieţii a suferit de o gravă boală care l-a şi lăpus in ziua
de 15 februarie 1937. Prin moartea sa a lăsat un gol în corpul medical
din regiune, fiind regretat de cdlaboratorii săi, de bolnavi şi de condu­
cerea medicală judeţeană, care a pierdut un membru distins, aparţinător
vechii generaţii de medici de circumscripţie.

IV. 41. VASILE ILEA (1891—1969)

Medic psihiatru la Sighet, absolvent de Budapesta. Participant din
patriotism la Alba Iulia. Personalitatea de seamă cu bogata activitate m
cadrul „Astrei“ maramureşene, director al Spitalului de boli nervoase dm

242 Şedinţa din 7 iulie a U.S.S.M ,Filiala S ite în r . .478, 1973.

243 Date luate, în parte, din revista „Sibiul Medical , I\ ., nr. 1 3, 19 , p. .

175
 Sighet. Organizator al câtorva şcoli
ţărăneşti cu profil social, al mai mul­
tor biblioteci, coruri săteşti şi coope­
rative. Patriot, creator şi iubitor de
cultură românească.

Viaţa şi activitate a 2'1'1

S-a născut în 26 octombrie 1891,

în Şomcuta Mare. Bunicii săi, ţă­
rani harnici, omenoşi şi cinstiţi, se
trăgeau din Prislopul Năsăudului,
localitate pitorească, unde şi-a petre­
cut o parte din viaţă Liviu Rebreanu.
Tatăl său, Ştefan, a ajuns mic func­
ţionar administrativ, iar mama, Lu-
dovica, născută Scheicean, era casni­
că. Vasile, unul din cei cinci copii
ai lui Ştefan Ilea, şi-a început şcoala
primară la Făureşti, a continuat-o
la Mănăştur (Baia Mare) şi apoi, ca
bursier, la Baia Mare. A urmat li­
ceul „Samuil Vulcan“ la Beiuş, unde şi-a luat bacalaureatul, fiind clacat
printre cei mai buni elevi. .
Studiile superioare le-a făcut la Budapesta, între 1912 şi 1918.
„ Activitatea sa privitoare la Unirea de la Alba Iulia este relatată de
el însuşi şi preluată de noi din „Tribuna României“, de la Petre
Ghelmez24245:
„Nu un simplu voiaj între două puncte de p e hartă, ci m ersul trium-
fa l al unui neam spre libertate şi unire“
«In vara anului 1918 devenisem doctor în medicină la Universitatea
din Budapesta. în capitala Ungariei trăiau mulţi români care ţineau să
lie pi ezenţi la istorica adunare de la Alba Iulia. Românii din Budapesta
puteau fi împărţiţi in trei categorii: colonia stabilă, formată din func­
ţionari de diferite grade din administraţie, justiţie, poştă, căi ferate, va­
mă etc., muncitorii, destul de numeroşi, şi, în fine, studenţii — vreo cî-
teva sute. Membrii coloniei se întîlneau la sediul Fundaţiei „Emanoil
Gojdu“, unde era şi capelă ortodoxă; muncitorimea îşi avea clubul ei,
în cadrul căreia se manifestau ca proletari şi români deopotrivă; studenţii
se întruneau în cadrul Societăţii Academice „Petru Maior“, cu vechi tra­
diţii culturale.
Pe la mijlocul lui noiembrie 1918 a avut loc o mare întrunire a
muncitorilor, intelectualilor şi studenţilor români, într-o sală încăpătoa­
re, la sediul Partidului Social-Democrat din Budapesta. Aici s-a desem­
nat delegaţia, s-au rostit cuvântări, după care cele cîteva sute de oameni
prezenţi au ieşit în stradă cu steagul tricolor şi au demonstrat cu dem­
nitate pentru unire, cîntînd cu însufleţire „Deşteaptă-te române“. între

244 Date ob,ţinute de la prof. I. Berinde şi de la Margareta Ilea, născută Lazăr,

soţia medicului Vasile Ilea, domiciliată în Oradea.
245 Petre Ghelmez, în „Tribuna României“, nr. 144, 1 noiembrie 1978.

176
timp, Consiliul Naţional Român a luat legătura cu autorităţile, în vede­
rea deplasării delegaţiei, fără piedici, la Alba Iulia.
în dimineaţa zilei de 30 noiembrie ne-am urcat într-un vagon îm­
podobit cu flori. Din ferestrele trenului fluturau vesele drapele trico­
lore. Nici nu ne dădeam seama că ceea ce facem poate fi interpretat ca
o sfidare adresată de noi, o mînă de oameni lipsiţi de arme, autorităţii
de stat austro-ungare. La Szolnok, punct feroviar important, am avut o
tresărire. Personalul trenului ne-a anunţat că s-a aprins osia vagonului
şi trebuie să-l părăsim, ca să primim alt vagon. Am coborît şi am fost
invitaţi în birouil de mişcare. Noi ne întrebam, în tăcere, ce va urma.
Intrigat de numărul mare al străinilor care vorbeau o limbă necunoscu­
tă lui, cineva ne-a întrebat dne sintern şi unde mergem. I-a răspuns
bătrânul avocat Iuliu Corbianu: „Sîntem români şi mergem la Alba Iulia
să realipim Ardealul la România“. Ne-am ‘suit în alt vagon şi am stră­
bătut, fără nici un alt incident, teritoriul maghiar.
La Curtici s-a schimbat priveliştea şi dispoziţia noastră sufletească.
La oprirea trenului, fanfara şi corul au intonat marşuri vesele. Garda
Naţională Română a dat onorul, în timp ce drapelele naţionale fîlfîiau
în vînt. însufleţirea era de nedescris. Lumea din gară şi delegaţia cîn-
tau, dansau, rideau şi plîngeau de bucurie, împreună. Scenele emoţio­
nante s-au repetat, înzecit sporite, la Arad. Alte delegaţii au urcat în
tren, iar lumea rămasă în gară, superb împodobită, adlama neîncetat.
Lungul şir de gări pînă la destinaţie a fost o ghirlandă de fanfare, co­
ruri, flori, cîntece şi lacrimi. Călătoria noastră şi a altor mii de oameni
n-a fost un simplu voiaj între două puncte de pe hartă, ci m ersul trium­
fa l al unui neam spre libertate şi unire (sublinierea noastră).
Spre seară am ajuns cu bine la Alba Iulia. De la gară ne-am în­
dreptat spre centru. Nu cunoaşteam oraşuil şi nici nu era prea arătos.
La un hotel am obţinut o cameră obişnuită, în care ne-am „instalat“ 18
persoane. Nu aveam bagaje şi nimeni n-avea de gînd să doarmă. Am
luat localurile pe rînd şi, nu sínt sigur, dar parcă am găsit ceva de mîn-
care. Consumul de băuturi alcoolice era interzis. Pretutindeni numai
voie bună, cîntece şi joc, emoţii şi entuziasm. Am nimerit într-o sală
mare în care era şi masa fruntaşilor, dintre care pe unii, fruntaşii de
peste Carpaţi, îi cunoşteam. In dreptul mesei lor apăreau unul după al­
tul coruri bărbăteşti venite din apropiere, dar şi din mari depărtări, ur­
mate de fanfare. Predomina „Deşteaptă-te române“, alternând cu „Hora
Unirii“, „La arme“, „Trei culori“ şi nelipsind nici frumoasele cîntece
populare. Tîrziu, după miezul nopţii ne-am retras la odihnă. Somnul
ne-a fost de scurtă durată, pentru că în zori ne-au trezit trompetele din
fruntea cetelor de români ce se scurgeau spre Cîmpia Libertăţii. Am
luat-o şi noi intr-acolo, oprindu-ne mereu pentru a admira buna rîn-
duiâlă în care se revărsau valurile mulţimii spre locul Adunării. în frun­
tea satelor mergeau cărturarii, preoţii în odăjdii, învăţătorii cu feţele
strălucind de emoţia momentului, pe margini tineri cu banderole, la
mijloc obştea satului, bătrâni cu plete cărunte, bărbaţi cu privirea dîrză,
femei, copii.
Imensa câmpie era o mare de oameni, orânduiţi pe judeţe. Predomi­
nau ţăranii, spre îneîntarea ochilor care nu se săturau admirînd marea
frescă naţională, comorile etnografice de pe toate văile şi câmpiile tran­
silvănene, de la Iza şi Someş, pînă la Timiş şi Cerna, de la cele trei
Crişuri, pînă la Mureş şi Olt.12
12 — M e d ic ii ş i M area U n ir e
177
 Am vizitat pe rînd toate judeţele, asm întîlnit peste tot prieteni şi
colegi şi am făcut cunoştinţe noi. Toţi parcă pluteau, parcă nu trăiau
aievea.
In sala Unirii, unde am imltrart mai apoi, dezbaterile au durat pînă
tírziu. S-au ţinut discursuri, s-au aplanat mici divergenţe de opinii şi, în
oele din urmă, s-a votat, în unanimitate, rezoluţia, hotărîrea răspicată.'
Unirea.
După masă am luat parte la Congresul medicilor ardeleni, improvi­
zat sub conducerea profesorului dr. Iuliu Haţieganu care, apoi, timp de
mai bine de două decenii, a dominat cu autoritate clinica medicală ro­
mânească».
In voluminosul manuscris, ,,însemnări personale“, dr. Vasile Ilea
rezumă clar problemele fundamentale care i-au reţinut interesul după
Unirea din 1918. Aici el afirmă un crez, o atitudine pe care a tradus-o
în viaţă prin intermediul „Astrei“: „Trebuia, ca medic, să acţionez, ală­
turi de alţi medici, pentru cunoaşterea nevoilor sociale şi sanitare ale
populaţiei şi pentru remedierea lor. Trebuia ca intelectual, să acţionez,
alături de alţi oameni de bine, pentru ridicarea nivelului cultural al po­
porului şi pentru aşezarea limbii şi culturii naţionale la înălţimea cuve­
nită. Treb*ia, ca cetăţean, să acţionez alături de forţele democratice din
judeţ, pentru obţinerea justelor revendicări ale elementului românesc,
oropsit şi jefuit pînă atunci“.
Activitatea desfăşurată în cadrul „ASTREI“ de dr. Vasile Ilea a fost
vastă şi multilaterală.
Primul lucru la care s-a gîndit a fost crearea bazei materiale care
să-i permită să-şi desfăşoare programele de activitate în bune condiţiuni.
In acest scop a închiriat, de la Administraţia judeţeană, Palatul Cultural
din Sighet, căruia i-a redat funcţia de factor al progresului. A concesio­
nat cinematograful din Sighet, care a devenit cinematograful „ASTRA“,
sursă constantă de venituri. Ambele asigurau desfăşurarea numeroase­
lor acţiuni culturale, programate în oraş şi în mediul rural.
Pentru promovarea activităţilor sportive de masă, „Astra“ a deschis
un ştrand şi un stadion înlesnind astfel competiţiile (tineretului sighetean
şi din localităţile vecine.
în interiorul Palatului Cultural şi-au găsit adăpost: biblioteca, cazi­
noul, un atelier de pictură, condus de profesorul Liviu Bordeaux, pre­
cum şi Muzeul etnografic. Tot aici se mai aflau sala de şedinţe şi sala
de gimnastică. Aici se organizau serate şi concerte pentru copii.
Om cu vederi largi, preşedintele „Astrei“ şi-a îndreptat gîndurile
spre lumea oropsită a satelor. Anchetele sanitare şi sociale întreprinse
în mediul rural au scos la iveală necesitatea urgentă a unor acţiuni de
amploare, care să urmărească, în acelaşi timp, progresul cultural, ştiin­
ţific şi economic.
Primul pas a fost colaborarea dintre „Astra“ şi cercurile culturale
învăţătoreşiti. Cri mai buni dascăli de la sate au aderat cu entuziasm
tineresc la acţiunile iniţiate de dr. Vasile Ilea.
Toate cercurile culturale au fost înzestrate cu biblioteci. în nume­
roase sate au apărut plăci comemorative, de marmoră, pe care s-au
trecut numele eroilor căzuţi pe diversele cîmpuri de luptă în primul
război mondial.
Un nou avînt a luat cooperaţia de consum şi producţie. La Breb şi
Călineşti s-au înfiinţat lăptării, pe baze cooperatiste, care au valorificat
la un nivel superior produsele lactate.

178
 t( Numărul corurilor săteşti s-au înmulţit. Pentru stimularea lor, „As-
tra a organizat concursuri dotate cu premii, adevărate evenimente cul­
turale, care s-au repetat an de an.
Mereu preocupat de ridicarea standardului de viaţă al ţărănimii
maramureşene, medicul Vasile Ilea a deschis în 1931, la Sighet, un curs
de albinărit. Crescătorii de albine, care au frecventat aceste cursuri, au
învăţat multe lucruri folositoare. în anii ce au urmat eficienţa economică
a apiculturii a crescut considerabil ,metodele rudimentare au fost pă­
răsite, îmbrăţişîndu-se albinăriitul raţional.
în anul 1933 dr. Vasile Ilea pune în aplicare o nouă idee, socotită
de mulţi utopică : înfiinţarea Şcolii superioare' ţărăneşti2iG după modelul
celor din Austria şi Danemarca. Sociologul Dimitrie Guşti a sprijinit
cu multă căldură această iniţiativă. Exemplul de la Sighet a prins ră­
dăcini şi în alte judeţe, astfel că, în 1936, s-a putut organiza un con­
gres al acestor şcoli de adulţi, care a stabilit normele de funcţionare
pentru întreaga ţară. Programa analitică a Şcolii superioare ţărăneşti
din Sighet cuprindea teme din domenii variate, precum: creşterea ra­
ţională a vitelor, apicultura, ocrotirea pădurilor, reguli de igienă, ame­
liorarea păşunilor alpine, olăritul, cojocăritul, cioplitul în lemn, istoria
şi geografia patriei, producţia de covoare etc.
Pentru a descreţi frunţile maramureşenilor, dr. Vasile Ilea s-a gîn-
dit la cultivarea unui umor de calitate care, în acelaşi timp, să combată
afacerismul, beţia şi huliganismul. Astfel, în 1926 apare la Sighet revista
umoristică „Pupăza“, scrisă aproape în întregime de întemeietor, şi care
a devenit una dintre cele mai bune publicaţii de acest gen din ţară. Dr.
Vasile Ilea era un umorist talentat, de tip caragialian: original, adînc,
corosiv, talentat şi distrugător de prejudecăţi nemeşeşti. „Pupăza", bis­
turiu de chirurg iscusit, a tăiat fără milă în neomenie, lăcomie, ipocri­
zie, parazitism social, cartoforie ,alcoolism şi alte racile care infectau
viaţa publică maramureşeană dintre cele două războaie mondiale.
In 1927, dr. Vasile Ilea a înfiinţat săptămînalul „Astra Maramure­
şului“, în jurul căruia s^au adunat cei mai buni condeieri maramure­
şeni. Acest organ de presă s-a caracterizat printr-un pronunţat simţ de
răspundere, prin tonul său elevat şi prin maturitatea modului de-a pri­
vi problemele fundamentale ale vieţii publice maramureşene.
După pronunţarea odiosului dictat fascist de la Viena, dr. Vasile
Ilea a luat drumul pribegiei, oprindu-se în Banat, la Lugoj. Aici a mun­
cit cu nesecata-â energie, în calitate de medic primar de psihiatrie şi
director al spitalului, pînă în 1947. în continuare, timp de 10 ani, adică
pînă în 1957, îl găsim la Spitalul de psihiatrie din Oradea, unde a fost,
de asemnea, medic primar şi director. Cîtva timp a muncit şi la Co­
misia regională de pensionări, în specialitatea neuropsihiatrie. La Sighet,
Lugoj şi Oradea a activat, paralel, la policlinicile CFR-ului.
S-a pensionat în 1957, dar nu s-a odihnit. Nu putea suporta starea
de repaus prdungit. A răspuns, deci, prezent, cînd organele sanitare
superioare i-au propus să plece în judeţul Arad, spre a-şi ' continua ac­
tivitatea profesională. în acest judeţ, la Mocrea, luase fiinţă Spitalul
de psihiatrie, care reclama o muncă susţinută, pentru a fi pus în stare
de funcţionare normală. Excelent organizator, acest medic distins, cu
multe idei creatoare, a făcut din spitalul arădean o unitate sanitară de246

246 „Transilvania“, 1934, nr. 5, p. 319.

179
primul rang. Aici a muncit, cu abnegaţie şi elan, pînă în ultimul ceas
al vieţii, 23 noiembrie 1969, cînd s-a stins fulgerător din viaţă, fiind
înhumat în cimitirul din Oradea.

IV. 42. NICOLAE ITTU (1874— ?)

S-a născut în 15 octombrie 1874, în satul Vale, comuna Sălişţe-
Sibiu. A urmat şcoala primară şi liceul în comuna natală şi Sibiu, iar
universitatea la Facultatea de Medicină din Budapesta, pe care a ab­
solvit-o în 1905.
După absolvire se întoarce pe plaiurile natale, la început ca medic
practician, iar din 1912, ca profesor de igienă la Institutul Teologic şi
Pedagogic din Sibiu (ulterior Academia Teologică).
Din anul 1915 a fost mobilizat ca medic militar, pînă la sfîrşitul
războiului, cînd se întoarce la Sibiu.
în toamna anului 1918 ia parte la pregătirea sibienilor pentru Ma­
rea Adunare din 1 Decembrie de la Alba Iulia, la care participă per­
sonal.247
S-a pensionat în anul 1935.

IV. 43. ION JOV1N (născut în 1899)

Participant activ la pregătirea Ma­

rii Adunări Naţionale din 1 De­
cembrie 1918 de la Alba Iulia, tri­
mis ca delegat, supleant, de către So­
cietatea Academică „Petru Maior“ a
studenţilor români de la Buda­
pesta. Profesor de radiologie, spe­
cialist radioterapeut de înaltă clasă.
Pionier în introducerea radioterapiei
moderne în România. •Numele său
este înscris, pentru totdeauna, în is­
toria luptei anticanceroasă şi mo­
dernizarea radioterapiei în ţara noas­
tră.248

Viaţa şi activitatea

S-a născut la 8 ianuarie 1899,

în comuna Felnac (judeţul Timiş).
A frecventat o singură clasă primară
în limba română la Arad, apoi a
continuat restul de 3 clase la şcoala
dr. Ion Jovin primară în limba maghiară tot la

247 Date culese de la prof. uniiv. Mircea Păcunariu din Sibiu.

248 Constantin Arseni, Cancerul sistemului nervos, Material de documentare şi în­
drumare metodologică. Cluj-Napoca, 1982, p. 517—'519.

180
Arad. In 1909 se înscrie la Liceul catolic de limba maghiară din Arad.
unde trece bacalaureatul în 1917, iar în toamna aceluiaşi an, înscris la
Facultatea de Medicină din Budapesta, este recrutat, încorporat şi, după
absolvirea Şcolii de ofiţeri de artilerie, trimis în aprilie 1918 pe frontul
italian de pe Piave.
în septembrie 1918 se reînscrie la Facultatea de Medicină din Bu­
dapesta, pentru continuarea studiilor.
Ca student în medicină la Budapesta se înscrie în Societatea Aca­
demică „Petru Maior“, devenind curînd membru în comitetul de con­
ducere al acesteia. La Budapesta studentul Ion Jovin locuia la căminul
„Szent Imre Colegium“, împreună cu alţi studenţi români, între care
trei medicinişti: Liviu Telia, viitor medic la Cluj, Mircea Haliţa, viitor
medic de seamă la Cluj şi Bucureşti, şi Octavian Budişan.
Tînărul medicinist Ion Jovin a fost martor activ la evenimentele
care s-au petrecut în vara şi toamna anului 1918 în Budapesta şi în
întregul Imperiu Austro-Ungar. Iată cum le relaţează înitr-un interesant
interviu:249
«Evenimentele din a doua jumătate a anului 1918 au fost preludiul
unor schimbări revoluţionare care au dat altă înfăţişare configuraţiei
geografice a Europei. Fronturile s-au clătinat şi destrămat, frontierele
şi-au pierdut stabilitatea, Imperiul Austro-Ungar era în plină descom­
punere. Pentru noi, românii, a sunat ceasul împlinirii visului care lică­
rise o clipă în anul 1600. Mai era însă nevoie de mari sforţări şi de
multă vrednicie pentru înlăturarea imenselor piedici ce ne stăteau în
cale. Stăpînirea austro-ungară, deşi slăbită şi în agonie, avea încă des­
tule arme ca, în disperarea ei, să le întrebuinţeze orbeşte împotriva
noastră. Dar timpul nu lucra pentru salvarea „închisorii naţionalită­
ţilor“. La sfîrşitul verii anului 1918 se înregistrau tot mai multe mani­
festări de descompunere a armatei şi se simţea că frica paralizează au­
torităţile guvernamentale. Nădejdea românilor se înviora, strălucirea
speranţei devenise mai intensă. Consfătuirea de la Oradea, din 12 oc­
tombrie, şi citirea, în 18 octombrie în parlamentul maghiar, a declaraţiei
redactate cu acel prilej, cu privire la hotărârea naţiunii române din
Transilvania de a se deslipi de Ungaria şi a-şi făuri propriul său destin
a constituit pentru noi, tinerimea universitară română din capitala Un­
gariei, o chemare la luptă, la o integrare în viaţa clocotitoare a părin­
ţilor şi fraţilor noştri, care simţeau că sínt capabili de cea mai grandioasă
manifestare de voinţă şi de forţă de care s-a învrednicit vreodată nea­
mul nostru.«
In această vîlvătaie, tînărul şi entuziastul medicinist Ion Jovin n-a
mai avut răbdare, a lăsat „baltă“ Facultatea de Medicină şi în data de
2 noiembrie 1918 a plecat la Aradul copilăriei sale, unde ştia că s-a
stabilit sediul CNR, cerând să fie înscris în Garda Naţională. «Printr-o
împrejurare norocoasă pentru mine, povesteşte prof. I. Jovin, am fost
afectat „centralei telefonice“ a Consiliului Naţional Român, care îşi a-
vea sediul în casa (luptătorului fruntaş, Ştefan Cdcio Pop. Şi azi mă gîn-
desc cu duioşie la această aşa-zisă „centrală telefonică“, care era de
fapt un aparat telefonic fixat pe un perete în cancelaria avocaţială a
lui Ştefan Cicio Pop. Pînă la plecarea spre Marea Adunare Naţională

249 Jovin Ion, Drumul la Alba lulia n-a fost o călătorie oarecare ci marşul tri­
umfal al unui popor ce îşi cucereşte libertatea, si în „Fam ilia“, seria a V-a,
noiembrie 1982, p. 6. Interviu realizat de Ion Isaiu.

181
de la Alba Iulia — cu mici intermitenţe — am servit ziua şi noaptea
la acest aparat, culcat fiind pe un pat de companie, primind şi transmi-
ţînd comunicări cu caracter istoric. Eram, cum s-ar zice în limbajul de
azi, un fel de dispecer al Consiliului Naţional Român, ca^e printr-un
singur aparat telefonic trebuia să transmit îndrumări şi ordine în toate
părţile Transilvaniei, să primesc şi să înregistrez rapoarte şi ştiri din
Budapesta şi Viena, un noian întreg de informaţii şi comunicări, toate
legate de pregătirea marelui eveniment de la 1 Decembrie 1918. Perso­
nal primeam şi poşta adusă de curieri din oraşele şi satele mai mari.
Îmi amintesc bine de curierul din Bihor, un tînăr de vîrsta mea, student
şi el, îl chema Maliţa, tatăl apreciatului scriitor, filosof şi diplomat de
mai tîrziu, Mircea Maliţa.»
într-o caldă discuţie cu venerabilul I. Jovin, în luminoasa sa lo­
cuinţă încărcată de cărţi, din str. Aviator Mărăşoiu nr. 22, sector I, din
Capitală, şi-a mai adus aminte de o. întîmplare.
Era pe atunci cadet de artilerie şi se afla la CNRC din Arad. „In­
tr-o dimineaţă vine un căpitan artilerist — ofiţer activ — care se pre­
zintă :
— Sínt căpitahul Păişiu.
— Să trăiţi, domnule căpitan.
— Spune-mi, tinere, cum pot servi România Mare ?
— Intraţi în Garda Naţională, domnule căpitan, — i-a răspuns tî-
nărul Jovin.
— Bine. înscrie-mă (...)“
Cu un cuvînit... „vă mărturisesc că cele mai frumoase şi de neuitat
zile din viaţa mea sínt cele de telefonist al Consiliului Naţional Român
Central, care a convocat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia“.
In continuare, prof. I. Jovin, relatează:250
«...La 13 noiembrie a sosit la Arad profesorul Jászi Oszkár — fiu
de medic — ministrul minorităţilor în cabinetul contelui Károlyi, pentru
a încerca să obţină de la români un „m odus' vivendi“ care să salveze
„integritatea“ teritorială a Ungariei. Dimineaţa, şedinţa solemnă s-a ţi­
nut în sala de Consiliu a Prefecturii. Balcoanele ticsite cu reprezentanţi
ai protipendadei care urmăreau cu îngrijorare mersul tratativelor me­
nite să decidă şi soarta lor. După expozeul amplu şi strălucit al lui Jászi,
care propunea în esenţă un fel de helvetizăre a Transilvaniei, şedinţa
se suspendă, urmînd să se reia a doua zi.
In sufrageria-salon a casei lui Ştefan Cicio Pop se întrunesc la o
cină conducătorii din Arad şi din provincie, sosiţi pentru a asista la
tratative. Iau loc la masă Vasale Goldiş, Aurel Vlad, I. Suciu, E. Haţie-
ganu, D. Marşieu, Victor Hotăran, colonelul Vlad şi alţii. La o mică
masă rotundă din colţul sufrageriei este aşezat tineretul: Any Cicio Pop,
distinsa soţie de mai tîrziu a maiorului Birtokán, Vasile C. Pop, sub­
semnatul. Urmărim cu atenţie discuţia de la masa mare. Două teze se
ciocneau în cursul acestor discuţii. Teza Goldiş, susţinută de I. Suciu,
care spunea că trebuie să se acorde toată atenţia propunerilor lui Jászi,
chiar dacă ele nu ise acceptă tale-quale. Cert, spunea el, idealul este şi
rămîne alipirea la România, dar pe ce oale şi cu ce mijloace? Două mo-
mente îi trezeau lui Goldiş îngrijorarea şi îl făceau să ezite. Lipsa de
informaţii în ce priveşte starea tratatului de alianţă a României cu An­
tanta; acest tratat nu a devenit oare caduc prin efectul Păcii separate

250 Ibidem, p. 7

182
de la Bucureşti încheiată cu Germania? Al doilea moment de îngrijorare
după el, îl constituia faptul că prin convenţia de armistiţiu de la Bel­
grad se acorda Ungariei dreptul de a administra întregul teritoriu pînă
la tratatul de pace sau noi dispoziţii. Argumentele lui Vasile Goldiş
erau grele, trebuie să recunosc, dar în balanţă a atîmat, pînă la urmă,
opoziţia celorlalţi participanţi, în fumte cu Ştefan Cido Pop, cu toată
vehemenţa care îl caracteriza, aceştia pledând pentru ruperea tratative­
lor cu Ungaria şi declararea unirii cu România. La un moment dat dis­
cuţiile au luat o turnură atât de aprigă, încât pentru a linişti spiritele
Ştefan Cicio Pop a intervenit, propunînd să se aştepte sosirea lui Giu-
luca, adică a lui Maniu, de la Viena. A doua zi, la reluarea şedinţei de
la prefectură, la somaţia lui Jászi, care cerea o clarificare, delegaţia
română şi-a spus răspicat punctul de vedere: „Teljes elszakadás“ — des­
părţire — despărţire totală. Cuvinte simple, pronunţate fără patos, dar
destinate să pună capăt unei oprimăm multiseculare. După această şe­
dinţă memorabilă au urmat zile agitate, cu propuneri şi contrapropu­
neri pentru a desăvîrşi şi legaliza hotărârea de ruptură. Am amintirea
unor discuţii contradictorii, ecoul unor ezitări. Finalmente, opinia celor
care cereau convocarea unei mari adunări la Alba Iulia, înfruntând orice
risc a prevalat.
îndată după eşuarea tratativelor s-a fixat ziua de 1 decembrie pen­
tru întrunirea Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia, CNRC lansînd
chemarea: „Toată lumea la Alba Iulia“, dar greutăţile deplasării, iarna
şi epidemia de gripă fiind în toi, doar gîndurile tuturor se aflau la Alba
Iulia.«-
în zilele de 26 şi 27 noiembrie 1918 I. Jovin se afla la Budapesta,
aşa încît a participat la alegerile pentru delegaţii la Alba Iulia, din ca­
drul Societăţii „Petru Maior“.
A legerea şi participarea ca delegat la Marea Adunare Naţională de
la A lba Iulia (în relatarea prof. I. Jovin):
-«Societatea „Petru Maior“ a studenţilor români de la Budapesta a
obţinut dreptul de a trimite doi delegaţi cu „credenţionale“ la Marea
Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 ţinută la Alba Iulia. Cum
în luna noiembrie Societatea „Petru Maior“ nu îşi reluase activitatea
pe deplin, din motive politice, dar şi din lipsa de participanţi, majori­
tatea fiind în armată, desemnarea delegaţilor a fost făcută după a con­
sfătuire prealabilă cu Ion Erdélyi, delegatul CNRC la Budapesta. Ale­
gerea a căzut pe studenţii în ultimul an de medicină, Traian Popoviciu
şi Gheofghe (Boşcu) Popovici, ambii din judeţul Arad. Ca supleanţi au
fost desemnaţi: domnişoara Veturia Leucuţia (devenită mai tîrziu soţia
lud Sabin Manuilă) şi subsemnatul. Pentru ipoteza că cei desemnaţi nu
vor putea participa din diferite motive s-a făcut apel la studenţii aflaţi
acolo în acel moment, să înlocuiască, la nevoie, membrii desemnaţi ofi­
cial absenţi.»-
Imediat după alegere I. Jovin s-a întors la Arad.
între timp CNRC a luat contact cu autorităţile maghiare, în vede­
rea asigurării deplasărilor delegaţiilor şi a miilor de participanţi la adu­
narea convocată la Alba Iulia, luîndu-se de ambele părţi măsuri ca totul
să decurgă în linişte, fără incidente. „In dimineaţa zilei de 30 noiembrie
arădenii, în haine de sărbătoare, ne-am urcat intr-un vagon împodobit
cu flori şi drapele tricolore. în alte vagoane s-a urcat altă lume însu­
fleţită, cîntînd neîncetat „Deşteaptă-te rom ane“.

183
 Lungul şir de gări, din Arad pînă la destinaţie, Alba Iulia, era o
ghirlandă de fanfare, coruri, flori, cîntece şi lacrimi. Era un adevărat
delir.
Spre seară am ajuns cu bine la Alba Iulia, plini de speranţe şi cer­
titudini în viitorul neamullui. Călătoria noastră şi a m iilor de partici­
panţi n-a fost un simplu voiaj între două puncte pe hartă, ci m ersul
triumfal al unui neam spre libertate şi unire.
De la gară ne-am îndreptat spre centru. Nu cunoşteam oraşul şi
nici nu era prea arătos, dar era ticsit de lume, dtă frunză şi iarbă. La
un hotel am obţinut o cameră în care ne-am „instalat“ 18 persoane. Nu
aveam bagaje. Nimeni nu avea de gînd să doarmă. Ne-am îndreptat spre
un al doilea hotel, mai mare. Se numea „Hungária“. Noi pe loc l-am bo­
tezat „Dacia“ şi i-am schimbat firma, împreună cu delegaţia studenţi­
lor din Cluj şi Viena. între cei de la Budapesta se aflau proaspătul doc­
tor Vasile Ilea din Maramureş şi orădeanul Nicu Maior. în tot timpul
nopţii marşul „Deşteaiptă-te române“ alterna cu „Hora Unirii“, „La
arme“, „Tricolorul“, nelipsind nici baladele şd cîntecele populare.
Grupul studenţilor de la Budapesta a fuzionat cu cel al delegaţilor
studenţilor din Cluj şi Viena, între care era şi medicinistul Virgil So­
lomon. Acesta, dotat incontestabil cu simţ politic, cum a dovedit-o mai
târziu, a pus problema dacă noi, studenţii în medicină, la începutul stu­
diilor, nu am face mai bine să ne orientăm spre alte cariere. Ţara nouă,
România cea Mare, va avea nevoie de administratori, ingineri, profe­
sori. Viziunea aceasta nu a fost lipsită de justeţe, dar am rămas amîn-
doi la medicină. Cum în sală era mult tineret, în curînd s-au ivit ama­
tori de dans, încît, încetul cu încetul, sala restaurantului a devenit sală
de bal. De dormit s-a dormit puţin noaptea aceea de 30 noiembrie spre
1 decembrie 1918 la Alba Iulia.
Dimineaţa m-am dus să-l caut pe Ştefan Cicio Pop, penţru a mă
pune la dispoziţia sa, pentru eventuale misiuni. Cu el apoi am pornit
spre Cetate, unde era să înceapă dezbaterile Marii Adunări Naţionale.
Deodată se plantează în faţa lui un domn înalt, cu un salut jovial, ex-
pensiv. „Trăiască badea Ştefan!“ Răspunsul la acest salut a fost aproape
glacial. O strângere de mână, mai degrabă moale, şi cîteva cuvinte, care
numai amabile nu erau. După despărţire am aflat de la badea Ştefan
că interlocutorul primit a fost avocatul Amos Frâncu din Cluj, cobo­
râtor din tribunul Amos Frâncu al lui Avram Iancu, iniţiatorul, împre­
ună cu alţii, al faimosului Senat din Cluj, organism paralel cu Consi­
liul Naţional din Arad şi care pretindea să reprezinte el în acel mo­
ment românimea din Transilvania. Un fel de disidenţă. A durat cîtva
timp pînă ce dr. Alexandru Vaida şi Theodor Mihail an reuşit să re­
aducă pe linie „rebelii“ în cap ou Frâncu. De acolo răceala lui badea
Ştefan.»
«Priveam uimit mulţimea revărsată în şiruri nesfîrşite în bună o-
rînduială. Imensa piaţă sau cîmpie era o mare de oameni, rânduiţi pe
judeţe. Predomina numărul mare al ţăranilor care, spre încântarea ochi­
lor, prezentau o adevărată frescă naţională, comori etnografice de
prin toate văile, dealurile, munţii şi câmpiile Ardealului.
în sala Unirii, unde am putut intra avînd calitate de delegat al
Consiliului studenţesc „Petru Maior“ din Budapesta, am auzit în acla­
maţiile de un entuziasm indescriptibil, cuvîritările magistrale, adevă­
rate documente istorice, rostite de Vasile Goldiş, Iosif Jumanca şi alţii,

184
care, spre marea mea bucurie, le-am putut, citi în anul 1980 într-un vo­
lum'tipărit de editura „Minerva“. Am participat La votarea celebrei re­
zoluţii în sala stăpînită de urale şi un vuiet uriaş, pe care nu l-am uitat
şi nu putea să-l uite vreodată nici un participant la împlinirea visului
nostru milenar. Noi, delegaţii prezenţi în sală, 1228 de oameni, ca şi
cei peste o sută de mii prezenţi cu drapele, pancarde şi lozinci, ormdu-
iţi frumos pe Cîmpia Libertăţii, însufleţiţi de un entuziasm frenetic, a-
plaudînd şi cîntând, ne-am îmbrăţişat de bucurie, unii pe alţii, avind
conştiinţa că ceea ce au visat strămoşii noştri — o ţara mare şi fru­
moasă, o Românie Mare, s-a născut sub ochii noştri acum, la Alba Iulia,
Amintirile mele sânt vii. Imaginea celor văzute persistă încă în memo­
rie, aş zice mai bine în suflet... Văd şi acum marea de oameni, cărturari
modeşti ai satelor şi oraşellor Transilvaniei şi Banatului nostru, mulţi
dintre ei încă în uniforme de ofiţeri înecaţi într-o masă de ţărani îm­
brăcaţi în haine de sărbătoare. Cu toţii aşteptau ieşirea delegaţilor din
sala casinei, fără megafoane, fără prea mulţi fotografi, dar mai ales fără
cameră de luat vederi cinematografioe. A fost acolo praznicul unui neam
sărac. De unde să aduci reporteri cinematografici? De la Viena? Erau
scumpi, de unde bani? Pentru finanţarea lucrărilor Consiliului Naţio­
nal pentru telegrame şi solda pentru membrii săraci şi Garda Naţională
etc’ banca „Victoria“ din Arad a acordat un împrumut de 2 0 0 0 0 0 de
coroane de care răspundeau doi garanţi: Ştefan Cicio Pop şi Aurel Vlad.
Păcat că nu a fost acolo o cameră de filmat, care să se plimbe pnn
mulţime. Ea ar fi înregistrat bărbaţi în toată firea, cu Lacrimi în ochi,
când episcopul Hossu, cu glas tare a strigat:
Fraţilor! M area Adunare Naţională a votat Unirea cu România“ La
auzul acelor cuvinte simple, rostite de o „vlădică“, încă tînar, a făcut
ca să iasă din pieptul miilor de bărbaţi un strigăt puternic, făcut parca
să treacă dincolo de munţi şi câmpii, să fie auzit de toţi care s^au în­
doit vreodată de puterile acestui biet neam. De pretutindeni se striga.
Trăiască România Mare! Suna parcă un uragan!
După trăirea acestui mare eveniment istoric, am fugit într-un su­
flet la gară; a doua zi eram programat pentru a doua oara la examenul
de fiziologie. Eram mîndru că voi aparţine, că aparţin unei naţiuni mari
şi demne, care va trebui servită din toate puterile noastre.
Spre norocul meu, după o scurtă aşteptare, a sosit o garnitoră cu
destinaţia Budapesta. Vagoane delabrate, cu geamunie spartp fara ^ c
de încălzire Am găsit în fine un compartiment întreg, cu un singur
călător într-un colţ, cu blană pe el şi căciulă pe cap. In cursul conver­
saţiei a ieşit la iveală că este fostul consul al Germaniei la Bucureşti,
în drum spre ţara lui. Vorbea o românească perfectă, avea simpatie
vădită pentru români, „popor cu mult farmec“. A fost m post şi la So­
fia, la bulgari, acolo a găsit mai puţină căldura, dar s-a grăbit sa ada­
uge- Corupţia este mai mare pe malurile Dîmboviţei . Cu o sigu­
ranţă de care numai un tînăr este capabil, l-am asigurat, pe domnu
consul că s-a terminat cu corupţia hi România, vnn de la votarea U-
nirii ţara nouă va cunoaşte, graţie ardelenilor, o noua viaţa, mai curata
Asigurările mele nu păreau să-l convingă pe deplin şi şi-a n^mfestat
teama ca nu cumva să fie invers, sa ne contaminam noi ardelen .
Ştirea că am votat Unirea l-a bucurat sincer. Iubea poporul roman.
185
 » 0 Trenul a sosit Ia Budapesta pe la orele 2 după miezul nopţii. Pînă
rvrPf P RFa tr,am,vaie e’ ^ mai dormit puţin în sala de aşteptare, iar la
orele 8 am fost prezent la examen. y
Şi astfel s-a terminat acea zi memorabilă în care sublimul s-a ames­
tecat cu cotidianul în proporţii variabile. Graţie acelei prezenţe, sínt în
S . ï l a X Æ f ” me!’ dnd “ agâ: ”BU” iCUle' P°vefiteşte,

c?

In vara anului 1919 tânărul medicinist I. Jovin s-a întors la CI ui

HintaS aI c, - StUdatei la, FaCUl,“ ea de Medicinâ U n e a s c ă ?
Şa ammteşte Pr°fesorul Jovin, a participat la preluarea
euW , ^ natomie Patologică de la vechea facultate maghiarä ^
r S t “ ’ 1_a P lm aaâru dldactLc 'numit Oprea, român maghia-
anUlJ 192°J eSte !?umit Preparator la Catedra de anatomie pa­
tologica, condusa de prof. Titu VasiMu. In 1921 trece la Clinica de WH
interne, condusă de profesorul Iuliu Haţieganu, ca preparator, apoi după
absolvire ca asistent, unde funcţionează pînă în 1923. ’ P
c tnní f Cluj a le g a t ° strînsă prietenie cu colegii săi Costi şi Dominic
Stanca, cu viitorii profesori Gheorghe Popovici (Boşcu) si Traian Po
« e g a ţ i ta 1918 la Marea Æ d e t a ?X
ţule lor alunecau adesea La amintirile zilelor de neuitat ale Unirii
in 1923 obţine o bursa pentru Germania, unde îşi perfecţionează
cunoştinţele din anatomia patologică, considerată în acea epocă ca dis-
taPB Î r l^ T dame?!tf a’KneC? arâ pentrU ° rice activitate clinică. Lucrează
Îu„Bd ? ? 3a P™lf LTuba^,c> ap01 în Proiburg, -la faimosul Institut con­
dus de L. Aschoff. In 1924 obţine o bursă pentru Paris, unde se înscrie
pentru diploma de radiologie a Facultăţii de Medicină, cu o durată de
I am. In timpul unui stagiu, la Institutul Curie, este remarcat de prof
™ o Sf f ne’ ^ î1 în v in g e să opteze pentru studiul şi tratamentui
cancerului cu radiaţii. Aici, sub îndrumarea unor maeştri de reputaţie
mondiala, ca Regaud, Lacassagne, Coutard, Mallet, Coliez, îşi consoli­
dează cunoştinţele in aceasta nouă specialitate. Teza de diplomă va avea
ca subiect o noua varietate de neoplasm, limphoepiteliomul, vag sem­
nalat şi identificat pina atunci doar primtr-o notă scurtă a lui Regaud
şi alta a patologului german Schmincke. Dr. I. Jovin precizează, prin
lucrarea sa publicată în 1926, că ilimpho-epiitefliomul este un epiteliom
? arS f U
J\ r’ 1dar de,.°1rigine ePitelială- La Congresul de radiologie
din 1928, la Stockholm, patológia tul american Ewing, într-o comunicare
se situează de partea vederilor lui Jovin, considerând că descrierea sa’
nu a lui Schimncke, este caracteristieă pentru limphoepiteliom.
Invitat să râmînă în Franţa. Ca urmare a pregătirii saie excepMo-
nale, a fost invitat de prof. Regaud să succeadă doctorului Coutard şe-
ul secţiei de röentgenterapie. Iată cum s-au petrecut lucrurile: «<Por-
nind cu profesorul Regaud după masa susţinerii tezei de diplomă la
Facultatea de Medicină spre Institut, pe jos, profesorul mă întreabă pe
ocoikte,^ ce planuri am pentru viitor. După ce află că am intenţia să mă
întorc in ţara, imi_ propune să rămîn definitiv în cadrul Institutului şi
sa ma pregătesc să preiau succesiunea doctorului Coutard, care urma251

251 Prof. I. Jovin, răspuns la un chestionar întocmit de autor.

186
să se pensioneze peste câţiva ani. Nu mi-a cerut răspunsul imediat, a-
cordîndu-mi timp de gândire. Primind această propunere am ramas
profund mişcat şi mi-am dat seama de importanţa acestei oferte pentru
viitorul meu, să devin colaborator cu toate drepturile la cel mai presti­
gios Institut de cancer din lume. Propunerea m-a umplut de mindrie
pentru mine, pentru ţara mea. Munca asidua şi devotata nu a fost _deci
risipită, iată că s-a găsit un om de mare valoare care sa o uprecieze^
Dar oricît de măgulitoare ar fi fost propunerea m-am gmdit k dator
pe care am contractat-o faţă de ţara mea, faţa de guvern, cf
cordât bursă. După cîteva zile am comunicat profesorului Regaud m
tivele hotărîrei meile, pe care le-a înţeles. Stnngîndu-mi mina, nu-a
spiS Te înţeleg ai hotărât just! Noi te regretăm.“ Postul propus mie
a^rămas v a c L ttim p de doi ani, după care a
meu, dr. Baclesse, care apoi a ajuns la o reputaţie mondiala, lucnnd
Lei eted institut
Reîntors în ţară în 1926 îşi propune să organizeze la Bucureşti un
centru pentru tratarea cancerului, după modelul celor din Franţa, cu
o secţie de chirurgie şi una de radium şi roentgenterapie profunda. Pina
la acea dată nu exista la noi nici un fel de organism structurat pentru
combaterea acestei boli care se trata, în măsura posibilului, aproape
exclusiv chirurgical, iar cancerele cutanate, cu roentgenterapie super­
ficială. Profesorul Dimitrie Negru şi dr. Giurea cer, intr-un raport ia
Congresul naţional de chirurgie din 1925, organizarea unui Institut de
cancer dotat cu radium şi roentgenterapie profunda. Doctorul Jovin în­
treprinde şi el în 1926, în preajma întocmim bugetului, demersuri pen­
tru a obţine fondurile necesare în vederea creăm unui asemenea msrta
tut dar fără succes. O fericită întâmplare îl pune pe dr. Jovin m contact
cu ’ing Mihai Constantiinascu, care donează suma de - milioane lei m
memoria mamei sale moartă de cancer de sîn. Cu ajutorul acestei sume
dr. Jovin instalează la Spitalul Colţea primul Centru a ^ im n ce r^ d m
tară dotat cu 150 miligrame radium, doua posturi de roentgenterapie
S u n d ? şi 6 paturi. Centrul se ataşează Clinici chirurgicale a prof.
Jianu In concepţia doctorului Jovin, devenită ulterior generala, trata­
mentul cancerului trebuie să fie o operă de colaborare multidisciplinaia,
d t o â r e chirurgia nu poate lipsi, tn 1928 el publică pmna darede sea­
mă în revista Spitalul“, despre activitatea acestui centru. Urmeaza ane
publicaţii din cele mai variate domenii ale cance«Aogiei şi radiologiei, i
tnfcal 154 de titluri publicate din 1922 pina in 1947.

S t" ÎŞ fS
In 1933 modestul Centm anticanceros de la Spitalul Colţea se mu ,
minir'a aa TTI-a
împreuna cu Clinica m -a chirurgicală,
cm: la Spitalul Filantropia, in cla

n t Ä Ä » Moldovait «rç-U er tehme

la M i n i m i SânăBţu^m o a r e S a l u t a r Superior
g 'Â ă r t f n a f c u p i e l e a p r o b e l o r in legătură cu organizarea25

252 Ibidem
187
 radiologiei la noi în ţară. In această, calitate face demersurile necesare
pentru comamda şi instalarea celor 13 aparate de microradiografii care
funcţionează şi azi.
1 1 v Doctorul Jovin a dezvoltat o initensă activitate, instruind numeroşi

în 1933 este ales Preşedintele Societăţii de Radiologie, reales în a-

ceastă funcţie în alte două rînduri. în 1947, la propunerea prof. D Da-
naelopol, este ales membru asociat al Academiei de Medicină. In 1956
este ales membru de onoare al Societăţii Franceze de Radiologie, apoi
este ales, în 1970, membru de onoare al Societăţii Braziliene de Radio­
logie. In 1973 i se decernează, la Paris, medalia „Antoine Béclère“, pen­
tru merite excepţionale în domeniul radiologiei.
ţară i se încredinţează, la Congresul naţional de chirurgie în
1927, un raport despre tratamentul radiologie al cancerului uterin.
în marele Tratat de Radioterapie a lui Delherm şi Laquerrière i se
încredinţează redactarea capitolului: „Tratamentul cu raze al tubercu­
lozei extrapulmonare“.
u 1^72. este invitat să ia parte la semicentenarul Institutului Cu-
™A.dm PT a ns 91 sa Prezinte un mesaj, alături de alţi 6 medici foşti elevi
străini ai Institutului „Curie“. ’ 9
în momentul cînd scriem aceste rînduri, respectatul profesor Ion
Jovin înfrunta cu demnitate sfîrşitul celui de al IX-lea deceniu al zbu­
ciumatei sale vieţi, mîndru de tot ce a îndeplinit. Vizitat de vechii si
nou sai pacienţi, prieteni şi colegi, care nu se pot lipsi de sfatul său
binevoitor şi competent, precum şi de cei ce vor să ştie cum a fost la
tarea Unire, îşi revarsă cu bucurie amintirile sale, adevărate raze lu­
minoase ale memorabilelor evenimente pe care le-a trăit şi la care a
participat nemijlocit. Personal îmi exprim adînca recunoştinţă pentru
numeroasele informaţii ce mi le-a oferit cu multă bunăvoinţă, precum
şi pentru calda încurajare pentru a continua munca începută. îi doresc
cu mult respect sănătate şi mulţi ani activi.

IV. 44. SABIN MANUILA (1894— ?)

Sabin Manuila s-a născut în comuna Sîmbăteni, lingă Lipova la

24 A ™ 1131?6 1894. Urmează Facultatea de medicină la Budapesta ’ iar
in 1919 primeşte diploma de doctor în medicină şi chirurgie. Ca student
activează în cadrul Societăţii Academice „Petru Maior“ şi ia parte la
şedinţa de alegeri pentru delegaţii la Alba Iu lia ® la care participă
personal. După Unire vine la Cluj şi în toamna anului 1919 este în­
cadrat ca şef de lucrări la Institutul de Anatomie Patologică. După scurt
timp se transferă la Bucureşti unde lucrează în calitate de director
la Institutul Central de Statistică şi şef de secţie la Institutul de Igienă
şi Sanatate Publică. A fost căsătorit cu profesoara Veturia născută Le-
ucuţia, absolventă a Universităţii din Budapesta, care a participat de
asemenea, la declararea unirii la Alba Iulia, ca delegată supleantă a
Societăţii Acad. „Petru Maior“ 2542534

253 D in a rh iv e le M uzeului U n irii A lba Iu lia, vol. I, fila 832

254 D ate o ferite de prof. I. Jo v in din B u cu reşti, d espre fostul său coleg la B u ­
d ap esta şi la Cluj.

183
 IV. 45. IOAN MATEI (1886—1953)255
S-a născut în 26 septembrie 1886 (stil vechi) în comuna Hidiş (azi
Podeni), fostul judeţ Turda, din părinţii Todor şi Aniioa, născuta Paul
fiica preotului ortodox Bazil Paul. Şcoala elementară şi liceul le-a urinat
în Sibiu unde şi-a luat şi bacalaureatul. A urmat Facultatea de Medi­
cină din Cluj ca bursier al familiei Cosma din Sibiu. A absolvit aceasta
facultate în anul 1913.
După absolvirea facultăţii s-a specializat în boli venerice fund nu,
mit la 1 noiembrie 1913 medic secundar la spitalul din Kaposvar. In
1 septembrie 1914, după dedlanşarea războiului, a fost mobilizat pe
frontul'cu italienii unde a lucrat în mai multe spitale militare ajungî
pînă la gradul de căpitan medic, distingîndu-se m mod deosebit.
în monografia Măhaciului făcută de Popa Iuliu, se poate citi „S-a
reîntors după terminarea războiului în luna decembrie 1918 la Hidiş
unde s-a ocupat cu organizarea Gărzilor Naţionale române din regiune,
în a Il-a duminică din luna noiembrie 1918 s-a ţinut pe gruiul din
Măhaci — satul nostru vecin — adunarea celor 17 sate romaneşti din
Scaunul Arieşului, care a numit delegaţi ce reprezentau satele romaneşti
la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Din partea Hidişului a fost numit ca delegat dr. Ioan Matei „care s-a
deplasat la Alba Iulia, trăind împreună cu toţi participanţii însemnă­
tatea marelui eveniment.
După Unire îl găsim consilier de secţie la „Consiliul Dirigent din
Sibiu unde a lucrat sub conducerea prof. Iuliu Moldovan. Din 1 octom­
brie 1919 lucrează ca asistent la Clinica Dermato-venerica din Cluj,
din 1 octombrie 1920 este numit director la Ambulatoriii Poaclmic din
Oradea unde a depus o muncă susţinută timp de 20 de am ca meaic
de specialitate dermato-venerologie. Acolo a organizat Policlinica „mo­
del" şi a făcut propagandă sanitară în satele din judeţul Bihor.
S-a ocupat îndeaproape de activitatea Sportivă a tineretului fund
ales preşedinte de onoare .al Clubului de Educaţie Fizică din Oradea
în octombrie 1933. A fost de asemenea preşedinte al Colegiului medi
cilor din Oradea.
Pentru munca depusă a fost răsplătit cu diverse decoraţii,
în anul 1923, s-a căsătorit cu Aurelia Bonţidean cu care a avut
doi copii- Ioan, doctor în drept - avocat, decedat m 10 martie
şi o fiică Xenia căsătorită în Bucureşti cu inginerul Eugen
în anul 1940 după dictatul fascist de la Viena, dr. ^ n M atei^
trebuit să plece din Oradea stabilindu-se la Braila, ca medic şef la Am-
bulatorul Policlinic din localitate unde a fost şi director al Casei de
Asigurări Sociale. Tot timpul, între cele două războaie mondiale, a
senator de Bihor în Senatul ţării la Bucureşti. ,
La Brăila a activat în Societatea refugiaţilor din Ardeal, el mnd
ales preşedintele secţiei locale. , Prăda
A decedat în 24 martie 1953 şi a fost înmormintat la Braila.
— ---------------------------_ , , , « i c a sa X e n ia D um itrescu şl prof. S ab in a
255 C o m p letată după d ate a f e n te de f « c a sa ^ e n
.Trifu Cimoca.
189
I
 IV. 46. DOMINIC MEDREA
(1888— 1939)

Medic, absolvent al Facultăţii de

medicină din Viena, organizator
al Serviciului sanitar constituit „ad
hoc“ cu prilejul Marii Adunări Na­
ţionale din 1 decembrie 1918 la
Alba Iulia, fost medic şef al judeţului
Alba.

Viaţa şi activitatea256. S-a născut la

1 mai 1888 în satul - Ţelna, ju ­
deţul Alba, aşezare curat româneas­
că cu peste 1000 de locuitori, situată
la o depărtare de 15 km de Alba Iu­
lia pe una din văd, la poalele Mun­
ţilor Apuseni, din părinţii Ioan şi
Maria, născută Nestor, agricultori.
A fost cel mai mic copil dintre cei 6
ai familiei Medrea zis „Muscanu“.
W?M 1 Bunicul său Timoted Medrea a par­
dr. Dominic Medrea ticipat activ la revoluţia din 1848
D . . . în tabăra lui Axente Sever.
Ai koi r V t Se Primare le-a făcut la şcoala romano-catoldcă din
Alba iulia, unde limba de predare era maghiara. După absolvirea pri-
melor 4 clase elementare la Alba Iulia, a urmat 4 clase la Liceul greeo-
catolic din Blaj, unde împreuna cu fratele său Aurel, a locuit în gazdă
taran> hranindu-se cu mîncarea pe care le-o aducea săptămânal
y al lor. Dupa ce a absolvit clasa a IV-a gimnazială, părinţii avînd o
situaţie materiala modestă, l-au dat pe tînărul Dominic — zis Dieu —
ucenic la un tinichigiu, Ulrich, din Alba Iulia, căsătorit cu o soră a
mamei sale. Aici a lucrat un an, dar n-a uitat niciodată această peri-
oada dm viaţa sa de tînăr ucenic, astfel că mad tîrziu în calitate de medic
şei de judeţ, nu se sfia să arate rigolele canalelor din centrul oraşului
unde lucrase m calitate de ucenic.
în urma unui reviriment economic familial, părinţii l-au înscris la
uceul romanesc din Năsăud, unde şi-a trecut examenul de maturitate
La insistenţele fratelui său mai mare, Florian, ofiţer activ în Regimen-
1 J ^sm aci de gardă din Viena, şi pe cheltuiala acestuia, s-a înscris
ia facultatea de Medicină din Vdena, pe oare o absolvă în 1914 cînd
îş i ia dc ctoratul în medicină şi chirurgie. Ca student medicinist la Viena
a activat în cadrul Societăţii Academice „România Jună“'. în această
calitate, în anul universitar 1910/1911 a ţinut conferinţa „Cîteva sfa­
turi pentru popor“ (conferinţă poporală).257258
în toamna anului 1914 este mobilizat cu gradul de medic-subloco-
tenent şi, ulterior, trimis pe front, la un post batalionar. Cu simpatii

256 D a te o b ţin u te de la colegu l dr. B ru n o M ed rea din Cluj-Napoca, nepotul de

f r a te al lu i Dominilc Medrea.
257 Ion G răm ad ă, op. cit., p. 166.
258 „A lb a I u lia “, X X I I , n r. 9 din 15 d ecem b rie 1939, p. 1 şi 2.

190
evidente faţă de Puterile Aliate, nutreşte dorinţa de a trece de partea
amicilor României de dincolo de Carpaţi şi încearcă — pe frontul ita­
lian — să dezerteze, însă fără succes.
In 1918 într-o scurtă permisiune, venind de pe front, se căsătoreşte
cu Emilia Domşa, cu care a avut 4 copii, dintre care unul a decedat la
vîrsta de 1 an, de angină difterică.
La începutul lunii noiembrie 1918 s^a întors de pe front la Alba
Iulia, unde îndată se înrolează în gărzile Naţionale, sub comanda fra­
telui său, căpitanul Florian Medrea. Tînărul medic-loootenent in re­
zervă Dominic Medrea organizează, împreuna cu medf
Albei — dr. Iuliu Grişan, dr. Cornel Daramuş, dr. Auiel t>oteiu dr.
Zeno Dumitreanu şi dr. Franz Stubenvool - Serviciul sanitar ,,ad hoc
pentru a trata eventualele urgenţe şi a preveni izbucnirea unei epidemn
avînd în vedere numărul mare al participanţilor şi condiţiile de război
favorabile izbucnirii epidemiilor.
Pentru asistenta chirurgicală şi-a oferit serviciile, după cum a re­
latat dr Dominic Medrea, medicul-căpitan dr. Franz Stubenvool şeful
S “ iei de chirurgie a Spitalului militar Alim Iulia. un chirurg distins,
ăl cărui renume a depăşit mult limitele judeţului Alba.
Dună Unire doctorul Dominic Medrea funcţionează ca medic de
oraş la Alba Iulia, medic consultant ia Oficiul d* Asigurări Sociale, amnd
şi funcţia de preşedinte al Colegiului medicilor dm
ca medic-şef al judeţului Alba. în aceasta ultima calitate, orgamzeaza
n u X m s e a c t h ii antiepidemice, în vederea eradicam epidemici de
febră tifoidă de pe valea Sebeşului.
191
 Medicul dr. Dominic Medrea a fost şi un activist de frunte al „Astrei“
m cadrul căreia a ţinut o serie de conferinţe şi a participat la organi­
zarea unor „Expoziţii de copii“, pentru stimularea creşterii de copii fru­
moşi şi sănătoşi
Deşi bolnav de T.B.C. fibrocazeoasă cavitară, a fost un temperament
vesel, simpatic, optimist şi pătruns de simţul datoriei. Foarte sociabil
îşi petrecea timpul liber intr-un cerc larg de prieteni.
_ Decedează în urma ftiziei, la 6 decembrie 1939, şi este înhumat în
pamintul natal, la a cărui libertate contribuise şi el.
Necrologul publicat ca articol redacţional în ziarul „Alba Iulia“258
este emoţionant şi prezintă viaţa acestui om care nimănui nu a făcut
vreun rău, doar bine a făcut cît a putut.

IV. 47. VICTOR MER A (7— 1948)

S-a născut în comuna Habic (jud. Mureş), ca fiu de ţărani.

inn o^ C^ r Mera a avut încă în anul 1917 farmacie — înfiinţată în anul
908 - cu firma „Őrangyal“=Ingerul păzitor, fiind coproprietar cu
Bevesz Imre , pînă în anul 1920, cînd rămîne proprietar unic.
In toamna anului 1918 a luat parte activă la evenimentele petrecute
mai ales în Reghin şi în jur. Documentele păstrate în „Muzeul Unirii“
atestă că a participat delegat cu credenţional ,1a Marea Adunare Naţională
din 1 Decembrie de la Alba Iulia.
Prezentăm activitatea farmacistului Victor Mera, în perioada Uni­
rii, urmărind descrierea lui Ion Silviu Nistor259260.
în şedinţa de constituire a C.N.R. judeţean din 5 noiembrie 1918 a
fost ales ca membru şi farmacistul Victor Mera de la Reghin, participant
tut fucr^rile Consiliului şi aprobînd următorul apel redactat de Ariton
M. Popa „Către populaţia romuneaseă din judeţul Mureş—Turda: Vă
rugăm deci fiţi cu toţii la înălţim ea vremurilor, păziţi cu demnitate or­
dinea, apăraţi cu cinste viaţa şi avutuil tuturor, căci ar fi ruşine să min-
jim sfînta libertate ce ne-a răsărit, prin fapte nesocotite. Sus inimile“261.
Farmacistul Mera Victor era membru în Senatul judeţean ales la
adunarea din Reghin, ţinută în ziua de 5 noiembrie 1918. în capitolul
IV al procesului-vertoal încheiat se menţionează că s-a ales o comisio de
5 membri, care să ţină legătura cu Consiliile Naţionale ale celorlalte na­
ţiuni din localitate. A mai luat parte şi la şedinţa C.N.R. local din Reghin,
ţinută în ziua de 18 noiembrie 1918, şi a ascultat raportul avocatului dr’
I. Harşia, în legătură cu misiunea acestuia la Cluj. în această şedinţă
s-au luat o serie de hotărîri privitoare la formarea senatelor cercudle,
iţiră caracter naţional; delegaţii se aleg în funcţie de numărul popula­
ţiei. S-au discutat o serie de probleme privitoare la drepturile jandar­
meriei.
în şedinţa din 23 noiembrie 1918 a Senatului naţional român jude­
ţean din Reghin, farmacistul Mera este ales delegat la’ Alba Iulia şi i s-a
eliberat un „Credenţional“ :

259 Gyógyszerészek zsebnaptára az 1917-ik évre, Budapest, Stephaneum Nyomda

R.T., 1917, p. 162 şi 199. ’
260 Ioan Silviu Nistor. Contribuţiuni mureşene la Marea Unire din 1918 Editura
D ada, Cluj-Napoca, 1981, p. 39, 127, 199. 211—212, 223 241
261 Ibidem, p. 39. ’

192
 „Subsemnaţii adeverim că în Cercul electoral al Gernesigului __
Gorneşti din comitetul Mureş—Turda s-au ales azi. ca delegaţi ai
acestui Cerc electoral, d-nii : Victor Mera. farmacist în Reghinul săsesc
Vasile B Muntenescu, preot în Solovăstru; Alexandru Pop, econom în
Caşva: Nicolae Feier, econom în Hodac, şi Ioan Banciu, tîmplar în Iernot-
laia, cu unanimitate de voturi.
Drept pentru care sus-numiţn d e d a ţi sunt prin aceasta autorizaţi
a lua parte cu vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română ce se
va «invoca prin Consiliul Central Naţional Român, în numele tuturor
românilor din acest Cerc electoral şi la alte mari adunări naţionale româ­
ne, cari eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia ori
m anul următor, şi a contribui cu votul lor la deciderea asupra sortii
viitoare a neamului românesc din Transilvania. Ungaria si Banatul
Timişan.
Dat de Colegiul electoral al Cercului electoral Gomesti ţinut în
ziua de 28 noiembrie 1918“-62.
După întoarcerea de la Alba Iulia, farmacistul Victor Mera continuă
aceeaşi activitate. în ziua de 11 decembrie 1918 ia parte la şedinţa S e -’
natului naţional român local din Reghin, unde s-au discutat următoarele
probleme (consemnate în procesul-verbal amintit), din care reţinem cî-
teva puncte:
„I. Se pune pe tapet chestia de a asigura liniştea şi mersul regulat
al afacerilor noastre naţionale contra răuvoitorilor (. . .)
Ad. I. Se acceptă în deplin acord de vederi propunerea de a nu ne
răzbuna absolut de fel pentru trecut, asigurînd numai prin prezent vii­
torul, adecă urmărind de acum manifestările de tot felul faţă de intere­
sele noastre naţionale, şi internînd ori deportînd numai astfel de indivizi,
români ori străini, în sarcina cărora se va putea dovedi ceva vorbă ori
faptă cari (ar) atinge greu interesele noastre naţionale^ ale poporului,
statului şi armatei române“.
Victor Mera participă şi la şedinţa din 16 decembrie 1918 de la Re­
ghin260, în care s-au discutat o serie de măsuri privitoare la preluarea
întregii puteri de stat de către C.N.R. judeţean îndată ce se va primi
aprobarea Consiliului Dirigent Român de la Sibiu.261
Ia parte şi la şedinţa Consiliului Naţional Român de la Reghin din
27 decembrie 1918, sub preşedinţia lui V. Duma, notar fiind Ştefan
Pantea. Cu această ocazie s-au luat hotărîri privitoare la componenţa
Legiunii române din Reghin şi alte probleme ce priveau interese lo­
cale262.
După Unire, farmacistul Victor Mera a lucrat în farmacia sa, dar a
avut şi activităţi social-obşteşti, un timp fiind senator de Reghin.
După 23 August 1944 a fost un timp prefect de Mureş.
A decedat în 1948!

IV. 48. REMUS MIOC (1896— ?)

S-a născut în comuna Vărădia-Caraş, în anul 1896. A urmat Facul­

tatea de Medicină din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1922. Eveni­
mentele din toamna anului 1918 l-au prins în Vărădia, (jud. Cairaş-Seve-
rin<), unde a fost ales delegat cu credenţional ăl comunei Vărădia.

262 Ibidem, p. 199.

13 — Medicii şi Marea Unire 193

 dr. Remus Mioc dr. Vasile Mircu

După Unire a fost medic de circumscripţie urbană La Timişoara, me­

dic la Asigurări Sociale şi medic al Fabricii „Rcwnitex“263264.

IV. 49. VASILE MIRCU (1889— 1981)

Medic de medicină generală cu studii la Budapesta şi Viena. Parti­

cipant în ziua de 1 Decembrie 1918 la Marea Adunare Naţională din Alba
iulia, împreună cu soţia sa, Letiţia, ca delegat, cu credenţional, al Socie­
tăţii „Tinerimea română din Lugoj“. Profesor şi conducător al unor şcoli
de Crucea Roşie, profesor de igienă la Liceul „Coriolan Brediceanu“ din
Lugoj, activist de frunte pe tărîmul medico-sanltar şi cultural.

Viaţa şi activitatea2ti4.

S-a născut Ia 30 decembrie 1889, în Lugoj26526, din tată cismar şi ma­

mă casnică, fiind cel mai mic copil din cei 9 fraţi. Şcoala elementară a
făcut-o în oraşul natal, iar cea medie, la Liceul „Coriolan Brediceanu“,
din Lugoj. în 1910 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Budapesta
unde a activat şi în Societatea Academică „Petru Maior“. Iată cum re­
latează el însuşi activitatea sa în cadrul Societăţii respective21*6 :

263 Date culese din „Anuarul general al medicilor din România“, 1941, Tipografia
„Universul“, Bucureşti 1941 şi documentele din arhiva Muzeul Unirii Alba Iulia.
264 Date obţinute din arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia şi din documentele oferite
de fiul său Ionel V. M im i, medic la Cluj-Napoca.
265 Lugojul a dat ţării româneşli oameni de seamă: Filaret Barbu, Ion Vidu. Zen o
Vancea, Tiberiu Brediceainiu, Tnaian Grozăvescu g.a.
266 Fragment dântr-o scrisoare, păstrată în arhiva ştiinţifică a autorului

194
 «Activitatea Societăţii „Petru Maior“ din Budapesta cuprindea as­
pecte variate cultural-educative şi evident patriotice ale vremii (...) La
sediul societăţii soseau reviste de limba română din toate părţile unde
se editau astfel de reviste. Gazeta regretatului Nicolae Iorga, „Neamul
Românesc", ne sosea în plicuri (era interzisă pătrunderea ei în Tran­
silvania, în format de gazetă), fiind citită cu mult nesaţ la Societatea
„Petru Maior , unde ne adunam mai în fiecare zi, doctori şi studenţi,
îmbogăţindu-ne limbajul şi gîndurile curate de împlinire naţională.
Din punct de vedere .naţional această societate prezentase cea mai
mare atenţie pentru toţi românii; în şînul ei s-a plămădit ideea înfiin­
ţării primului cor românesc, chiar în inima Ungariei.
Datorită strădaniei mele, ca secretar în Comitetul de înjghebare,
precum şi a regretatului dirijor Ion Fira, corul înfiinţat de noi a cîntat
duminicile în capela română din Budapesta, situată în una din cele 7
clădiri măreţe ale marelui mecenat Emanoil Gojdu. Acest cor a susţinut
şi un concert în sălile cele mai vestite ale Budapestei, unde-şi petreceau
numai grofii şi magnaţii Ungariei. La acea petrecere au fost invitate,
şi ne-au onorat cu prezenţa, toate personalităţile marcante ale Tran­
silvaniei.»
Urmărind facultatea de unde provin studenţii, .observăm că din cei
8 membri ai Comitatului aranjator al corului, 4 sínt studenţi în medi­
cină, iar din cei 37 membri, 21 sínt studenţi în medicină şi unul absol­
vent de farmacie, dovadă elocventă privitoare la rolul jucat de studenţii
medicinîşti în activitatea acestei prestigioase societăţi „Petru Maior“. In
continuarea scrisorii, dr. Vasile Mircu relatează:
«Societatea Academică „Petru Maior“ a sărbătorit, în anul 1912,
cu 6 ani înaintea Unirii Transilvaniei cu România, jubileul de 50 de
ani, prin entuziasmul unui Comitat jubiliar, în care am figurat şi eu,
în calitate de controlor. In acest comitet mai făceau parte Váctor Groza,
medicinist fratele omului politic dr. Petru Groza (n. a.), ca preşedinte;
Nicolae Căliman, medicinist, vicepreşedinte; Gheorghe Ştefănică, secre­
tar; Virgil Biberea, bibliotecar; Liviu Ionaşiu, medicinist, vicebibliote-
car; Traian Leucuţia, medicinist, notar; Victor Popovici, casier; Mihai
Sofonea, econom.*
In fiecare an marele di’amaturg Ion Luca Caragiale ne convoca la
Societatea „Petru Maior“, în preajma anului nou, în trecerea sa spre
Berlin, povestindu-ne şi încurajîndu-ne că ziua cea mare în curînd va
sosi. Cu aceştia şi cu mulţi bănăţeni şi ardeleni, fruntaşii de mai târziu
ai vieţii publice, ne revedeam adeseori, împletindu-ni-se gîndurile la
ziua cea mult aşteptată. Intelectualii şi studenţii au purtat cu ei şi au
răspîndit printre semenii lor, de la sate şi oraşe, idealul dorit, în aşa fel,
că fructul era deja copt în memorabila zi de 1 Decembrie 1918. Gîn-
dindu-mă acum la ce a fost, pot spune că aveam atît îndrăzneala celor
care ştiu unde vor să ajungă, cît şi pasiunea care ne mîna chiar dincolo
de adevăr.
Am plecat apoi la Viena, pentru însuşirea limbii germane. Acolo
am simţit zorile încurajatoare ale celor mai frumoase zile. Hoffopera cu
Carusso!... A venit războiul. Repartizat la Regimentul 31 din Oradea, am

* Observăm că din cei 9 membri ai Comitetului jubiliar, 5 (,pe care îi cunosc,

n.a.) sínt viitorii medici, care atunci cînd au ajuns în viaţa socială au avut
intense preocupări medico-sociale si culturale, precum şi o atitudine patriotică
fermă.

195
plecat înrolat la unitatea care se aflase în Bileca (Herţegovina), unde am
petrecut aproape trei ani în atmosfera fierbinte de acolo... Am plecat
apoi la Raguza, am trecut pe o barcă Marea Adriatică pînă la Lac roma,
apoi la Spalato, ca în baza unui ordin al Ministerului de Război „K und
K “ toţi ofiţerii care au servit pe fronturi timp de trei ani, fără o zi în­
trerupere, să fie repartizaţi la partea sedentară. Aşa am ajuns la Bel­
grad, (Serbia) de unde am fost chemat de către „Zentral Transport lei-
tung“, din Vi-ena, să preiau comanda unui tren sanitar, care se aflase
atunci la Zirl, lingă frontiera Helveţiei. Cu acest tren sanitar am cutre­
ierat 1/4 din Europa (...).
La terminarea războiului am fost delegat, în calitate de preşedinte
al tineretului bănăţean, pentru a merge la Alba Iulia, purtînd cu mâne
credenţionalul eliberat din partea Consiliului politic român, pentru vo­
tarea fără condiţii a Unirii. Iată cuprinsul acestui credenţional:267268
«Subsemnaţii adeverim că ,,Societatea Tinerimii Studioase Române
din Lugoj“ am ales ca delegaţi ai acestei societăţi pe d-nii: Vasile Mircu
şi Victor I. Ioviţia din Lugoj, cu unanimitate de voturi.
Drept aceasta sus-numiţii delegaţi sínt prin aceasta autorizaţi a lua
parte cu vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română ce se va con­
voca prin Consiliul Central Naţional Român, în numele tuturor româ­
nilor din această societate şi alte asemenea adunări naţionale române
care eventual o să fie convocate în decursul anullui acesta sau în anul
următor, şi a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a
neamului românesc din Transâlvania, Ungaria şi Banatul Timişan.
Dat în şedinţa din 14/27 noiembrie 1918. ss. Preşedinte, avocat C.
Vasile şi Nicolae (indescifrabil) notar».
Tînărul dr. Mircu s-a dus la Alba Iulia împreună cu soţia sa Letiţia
casnică, absolventă de liceu şi al unui curs de Crucea Roşie (născută
la 30 septembrie 1897, a decedat la 10 februarie 1969). Din această că­
sătorie au rezultat doi fii: Vasile, avocat la Lugoj, şi Ionel, medic la
Cluj-Napoca.
Cu prilejul aniversării a 60 ani de la Unirea din 1918, la 1 Decem­
brie 1978, dr. Vasile Mircu a ţinut la Lugoj ö conferinţă întitulată: Uni­
rea Transilvaniei, 1 D ecem brie 1918, întîmplări, fap te prem ergătoare şi
impresii de la Unire, din care reproducem -mai multe pasaje.208
„Toată suflarea rom ânească la A lba Iulia
în ziua de 1 Decembrie au năvălit codrii munţilor, s-au adunat ro­
mânii din cele mai mari depărtări, cu trenuri, cu trăsuri, călări, pe jos,
de la Sibiu şi Lugoj, de la Satu Mare, de la Sighet şi pînă la Hunedoara,
toţi cu gîndurile speranţei arzătoare şi cu aceleaşi nădejdi în viitorul
ţării unite.
La Alba Iulia nu s-au întîlnit diferite curente de opinii, acolo s-a
înfruntat eroismul unui popor care a dat dovadă lumii întregi că a
noastră credinţă milenară s-a transformat intr-o acţiune istorică. în zadar
au fost ridicate ziduri despărţitoare între noi şi cei de dincolo de Car-
paţi, ziduri care s-au prăbuşit la cutremurul dezlănţuit din piepturile
şi braţele de fier ale norodului (...) urmînd apoi indescriptibila bucurie
care a alimentat pînă la înflăcărare entuziasmul din ziua de 1 Decem­
brie 1918 (...)

267 Extras din arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia, val. I, fila 564.
268 Originalul se află la fiul său, dr. Ionel Mircu din Cluj-Napoca, căruia i-an>
oferit-o noi, spre păstrare.

196
 In această integralitate spirituală, după revoluţia ce izbucnise în
putreda monarhie bicefalică, noi, cîţiva lugojeni şi bănăţeni, de prin
judeţ, reîntorşi după cei patru ani de îndurări pe fronturile primului
război mondial, am format o gardă naţională, în scopul preîntîmpinării
unei anarhii cu consecinţele ei nefaste. în această gardă naţională am
funcţionat şi eu ca ofiţer (...)
în calitatea mea de preşedinte al tineretului studios din judeţul
Caraş-Severin şi primul preşedinte al Cercului academic bănăţean, am
recrutat tineret lugojean şi judeţean pentru întregirea gărzii, încît a-
cesta s-a putut închega într-o formaţie de batalion sub comanda lui
Virgil Boc, batalion ale cărui marşuri pe străzile Lugojului au putut pune
în respect pe recalcitranţii cetăţeni ai fostei monarhii.
Prin curier şi presă se anunţase ţinerea unei mari adunări la Alba
Iulia, pe data de 1 decembrie 1918, la care vor lua parte delegaţii po­
porului înzestrat cu „eredenţionale“. Erau reprezentate toate păturile
sociale, reprezentanţi din partea partidelor, a Societăţii de binefacere
a femeilor, a studenţimid, a maistorilor şi economilor, a ţăranilor. îna­
inte de plecare, cei care am obţinut încredinţarea de participare la me­
morabila şi istorica adunare, ne-am întâlnit în vestita sală a „Concor­
diei“, unde din partea Consiliului Naţional judeţean am primit toate
îndrumările necesare, cum şi ce aveam de făcut la Alba Iulia (...)
Am ajuns în Alba Iulia... apoi în „Sala Unirii“ (...) ticsită pînă la
refuz, balccmnele la fel. Initraţi în sală m-au fermecat căldura şi lumina
izvorâtă din inimi. Totul mi s-a părut o încântare, un spectacol haluci­
nant, o scenă plină de lacrimile emoţiilor. Prezidează veteranul luptător
naţional, Gheorghe Pop de BăseŞti, omul cu o chibzuită pătrundere
în taina viitorului, care îşi începe cuvîntarea de deschidere a şedinţei
festive, zicînd: „Acum slobozeşte pe robul tău, Stăpîne, că văzură ochii
mei mîntuirea neamului“ (...)
Publicul emoţionat. pînă la lacrimi ascultă cu evlavie cuvîntarea
românului octogenar. La întrebarea adresată reprezentanţilor naţiunii
transilvănene, că dorim unirea cu România, un strigăt de urale ale
sălii, dimpreună cu a mulţimii de afară, a zguduit zidurile şi ferestrele
încăperii. Aceste urale zguduitoare se adresaseră într-o mare măsură
şi preşedintelui Gheorghe Pop de Băseşti, care cu 14 ani înainte de U-
nirea Transilvaniei fusese întemniţat. între zidurile uriaşe şi mucegăite
ale închisorii Vaţului, la vederea cărora îţi trecea un fior prin întregul
corp şi scene întregi de viaţă chinuită pentru „crima“ că cei întemni­
ţaţi şi-au iubit neamul. Şi deodată, ca la un semnal, din trăznetul des­
prins din umbra norilor, se înalţă din gurile arse de dor vuietul stră-
fulgerător al imnului nostru de redeşteptare naţională, cîntecul oprit
pe vremuri, imnul de slăvită libertate, „Deşteaptă-te române!“
însufleţirea era atît de mare, aclamaţiile erau atîţ de vehemente,
încît părea că se dărîmă zidurile... întreaga sală scandase tumultuos, şi
încrezătoare: „Vrem unirea fără condiţiuni''.
Da: fără condiţiuni, căci aşa fel păstrase unitatea sufletească a ro­
mânilor (...). Uralele din sală se contopeau cu cele ale mulţimii. Pe
„Cîrnpia lui Horea“, printre mulţimea de bărbaţi, coborîţi din Ţara Fă­
găraşului, a Maramureşului, a Reghinului şi Mureşului, a Haţegului şi
a Banatului, se zăreau siluetele drăgălaşelor românce, lîngă soţii şi copiii
lor, în tradiţionalele lor costume, care se desprindeau panoramic din

197
albastrul cerului, avind aerul ùnor statuete din epoca romană. Toţi sim­
ţiseră însemnătatea extraordinarelor clipe într-o beţie sufletească dez-
mierdătoare (...)«.
S-au întors apoi cu toţii acasă, cu inima şi sufletul îmbogăţite, ho-
tărîţi să pună umărul, inima şi sufletul la marea operă a construirii
noii Românii, care de abia începuse.
în finalul acestei conferinţe, veteranul medic dr. Vasile Mircu zicea:
«Mare bucurie a fost la sosirea în Lugoj a primului batalion român,
întîmpinat cu o formidabilă erupţie de aclamaţii din partea lugojeni­
lor, ieşiţi cu mic cu mare în întîmpinarea lui, strigînd: „Bine aţi venit,
fraţilor, să trăiască România Mare“ (...).
I^am primit cu veselie şi dansuri, cu cîntecele „Deşteaptă^te ro­
mâne“, „Trei culori“, „Treceţi batalioane române Carpaţii“ (...)»
Acestea au fost gândurile medicului dr. Vasile Mircu, scrise în pre­
ajma vîrstei de nonagenar. Ele reflectă simţămintele generaţiei sale de
intelectuali militanţi, nu numai alături de popor, dar chiar în mijlocul
său, ba uneori in fruntea sa.
După Unire, în mai 1919, a fost numit în Comisia universitară din
Cluj, care în 12 mai 1919 a preluat clinicile de la vechea administraţie,
apoi s-a încadrat ca preparator bugetar la Clinica chirurgicală I Cluj.
„Începusem activitatea... dar bătrîna mea mamă bolnavă mă chema
mereu acasă la Lugoj, în oraşul meu natal, unde am şi plecaţ^“269
Bogata activitate a medicului Vasile Mircu poate fi împărţită în
spitalicească şi medico-socială, pe care o prezentăm pe scurt.
A ctivitatea spitalicească. Din 1 octombrie 1919, pînă în octombrie
1920, a funcţionat ca preparator la Clinica chirurgicală I, de sub con­
ducerea profesorului Iacob Iacobovici, după oare s-a transferat ca me­
dic de circumscripţie la Lugoj, unde a lucrat pînă la 1 octombrie 1925,
cînd a fost numit medic primar al judeţului Garaş-Severin. Concomitent
a fost şi medic la diferite şcoli: la Liceul comercial de băieţi — în mod
onorific —, de la 1 octombrie 1923, pînă la 31 august 1932, aproape 9
ani; la Liceul de băieţi, ca medic suplinitor, în post bugetar, de la 1
septembrie 1936, pînă la 1 noiembrie 1940 (cînd a fost înlocuit de către
un medic refugiat din Ardealul de Nord); de la 1 aprilie 1943, pînă în
iunie 1946, la Liceul de fete. în ziua de 14 iunie 1946 i se face „titula­
rizarea“ din partea Inspectoratului general, la Liceul industrial de fete,
obţinîhd titlul de profesor de igienă pentru şcolile secundare. A fost
apoi profesor de igienă şi la Liceul „Coriolan Brediceanu“ din Lugoj.
Activitatea medico-sanitară. In fiecare an a ţinut în mediu sătesc
conferinţe cu subiecte de igienă personală şi casnică, precum şi cu su­
biecte moralizatoare. La sugestia profesorului Ştefan Milieu de la Bucu­
reşti, a ţinut, în cadrul Asociaţiei „Acţiunea românească pentru cultura­
lizarea maselor“, o serie de conferinţe medico-sanitare la Uzina Nădlag,
în anii 1936. 1937 şi 1938.
A fost ales medic onorific al Crucii Roşii-Lugoj. A înfiinţat un
dispensar pentru cei săraci în „Casa dr. Petrovici“.
A înfiinţat şi condus in cadrele Crucii Roşii cinci serii de cursuri
pentru infirmierele voluntare, fiecare serie de cite 6 luni. Cursurile le-a
predat singur, în localul Serviciului sanitar al oraşului.

269 Fragment dintr-o altă scrisoare păstrată în arhiva personală.

198
 Anii au trecut, dr. Mircu a depăşit vîrsta de 90 de ani, dar a rămas
vioi şi activ, aşa cum l-am cunoscut. în apartamentul fiului său, dr.
Ionel Mircu, din Cluj. întrebat ce mai lucrează, mi-a răspuns: -«Citesc
şi scriu zilnic; corespondez cu Viena, Polonia, Italia, Jugoslavia (Belgrad),
Germania, Budapesta; scriu la reviste, am scris în ultimii ani 68 de di­
verse articole şi 47 de eseuri-meditaţii. Aceste amănunte răzleţe din
biografia mea, a unui lugojean, desigur doctore Florea Marin, pot stîrni,
la cei care nu le-au trăit, rezerve (...). Emoţionante amintiri, dar şi prea
multe nostalgii (...)».
Vasile Mircu a decedat în ziua de 5 martie 1981, la venerabila vîr-
stă de 92 de ani, încărcat de amintiri şi nostalgii. El a fost înhumat în
Cimitirul ortodox din Lugoj. îşi doarme somnul lingă soţia sa, nu de­
parte de alţi corifei lugojeni: Coriolan Brădiceanu, Ion Vidu, Valeriu
Branişte şi alţii ca ei.

IV. 50. IULIU MOLDOVAN (1882— 1966)

Participant la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de
la Alba Iulia. Secretar general al Resortului Ocrotirilor Sociale din
Consiliul Dirigent. Creatorul şcolii moderne de igienă din ţara noastră;
primul profesor de igienă şi igienă socială la Facultatea de Medicină
românească din Cluj, director al Institutului de Igienă şi Sănătate Pu­
blică din Cluj. Directorul Regionalei Cluj, a Institutului Social Român.
Personalitate fascinantă, prin cultura şi comportamentul său. Decan al
Facultăţii de Medicină şi Farmacie în anul şcolar 1924—1925 şi prode­
can în anul 1925— 1926. Decorat cu
,.Meritul Sanitar“ cl. I şi ..Steaua
României“ în grad de ofiţer.

Viaţa şi activitatea270

Iuliu Moldovan s-a născut în 15

iulie 1882, în comuna Bogata de
Mureş (judeţul Mureş), dintr-o fami­
lie de preot. A absolvit şcoala pri­
mară şi liceul la Mediaş. A urmat
Facultatea de Medicină la Viena şi
Praga; absolvent în 1906. Paralel a
studiat cursuri la Facultatea de Fi-
losofie, de Ştiinţe naturale-biologice
şi Drept, oare au contribuit sub­
stanţial la formarea sa ca om de
ştiinţă. La început a lucrat ca medic
militar la Secţia dermatologie şi boli
venerice, apoi la Laboratorul cen­
tral de bactériologie al armatei aus-
tro-ungare (unde s-a specializat în prof. Iuliu Moldovan

270 Ju liu Moldovan, in F ig u r i re p r e z e n ta tiv e a le m e d icin e i şi f a r m a c ie i c lu je n e

vol. I, Litografia IMF duj-N apoca, de H. Ştraus p. 20—46.

199
igienă,.. ePidemiologie şi sănătate publică). Acolo a avut şi activitate di­
dactica sub conducerea marelui imunolog, microbiolog şi epidemiolog
^ Robert Eloerr In anu care au unmat şi-a desăvîrşit specializarea în
Institutul de medicină tropicală din Hamburg, Institutul Pasteur la Pa­
ris, apoi la Roma şi Napoli. în iulie 1914 a fost mobilizat şi numit şef
îgiemst al unei armate austro-ungare, unde a reuşit să oprească, într-un
timp record, o serie de epidemii. In 1915, Facultatea de Medicină din
Viena îl numeşte docent.
^ j Decembrie 1918 a luat parte la lucrările Marii Adunări Na­
ţionale de la Alba Iulia, trăind, împreună cu toţi participanţii, măreţia
evenunentuim şi semnificaţia sa pentru viitorul poporului român. Aici
1 a mtilnit pe celălalt mare corifeu al şcolii medicale clujene româneşti
prof. Iuliu Haţieganu. Cu toţii au subscris entuziaşti la Marea Unire.
In numele transilvănenilor au cerut înfiinţarea unei universităţi româ­
neşti la Cluj, in cadrul căreia să fiinţeze şi o Facultate de Medicină. Ei
S ™ servească cu toate forţele şi întreaga viaţă interesele Fa-
cultaţu de Medicina ce se va înfiinţa, iar acest deziderat a fost împlinit.
Cmar a doua zi după declararea Marii Uniri s-a cerut cu insistenţă Con­
siliului Dirigent preluarea şi naţionalizarea cît mai grabnică a Universi­
t é 11. maghiare din Cluj şi organizarea de urgenţă a Universităţii româ­
neşti la Cluj.
, In 15 decembrie 1918, docentul Iuliu Moldovan a fost numit secre­
tar general al Resortului Ocrotirilor Sociale din Consiliului Dirigent al
Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. In noua sa calitate, la 28 ianuarie 1919
a contribuit activ la organizarea Congresului medicilor de la Sibiu, unde
viitorul profesor Iuliu Haţieganu a fost ales preşedintele Congresului.
Cei doi viitori savanţi s-au împrietenit şi au devenit fondatorii şcolii
medicale şi ai sănătăţii publice în Transilvania. Cu acest prilej au con­
stituit şi un Colegiu format din 11 medici, care a fost însărcinat cu „cer­
cetarea documentelor şi lucrărilor pe care le vor înainta candidaţii la
catedrele acestei facultăţi, făcînd apoi propuneri de numire Consiliului
Dirigent“.271
La 2 aprilie, secretarul general al Resortului Ocrotirilor Sociale
dr. Iuliu Moldovan, fost docent la Facultatea de Medicină a Universi­
tăţii din Viena, propunea Resortului Instrucţiunii Publice ca în vede­
rea organizării Facultăţii de Medicină din Cluj — în confoiinitate nu
numai cu cerinţele ştiinţifice, ci şi cu necesităţile de viaţă ale poporului
român să se numească un colegiu din cîţiva membri, colegiu care să
fixeze programul de studiu.
Doctopul Moldovan îşi încheia astfel întîmpinarea : „...Considerînd
că dorinţa^ noastră de a menţinea un caracter transilvănean, o atmos­
feră curată, neapărat necesară pentru focarul de ştiinţă şi de creştere
care are să fie de la început Facultatea noastră din Cluj, dorim a crea
în Cluj o Facultate medicală de primă forţă, ca institut de creştere şi
ştiinţă, a aplica cei mai buni şi mai activi profesori pe care îi putem
afla, a elimina orice politicianism şi sectarism, orice lipsă de simţ de
datorinţă şi responsabilitate, incompatibile cu demnitatea, seriozitatea şi
importanţa publică a profesorilor universitari. Dorim mai departe a
forma această facultate de la început pe baze temeinice şi durabile,

271 Stelian Neagoe, Viaţa u n i v e r s i ta r ă c lu je a n ă interbelică, Editura Dacia Clui-

Napoca, 1980, vol. I, p. 39 ’

200
evitând schimbări de persoane după scurt interval, dăunătoare menirii
şi dragostei profesorilor pentru interesul instituţiei.272
Respectîndu-se aceste deziderate, în şedinţa plenară din 13 august
1919 a Comisiunii universitare, s-a înaintat raportul cu propuneri, ur­
mare cărora s-a ales un valoros corp de medici care a constituit prima
generaţie de profesori ai noii Facultăţi de Medicină, cunoscută ulterior
ca „generaţia de aur“ a medicinii româneşti, ce şi-a făcut pe deplin
datoria. Ei au creat cunoscuta — şi recunoscuta — şcoală medicală
românească de la Cluj.
în toamna anului 1919 docentul Iuliu Moldovan a fost numit pro­
fesor titular la Catedra de igienă şi igienă socială a noii Facultăţi ro­
mâneşti de Medicină. în 1920 a fost ales membru corespondent al Aca­
demiei Române. Era un bun didact,’ vorbea cu pasiune şi reţinea aten­
ţia auditorului pe parcursul întregii expuneri.
Cu studenţii era blînd şi îngăduitor. Cerea noţiuni precise şi o bună
gândire igienică şi nicidecum acumularea de date inutile în activitatea
practică. Examenele erau o adevărată sărbătoare pentru studenţii stu­
dioşi. Cei programaţi pentru examene în ziua respectivă erau invitaţi
în cabinetul profesorului, li se servea o cafea şi intrau încet în discuţia-
examen. Celor care nu răspundeau satisfăcător le zicea calm: «Cu dum­
neavoastră va trebui să reluăm discuţia la toamnă».
între 1928 şi 1930 a lucrat în cadrul Ministerului Sănătăţii, unde a
elaborat o Lege sanitară, progresistă, numită şi „Legea Moldovan“, ale
cărei idei semănate de ea au răsărit ulterior sub diferite forme; unele
dintre ele s-au realizat mult mai tîrziu. în 1930 a fost înfiinţat Institu­
tul de Igienă şi Sănătate Publică, cu un vast program de cercetare, ex­
perimentare şi de acţiuni de sănătate publică.
Ideile sale novatoare, cu orientare net preventivă, s-au referit La:
înfiinţarea unor centre regionale de igienă; organizarea combaterii tu­
berculozei, a bolilor venerice şi a mortalităţii infantile; înfiinţarea in­
stituţiei surorilor de ocrotire; înfiinţarea unui minister al Sănătăţii, or­
ganizarea unor acţiuni vaste de educaţie sanitară, adresată mai ales ti­
nerilor; promovarea medicinii omului sănătos privit nu numai ca indi­
vid sau colectivitate, ci mai ales în perspectiva generaţiilor care se suc­
ced; necesitatea înzestrării cu spitale a întregului teritoriu al ţării,
editarea unei reviste, care a devenit revista „Sănătatea* publică , rolul
familiei în stat; înfiinţarea Institutului pentru studiul, profilaxia şi
tratamentul cancerului la Cluj Şi a unotr institute de seruri şi vaccinuri
în Bucureşti şi Iaşi; înfiinţarea unor plăşi sanitare model şi pregătirea
de medici specialişti în igienă şi sănătate publică.
Toate aceste deziderate, care ulterior au devenit realizări, erau
gîndite pe baza realităţilor româneşti, dar se bazau pe cele mai recente
cuceriri ştiinţifice. în 1931, a făcut o călătorie de studii La Fundaţia
Rockefeller — în Statele Unite — şi a înlesnit calatona mai multora
dintre colaboratorii săi la această Fundaţie, printre care şi cea a viitorilor
profesori Leon şi Ion Prodan, M. Zolog, Ilie Ardeleanu şi P. Ramneanţu.
Activitatea ştiinţifică a fost multilaterală. In afară de preocupările
menţionate, amintim: lucrările în domeniul patogemei şocului anafdac-
tic, hipersensibilitate şi alergie. în 1923 a izolat substanţa numita t
culina M. (Metschnikov), care s-a dovedit activa m combaterea stărilor

272 Ibidem p. 40
201
 Ïm fg TH,,L T elab0^ tehnologiei de preparare a colaborat ulterior şi
prof. Titus Turcu, Nicolae Maier şi Virgil Gailea. *
un rLrü ^?rwle Sale- înSUmeaZă 630 de artiœle’ m«nografii, manuale şi
un Tratat de igiena şi sanatate publică*, ce cuprinde 990 de pagini pu­
blicat m 1947, în care s-a dovedit un neîntrecut cercetător în domeniul
epidemiologiei şi al sănătăţii publice.
o a ra S % ° vaIanxasă ^coală de igienă la Cluj, care a evoluat
paralel şi in colaborare cu cea creată de Gh. Banu (1889—1957) la Bu-
cureşti Din şcoala creată de I. Moldovan la Cluj s-au ridicat cadre de
îgiemşti de mare valoare.
întocmai ca şi profesorul Iuliu Haţieganu, cînd considera că un
•diu medical este apt de a conduce un serviciu într-un oraş, neavînd
şanse de a mai urca ierarhia universitară, se interesa de cîteva posturi
de medic-şef şi apoi chema, printr-un bileţel, colaboratorul respectiv
şi m cei mai politicoşi termeni îi oferea un post de medic-şef de labo­
rator de igiena într-unul din oraşele în care. cu sprijinul său, se crease
postul respectiv.
Profesorul L Moldovan, a rămas în amintirea colaboratorilor săi ca
?evej|, dar drePt, punctual, cu purtare elegantă, om de cuvînt cu o
asta cultura generala şi medicală de nivel european Era şi un’ mare
iubitor al naturii. Îndeosebi era „mare pescar“. Adesea era văzut la
c u V b l n tOVara* ia Profesorului Al. Pop. dr. I. StodchSTsau T i S Î T u Î
P
avut copd)COPlH ?I COPm muntenilor în sPec^ l (Poate şi pentru că n-a

,.,Profesorul L Moldovan are importante lucrări şi în domeniul bio-

pohticu, o concepţie proprie asupra statului etnic şi igiena neamului
d îc Ur t e ?1 ° Sene de preOCUPâri în domeniul eugeniei, L e au f S S
In domeniul activităţii sale culturale menţionăm că a frecventat
de v '™ - « *■ 1 « ~
J Moldovan t i ^ f es Preşedinte al „ASTREI“. Prin această Asociaţie
educaţia*sanita ră. ^ ideÜe S&le Privitoa« - ales- *
în 1947, la 65 de ani, a fost pensionat, dar a continuat să lucreze
şd dupa ce n-a mai avut obligaţii oficiale de serviciu.
Profesorul I. Moldovan avea o vorbă molcomă ardelenească, pre­
lungind vocala „e“ ce devenea un fel de i. Obişnuia să zică „domnuliee
coleg“...
In dimineaţa geroasă a zilei de 19 ianuarie 1966 prof. Iuliu Moldo­
van a trecut în veşnicie. El odihneşte în Cimitirul Central din munici­
piul Cluj-Napoca, lingă marii lui prieteni de viaţă şi de luptă pentru
sănătatea poporului român. Trecînd pe lîngă locul odihnei şi a liniştii
eterne a marilor noştri înaintaşi, îţi vin în minte gîndurile unui alt co­
rifeu clujean, Vasile Bogrea (1882— 1926): „Mormintele de oameni mari
/ Sínt vetre de lumină, Acolo ca să fie tari, / Urmaşii li se închină!“

întocmit, împreună cu I Stoichipa şi P. Râmneanţu şi cu colaborarea lui

Ardeleanu, V. Galea. N. Maier, L. Prodan şi T. Turcu, Cluj, 1947.

202
 IV. 51. NICOL AE MOTIV (1865— 1940)
S-a născut în Sîntia (judeţul Arad), ca fiu de preot ortodox. Absolvă
liceul de limbă maghiară din Arad, apoi studiază medicina la Buda­
pesta, pe care o termină cu calificative execepţionale. Face stagiu ca
medic militar la Gratz, în Austria. Este numit apoi medic la Spitalul
din Miskolc-Ungaria, iar în 1891, la Deva, unde curînd ajunge directo­
rul spitalului. A fost apreciat ca un bun chirurg.
In revoluţia din 1918 acţionează pentru libertatea naţională şi uni­
rea cu România. A luat parte la Marea Adunare Naţională de la Alba
Iulia din 1 Decembrie 1918. După Unire continuă să conducă Spitalul
judeţean din Deva, pînă la pensionare, în 1935.
Căsătorit, fără urmaşi.
A decedat la Deva în 1940 şi a fost înhumat la Cuvin, (judeţul Arad),
locul de baştină al familiei Moţiu.27!

IV. 51. PETRU MUSCA (1883— 1969)

S-a născut în comuna Várvíz (azi Subcetate, judeţul Harghita), pri­
mul născut într-o familie de ţărani cu unsprezece copii.27'1
După şcoala primară, continuă studiile la Liceul din Gheorgheni
şi apoi urmează Facultatea de Medicină din Cluj. pe care o termină în
1910. Ca student leagă o strînsă prietenie colegială cu Iuliu Haţieganu.
Urmare a pregătirii sale excepţionale, este numit asistent la Institutul
de Fiziologie de la Cluj, din cadrul vechii Facultăţi de Medicină de
limbă maghiară, dar din motive familiale (şi-a pierdut tatăl în ultimii
ani de facultate) preferă să se apropie de casa părintească şi se stabi­
leşte, ca medic, la Tulgheş. împreună cu soţia Aurelia Musca, nascuta
Carşâi, fiica unui preot greco-catolic de prin părţile Zalăului.
La izbucnirea primului război mondial este concentrat în armata
austro-ungară, pînă în vara anului 1918.
In toamna şi iarna anului 1918 a luat parte la evenimentele revo­
luţionare, activînd în gărzile Naţionale şi m Consiliul Naţiona1
Ciuc Cu prilejul alegerilor în vederea participam la Marea Adunare
Naţională de Ia Alba Iulia a fost ales delegat, cu credenţional tdular
din partea Cercului electoral Giurgeu. După Unire a fost a le ;in Mareg
Sfat Naţional. împreună cu dr. Alexandru Fodor şi dr. Alexandru Vaida
Voievod, şi a activat în Consiliul Dirigent.-
In anul 1919 se stabileşte la Tîrgu-Mureş, unde este numit medic
orimar director al spitalului din localitate, funcţie in care a activat
Dînă la Dictatul de la Viena. cînd noile autorităţi îl destituie şi îl obliga
î l e i S S e l Î timpul ocupaţi« horthyste se va limita doar la
activitatea în cabinetul său partieulai.2734

273 Informaţiile şi iotogr£ iaf ^ ^tr^din^uCT^^^n^manuTcris a dr. avocat

Român. Deva 1918-1919, Deva. 1981.

274 I n i ^ i f Su p ï* date UÂ ^ " p r o f e f o a r a ^ Irma Nisipescu din Cluj-Napoca,

2, 5 Â
Iulia in ziua de 1 Decembrie 1918 Acte şi documente. întTUnită la "

203
 - vJ Í raai íric|ePliní.t funcţiile de primar al oraşului, înainte de primul
rftnT'1' lal’ p.r1ofeso1r de © “ â ?i medic La cele două licee româneşti
din Tîrgu-Mureş (Liceul „Papiu Ilarian“ şi Liceul de fete „Unirea“). Tot
m aceşti am s-a străduit şi a construit un spital modem, corespunzător
cerinţelor tehnico-ştnnţifice ale timpului, şi care în zilele noastre func­
ţionează ca şi clinică a Institutului de Medicină din Tîrgu-Mureş.
Între anii 1940— 1944 dr. Petre Muscă a făcut parte din cercul de
romám care au apărat interesele conaţionalilor săi în Tîrgu-Muireş şi
ju r (Aurel Soool, Furtuna deasupra Ardealului, 1940— 1944 — manus­
cris; Tribuna — Cluj nr. 36, din 6 septembrie 1990, p. 8).
în anul 1944 după alungarea trupelor horthyste, a fost ales primar
al oraşului, pina la instaurarea administraţiei româneşti, după care şi-a
reluat activitatea ca medic. A decedat în primăvara anului 1969 si este
mmormintat la Tîrgu-Mureş, alături de părinţii săi.

dr. Petru Musca dr. Petre Neagoş

IV. 53. PETRE NEAGOŞ (1849— 1930)

Medic în comuna Monor-Bistriţa şi ulterior la Deda-Mureş. A slujit

cu abnegaţie, pricepere şi dragoste suferinzii ce i-au cerut ajutorul.
arücipant entuziast la Marea Unire declarată la 1 Decembrie 1918 la
Alba Iulia.

Viaţa şi activitatea

S-a născut în anul 1849, în comuna Ocolul Şieului, din vechea vatră
romanească _a actualului judeţ Bistriţa-Năsăud, atunci comitatul Bistri-
ţa-iNasaud. Lra fiul învăţătorului Neagoş, ucis în „răzmeriţa vremii“ —
204
cum mai numeau documentele epocii întâmplările ce avuseseră loc la Mo-
nor, în februarie al acelui an 1848, cînd aghâotanţii lui Bem Katona
şi Méhesy — şi-au înroşit săbiile cu singe românesc vărsat pentru apă­
rarea libertăţii ameninţate.270 _
Şcoala primară a urmat-o în satul natal şi, probabil, a avut învă­
ţător pe Nicolae Cotruş. Liceul l-a urmat la Năsăud.
A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj în 1871, cînd nu îm­
plinise încă 23 de ani. La început a funcţionat în comuna natală, ce
cuprindea satele de pe valea Someşului, ca medic de „ocol“. Districtul
autonom românesc din Năsăud avea 6 „ocoale“ sanitare, ce cuprindeau
cele 44 de comune foste grănicereşti ale acestuia.* Fiecare „ocol era
condus din punct de vedere sanitar, de dte un medic chirurg, iar în
centrul Năsăud era un „fizic“ districtual. în urma aprobării organizam
districtului românesc în noua formă, Comitatul administrativ de condu­
cere se compunea din 242 de membri „municipali“ şi alţii „comunali ,
iar teritoriul celor 44 de comune se împărţea în 6 ocoale administrative,
peste care se suprapuneau şi cele 6 ocoale sanitare, viitoarele circum­
scripţii sanitare de mai târziu. Ocoalele sanitare erau conduse de un me
die chirurg iar la centrul Năsăud — capitala districtului — era un
fizic“ districtual. Aici organizarea sanitară era la fel ca şi m districtul
Făgăraşului, unde în aceeaşi perioadă era o organizare similara cu cea
din districtul Năsăudului. Primele „ocoale samtare din acest d^tric
grăniceresc“ erau: Năsăud, Zagra, Sîngeorz, Rodna Prundu-Birgaului
si Sieu Ca medic-şef districtual, a fost numit dr. Ştefan Pop Pacuraru,
absolvent al Facultăţii de Medicină din Viena ( iS S i^ ) , iar la ocalele
districtului au fost numiţi, pe parcursul anilor următorii chmurgi.
mon Stoica (la Rodna), dr. Nicolae Tenereanu (la Nasfud
Prundu-Bîrgăului şi Sîngeorz dr. Liviu Mureşan. la ria M o n o i (Ocolul
Sdeului) dr Petre Neagoş, care mai tirziu s-a mutat la Deda Bistra
Mureş, unde a activat ptoă la pensionare.276277 Peste tot unde a lucrat, dr.
Neagoş a fost bine apreciat. _ .
Ca medic de ocol“, participă în 1873 — împreuna cu alţi medici
- A tingerea'epidem iei de holeră din acest district autonom romanesc
al Năsăudului, motiv pentru oare a fost d ^ a t de catre autorităţile
medicale superioare austriece cu „Medalia sanitara de •
în mod elogios dr. Eugen Nicoară aminteşte autol
activitatea lui Petru Neagoş la Deda, care l-a tratat, m copil

mUlr : : r r Î 2 iulie’ 1 9 2 1 , după 50 and de activitate laborioasa, a fost

sărbătorit; avea 72 de am &^ q activitate socială, ocu-
p î n d u ^ T l ^ i f f e t e a s c â a oamenilor. de familiile bolnavilor şi de

“ ' T ’ţ L t multiple conferinţe educativ-culturale, deplaSîndu-se mereu

în satele ce aparţineau „ocolului său sanitar.

276 Teodor T mico, Virtus Romana « g * « " * . i K & Ä V Ä

« Acest district s-a format sub P^esm j şi de factură naţionala,
“ nlte
tffZSg S E T Ă « s» “ * lrio'
„Clujul Medical“, 1972, p. 603.
“ « o - ln b u ,îh “ â 1848- 1M9'

205
 Sărbătorirea dr P Neagoş rîndul de jos în mijloc, Deda 1921

A scris şi a publicat în ziare şi reviste, fiind o perioadă îndelungată

corespondent cultural al publicaţiilor româneşti „Federaţiunea“ Fa­
milia“, ş.a.^ în jurnalul „Federaţiunea“, care apărea la Budapesta’ în
limba română, publica mereu, fiind reporter. în nr. 2/806 din 18 ianu­
arie 1874 (avea abia 25 ani), a publicat un articol, după ce, la Monor
a fost o reprezentaţie cu actorul Ioan Baciu Muntenesculu, venit cu tru­
pa din România, satisfăcând dorinţa românilor din Transilvania. Iată
cuprinsul acestui articol, reprodus ad-litteram , cu respectarea întocmai
a limbii şi ortografiei:
•«Monoru, 9. Jan. 1874.
Binevoiţi, ve rogu, a publică colonele prea pretiuitului dîuariu
„led. următoarele:
A dou’a di de craciunu amu fostu fericiţi a saluta in mediuloculu
nostru pre bravulu aatoru Dlu Joanu Baciu-Muntenesculu, care a bine­
n t 11 a satisface dorinii ei Romaniloru intelliginti de aci si a da o rep-
resentatiune in opidulu Monoru, dupa invitatiunea ce i s’a facutu- pro-
gramm’a fú urmatori’a: ’
„Mani’a pensiuniloru“, „Surugiulu Romanu“, „Evreulu negutiatoru,t
„Paraponi isitulu cansionete, campuse de celebrulu nostru poetu dlu V
Alessandri, „Ciobanulu din Ardealu“ de Dlu. I. Vulcanu, apoi „Ovreulu
gardistu“, „Pandurulu oersîtoriu“ şi „Vladutiulu mamei“.
Tóté piesele au fostu bine essecutate si intrerupte in mai multe
renduri de numeroasele applause alle publicului.
Dlu Muntenesculu este unu june transilvanianu, carele g’a, resolvitu
a inbracisiâ frumus’a si placut’a cariera de actorii, şi carele de mai

206
múltú tempu petrece in Romani’a ingagiatu in societăţile teatrale de
acolo. Acum inse cu occasiunea reintorcerii Dsalle in patria, pentru ore-
cari affaceri particulari si fameliari, s’a decisu a da si câte-va represen-
tatiuni teatrale prin onasiele de sub polele Carpaţilor oestici ai Transil­
vaniei, mai inainte de a se reintorce la corpulu unde este ingagiatu.
Noi din parte-ni ni tienem de sacra 'detoria a esprime publice cea
mai viua multiumita junelui si iubitului nostru actoru, si i poftimu ca
proni’a ceresca sé-i ájulté, ca sé se pota perfectioná si mai multu in
acesta arte atâtu de utile pentru romanii de dincooe de Carpati spre a-i
poté admirai şi cu alte occasiuni naturalulu Dsalle tallentu, care se vede
cá lu-possede in marre mesura.
Sperámu cá Dlu Muntenesculu va fi bine primitu in tote pártile pre
unde lu voru conduce interessele si dorulu de a poté desceptà semtiulu
iubirei de arte in animele Romaniloru.
Petru Neagosiu, medicu distr.»

In noiembrie 1918, ca medic la Deda-Mureş, a luat parle la fră-

mîntările politice ale vremii. Deşi era în vîrstă de aproape 69 de ani,
la 1 decembrie s-a dus împreună cu mulţimile satelor la Alba, Iulia,
participînd astfel la marea solemnitate naţională împreună cu delegaţia
Districtului Mureş-Turda.
După pensionare s-a retras la sora lui în comuna Şieuţ-Bistriţa.
A încetat din viaţă în 1930, la vîrsta de 81 de ani, şi a fost înhumat
în cimitirul de pe dealul Coţofana din Şdeuţ. Sfîrşitul vieţii i-a fost în­
tunecat de pierderea copiilor săi, toţi intelectuali, între care şi doi me­
dici, pe care el însuşi i-a condus pe ultimul drum.

IV. 54. POMPILIU NISTOR (1883— 1961)

Medic organizator de sănătate publică cu studii la Budapesta unde,
în răstimpul a două legislaturi, a fost preşedintele Societăţii Academice
„Petru Maior“. Redactor principal al Declaraţiei — manifest de la Dar-
niţa Kievului, unde a dovedit o excepţională gîndiire politică de nivel
european, care-1 situează alături de făuritorii Marii Uniri, deşi n-a fost
prezent în 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. Om de aleasă cultură me­
dicală şi generală, cu temeinice convingeri democratice, consecvent pa­
triot, luptător pentru înfăptuirea unităţii naţionale.“78

Viaţa şi activitatea.'21''
Pompiliu Nistor s-a născut la 16 octombrie 1883, în comuna Ar-
pătac, din judeţul Trei-Scaune, fiind cel de-al doilea copil al preotului
Dionisie Nistor. Şcoala primară a urmat-o în satul natal şi in Satulung,2789

278 „Drum Nou“ (ziari, Braşov, 14 mantie 1986. r 3 , man „ ,tia

279 întocmită după: documentele oferite de profesoara V a l« ia , ^ ^ 'x y ^ r C
diistinsului medic şi om de cultură braşovean Noeolae
tului şi a cărturarului, Valeriu Branişte ş: nepoata ^ soţiei t a NiJ ot,
Virginia (Virgilia) Branişte; documente păstrate la Arh. Sţ. Braşov ţ ţ * ;
Bisericii Sfîntul Nicolae“ din Schei; lucrarea doctorului Ion I . Georgescu
VSşte, Doctorul Pompiliu Nistor, un adevărat patriot, din volumul P "P ^ u r.
în trecutul şi prezentul medicinii, Edituria medicala, Bucureşti 1986, p. -
633.
207
 iar liceul la Braşov, după care, în
1902, s-a înscris la Facultatea de Me­
dicină din Budapesta. Distingindu-
se la studii şi prin comportamentul
său, a fost ales în 1906—1908 preşe­
dinte al Societăţii Academice „Petru
Maior“ a studenţilor români din ca­
pitala Ungariei.
In penultimul an şcolar 1906—
1908, viitorul medic Nistor Pompiliu
a fost ales preşedinte al Societăţii
„Petru Maior“ de la Budapesta. El a
fost cunoscut şi bine apreciat de sa­
vantul Ni colae Iorga şi de omul de
cultură Qrusifor Ghibu, care în car­
tea sa, Pe baricadele vieţii,280 îl ca­
racterizează astfel: „Medicinistul
Pompiliu Nistor, băiat serios, cu o fru­
moasă cultură literară românească,
cu aptitudini pronunţate pentru mu­
zică şi care cînta frumos din vioară.
Mai era, pe deasupra, şi un caracter
integru şi un român bun, cu interes
dr. Pompiliu Nistor pentru trêcutul, prezentul şi viitorul
„ . neamului .
, ^bsolyirea Facultăţii de Medicină şi obţinerea titlului de doc­
tor, in 1908, a ucrat în mai multe locuri pe funcţii diferite. Medic se­
cundar la Spitalul din Arad, apoi a servit în armata austro-ungară, iar
dm 1910 a lucrat la circumscripţia Zărneşti. Din 1914 participă la răz
S L X fr 9 / n r v ” !nP armate ausSo-
ungara. In 1915 este făcut prizonier in Galiţia şi dus în Siberia la Ras-
kina, m lagarul din Birak. In prizonierat a lucrat şi ca medic în’ lagărele
e prizonieri şi in spitalul civil al oraşului Büsk. Acolo intră în cnrpul
de voluntari romani ardeleni şi bucovineni din Rusia. în timpul în care
Pompiliu Nistor era prizonier în Siberia, între el şi Onisifor Ghibu a
avut loc o corespondenţă care a exercitat o influenţă pozitivă asupra
formarii^ în Rusia a unităţilor de voluntari ardeleni şi bucovineni, ce
aveau sa vină apoi să lupte pe frontul românesc din Garpaţi O parte
din scrisorile lui P. Nistor, către O. Ghibu au fost publicate în Tribuna“
de la Bucureşti (1915— 1916).
Amănunte privitoare la „Epopeea voluntarilor Ardeleni“ se ^ăsesc
în scrierile medicului Pompiliu Nistor (manuscrise) şi ale lui Petre Ne-
moianu281; o parte sínt reproduse de Stelian Neagoe282283. Aici le prezen­
tăm rezumativ, după I. F. Georgescu288 şi alte surse.

280 Ghibu Onisifor, Pe baricadele vieţii

— 148 şi p. 355—356. Editura Dacia Gluj-Napooa, 1981 p. 147
281 Istoria corpului voluntarilor Ardeleni
mişoara, f.a. p. 40—43 şi Bucovineni şi Prima Alba lulia, Ti-
282 Vezi supra 271
283 Vezi supra 279

2 08
 ■«Către sfîrşitul anului 1916, prizondeni români proveniţi din armata
austro-ungară au fost adunaţi din toate lagărele şi instalaţi la Damiţa,
o staţiune de cură din apropierea Kievului. Un emisar al Guvernului
român a luat legătura cu prizonierii în ianuarie 1917, iar în luna urmă­
toare, ministrul de război de la Iaşi a încuviinţat formarea, pe terito­
riul rus, a Corpului de voluntari români. Izbucnirea revoluţiei burghezo-
democratice din Rusia, în februarie 1917, a dat un puternic impuls miş­
cării de raliere în jurul idealului lor naţional al prizonierilor români din
Rusia.
La adunarea de constituire a Corpului de voluntari, organizată la
Damaţa în ziua de 10 aprilie 1917, dezbaterile s-au orientat după textul
unei „motivări“ redactate de doctorul Pompiliu Nistor, document în
care se arăta: „Ar fi o crimă dacă nici azi nu s-ar auzi glasul nostru,
dacă şi acum am lipsi să ne spunem cuvînrtul prin care să arătăm că răz­
boiul nostru de asemenea e în numele democraţiei, în numele dreptului
elementar al fiecărui popor capabil de viaţă, de-a-şi hotărî singur soarta,
a-şi alege singur statul pe care voieşte să-l formeze sau la care voieşte
să se alipească. întreaga noastră fiinţă de voluntari se bazează pe con­
diţia dezlegării — autodeterminării —, în sensul unirii fiecărui popor
într-un singur stat naţional şi independent».284
Adunarea i-a încredinţat lui Pompiliu Nistor sarcina de a redacta
un memoriu-manifest, oare urma să fie trimis Guvernului Provizoriu
al Rusiei, Sovietului deputaţilor, muncitorilor şi ţăranilor din Petrograd,
misiunilor tuturor statelor aliate şi neutre cu care Rusia întreţinea re­
laţii diplomatice, pentru a se aduce la cunoştinţa întregii lumi care sínt
obiectivele de luptă ale românilor din Austro-Ungaria. Manifestul în­
tocmit la 11 aprilie 1917, cu apportul activ al doctorului Nistor,285 conţine
afirmaţii categorice, exprimate cu deosebită forţă :
„Avem încredere în democraţia creată de Revoluţia rusească, cu
atât mai mult, că acel program democratic, atît politic, cît şi social, eco­
nomic şi cultural, e profesat de întreg poporul nostru de zeci şi sute
de ani.
Noi, cei 4 milioane de români din Monarhia Austro-Ungară, sîntem
un popor absolut democrat, fără aristocraţie, fără capitalişti, fără proprie­
tari mari, compus din ţărani, muncitori, meseriaşi şi intelectuali, ei în­
şişi în parte proletari.
Pentru acel program democratic au luptat toate popoarele subjuga­
te: cehii, slovacii, croaţii, slovenii, rutenii şi italienii. Toate aceste po­
poare nu se leapădă de neamul lor, orice ş-ar întâmpla. De aceea la aceste
popoare primează totdeauna chestiile naţionale faţă de cele sociale.
Cerem cu voinţa nestrămutată încorporarea noastră la România li­
beră, pentru a forma un stat naţional românesc, pe care-1 vom zidi pe
bazele celei mai înaintate democraţii.
Cerem ca fiecare popor să-şi hotărască singur soarta, să-şi aleagă
singur forma de stat prin care voieşte să se guverneze.
Căci Monarhia Austro-Ungară nu este altceva deeît un conglomerat
de ţări, răpite prin forţă brutală, fără consimţământul popoarelor. Dez-
mebrarea Austro-Ungariei ar însemna repararea, în numele democra­

284 Vezi M. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul gcto-dae la statul român unitar,

Bucureşti, 1983.. p. 582—584. . _
285 Manuscrisul original al m aniiestul ui se păstrează la Arhivele Statutului Braşov,
fondull „ASTRA“, coiecţi» dr. P. Nistor, nr. 9/1957.

— M e d ia li ş l M a rea U n ir e 209
 *
ţiei, a marii nedreptăţi istorice oe s-a făcut popoarelor prin încătuşarea
lor de un tron singeras, de un stat străin lor de neam şi limbă.
Democraţia rusească, în chemarea ei, a pus principiul democratic
de «autodeterminare«-, solidară cu cele mai înaintate democraţii ale Fran­
ţei, Angliei, Italiei şi cu a Americii, exprimată prin glasul autorizat al
generosului preşedinte Wilson.
Prin ameninţări şi teroare s-a stors aderarea de fidelitate a unei
părţi a clerului şi a unor slabi, renegîndu-şi prin aceasta tot trecutul
lor, desminţindu-şi toată viaţa lor politica de mai înainte. Protestăm
energic şi în faţa lumii întregi, ca acele declaraţii să fie considerate pă­
rerea şi voinţa neamului românesc din Austro-Ungaria.
Avem convingerea că soarta popoarelor şi a statelor şi rolul condu­
cător în facerea păcii viitoare încet-încet trece tot mai mult şi mai de­
cisiv în mîna însăşi a maselor popoarelor, prin organizaţiile lor demo­
cratice. Azi, şi în viitor mai mult, soarta lumii se decide în casa ţărani­
lor şi în atelierele muncitorului.
„Stăpînii noştri trebuie să afle că «nu-i mai vrem», iar ai noştri să
ştie că «nu i-am uitat» şi să prindă din curajul nostru nou curaj, nouă
voinţă de a suferi şi spera“:
O altă adunare generală a voluntarilor a hotărît, la 26 aprilie 1917,
ca textul redactat în cea mai mare parte de medicul P. Nistor să fie
adoptat sub denumirea , „Proclamaţia de la Darndţa“ şi, purtând semnă­
tura a 250 de ofiţeri şi 250 de soldaţi, să ajungă la cunoştinţa lumii în­
tregi.286
Qnisifor Ghibu, oare el însuşi a desfăşurat în acea perioadă o ad­
mirabilă activitate în Basarabia, menită să grăbească Unirea cea mare,
apreciază la modul superlativ demersurile doctorului Pompiliu Nistor,
îh vederea mobilizării camarazilor săi de prizonierat, arătând287 că acesta
«a întreprins o acţiune curajoasă, de proporţii epice, pentru ieşirea din
starea de prizonieri de război a celor peste o sută de mii de ardeleni
împrăştiaţi prin lagărele din Rusia şi pentru constituirea lor într-un corp
al voluntarilor ardeleni încadrat în armata română. In acea acţiune
eroică medicul de la Zămeşti. .. a fost cel dintîi, nu numai în lansarea
ideii — socotită (de „factorii conducători“ ai României, oficialii din acea
vreme) drept o mare naivitate şi uţopie —- ci şi în executarea ei«-.
Prin întreaga sa activitate de patriot şi mai ales prin frumoasa De-
claraţie-manifest, medicul Pompiliu Nistor a intrat în istorie, dovedind
o excepţională maturitate şi gândire politică şi o subtilă intuiţie politică
de nivel european, oare-1 situează alături de marii făuritori ai actului
Unirii de la 1 Decembrie 1918, motiv pentru care îl includem între
aceştia.
La începutul verii anului 1917, Pompiliu Nistor a ajuns la Iaşi, îm­
preună cu Corpul de voluntari transilvăneni, şi îndată şi-a început ac­
tivitatea în unităţile medico-sanitare ale armatei române, masată în cu­
noscutul „triunghi al morţii“. Acolo s-a îmbolnăvit de tifos exantematic
şi, în spitalul de campanie dintr-un tren sanitar din zona Bacău (unde
mai lucrau: Iacob Iaoobovici, Titu Vasiliu şi Emil Ţeposu), tînărul medic

286 Ceilalţi membri care au contribuit la redactarea Proclamaţiei-manifest au

fost: Victor Deleu, O. Vasu, N. Nedelcu, G. Iuga, V. Chiroiu, T. Ghilezan, E.
Gog a şi E. Isopescu — Grecul (cf. Stei ian Neagoe, Marea Unire în izvoare
narative, Ed. Eminescu, Bucureşti 1984, p. 53).
287 O. Ghibu, Op. cit., p. 147—148.

210
Pompiliu Nistor a întâlnit-o pe Virginia (Virgilia) Branişte*, o transilvă­
neană refugiată în Moldova, care se angajase voluntară ca soră de cari­
tate, bolnavă şi ea de tifos exantematic, cu care în convalescenţă s-a
logodit, apoi s-au căsătorit, fiind cununaţi de medicul chirurg Iacob Ia-
cobovici, întemeietorul de mai târziu al chirurgiei ştiinţific româneşti
transilvănene.
In 1918 dr. Pompiliu Nistor a intrat în armata română şi a luat parte
la campania de la Şiret şi apoi, ca medic-şef al Regimentului I Volun­
tari Turda, a luptat pînă la 1 mai 1918. După demobilizare a lucrat scurt
timp la circumscripţia rurală Bo-rca, judeţul Suceava. A luat parte la
combaterea sifilisului în judeţul Bacău*288.
Din 1919 a revenit la Zărneşti, unde şi-a reluat postul de medic ru­
ral, nevoind să invoce, pentru a-şi crea o situaţie privilegiată, meritele
sale din prizonierat şi din Moldova marii rezistenţe naţionale.
In locurile în care şi-a desfăşurat activitatea de medic s-a manifes­
tat şi ca un- faotor culturalizator. Preluînd conducerea despărţămîntului
din Zărneşti al „ASTREl“, între 1920 şi 1922, a organizat nenumărate /
şezători şi conferinţe pe teme sanitare şi social-economice. Comitetul
Central de la Sibiu al „ASTREI“ a ţinut să-l elogieze pentru faptul de a
fi îndrumătorul „celui mai activ despărţământ“ al Asociaţiei.
Recunoscîndu-i-se excepţionalele calităţi de organizator sanitar, a
fost numit medic-şef al oraşului Tîrgu-Mureş şi apoi medic primar al
judeţului Braşov. In exercitarea acestor funcţii, Pompiliu Nistor s-a stră­
duit să acţioneze în cunoştinţă de cauză, informîndu-se temeinic asupra
realităţilor medico-sodale înainte de a dispune adoptarea oricăror mă­
suri.
Astfel, în 1925, a efectuat o amplă anchetă asupra guşei în comu­
nele: Zărneşti, Poiana-Mărului, Holbav, Tohanu Vechi şi Tohanu Nou,
cu care prilej s-au efectuat analize ale apelor potabile din acele locali­
tăţi şi au fost făcute minuţioase examene psihice şi corporale la 1.132
de elevi. Concluzia doctorului Nistor a fost ca atunci cină. este vorba de
etiopatogenia tireopatiei endem ice nu poate fi incriminată doar apa, cum
se presupunea în anumite cercuri m edicale, cit m ai ales alimentaţia d e­
ficientă (concepţie deosebit de corectă şi progresistă).
Rapoartele pe care le întocmea anual, fie ca medic de circumscrip­
ţie, fie ca medic primar de judeţ, se caracterizează prin soliditatea docu­
mentării, prin vigurosul spirit critic cu care sínt înţelese stările igienico-
sanitare şi prin realismul soluţiilor propuse. Iată cum aprecia în octom­
brie 1934 doctorul Sabin Manuilă, directorul Institutului de. demografie
şi recensământ, strădanile desfăşurate în această direcţie de Pompiliu
Nistor: „Scumpe domnule Coleg, îţi mulţumesc pentru raportul pe 1933.
Sínt încîntat că nu oboseşti, ci perseverezi pe o cale care sigur este bună
şi, mai curând sau mai târziu, va fi apreciată de toată lumea. Mă bucur
de munca şi succesele d-tale şi-ţi doresc cea mai deplină satisfacţie. 289
între anii 1920 şi 1922 a fost membru al despărţămîntului Zărneşti
al „ASTREI“, iar între 1922 şi 1929, preşedinte al acesteia. Din anul
1930 a fost membru al Comitetului Despărţămîntului Braşov al „AS­
TREI“. La adunarea generală din 1936 de la Blaj a „ASTREI , doctorul
Nistor a referit asupra „Organizării sanitare rurale“. în relatarea pu­

* Virginia Branişte a trăit între anii 1385 şi 1969.

288 Vezi supra 279.
289 Vezi supra 279.

211
blicată cu acest prilej de ziarul „Adevărul“ din 12 octombrie 1936 se
arată: „Doctorul P. Nistor este unul dintre medicii igieniişti cei mai re­
putaţi din Ardeal şi unul din organizatorii cei* mai valoroşi şi activi ai
sănătăţii publice. Dările de seamă ale lui sínt de o nebănuită valoare
demografică şi ştiinţifică. Cercetarea extinsă cu minuţiozitate şi pasiune
de savant, înlesneşte, pe de o parte, scoaterea la lumină a unui preţios
material documentar asupra capacităţii biologice, dar pe de altă parte,
favorizează o redresare remarcabilă în domeniul vieţii sanitare pe toate
planurile. Doctorul P. Nistor aduce un spirit nou, izvorît din înţelegerea
justă a realităţilor româneşti şi timbrat de o orientare adevărat^ mo­
dernă şi democratică în organizarea noastră sanitară. Astfel, părăsind
complet formalismul birocratic, ridică medicina şi organizarea sanitară
la un program cu fericite soluţii şi la reforme de adînc conţinut“.290
A redactat o serie de „Buletine demografice“ pe care le-a înaintat
nu numai Ministerului Sănătăţii spre publicare în revistele medicale, dar
le^a publicat el însuşi în ziarul „Gazeta Transilvaniei“ din Braşov. Lu­
crările ştiinţifice privitoare la mişcarea demografică şi rezultatele vacci­
nărilor antiscarlatinoase şi antidifterice le-a publicat în revista „Sibiul
Medical“ şi în alte periodice ale vremii.
în raportul de activitate sanitară în judeţul Braşov din 1938— 1939.
Pompiliu Nistor formulează o declaraţie programatică: „La începutul
fiecărui an se cuvine a face bilanţ al mişcării demografice, care el singur,
fără speculaţii şi fără răstălmăciri interesate, ne dă oglinda fidelă a for­
ţei vitale a unei populaţii şi care singur face dovada dacă acţiunile,
campaniile şi toate măsurile şi realizările de ordin sanitar, edilitar, eco­
nomic şi cultural au fost de un real folos populaţiei... Căci orice acţiuni
care nu vor duce la scăderea m ortalităţii generale şi infantile şi ale căror
rezultate pozitive nu se vor arăta în decurs de unu-doi-trei ani, în­
seam nă: sau că n-au fost adecvate mediului local, sau că n-au fost bine
concepute, conduse şi executate, şau că au fost numai un b lu f“ (subli­
nierea noastră).291 A fost un soţ şi un tată bun.
Amintim şi activitatea depusă de medicul Pompiliu Nistor între cele
două războaie în cadrul Federaţiei interaliate a foştilor combatanţi
(FIDAC), organism care-i grupa pe reprezentanţii a zece naţiuni ce lup­
taseră în 1914—1918 împotriva Triplei Alianţe şi erau acum decise să
se opună încercărilor de revizuire a tratatelor de pace încheiate în 1919
— 1920. La 29 octombrie 1932, doctorul P. Nistor a fost ales preşedinte
al Secţiei române FIDAC, iar la Congresul internaţional care a avut
loc la Lisabona, el a devenit vicepreşedinte al Comitetului executiv
FIDAC. A fost preşedinte al Ligii Antirevizioniste Române, Filiala din
judeţul Braşov.
în 1944, Pompiliu Nistor s-a pensionat, dar a continuat să activeze
ea medic şcolar. Din relatarea doctorului N. Căliman aflam că: „ramas
fără nici un angajament, se pregătea pentru un examen de medic de
circumscripţie, cînd l-a surprins moartea, la 19 iulie 1961“.292
Trebuie subliniat că, pînă la sfîrşâtul vieţii, a manifestat o vie pre­
ocupare pentru problemele sănătăţii, publice. în 1959 a redactat lucrarea
rămasă în manuscris: Contribuţii la starea dem ografică şi viaţa sani­
tară în judeţul Braşov în anii 1919—1944. Folosind date statistice şi mo-

290 Vezi supra 279.

291 Vezi supra 279.
292 Vezi supra 279.

212
 Celebrarea căsătoriei fiicei dr. Pompiliu Nistor. De la stingă la dreapta,
mirii, în mijloc prof. dr. lacob Iacobovici şi soţia; la margine dr. Pom­
piliu Nistor şi soţia in dreapta sa

bilizînd amintiri din vremea cît a condus serviciul sanitar al judeţului,

doctorul Nistor s-a străduit să surprindă specificul medical şi igienic
al acestui teritoriu, în funcţie de factorii geografici, climatici, demogra­
fici, naţionali, economici, culturali, sanitari etc. De subliniat este satis­
facţia cu care bătrînul medic constată că, după 23 August 1944, s-au
făcut la Braşov şi în împrejurimi progrese considerabile în domeniul
sănătăţii publice, datorită superiorităţii sistemului socialist de organizare
sanitară.
Pompiliu Nistor a fost un om de aleasă cultură, posesor al unei
bogate biblioteci cu opere din toate domeniile creaţiei, un iubitor al mu­
ncii şi al teatrului.
A colaborat la ziarele „Renaşterea“ din Sibiu, „Tribuna din Arad
(1905— 1911) şi „Patria“ din Cluj.
A fost distins cu o serie de decoraţii: „Cavaler al Coroanei Româ­
niei cu spade“, pentru zelul şi devotamentul cu care şi-a îndeplinit mi­
siunea în 1917 în Corpul voluntarilor români (Decret regal 1/267, din
29 mai 1918); „Medalia Ferdinand I cu spade pe panglică“; „Comandor
al ordinului Coroana României“, Medalia „Răsplata Muncii şi alte dis­
tincţii.
A decedat în anul 1961 şi a fost înhumat în cimitirul de la Schei,
găsindu-şi liniştea eternă alături de alţi prieteni de luptă spre ridicarea
poporului român. •
213
 IV. 55. CORNEL OLARIU
(1892— 1976)

Viaţa şi activitatea293

S-a născut la 16 iulie 1892, în o-

raşu'l Arad, unde urmează şcoala
primară. După absolvirea liceului din
Beiuş, în anul 1910, se înscrie la
Facultatea de Medicină din Budapes­
ta, urmînd páráiéi cursurile Con­
servatorului Naţional de Muzică din
localitate. A fost membru al Soci­
etăţii academice studenţeşti „Petru
Maior“ şi a activat în corul studen­
ţilor ortodocşi din Budapesta.
In anul 1914 este încorporat în
armata austro-ungară şi trimis pe
frontul din Galiţia, unde e luat prizo­
nier şi cutreieră prin Rusia şi Siberia
timp de ipei ani. Se reîntoarce prin
Vladivostok-Odessa, împreună cu
mulţi alţi voluntari română care do­
reau să lupte, alături de armata ro­
mână, contra Germaniei şi aliaţilor
săi.*
Ia parte ca medic militar sublocote­
nent la luptele de la Mărăşeşti, este
decorat şi primeşte ulterior confirmarea ca veteran al luptelor de la
Mărăşeşti. După terminarea războiului se reîntoarce la Arad, unde poartă
uniformă de ofiţer, cu cocarda tricoloră românească, fiind pus în urmă­
rire de maghiari şi ameninţat cu arestarea şi pedepse corporale.
Participă, din patriotism, la Marea Adunare Naţională din 1 De­
cembrie 1918 de la Alba Iulia. A păstrat amintiri despre entuziasmul
românilor din acea zi de neuitat, 1 Decembrie 1918, uralele şi ovaţiile
care au ţinut toată ziua, hotărârea lor nestrămutată de a fi liberi şi a se
uni cu Ţâra.
A cunoscut cîţiva medici care erau originari tot din Arad şi care au
participat, de asemenea, la Marea Adunare Naţională: dr. Salvator Vuia
şi dr. Sever Păşcuţiu din Ineu.
In mai 1919 a făcut parte din grupul de medici care au preluat
Facultatea de Medicină de la vechea administraţie, activînd între anii
1920 şi 1922 la Clinica pediatrică, pe care ulterior a predat-o profesorului
Titu Gane, după ce mai înainte postul fusese girat de profesorul Michail.
Din activitatea profesională a doctorului Cornel Olariu reţinem că
a funcţionat ca asistent la Clinica infantilă din Cluj, în anii 1920—1922,
de asemenea ca solist la Opera Română din Cluj, alături de prietenul
său, tenorul Traian Grozăvescu, debutînd în opera inaugurală „Aida“.
---- ------------------ -J>z _—
293 întocm it după documente primite de la fiul său dr.^Mircea Olariu, păstrate în
arhiva ştiinţifică a autorului.
* Vezi şi capitolul „dr. Pompiliu N istor“.

214
Mutat în oraşul natal Arad, a^exercâtat funcţia de director la Casa co­
pilului, timp de 25 de ani, apoi a lucrat ca medic specialist pediatru în
municipiu (policlinică, secţia de nou-născuţi şi ca medic şcolar). A de­
cedat în anul 1976, în vîrstă de 84 de ani, şi a fost înhumat în cimitirul
din Arad.

IV. 56. TEODOR PASCU

Medic cercual substituit, domiciliat în Chiochiş, delegat la Marea

Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, cu credenţional, titular,
din partea Cercului electoral Beclean pe Someş.294 A fost medic la Bis­
triţa.

IV. 57. SEVER PASCUŢIU (1893— ?)

S-a născut în 29 octombrie în comuna Şiria (judeţul Arad). A urmat

Facultatea de Medicină la Budapesta, fiind declarat doctor în medicină
în 1918.295 Evenimentele din toamna anului 1918 Uau găsit la Arad, con­
tribuind la pregătirile pentru Marea Adunare de la Alba Iulia, unde a
participat împreună cu colegii şi prietenii săi, dr. Cornel Olariu şi Sal­
vator Vuia.296

IV. 58. TRAIAN PETRAŞCU (1881—1923)297

S-a născut în comuna Lancrăm (judeţul Alba), la 20 mai 1881, din
părinţii Petraşcu Torna şi Ioana, născută Schiopu, agricultori.
Şcoala primară a făcut-o în comuna natală, primele 4 clase gimna­
ziale la Gimnaziul evanghelic lutheran (săsesc) din Sebeş Alba, iar liceul
la Sibiu, unde a luat şi bacalaureatul.
Universitatea a urmat-o la Cluj, luîndu-şi doctoratul la Budapesta.
A servit ca medic în armata austro-ungară în timpul războiului mon­
dial, în Regimentul 23 honvezi din Sibiu, şi ca medic de circumscripţie
în Tălmaciu-Sibiu.
Cu prilejul Adunării de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a fost
ales delegat cu credenţional, reprezentant al Cercului electoral Cisnadie,
Comitatul Sibiu. După Unire, a lucrat ca medic la Sibiu. In 20 sep­
tembrie 1923, aflîndu-se în oraşul Sebeş, s-a îmbolnăvit şi, în aceeaşi
zi, a decedat. A fost înhumat în cimitirul din satul natal. N-a avut ur­
maşi direcţi.

294 Documente păstrate la Muzeul Unirii Alba luüa.

„Universul“, Bucu-
295 „Anuarul general al medicilor romani , 1941, Tipografia

296 Date oferite de colegul Mircea Olariu, medic prima* P *H a £ .,

297 Date oferite de Primăria comunei Lancram, prin adresa nr. I44.viy4.-s, pro
” S S i t o f f L u ï , î ” chlm Crăciun , i S t e i » P a s c u d e l a ţ ™
prin bunăvoinţa acad. Şt. Pascu şi a scriitorului Mircea Vaida, Cluj Napoca.

215
 dr. Traian Petraşcu dr. Alexandru Pop (Cluj)

IV. 59. ALEXANDRU POP (1895—1954)

Participant la formarea Gărzilor Naţionale Romane de la Blaj şi la

Adunarea din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Profesor universitar
chirurg, continuator al profesorului Iacob Iacobovici la Clinioa chirur­
gicală I din Cluj. Creatorul Clinicii chirurgicale I din Timişoara, teh­
nician chirurg de mare fineţe, cadru didactic talentat, unul din stîlpii
şcolii medicale clujene.

Viaţa şi activitatea298

S-a născut la Blaj, în 31 mai 1895, tatăl său fiind medic, originar
din Ţara Făgăraşului, dar a activat la Blaj. Şcoala primară şi liceul le
face în oraşul natal. După trecerea bacalaureatului, în 1913, se înscrie
la Facultatea de Medicină din Budapesta, unde urmează cursurile în mod
regulat, pînă în anul 1915, cînd este înrolat în armata austro-ungară,
cu gradul de sublocotenent. Ia parte la primul război mondial, fiind
mobilizat 'pe frontul italian. Cu dificultăţi mari îşi continuă şi studiile,
pe care le termină la Facultatea de Medicină din Cluj, unde este pro­
movat doctor în medicină şi chirurgie în anul 1921.
In toamna anului 1918 medicinistul Alexandru Pop a fost mobili­
zat ca stegar la Blaj, unde a participat la formarea Gărzilor Naţionale
Române. In noiembrie 1918 a adus, de la Alba Iulia la Blaj, circa 450
de puşti şi mai multe lăzi cu muniţii. Tot de acolo a adus petrol, de care

298 Date preluate în mare parte după prof. Crişan Mircioiu şi George Ion eseu.
Figuri reprezentative, (...) Op. cit., vol. II, p. 178, 191, completate cu informaţii
de la fiii săi, medicii Alexandru şi Mihai Pop.

216
era mare nevoie la Blaj. La întoarcere a relatat cele văzute în drumul
său de la Alba Iulia la Blaj, şi anume că la Coşlanu era o magazie de
muniţii păzită de soldaţi maghiari şi funcţionari de la gară. Acolo se
întâmplau zilnic nenorociri. Propune ca să se intervină la Sfatul Român
din Alba pentru ca această magazie să ajungă în posesia gărzilor CNR
Blaj, fapt care s-a şi întâmplat.299
In ziua Marii Uniri a fost prezent la Alba Iulia, în grupul mare şi
entuziast al blăjenilor.
întors la Blaj, a participat la înfăptuirea celor declarate la^ Alba
Iulia, adică preluarea întregii puteri de stat de către poporul roman. In
activitatea sa din această perioadă a colaborat cu colegul sau blajean,
Ion N. Voicu, medicinist la Viena. La începutul anului 1919 s-a dus la
Budapesta, şi-a lichidat o parte din examene şi s-a întors m ţara la
Cluj. Aici, în luna mai şi următoarele, a contribuit la preluarea Uni­
versităţii, respectiv a Facultăţii de Medicină, de către autorităţile r -
mâneşti. Studentul din anul IV Alexandru Pop împreuna cu colegul
său medic rigoros Dumitru Memetea, a preluat Institutul de Anatomie
Patologică, unde a şi lucrat la început.
Activitatea bogată a profesorului Alexandru Pop poate fi împărţită
în didactică, ştiinţifică şi spitalicească.
Activitatea didactică şi-a început-o ca preparator la Institutul de
Anatomie Descriptivă şi Topografică din Cluj, la prof. Victor Papiban,
încă înainte de a fi promovat doctor. în continuare a activat ca prepa­
rator şi asistent la Institutul de Anatomie Patologică din Cluj, la proi.
Titu Vasiliu, ca preparator la Clinica medicală I, la prof. luliu Haţiega-
nu pentru ca la 1 aprilie 1925 să intre ca preparator bugetar la Clinica
chirurgicală I, de sub conducerea prof. Iacob Iacobovici, caruia i- * d e ­
venit unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori şi î-a urmat la catedra
în anul 1933, atunci dnd acesta a plecat la Bucureşti, pentru a ocupa
Catedra de chirurgie de la Spitalul Brîncovenesc, devenita vacanta dupa
decodarea profesorului Emest Juvara.
O adâncă influenţă a avut-o asupra sa perioada de activitate' alatiun
de prof luliu Haţieganu în Clinica medicala I. Acestei perioade î s
datoreşte faptul că profesorul Pop înţelegea chirurgia ca o
medicală complexă, în care bolnavul trebuie cercetat m dea^oap^m
vederea stabilirii unui diagnostic, în legătură cu c ţ . , ,
moderne de cercetare urmează să fie folosite; dar, mamte de toate,
trebuie să ştii să te apropii de bolnav, sa-1 exammezi n ^sam blul ^au
' mai întîi clinic, apoi prin exploran paraclmice sa-1 m J eg> sa f
că îi eşti aproape. Legăturile cu Clinica medicala I miţml^ L o S u i
sorul Iacob Iacobovici, s-au strâns şi mai mult m timpul p

Eifers? *âï œ
a colabora, in
-
, cu „ ^ e n e a p re g ă tire * gindire
medicală1,1 nu Ï Ï S Æ ?ă cigtige .„crederea ,i apropierea profeso-

299 Viorica Lascu, Marcel Şrtirban, Op. cit., val. I, P

217
 rului Iacobővíti şi, între anii 1925 şi 1933, să parcurgă toate treptele
ierarhice, de la preparator pînă la profesor, titlu pe care l-a obţinut la
vîrsta de 38 de ara. Aceşti ani au fost ani de muncă neostenită pentru
formarea şi pregătirea sa.
Din octombrie 1928, pînă în aprilie 1929, a făcut stagii de speciali­
zare în diferite clinici din Germania şi Franţa. Contactul cu iluştrii
chirurgi europeni a însemnat mult în dezvoltarea profesorului Al. Pop,
care a ştiut ce să ia de la cei pe care i-a văzut şi i-a cunoscut şi cum
să introducă ceea ce a reţinut, valoros în clinica de sub conducerea sa.
Din acest punct de vedere este semnificativ faptul că Alexandru Pop
a lărgit aria chirurgiei abdominale şi digestive şi a abordat cu uşurinţă
şi siguranţă chirurgia toracică, chirurgia vasculară, mai ales venoasă,
chirurgia osoasă etc.
Toate acestea însă s-au grefat pe pregătirea sa de bază, realizată
în Clinica chirurgicală I din Cluj, sub îndrumarea directă a profeso­
rului Iacobovici, căruia i-a păstrat, în permanenţă, respect şi recunoş­
tinţă. A păstrat legături strânse cu maestrul său pînă la sfîrşitul vieţii,
iar când povestea ceva de „Maître Jaques“, parcă ceva în ţinuta şi ges­
tul său semnifica respectul şi admiraţia pe care i-o purta.
Urmare a capacităţii şi pregătirii sale, prof. Al. Pop a răspuns ad­
mirabil sarcinii de onoare ce i se încredinţase, ridicînd şi făcînd să
strălucească — şi mai sus şi mai departe — renumele clinicii pe care
0 conducea. Dotat cu mari calităţi organizatorice, în anul 1934 a rea-
menajat Clinica chirurgicală I, dînd amploare unora sau altora dintre
secţii, introducînd o aparatură dintre cele mai moderne, perfecţionînd
modalităţile de asepsie şi antisepsie, adoptînd metode modeme de anes­
tezie, amplificînd inventarul şi instrumentarul chirurgical, dar mai ales
acordînd o atenţie deosebită chirurgiei de urgenţă, Clinica chirurgicală
1 fiind singura unitate care asigura urgenţa încă de atunci, pentru ora­
şul Cluj şi împrejurimi.
Ca profesor, Alexandru Pop a fost preocupat de organizarea învă­
ţământului pentru studenţi, insistând asupra participării lor în activi­
tatea de policlinică şi ambulatoriu, asupra cunoaşterii elementelor de
semiologie chirurgicală importante în stabilirea unui diagnostic, mai ales
în urgenţe, căutând să dea un colorit practic cit mai accentuat activităţii
studenţilor în clinică, ceea ce îl situează pe poziţii didactice înaintate,
corespunzând curentului asupra căruia se pune un aşa de mare accent
în zilele noastre.
Introdusese la cursuri, în completarea acestora, demonstraţiile ope­
ratorii, iar pentru a-i face pe studenţi să pătrundă în intimitatea chi­
rurgiei, a realizat mai multe filme de chirurgie cu tehnici chirurgicale
foarte reuşite şi didactice, pe care le prezenta la cursuri, fiind în acest
domeniu un precursor.
Dacă unul din criteriile de eficienţă al unui maestru îl constituie
numărul de elevi care s-au validat în specialitatea pe care au învăţat-o
de la maestrul lor, atunci profesorul Alexandru Pop a răspuns cu stră­
lucire şi acestui deziderat: profesorii A. Nana, E. Cosma, C. Mircioiu
(Cluj); Z. Pápai (Tîrgu-Mureş); E. Adam (Timişoara); conf. Zeno Borza
(Abrud); conf. V. Ilian (Cluj), cu toţii elevi ai profesorului Al. Pop, având
un cuvânt greu de spus în activitatea didactică şi ştiinţifică chirurgicală
din ţara noastră.

218
 în reţeaua de chirurgie menţionăm pe Titu Spătaru, Victor Gavrilă,
Bazil Perţea, Puiu Vespasian, V. Buzura, Liviu Hica, Manole Popa, I.
Şerbu şi alţii, medici primari distinşi, elevi ai săi ce asigură asistenţa
chirurgicală în condiţii deosebite.
.Activitatea spitalicească se caracterizează, în primul rînd, prin e-
fortul susţinut de a face ca în clinică activitatea ^să se desfăşoare la ni­
velul cel mai înalt, corespunzînd cerinţelor vremii, ţinînd pasul cu chi­
rurgia din alte părţi, faţă de care activitatea din Clinica chirurgicală I
nu trebuie să fie cu nimic mai prejos, perfecţionând operaţiile care se
executau şi introducând altele noi, insistînd asupra grijii care trebuie
acordată bolnavilor, a introducerii metodelor noi de diagnostic, a aten­
ţiei cu care trebuie operaţi şi trataţi, a preocupării permanente pentru
vindecarea lor. De aceea în Clinica chirurgicală I, în acea vreme, era o
afluenţă de medici veniţi să înveţe chirurgie, dar şi una masiva de
bolnavi din toate părţile ţării şi chiar din stramatate. Personal profesorul
Al. Pop avea o măiestrie chirurgicală deosebita,^ mai ales m chirurgia
digestivă; dacă chirurgia gastrică şi hepatobiliară a ajuns la mvelu
care se găseşte astăzi, aceasta se datoreşte şi profesorului AL P o p rare
adoptînd o conduită modernă şi curajoasa şi întroducmd teh n ii ?
originale a putut să obţină reziiltate considerate printre cele mai bune
din'acea' vreme, ceea ce a dat impuls extinderii metodelor moderne cu­
rajoase şi logice în această chirurgie de fineţe şi specialitate
Activitatea ştiinţifică a profesorului Al. Pop este deosebit de bogata
şi novatoare. A scris peste 80 de lucrări ştiinţifice şi a ţinut în ţara sau
străinătate, peste 100 de comunicări. Cartea sa Afecţiunile cailor biliare,
publicată în 1930, reprezintă introducerea în medicină a examinam ve­
ziculei biliare cu substanţă de contrast şi luare de poziţie pentru o ati­
tudine chirurgicală potrivită, în intervenţiile pe caile biliare O alta lu­
crare, elaborată împreună cu A. Nana, asupra rezecţiei de stomac m ul­
cerul gastroduodenal perforat, a făcut epoca, avin ro 0 a . i •
1938, în luarea unei atitudini mai radicale privind tratamentul ulcerului

Perí0Í Í ' ocupat şi a publicat rezultatele obţinute după tratamentul chi­

rurgical al varicelonşi este primul care a executat — m
explorarea radiologică a unor vase sanguine (venografia)i şi tatoăat
unul dintre primii în lume. Are procedee personale de tehnica opera
tone S intervenţiile pe căile biliare, în chirurgia f J^V Î^ chirurgS5-
costală în stânga se află menţionată în toate to t e s t e . m ^ u r g i a ta
datică hepatici şi pulmonară, în chirurgia
abdominală de urgenţă, fiind unu dintre piomem m tr^ u cm ! chirur
giei toracopulmonare şi în tuberculoza.
Elaborare cu ţZ Z fe Jo Ä
. S * : t U * . âe ţţ

S i« m sm
■C e n t r u activitatea sa Mgata

— , — - s r s
S T Æ d?n membru al mai multor societăţi ştiinţifice
de chirurgie dintr-o sene de ţan din lume.
219
 în toamna anului 1940, în urma mutării Universităţii de la Cluj la
Sibiu, după cedarea Ardealului de Nord, a organizat Clinica chirurgicală
pe principii modeme, cu mari posibilităţi de activitate spitalicească, di­
dactică şi ştiinţifică.
Cu toate vremurile de război, clinica şi-a desfăşurat munca în con­
tinuare, nu numai pentru populaţia civilă, dar şi pentru răniţi, în clinică
funcţionând şi un spital de zonă interioară, pentru cei grav răniţi.
Imediat după 23 August 1944, la cererea proprie, a plecat pe frontul
antifascist, cu grad de colonel-medic, ca şef al unei echipe voluntare
de chirurgie, luînd parte activă la operaţiile Armatei I-a, de pe frontul
din Transilvania şi Ungaria.
Reîntors de pe front, îşi continuă munca în Clinica chirurgicală de
la Sibiu, pînă în anul 1945, cînd revine la Cluj, unde îşi reia activitatea,
rămînînd în clinică pînă în decembrie 1948, cînd a fost transferat la
Timişoara, unde din nou a fost pus în situaţia de a crea bazele şi de a
organiza o nouă clinică chirurgicală, pe care o conduce pînă în toamna
anului 1952, cînd revine la Cluj, la Clinica chirurgicală II, ca profesor-
şef de catedră şi unde rămîne pînă în anul 1954.
Prin toate trăsăturile vieţii şi profesiunii sale, profesorul Alexandru
Pop se încadrează între stîlpii şcolii medicale clujene, în care grija pen­
tru bolnavi şi dorinţa de a-i învăţa pe cei din jurul său sínt punctele
cardinale ale permanenţei acestei şcoli în continuă dezvoltare.
Profesorul Alexandru Pop a încetat din viaţă în ziua de 3 februarie
1954, în urma unui accident vascular cerebral, în vârstă de 58 ani. A fost
dus la locul de odihnă în cimitirul strămoşesc din Blaj, fiind aşezat
lîngă o parte din truditorii redeşteptării neamului românesc.

IV. 60. ALEXANDRU POP (1889— ?)

Alexandru Pop s-a născut în 1889, în judeţul Mureş. A absolvit Fa­

cultatea de Medicină din Cluj, în 1915, după care a fost mobilizat pe
front. în 1918 avea gradul de medic-sublocotenent. Din relatările dr.
Eugen Nicoară reiese că dr. Pop a fost fiu de ţăran de lîngă Topliţa.
Evenimentele revoluţionare din toamna anului 1918 l-au găsit la
Reghin, unde a intrat în Garda Naţională Română din localitate, ca
ofiţer al Gărzii.300 în ziua de 5 noiembrie 1918 a luat parte la constitu­
irea Consiliului Naţional Român din Reghin, unde s^a întrunit „inteli­
genţa“ română locală — între care farmacistul Victor Mera şi medicul
Alexandru Pop — şi au ales comitetul de acţiune. S-a propus şi aprobat
tipărirea unui apel compus de Ariton M. Popa, din care prezentăm o
parte.
-«Fraţilor români!
Soarele libertăţii naţionale a răsărit în urmă şi pentru noi românii
din Ardeal şi Ţara Ungurească!
A răsărit dintre ruinele produse de acest război înfricoşător prefă­
cut astfel în „dezrobitorul neamurilor“. Şi azi parcă ne strălucesc în .
lumină orbitoare vorbele profetice a lui D. Bolintineanu „Viitor de aur
românimea are / Eu prevăd prin seooli a ei înălţare!“ La lumina acestui

300 Ioan Silviu Nistor, Contribuţii mureşene ia Marea Unire din 1918, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 80, 144 şi 145.

220
~" \ vis ideal s-a zemislit şi declaraţia

r ’: *•** \ programatică, făcută la 18 octombrie

* a.c., în Parlamentul din Budapesta,
în numele partidului nostru naţional
regnicolar.
Puţinele noastre ziare, scăpate de
nemiloasa apăsare, ne-au fost adus
tuturor cuprinsul acestei raze puter­
nice, care se concentrează în pro-
nunciamemtul : „Organismul naţiunii
române din Ardeal şi Ungaria nu
recunoaşte îndreptăţirea acestui par­
lament şi guvern de a se preta ca
reprezentant al naţiunii române, şi
apărarea intereselor sale la congre­
sul de pace o poate încredinţa nu­
mai factorilor cari se vor alege prin
adunarea sa proprie naţională. în a-
fară de adunarea naţională sau de
organele ce se vor exmite din sinul
ei, nimenea nu poate fi îndreptăţit
ca să tracteze sau să deciză în chestii
privitoare la situaţia politică a
dr. Alexandru Pop (Bistriţa) acestei naţiuni, şi toate acele con-
cluze şi compromisuri ce s-ar înfăptui
fără conlucrarea acestora^ prin aceasta le declarăm nule şi neobliga-
toare pentru naţiunea română“(•••)• . _ national
^ ä S t ! « s » Î K i i s w
ia înălţim ea vremurilor, pâriţi cu demnitate ^ “ “ ' X T l i b ^ t e ' ce
£? « Ä — ‘ S K Ä hT Ä tatStón-

cu delegaţia

dÍn Pop a lucra, « medic primar dermato-

venerolog la Spitalul de Stat din Tîrgu-Mureş.

IV. 61. LIVIU POP (1892—1963)

Viaţa şi activitatea'm '

a - + Pini în ziua de 9 iunie 1892, din părinţii Simeon,
t a l Ä Ä « • « * » Man. Unul dm bumcn mamei, Nr-3012

301 gum am ) M e d ia to ri « t“ te’ al d“ 1»™ ’“

302 întocm it dupa diatele olenţe
Liviu Pop.
221
 colae Vlăduţiu, a luat parte activă
la Revoluţia din 1848, ca tribun al
lui Avram Iancu. A urmat şcoala
primară la Colegiul unitarian la Cluj,
iar Facultatea de Medicină la Buda­
pesta, devenind doctor în medicină
în 1915. După o specializare în fti-
ziologie cu durata de trei ani, în vara
anului 1918 s-a întors în Transilva­
nia.
Evenimentele din toamna anului
1918 l-au găsit la Gherla, lîngă
Cluj, unde a activat în cadrul găr­
zilor Naţionale Române. In noiembrie
1918, cu ocazia alegerilor pentru par­
ticiparea la Marea Adunare Naţio­
nală din 1 Decembrie de la Alba Iu-
lia, a fost delegat cu credenţional,
titular, din partea Cercului electoral
Gherla, participînd astfel la marele
eveniment naţional.
După Unire a fost invitat să o-
cupe un post de asistent la Clinica
medicală I — Secţia de boli pulmo­ dr. Liviu Pop
naire —, dar a refuzat şi a rămas
numai consultant. A lucrat paralel laSanatoriul „Cosmuţa“ din Cluj şi
în cabinetul său de la domiciliu, unde se bucura de renumele unui me­
dic omenos şi priceput.
A fost căsătorit cu Ana, născută Boilă, n-a avut urmaşi direcţi
In anii tristului refugiu 1940— 1944, a rămas la Cluj, unde a parti­
cipat la rezistenţa antifascistă şi antihorthystă a poporului nostru, cu
mijloacele proprii medicilor: ajutînd pe cei săraci, ţărani şi muncitori,
şi scăpînd pe cine putea — adesea riscîndu-şi libertatea — de la trimi­
terea pe front. In acest sens a făcut parte din colectivul condus de prof.
dr. Emil Haţieganu şi cei doi episcopi români Iuliu Hossu şi Nicolae
Colan.
In august-septembrie 1944 a fost arestat de horthyşti, fiind scăpat
de prof. dr.^ Imre Hajnal, prin internarea în Clinica I medicală, de unde
a ieşit odată cu eliberarea Clujului de către armata română şi sovietică
In ziua de 11 octombrie 1944.
După 1948 a lucrat ca radiolog la Clinica a Il-a medicală, condusă
de profesorul Ion Goia.
A decedat în 21 aprilie 1963, fiind condus la locul de veci din Ci­
mitirul central al oraşului Cluj, de o mare mulţime de oameni îndureraţi.

IV. 62. POP SIGISMUND (1892— 1984)*

S-a născut în Sighetul Manmaţiei la 23 august 1892. A urmat liceul

la Bistriţa, iar Facultatea de Medicină la Budapesta şi Halle.

* Date obţinute cu sprijinul colegului dr. Alexandru Pop de la Sigh et

222
 în timpul războiului a fost medic-militar stagiar la Budapesta, în
Galiţia şi în Bucovina.
în toamna anului 1918 s-a* întors în oraşul natal, a participat activ
la formarea Gărzilor Naţionale Române, iar la 1 Decembrie 1918 a în-
soţit delegaţia maramureşeană la Marea Adunare Naţională de la Alba

După Unire a fost medic la Sighet, apoi, între 1928 şi 1940, medic
primar al judeţului Maramureş. în această perioadă a activat în cadrul
„ASTREI“ maramureşene sub conducerea doctorului Vasile Ilea. A tost
şi un membru de frunte al Partidului Naţional Ţărănesc. ^ „
După dictatul fascist de la Viena s-a refugiat în ţară, mai mtn la
Tulcea şi apoi în Vaslui unde a fost medic primar. ,
In 1945 s-a întors în Sighetul natal unde şi-a reluat activitatea de

mC d Pentru^ndelungata şi bogata sa activitate a fost distins cu o sene

di înS1984 Şi a fost înhumat în cimitirul oraşului natal.

IV. 63. GHEORGHE POPOVICI (BOŞCU) (1895—1946)

Delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 'I. Decem­
brie 1918 din partea consătenilor săi — Cercul electoral Chismau-Cnş
- şi a siudSiţUor medicinişti, membri ai Societăţii academice studen-
lesti Petru Maior“ de la Budapesta. Succesorul profesorului Titu Gane
feşti „neiru iviaioi e ^ Qdedra de pediatne a Facultăţii
de Medicină din Cluj, între anii
1935 şi 1946. Autor al Tratatului de
si nv.p.ricultură în 4 volume.
întemeietor, împreună cu anteceso­
rul său, profesorul Titu Game, al în­
văţământului românesc de pediatrie
din Cluj. Fost inspector de pueri­
cultura al Institutului de Igienă şi
Sănătate Publică din Cluj.

Viaţa şi activitatea303
S-a născut la 17 aprilie 1895, în
Chişimău-Criş (judeţul Arad), dim-
tr-o veche familie de intelectuali.
După absolvirea liceului din Braşov,
urmează Facultatea de Medicină la
Budapesta, fiind promovat doctor
în medicină în anul 1919. Pentru me­
ritele sale cîştigate ca element de­
osebit, a beneficiat în timpul facul­
tăţii de bursă specială.
dr. Gheorghe Popovici (Boşcu)

Anuarele“ IMF Cluj-Napoca.

303 Date culese din
223
 A deţinut funcţii în Societatea academică a studenţilor ramând
„Petru Maior din Budapesta, fapt atestat de numirea sa ca preşedinte
al Comisiei studenţeşti la pregătirea Unirii Transilvaniei cu România la
1 Decembrie 1918, ca om de legătură al Societăţii cu conducătorii poli­
tici de atunci şi de alegerea sa ca delegat al acestei societăţi la MAN
de la Alba Iulia, unde a sosit împreună cu colegii săi Dumitru Antal,
Traiam Popoviciu şi Veturia Leucuţia.
Iată copia „credenţionalului“ medicinistului Gheorghe Popovici
(Boşcu).
«Incredinţatul Societăţii „Petru Maior“ din Budapesta
Credenţional304
Studenţimea Universitară Română, organizată în cadrele Societăţii
„Petru Maior“, constituindu-se în ziua de 12/25 nov. 1918 în adunarea
electorală pentru alegerile reprezentanţilor la Marea Adunare Naţională
din Alba Iulia, a ales din sînul său pe dl Gheorghe Popoviciu candidat
de medic, căruia, în baza Regulamentului, prin aceasta i se încredin­
ţează mandatul de reprezentant al Studenţimii Universitare Române din
Budapesta, organizate în cadrele Societăţii „Petru Maior“ din Budapesta.
Extras din şedinţa tinerimii universitare române, ţinută la 12/25 no­
iembrie 1918.»
Semnează notarul, preşedintele şi bărbaţii de încredere.
In continuare descriem călătoria de la Budapesta la A lba Iulia**
«La solicitarea CNR şi a românilor din Budapesta, guvernul ma­
ghiar a comunicat, prin Ioan Erdélyi, militant unionist român, că a pus
la dispoziţia celor ce doresc să ia parte la Adunarea convocată la Alba
Iulia un tren special care va pleca de la Budapesta în ziua de 30 no­
iembrie, ora 8,30. In acest tren călătoreau un număr destul de mare de
români, în majoritate delegaţii Partidului Socialist Român, care îşi avea
sediul la Budapesta, unde apărea şi gazeta lor oficială „Adevărul“.
In compartimentul în care ne-am aşezat, călătoreau trei socialişti.
Unul dintre ei, tipograf, a ridicat în timpul discuţiilor noastre entuziaste
cîteva rezerve, spunînd că el, delegat oficial, nu va vota decît cu re­
zerve. Cauza: domnia ciocoilor în Regat. După ce l-am asigurat că a-
ceastă domnie va fi înlăturată după Unire, graţie infuziei de ardeleni
în viaţa politică a Regatului, părea că a devenit mai maleabil. Adevărul
este că la Alba Iulia, socialiştii au votat Unirea fără rezerve. Pînă la
staţia Gyula (Jula) actualmente în Ungaria călătoria a decurs în linişte;
dealtfel pînă la acea staţie a avut un itinerar accelerat. Abia la Gyula,
localitate situată în Ungaria, un orăşel locuit în parte de români, au
început manifestările. La acea staţie au aşteptat delegaţii însoţiţi de un
mare număr de localnici. Urcarea lor în tren a fost însoţită de urale.
De aici încolo, spre Transilvania, a apărut steagul tricolor românesc,
atît amar de veacuri ţinut ascuns, scos şi sărutat în taină în zile mari.
De data aceasta, acest simbol al identităţii neamului nostru, simbol al
apartenenţei noastre la marea familie a românilor, a putut să-şi facă
apariţia fără frică. Pe acel sărbătoresc parcurs din ziua de 30 noiembrie
şi a doua zi pe platoul Cetăţii ne-a uimit numărul mare de steaguri,
panglici şi embleme, trei culori pe piept şi căciuli. De unde a răsărit
deodată atîita stofă şi pînză!?

304 Extrase din arhivele Muzeului Unirii Alba Iulia, val. I, p. 558.
* Aşa cum au relatat-o profesorii Gheorghe Popovici (Boşcu) si Trai an Popoviciu,
repovestită ulterior şi de profesorul Ion Jovin.

224
 Delegaţii, dar şi mulţi însoţitori şi public, au venit să asiste la pleca­
rea celor care au misiunea să schimbe soarta poporului întreg. Esrte
puţin probabil ca masele să fi raţionat după rigorile logicei, atunci
cînd s-au manifestat în cel mai înalt grad de bucurie. Există, pe semne,
undeva în străfundul conştiinţei şi raţiunii umane, acel instinct-intuiţie,
cum i-ar spune Bergson, separat de raţiune, care îi dictează orientarea
şi purtarea în anumite momente de răscruce.
Trenul a sosit la Alba Iulia pe înserate. La gară am fost primiţi
de membrii comitetului însărcinat cu cazarea. Am fost repartizaţi la că­
minul unei şcoli profesionale şi îndrumaţi spre un dormitor cu vreo 20
de paturi. Acolo am întîlnit pe avocatul Valeriu Roman din Dej, pe care
l-am cunoscut pe front. Făcea parte din conducerea Partidului ’ Socialist
Roman. In dormitor nu s-a zăbovit prea mult, pornind spre centrul ora­
şului, transformat parcă într-o imensă scenă de serbare folclorică, cu mii
de oameni pe străzi, dntînd cu chiote de bucurie. Peste tot se auzea
cîntarea naţională de atunci „Deşteaptă-te române“ şi „Hora Unirii“,
se cînta fără încetare; cântecele vuiau în aerul ce plutea deasupra ora­
şului, plin de sunete şi de căciuli azvîrlite sărbătoreşte spre cërul izbă­
virii şi al visului milenar îpiplinit. Moţii s-au adunat pe deal şi cîntau
bucuria lor din tulnice. Cînteoele lor au devenit apoi hore nesfîrşite.
După votarea Unirii, dansurile s-au întins pe toate străzile; cunos­
cuţi sau necunoscuţi se îmbrăţişau cu lacrimi de bucurie în ochi şi se
sărutau. Puţini s-au întors de la Alba Iulia cu propria căciulă, deoarece
arareori îşi mai prindeau propria lor căciulă aruncată în înaltul cerului.
Ba unii, afirma veteranul moţ Vasile Furdui din Sohodolu de Arieş-
Alba, pe atunci miner la Roşia Montană, făceau schimb de căciuli, să
aibă ceva ca amintire de la Alba. Cuvintele celor ce vorbeau erau auzite
din ce în ce mai greu. Declararea Unirii Transilvaniei cu România a
făcut să izbucnească din toate piepturile imnul ţăfii şi al marii înfrăţiri
„Deşteaptă-te române“, mulţimea scanda frenetic „Trăiască România“
şi „Trăiască pacea în lume“. Toată noaptea a continuat neîntrerupt tu­
multul dezlănţuit al reîntregirii şi cântecul miilor de ţărani, meşteşugari,
militari, intelectuali, artişti şi studenţi, care-şi dăduseră frîu liber sen­
timentelor acum împlinite, dar atîta amar de vreme reprimate».

A ctivitatea didactică, ştiinţifică şi spitalicească a medicului şi apoi

a profesorului G heorghe Popovici (Boşcu) a fost bogată şi multilaterală.
în pregătirea sa profesională, încă din facultate, pune accentul pe
disciplinele fundamentale ale medicinii: fiziologie, fizioterapie, farma­
cologie şi farmacodinamie, pe care le adînceşte, lucrînd timp îndelungat
la aceste discipline. Bine documentat în disciplinele fundamentale, se
îndreaptă spre studiul clinicii copilului, lucrînd alături de maeştrii săi
din ţară: prof. dr. T. Gane şi prof. dr. E. Manicatide, care au avut o
covârşitoare influenţă în formarea sa profesională.
Menţionăm completarea studiilor clinicii de pediatrie la Clinica din
Heidelberg, sub conducerea profesorului György, savant de renume mon­
dial, cu care a lucrat ani de-a rândul, formîndu-şi concepţia ştiinţifică
a cercetărilor privind organismul copilului în stare de sănătate şi boală.
Aceste cercetări l-au călăuzit în viaţă, reuşind, la rândul său, să imprime
puternic colaboratorilor săi necesitatea studiilor de cercetare, fără de
care progresul nu este posibil. Dînd tuturor exemplu, lucra mult şi in­
tens, deseori făcea nopţi albe.
'5 — M e d ic ii şi M area U n ir e 225
 Atît la Cluj, cît şi în vremelnicul refugiu la Sibiu, a avut cabinet
particular, unde, datorită renumelui profesional şi comportamentului său
uman, era foarte căutat de pacienţi, mai ales de cei săraci.
După ce în anul 1926 a obţinut titlul de docent în Terapia infantilă
şi puericultură, este ales, prin chemare, profesor la Catedra de fiziologie
a Facultăţii de Medicină din Cluj, în 1932, domeniu1pentru care a re­
dactat un Manual de fiziologie, iar la 1 aprilie 1935, tot prin chemare,
ocupă postul de profesor la Catedra de pediatrie, girînd totodată Ca­
tedra de farmacologie, pentru care domeniu, de asemenea, scrie un ma­
nual. Paralel cu aceste funcţii, activează în cadrul Institutului de Igienă
şi Sănătate Publică din Cluj, ca şef de secţie, în probleme de ocrotirea
mamei şi copilului. în aceste condiţii, prof. Gh. Popovid, imprimă co­
lectivului său un impuls deosebit, atît pentru munca la patul bolnavului
şi pe teren, cît şi, în special, pentru activitatea ştiinţifică. Asistenţa m e­
dicală a copilului a fost aşezată pe noi baze, dînd atenţie cu precădere
laturii profilactice. în acest sens, menţionăm progresele înregistrate de
învăţământul de pediatrie clujean pe linie didactică, activitate orientată
spre problemele cele mai arzătoare ale terenului, asupra cărora se in­
sista, în mod deosebit, la cursuri şi stagii practice, probleme actuale şi
în zilele noastre.
între anii 1936 şi 1940 menţionăm apariţia Tratatului de pediatrie
şi puericultură, în patru volume, al prof. dr. Gh. Popovici, lucrare ba­
zată pe cele mai noi concepţii ale timpului, ceea ce a reprezentat un
progres deosebit în pregătirea studenţilor şi medicilor.
în dezvoltarea învăţămîntului de pediatrie de la Cluj, un rol im­
portant l-a avut „Societatea de Pediatrie şi Puericultură“ şi revista cu
acelaşi nume, înfiinţate la îndemnul său.** Ele au contribuit la impulsio­
narea activităţii ştiinţifice a colectivului clinicii şi a pediatrilor din
Transilvania.
Bogata activitate a profesorului dr. Gh. Popovici-Boşcu însumează
peste 500 de lucrări, monografii, rapoarte, referate etc., în care relevă
o serie de contribuţii personale privitoare la rahitismul copilului, vita­
mina D şi C, metabolismul hidromineral al copilului, aspecte privind
terapeutica şi dietetica infantilă legată, cu deosebire, de tulburările di­
gestive acute şi cronice.
între anii 1940 şi 1945, profesorul dr. Gh. Popovici, în timpul refu­
giului, în clinici din Sibiu, depune aceileaşi eforturi, cu pricepere, devo­
tament şi spirit de sacrificiu. Activitatea didactică, ştiinţifică, medicală
şi social-obştească este continuată şi argumentată, cu toate condiţiile
grele create de război.
Profesorul Popovici (Boşcu) era o personalitate distinsă, avea o
vastă cultură medicală, era un excelent organizator. Se ştie că, înainte
de al II-lea război mondial, Clinica pediatrică era situată intr-o clădire
pe locul actualului Institut Oncologic din Cluj-Napoca. Alături erau nişte
grajduri care, prin grija lui Boşcu, au fost transformate în anexe ale
Clinicii de pediatrie, ambulatoriu şi camere de gardă perftru studenţii
care făceau gardă de noapte.
Conform regulamentului, avea drept la serviciu de gardă de noapte
— casă şi masă — un singur student. Prin grija şi aprobarea profesoru-
*___________
* Laborantul I. Urcan mi-a confirmat că l.a apariţia revistei au contribuit nu
numai medici, ci şi cadte medii, oferind fiecare cite o sumă echivalentă cu
retribuţia pe o lună.

226
lui, s-au admis în permanenţă patru studenţi (doi băieţi şi două fete)
săraci şi merituoşi, care în acest fel au putut urma Facultatea de Me­
dicină. Dintre aceştia, prof. dr. Eugenia Mihalca îi aminteşte pe viitorii
profesori: Ion Gîrbea, Ion Bârzu şi pe Romică Puica, fratele cîntăreţu-
lui Puica (Ion Dacian). Pentru aceste motive şi multe altele era iubit
de studenţi.
Grija pentru pregătirea de cadre valoroase s-a concretizat prin for­
marea următorilor colaboratori deveniţi medici cu înaltă calificare pe­
diatrică: conf. dr. V. Muntean, prof. dr. Octavian Pop, prof. dr. Iuliana
Ţîrlea, prof. dr. Eugenia Mihalca, prof. dr. Octaviana Mărgineanu şi me­
rituoşii medici primari, ca: dr. Adriana Berariu, Augustin Man, Ştefan
Băncilă ş.a. \
în 1946, după întoarcerea Facultăţii de Medicină la Cluj, Clinica
de pediatrie se muta intr-un nou local ce oferea condiţii mult superi­
oare celor precedente. Din nefericire, în acelaşi an, prof, Gheorghe Po­
povici-Boşcu, în apogeul activităţii sale şi-n piin elan de creaţie, a fost
răpus de o boală necruţătoare. Dispariţia sa prematură a fost o mare
pierdere pentru pediatria românească.

IV. 64. TRAIAN POPOVIC1U (1894— 1952)

Participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 De­

cembrie 1918, ca delegat al studenţilor români din Budapesta, organi-
m societatea academică „Petru
Maior“. Profesor, şef al Clinicii Gi­
necologice şi Obstétricale din Cluj,
urmaş al profesorului Cristea Gri-
goriu. A rămas în conştiinţa colabo­
ratorilor săi, deopotrivă, clinician-
ginecolog, obstdtricdan, om de ştiinţă,
cultură şi aleasă omenie.

Viaţa şi activitatea305

S-a născut în comuna Berechiu

(judeţul Arad) la 1 mai 1894, ca fiul
preotului Ioan şi al Măriei, născută
Suciu. Şcoala primară şi primele
patru clase de liceu le-a urmat la
Salonta, iar ultimele, la Blaj. Stu­
diile universitare le-a. făcut la Bu­
dapesta, ca bursier al fundaţiei
„Gojdu“.
După declanşarea războiului mon­
dial a fost mobilizat pe diferite fron­
turi de luptă, lucrând la început în
calitate de cadet sanitar, apoi sub-
loootenent-medic. Intermitent, pri­
mind scurte concedii, se prezenta dr. Traian Popoviciu

305 După datele oferite de dr. Alma-Mol pa, soţia profesorului Traian Popoviciu
şi „Anuarele" IM F Cluj-Napoca.

227
 şi la examene la facultate, astfel că n-a pierdut prea mulţi ani din cauză
concentrării pe front sau la spitalele din zonele interioare.
In toamna anuilui 1918 era student în anul al V-lea al Facultăţii de
Medicină din Budapesta. In această calitate a luat parte la frămîntările
studenţeşti din acea vreme, p'lasîndu-se în fruntea acţiunilor patriotice
ale acestora.
îndată după ce a izbucnit revoluţia din 30 octombrie 1918 la Bu­
dapesta, a plecat cu primul tren La Arad, unde a luat parte la constitu­
irea Comitetului Gărzilor Naţionale, ai căror membri au pornit apoi în
judeţ, pentru constituirea Gărzilor Naţionale în comunele Şicula, Cpr-
mei, Berechiu, Talpoş şi Sepreuş.
A activat mai mult în comuna natală, la Berechiu, comună pur ro­
mânească, înconjurată de păduri dese, locuri după care poetul maghiar
Arany János s-a inspirat, creînd trilogia lui Toldi Miklós, unde toţi flă­
căii erau prieteni. Datorită calităţilor sale nu ş-a lovit de greutăţi în
organizarea „Marşului spre Alba Iulia“. Ziua cea mare, ziua mult aş­
teptată sosise şi cu toţii erau pregătiţi s-o înfăptuiască după gîndul lor.
La sfîrşitul lunii noiembrie 1918 a fost ales delegat, reprezentant
al studenţilor români din Budapesta, la Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia. Călătoria la Aliba, cazarea, impresiile de acolo nu le mai
descriem aici. Faptele s-au petrecut întocmai cum au fost descrise la
prezentarea celuilalt delegat al Societăţii „Petru Maior“, Gheorghe Po-
povici (Boşcu).
La întoarcerea de la Alba Iulia, în gara Budapesta, era să fie îm­
puşcat de către ofiţeri şovini aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice.
A scăpat numai datorită unor împrejurări fericite şi învălmăşelii de a-
colo. în martie 1919 a primit diploma de doctor în medicină şi chirurgie,
» după care s-a întors în ţară, şi-a vizitat familia la Berechiu şi apoi a
venit la Cluj. In luna mai 1919 a participat la preluarea, respectiv or­
ganizarea clinicilor noii Facultăţi de Medicină din Cluj, activînd cu de­
osebire la Clinica chirurgicală şi apoi la ginecologie, contribuind- ca
aceasta să asigure asistenţa de specialitate a populaţiei din teritoriu, la
nivelul epocii respective, şi să poată deveni, cît mai repede, bază de
învăţămînt şi cercetare.
Activitatea spitalicească şi didactică. Fiind încă student, între anii
1917 şi 1918, ca urmare a unei temeinice pregătiri, a fost încadrat ca
preparator la Institutul de Anatomie din Budapesta. în 1919 a fost nu­
mit preparator la Clinica chirurgicală din Cluj, iar din 1922 a fost pro­
movat asistent. Din 1926 s-a transferat la Clinica ginecologică, în cali­
tate de şef de lucrări; şi-a luat docenţa în 1930 şi din 1934 a devenit
conferenţiar, iar profesor din anul 1945.
în lipsa profesorului de oftalmologie, a fost însărcinat cu organiza­
rea şi conducerea Clinicii oftalmologice, timp de cîteva luni, pînă la so­
sirea profesorului D. Michail, titularul acestei catedre.
Paralel cu activitatea în Clinica chirurgicală, dr. Traian Popoviciu
a lucrat şi ca medic de circumscripţie în cartierul clujean Mănăştur,
locuit de ţâţâni şi muncitori, unde a desfăşurat o meritorie activitate.
Folosind experienţa cîştigată pe front, a reuşit, într-un timp scurt, să
stăvilească o epidemie de tifos exantematic, fapt pentru care a primit
o distincţie. Datorită modului său de a se comporta, cetăţenii circum­
scripţiei sale, sănătoşi sau bolnavi, i-au păstrat o plăcută amintire.
într-o anumită perioadă de timp a îndeplinit, în mod benevol, un
serviciu la „Biroul de locuinţe“ al municipiului Cluj, contribuind la pla-

228
«area nevoiaşilor în locuinţe igienice.
Pe lingă cursurile cu studenţii, care aveau un bogat conţinut ştiin­
ţific şi erau expuse deosebit de clar, a ţinut cursuri şi lucrări practice
la Şcoala de Moaşe şi la Şcoala de Surori de Ocrotire din Cluj. A predat
şi o serie de cursuri de specialitate pentru medici,
A ctivitatea ştiinţifică. Profesorul Traian Popoviciu a avut o bogată
activitate ştiinţifică, începută încă din toamna anului 1919, de cînd a
lucrat sub conducerea cunoscutului chirurg, prof. Iacob Iacobovici şi
continuată sub îndrumarea prof. Cristea Grigoriu, apreciat ca un gine­
colog de mare valoare.
Traian Popoviciu a elaborat zeci de lucrări ştiinţifice cu vari«jte
teme din domeniul ginecologiei şi obstetricii. A scris şi cîteva cărţi, ca:
P roblem a îmbătrînirii, Terapeutica ginecologică (în colaborare cu dr. C.
Jubaş), Practica obstetricală, Manual de obstetrică pentru studenţi şi m e­
dici — primul din ţară —, editat la Sibiu, în timpul refugiului. A ela­
borat şi manuale pentru moaşe şi surorile de ocrotire.
A fost preşedintele Asociaţiei Docenţilor Universitari de la Faculta­
tea de Medicină din Cluj, între anii 1930 şi 1932, şi preşedinte al Cer­
cului de Studii Obstetrico-Ginecologice, pînă în anul 1951.
A făcut călătorii de studii în centre medicale din oraşele şi capita­
lele multor ţări din Europa. A participat la o serie de congrese naţio­
nale şi internaţionale cu tematică de ginecologie şi obstetrică. A între­
prins o călătorie de studii la Paris, unde a cunoscut pe profesorul Fauré,
care ulterior a făcut o vizită la Clinicile chirurgicale şi ginecologice din
Cluj. Tot acolo a făcut cunoştinţă cu vestitul dr. Voronoff, cu care a stu­
diat problema întineririi prin opoterapie şi/sau prin transplante de or­
gane animale. La Londra a cunoscut şi a colaborat cu profesorul gine­
colog sir Berkley. A participat şi la Congresul Internaţional de „Biblio­
grafie medicală“ de la Paris, ca reprezentant al revistei „Clujul Medical“.
Un merit deosebit al profesorului Traian Popoviciu este faptul că
s-a ocupat în mod deosebit de colaboratorii săi, lăsînd o pleiadă de suc­
cesori. Astfel, dintre asistenţii săi, au evoluat: dr. Dumitru Căprioară,
dr. Nicolae Coja, dr. Octavian Rusu, dr. Octavian Sasu, dr. Andronescu,
devenind, după trecerea gradelor ierarhice, profesori titulari ai catedre­
lor din Cluj şi Bucureşti, sau medici practicieni de înaltă calificare, în
diferite spitale din ţară.
Activitatea social-obştească. In calitate de medic al Circumscripţiei
a Vl^a Cluj, a efectuat o serie de anchete medico-sociale, în care a evi­
denţiat relaţia dintre boală şi condiţiile de viaţă ale populaţiei. A parti­
cipat la acţiuni pentru combaterea alcoolismului şi a altor plăgi sociale.
A ţinut o serie de conferinţe cu teme de igienă individuală şi socială.
A fost o fire veselă, care răspîndea în jurul său optimism şi voie
bună.
Profesorul Traian Popoviciu a rămas în amintirea studenţilor, co­
laboratorilor şi colegilor, ca un om nespus de simpatic, blind, afectuos,
ataşat de bolnavi şi colegi, popular, prietenos.
Lecţiile sale erau plăcute şi instructive, iar examenul, o adevărată
relaxare. «îl consideram mai mult „prieten“ decit profesor, tocmai prin
caracterul prietenos, uman, prin care era caracterizat!», spunea distinsul
său elev şi apoi colaborator, dr. I. Iuga.
De 1 mai, ziua sa de naştere, studenţii veneau la locuinţa sa să-l
fdlicite. Profesorul şi soţia, distinsa d-na Alma, îi aşteptau, îi invitau în
casă, unde îi tratau cu bunătăţi şi discutau tot felul de probleme, într-o

229
 atmosferă senină, de bucurie şi
bună dispoziţie.
Activitatea sportivă. Profesorul
T. Popoviciu a fost un îndrăgostit
de natură şi un pasionat vînător.
încă pe cînd funcţiona în Clinica
chirurgicală, invita la cîte o parti­
dă de vînătoare şi pe profesorul
dr. Iacob Iacobovici, acesta din
urmă devenind un pasionat vînă-
tor şi, în acelaşi timp, ocrotitor de
iepuri, mistreţi, potîrnichi, fazan1,
şi cerbi. A colaborat la Revista
„Carpaţi“, (revistă de vînătoare
şi cinegetică).
A fost preşedinte al „Federaţiei
Societăţii de Popice din România“,
antrenînd la acest sport, mai pu­
ţin periculos, dar cu atît mai să­
nătos şi distractiv, o seamă de co­
legi (între care prof. Titu Vasiliu
dr. T r a ia n P o p o v ic iu v ă z u t de dr. V . Come* era nelipsit), studenţi, dar mai a-
les tineri şi adulţi, meşteşugari şi
funcţionari, care duceau o viaţă sedentară.
Neîndurătoarea moarte l-a surprins pe profesorul Traian Popoviciu
la Bucureşti, unde participa la lucrările Academiei, în ziua de 18 decem­
brie a anului 1952. A trecut în veşnicie în felul în care a făcut-o şapte
ani mai tîrziu, maröle nostru maestru, acad. Iuliu Haţieganu, care a de­
cedat, în timp ce participa la lucrările Marii Adunări Naţionale din 4
septembrie 1959 la Bucureşti.
Rămăşiţele pămînteşti ale profesorului Traian Popoviciu au fost a-
duse la Cluj, unde, după îndeplinirea ceremoniei de rigoare, petrecută
pe măsura activităţii întregii sale vieţi, condus de un mare cortegiu de
studenţi, colegi, colaboratori, prieteni şi foşti bolnavi, a fost depus, spre
veşnică odihnă, în cripta familiei din Cimitirul Central al oraşului Cluj,
nu departe de ceilalţi corifei ai şcolii medicale clujene, între care a mun­
cit şi în rîndul cărora merita să fie aşezat.

IV. 65. ALEXANDRU POPU (1855— 1924)

Medic, la început în Banat, apoi în Bistriţa. In perioada războiului,

eăpitan-medic la Cercul de recrutare Bistriţa. Membru fondator al „AS-
TREI“. Poliglot şi om cult. Participant la Marea Adunare din 1 Decem­
brie de la Alba Iulia.
Viaţa şi activitateai306
S-a născut în 2 martie 1855, in comuna Nuşfalău (Nuşeni) din ju­
deţul Bistriţa-Năsăud, unde a urmat şi şcoala primară. A absolvit liceul
fundaţional din Năsăud şi, după reuşita bacalaureatului, în 1875, s-a
înscris la Facultatea de Medicină din Cluj, pe care a absolvit-o în 1883;

306 Întocmit după dr. Iulian Chitul Memorii, în arhiva ştiinţifică a profesorului
Teodor Ghiţan din Gluj-Napoca şi Arh. St. Bistriţa.

230
a primit diploma nr. 310/3 din 1883,
fiind declarat doctor în medicină şi
chirurgie.
Primul loc de muncă a fost Spi­
talul ,.Carolina“ din Cluj, unde a
ilucrat la Secţia interne, sub condu­
cerea profesorului Zs. Purjes. Se
transferă apoi în Banat, în comuna
Satul Nou, unde lucrează 4 ani. Un
timp a lucrat ca medic onorific în
judeţul Caraş-Severin. iar un an a
fost medic particular la Vîrşeţ (Ba­
natul sîrbesc), după care s-a trans­
ferat la Oraviţa.
îin timp cît a activat în Banat, a
participat la combaterea epidemiei
de trahomă din judeţul Timiş-To-
rorvtal. In 1910 revine pe plaiurile
natale bistriţene, activînd ca medic
de circumscripţie în comuna Biileag,
compusă din 13 sate, iar mai tîrziu
în oraşul Bistriţa, ca medic parti­
cular. Era, după aprecierea medicu­
lui Iulian Chitul, manierat, priceput
şi conştiincios, binevoitor cu bolnavii, dr. Alexandru Popu
fapt pentru care a avut o nume­
roasă clientelă, mai ales dintre sătenii în mijlocul cărora lucrase în ti­
nereţe. A suferit de ulcer duodenal, pentru care i s-a făcut o rezecţie
gastrică, în urma căreia starea generală de sănătate nu i-a permis'să
lucreze decit numai cîteva ore pe zi, în cabinetul său particular.
In timpul războiului a activat ca medic militar-căpitan, la Cercul
de recrutare din Bistriţa (din cadrul Regimentului 63 Bistriţa), unde a
făcut mült bine, scutind de obligaţiile militare pe cei nevoiaşi, chiar
dacă nu aveau boli deosebite.
A fost membru al ,,Asociaţiei medicilor“ din comitatul Bistriţa-Nă-
săud — înfiinţată în anul 1897 —, în care activau, pe lingă medici ger­
mani şi maghiari, un mare număr de medici români, şi anume: Alexan­
dru Gherman — medic al spitalului din Bistriţa, care a fost casier şi
secretar al acestei Asociaţii, începînd de la înfiinţare, dr. Emil Filipan,
dr. Teodor Pascu, dr. Alexandru Codarcea, dr. Matei Ileni, dr. Andrei
Monda, dr. Nioolae Hăngănuţ, dr. Nicolae B. Vraciu, dr. Belchan, dr.
George Pavel şi alţii. Era şi un mare activist al „ASTREI“ transilvane,
fiind considerat membru fondator al acesteia.
Dr. Alexandru Popu vorbea trei limbi: germana, maghiara şi sírba.
In casa medicului Popu domnea o elevată atmosferă culturală şi patrio­
tică. întreţinută şi de soţia sa, sora lui Ştefan Cicio Pop, cunoscutul frun­
taş unionist, pe care l-a însoţit la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.

231
 După Unire a fost membru al multor instituţii culturale şi naţionale
de la noi. A fosit şi publicist în diferite organe de presă medicale din
Transilvania, unde comunica articole cu teme generale, sfaturi medi­
cale şi subiecte de educaţie sanitară. A fost activist de frunte în cadrul
„ASTREI“ — considerat .membru fondator al acesteia —, atît înainte,
cit şi după Unire. Un timp a fost şi preşedintele despărţământului Bis­
triţa al acesteia, alături de dr. Victor Onişor, în care calitate ţinea con­
ferinţe medicale cu diferite teme de educaţie sanitară.
A donat bani pentru constituirea „Fondului de teatru român din
Ardeal“, acţiune iniţiată de marele om de cultură Iosif Vulcan, directo­
rul revistei „Familia“. Putem spune că n-a fost acţiune sau manifestare
culturală din ţinutul Bistriţei şi Năsăudului în care să nu se fi simţit
şi sprijinul său moral şi material.
Pentru bogata sa activitate, ca medic militar, cit şi ca medic civil,
a fost distins cu „Laudatorium“, din partea organelor sanitare militare
din Bistriţa şi Sibiu, iar din partea celor civile, cu „Crucea de Aur“,
pentru merite sanitare, şi „Crucea de Aur“ clasa a Ii-a precum şi cu
decoraţii din partea Crucii Roşii.
S-a stins din viaţă în 9 ianuarie 1924, fiind înhumat în cimitirul
românesc din Bistriţa, condus la locul de veşnică odihnă de o mare
majoritatea în costume naţionale.

IV. 66. IOAN GHEORGHE TRAIAN RECE (1875— 1952)

Viaţa şi activitatea307

Ioan Rece Gheorghe Traian s-a născut în Luduş (judeţul Mureş),

la 25 ianuarie 1875. A urmat şcoala primară la Luduş, iar Facultatea
de Medicină la Budapesta, absolvind-o în anul 1898. După absolvire a
lucrat la Zlatna, în Munţii Apuseni. Era unul din medicii de tip vechi:
liniştit, atent cu pacienţii, căruia, mai ales cei tineri, îi spuneau „Rece
baci ori „Doctor baci“. Dintre particularităţile sale notăm că poseda
o bibliotecă bogat înzestrată şi avea o vastă cultură generală. El efectua
la toţi pacienţii săi examenul de urină; dr. I. Albini, care l-a cunoscut
bine, relata că examinarea începea chiar cu solicitarea-de urină, spu-
nînd pacientului „Fă piş“...
A fost mult timp medic la Societatea „Pirit“, ce aparţinea combi­
natului Mica-Brad. Vorbea domol şi după ce examina bolnavul îi co­
munica diagnosticul şi-l încuraja, spunîndu-i: «Nu fii necăjit. „Recea
baci“ o să te facă bine». Pe cei săraci îi ajuta procurîndu-le medica­
mente, pe care le plătea el, ori Societatea „Pirit“. Era un om voinic,
glumeţ, povestitor, n-a avut familie.
Toamna anului 1918 l-a găsit între zlătenii săi, cu care a împărtăşit
necazurile războiului şi bucuriile, frămîntările şi speranţele. împreună
cu ei a citit Manifestul către Moţi al avocatului clujean — de origine
moţească — Amos Frâncu, din care reproducem o parte:

307 Date obţinute de la dr. I. Albini, medic la Cluj-Napoca şi din ..Anuarul ge­
neral al medicilor din R om ânia“, 1941, Tipografia „Universul“, 1941.

232
 „MOŢILOR, FRAŢILOR!
Nu mai este împărat! Şi-a dezlegat supuşii de jurămintele silnice!
Robia străină trage de moarte! Ceasul izbăvirii a sunat! Noi, Românii,
stăpîni sîntem pe soarta noastră! Ne vom croi soarta cu armele în mînă.
La arme! La arme pentru unirea tuturor Românilor! In 1848 Moţii
strigat-au la Blaj: Noi vrem unirea cu ţara!
Unirea aduce în dar: Pămînt şi libertate! De la voi, vitejii de pe
Arieş, Someş şi Criş, aşteaptă obştea să încingeţi întîi armele.
Tot ce ne-au răpit regii Ungariei, stăpîni ai Ardealului : păduri, pă­
şuni şi băişaguri, ni le va da toate România (...) Ne vor da cu două mîini,
tot ce a cerut Horea şi Iancu. (...)
La Cluj aşteaptă I-a Legiune din Ardeal, la Bâlgrad a Il-a Legiune.
Pentru toţi care nu au, vor fi arme, bani, hrană.
Am luat eu: dr. Amos Frâncu, nepot de tribun, vechiul apărător
al Moţilor, comanda! Din încrederea ofiţerilor şi soldaţilor, eu porun­
cesc ca tribunii de altădată! Pentru tot ce făgăduiesc, stau bun cu capul
şi cinstea.
Fraţilor! Moţilor! Adunaţi-vă la Cîmpeni, Abrud, Zlatna, Gilău, Hu­
edin şi Hălmaj ! Acolo lăsaţi gărzi de pază şi porniţi la Cluj şi Bălgrad,
cum vă vine mai aproape. Desfaceţi steagul românesc! Ţineţi rînduiala
ostăşească.
Grijiţi pădurile şi băişagurile ca ochii din cap! Ale voastre vor fi
prin legea românească. Păziţi viaţa, avutul şi pacea tuturor!
Ca mîine, fraţii izbăvitori vor trece iarăş Carpaţii!
Să le netezim drumul !
In arme ne vom îmbrăţişa pe pămîntul Ardealului. Va fi al ţăra­
nului ce-1 munceşte. Al României ce-1 păzeşte!
La arme! Se ridică din morminte Horea la Bălgrad, Iancu la Ţebea,
Axente la Blaj (...)
La arme!
Cluj, 28 octombrie 1918.
ss. Dr. Amos Frâncu
preşedinte al Organizaţiei militare din Ardeal»

Cînd s-a hotărît ca Marea Adunare Naţională să se ţină la Alba

Iulia, poporenii din Zarand, minerii şi sătenii au pornit in număr mare,
trecînd peste comunele Crişan, Zdropţi, Curechi şi celelalte, mdreptin-
du-se spre Alba Iulia. Împreună cu cei din Zlatna a venit cu ,,t o c ă ­
niţă“ şi dr. Ioan Rece. S^a oprit un moment la prietenul sau dr. Gh.
Buda ce locuia imediat în vecinătatea gării din Alba Iulia, şi apoi, îm­
preună cu mulţimea, au urcat dealul Cetăţii, călcînd pămîntul fără gra­
bă cu mers domol, dar hotărît, aşa cum fac oamenii de la munte, ajun-
gînd apoi în forfota de pe Cîmpul lui Horea şi Platoul Romanilor. Din
cînd în cînd privea cu nedisimulată mîndrie moţii înarmaţi, componenţi
ai Legiunii Gemina“, de sub conducerea căpitanului Florian Medrea,
înşiruiţi pe zidurile Cetăţii, ori de-a lungul străzii, contribuind la pas.
trarea disciplinei cetelor de participanţi.
233
 In dupa masa aceleiaşi zile a trecut din nou pe la prietenul său dr.
Grh. Buda şi către seară s-a urcat în „Mocăniţă“, în care răsunau în aer
cântecele de bucurie, iar în suflet apăreau noi speranţe,
După Unire a activat in cadrul ,,ASTREI“, despărţămîntul Zlatna.
In această calitate a ţinut o serie de conferinţe, cum a fost cea din iunie
1927 de la A'lba Iulia, în care a vorbit, în graiul poporului, despre Lupta
împotriva bolilor lumeşti şi a alcoolismului“.
Dr. Ion Rece era un mare iubitor al naturii. Adesea se urca pe Mă­
gura Dudaşului şi admira mirificul peisaj al Apusenilor de lingă Zlatna.
In anul 1936 s-a pensionat. A decedat în anul 1952, plîns de o mare
mulţime de zlătneni, care l-au condus să-şi doarmă somnul liniştei eter­
ne în cimitirul oraşului Zlatna, loc de odihnă şi al înaintaşilor lor.

dr. Nicolae Robul

IV. 67. NICOLAE ROBUL (1866— 1947)

Medic la Baia de Criş, delegat cu credenţional, titular la Marea

Adunare Naţională din partea Cercului electoral Baia de Criş.
Viaţa şi activitatea308

S-a născut în 1866 la Hălmagiu, în vechiul judeţ Zarand (azi jude­

ţul Arad), unde tatăl său era notar cercual. A urmat şcoala primară în
comuna natală. Studiile medii le-a făcut la gimnaziul de stat cu limbă

308 Date preluate din lucrarea Hunedorenii la Marea Unire, 1 Decembrie 1918,
manuscris, 1978, in arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia.

2 34
de predare maghiară din Sibiu, iar cele universitare, la Facultatea de
Medicină a Universităţii Innsbruck-Tirol, unde a luat şi diploma de doc­
tor în medicină universală.
.. ocupat postul de medic de circumscripţie in Baia de Criş, pînă
la 9 ianuarie- 1919. dnd a fost numit, de Consiliul Dirigent, medic pri­
mar al judeţului Hunedoara, cu sediul la Deva, post deţinut pînă la
pensionare, în anul 1930, decembrie 31.
Cit timp a fost medic la Baia de Criş a acţionat pe teren naţional
şi cultural în cadrul societăţilor locale.
în legătură cu delegarea sa la Marea Adunare din Alba Iulia, spu­
nea:309310 „Am fost ales în acest scop în calitate de intelectual în delegaţia
de 3, de către adunarea poporală a plăşilor Baia de Criş şi Brad, judeţul
Hunedoara, ţinută în luna noiembrie 1918, în comuna Brad. Ceilalţi
membri au fost: părintele protopop unit Nicolae Bolbocar, decedat La
Baia de Criş, şi Petru Rişcuţa, plugar-sanitar (n.a.) la Rîşca .
Ca medic primar a organizat şi condus cu pricepere şi devotament
reţeaua sanitară din judeţ, pînă la pensionare, în 1930. După letrage-
rea la pensie a trăit în acest oraş. A fost căsătorit cu Aurelia Candrea
(1875— 1954), fiica avocatului Gherasim Candrea (1841—1905), cui care
a avut 4 fete, între care şi- pe Maria dr. Drăgan, de la care s-au obţinut
fotografia şi informaţiile prezentate. ' 1
A fost decorat cu decoraţii de Cavaler al „Coroanei României , Cru-
cea „Meritul Sanitar“ Clasa I-e şi Comandor al „Coroanei României“.
A decedat în Deva, în 1947, fiind înmormîntat în vechiul cimitir
ortodox din această localitate.

IV. 68. TITU RUSSU (n. 1892—1989)

Profesor emerit, la Clinica de chirurgie şi ortopedie infantilă dm
Timişoara, cu studii la Cluj, Budapesta şi Paris.
Participant, cu credenţional, titular, la Marea Adunare dm 1 De­
cembrie 1918 de la Alha Iulia, ca delegat din partea Cercului I Mureş-
Oşorhei, comitatul Mureş-Turda.

Viaţa şi activitatea^10
S-a născut în 5 februarie 1892, în comuna Nasna situată la 6 km
de municipiul Tîrgu-Muioş, în zilele n o a s te ® .« t e al acestui —
niu Tatăl său protopopul greco-ortodox Ştefan Russu. lusese ae mai
multe ori închri pentru activitatea sa patriotică. Pnjnara^ u ^ b - o
în comuna Icland, la bunicul din partea mamei, preotul Vasile Hodoş.
a U »-
LU S c d t a f c T d e Medicină din Cluj unde a cunoscut pe « M r d medic

din anul al IlI-lea a lucrat ca preparator. Dupa izbucnirea razooiuiui

309 Date anunţate de dr. îtobu lad ^St p i c u r i a^crütoi^lte^M lrcea^Vaida.

310 ót u È Â a Î t 1«

i — 1985-
235
 mondial, în vara anului 1914 a fost
mobilizat şi a lucrat ca medic-^asis-
tent la „Szent János Kórház“ (Spita­
lul Sfîntul Ioan) din Budapesta, un­
de îngrijea, cu aceeaşi dragoste, atît
rarnţii români, cît şi pe cei maghiari,
sîrbi sau croaţi.
In vara şi toamna anului 1918 ia
parte la frămîntările studenţilor ro­
mâni din Budapesta şi urmăreşte
orientările date de Consiliul Naţio­
nal Român. In memorabila zi de 18
octombrie 1918 asista la declaraţia
de autodeterminarea citită în parla­
mentul maghiar de către deputatul
medic Alexandru Vaida Voievod.
Medicinistul Titu Russu copiază şi
răspîndeşte această Declaraţie între
studenţii români şi membrii nume­
roasei colonii de muncitori şi func­
ţionari români de la Budapesta.
In ziua de 5 noiembrie 1918, ur­
mare a insti'ucţiunilor p,rimite din
parte CNRC, se întoarce la Tîrgu-
. , , Mureş, în vederea pregătirii Marii
Adunări Naţionale a românilor din Imperiul Austro-Ungar în drum
către Tirgu-Mureş s-a oprit la Gluj, la Senatul Român, condus în acea
perioada de avocatul dr. Amos Frâncu, care l-a repartizat într-o echipă
condusa de căpitanul Cândea, cu sarcini de a organiza Senatul Naţional
Roman în judeţul Mureş, precum şi Gărzile Naţionale, în vederea păs­
tram ordinii şi pregătirii participării poporului la Adunarea de la Alba
,ulia, fixată pentru 1 Decembrie. Tînărul medic şi^a făcut pe deplin
datoria. e e
în continuare, confesiunea nonagenarului Titu Russu corespunde
intru totul cu datele publicate, pe bază de documente oficiale, de isto­
ricul Ion Silviu Nistor.311
«La Mureşeni, în 14 noiembrie, într-o atmosferă entuziastă, medicul
Titu Russu, membru al CNR de la Tîrgu-Mureş, delegat CNR judeţean,
a arătat prefacerile politice prin care trece ţara, îndemnînd poporul „să
ne cu pacienţă, grijind de ordinea publică şi siguranţa averii şi vieţii
proprii şi a naţionalităţilor conlocuitoare“. Citeşte apoi în ziarul .Ro­
mânul din Arad M anifestul CNR Central, faţă de care cei prezenţi îşi
exprimă cu mare bucurie acordul, acest act însemnat găsind o deosebită
aprobare „din partea celor bătrîni, cu pletele albe, picurînd din ochi
lacrimi». V

Medicul T. Russu a fost ales şi comisar militar al poporului pentru

judeţul Turda-Mureş. El a luat hotărîrea unei colecte în bani, în vede­
rea adunării de fonduri şi confecţionarea a două stindarde naţionale.

.311 Ion Silviu N istor, Contribuţii Mureşene la Ma rea Unire din 1918, E d itu ra
D acia, C lu j-N ap o ca, 1981, p. 32, 128 şi 177— 178.

236
Fiecare solicitant şi-a adus oboluil cu însufleţire, strîngîndu-se suma de
246 de coroane.
în şedinţa ţinută în aceeaşi zâ, 14 noiembrie 1918, de Senatul Na­
ţional Român judeţean din Reghinul Săsesc, pentru întregirea Senatului
Naţional se propune şi apoi se alege ea membru şi medicul Titu Russu.
In protocolul nr. 1, 1918, încheiat în 19 noiembrie, îl găsim din nou
în plină activitate în comuna Medeşfaleu, unde în prezenţa delegaţilor
CNR ia cuvîntul şi, într-o vorbire bine închegată, arată schimbările
prin care trecem, vorbeşte de salvarea naţiunii române din partea pre­
zidentului Statelor Unite, Wilson, şi Îndeamnă poporul să fie cu paci-
enţă, grijind de ordinea publică şi siguranţa averii proprii şi a naţio­
nalităţilor conlocuitoare“. Vorbeşte apoi de necesitatea formării Gărzii
Naţionale Române, jurind exclusiv Consiliului Naţional Român Central:
„Noi n-avem a asculta în afacerile militare numai şi numai de Consiliul
Central din Arad. Constituindu-se Garda Naţională Română, va fi plă­
tită din partea ministerului ungar“.
Citeşte apoi din numărul 1 al ziarului „Românul“ din Arad, Decla­
raţia Comitetului Naţional Român, la care, şi din o parte şi din alta, se
aud voci aprobatoare.
Se citesc apoi notele trimise de secretariatul Statelor Unite ale
Amerioii guvernului român din România.

A legerile pentru Marea Adunare Naţională de la Alba lulia

«In cadrul adunării electorale a cercului oraşului municipal Tîrgu-

Mureş ţinută la 26 noiembrie în Tîrgu-Mureş, sub preşedinţia lui Ştefan
Russu,’ notar Ion Chinezu, sânt aleşi cu mare entuziasm următorii de-
legaţi pentru a participa la lucrările Marii Adunări Naţionale de la
Alba lulia: dr. Aurel Baciu, avocat în Tîrgu-Mureş; dr. Titu Russu, me­
dic în Tîrgu-Mureş; Ioan Viciu, plugar în Sîntana de Mureş .Dumitru
Holom, plugar în Bazna şi Ştefan Buza, plugar în Mureşeni (Medeşfa­
leu).312
în afara delegaţilor oficiali, la Alba lulia, din judeţul Mureş-Turda
au mai participat un mare număr de locuitori, care mergeau in grupuri
pe comune, cu steaguri tricolore în frunte. . _
Tînărul medic Titu Russu a participat ca delegat al Cercului I Mu-
reş-Oşorhei (Comitatul Mureş-Turda).313 Ca delegat din oficiu, intre cei
1228, a participat şi tatăl său, protopopul Ştefan Russu, la ucrarile dm
Sala Gashuei - azi Sala Unirii. Călătoria s-a făcut 1 ™ s e su­
pus la dispoziţie de oficialităţile vremii, care au „ , Alba
pună voinţei poporului. Ziua de 1 Decembrie 1918, PeJ ^ uta *a
lulia, a rămas pentru Titu Russu „cea maifrumoasa zi dm vmţa nm
S-a întors apoi la Tîrgu-Mureş, unde dupa citeva ale a Pd^ á rjnire
primirea în oraş a unităţilor Armatei Romane care, indata dupa Unire,
au pătruns în Transilvania. „ v
Minat de dorinţa de a cunoaşte capitala României mtreghe se u:rea
în tren şi, de acolo, prin Topliţa, Miercurea La
Predeal, de unde trenurile nu mai circulau regulat í Soseste curînd
un moment dat, povesteşte bătrânul medic, se anunţa şi soseşte curma

312 Ibidem, p. 128 • originale ex iste n te la Muzeul U n irii A lba lu lia

313 Confirmate şi in documentele
237
 ín gară un tren special, frumos împodobit cu ramuri verzi de brad şi
steaguri tricolore româneşti. Era trenul ce purta delegaţia de la Alba
Iulia, compusă din dr. Vasile Goldiş, dr. Alexandru Vaida Voevod şi cei
oi episcopi, Miron Cristea şi Iuliu Hossu. însoţiţ de o mare mulţime de
transilvăneni. . . dr. Alexandru Vaida, cunoscîndu-1 de la Budapesta,
mţelegînd că vrea să meargă la Bucureşti, toa invitat în trenul special
şi astfel, ajuns la Bucureşti, a putut participa la ceremonia de predare
a „Documentelor Unirii“. Cu această ocazie, timp de două săptămîni, a
cunoscut şi activitatea clinicilor chirurgicale şi a celor de boli interne şi
contagioase din Bucureşti.
Se întoarce la Tîrgu-Mureş şi apoi la Cluj, unde lucrează în Clinica
dururŞcaia de. s+ub a d u c e r e a profesorului Iacob Iaçobovici, şi para­
lel la Spitalul Militar din localitate, din 1 aprilie 1919, pînă la 1 noiem-
bne acelaşi an, cînd este transferat, scurt timp, la secţia chirurgicală a
Spitalului Militar din Tîrgu-Mureş. Revine la Cluj, unde esteg numit
preparator, cu delegaţie de asistent, tot în Clinioa chirurgicală, unde ală-
Hrn o - i Pr1° feSO™1 *acob Iacobovici lucra, ca adjunct, ortopedul Alexan-
, u _adule®cu- a n d acesta a fost numit director la Institutul Invalizilor
de Război, l-a invitat pe Titu Russu să-i fie colaborator. între timp cu
sprijinii1 profesorului Iuliu Moldovan, a făcut, începînd din 1 ianuarie
19i 1’ unr cur®.de Perfecţionare la Paris, la clinicile de chirurgie şi orto­
pedie infantila de sub conducerea profesorului A. Broca şi în policlinica
condusa de dr. Calot. Acolo a mai urmat şi un curs de mecanoterapie.
La mtoaroere, s a încadrat la Spitalul de ortopedie, condus de dr Al
Radulescu, unde nu rămîne decît pînă în aprilie 1923 cînd. la invitaţia
dr Candea, se mută definitiv ,1a Timişoara, la Spitalul de chirurgie si
ortopedie infantilă. 6
Anul 1927 este marcat de două evenimente importante: căsătoria cu
distinsa doamnă Lívia Liuba* şi concursul de medic primar calitate în
care lucrează pînă după înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Timişoa­
ra; in anul 1949 este numit şef de lucrări, iar în 1953, conferenţiar la
Clinica de chirurgie şi ortopedie infantilă. în 1962 este pensionat ca pro-
esor emerit, dar îşi continuă activitatea ca profesor consultant.
*
Făcînd o sinteză a activităţii profesorului emerit Titu Russu, putem
spune ca a acţionat în sensul locului şi vremurilor în care a trăit: elev
silitor (care a primit drept premiu Crucea de argint, valoroasă distincţie
de premiant a vremii), student harnic, tînăr revoluţionar şi militant activ
pentru unitatea naţională a neamului său, medic muncitor şi cadru didac­
tic talentat şi pasionat.
. t Ca. medic chirurg şi ortoped la Secţia de copii, poate fi considerat
întemeietorul acestei specialităţi la Timişoara, unde a dezvoltat această
secţie, de la zece paturi, cît avea la început, la nivelul unei clinici uni­
versitare, cu peste o sută de paturi, înzestrată cu aparatură necesară şi
cu o bibliotecă ce cuprindea o bogată colecţie de reviste de specialitate,
adusă în permanenţă la zi.
A fost membru în diverse cercuri ştiinţifice medicale timişorene.
După pensionare a activat în diferite asociaţii pentru răspîndirea
ştiinţei şi culturii, făcînd numeroase deplasări în mediul rural.

* C ă re ia îi m u lţu m im p en tru a m a b ilita te a cu ca re m -a a ju ta t să culeg in fo rm aţiile

n ecesare.

238
 între contribuţiile sale ştiinţifice cu importanţă practică deosebită
menţionăm: 1. Examinarea nou-născuţilor pentru luxaţia congenitală de
şold. Lucrarea a fost cerută de Ministerul Sănătăţii şi difuzată în reţea,
ulterior intrînd în programa analitică a studenţilor Facultăţii de pedia­
trie, examinarea devenind obligatorie pentru toţi nou-născuţăi. A militat
pentru repoziţie şi fixare în aparat cît mai repede postpartum, la copiii
cu luxaţii congenitale de şold.
2. Inventarul nou-născutului din punct de vedere traumatologie,
chirurgical şi ortopedic; urmărind introducerea tratamentului recupera­
tor în timp util.
3. Tratamentul artritelor supurate fără drenaj, prin mişcare. Prin
această lucrare prof. Titu Russu a anticipat kinetoterapia. Rezultatele
au fost bune.
A adus contribuţii privitoare la tratamentul empiemului pleural prin
puncţii şi spălături cu soluţie de optochinină şi la fracturile de humé­
rus, gambă şi fem ur, prin aplicarea în timp util a aparatului Böhler.
A elaborat o serie de lucrări ştiinţifice din domeniul chirurgiei şi
ortopédiai infantile, izvorîte din îndelungafta sa experienţă şi observaţie
practică. O sinteză a lucrărilor sale ştiinţifice a fost prezentată cu ocazia
aniversării ce i s-a făcut cu prilejul împlinirii vîrstei de 93 ani.
Profesorul Titu Russu a contribuit la apariţia revistei „Viaţa Me­
dicală“ la Timişoara şi la menţinerea nivelului înalt ştiinţific al aces­
teia. A redactat două cursuri de traumatologie şi ortopedie pentru stu­
denţi, care au servit zeci de ani ca material didactic pentru examen la
materia respectivă.
A fost un medic cu o largă cultură medicală şi umanistă. A făcut
şi studii de istoria medicim!’'1''.
A avut un marcat spirit critic şi o înaltă ţinută morală. Intre acţiu-
nile sale de acest fel menţionam demascarea şi combaterea „biologului
Zeileis din Galspach (Austria), care găsise adepţi şi în rîndul cîtorva me­
dici din Banat315. La intervenţiile sale şi ale altor medici, la Ministerul
Sănătăţii s-a instituit o comisie de anchetă a „fenomenului Zeileis“, for­
mat din cadre didactice cu experienţă, din Bucureşti, Gluj şi Iaşi. Pe
baza avizului acestei comisii, profesorul dr. I. Cantacuzino, pe atunci
ministrul sănătăţii, a emis Decizia nr. 41 904 din 7 iulie 1931, prin oare
„metoda de tratament Zeileis“ a fost interzisă în ţară.
Profesorul Titu Russu a fost încă din tinereţe membru al „Asociaţiei
salvatorilor din Timişoara“, din care s-a format ulterior „Staţia de sa -
vare“ a oraşului Timişoara. A fost iniţiatorul multor acţiuni democratice
pe tărim sanitar. A fost un om combativ şi progresist, dar întotdeauna
onest, fapt pentru care a fost iubit de concetăţenii săi. Actii itate*, sa a
fost apreciată şi de către autorităţi, motiv pentru cai e i s au acoi d^-^o
serie de distincţii Şi decoraţii, atît în trecut cit şi în epoca noastra
A decedat în ziua de 10 martie 1989 şi a fost înhumat în Cimitirul Cen­
tral din Timişoara.
314 Isto ria m edicinii şi farm acologiei a&iro-babiloniene, Şorm U S S M ^ ^ ? j ia m®'
dicin ii. F ilia la B a n a t -T im i ş o a r a , în şed in ţa din 3. IV. 1964, iim işo a ra .

239
 IV. 69. EUGEN SOLOMON (1867— 1941)

S-a născut la Blaj, în 24 ianuarie 1867. A urmat şcoala primară şi

liceul în oraşul natal, iar Facultatea de Medicină la Viena, primind în
anul 1898 diploma de doctor în medicină şi chirurgie.
In Perioada Unirii a fost medic la Blaj, unde a fost ales în Consiliul
Naţional Român local. A fost director fondator al revistei Musa Româ­
nă de la Blaj.
In pei ioada războiului a adus o intensă activitate pentru acordarea
de ajutor bolnavilor săraci şi soldaţilor răniţi, din partea Casei de Asi­
gurări Sociale. în aoest sens, aflînd că la Qrätiundl (lîngă Blaj), s-au spart
două vagoane cu vată şi bandaje, de care în Blaj era mare nevoie, cere
s,e îndată o patrulă să adune ce a mai rămas din aceste ar­
ticole/1 Tot el, împreună cu Ioan F. Negruţiu, a cerut să se închidă cîr-
ciumile, „ca oamenii să nu se îmbete şi să facă rele“. A militat pentru
păstrarea ordinii în Garda Naţională şi în sînul populaţiei şi împotriva
oricăror agresiuni asupra cetăţenilor maghiari.
In dimineaţa zilei de 1 Decembrie 1918, împreună cu mulţimea de
blăjeni s-a deplasat la Alba Iulia, unde a asistat la marele eveniment
naţional. După Unire a fost medic la Blaj, unde s-a şi pensionat, cu pu­
ţin timp înaintea decesului. A fost înhumat în cimitirul din Blaj, alături
de alţi luptători pentru binele poporului româs.

IV. 70. ION SOLOMON (1890— 1979)

Ion Solomon s-a născut la 1 martie 1890, în comuna Porumbacu de

Sus, judeţul Făgăraş; tatăl era brigadier silvic, iar mama, casnică. A
urmat şcoala primară în comuna natală, iar liceul la Făgăraş şi Sibiu, unde
şi-a luat bacalaureatul, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină
din Gluj, pe care a absolvit-o în 1916.
în anul 1914 a fost mobilizat şi trimis pe front ca medic militar, în
diferite zone ale teatrului de lupte, beneficiind intermitent de concedii,
în care timp şi-a dat examenele, asltfel încît a absolvit facultatea fără să
piardă prea mulţi ani.3153678319320
Toamna anului 1918 l-a găsit în satul natal, unde a luat parte la
pregătirile consătenilor pentru preluarea puterii de la vechea administra­
ţie, dr. I. Solomon făcînd parte din Gărzile Naţionale şi Consiliul Naţio­
nal Român Arpaşu de Sus.
îrntr-o adunare a sătenilor a fost ales ca delegat, cu credenţional, ti­
tular, la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie de la Alba Iulia, ca
reprezentant al Cercului Arpaşu de Sus, judeţul Făgăraş3-19 şi, împreună
cu participanţii la Marea Adunare, a trăit bucuria împlinirii visului mile­
nar al neamului său.

315 T. Rus.su. Cazull „ Z e ile is“ sau „ Ş a rla ta n u l din G alsp ach “, C om . U.S.S.M S e cţia
d e Isto ria m edicinii, F ilia la B a n a t, 19. III. 1963, T im işoara.
316 In fo rm aţii obţin u te de la dr. F e rd in a n d N istor, C a te d ra de Is to ria m ed icin ii —
T im işo ara.
317 „A n u aru l gen eral al m ed icilo r ro m â n i“, 1941, B u cu reşti, 1941 T ip o g rafia
„U n iv ersu l“.
318 V io rica L a s c u şi M arcel Ş tirb an , Op. cit. vol. I, p. 81.
319 D ate obţin u te de la so ţia dr. I. Solom on, d -n a M a ria S olom on, n ă scu tă P o p a
d om ioiliată Sn G luj-N apoca.
320 D ocu m en te la M uzeul U n irii A lb a Iu lia.

24 «
 dr. Ion Solomon în perioada unirii dr. Ion Solomon la bătrîneţe (1978)

După votarea actului istoric, în calitate de delegat între cei 1.228,

s-a întors în satul natal, însufleţit cu noul entuziasm ce cuprindea în­
tregul nostru popor. A activat ca medic de circumscripţie în satul natal,
iar în anul 1919 s-a căsătorit cu tînăra Maria, născută Popa, din Sibiu,
părinţii fiind originari din Făgăraş. în anul următor s-a mutat la Orăş-
tie, unde a activat pînă în anul 1945, cînd se stabileşte la Cluj, unde a
lucrat pînă La pensionare, ca medic de circumscripţie.
A fost un om modest, care n-a alergat după posturi mari şi deose­
bite onoruri. A rămas medic de circumscripţie urbană, fiind prototipul
medicului de familie, iubit şi respectat de toţi cei care l-au cunoscut.
Avea fire de artist, cu o voce splendidă de bariton. în tinereţe a urmat
şi Conservatorul, dar părinţii i-au dorit o carieră mai practică, astfel a
renunţat la cariera de artist pentru cea de medic.
A decedat aproape nonagenar, în anul 1979 şi odihneşte în Cimiti­
rul Central al oraşului Cluj, nu departe de corifeii şcolii medicale clujene.

IV. 71. VIRGIL SOLOMON (1894—1972)

S-a născut în comuna Drăguş-Voila, lîngă Făgăraş, în 1894, din tată

notar şi mama casnică. A început Facultatea de Medicină la Viena; după
Unire s-a mutat la Cluj, unde a luat dootoratul în medicină şi chirurgie,
în 1921. La Viena a fost membru al Societăţii „România Jună“.
Participarea sa la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 este atestată atît
de documentele păstrate la Muzeul Unirii din Alba Iulia, cît şi de alte
documente pe care dr. Remus Doctor le-a depus la Comitetul Coloniei

'4 — Medicii şi Marea Unire 241

Române de la Viena, cu prilejul comemorării centenarului Societăţii
„România Ju nă“.321
Prof. I. Jovin relatează că l-a întâlnit în preziua Unirii la Alba Iulia,
restaurant unde, la două mese alăturate, erau două grupuri de
tineri veseli. Cînd şi-au dat seama că unii sínt studenţi în Viena şi în
Budapesta, iar ceilalţi în Cluj, au propus să fuzioneze mesele, lucru
efectuat cu bucurie, într-o clipă. Au petrecut, au dansat şi au cîntat
împreună toate cîntecele revoluţionare ale vremii. Şi-au făcut planuri
pentru^ viitor. Virgil Solomon, „Gigi“, cum i se mai spunea, era de pă­
rere că ar fi mai bine să-şi schimbe profilul şi să treacă de la medicină
la drept, economie politică sau politehnică. Susţinîndu-şi cu entuziasm
opiniile, spunea că nu ar fi rău să intre în politică, fiindcă România
Mare va avea nevoie de politicieni.322
După Unire, Virgil Solomon a venit la Cluj şi a terminat totuşi
Facultatea de Medicină, ajungînd medic la Tîmava Mare, după o scurtă
activitate în Institutul condus de C. Levaditi, la noua Facultate de Me­
dicină. Feciorul i s-a făcut diplomat, fără a lăsa în urma sa amintirea
unor fapte deosebite.
In 1941, cu ocazia recensămîntului medicilor români,323 era medic
primar, şeful Serviciului sanitar din Tîrnava Mare şi domiciliat în Si­
ghişoara.
A fost de mai multe ori deputat. A decedat în 1972, la Bucureşti;
la dorinţa lui, a fost incinerat, iar cenuşa a fost adusă la Voila, Făgă­
raş, în comuna natală, şi aşezată în mormîntul familiei.324

IV. 72. DOMINIC STANCA (1892—1972)

Delegat la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918 de la

Alba Iulia, din partea „Reuniunii femeilor greco-ortodoxe române“ din
Petroşani. A înfiinţat şi condus la Cluj primul spital din Transilvania
pentru tratamentul bolilor de femei. A descoperit efectele terapeutice
ale apelor de la Someşeni, de lîngă Cluj, şi a înfiinţat cunoscuta staţiune
Someşeni-Băi. A scris amintiri valoroase. S-a bucurat de o largă simpa­
tie şi popularitate în toate păturile sociale din aproape întreaga Tran­
silvanie, datorită omeniei, puterii sale de muncă, priceperii şi modestiei
sale deosebite.

Viaţa şi activitatea325

Dominic Stanca s-a născut la 4 octombrie 1892, la Petroşani, unde

în anii copilăriei şi ca student în medicină a cunoscut viaţa minerilor,
doleanţele lor şi mişcările muncitoreşti din Valea Jiului. Şcoala primară
şi liceul le-a urmat în oraşul natal. Provine dintr-o familie de cărturari

321 Gh. M oiseseu, în Almanahul Parohiei Ortodoxe Române din Viena, 1972 p
230.
322 D ate cu lese de la p rof. I. Jo v in .
323 „A n u aru l gen eral al m e d icilo r d in R o m â n ia “, 1941. T ip o g ra fia „ U n iv e rs u l“,
1941.
324 D ate o ferite de p rof. Ile a n a G henasim din C luj-N .apoca.
325 Izsák S., Amintîndu-ne de d r. Dominic Stanca. „Olujul M ed ical“, 1980 voi.
L III , n r. 3, p. 261.

242
transilvăneni, care au dat culturii
noastre pe scriitorul şi actorul Do-
mimc Stanca, pe Radu Stanca (1920-
1963), poet, dramaturg şi eseist şi
Horea Stanca (1906), scriitor.
Medicina a făcut-o la Cluj, în anii
premergători primului război mon­
diali. în timpul vacanţelor lucra la
spitalele minerilor din Petroşani,
Vulcan şi Aninoasa. Se număra prin­
tre cei mai bine pregătiţi medicinişti,
câştigînd aprecierea profesoirilo(r săi.
La izbucnirea primului război mon­
dial, tînărul Dominic Stanca îşi fă­
cea serviciul militar la Sibiu. Trimis
la o imitate din Qrăşitie, i s-a încre­
dinţat organizarea unui spital militar
dotat cu 240 de paturi, sală de ope­
raţie etc. în calitate de doctorand în
medicină a fost trimis pe frontul
din Polonia, iar pentru susţinerea
ultimului rigorosum şi obţinerea
doctoratului i s-a acordat un conce­
diu. Cu gradul de medic-subloco-
tenent a funcţionat, la începutul dr. Dominic Stanca în tinereţe
anului 1916, la unul din spitalele
garnizoanei de la Viena. în vara aceluiaşi an a fost transferat la Spitalul
Militar din Budapesta. Au urmat apoi anii grei petrecuţi pe frontul din
răsărit, în Volhinia şi Bucovina, unde a înfruntat, în condiţii dramatice,
epidemia de tifos exantematic.
Doctorul Stanca a întocmit sistematic, cu talent şi meticulozitate,
însemnări zilnice privind desfăşurarea epidemiilor, precum şi listele no­
minale ale ostaşilor şi ofiţerilor căzuţi victimă acestor calamităţi, notînd
şi cimitirile unde au fost înhumaţi. El a păstrat aceste însemnări şi, după
trecerea multor decenii, a putut să indice precis localităţile cu cimitire
militare. Un asemenea articol, bazat pe însemnările din timpul primu­
lui război, a apărut intr-o revistă budapestană de istoria medicinii —
„Communicationes“.326
Spre sfîrşitul războiului a fost trimis pe frontul din Italia, la Piave-
Montelo, unde s-au dat lupte grele, terminate cu înfrângerea armatelor
austro-ungare. Doctorul Stanca se afla tot timpul printre răniţi şi in­
toxicaţii cu gaze de luptă.327
Reîntors la Petroşani şi-a reluat activitatea la Spitalul minerilor.
Cunoscut pentru ataşamentul său faţă de mineri, Stanca este ales mem­
bru în Sfatul Muncitoresc Petroşani şi în Sfatul Naţional Român, fiind
delegat să participe la Alba M ia.
Iată copia credenţionalului doctorului Dominic Stanca328

326 Ibidem p. 261. „ _

327 Date oferite de D-na dr. Neflla Stanca, sofia dr. D. Stanca şi de Ia dr. D. R a-
dulescu din Cluj-Napoca.
326 Extras din arhiva Muzeului Unirii, voi. !.. m a 628.

243
 «Credenţional
In virtutea căruia „Reuniunea femeilor greco-ortodoxe române din
Petroşani“ alege şi deleagă pe medicul dr. Dominic Stanca din Petro­
şani ca reprezentant al ei la Marea Adunare Naţională ce se va ţine în
18 Noiembrie (1 Decembrie) 1918 în Alba Iulia şi rugăm conducerea a-
cestei adunări să-i dea putinţa de a-şi împlini misiunea de delegat în
toate direcţiile
Petroşani, în 15/28 Noiembrie 1918.
as. Ioana Stanca, preşedinte ss. Ion Duma, secretar«-

Dr. Dominic Stanca şi-a scris amintirile, adevărate documente ale

frămîntatei epoci în care a trăit.329 Redăm în continuare o parte din ele
adegînd pe cele privitoare la participarea sa la Marea Unire din 1 De­
cembrie 1918, primite de la D-na dr. Nella Stanca, soţia sa, publicate
şi în volumul: Din lunga timpului bătaie (op. cit., p. 82—96).
«Veacul îşi întoarce faţa spre Transilvania. Sínt în Cluj, venit în
concediu de boală pe zece săptămîni, de pe frontul italian. Sínt numai
piele şi oase, dar mulţumit că am scăpat cu viaţă din tortura şi groză­
via, unde atîţia camarazi şi colegi de-ai mei şi-au pierdut viaţa. Eve­
nimentele revoluţionare mă surprind în acest oraş. în 31 octombrie 1918
sínt chemat, cu mai mulţi ofiţeri români din armata austro-ungară, la
Amos Frâncu, cunoscutul luptător pentru eliberarea naţională a româ­
nilor transilvăneni. >
„— Monarhia a murit! — ne zise Amos Frâncu. — Chiar şi contele
Tisza a recunoscut dezastrul. S-a deschis drumul: sîntem liberi... Vifo­
rul revoluţiei a rupt zăgazurile şi legăturile ce ne legau cu lanţuri grele.
Azi sau mîine va fi aici. Trebuie să afle sufletele pregătite !
Dragii mei copii, pregătiţi-vă ! Gîndiţi-vă la suferinţele de veacuri
ale strămoşilor noştri. Horea, Cloşca şi Crişan se cutremură în mormin­
te. Spiritul lui Avram Iancu e cu noi şi aşteaptă fapte mari.
Ne aşteaptă mari datorii, dragi camarazi. Plecaţi şi organizaţi for­
mele rezistenţei naţionale. E mare nevoie azi de suflete curate şi de
jertfe. Recolta este coaptă: aşteaptă numai secerişul. Noi trebuie să o
secerăm! Victoria trebuie să fie a noastră. Plecaţi deci şi organizaţi for­
ţele eliberării naţionale! Adunaţi în jurul vostru pe toţi oamenii care pot
prinde arma în mînă, apjrindeţi în sufletul lor ideea naţională şi ţineţi
trează flacăra conştiinţei lor de neam. Grijiţi! Zile mari, vifor mare ne
aşteaptă!...»
Cu cuvintele acestea în suflet plecăm la drum, la datorie. In oraş
o mare tulburare. Populaţia stă sub imperiul evenimentelor revoluţio­
nare.
Noaptea plec spre casă, în Valea Jiului. Cu trenul sosesc soldaţi de
pe fronturi. Chiuituri se aud în beznă. La Teiuş mulţime mare de soldaţi
au baricadat gara. Pretutindeni voie bună: vocea stridentă a trâmbiţelor
şi clarinetelor răscoleşte întunericul nopţii. Voci răguşite strigă din cînd
in cînd:
— „Trăiască libertatea!“
Se aud împuşcături. De la ferestrele vagoanelor, soldaţi trag cu ar­
ma afară în noapte, fără nici o ţintă. Alţii, turmentaţi, trântesc uşile
compartimentelor şi strigă o ştire pe care o cunoaşte toată lumea: „S-a

329 Vezi supra 327

244
sfârşit războiul!“ „Acasă!...“ „Acasă!...“ Disciplina cazonă s-a topit. Că-
tanele lovesc cu patul armei şi sparg uşile şi geamurile vagoanelor. Se
aud ţipete, scapără înjurături grele, cazone. Civili înspăimântaţi, femei,
oopii plîng, stau nemişcaţi şi îngroziţi prin sălile de aşteptare şi în va­
goane. Afară răpăitul armelor nu mai conteneşte. Soldaţii se urcă în
garnitura pusă în mişcare. înnebuniţi de vraja libertăţii, se duc acasă
purtînd cu ei fermentul dezagregării monarhiei milenare. Ţăcănitul ro­
ţilor de fier este înăbuşit de strigătele soldaţilor, de răpăitul armelor şi
de tropotul bocancilor ţintuiţi. Mulţime mare de soldaţi vine cu trenu­
rile care se încrucişează. Soldaţi agăţaţi de scări şi de tampoane. Noi
ţipete, chiuituri, răpăit de arme...
Ajung în Simeria, unde aştept, în restaurantul murdar şi afumat,
formarea trenului care să mă ducă în Valea Jiului. Cu trenul dinspre
Arad sosesc sute şi mii de soldaţi, care năpădesc gara şi restaurantul.
Ei caută ofiţeri.
Un soldat înalt, cu parola galbenă, murdar, şi afumat, intră cu cara­
bina în mînă în restaurantul gării. E dalmaţian. Mi se adresează în ita­
liană:
„— îmi permiteţi, domnule locotenent, să vă tai distincţia?“ Apoi
cu mîna tremurîndă, în care ţine un briceag, îmi taie stelele de la gule­
rul vestonului şi mi le dă în mînă. Strîngîndu-mi dreapta îmi zice:
„— Servus, camarade! Acum sîntem cu toţii fraţi!“
De afară se aud ţipete. Un căpitan activ, care s-a împotrivit de­
gradării, pălmuind un soldat, este bătut măr (...)
Intr-un tîrziu e trasă şi garnitura noastră. Intrăm într-un vagon de
clasa a IlI-a. întâlnesc soldaţi cunoscuţi — consăteni de/ai mei, care
mă recunosc. Pe celelalte linii alte garnituri, arhipline cu soldaţi, se pun
în mişcare. Gloanţele şueră, se lovesc de pereţii vagoanelor, scrijelesc
zidurile gării. Stăm tăcuţi pe băncile de lemn (...)
Prin gări oamenii strigă fericiţi, cuprinşi de bucuria revederii. Tre­
cem prin Haţeg, Pui, Livadia; pe serpentina mare a Merişorului loco­
motiva ne trage cu greu şi pufăind. Seîrţîie roţile de fier la curbe, ridi-
cîndu-ne tot mai sus pe dealul Băniţei. Am ajuns acasă. Aceasta este
lumea mea. Drumuri bătucite de piciorul tatălui meu. Pe aici am umblat
şi eu, atît de des, în copilărie. Cunosc văile, potecile şi stâncile răsleţe.
Trecem apoi ca un vîrtej printre pietrele albe de var ale Cetăţii Bolit
Jos, în stînca uriaşă, peştera îşi cască larg gura, voind parcă să înghită
calea ferată. De după cotitura Racontului apar puncte de lumină tremu­
rîndă: sínt felinarele electrice din Petroşani. Am ajuns acasă. Ne ri­
dicăm şi ne luăm efectele în spinare.
„— Băieţi! — strig. — Fiecare să-şi ia arma şi muniţia cu dânsul!
Să le păstraţi, poate va fi încă nevoie de ele. Dacă vă cheamă, să veniţi
cu toţii!“
In gară lume multă aşteaptă nerăbdătoare ştirile mai noi.
Sínt acasă! Aerul încărcat de fum de cărbune şi funingine îmi rea­
minteşte copilăria de mult trecută. Malul Jiului, locul nostru de joaca,
claustrul călugăriţelor, cu Agapia, şefa claustrului, unde am urmat cla­
sele primare. Parîngul, Prislopul, Surducul, colegii mei de şcoala cu care
împleteam coroane de flori, cântând pe cîmpul înverzit Ocna neagra, in
pântecele căreia mineri palizi scormonesc diamantul dătător de energie.
Chipuri dragi şi scumpe îmi trec dinainte ca un caleidoscop colorat. Iar
p e deasupra pluteşte fumul de cărbune, aşezat apoi pe trupurile oame-

245
 n or şi ale caselor. Spre vest, ocna îşi deschide gura afumată în noaptea
friguroasa de noiembrie. în jurul minei, sute de becuri electrice îşi tre­
mura lumina de licurici. Pretutindeni oameni speriaţi roiesc pe străzi
şi pnn p aţă. Aducem cu noi avîntul „Revoluţiei“. Legăturile care ne-au
înlănţuit s-au rupt. Hotarul s-a prăbuşit, topindu-se de căldura inimilor
noastre. Credinţa că neamul meu va fi liber îmi dă puteri noi de viaţă.
Jiern. OpincamL. Ţărani!... Pămîntul strămoşesc va fi iarăşi al nostru.
...Mama slăbită de suferinţele îndurate, dar cu sufletul neînfrînt, mă
îmbrăţişează cu drag.
Acum se împlineşte visul, vom fi liberi. Am suferit nespus de
mult, dar acum iertăm toate relele ce ni s-au făcut. Acum la muncă,
r^ u Ţ.eu’ luptaţi cu toţii să organizaţi poporul pentru marea luptă
a libertăţii. Am înfipt aseară, cu mâna mea, drapelul românesc în tumul
bisericii noastre, ca semn al biruinţei. Drapelul tricolor pe care l-am
adus din Ţară şi pe care l-am ţinut cu sfinţenie pînă acum. A sosit cea­
sul mult dorit, pe care-1 aştepta-cu a-tîta dor şi tatăl tău...“
, . Pe cumnaţii mei Duma şi Raţiu — împreună cu Miocu O-
lariu şi Petre Iacob aşteaptă ştirile cele noi. Ce va fi? Ce e de făcut?..
Pregătirea oamenilor pentru Unire! Aceasta ne este datoria.
Oficiile publice, cît şi directorul general al Distracţiei minelor Win-
klehner, încearcă să stăpînească situaţia, folosind forţa; însă e ’tîrziu
muncitorimea şi-a ales conductăori proprii. Revenit din ocna întune­
cata muncitorul pune jos târnăcopul şi pleacă în grabă la sediul orga-
nizaţiei pentru a afla ştiri noi. Cuvintele lui Ciser (conducătorul mun­
citorilor, n.a.) cad ca un balsam în sufletul chinuit al minerilor“
— „Tovarăşi! Fraţilor! — strigă Ciser. — A sosit şi ziua noastră.
Vremea conţilor s-a terminat. Capitaliştii ne-au jecmănit destul. Braţul
muncitorului va arăta lumii întregi de ce este capabil. Aici, în Valea
Jiului, zece mu de muncitori aşteaptă primăvara şi braţul cald, puternic,
care sa-i ridice la lumină şi căldură din afunzimile pămîntului pe care-í
scormonesc. Vremea întunecată s-a sfînşit, soarele libertăţii să afle şu­
ete curate şi oameni hotărâţi de soarta lor. înşiraţi-vă în jurul nostru
ca un gard de oţel, ca să ne apărăm drepturile la viaţă!“
„Mulţimea aclamă cu frenezie vorbele lui Ciser. în suflete se aprinde
o noua speranţă, care dărâmă toate obstacolele ce-i ies în cale şi vede
numai un ţel, un ideal, drumul care duce la libertatea mult dorită.
Soldaţii vin mereu de pe fronturile dezmembrate, cete de prizo-
^ieP ,TUjÍ pleacă spre casă. Armata lui Mackensen a început retragerea
forţata din Muntenia. Noi ne pregătim pentru ziua cea mare a libertăţii.
La începutul lunii noiembrie se constituie Sfatul Muncitoresc în Valea
Jiului, cu sediul î* Petroşani. Tot aici se constituie şi Sfatul Naţional
Roman.
, ^ noiembrie 1918, în faţa cafenelei Griinri se ţine prima adunare
publica naţională românească, la care participă mai multe mii de per­
soane, ţaram şi muncitori. Notez fragmente din cuvîntarea unui orator
improvizat „Fraţilor! Ziua cea mare a sosit, hotarele s-au prăbuşit
faringül, Prislopul şi Cîndetul — arătînd spre vechea graniţă care se
întinde pe culmea munţilor în preajma noastră — sínt liberi. Pregătiţi-
vf fă în haină de sărbătoare pe fraţii de dincolo de munţi. Nu mai
străjuiesc jandarmii cu pene de cocoş la hotare, azi nimic nu mai poate
împiedica unirea pe vecie! Să fim tari şi încrezători în ceasul înfăptu­
im . Mia de ani s-a scurs ca o clipă dureroasă. Sufletul ne plânge de
marea bucurie. Trăiască libertatea!“

246
 Faldurile drapelului românesc fîlfîie deasupra capetelor descoperi­
te, mulţimea năvăleşte sărutîndu-1 şd ascunzîndu-şi faţa în mătasea lui.
Toţi sintern fericiţi, credem cu toţii în pace şi în fericirea popoarelor
de pretutindeni.
Plecăm apoi cu toţii în piaţă. Aici noi cuvîntări, noi emoţii. In nu­
mele muncitorilor mineri vorbeşte din nou Ciser:
„— Fraţilor! — zice — Muncitorii mineri, sclavii diamantului ne­
gru, sínt liberi acum. în ceasul eliberării lor se întorc cu drag şi cu în­
ţelegere către ceilalţi sclavi ai pămîntului, către ţărani, şi le doresc fe­
ricire. Noi nu vom pune piedici în calea înfăptuirii unităţii naţionale.
Ţinta ne este aceeaşi: libertate, pace între popoare. Primiţi-ne braţul
prietenesc. Fraţi ţărani! Şi voi, ca şi noi, aţi fost subjugaţi şi exploataţi.
Dar nu poporul maghiar v-a alungat la marginea pădurii. Nu! Capita­
lismul v-a alungat, căci capitalismul nu are naţionalitate. Naţionalita­
tea lui este banul, puterea blestemată care deopotrivă apasă pe munci­
torul român şi maghiar sau german. Acesta este hidra, care a făcut a-
tîtea dureri. Dar noi sîntem aici şi vom tăia capul hidrei blestemate“.
După terminarea cuvîntărilor începem recrutările pentru Garda
Naţională. în mai puţin de o jumătate de oră se înscriu peste 150 de
oameni. Primim oamenii, cu locotenentul Ştefan Moga, prin strîngere
de mină. Sfatul Muncitoresc este condus de un muncitor pe nume Szed-
lacsek. Discuţiile se prelungesc pînă în zori. Sfatul Naţional Român
lucrează aparte, în edificiul primăriei, însă într-o perfectă bună înţele­
gere cu Sfatul Muncitoresc, avînd delegaţi unii la alţii. Bunăvoinţa Sfa­
turilor o arată şi faptul că oraşul a fost împărţit în două zone, una
partea minelor şi coloniilor de muncitori — sub paza Gărzii Muncito­
reşti, iar cealaltă parte — piaţa şi partea de sus a oraşului — sub paza
Gărzii Naţionale Româneşti. Gărzile fac serviciu regulat; mai cu seamă
noaptea circulă patrule întărite.
La ordinul Sfatului Naţional Român, cutreier, împreună cu locote­
nentul Ştefan Moga, cu Bîjea, Pascu şi Victor Ianza, satele din Valsa
Jiului românesc. Mergem călări, cu carabina în spate, prin omătul mare.
în comuna Cîmpul lui Neag — comună veche românească, aşezată ca
un cuib de vulturi la poalele Retezatului — sîntem primiţi cu mare alai
de toată populaţia, în frunte cu bătrînul preot Ştefan Berinde. Aici vad
şi simt forţa sufletului românesc. Cîmpul lui Neag a rămas curat, aşa
cum a fost plămădit de strămoşi. în clocotul bucuriei din ■S-Ugus
ei au fost primii care au dărîmat hotarul, primind cu chiote de ucune
pe primii soli ai armatei române. Sătenii Ştefan Breban, Alexa^ am za,
Petru Majotcă şi Ion Danciu au condus primele patrule romaneşti m
Munţii Retezatului, sus pe Bilugu, pe muntöle Fageţel, Tulisa in spatele
armatei austro-ungare şi germane, fugărind ostile duşmane pma départ
de Valea Streiului. Călăuza Petru Matei, prins de oştile germane, a fost
executat pe loc. în acest loc am desfăşurat drapelul tricolor, mconjurat
de dragostea şi emoţia poporului de rînd. La ape u pen ru in 11 ^
Gărzii Naţionale au sărit cu toţii, cu mic cu mare, c iar şi ^
reau să fie primite. Pentru întărirea Gărzii Naţionale dm oraşul Petro
şani s-a
şam s-au prezentat
u p re z e n ta i voluntar
vuiuiibcu sătenii Gheorghe
----- 7 ° ^Hamza, | fodăcri-
Ianăş Dreghiciu şi Petru Majotcă. Flăcăiandru cereau c u ochn mlacn
ma Us ă fii recrutaţi şi ei. Pretutindeni prin celelalte comun^ prin Un
cami, Bărbăteni, P a r c e l , Iscroni, P v e ^ a c e ^ y n ^ r aee^ .
eînd arzător nentru unire E drum de triumf drumul nostru prin satele
gmd arzător ^ urgia exploatăritor de cărbuni, cu ţaram
ramase mea
247
 chipeşi, îmbrăcaţi în haină de sărbătoare, cu tricolorul în frunte. Chiote
H o n n tf16 raz^a t„ cleanţurile munţilor, fluier ciobănesc, dangăt de
clopote tremura văzduhul îngheţat şi sufletul nostru.
. _ Jandarmii unguri, vreo douăzeci şi patru la număr, sínt încă aici
msa jiu mai prezintă nici un pericol. Penele de cocoş nu mai impresio-
neaza pe mmern. Intr-o zi, împreună cu locotenentul Ştefan Moga in-
trani la căpitanul Stolzenberg, comandantul detaşamentului de jandarmi
din Petroşani. Ii cerem arme pentru oamenii din garda noastră.
„— Domnule căpitan! — îi spun. — Te rugăm să ne predai armele
şi muniţia ce o aveţi în magazie. Evenimentele sínt mai tari decît voi
nu mai are înţeles rezistenţa. Curentul revoluţiei este mai tare decît
puterea voastră, el vă mătură din cale.“
•• - >>— Draga^ camarade! — îmi răspunde trist căpitanul. — Mă leasă
juram intui şi datoria. Văd clar ce se întîmplă, văd prăpastia spre care
^răpasha“ ^ POt ^ înapOÎ de la datorie' Trebuie să mă înghită
A v - S r e barem_ vreo^cîteva arme, — îi zice locotenentul Moga. —
Avem mulţi oameni fara de arme. Am preluat püterea, dar fără arme
nu putem garanta orclineä. Forţa voastră nu mai există. Ministerul vos-
cT m ai w e ţ i ? ™ S aCMă ?Í V' 3 dezle§at Pe voi ^ sub jurămînt.
. ,. Ca.PÎtanul Stolzenberg e palid, tremură nervos. Pe faţă i se vede
d^sTrămatmarea frammtare sufletească şi durerea. Puterea milenară s-a
A^aTa’ ,m curtea cazărmii oamenii gărzii aşteptau nerăbdători. Stră-
jrnidaimi^htdzi murTnurul muiltunii. Pe bănci şi prin coridoare se foiesc

munte”" ^ ^ CU f° I^a!<< ~ strigă Sardistul Ion Blaj, un om d t un

mai S o B f 2 l o r t ă . daU e‘ de bunăvoie-, -

Intr-un tîrziu căpitanul face un semn unui plutonier şi-i zice:
„Deschide magazia de arme“. Acesta execută ordinul, iar noi năvălim în
magazia plina cu arme şi muniţii. Iuliu Soool, Anghel şi Pascu dau ar­
mele afara Intre timp o armă se descarcă în mîna unui membru al găr­
zii. Detunătură alarmează populaţia din jur. Jandarmii ies speriaţi afară.
înannaţi, ieşim apoi din curtea cazărmii şi încolonaţi traversăm ora-
şul, pentru paza. Noaptea jandarmii au evacuat cazarma, noi o preluăm
şi instalam aici sediul Gărzii Naţionale.
La data de 12 noiembrie începem tratative cu armata lui von Macken-
sen, care vrea să se retragă prin pasul Surduc. După cîteva zile de per­
tractări cădem de acord şi unităţile germane încep retragerea. Soldaţii
victorioşi ai „Drang nach Osten“-ului se reîntorc acasă cu capetele ple­
cate. Zeci de mii de soldaţi trec prin pasul Surduc. Nu li se întîmnlă
nici un neajuns. ^
In 16 noiembrie se ţine şedinţa comună a celor două Sfaturi. Prezi-
dează muncitorul Szedlacseak. Ne aflăm cu toţii în Casinoul funcţiona­
rilor, de la Societatea de Mine, în jurul mesei verzi. Remarc între repre­
zentanţii muncitorilor pe bătrânul Sabo, care acum e comisarul alimen­
taţiei. E în haină simplă de muncitor, însă pe faţă i se vede grija maréi
răspunderi ce o are în funcţia lui revoluţionară. Vorbeşte maghiarul
Kiss:

248
 ,,— Sfaturile doresc să conlucreze în cea mai bună armonie, amîn-
două sínt străbătute de spiritul păcii şi doresc să menţină ordinea. Dacă
nu se vor opri uneltirile criminale, atunci în douăzeci şi patru de ore
vom mătura şi pe fişpanul din. Deva“.
Din acesit oraş, centru de judeţ, funcţionarii vechiului regim uneltesc
pentru zădărnicirea revoluţiei muncitoreşti şi a libertăţii poporului
român.
Preşedintele Szedlacsecik loveşte furios în masă :
,,— Teroarea a murit! Iar dacă n-a murit încă, vom omorî-o noi!
Poporul va vorbi de aici încolo, şi nu moşierii!“ (.. .)
Trec pe dinaintea liceului. O forţă lăuntrrică mă face să intru, să
revăd banca în care am stat. Urc grăbit scările de piatră, sus la etaj.
Aproape fug pe coridorul rece. Sună prelung bocancii ţintuiţi cu cuie
grele. Pe pereţi se mai văd tablouri: Ruinele Acropolei (. . .) Plec în­
tristat din clasa amuţită. In suflet port povara grea a amintirilor, a pro­
fesorilor şi colegilor mei, parfumul fericitei copilării. Primăvara a tre­
cut, viforul fierbinte al lui august 1914 ne-a împrăştiat. Acum e toamnă
tîrzie şi e frig. Nu mai răsună nici melodia „Passió pardo. . .“, cîntarea
noastră plăcută. Glasul de tenor al colegului Nardei, de origine italiană,
a fost înghiţit de groapa comună a războiului (. . .)
. . .Intr-o dimineaţă garda din pasul Surducului ne telefonează că a
sosit un ofiţer român cu vjreo câţiva soldaţi şi doresc să intre în oraş.
Plec repede în calea ofiţerului român însoţit de Nemeş Pavel şi de Iosif
Mureşan. Pe ofiţer îl întîlnim la podul Sălătrucului.
„— Locotenentul Jean Bărbulescu“, — se prezintă tînărul ofiţer
român. îl îmbrăţişez cu mare bucurie şi-l ducem în oraş. E primul sol
al armatei române. (
,,— Grosul armatei române e încă departe, — ne spune locotenen­
tul Bărbulescu, — dar eu am venit înainte, mînat de dor şi nerăbdare,
ca să vă aduc această veste bună“».

La A lba Iulia330.
«Din Valea Jiului vine la sărbătoare mulţime mare. Cu noi vin şi
delegaţii social-democraţilor — muncitori mineri — cu un drapel roşu
în frunte. Sfatul Muncitoresc este gata să voteze Unirea. în fruntea de­
legaţiei e Ciser. Sîntem cu toţii într-un vagon de clasa a IIT-a. Pretu­
tindeni vezi oameni veseli, plini de nădejde, chiote de veselie se aud.
In ferestrele vagoanelor fîlfîie drapele tricolore în bătaia vîntului de
iarnă timpurie. Roţile trenului bat ritmuri nesfîrşite, ducînd mulţimile
însufleţite la locul libertăţii. In vagonul vecin un clarinet şi o goarnă
intonează un marş naţional. In gări alte mulţimi urcă chiuind în trenul
supraîncărcat şi împodobit cu brad verde şi drapele naţionale.
Intrăm în Simeria. In gară o mulţime uriaşă aşteaptă sosirea trenu­
lui de Arad. Cîntece, pălării, braţe se ridică în aer. Pe peron flăcăii au
încins hore şi învîrtite. Se zguduie pământul sub bătaia ritmică a pi-
0X 001*0101*
Urcăm apoi în garnitura de la Arad. Cu trenul acesta vine şi dele­
gaţia socialiştilor români de la Budapesta, sub conducerea lui osi u
manca. In uşa compartimentului lor este înfipt un steguleţ roşu brodat
cu fire de aur. Viin şi ei la Alba Iulia.

3r ■* Op. cit., p. 97

249
 Seara ajungem la ţinta mult visată. Aici e deja stăpînire româneas­
că- Consiliul^ Român a preluat puterea, cazărmile, cetatea. Garda puter­
nică formată din moţi ţine rînduiala. Trenurile care sosesc din toate
colţurile Ardealului şi Banatului, varsă mulţime mare de oameni pregă­
tiţi de sărbătoare.
Oraşul esrte ocupat de mulţime. Zăpada proaspăt căzută astă-noapte
este călcată în picioare. Nici un loc nu se mai află în tot oraşul. Peste
tot se văd ţărani în straie albe şi curate, împodobiţi cu ramură de brad,
cu panglici şi cu steaguri tricolore.
Noaptea nimeni nu doarme. Cafenelele sínt arhipline. Noi sîntem
la Cafeneaua „Europa“, îngrămădiţi unii în alţii. Tîrziu soseşte o dele­
gaţie a românilor transilvăneni dini Moldova, în frunte cu N. Dobrescu
şi cu Eugen Goga, care sínt îmbrăcaţi în haine militare româneşti. De­
legaţii sínt ridicaţi pe umeri în acordurile marşurilor naţionale».
1 D ecem brie 1918331.
«Oraşul e numai om şi drapele. Mai mult de o sută de mii de oameni
au grăbit să se adune la sunetul goarnei de chemare, pentru marele
praznic al libertăţii. Drumul care duce în Cetate e păzit de moţii lui
Iancu, îmbrăcaţi în straie albe. Deasupra porţii de intrare a cetăţii un
uriaş drapel tricolor îşi fîlfîie faldurile în vînt, atingînd în jocul lui mica
deschizătură a celuileâ lui Horea. Sus, în Cetate, în marea sală a Casi-
noului ofiţeresc se adună delegaţii oficiali, care umplu sala pînă la ul­
timul loc. Pe podiumul din faţă iau loc membrii Consiliului Naţional, în
frunte cu bătrînul Gheorghe Pop de Băseşti. Intr-o linişte impresionan­
tă sínt citite punctele Adunării din fosta monarhie cu patria mamă. în
numele social-democraţilor vorbeşte Jumanea, declarînd solemn că so-
cial-democraţii votează unirea poporului român.
Cînd Cicio Pop, vicepreşedintele Adunării, declară solemn că po-
porul^ român din Ardeal se alipeşte la România, toată suflarea este cu­
prinsă de emoţie vibrantă, ochii se umezesc de lacrimi şi fieoare luare
de cuvînt este frenetic aplaudată. UraleOe nu mai încetează. Oameni ne­
cunoscuţi se îmbrăţişează şi se sărută. Toţi cred în unirea frăţească, care
să ne ducă la fericirea atît de mult aşteptată. în clipele supremei feri­
ciri s-a uitat toată suferinţa, încrezători într-o viaţă nouă. Noi am putut
trage învăţăminte din greşelile stăpînilor de ieri, trebuie deci să ne or­
ganizăm în aşa fel viaţa de stat, încît toţi, de orice naţie ar fi, să fie
mulţumiţi şi liberi.
Oraşul este un furnicar de oameni. Cîntece, fanfare, chiote străbat
de pretutindeni. Sfatul Naţional s-a sfîrşit. Mulţimea pleacă înspre case,
cu vraja celor nouă puncte ale Adunării. Plecăm şi noi spre munţii
noştri înalţi, unde în măruntaiele pămîntului sclavi frînţi şi supţi de
robotă despică şi fărâmiţează diamantul negru. Abia încăpeau în garni­
tura ticsită de lume. Vuiese vagoanele de cîntece şi de acorduri de mu­
zică. Pe şoseaua naţională coloane de oameni mărşăluiesc cîntînd spre
noi. Acum şi aici, fiecare crede în libertate, în unitate şi pace. Toţi cred
că n-o să mai fie lacrimi în ochii plînşi ai sclavilor de ieri, şi că razele
soarelui primăverii vor afla numai oameni fericiţi şi mulţumiţi, care vor
cînta împreună cu ciocîrlia cîntecul de veselie al pămîntului reînnoit.
Toţi cred în pacea care s-a născut în sufletele împăcate, cum naşte izvo­
rul cristalin din stînca de granit.

331 Vezi supra 327

250
 Egalitate, pace, dragoste, dreptate! Ce idei generoase şi frumoase!
Credem că din sufletul călit în suferinţe va creşte floarea dragostei, iar
din inima sclavului de ieri se va naşte împăcarea şi iertarea. Trecutul
s-a sfîrşit. Acum o viaţă nouă trebuie să înceapă.
Trăim doar pe un pămînt, un păimînt brăzdează plugurile noastre.
Atunci dar, trebuie să ne înţelegem! Nu am fost duşmanii nimănui! Nu!
Numai nu ne-am înţeles graiul sufletului.
Trenul uruie, roţile îşi bat ritmic jocul nesfîrşit. Oamenii cîntă me­
reu, se îmbrăţişează, plîng de bucurie. în uşa compartimentului apare
controlorul de bilete. Om scund, brun, cu mustaţa încîrligată. E ungur
de pe pustă.
„— Rog biletele pentru control!“— spune pe ungureşte.
Mulţimea se înfurie.
„— Ieşi afară!“
Uluit, controlul se retrage pe coridorul care geme de lume. II vad
cum îşi lipeşte fruntea de geamul aburit. Hegemonia milenară s-a
sfîrşit. . ,.
Am ajuns la Simeria. De pe frontispiciul gării a fost data ]os tabla
ou inscripţia ungurească. Acum o nouă tablă, românească, „Simeria .
Ea arată schimbarea vremurilor. . ,
Coborîm. Mulţime de oameni furnică pretutindeni. Garnitura de
Budapesta staţionează pe linia a IlI-a. Acum vine încet spre ea, pufain ,
locomotiva. Sufletul mi-e fericit. Parîngul, Retezatul strălucesc in raze
de argint. Sínt munţii poporului meu. Locomotiva pleacă gîfîind şi arun-
cînd sufluri de fum negru. Din ferestrele larg deschise şi din uşile va- •
goanelor ciorchini de oameni fîlfîie năframe albe şi steaguri orţ’'
- Trăiască România M are!... Trăiască Libertatea!“ — stnga vră­
jiţi de glasurile lor călătorii. Sufletele se veselesc, oamenii se im 1aţişea
ză şi se sărută, numai controlorul stă încruntat şi negru m uşa va^?
nului. Priveşte tăcuit şi trist această manifestare a forţei ^umane. a
impresionează acest tablou: Privesc îndelung cum se pier e in zare con
trolorul ungur. Cu el ni se duce şi o bucată din trecut: tinereţea noastra
trăită în băncile şcolilor străine şi între ei“». . ă , î n.
Activitatea postbelică a dr. Dominic Stanca poate fi împărţită .
organizatorică, igienico-sanitară şi ştiinţifică. ^ „ TWninir
Activitatea organizatorică. Imediat dupa Unire, m ,
Stanca a lucrat împreună cu mai mulţi confraţi la organizai ătoare
lui sanitar al oraşului Cluj. în noile condiţii s-a simţi . Con-
a unui spital de stat pentru femei. Organizarea acestuia dm partea C o ^
stilului Dirigent, Resortul Ocrotirilor Sociale î-^a revem _ iniaugurat
ca. Misiunea a fost dusă la bun sfîrşit şi Spiţa u e orofil giné­
in 9 aprilie 1919, aceasta fiind prima unitate s p i « i
cologic-obstetrical, înfiinţată de noua administraţie
avînd secţii de medicală şi chirurgie, bme înzestrate unde se lucra ta
un nivel tehnic similar cu cel al clinicilor de
medical al spitalului făcea parte, mai tirziu, şi r fraţii Stanca,
torul Constantin Stanca. Spitalul, în fruntea
a devenit un important centru de asistenţa a femeilo obste-
v id rr^ n s e la termen, unde s-au format numeroşi ginecologi şi obşte
trident „ » •• iqon__1921 cînd s-a pus în
Activitatea igienico-samtara. .în 1antisifilitice doctorul Stanca
aplicare planul unei vaste campanii sa . ^ dLn ^ datează co,la­
se afla în prima linie a acestei acţiuni, p
251
 dr. Dominic Stanca în mijlocul colaboratorilor săi

borarea lui cu prof. Constantin Levaditi. Campania antisifilitică s^a con­

tinuat şi dupa plecarea definitivă din ţară a prof. Levaditi, care a vrut
sa-1 ia cu sine şi sa-i asigure doctorului Stanca o bursă de mai mulţi ani
la ln s ü tutui Pasteur dm Paris, spre a se perfecţiona. Fiind antrenat în
aùtea activităţi madicale pe tărîm social, Stanca a refuzat; era convins
ca locul sau este la Cluj şi în împrejurările date nu poate părăsi ţara
Doctorul Stanca s-a evidenţiat înainte de toate pe tărîmul abordării pro­
blemelor medico-sociale : organiza anchete sanitare, la sate, şcoli, fabrici
arm^ta, A „or/ amzat tratamente gratuite la populaţia din Munţii
Apuseni. Dadea îndrumări pe teren, ţinea conferinţe, redacta măsuri
pentru prevenirea şi combaterea bolilor venerice şi tuberculozei, publica
articole, lucrări şi broşuri cu rezultatele obţinute sau dedicate educa­
ţiei sanitare.
Activitatea ştiinţifică. In periodicele medicale ale timpului se să­
sesc mai multe lucrări semnate de doctorul Stanca, dintre care men­
ţionam: Campania antisifilitică în regiunea Cluj, între anii 1921— 1924,
(bucureşti, 1934), Cunoştinţe pentru toţi despre sifilis (Cluj 1925)'
Prostituţia şi bolile venerice (Cluj, 1922), Contribuţii la istoricul sifili­
sului m A rdeal (Bucureşti, 1925). il preocupau problemele medico-socia-
le, executa cercetări, examinări, sondaje şi anchete în diferite regiuni ale
I ransilvamei (Munţii Apuseni, judeţul Maramureş, judeţul Alba).
_ Intre anii 1925 şi 1940 a fost profesor de igienă la Academia teolo-
gma dm Cluj. Acolo a insistat ca viitorii preoţi să fie înarmaţi cu cu­
noştinţe de igiena, spre a fi utili în activitatea lor din satele unde vor
lucra.
De numele doctorului Stanca se leagă descoperirea, în 1927, a ape­
lor minerale de la Someşeni. Dîndu-şi seama de calităţile terapeutice ale
apelor sarate-sulfuroase şi ale nămolului de la Someşeni, doctorul Stanca
252
a militat decenii de-a rîndul pentru punerea în valoare a staţiunii bal­
neare de la Someşeni, care îşi datorează existenţa străduinţelor sale.
Cu sprijinul — nu întotdeauna generos — al Ministerului Sănătăţii
şi deseori pe spesele proprii, ajutat de colegi, doctorul Stanca a reuşit
să amenajeze băile de la Someşeni, să analizeze apele minerale şi să pu­
blice cercetările sale de balneologie, precum şi articole în care popula­
riza staţiunea balneară de lîngă Cluj. Visul său a fost întemeierea unei
staţiuni balneare modeme, care să atragă bolnavii nu numai din ţară,
ci şi din străinătate. Imediat după descoperire întreprinde, împreună
cu alţi specialişti, prof. Gh. Pamfil, Al. Borza, Eugen Nyárádi ş.a., studii
de biochimie, geologie şi botanică asupra izvoarélor minerale din Some­
şeni, pentru a fundamenta acţiunea terapeutică a apelor şi nămoluri­
lor sale.
Doctorul Stanca a fost printre primii medici de întreprindere din
Cluj, după 1918. între anii 1923 şi 1938 a funcţionat la Fabrica de tutun;
aici a avut posibilitatea să studieze condiţiile de muncă şi de viaţă ale
muncitorilor, bolile cele mai frecvente corelate la mediu, factorii eco-
nomico-sociali complecşi, vîrsta, sex etc. Aceste investigaţii stau la baza
lucrării intitulată Organizarea igienico-socialâ a muncii. O reuşită an­
chetă sanitară a efectuat în Fabrica de Tutun (Cluj, 1927), printre pri­
mele lucrări de acest gen din oraşul Cluj, după primul război mondial.'
Ca metodolog el s-a bucurat de un prestigiu recunoscut, ceea ce explică
faptul că în acei ani lui i s-a încredinţat îndrumarea, executarea şi con­
trolul mai multor anchete medico-sociale. Rezultatele anchetelor au apă­
rut în revista „Societatea de mîine“, condusă de Dimitrie Guşti, Vasile
Goldiş şi Bogdan—Duică. Nicolae Iorga a semnalat în „Neamul româ­
nesc“ (1925) valoroasele anchete sanitare efectuate de doctorul Stanca
la Orăştie.
Dictatul fascist de la Viena l-a silit să se refugieze la Orăştie. Neobo­
situl organizator al asistenţei spitaliceşti a desfăşurat şi aici o activitate
susţinută: a înfiinţat Şpitalul de femei, servit de personalul medical şi
ajutător refugiat de la spitalul de femei din Cluj. Izbucnirea în 1942—
1943, în satele din jurul Orăştiei, a unei epidemii de meningită cerebro-
spinală îl găseşte de doctorul Stanca în plină acţiune antiepidemică,
coordonînd cu succes combaterea epidemiei.
A venit şi eliberarea ţării noastre odată cu 23 august 1944 şi, ca
urmare, reîntoarcerea în Transilvania de Nord a instituţiilor şi refugia­
ţilor. Vara anului 1945 îl găseşte pe doctorul Stanca la Cluj, unde îşi
reia funcţia de la Spitalul de femei, care necesita reparaţii, reorganiza­
re şi modernizare. I s-a ataşat şi o secţie de oncologie, în care, din anui
1951 a lucrat şi dr. Nella Stanca, soţia şi colaboratoarea doctorului
Stanca. După cum se ştie, în acelaşi an Spitalul de femei a fost transior-
mat într-o bază de învăţămînt, sub denumirea de Clinica ginecologica
şi obstetrică II din Cluj. Doctorul Stanca şi-a continuat activitatea la
această clinică în calitate de medic primar ginecolog-onoolog. A tost ul­
tima funcţie pe care a îndeplinit-o. „ , „ „„
La 31 decembrie 1958 s-a pensionat, dar a continuat sa lucreze ca
specialist în diferite comisii şi instituţii sanitare.
Doctorul Stanoa a întruchipat ©mul şi medicul pentru care cea
mare satisfacţie a fost fericirea altora. Pentru fapte e U1> P ,
nia de care a dat dovadă o viaţă întreaga el a binemerita, neunarea
posterităţii, recunoştinţa acelora care s-au bucurat e ca -
său şi de cunoştinţele sale medicaie.
253
 , A f° st cu Profesorii V. I. Bologa şi I. Go ia, datorită, în pri-
mul nnd afinităţilor de caracter şi preocupărilor lor comune, privitoa­
re la străduinţă pentru fericirea omului şi a omenirii.
In ziua de 2 aprilie 1979, doctorul Dominic Stanca s-a stins din
viaţă, plâns de numeroase mame, cărora, prin munca şi priceperea sa,
le^a redat sănătatea, le-a uşurat durerea şi necazurile, iar pe unele le-a
ajutat, prin tratamentele aplicate, să devină gravide şi să nască feţi
viabili.
Odihneşte în Cimitirul Central al oraşului Cluj-Napoca, alături de
corifeii primei şcoli româneşti clujene, în rindul cărora a meritat să
fie aşezat.

IV. 73. AUREL STOIAN (1886— 1979)

în ziua de 24 aprilie 1986 s-au împlinit o sută de ani de la naşte­

rea unuia dintre cei mai valoroşi medici din ţinutul Bran. Este vorba de
inimosul dr. Aurel Stodan, medic cu har, om cu o frumoasă cultură, pa­
triot înflăcărat, participant la Marea şi veşnica noastră Unire declarată
la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, din partea Cercului Tohanu-Vechi.

Viaţa şi activitateai332.

Sra născut la Bran, „poantă des­

chisă între Transilvania şi Ţara Ro­
mânească — cum spunea Maria
Banuş —, strungă de transhumanţă
românească, loc de întîlnire al româ­
nilor de pretutindenii. Aci se vor­
beşte o limbă netedă, şlefuită, cura­
tă ca o piatră dintr-un rîu de mun­
te, o limbă-leagăn a celei literare
omogenizate“. Tatăl său a fost pre­
şedintele districtului „ASTRA“ din
satele brănene, iar în tinereţe, primar
al comunei Bran. Dragostea de pa­
trie şi popor şira însuşit-o Aurel Sto­
ian de la tatăl său care, la intrarea
trupelor române în Transilvania, în
august 1916, împreună cu una din
surorile sale, le-a întîmpinat cu pîi-
ne şi sare, fapt pentru care la reîn­
toarcerea armatelor austro-ungare a
fost arestat şi întemniţat la Văcz.
Mama sa, Elisabeta, născută Langa,
fiică de grănicer, se trăgea din comu­
dr. Aurel Stoian na Orlat, de lîngă Sibiu. Un unchi al

332 ? ate, ° ferite Jde dr- Gherghina Muşatesou, medic radiolog Oluj-Napoca, fiica
dr. Stoian şi din alte surse. ’

254
mamei sale, maiorul Gheorghe Banciu, a scris o carte patriotică despre
grăniceri, drept pentru care stăpînirea habsburgieă a vremii l-a scos din
cadrele armatei şi l-a întemniţat timp de şase luni. Şcoala primară a
urmat-o în satul natal, liceul la Braşov, iar Facultatea de Medicină la
Budapesta, unde a obţinut diploma de medic şi chirurg în anul 1912,
fiind, după cum însuşi spunea, „al 47-lea medic român din Imperiu“.
La începutul carierei a fost medic pe pusta Ungariei. După izbucni­
rea războiului mondial din 1914—1918 a fost mobilizat ca medic în
Bosnia—Herţegovina şi a fost trimis pe frontul italian, de unde a fost
transferat, ca aproape toţi medicii şi farmaciştii români, pe frontul din
Polonia, în Galiţia, luptînd în prima linie. îmbolnăvindu-se, este trimis
la Viena pentru refacere, apoi este mutat în zona interioară ca medic
de spital la Blaj—Braşov. Aici a fost comandant al unui spital militar,
avîndu-1 în subordine pe Iuliu Haţieganu.
In peregrinările făcute în timpul războiului s-a întâlnit cu mulţi me­
dici, farmacişti şi alţi intelectuali români, pe care i-a sprijinit cum a
putut şi cu care a întreţinut relaţii de prietenie. între prietenii săi men­
ţionăm pe medicul veterinar Vasiliu Bianu, din familia cărturarilor ro­
mâni Bianu. (I. Bianu este autorul Bibliografiei româneşti vechi).
Sfîrşitul războiului l-a prins la Braşov, fiind în apropierea Branu-
lui, unde îşi aveq. părinţii şi unde a fost preşedintele Gărzilor Naţionale
Române. A cerut să fie medic de circumscripţie în satele brănene, deşi
i s-au oferit posturi mult mai avantajoase, ca de exemplu medic-şef
al judeţului Trei Scaune, Braşov sau Făgăraş. A preferat să rămînă în

C a d r e m e d ic a le a le sp ita lu lu i m ilita r di ■'* !'it e n c n t^ A u rc l Stoiaii

c o lo n e l d r E e v c d ş e fu l g a rn iz o a n e i, 2. m e d ic lo co te n e n t A u re i s u n a n ,
şe fu l s p i t a l u l u f m ilita r B r a ş o v , 3. mcdicsuWocoteccntdnlulra t
g a n u , şe fu l laboratorului spitalului m ilita r B r a ş o v

255
 Bran, pe care îl iubea atît de mult şi pe care toată viata s-a străduit să-l
ndrce dm punct de vedere sanitar, cultural şi economic. 1 l u S t i me
?922 - “ S T S f S f t * T * ï - P* ° r ^ creat cu mu,lte eJö rS L T E
Hin R P i n 1950’ C1? d a trecut ia Secţia de boli cronice a Spitalului
dm Bran, unde şi-a desfăşurat activitatea prodigioasă pînă în 1968 cînd
s-a pensionat, la vîrsta de 82 de ani. ’
n . Activitatea social-obşteascâ. A fost preşedinte' al „ASTREI“ şi al
Pnn^ ASTR A*0 ** R° f e“l pref um deputat eparhial al satelor brănene.
nn Ab IRA a realizat multe pentru ridicarea nivelului sanitar si de
trai al poporului orgaruzînd diferite acţiuni şi ţinînd conferinţe urmate
t u b e m u S 6 ar^ 5 Ce: nA participat activ la combaterea sifilisului şi a
. J erc^i°zei, urornd calare, cite doua-treá zile, pînă la cele mai îndepăr-
S stitîtu lu fd T T o , D r ? rită aCtivlÎ ăţii ^ susţinute şi sub îndrumarea
institutului de Igiena Cluj — condus de profesorul Iuliu Moldovan —
fostetp Í s i W OVv a “í° St dedarat model ca organizare medico-sanitară. A
tost pasionat vina tor şi pescar amator, înfiinţînd Societatea pescarilor
şi vmatonlor m satele branene, cu scopul de a ocroti fondul cinegetic şi
flora spontană montană a Branului. * ş
„iotí° mîndrie legitimă pe care dr. Aurel Stoica a a fişa te de^ lungul
Î S f a fost participarea ca delegat la M area Unire din 1 D ecem brie
IDIŞ şi funcţia sa de preşedinte al Consiliului Naţional Român din Bran
Adunare de la Alba Iulia, plecau din Braşov 52 de de-
putaţ!, aparţmmd tuturor categoriilor sociale, în frunte cu doctor Vasile
battu care a fost ales in Comisia de analiză şi referire asupra proiec-
Î l 1“ , B r e x lu ţie ,redactat de Vacile Goldiţ. Intre delegaţi
cel al Branului dr. Aurel Stelari, care a declarat următoarele: -Adu-
narea populara dm Zărneşti, mă desemnă oa delegat al plasei Bran ju-
deţuj Fagmâş, la Marea Adunare Naţională din Alba Iulia, alături de
ion Munteanu, Nicolae Bodoc, Iacob Flucuş, Ioan Enescu, fraţii Popovici
şi Ioan Moja, ce faceau parte din delegaţia comunelor brănene, urmînd
sa plecam spre Alba Iulia în ziua de 30 noiembrie. Dezorganizarea cir-
culaţiei feroviare, ca urmare a războiului, pune probleme deosebit de
&rele deplasam noastre, totuşi în preziua lui 1 Decembrie s-a găsit un
mecanic care să conducă trenul spre locul Marti Adunări. Plecarea din
Braşov a avut loc m jurul orei 6 dimineaţa. Din lipsa asigurării circu­
laţiei pe calea ferata, drumul a durat mai bine de 10 ore, trenul făcînd
popas m timpul pnnzului, cînd fiecare „călător“ s-a ospătat cu provi­
ziile ce le luase de acasă. Cu această ocazie am ooborît din vagon, ur-
cînd în locomotivă; aici mecanicul se străduia să alimenteze focul. Bro­
boane de sudoare îi alunecau încet pe frunte. L-am ajutat la aruncarea
cărbunilor, invitîndu-1 să prînzească cu mine. Mirarea fu deosebit de
mare cînd în persoana mecanicului îl recunoscui pe socialistul Flueraş.
Isprăvindu-şi prînzul, mecanicul a pus din nou în mişcare trenul, con-
tinuîndu-ne călătoria. Intr-un tîrziu s-a oprit în gara Alba Iulia. Cău-
tîndu-ne loc de înnoptare, am găsit o moară chiar în vecinătatea" gării.
Ne-am ospătat din nou cu mîncare anume pregătită pentru drum Dor­
nici să cunoaştem locul şi ora Marii Adunări, am ieşit în oraşul care
răsuna de urale. „Deşteaptă-te române“ se cînta continuu pe străzi.
Prin forfota de mulţime am recunoscut un brănean, C«rnel Cozma, unul
din comandanţii gărzii oraşului. Aflînd unde am poposit, acesta ne-a

256
 C etete^ ïSÎX)Zltle bÍr0Ul SăUl inCăpere w se afla 13 una din clădirile din

Ü c u '^ n i -VT e- CoZma era tobr4^ “ » n i f o S f à Æ u d -

pe i'răz, £ * ;, “ ÍÍ' h ,Ş‘ printre P'-'i1" 11 ofiţeri care umblau
nnrX h.: k ■nU deloc. Cite un ţăran întors de la război mai
purta, ba bocanci soldăţeşti, ba cite o manta soldăţească Să trăieşti
Aunca!" Sa trăieşti. Cornele!». . si în noaptea aceea detegaţlibrlsoveni
dormit pe saltele in biroul căpitanului Cornel Cozma care era ad-
^ m e d i r i r i T r L a Alba IuMa s-a mai întîlnit
cu medicii, dr. Emil Colbazi, dr. Creţu Miron, Sturza Ion, dr Mireea
fudCetuf NreCU^ ?t CU un..medic german, dr. Carol Sathel*, din
judeţul Bistnţa-Nasaud. La casa fiecărui alba-iulian au dormit în noaip-
ea aceea oaspeţi de seamă, primiţi cu toată inima. A doua zi, Aurelian
Stoian a pătruns -m Sala Unirii pe fereastră, fiindcă la intrare erau ne-
stirşite şiruri de oameni care ar fi dorit să intre în sală pentru a parti­
cipa îndeaproape la momentele istorice. întreg oraşul era un cor imens,
pe inimité voci. „Deşteaptă-te române“ şi „Hora Unirii“ se cîntau fără
încetare: cintecele se întîlneau în aerul de deasupra oraşului plin de
sunete şi de căciuli care acoperau cerul de bucurie. Moţii s-aii adunat
pe deal $i cîntau din tulnice. Cîntecele au devenit dansuri. După vota-
iea Unirii dansurile s-au întins pe toate străzile; cunoscuţi sau necu­
noscuţi se sărutau şi îşi aruncau căciulile spre cer. Nimeni nu s-a întors
de la Alba Iulia cu căciula lui. Cuvintele celor ce vorbeau erau auzite
din ce în ce mai greu. Venirea voluntarilor de la Iaşi, între care era şi
medicul Ion Bordea (vezi capitolul Ion Bordea), şi bănăţeanul Gheorghe
Enescu, a marcat un alt moment de mare însufleţire. Declararea Unirii
Transilvaniei cu România a făcut să izbucnească din toate piepturile
„Deşteaptă-te române“, mulţimea scanda frenetic „Trăiască România“.
Npapţea n-a întrerupt însufleţirea miilor de oameni care-şi dăduseră
frîu liber sentimentelor lor profunde3-5'*.
După zilele de sărbătoare, delegaţii braşoveni şi brăneni s-au întors
şi ei acasă, cu trenul lor lung. Aurel Stoian n-a vrut să se întoarcă de
la Alba Iulia fără ceva care să-i rămână amintire peste ani, cînd nepoţii
îl vor întreba: „Bunicule, cum a fost la Alba Iulia?“. A cumpărat o ta­
bacheră de lemn de la un moţ şi a adus cu el acasă două ghiulele arse.
Dar nimic nu putea preţui mai mullit decît bucuria din suflet. Anii au tre­
cut apoi cu greutăţi mai mari sau mai mici, dar nici o altă bucurie nu
a egalat fericirea zilei de 1 Decembrie 1918. Adesea spunea cu mîndrie:
„Şi eu am fost la Alba Iulia“. Dacă el a dus o viaţă mai liniştită ca pă­
rinţii lui, venise acum vremea ca în numele părinţilor săi şi al tuturor
părinţilor să se facă dreptate. Copiii şi nepoţii medicului Aurel Stoian
şi-au făcut şcolile acasă, nu printre străini.
Om deosebit de harnic, dr. Stoian nu a refuzat nici un fel de sar­
cini. Era cel mai bun medic al ţinutului Bran. Pentru aceste calităţi
foarte mulţi brăneni apelau la serviciile sale.

333 Titus N. Haşdeu, Branul poartă în Carpaţi, Editura Albatros, Bucureşti 1979.
* Despre di*. Carol Sathel n-am găsit alte informaţii, motiv pentru care nu i-am
inolus în lista nominală a medicilor participanţi la Alba Iulia la declararea
Unirii.
334 Ioan Buduca, Si eu am fost la Alba Iulia, „Viaţa Studenţească“, nr. 40. (726),
1978, p. 3.

O — Medicii şi Marea Unire 257

 In anii premergători celui de al doilea război mondial, prin 1939—
1940, căpitanul-medic Aurel Stoian a îmbrăcat din nou haina militară,
cu gîndul mereu la patria sa.
Dar. .. evenimentele au trecut, istoria cea nouă a făcut dreptatea
cea mare, care era aşteptată după Unirea cea mare. Viaţa şi-a reluat
cursul său normal. Medicul s-a reînitors lingă ai săi, careul iubeau şi-l
apreciau ca om şi ca medic. Locuitorii Bramului apelau în continuare
la sfaturile sale în diverse probleme. Il cunoşteau pînă şi copiii din cele
12 sate brănene şi-l considerau ea pe un adevărat părinte. A fost tipul
medicului de familie, ce cunoştea pe bunici, pe părinţi şi pe nepoţi
(către sfîrşitul vieţii şi pe strănepoţi). Afectuos şi sensibil, se bucura
cînd simţea dragostea semenilor săi. Nespus de multă plăcere i-au făcut
manifestările de respect, dragoste şi simpatie, aduse de autorităţile loca­
le şi, în special cele ale pionierilor comunei Bran, cu ocazia atribuirii
medaliei jubiliare: „Aniversarea a 50 de ani la Marea Unire din 1918“.
S-a bucurat şi de acordarea unei medalii atribuite de Universitatea din
Budapesta, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la absolvirea Facultăţii
de Medicină din capitala Ungariei.
în 26 ianuarie 1979, medicul Aurel Stoian a închis pentru totdea­
una ochii, fiind aşezat, spre odihnă eternă, lingă moşii şi strămoşii săi
brăneni. A încetat din viaţă liniştit, conştient şi mulţumit de tot ce a
realizat ca om, ca cetăţean român, ca medic şi ca tată. A văzut realizată
cu ochii săi Marea Unire, visul de secole al românilor, a participat activ
la ridicarea sanitară, economică şi culturală a celor 12. sate din Plasa
Branului, a crescut şi educat cei patru copii, toţi titraţi, care au făcut
cinste tatălui, între care dr. Gheorghina Muşatescu, — medic radiolog
de renume în Cluj-Napoca. Bunicul Aurel, prin dragostea sa, a încălzit
Şi călăuzit şi copilăria nepoţilor şi strănepoţilor săi.
Medicul Aurel Stoian va rămâne în amintirea urmaşilor săi ca unul
oare a pus, cu multă dragoste, o cărămidă la edificiul fără de sfîrşit al
patriei.

IV. 74. lO SlF STOICH1ŢIA (1892— 1972)

Medic internist, profesor universitar de igienă la Facultatea de Me­

dicină din Cluj—Sibiu, inspector general sanitar, colaborator apropiat
al profesorului Iu'liu Moldovan, pasionat vînător şi pescar, prieten al
maestrului Mihail Sadoveanu.

Viaţa şi activitatea335.

Iosif Stoichiţia s-a născut în anul 1892, în comuna Porumbacu de

Jos, judeţul Făgăraş, din părinţi ţărani, Lazăr şi Maria. A urmat şcoala
primară în comuna natală, liceul la Sibiu, iar Facultatea de Medicină
la Gratz şi Viena, unde s-a bucurat de audierea marilor personalităţi me­
dicale ale vremii: Wen-dkebach, Eppinger, Winlterberg ş.a. După absolvi­
re, o scurtă perioadă de timp a .fost medic militar, ca mai toţi medicii
timpului.

335 După datele primate d e la prof. dr. Sandu Stoichiţia, medic la Bucureşti, şi alte
surse orale ori scrise menţionate in continuare.

258
 Evenimentélé revoluţionare din
toamna anului 1918 l-au găsit în
comuna natala, unde s-a încadrat în
Gărzile Naţionale Române. Cu oca­
zia alegerilor pentru delegaţi la Alba
Iulia, a fost ales, cu cr edenţionai,
titular, repţrezentînd cetăţenii cir­
cumscripţiei Porumbacu de Jos, din
Cercul Arpaşului de Sus.
Evenimentele Unirii şi trăirile cu
acest prilej l-au marcat pentru toa­
tă viaţă, de vreme ce în anii care au
urmat povestea şi se mîndrea cu par­
ticiparea sa la Alba Iulia.
După Unijre îl găsim în Clinica me­
dicală I din Cluj, condusă de profe­
sorul Iuliu Haţieganu, unde lucra
(şi conducea) laboratorul de ra­
diologie336, avînd paralel saloane cu
paturi, sub conducerea lui Ion Goia,
cu care a devenit bun prieten. In
clinică şi-a câştigat mulţi prieteni
sinceri. La despărţire — la masa de
adio — I. Goia şi alţii au rămas pro-

Atît la Cluj, cit şi la Sibiu, a fost un activist de frunte al „ASTREI“

şi al organizaţiei „Şoimii Carpaţilor“, cu deosebire în perioada cînd des­
părţământul Cluj al acestora era sub conducerea profesorului Iuliu Mol-
dovan ori Iuliu Haţieganu. In această calitate s-a desplasat de nume­
roase ori în satele din centrul şi sudul Transilvaniei, prezentând confe­
rinţe cu subiecte şi teme de educaţie sanitară.
Avînd o temeinică pregătire profesională de bază, atît ca student
Ia Gratz şi Viena, cit şi ca medic, la Cluj, în calitate de colaborator al
lui Iuliu Haţieganu, Ioan Goia şi Iuliu Moldovan, a fost chemat la Mi­
nisterul Sănătăţii, la Bucureşti, unde a activat ca secretar general, în
anii 1940—1941, după care se întoarce la Sibiu, unde este numit pro­
fesor universitar de igienă, colaborând în continuare cu profesorul Iuliu
Moldovan şi Petre Râmneanţu, cu care a elaborat cunoscutul Tratat de
Igienă.
I. Stoichiţia era un pasionat vânător şi pescar, fiind, ca toţi adevă­
raţii vînători, şi un ocrotitor al animalelor sălbatice. In grădina casei
sale din Sibiu se puteau vedea pui de căprioară răniţi, ori găsiţi rătă­
ciţi prin păduri, ce erau crescuţi pînă se făceau mari, apoi erau redaţi
naturii. în calitate de pescar se îngrijea ca râurile să nu rămînă fără
Peşte, condamnând braconajul ori repopulând râurile, atunci cînd i se
Părea că au sărăcit în peşte. In această calitate a fost prieten cu maestrul

336 Bologa V., ' Brătescu G., Duţescu ' B., Şt. Milcu Istoria medicinii româneşti,
Editura Medicală, Bucureşti, 1972, p. 360.

259
Mihail Sadoveanu, care l-a imortalizat într-o serie de istorisiri, adunate
ulterior în volumul Istorii din A rdeal337.
Maestrul Sadoveanu îşi descrie astfel prietenul, căruia îi spunea
Sivu: „Prietenul Sivu e un bărbat cu înfăţişare simpatică, însă propor­
ţiile staturii lui hu l-ar aşeza chiar între oamenii nalţi. S-ar putea zice
că.e mai mult bondoc“. în Ochi de urs, doctorul Stoichiţia e numit de
Sadoveanu „doctorul Micu“.
în toate aceste povestiri, dr. Stoichiţia ne apare ca un pasionat vî-
nător şi pescar, ca un bun cunoscător al oamenilor pădurii, al animale­
lor şi, în general, al naturii montane, ca un bun tovarăş de drum.
La vîrsta de aproape 80 de ani, dr. Iosif Stoichiţia era încă în plină
putere şi povestea isprăvile sale vînătoreşti petrecute, multe din ele, cu
maestrul Sadoveanu. I-a rămas în minte şi relata cu satisfacţie partici­
parea sa şi semnarea, împreună cu cei 1.228 de delegaţi a documente­
lor Unirii, relata despre activitatea sa şi a prietenilor săi în Clinica me­
dicală sau în Institutul de igienă. Dar cum „florile, arborii, animalele
şi oamenii sínt muritori“, după împlinirea vîrstei de 80 ani, medicul
Iosif Stoichiţia a. închis pentru totdeauna ochii săi ageri, odihnindu-se
în cimitirul de lingă Dumbrava Sibiului, lîngă alţi fii vrednici ai Tran­
silvaniei.

IV. 75. SUCIU S1BIANU MIRCEA (1889— 1967).

Medic şi publicist, cu numele său adevărat Mircea Mocanu.

Viaţa şi activitatea338.'

S-a născut la Braşov, în 18 septembrie 1889. A urmat şcoala prima­

ră şi liceul „Andrei Şaguna“ în oraşul natal, iar Facultatea de Medicină
la Bucureşti şi Budapesta, fiind declarat doctor în medicină şi chirurgie
în anul 1914. După absolvire s-a întors şi a lucrat la Spitalul de oftal­
mologie din Braşov pînă la pensionarea sa în 1949.
Evenimentele revoluţionare din toamna anului 1918, îl prind în
Braşov, unde se încadrează în Gărzile Naţionale Române, iar cu prile­
jul alegerii delegaţiilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia,
din 1 Decembrie 1918, este ales delegat cu credenţional din partea cir­
cumscripţiei electorale Cetate-Braşov.
Drumul de la Braşov la Alba Iulia l-a făcut împreună cu soţia.
Raveica, şi cu mulţi delegaţi braşoveni. Ni s-a păstrat credenţionaiul
soţiei pe care-1 redăm în copie339:
„Credenţional. Subsemnatul birou al Reuniunii Femeilor Române
ortodoxe din Feldioara (Braşov) declarăm că emisă delegată, care are
să reprezinte Reuniunea noastră la Adunarea Naţională de la Alba Iulia
este: Raveica I. Sibian, ceea ce prin subscrierile noastre, se întăreşte
oficios. -— Feldioara, 20 noiembrie 1918.
Membrii de încredere: Eleonóra Sporea, Cornelia Tăbac, Zina Mailat
vice-preşedintă, Ioan Sporea, secretar“.

337 Valea Frumoasei. Ochi de urs. Povestirile de la Bradul Strîmb, publicate şi

în Biblioteca pentru toţi, Edit. Minerva, Bucureşti, 1972. :
338 Date obţinute de la dr. VasiUe Seceleanu, medic dm Braşov, şi de la d-na
profesoară Valeria Călim an, din Braşov.
:339 Arhiva Muzeului Unirii, Alba Iulia, vol. I, p. 649.

260
 Dupa unire, la sfatul prietenului său dr. Nicolae Căldman din Bra­
şov, cedează o parte din locuinţa părintească, din strada Castelului nr
oO, pentru amenajarea primului laborator de analize din Braşov care
a intrat în funcţiune în aprilie 1920. ’
A fost un activist de frunte al „ASTREI-1, despăi’ţămîntul Braşov,
La secţia medicină. In cadrul acesteia a făcut numeroase deplasări în
comunele judeţului Braşov şi Trei Scaune, unde a ţinut conferinţe cu
subiecte de igienă şi profilaxia bolilor cu extindere în masă. A scris o
serie de articole de popularizarea ştiinţei, în domeniul igienei alimen­
tare şi a altor probleme de sănătate publică.
A fost pasionat de problemele de educaţie sanitară. Este iniţiatorul
ideii ca pe dosul reţetelor să fie scrise reguli de educaţie sanitară — de
sanogeneză. Prezentăm în continuare regulile sanogenetice recomandate
de dr. Suciu Mircea Sibianu, reproduse de pe versoul unei reţete (oferi­
te nouă de dr. Nicolae N. Hozan, de la Sibiu), actuale în zilele noastre,
precum şi în viitor: «Sănătatea ta este o superbă cetăţuie, pe care tre­
buie s-o înconjuri din toate părţile spre a o apăra, după cum urmează:
1. Respiraţia sá se Ia că numai pe nas. Horcăitul noaptea este, o respira­
ţie defectuoasă, pe gură. Orice piedecă din calea respiraţiei nasale tre­
buie eliminată şi mai ales amigdalele mari şi polipii la copii. Pe cît po­
sibil ţine fereastra deschisă noaptea în dormitor.
2. Mişcare multă în aer liber. Pas alergător cîteva minute, sau urca­
rea unui deal, înot, ski. patinaj sau orice alt sport, dacă eşti orăşean
Bicicleta nu ar trebui să lipsească din nici o casă, e un sport excelent
şi te scoate repede la un loc cu soare, ferit de zgomot şi praf.
3. Culcarea şi scularea iam a, vara: devrem e: Somnul înaintea miezului
nopţii este somnul fiziologic. în locul somnului de după masă, mai bine
fă o baie de soare. Nu neglija dinţii înainte de culcare şi dimineaţa spă­
latul cu apă rece cel puţin pînă la brîu, oricare ar fi temperatura de afa­
ră sau din cameră.
4. Elimină cu totul alcoolul şi tutunul din obiceiurile tale. Alcoolul
este un antialiment, forţa ce ţi-o dă este iluzorie, iar tutunul este can­
cerigen.
5. O ţeleşte-te prin deprinderi tari. Nu răceşti când căldura pe care
o produce corpul tău e mai mare decît căldura pe care o pierzi, deci
îndrăzneşte cu scufundări rapide în apă cît de rece, urmate de fricţiuni
tot aşa de rapide. Baia ta caldă alterneaz-o de mai multe ori cu duşul
rece. Umbletul cu piciorul desculţ pe cimentul rece sau în iarba înrou­
rată (cura Kneipp), gîtul liber, capul gol, sunt metode excelente de
călare.
6. Mestecă bine alim entele în gură, nu mînca fără poftă, nu mînca
pînă la suprasaturaţie, ultima masă ia-o cu două-trei ore înainte de cul­
care. Mare atenţie ca greutatea în kilograme să fie foarte apropiată de
cîţi centimetri ai peste 100, la ,tot cazul pieptul mai bombat decît abdo-
nienfil, nu viceversa. Instinctul de nutriţie deci, ca şi instinctul sexual
puse sever sub stăpînirea raţiunii, ca să nu degenereze în patimi şi
•abuzuri.
7. în sfîrşit, să nu cumva să uiţi puterea mare a autosugestiei, repe-
tîndu-ţi de 100 de ori pe zi în gînd (dacă este nevoie), fraza: „N-am ve­
nit pe această lume să fiu bolnav, ci mereu sănătos, plin de curaj şi voie
bună, învingînd vitejeşte orice greutate s-ar ivi în viaţă şi îndeplinin-
du-mi cu mult suflet datoria mea acolo unde sínt pus, spre binele meu,
al familiei şi al patriei dragi".
261'
 Graţie respectării acestor regului ,,de sanogeneză“ subsemnatul nu
a avut în peste 50 de ani de carieră medioală nici o absenţă din cauză
de boală. Dr. Suciu Sibdanu Mircea, Policlinica Codlea-Braşov».
A fost preocupat şi de probleme cu caracter social, căutînd să arate
drumul care trebuie urmat pentru realizarea armoniei între existenţă
şi cugetare, între dezvoltarea fizică şi cea psihică, subliniind în acest
proces rolul important al voinţei şi al factorilor naturali. A publicat ur­
mătoarele lucrări: Gânduri sănătoase Vol. I, Bucureşti 1929, iar Volu­
mul II, prefaţat de Nicolae Iorga, a apărut în 1938 la Bucureşti; Noi
orientări econom ico-sociale ale m edidn ei m oderne, Braşov 1944, şi Un
m are cîştig econom ic: o mai bună împărţire a timpului, Braşov 1946.
A colaborat cu mai multe reviste: Gazeta Transilvaniei, Ardealul, Pro-
meteu, K ronstädter Zeitung şi Brassói Lapok.
Intre cele două războaie mondiale în afară de membru al „Astrei“
a mai fost membru al Ligii „Duşmanii alcoolului şi nicotinei“ şi al Turing
Clubului României.
S-a pensionat in anul 1949. A decedat in 1967, urmare unei trage­
dii petrecute la Băile Herculane şi anume, cu ocazia unei excursii, cu­
prins de ameţeală, pierzîndu-şi echilibrul, a căzut într-o prăpastie; A
fost dus spre veşnică odihnă în cimitirul din Braşov lingă părinţii săi.

IV. 76. ALEXANDRU SURU (1881—1954)

Viaţa şi activitatea^0.
S-a născut la 10 august 1881 în
comuna Ruşcoviţa, judeţul Severin.
A absollvit Facultatea de Medicină
veterinară.
Evenimentele din toamna anului
1918 l-au găsit la Cetate-Braşov. Cu
ocazia alegerilor pentru delegaţii la
Alba Iuilia, a fost ales, cu credenţio-
nal, şi a reprezentat Cercuil I Braşov.
După Unire a fost comisar gene­
ral de administraţie la Braşov, în
cadrul Consiliului Dirigent, iar du­
pă desfiinţarea acestuia, a fost in­
spector general veterinar în judeţul
Braşov. In perioada tristului refugiu
1940— 1945, se afla la Braşov, acti­
vist în „Comitetul de sprijin al re­
fugiaţilor din Transilvania“.
A decedat în anul 1954, fiin& în-
mormintat în Cimitirul Groaveri din
Braşov, alături de Maria, soţia sa
(1888— 1955), şi alţi reprezentanţi
de seamă ai centrului cultural şi in­
dr. Alexandru Suru dustrial braşovean1.340

340 Date oferite de dr. Vasile Seceleanu, medic din Braşov.

262
 ÏV. 77. TIT LIVIU TILEA (1866-1930)
Viaţa şi activitatea-3413425

fini h T 1 1Î0?11Una Smig’ iud- Tîmava Mică, în 16 iunie 1866,

’f T D ,°an .Ş1 a l uRa,ilIf.1’ născută Porea- A fost nepotul memorandistu-
Tilea 3«a iU Ş1 Unchlu dîplomatului român la Londra, în 1939, Viorel V.

_Llviu Tilea a urmat Facultatea de Medicină la Budapesta si Viena

dupa care a lucrat ca medic de circumscripţie.
„ La Viena a făcut parte din Societatea academică studenţească Rn
rçama Jună", tund unul dinire cei ma, de seamă a c tiv îtï ai i S S i a ’ c i
C ' S " festi vită ţiior pentru jubileul de 25 ani l i j  J
June n 1896, a activat ca preşedinte al Comitetului aranjator şi a con­
tribuit la alcătuirea programului şi la reuşita desfăşurării acestuia îm-
preuna cu medicii Sterie Ciuma, AL Vaida Voievod şi alţi studenţi ro­
mani de la diferite facultăţi vieneze143.
Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit la Topliţa Română,
unde a luat parte activă la mişcările politice de emancipare românească
ale epocii. In şedinţa din 5 noiembrie 1918, medicul Liviu Tilea a fost
ales membru al Consiliului Naţional Român (C.N.R.) judeţean Mureş şi,
Ln aC?mta Cahtate- a depus jurământul. In şedinţa din ziua de 10 noiem-
bne 1918, ţinută la Reghinul Săsesc, Liviu Tilea este ales si în Senatul
Naţional Român judeţean34^ Op toţi ceilalţi membri ai Gărzilor Naţio-
nale şi C.N.R., el a înţeles că fiecare cetăţean poartă răspunderea asigu-
rarii liniştea şi ordinei. cit şi a conducerii, în condiţii cît mai bune po-
si pil (cu obiectivitate) a vieţii politice locale, cum ar fi coordonarea con-
stituirii organizaţiilor naţionale româneşti, şi manifestării (concrete) a
dreptului de autodeterminare a românilor din judeţ. C.N.R. Reghin îşi
face un titlu de glorie din adoptarea devizei: ,,A nu ne răzbuna absolut
de fel pentru trecut, asigurând prin prezent viitorul (...), internând ori
deportând numai astfel de indivizi români ori străini, în sarcina cărora
se va putea dovedi ceva vorbă ori faptă, care ating greu interesele noas­
tre naţionale“3''5.
Medicul Liviu Tilea a (fost propus să facă parte din Marele Sfat
Naţional de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi apoi aprobat în şedin­
ţa din 23 noiembrie 1918. pentru a face parte dintre delegaţii la Marea
Adunare din 1 Decembrie 1918. ca reprezentant al cercului teritorial
Reghin.

341 D ate obţin u te de la fam ilia dr. T it L iviu Tilea.

342 C ristian P op iştean u , Istoria clipei. Edit. Albatros, Bucureşti, 1984, în Capitolul
V.. V. Tilea s c r ie : ~ce>l care în audienţă la regele Angliei, George al VI-lea, la
a firm a ţia a ce stu ia că „Anglia, v a face totul pentru a fi alătu ri de efortu rile
ro m ân eşti p en tru a a ju ta R o m ân ia să-şi în tă re a scă in d ep en d en ţa“, i-a răsp u ns:
„M ajestate, nu sínt su ficien te cuvin tele, treb u ie fa p te “. V iorel V. Tilea a fost
a c e la ca re a altras a te n ţia lum i; asu p ra agresivităţii Germaniei fată de R om â­
n ia , în sp ecial, d a r şi fa ţă de E u rop a. în mod in d irect a tras ultim ul sem nal
de a la rm ă p en tru sch im b area politicii engleze de conciliere faţă de G erm ania
hitleriistă».
343 I. G răm ad ă, op. cit , p. 102.
344 loan Silviu N istor, Contribuţii mureşene la Marea Unire din 1918, Edit. D acia,
C lu j-N ap oaa, 1981. p. 45, 46.
345 Ibidem, p. 114. 115.

263
 Satele aparţinătoare Cercului electoral al Reghinului şi-au ales de­
legaţi în adunarea electorală desfăşurată la 28 noiembrie în Reghin, sub
preşedinţia lui Vasile Duma, notari fiind Dumitru Antal şi Sever Barbu.
Au fost aleşi : dr. Ioan Harşia, avocat în Reghin ; dr. Tit Liviu Tilea, medic
în Topliţa; Andrei Cădar, proprietar în Stînceni; dr. Teodor Popiescu,
avocat în Reghin, şi Ioan Duma, preot în Săcalul de Pădure, la care se
adaugă încă 8 supleanţi.
Participarea medicului Tit Liviu Tilea ca delegat cu credenţional,
titular, la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie de la Alba Iulia
este atestată în „Documentele Unirii“.346347
Se ştie că după declararea Unirii la 1 Decembrie 1918, armata ro­
mână a depăşit vechile frontiere şi a intrat în Transilvania. Medicul Tit
Liviu Tilea, care se afla la Topliţa Română, se strecoară printre liniile
maghiare din zona respectivă — comuna Bilbor — şi trece în zona de
operaţii româneşti, âe prezintă la comandant şi cere să ajute armata ro­
mână. I se încredinţează sarcina de călăuză a primelor detaşamente ro­
mâneşti de avangardă. Ajuns la Topliţa, cu acestea, organizează primi­
rea festivă a armatei române de către românii din Topliţa şi din jur.
Dr. Liviu Tilea participă la şedinţa Senatului Naţional Român local
din Reghin, ţinută în ziua de 13 decembrie 1918, unde a fost propus şi
ales în Marele Sfat Naţional. Participă $i la şedinţa din 16 decembrie
1918, în care C.N.R. Reghin3/“ a discutat o 9erie de măsuri privitoare
la preluarea întregii puteri de stat de către C.N.R. judeţean, îndată ce
se va primi aprobarea Consiliului Dirigem, Român de la Sibiu. Face par­
te din comisia de propunere a candidaţilor la diferite posturi care tre­
buie preluate de la vechea conducere. După o serie de dezbateri, privi­
toare la numirile în posturile cheie din administraţia judeţului, medicul
dr. Liviu Tilea, în calitate de referent al comisiei de candidare, propune
pentru oficiile mai importante din administraţia judeţeană pe: dr. Ioan
Harşia — prefect de judeţ (comisar poporal); dr. Ioan Sîrbu — director
al Administraţiei financiare; dr. Virgil Mureşan — comisar de poliţie;
Ariton M. Popa — revizor şcolar; Ştefan Pantea — notar judeţean; dr.
Aurel Baciu — preşedintele Scaunului orfanal; dr. Simion Sbîrcea —
prinî-pretor al Cercului Topliţa; Sever Barbu — prim-pretor al Cercului
Reghinului de Sus; dr. Eugen Truţa — prim-pretor al Cercului Reghi­
nului de Jos; dr. Aurel Rusu — prim-pretor al Cercului Band; dr. Iuliu
Codarcea — prim-pretor al Cercului Tîrgu-Mureş, şi Nicolae Oprean —
comisar cu alimentaţia.
In anii următori este numit medic primar al judeţului Mureş, unde
depune o rodnică activitate organizatorică.
A fost un bun coleg, regretat de toţi cei care' l-au cunoscut şi au
aflat de neaşteptatul său deces din 31 iulie 1930. în necrologul său se
spune: „Asociaţiunea Generală a Medicilor din România — Filiala Tîr-
gu Mureş — are nemărginita durere să anunţe pierderea preaiubitului şi
valorosului lor coleg şi prieten, Doctor Tit Liviu Tilea, Preşedintele
Asociaţiei Generale a Medicilor, Filiala Mureş (...)“.
Doarme somnul de v eci. în cimitirul român din Tîrgu-Mureş, ală­
turi de alţi luptători mureşeni pentru drepturile românilor transilvăneni,

346 D ocum ente din a rh iv a M uzeului U n irii A lba Iulia, vol. III, fişele n r. 63, 67,
69 şi 111.
347 Silviu N istor, op. cit. p. 223, 224 si 225.

264
 IV. 78. GRIGORE URSACE
(1893— 1969)

Participant, împreună cu delegaţia

studenţilor din Cluj, la Marea Adu­
nare din 1 Decembrie de la Alba
Iulia. Medic pediatru, dermatolog
şi cu deosebire radiolog de seamă
la spitalele din Tîrgu-Mureş, unde
a avut, pe lingă o intensă activitate
practică, şi o bogată activitate orga­
nizatorică şi ştiinţifică.

Viaţa şi activitatea

S-a născut la 10 octombrie 1893,

în comuna Rusu Bîrgăului. A ur­
mat şcoala primară în comuna na­
tală şi Facultatea de Medicină la
Cluj, fiind declarat doctor în medi­
cină şi chirurgie în anul 1920.
Ca student, î-n 1914 a fost trimis
pe front în Galiţia. De acolo a fost
adus la Cluj, unde a lucrat ca medi-
ßr Grigore Ursace
cinist-sublocotenent la un spital mi-
Mtbair condus de maiorul Kiss. în tim­
pul acesta a trecut şi examenele la facultate.
în toamna anului 1918, a luat parte la toate frămîntartie naţionale
şi sociale din acea perioadă, în calitatea de student al Facul'taţn e e-
dicină din Cluj. Tot atunci a lucrat sub îndrumarea avocatului Amos
Frâncu şi dr. în drept Emil Haţiegatnu, contribuind la formarea Gărzi­
lor Naţionale Române din Cluj şi împrejurimi.
La 30 noiembrie 1918 a plecat, împreună cu un grup de colegi, pai-
ticipînd din patriotism la marea sărbătoare a neamului m e^e

bne l T preluarea Universităţii de către români în primăvara anului

1919, a fost însărcinat cu inventarierea materialelor Clinicii de pe
trie, unde urma să lucreze ca preparator bugetar. scuja RaHetto
făcut un apel la tinerii medici pentru a merge m Itaha, M
unde între prizonierii proveniţi din armata austio ungara a nromls
fosul exantematic. S-* angajat şi a plecat în Italia d u cf 1 ^
că postul i se va păstra. Cînd s-a întors, postto c a p a di
pat. Atunci a plecat la Tîrgu-Mureş între 1921—1 9 2 3 T^ Mu r es
consultant la Casa Asigurărilor Sociale şi la Spitalul de Stot ^ g. ^
între 1923 şi 1940 a lucrat ca medic radiolog la Casa.^ L eroase că-
şd la Spitalul de Stat din Tg.-Mureş. în acest timp ■ aS-
Storii de studii în străinătate: în 1921 ia Neapole in 1923la BerJn^la
nica condusă de profesorul M ax Joseph) m 192 P ^ ’Vienaj sub
Paris, iar începînd din 1926 pînă m 1938, m i ' , ’ţ aceste'cen-
îndrumarea cunoscutului radiolog profesorul Holzknec .348
(n ăscu tă Gomboşiu), soţia m edicului
348 Date ob ţin u te de la d -n a V aleria U rsace Ica Gomboşiu din C luj-N apoca.
dr. U rsace din T îrgu -M u reş şi de la d -n a

265
 <*“ ■ «»-
nici de d ^ í í í 'i prima P°mi-
rapie). In 1924 a L ^ r^ g ,e (? “ a8M * * te-
“ 1937, pe cd de medic S t B u ccS p T ^ !" radi““>g«. * r
pe ţară. P a 0ucureşti, unde a ocupat locul íntíi

S t a t 'L 'T f r g ü - M u ^ l a r f s T ä i i 3, ^ ^ de »1 Spitalului de

de zece ani a f o s t ^ Ä ^ Ä ^ T “ ? aceleaţi “ “ P ^ - Timp
tuează în mod regulat controlul nL ,H ^ aceasta Perioadă efec-
cadrelor din annltâ d i T S - l C f T o? b T Â eleVilor * al
şi cadrele sanitare medii nentru o0„ i in acpS|t interval formează
cieni radiologi), neexistînd şcoli de pregătireTn S s ^ n ^ 0™1^ ŞÎ tehni_

M u i d e T ^ e fatre0 S Ä \ ä l BluCUre5*!’ “ a ■ »*-

Spitalul Pantelimon din Ppnieu-? • 944 lucieaza ca medic radiolog la
militar fa r e z e ^ este co^ e n S în ^ 1914 ?i 1944’ 03 mfdic
organizarea Serviciului de radiologie. 1 CPntre medlcaJe pentru

Fracturile apoftzelor ^ tia m v e r lT X l^ , ta*’a, Şi; pes|:e hotare menţionăm:

Ocrotirilor Sociale“ 1996V Chiet 1ertebrelor („Buletinul Muncii şi
d’Electrologie Française“ 1 9 3 7 )- n £ f \ soll1ar al Pulmonului („Journal

turală, m te(S u tá C^ ldeí^ á r s a ^ M CV a f S l 63 -° elte-vată al-m.,sferă cul-

dentă din neamul Iui A ™ n Ianîu 2 ° mbo5Íu- desc“ -
sale. Liana Ramona şi Ana Gabriela’ Ltóa ultim i f i t a d ^ n “ fllCe ale
colega, medic radiolog de seamă din ^ j L f 8 fl nd dlstinsa noastră
dintre noi (15 februarie 1981) ’ pacate prea timpuriu dispărută

Şi deG? S "rm sp 'S in d 6 d o ÎS T “ “ Î T “ “ 6- “ re * » «* atestată

(1865—1933), î a säu Prí<*™ Amoş Frâncu
dm5 a u i, spre a „

a lo s ? ° iS ! 2ida de 5 ^ ™ a r ie 1969 şi
Mureş, unde şi-a desfăşurat activi Ht ltn u Central din oraşul Tîrgu-
venit, mult CU * * * * * pasi— Lingă e! a

IV. 79. ALEXANDRU VAIDA VOIEVOD (1872— 1950)

lui N a ţ i o  o m ^ ^ l r  ^ i i 0^ ^ ^ t o n i Partidu-
membru al Consiliului Naţional Român X t iv is T / ^ m e n tü l maghiar,
rea Transilvaniei cu România L o T u n i r e ÎÎ fnL pentru uni"
Central de la Bucureşti anoi Hmís ^ e\ a fos* ministru m Guvernul
ministru de externe în ’care calitate a S
ferinţa de Pace de ia Paris T w V
CU^ta perioadă’ Prim-ministru şi
delegaţia românâ la Con-
nesc şi, după d e sp ă r^ rÎ £ aceste Ä * HPartid? lui Naţional-Ţără-
numitului „Front românesc“. ’ 35' a devemt Preşedinte al aşa-

266

t
 Viaţa şi activitatea^9
S-a născut în 27 februarie 1872 La
Olpret-Bobîlna. (judeţul Cluj). Ta­
tăl, Dionisie Vaida, se trăgea dintr-o
familie veche românească, a cărei
existenţă este atestată de diploma
nobiliară semnată de principele Ar­
dealului George Rákóczi, în anul
1618. Mama, Ana, a fost fiica lui
Alexandru Bohăţiel, avocat român
şilvănieiTprefeet (că­
pitanul suprem)^^dîsTrtetalur~gră-
niceresc NăSăud. Rămînînd orfan de
mic, la vîrsta de 9 luni, (mama moa­
re după naşterea fratelui Ioan) a
fost crescut de către tatăl său. La
şase ani învaţă să citească româneşte.
Clasele primare (I—IV) le urmează
la Cluj, la şcoala de limbă maghiară
şi, în continuare, la gimnaziul de lim­
bă germană din Bistriţa.
Urmează cursurile Facultăţii de
Medicină la Viena, unde încă din anul
al II-lea devine membru al Societă­
ţii academice studenţeşti „România
Jună“, şi este ales secretar I,
sub preşedinţia medicinistului din
Săliştea Sibiului, Nicolae Comşa, dr. Alexandru Vaida Voievod
fiind în acelaşi timp şi corespon­
dent al ziarului „Tribuna“ din Sibiu. Către sfîrşitul facultăţii a fost şi
preşedinte al Societăţii „România Jună".
In întreaga perioadă a studenţiei, începînd din anul 1892, a avut
— în cadrul Societăţii „România Jună“ — şi o activitate literară, apre­
ciată în monografia lui I. Grămadă,'*50 în care se menţionează că: «în
ziua de 16 aprilie 1892 a prezentat lucrarea „Femeia română“, în anul
1893 lucrarea „Hoc nunc“ şi „Episod din viaţa studenţilor români din
Viena“. In anul universitar 1894/95 a compus poezia „Maestrul“ (de­
clamată de Ionel Capşa), şi schiţa „Din viaţă“ ; a declamat poezia „De
ce nu-mi vii?“, a compus schiţa umoristică „Spre patria străbună“ şi
„Viziune“, poezie declamată de el însuşi. în anu-1 1895 1896 a compus
poezia „Călătorul“, declamată de medicinistul Marius Sturza, şi a citit
nuvela originară „Ursita“, schiţa „Iluzii şi deziluzii“ şi alte poezii. în
anul 1896/1897 a prezentat farsa intr-un act „Întîlnirea“.
Calităţile sale literare l-au făcut să fie amic de o viaţă cu I. L. Ca-
ragiiăile, George Coşbue şi alţi oameni de litere ai vremii. (vezTTotbj "
Primul' discurs pblitic l-a ţinujt ini limba germană, în onoarea prie­
tenilor politici germani, slovaci şi sîrbi, în cadrul unei mese prezidate
de dr. I. Raţiu, V. Lueaciu, Iuliu Coroianu şi Eugen Brote, cu ocazia
sosirii memorandiştilor la Viena. Dintre fruntaşii slovaci au participat,34950

349 Date culese de la Ileana M aria Ana Gherman, fiica dr. Al. Vaida Voievod,,
şi din alte surse ce vor fi menţionate ’n lucrare.
350 Grămadă I., Op. cit., p. 160—164.

267
 r alpH’ M- Stefiin° r ci’ avocat fruntaş din Pozsony (Bratislava) Au

n r ; A,exand™

d e W ^ j ^

P an d itU 0CT a procesulm)’ din iniţiativa lui Al. Vaida Voievod 's-a or
gamzat o adunare a studenţilor români la Clui la Casino ,,nrin
t i ttineretului
l i j f f ^ roman "cu memo-nandiştii
Manifes‘ “' P r » care să se
tea
Ză caDm e ă i c T n £ S . d0Ct0ra‘ UlUi 50 U K aristod' “" d* lucrea-
A fost membru al Partidului Naţional Român de la vîrsta Hp 9 n
d k e cf aCtlV! t m calttate. de Publicist, luptind pentru sufrajul universal
direct, secret şi după comune, atît pentru poporul român L u n ï ï S
şi Transilvania, cit şi pentru toate popoarele din Ungară In c lu s if ]
rammea şi muncitorimea maghiară. ë ’ mciusiv ţa-
Ajuns deputat în Camera din Budapesta, din anul 1906 nînă în 1918
a fe fasu rat o intensă activitate parlamentară,
putau romani sevaci şi sirbi, coalizaţi împotriva proiectului nreaătit
de. ministrul de interne, contele luliu Andrási, care t i S să r S S
ş. vechea lege electorală - şi aşa reacţionară - , p * S
jp u lu , votului p.urai unor anumite categorii de cetăţeni, după caste

268
 Datorită străduinţelor sale, în programul Partidului Naţional Ro­
mân s-a trecut şi postulatul dreptului electoral pentru femei.
O acţiune de răsunet, la care a participat în mod esenţial medicul
Alexandru Vaida Voievod, a fost şedinţa Comitetului executiv al Parti­
dului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria, din 12.. octombrie
1918, ţinută la Oradea. în casa avocatului Aurel Lazăr, prin care s-a
perfectat şi apoi acceptat cunoscuta „Declaraţie de la Oradea“, în va­
rianta propusă de medicul Al. Vaida Voievod. Menţionăm că la această
şfedinţă a mai participat şi medicul Nicolae Comşa, de la Sălişte.
Cunoscuta şi deosebit de importanta „Declaraţie“ s-a citit de către
medicul Al. Vaida Voievod în Camera ungară din Budapesta, în ziua
de 18 octombrie 1918, şi în esenţa ei se referea la valorificarea drep­
tului de autodeterminare a naţiunii române din Transilvania şi Unga­
ria, respectiv la despărţirea de Ungaria.351
Este de menţionat că deputaţii naţiunilor oprimate din Ungaria au
fost de acord cu cele cuprinse în „Declaraţie“ şi au întrerupt vorbitorul
de mai multe ori, prin aplauze şi vociferări aprobatoare.
După ce a terminat discursul său, ca un adevărat crainic ce s-a
învrednicit să vestească libertatea poporului său, a zis: „Şi să ştiţi că
nu persoana mea neînsemnată, ci naţiunea română întreagă a vorbit
prin mine şi că în aceste clipe istorice, fiecare român simte la fel ca
mine şi inima fiecărui român e pătrunsă de aceleaşi simţăminte, dorinţe
şi speranţe, cărora eu le-am dat expresie“.35235
în cadrul CNRC a contribuit la organizarea, pe teritoriul locuit de
români în Transilvania şi Ungaria, a Gărzilor şi Consiliilor Naţionale
judeţene şi comunale şi a participat activ la pregătirea Marii Adunări
Naţionale de la Alba Iulia.
După Adunarea din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, a făcut
parte din delegaţia poporului român din- Transilvania, Ungaria şi Banat,
care a predat „Actul Unirii“, regelui Ferdinand.
A fost unul din cei trei miniştri ardeleni în cabinetul Ion I. C. Bră-
tianu. A fost membru al delegaţiei pentru Conferinţa de Pace de la
Paris şi apoi preşedintele primei Camere a României Mari, parlament
rezultat din alegerile din 1919, care a ratificat actul Unirii. A format
si condus primul guvern al României unite. In calitate de preşedinte
al Consiliului de Miniştri şi ministru de externe a fost autorizat să re­
prezinte interesele ţării, ca prim-delegat, în faţa Consiliului Suprem al
Puterilor Aliate şi Asociate la Conferinţa de la Paris. Sprijinit de Lloyd-
George David a început tratativele cu Gheorghi Vasilievici Cicerin în
vederea stabilirii de relaţii de bună vecinătate cu Uniunea Sovietică.
Între acţiunile sale din tinereţe amintim că a intervenit, cu succes,
la suveranul’ monarhiei, împreună cu deputatul Isopescu Grecu, prin
intermediul lui Seipel (duhovnicul împăratului), pentru comutarea pe­
depsei cu moartea pronunţată împotriva unui grup de români („grupul
spânzuraţilor“), între care şi farmacistul Victor Pop, acuzaţi de înaltă
trădare şi condamnaţi la moarte prin spînzurare, la sfîrşitul anului
1915.353

351 1918 la Români vol. II, op. cit., p. 1164

352 Silviu Dragomir, Un sfert de veac de la Unirea Transilvaniei, Biblioteca „AS-
TRA “, nr. 29, Editura „A STRA “, Sibiu 1943. p. 20— 24. „
353 Hulea Eugen, Alba Iulia în zilele M arii Uniri din 1918, „Apullum“, X V I, Alba
iulia, 1978, p. 439—465.

269
 sxsí’i!
i s s s s t
luăm bunurile a tora Noi „ f s expuse. Noi nu dorim să
străini pe X e ü t  T ^ S n ^ Z ù T r ^ ^ ^ a v e m . dt PuţSni

=
sa n - a X i ^ a t e n S ^ Ş S ' “ * U" ™ - e t a t e a

Ä - M M « ? - “ - -
ÎU1 nostru în cimitirul Bisericii dintre B r i i . la Sibiu^1™ 31 n6amU'

IV. 80. FLAVIU V1LŢ (1895—1965)

BlaäS? n i feaCUtU ^ S e r 18i 5'F L ? S tí^ U! r ,' ^ ' A unM t “ « “1 1»

de Medicină a l n S Z Z t i » Facultatea
1919.3« tn tim p iü ^ ïïiS u lu i a T é t ' a a b s o |v“ -„ Ia Cluj, î„ anuI
sublocotenent. 1 a füSt raoblllzat a obţinut gradul de
Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit la Rial , a
inscris m Gărzile Nationale Române locale şi a S o n a t S S Und-V ~ a
rea ordinii şi liniştii.355 a acîaonat pentru păstră-

naţionali Sr“Pl" Praznic

vechea r *“ <«• “

Începînd din 1923 s-a înscris şi a activat în cadrul ASTRFT“ „ a

a »„ut niai mui.e c o n t e l e p r i v i r e ia ^
oboaielor lumeşti , unele în colaborare cu dr. Eugen Niooară.
r i • c -u 941 era asistent universitar la Clinica dermatovenerologică din
S Ä funcţiile de medic d e r m a t o v « Â g t
A d e c e îtt1 , - S‘blU' ?l “ de mKi“ -Şei al CPR-Sibiu.354*

354 Mircea Vaidia. în „Tribuna“. Clui 50 n-*fö4 y y \r i,

354 Almanahul general al medicilor din R o m â S ’iq4, dţ5embrit 19J?6- P- «>•
„Universul“. 1941. «ornam» , 1941, Bucureşti, Tipografia
" Â - H r 1 Consiliul Naţienal E„n,«„ „ N

'270
 IV. 81. PETRU VLAD (n. 1889— ?)

Medic ftizâoJog cu studii în Austria şi Elveţia. Participant din natri«-

a !^area .Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie
yl8. A lost printre primii medici români care au introdus tehnica pneu-
motoracelui terapeutic în tuberculoză.

Viaţa şi activitateam

- S-a născut la 29 nume 1889, în comuna Poiana Sibiului. Bunicul

Peí r\ era ţ1aran cărturar, Poeten cu Avram Iancu. întocmai ca
Badea Carţan relateaza dr. Vlari, bunicul său trecea adesea munţii pe
S^n T ^ n T 1 de elQştlf e Ş1.aducea din vechea ţară cărţi pentru românii
din Transilvania. Şcoala primară a urm ata în satul natal, iar liceul de
hmba germana la Sibiu, trăind din alimentele aduse de acasă cu desaga
Studuie universitare le-a urmat la Viena, unde a fost un zelos membru
£ L ’RAimaniei JU a6 1 ÛCtiXind m deosebire în echipa de dansuri popu­
lare. Nedispumnd de mijloace materiale pentru a putea urma studiile
universitare e nevoit a contracta un împrumut de 2.000 de coroane de
la una din micile banei transilvănene, sumă pe care o restituie după
obţinerea diplomei de doctor în medicină. In anul 1912/1913 i se acordă
o bupsa de 400 (de coroane de către Arhidieceza Transilvaniei din funda­
ţia „dr Mihai . La Viena lucrează ca extern. Ultimul an ’de studii îl
urmeaza la Cluj; absolvă in 1913, după care funcţionează, în calitate
de preparator, la Clinica oftalmologică, de la 1 decembrie 1913 pînă
m august 1914, cînd este înrolat în armata austro-ungară. In august-
septembrie 19Î5 se îmbolnăveşte de icter; este internat în spitalul din
Mährisch Ostrau şi trimis apoi pentru cură la Karlsbad, de unde pleacă
din nou pe front, cu Regimentul 36 artilerie de cîmp, în calitate de
medic-locotenent. Ultima fază a războiului o trăieşte pe frontul din
Montenegro. La sfîrşitul lunii noiembrie 1918, reuşeşte să se înapoieze
Tn;Sllvama' la Slblu’ şi să aiun§ ă la timp la 1 Decembrie 1918 la
Alba Iulia.
La 9/22 decembrie 1918 s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Pavel
Lm ba, cel mai apreciat fruntaş al lumii româneşti din Vîrşeţ.
n cadrul specializării lucrează la cea mai reputată clinică de fizi-
ologie din Viena, condusă de prof. dr. Wilhelm Neumann; aici îşi în­
suşeşte, printre altele, şi tehnica pneumotoraxului, pe care o aplică
probabil, primul în ţara noastră. O perioadă a lucrat în Elveţia.
Revine în ţară în august 1920 şi este numit în cadrul Inspectora­
tului sanitar din Cluj. In noua funcţie face propuneri pentru organiza­
rea Serviciului de combatere a tuberculozei; el propune ca în castelele
moşierilor expropriaţi să fie instalate instituţii de ocrotire socială dar
se loveşte de prevederile legii agrare.
în iunie 1921 e numit director-provizor al Sanatorului de tuber-
culoşi din Baia-Mare; în acelaşi an, în luna octombrie, e transferat la
Inspectoratul general sanitar al Transilvaniei, cu sediul la Cluj. în a—
prilie 1923 e numit director al Policlinicii din Mediaş, iar în 1926 me-
dic-şef al aceluiaşi oraş. In noiembrie 1930 revine la Cluj, pe funcţia
de medic-şef al municipiului, în care calitate a insistat pentru intensi-356

356 Redactate după datele oferite de dr. Octavina Lupu. Documente păstrate în
arhiva ştiinţifică a autorului.

271
 ftcarea şi modernizarea activităţii de educaţie sanitară A fost « ,,n
dasdm activist in cadrul secţiei medicale şi biopólitice a „ASTREI“
1948 n ^ S ţ e n ^ a r 1 ^ ^ 56 ™ tâ la BuCU^ ti' - ^ ‘în

IV. 82. VIRGIL VLAD (1877— 1925)

Nioola’í V l a 7 L ! t Ab/ Ud;; în 27 ocU>mbrie 1877^ ca fiu al farmacistului

INîcolae Vlad care intre timp s-a mutat la Alba Iulia, unde si-a deschis
o farmacie bine înzestrată şi deosebit de bine organizată. Este impor­
tant de reţinut ca tatăl său, farmacistul Nicolae Vlad era şi un bun
maestru didactic, la el făcîndu-şi practica farmaceutică o serie’ de viitori
famacrşti mtre care Adam Henţiescu, cunoscutul farmacist amintit de
R]1, Gapitoiui L C. Virgil Vlad a urmat Facultatea de Farmacie la
Budapesta primind doploma de magistru în farmacie în 1899 El si-a
desavirşit formaţia profesională în farmacia părintelui său.357
I u l i a \ r Î T ' a rie 1k18 a jntral în Ccusiliul National Român din Alba
iuiia iar la 1 decembrie a fost delegat cu credenţional, titular din partea
cestuia, la declararea Mani Uniri. In perioada pregătirii Unirii sarcina
S Orăstie umfa legătu™ între Alba Şf Blaj.358 După Unire s-a mutat
şi-a condus propria farmacie. A decedat în ziua de 17
oiembne 19^d ia Oraştie, Unde a şi fost înhumat.

IV. 83. IOAN NICOLAE VOICU (1892—1965)

Fost student al Facultăţii de Medicină din Viena Deleaat la 1 n 0

cembrie 1918 la Alba M ia, reprezentant al Societăţii S m â n îa J u S f
a V î? na- Conferenţiar universitar ]a Clinica de ginecologie si ob
stetrica din cadrul Facultăţii de Medicină din Cluj. 8 g Ş b'
Viaţa şi activitatea-™

I°an N. Voicu s-a născut la 4 aprilie 1892, la Blaj ca fiu al lui

Nichie Voicu, mic funcţionar la Primăria Blaj, şi al Sofiei casnică Sco
^ t “Pn f n^ra Tir Í1CeUl le_a Urmat k B]aJ’ iar studiile universitare la^Fa
Ci Í T ü 919—S r « - d!n ,Bli daPe^ (1912—1914), Viena (1917— 1918) şi
o c £ U Æ S S

L c r i s la c S S S r  L ΠS K , 1 S b SV ie S -
l ^ viena
dee ia v S nîaraTS i d CNRC
iar cmd CNRC Î T T * chemarea:
a lansat ! k m i$ c ă r„Toată
iIe studenţilor români
suflarea româ­
neasca la Alba Iulia“, medicinistul Ioan N. Voicu şi-a împachetat lu­
crurile, a fugit la gara să prindă un tren spre Transilvania, ca să. ajungă

Samuel Izsák, Fam iacia dc*a lungul spcolplnr fh q+u- í i í ; « . _ .

Bucureşti 1978 n “308 ci i\/r AT * S^iinţiifica şi. Enciclopedică,
3«, ™>-XIX' » « . ■>«o.

360 „Anuarele“ IM F Cluj, 1930-1946

272
 greu Intr-un tren militar. A fost o
călătorie cu multe riscuri. în gara
Budapesta, printre strigăte, se putea
auzi; „Republică! Republică!“ In fi­
ne, a ajuns în gara Oradea Mare,
unde atmosfera era cu totul alta!
Steagurile tricolore — roşu, galben
şi albastru — fîlfîiau în adierea vân­
tului. Grupuri de ţărani şi „nădră-
§ari asaltau trenurile în fiecare ga­
ră unde acestea staţionau. Peste tot
cântau cîntece patriotice, până nu de
mult interzise. . .
Ajuns la Alba Iulia s-a contopit cu
,,marea ' de oameni. Şi-a căutat blă-
jenii, din care o parte sosiseră cu
puţin timp mai înainte. . . Au urmat
îmbrăţişări, cîntece, veselie, planuri
entuziaste... două zile de neuitat.
în preziua Unirii, studenţii din în­
tregul imperiu prezenţi la Alba Iulia
au avut o consfătuire în care şi-au
ales reprezentanţii cu drept de vot
Şi Şi-au precizat poziţia: Unirea fă ­
ră condiţii.
Ni s-a păstrat credenţionalul pe
careul prezentăm in exten so:361 Ioan Nicolae Voicu

«Credenţional
Studenţimea universitară din Viena, ca atare şi studenţimea orga­
nizata m Societatea „România Jună", s-a constituit,,ad-ăoc" m sesiunea
adunarn generale a tuturor universitarilor români din Ungaria şi Aus­
tria, ţinuta la 30 noiembrie 1918 la Alba Iulia, designează ca delegaţi spre
reprezentarea intereselor studenţimii sus-numite pe următorii
r , ^ entru studenţimea universitară pe dl Ludovic Totu şi Ştefan
tom o™ ^’ pentrU >’Romama Jună" pe dl Nicolae I. Voicu şi Virgil So-

Dat la Alba Iulia la 30 nov. 1918.

ss. Ludovic Totu
secretar ad hoc ss. Virgil Solomon
preşedinte ad hoc»

de i f 'aik PTr01ClaTnarea Romäniei Mari> entuziasmat de trăirile istorice

de la Alba Iulia, s-a urcat, împreună cu blăjenii săi, în trenul care l-a
dus ia casa pannteasca, la Blaj. A stat cîteva zile cu cei dragi moi m
tren a la Budapesta, iar după o aşteptare de cîteva^re a
noS S ' S r ? m P — • CU „examenele lichidate, s-a transferat la
noua Facultate de Medicina romanească de la Cluj... Adio Viena' Ne
SfÂr?-itul lunii decembrie era în mijlocul familiei,
la Blaj. Sărbătorile de Crăciun 1918/1919 au trecut ca un vis, în care sè

361 Arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia, vol. I., fila 83.

273
1* — M e d ia li ş l M a r e a U n ir e
plămădeau mari proiecte pentru viitorul patriei întregite şi al fiecăruia,
Au început pregătirile pentru examene, practica în clinicile din Cluj.
In 12 mai 1919 a fost delegat, împreună cu Ioan Roman, medic ri-
goroz, cu preluarea şi inventarierea materialelor Institutului de Anato­
mie Patologică şi a celui de Patologie Generală de la vechea universi­
tate, predîndu-le noii administraţii româneşti.362 în iunie-septembrie 1919
a fost primul secretar român al noii Facultăţii de Medicină românească
iar în ianuarie-februarie 1920, comisar pentru serbările de inaugurare
a Universităţii din ^Cluj, petrecute în prezenţa mai multor universitari
străini şi a conducătorilor de atunci ai ţării, într-o atmosferă de entu­
ziasm creator.
Ioan N. Voicu a avut o intensă activitate didactică, ştiinţifică şi spi­
talicească, asupra căreia nu putem insista.
Pentru îndelungata şi rodnica sa activitate a primit o serie de or­
dine şi decoraţii, ca: „Meritul Sanitar“, clasa I (1934); Ordinul „Coroana
Romáméi“ în grad de cavaler (1934); Ordinul „Steaua României“ (1940)
Crucea „Menitul Sanitar, clasa I “ (1942), precum şi alte decoraţii, or­
dine şi medalii. A fost doctor-docent şi conferenţiar universitar.
A încetat din viaţă în 11 iunie 1965. Odihneşte în grădina liniştii
eterne din oraşul Blaj, lingă moşii şi strămoşii săi. A rămas în amin­
tirea urmaşilor şi a celor care l-au cunoscut, ca bun specialist un om
calm şi odihnitor.

IV. 84. SALVATOR VUIA (n. 1896)

S-n3 născut jn 2 5 noiembrie 1896, la Arad. A urmat Facultatea de
Medicina la Cluj, pe care a absolvit-o în 1921.363
A participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din pa­
triotism, împreună cu prietenul şi colegul său Cornel Olariu. A făcut
parte din Statul Major al Gărzilor Naţionale Române din Transilvania
constituit la Arad, în ziua de 11 noiembrie 1918, activând cu grad de
sublocotenent, referent sanitar, împreună cu colonelul-medic I Mosa
şi locotenent-dr. Adam Iancu.364
După absolvirea facultăţii s-a specializat în ginecologie şi obstetrică
şi a devenit şef de secţie în această specialitate, recunoscut ca unul
dintre marii chirurgi onoologi în neoplasmele sferei genitale la Arad
de unde s-a pensionat. A decedat la Arad şi a fost înhumat în cimitirul
din localitate.

IV. 85. ION STURZA (1887— 1967)

născut î n . 3 ianfUailie 1887, în comuna Seprăuş (judeţul Arad),

fiind frate cu Marius Sturza, profesor universitar balneofizioterapeut la
Facultatea de Medicină din Cluj.365 A urmat şcoala primară în comuna

362 Onisifor Ghibu, op. c it, (Vezi capitolul III B).

363 „Anuarul general al medicilor români“, 1941 Tipografia „Universul“ 1941
Bucureşti. ’ ,,
364 Vezi capitolul Cornel Olariu (IV. 55): Misiunea istorică a Gărzilor Nationale
Komane m luptele de eliberare din 1918. Volum editat la 1 decembrie 1943
Bucureşti, p. 24. ’
365 întocm it după date obţinute de la dr. Mibai Sturza, fiul medicului Ion Sturza,
domiciliat In Bucureşti.

274
natală, iar liceul la Orăştie şi Braşov. A început Facultatea de Medicină
în Viena şi a terminat-o la Budapesta, în 1914. După absolvire a lucrat
un scurt timp la Braşov, apoi a fost mobilizat şi a activat în diferite
spitale militare ale armatei austro-ungare, pînă în toamna anului 1918.
In noiembrie 1918 se găsea la Sibiu, unde a intrat în Gărzile Naţionale
Române şi apoi în Legiunea Română.
La 1 Decembrie 1918 se afla la Alba Iulia, în marele grup al sibi-
enilor, venit din patriotism. Acolo s-a întîlnit cu dr. Aurel Stoian de la
Bran, din memoriile căruia am aflat de participarea medicului I. Sturza
la marele eveniment naţional, date confirmate ulterior. După Unire, în
9 februarie 1919, a fost numit medic-şef al staţiunii balneare din Ocna
Sibiului, iar mai tîrziu, medic director al acesteia. In 1929 a fost numit
Inspector general al serviciului balnear în Ministerul Sănătăţii, iar din
10 iulie 1930 a lucrat ca medic-şef al municipiului Sibiu.
A fost activist „Astra“ şi prieten apropiat cu şeful despărţământului
Sibiu al acesteia, dr. Gh. Preda, tatăl academicianului Victor Preda.
A decedat în 24 septembrie 1967 şi a fost înhumat în cimitirul de
lingă Dumbrava Sibiului, lângă fratele său Marius Sturza.

IV. 86. CORNELIU ZIMVELIU (n. 1899)

Viaţa şi activitatea366

S-a născut în 7 octombrie 1899, ca

fiu al preotului Zimveliu din comu-
na Zasra fjud. Blstriţă-NăsăudjT A
urmat şroalaprî^^ în
comuna natală şi a terminat-o la
Năsăud. A început liceul la Năsăud,
l-a continuat la Blaj, pentru aJl ter­
mina în 1917 tot la Năsăud.
în 1917 a fost încorporat în arma­
tă şi repartizat Ia Regimentul 63
Infanterie, atunci la Cluj. După in­
strucţia militară, a fost trimis pe
frontul italian cu grad de caporal
T.R. Fiind în linia de luptă pe ma­
lul rîullui Piave a fost rănit, iar pî­
nă la vindecare a trecut prin spita­
lele din Udine, Klagenfurt şi Şopron.
Evenimentele revoluţionare din oc-
tomforie-noiembrie 1918 le-a petre­
cut în satul natal. Cînd s-a anunţat
Marea Adunare Naţională de la Al­
ba Iulia, împreună cu colegul său
Pompei Başoită, s-au hotărît să mear­
gă la Oluj, de unde au plecat spre Corneliu Zimveliu

366 Redactat după date oferite de dr. Zimveliu însuşi, ce fac parte din arhiva
ştiinţifică a autorului.

275
Alba Iulia, cu un tren cu vagoane neîncălzite şi neiluminate. Printre
călători a recunoscut pe profesorul A. Benea, între alţi intelectuali de
pe valea Someşului. Trenul înainta încet şi dimineaţa au sosit la Alba
Iulia. Alături de grupuri de ţărani, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu
steaguri tricolore şi cu intelectuali în frunte, înaintau spre Platoul Ro­
manilor, unde era adunarea celor mulţi, iar fruntaşii politici şi alţi de­
legaţi erau îndrumaţi spre Casina militară, unde se ţinea Marele Sfat.
Pe Platoul Romanilor, în faţa tribunei, s-au adunat grupurile de
delegaţi, formînd o mare masă de oameni. In zăpadă şi frig, mulţimea
cînta cîntece patriotice în aşteptarea hotărârii Marii Adunări ce se lua
la Casină. Către ora 13 au sosit de la Sfat fruntaşii CNRC. Viitorul e-
piscop greco-catoilic Iuliu Hossu a citit Hotărârea de Unire necondiţio­
nată cu România. Bătrânul medic militar, Comeliu Zimveliu, îşi amin­
teşte că entuziasmul era de nedescris, manifestîndu-se prin îmbrăţişări,
strigăte de ura, cîntece patriotice, în mijlocul unei însufleţiri generale.
După amiază s-a înapoiat la gară, unde se formau garnituri de tren
spre diferite direcţii, reuşind, intr-un tîrziu, să ajungă acasă. A doua zi.
cei întorşi de la Alba Iulia, au povestit consătenilor entuziasmul popo­
rului pentru „Hotărârea Unirii cu România“.
A rămas în sat pentru sărbătorile de Crăciun, plecând apoi la Bucu­
reşti, cu gîndul să urmeze medicina (la Cluj nu se deschisese Universi­
tatea). S-a înscris la examenul de admitere la Institutul medico-militar,
a fost admis şi şi-a început cursurile la Facultatea de Medicină. în 1925
obţine diploma de doctor în medicină, după care a fost avansat la gra­
dul de căpitan-medic. în această calitate a lucrat la mai multe regi­
mente din ţară.
între anii 1933 şi 1935 a fost numit şeful Serviciului de boli interne
la Spitalul Militar din Braşov. între anii 1935 şi 1938 a fost încadrat
la Şcoala de subofiţeri, tot în Braşov. între 1938 şi 1943 a lucrat ca me­
dic la Regimentul 89 Infanterie, în cadrul căruia a participat la războiul
din Est. între anii 1944 şi 1945 este medic-şef la Corpul Vânătorilor de
Munte; a luat parte la războiul pentru eliberarea Transilvaniei de Nord,
iar după eliberarea oraşelor Tîrgu-Mureş, Sighişoara, Dej, Zalău, Cor­
pul Vînătorilor de Munte a fost scos din luptă şi s-a înapoiat la Braşov.
Lucrează la alte mari unităţi militare pînă în 1956, pensionîndu-se cu
gradul de colonel-medic.
Locuieşte la Braşov.

276
 V. SCURTE DATE BIOGRAFICE PRIVITOARE LA CADRELE MEDII
PARTICIPANTE LA MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ
DE LA ALBA IULIA

V. I. MARIA F ARC AŞ (1860— 1930)

Moaşă comunală, delegată la Marea Adunare Naţională din 1 de­

cembrie 1918 la Alba Iulia, ca reprezentantă a Reuniunii fem eilor din
Surduc Hunedoara.

Viaţa şi activitatea361.

S-a născut în Seiliştea-Petriş (jud. Arad), din familia ţăranilor Cojan.

A făcut şcoala elementară în sat, iar mai târziu a urmat o şcoală sani­
tară. în 1888 a fost numită moaşă comunală în Cîmpuri-Surduc, unde s-a
căsătorit cu Ion Fărcaş, ţăran, rămînînd în acest sat.
A fost o femeie activă în profesia sa, cît şi în domeniul cultural. A
fost coristă şi a muncit în cadrul „Reuniunii de femei“ din sat.
A decedat în 1930, în comuna Cîmpuri-Surduc.
Datele prezentate au fost oferite de nepoata sa, Maria Bălaj, din
comuna sus-menţionată, preotului Silviu Mariş, care, la rîndul său, le-a
oferit avocatului dr. Şuiaga, de unde (le-am preluat noi.

V. 2. VICTOR BRATFALEANU (1888— ?)

S-a născut în 1888 în Ocniţa — Teaca (jud. Bistriţa-Năsăud). Buni­

cul său, Simion Augur, a fost memorandi&t, delegat la Viena în mai
1892. Şcoala elementară a făcut-o în Ocniţa, iar liceul cu predare în lim­
ba germană, la Bistriţa. Tipografia a învăţat-o la Blaj, iar în cadrul ar­
matei a absolvit şcoala de oficianţi sanitari368.
în primul război mondial a fost înrolat ca sanitar în armata austro-
ungară. Era isocialist. A colaborat clandestin cu socialiştii români din
Bucureşti, cu însuşi I.C. Frimu şi Gh. Cristescu. A colaborat la ziarul
„Adevărul“, organul secţiei române a P.S.D. din Ungaria.
în octombrie 1918 a fost demobilizat şi s-a reîntors la familie, care
era la Braşov. împreună cu alţii a colaborat activ lia reorganizarea sin-

387 E xtras din lucrarea lui V. I. Şuiaga, Hunedorenii la Marea Unire din decem­
brie 1918, mss, Deva 1978. Arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia.
388 Date culese din lucrarea Unirea Transilvaniei cu România (amintiri de Victor
Brătfălaanu), arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia, nr. 6572.

277
dicatelor şi a P.S.D. Totodată a desfăşurat o vie activitate pentru unirea
Transilvaniei cu România. A luat parte la organizarea C.N.R. din Bra­
şov şi a fost delegat la Alba Iulia, unde a fost membru al Marelui Sfat
Naţional ales de Marea Adunare Naţională. In documentele Unirii este
menţionat ca tipograf Ia Braşov.
După Unire a lucrat ca secretar general în comisia de organizare a
sindicatelor din Transilvania. A militat pentru consolidarea Unirii. A
desfăşurat o bogată activitate sindicală în perioada interbelică. A făcut
parte din comitetul Partidului Social Democrat, colaborator al lui Ştefan
Voitec.
La 1 mai 1944 a fost ales în Frontul Unic Muncitoresc (F.U.M.), iar
după 2 august a fost ales de F.U.M. ca preşedinte al Comisiei de orga­
nizare a sindicatelor. A condus dezbaterile primului Congres al Sindica­
telor din România, în ianuarie 1954. în continuare a activat ca membru
în Comitetul executiv al Confederaţiei Generale a Sindicatelor, pînă în
1949, cînd a ieşit la pensie.

V. 3. PETRU RlŞCUŢA (1877— 1963)

Plugar, cu pregătire de oficiant sanitar, participant la Marea Adu­

nare din Alba Iulia.

Viaţa şi activitatea369.

S-a născut în anul 1877, în satul

Rîşca, comuna Baia de Criş (jud. Hu­
nedoara), din părinţi ţărani, Dumi­
tru şi Paraschiva. A învăţat la şcoala
elementară din sat. N-a avut posibi­
lităţi să urmeze liceul.
S-a format ca un ţăran luminat^
oare înţelegea rostul culturii, dova­
da că a participat la adunarea gene­
rală a „Societăţii pentru fond şi Tea­
tru român“, ţinută la Brad în 1904,
în care se înscrie ca membru ajută­
tor. A întreţinut la şcoli superioare
pe toţi cei trei fii ai săi, între care
pe dr. Anton Rîşcuţa, născut în
1910, fost medic la Hunedoara, care
ne-a dat informaţiile şi ne-a oferit
material fotografic.

369 Extras din lucrarea Hunedorenii la Marea Unire 1 Decembrie 1918 De V. I-

Şuiaga, mss, Deva 1978, Arhiva Muzeului Unirii Alba Iulia.

278
 In primul război mondial a fost mobilizat ca agent sanitar la un
spital militar din Viena. In revoluţia din toamna anului 1918, activează
în Garda Naţională Română locală din satul Rişca şi participă, din pa­
triotism, la Marea Adunare Naţională din Alba Iulia din 1 Decembrie
1918, împreună cu sătenii săi.
Din căsătoria cu Victoria Oncu (1880—1942) au rezultat trei copii.
Petru Rîşcuţa a decedat în 1963 şi a fost înmormîntat în cimitirul
comunal dir. Rişca, dormindu-şi somnul de veci lingă moşii şi strămoşii
săi.

Acestea sínt datele obţinute de noi pînă acum. Există puţine şanse
de a mări lista nominală a participanţilor sanitari. Majoritatea lor se
odihnesc de zeci de ani în glia străbună eliberată şi cu sprijinul lor şi
nu mai au glas să vorbească şi nici condeie ca să scrie. ..
Mulţumesc anticipat tuturor celor ce-mi vor oferi date noi, privi­
toare la participarea „muncitorilor în halate albe“ la marele eveniment
al desăvârşirii unităţii naţionale a poporului nostru petrecut la Alba Iu-
Ma în memorabila zi de 1 Decembrie 1918. Sper că voi folosi aceste
date într-o viitoare lucrare.

279
.
 VI. ÎNCHEIERE

întrunirea Marii Adunări Naţionale a românilor din Transilvania,

Banat şi părţile ungurene locuite de ei, în 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia
şi declararea Unirii acestor părţi cu România a însemnat desăvîrşirea
făuririi statului naţional român unitar şi astfel încununarea victoriei
luptei de veacuri purtate de poporul român prin grelele furtuni ale
istoriei.
Acest act al Marii Uniri, n^a aparţinut unei clase sociale, unui par­
tid sau unei grupări politice, ci a constituit actul energic al întregii na­
ţiuni române, un ideal împlinit de întregul popor român. 1 Decembrie
1918 nu aparţine unui an sau unei zile ci întregii noastre istorii, mar­
cate de o luptă continuă pentru imitate şi independenţă naţională. Pre­
zenţa celor peste 100.000 de oameni la această impresionantă Adunare i-a
imprimat un caracter democratic şi plebiscitar370.
în lucrarea de faţă ne-am asumat sarcina de a prezenta aportul
medicilor, mediciniştilor şi farmaciştilor la înfăptuirea acestui mare act
naţional, la oare ei au participat cu trup şi suflet.
Ne-am străduit să tratăm evenimentele prezentate în mod obiectiv,
ştiinţific, bazaţi pe documente scrise ori — mai puţine — orale primite
de la cei ce au fost martorii activi sau eroii însăşi ai importantelor eve­
nimente, excluzînd informaţiile care nu erau confirmate din cel puţin
două surse, ori cele ce nu corespundeau sensului general al curgerii
evenimentelor. Documentaţia a fost bogată, multilaterală, în parte ine­
dită. Atîjt interpretarea dată de noi cît şi concluziile pe care le-am
formulat au încercat să servească ştiinţa, să slujească bunei înţelegeri
şi prieteniei între popoare, să demonstreze luptele de veacuri, entuzias­
mul poporului la înfăptuirea visului lor milenar. Ne-am silit să respec­
tăm titlul lucrării. în acest sens n-na fost greu să dovedim că de-a lun­
gul întregii noastre istorii cadrele medicale, alţi intelectuali ca întregul
popor, şi-au făcut datoria acţionînd în sensul istoriei, al revendicărilor
juste ale celor mulţi din care se trăgeau şi ei. în sprijinul celor afirmate
se amintesc medici precursori ai Unirii, se arată că medicii şi farmaciştii
emigranţi din Imperiul Habsburgic şi apoi din cel Austro-Ungar în Ro­
mânia — peste 100 — împreună cu alţi emigranţi, au ţinut trează fla­
căra unităţii întregului popor român, premisă a Marii Uniri.
Patriotismul, dragostea pentru popor a acestora au fost dovedite
prin fapte de-a lungul întregii istorii româneşti. La redactarea merno-

370 Vezi, Desăvîrşirea Unităţii Naţionale statale a poporului român. Recunoaştere*

el internaţională 1918. Documente interne şi externe august 1918 — iunie 1919.
vol. III, p. X I.

281
 Clinica de boli contagioase, cum a fost

Clinica de boli contagioase, in noua clădire de azi

282
riului cunoscut sub numele de Supplex Libellus Valahorum a partici­
pat şi medicul oculist Ioan Piuariu-Molnar. în războiul pentru indepen­
denţă din' 1877— 1878, precum şi la cel pentru întregirea neamului dm
1916—1918, au participat un mare număr de medici şi farmacişti din ca­
re o parte transilvăneni, unii dintre ei sacrificîndu-şi_ viaţa, înrolaţi in
armata română pe fronturile din Bulgaria, ori pe pămîntul romanesc.
în cadrul societăţilor academice studenţeşti Societatea »Petru Ma­
ior“ de la Budapesta, „România Jună“ de la Viena Carmen Sylva de
la Graz, „Familia“ de la Berlin, „Unirea Românilor de la Paris, „Iulia_
şi societatea din jurul ziarului „Noi“ de la Cluj, mediciniştu, împreuna
cu colegii lor de la alte facultăţi, au acţionat în sensul formarii conştiin­
ţei naţionale şi a dezvoltării culturii în limba româna, premise ale Marn

Um rAurel C. Popovici (care studiase medicina la Viena) a redactat în

1891 celebra Replică a Junim ii Academice Române de la Universităţile
din Viena, Budapesta, Graz şi Cluj, document tipărit şi larg difuzat m

ma Medicii români din Imperiul Austro-Ungar prizonieri în Rnsia au

fost prezenţi la Darniţa — numită şi Prima Alba-Iulia — mai mult,
medicul Pompiliu Nistor a participat efectiv la întocmirea ^declaraţie
numită .Declaraţia de la Darniţa“ prin care se anunţa întregii lumi des­
părţirea’ Transilvaniei, Bucovinei şi Banatului de Ungaria şi alipirea lor
ia Ion Bordea împreună cu prof esorul Solomon^ Haliţa — de
origine transilvăneni - au adus mesajul guvernului re fu la t la
Iaşi cu prilejul Marii Adunări Naţionale dm 1 Decembrie de la Alba

IUliaîn toamna anului 1918 peste 200 medicinişti, medici şi farmacişti,

împreună cu alţi intelectuali şi întregul popor, au acţionat in sensul gră­
birii si realizării; evenimentelor atît de mult aşteptate. Astfel, sub m
dimnarea Consiliului Naţional Român Central cadrele medicale au luat
S r S I a fonSTrea gărzilor naţionale şi a Consiliilor Naţionale Romane
locale pentru pregătirea deplasăm la Alba Iulia, asigurarea asistenţei
medicale de urgenţă la locul adunării şi parti f t 42 I f v e -
Adunare Naţională unde 44 dintre ei au avut drept la vot, iar 4 2 au ve
nO din nitriotism însoţindu-şi consătenii la marele eveniment. în afa-
S de c e f S S a í T S á cel'puţin 93 de medici şi f a « t . romanp
practic majbrititea celor existenţi atunci în ta p m u l A u ^ o -U ig n ^ a u
fost ansaiäti în pregătirea Unirii în ţara ori străinătate -După declara
S i Œ ei cu toţii s-au angajat la marea opera de consolida­
re nu numai în Consiliul Dirigent în domeniul medico-samtar ci m
toate sectoarele reconstrucţiei noului stat roman naţional întregit.
Considerăm poate cu oarecare temeritate, că fara cunoaşterea acti­
vităţii acestor cetăţeni — de profesie medici on farmacişti iston
iwi-nHi noastre Uniri ar fi oarecum sărăcită. _ , , e
Din descrierea evenimentelor rezultă că participarea lor la f ă p ­
tuirea dezideratului major din epoca respectiva n-a fost marginala
n-au fost duşi pasiv de curentul mişcării populare, ci au avut un rol
activ unii plasîndu-se alături de popor, alţii m mijlocul sau iar alţii
Oh ar în fruntea sa, continuând tradiţia unor luptători de £nmt€yu- j o -
P e M Vm I u i S t strănepoţi ai revoluţionarilor din 1848, conduşi, dupa
cum bine se ştie, de către Avram Iancu.
28°
 Clinica de boli profesionale din Cluj Napoca

281
 Oficiantul sanitar — după Unire activist sindical de seamă — Victor
Brătfăleanu a fost nepotul memorandistului Simion Augur.
Medicii Alexandra Fodor, Nicolae Comşa, Alexandru Vaida-Voievod
şi Iulian Chitul, au fost susţinători ai Memorandum-ului şi ai memoran-
diştilor.
Medicul Alexandru Vaida Voievod a citit celebra Declaraţia de auto­
determinare din 18 octombrie 1918 în Parlamentul de la Budapesta,
declaraţie concepută şi perfectată împreună cu fruntaşii Partidului Na­
ţional Român la consfătuirea din 12 octombrie de la Oradea.
Medicul Dominic Stanca la Petroşani şi farmacistul Ştefan Dragoş
la Blaj, în fruntea gărzilor naţionale române şi sprijiniţi de popor, au
dezarmat vechea jandarmerie locală, fără vărsare de sînge.
Medicul Nicolae Căliman, ca urmare a atitudinii sale şi a dragostei
de care se bucura din partea soldaţilor săi în mare majoritate români, a
fost ales în noiembrie 1918 comandant de regiment în locul unui colo­
nel imperial.
Imediat după declararea Unirii, doi medici au fost numiţi prefecţi
de către Consiliul Dirigent: dr. Nicolae Comşa, la Sibiu şi dr. Gh. Baiu-
lescu la Braşov.
După declararea şi înfăptuirea Marii Uniri, medicii s-au înrolat în
marele efort de consolidare a noului stat naţional unitar român prin
străduinţa de rezolvare a multiplelor probleme medico-sanitare cu care
se confrunta noul stat.
In 28 ianuarie 1919 s-a ţinut la Sibiu Congresul Medicilor, unde
s-au pus bazele organizatorice ale asistenţei sanitare în noile condiţii;
în 12 mai 1919 s-a preluat Facultatea de Medicină din Cluj de la vechea
administraţie maghiară, în noiembrie 1919 s-au deschis cursurile Facul­
tăţii de Medicină şi ale întregii Universităţi româneşti din Cluj, 15 dintre
medicii participanţi la Alba în 1 Decembrie 1918 au devenit cadre di­
dactice la noua Facultate de Medicină românească din Cluj.
Doi dintre cei mai activi luptători pentru Unire, Iuliu Haţieganu
şi Iuliu Moldovan, au devenit profesori universitari de renume euro­
pean membri ai Academiei Române şi ai altor Academii de medicina
străine iar alţii ca Gheorghe Popovici (Boşcu), Traian Popoviciu, Cornel
Crişan Alexandru Pop, Ion Aleman şi Iosif Stoichiţia au ajuns profesori
de renume; dr. Ion Nicolae Voicu a fost conferenţiar universitar la Cluj,
Titu Russu profesor la Timişoara, iar Ion Jovin la Bucureşti.
Aproape toţi medicii români din imperiul dualist au fost membrii
ai ASTREI“, deci activişti culturali şi organizatori de ^sănătate publică,
educatori ai poporului în vederea Marii Uniri, şi după Unire luptători
pentru consolidarea ei.
Menţionăm că majoritatea covîrşitoare a acestor medici a ^pai ţi­
nut ca origine truditorilor de la sate, clasei vii, cu resurse niciodată isto­
vite, din care se trag cei mai mulţi dintre iubitorii neamului nostru.
'Nici unul n-a manifestat atitudini şovine, toţi doreau o bună con­
vieţuire cu naţionalităţile conlocuitoare. Toţi aveau concepţii avansate
privitoare la progresul medicinii şi al societăţii româneşti^ în geneia*.
Multe din dezideratele pentru care unii dintre ei au militat întreaga via­
ţă s-au realizat.
S-a evitat exagerarea rolului medicilor şi farmaciştilor participanţi
îa declararea Marii' Undri şi a celor oare au acţionat pentru înfăptuirea
şi consolidarea ei. Se aduce un omagiu acestor medici şi farmacişti şi

285
 Noua policlinică din Dej, judeţul Cluj

Spitalul Municipal din Dej, judeţul Cluj

286
prin ei se cinstesc generaţiile în staul cărora s-au născut şi s-au format
precum şi generaţiile ce vor veni, care vor gasa m ei exemple şi modele
demne de urmat. ,
în primăvara, toamna şi iama anului 1918,^ ca urmare a seculare­
lor jertfe ale întregului nostru popor, s-a înfăptuit unirea politica a
românilor din provinciile istorice şi s-a creat Romania, stat naţio ,
unitar si independent. înfăptuirea acestui eveniment epocal a început
p Ä Ä s f a t u l u i ŢărS de la C ă in a u din 27' marba=
proclamat unirea Basarabiei cu Romania. A continuat cu Hotanrea Lo
S u i National Român - Bucovina din 15/28 noiembrie de la Cernă­
uţi pentru unirea Bucovinei cu România şi s-a desavirşit prin Declaraţia
de Unire a românilor din Transilvania, Banat şi părţile ungurene lo­
cuite de români, cu România.
Act istoric epocal, la înfăptuirea căruia cadrele medicale au fost
împreună cu poporul, Unirea a avut o influenţă pontiva asupra evo u-
ţiei economice, politice şi sociale a României contribuind in mod defi
nitiv la afirmarea ei ca un stat naţional unitar, suveran şi independent.
După Unire cuvîntul de ordine pe buzele, în mintea şi m inima
fiecărui român era: înainte, la lucru cu deviza: lumina, virtute, fraţi
în cadrul României întregite.

287
 Noua policlinică din Turda, judeţul Cluj

2 88
 Noul spital municipal din Turda, judeţul Cluj

vt — $i M «r** Unire 289

>
 PHYSICIANS, STUDENTS IN MEDICINE AND PHARMACISTS _
PARTICIPATING TO THE GREAT NATIONAL ASSEMBLY OF
DECEMBER 1, 1918 IN ALBA IULIA
Summary

The author présents the role played by physicians ,studenţs in me-

dicine and pharmaciste in the cairrying out of thiis important national act.
It is shown that the meeting of the Great National Assembly of
the Romanians of Transylvania, Banat and the Hungárián areas in-
habited by them and the déclaration of the Union of these parts with
Romania represented the completion of the unitary Románián national
StâtG
Of the 4 milion citizens forming the Románián people insMe the
Carpatian arch at that moment, 1,200 delegates (and 300 ^ n n ^ R o
with franchise were elected by open élections. More than 100,000 Ko
manians from ail the areas inhabited by them within the Habsbui^i.
Empire came to Alba Iulia decidedly requestmg the Union .of the Romá­
nián territories with the mother Romania. Among these, 84 were phy­
sicians, studente in medicine and pharmacists.
The Great National Assembly met under the prasidency of Gheorghe
Pop de Băseşti, the veteran fighter for the cause of the nation unam-
mously voted for the union without conditions with Romama.
The mobilization of this huge mass of Romanians was made by the
Románián Central National Council - the expression of the whole
Románián People of Transylvania — the émanation of ail the political
oreanizations __including the Románián Social Democratic Party befoie
a section of the Hungárián Social Democratic Party - as well
as of ail the workers’, pensants’, cultural, religious Románián associa-

tl0n The Union was not only the achievement of the year 1918 The Ro­
mânim people has teng been prepared for union. Its whole history was
În fact -F Ion® succession of struggles for existence, îndependence, union
ind n L í n S n S oTunions and réunions. As Nicolae Bălcescu wrote,
“îhe n i t i o S union was the beloved dream of our brave voivod«, of
all our ereat men. . .
The Union was carried out by the whole Rxtmanian people r e p r -
«spnted bv pensante workers, intellectuels, petty bourgeoisie, all of them
Ä f i national and social rights for whiol, they
nnrl fnr centuries The revolutionary events of the autumn ana minier
th° y S ? 1 9 1 8 reveated. to m the multitude of the mass«, a hűmben
291
of personalities, among whom physidans, pharmacists, who, understan-
ding the moment and the future of the society, sdtuated at the head of
the people, militating for its „sine qua non“ daims.
The unionist action of the Romanians of Transylvania, besides in­
ternai basal factors, was ajlso favoured by the breaking up of the Hab-
sburgic Empire, by the ideals of liberty and self déterminations promo-
ted after the victory of the Great Socialist Revolution of Russia, as
well as by Wilson’s principles.
A short history of the contribution of the Románián physicians
and pharmacists to the maintenance of the lively aspiration of the people
for union, or in some cases, to the concrete struggle for union is pre-
sented.
Precursor physicians of the union are mentioned, it is shown that
the physicians and pharmacists emigrating from the Habsburgic Empire
to Old Romania — more than one hundred — maintained lively the fla­
me of the union of the who le Románián people.
In the Independence War of 1377—1878. as well as that was for
the completion of the nation of 1916—1918, a great number of physi­
cians and pharmacists from Transylvania took part — mentioned in the
book — some of them sacrificing their life, being engaged in the Ro­
mánián army, on the battle front in Bulgaria or on the Románián terri­
tory.
The role of the students’ academic society is shown in the forma­
tion of the national consciousness and in the préparations for the union,
like: „Petru Maior Society“ in Budapest, „România Ju nă“ in Viena,
„Carmen Sylva“ in Gnatz, „Familia“ in Berlin, .Ju lia “ and the society of
the „Noi“ newspaper in Cluj.
The author insists on the role played by the nearly 200 physicians,
students in medicine and pharmacists contributing to the formation of
the Románián National Councils and Guards, for the préparation of the
travel to Alba Iulia and for the participation to the Great National
Assembly where 44 physicians and pharmacists had franchise and 40
came from patriotism, accompaning their friends to the great event.
Besides the mentioned ones, at least other 89 Románián physicians and
pharmacists, practically the majority of those living in the Habsburgic
Empire, were engaged in the préparation of the union in the country
•r abroad. After the déclaration and carrying out of the union, all of
them were engaged in the great opera of consolidation, not only in the
medical-sanitary field, but in all the fields of the reconstruction of the
completed new Románián State.
A présentation is then made of the life and activity of the known
physicians and sanitary staff who were present in Alba Iulia on the
first December 1918. It is considered that by the knowledge of the acti­
vity of these ötizens — physicians or pharmacists by profession, the his­
tory of our great union is enriched and completed. Their participation
to the carrying out of the major desideratum of our people during
that period: the completion of the formation of the Unitary Románián
National State was not marginal, they were not passively taken by the
current of the populär movements, but they played an active role; some
#f them were situa'ted together with the people, others in its middle, and
•thers even at its leadership. In this direction we shall mention several
of the heroic deeds which we know, and we are certain there are many
others: Al. Fodor, N. Comşa, I. Chitul, Al. Vaida Voievod and others

292
were supporters of the memorandum. Dr. Dominic Stanca in Petroşani
and the pharmacist Şt. Dragoş in Blaj, leading the Románián Nationl
Guards, disaimed the old local gendarmerie without any bloodshed.
Dr. Nicolae Căliman, due to his attitude and to the sympathy of
his soldiers, in November 1918, was elected comander of the regiment
instead of a Habsburg colonel. The physician Alexandru Vaida Voievod
read the famous ' déclaration of self-détermination of the 18th of Oc-
tober 1918 in the Parliament of Budapest.
Immédiat!y after the déclaration of two union, three physicians were
appointed district prefects by the Dirigent Council: Nicolae Comşa in
Sibiu, and Dr. Gh. Baiulescu in Braşov.
Two of the most active fighters for union, Iuliu Haţieganu and Iuliu
Moldovan, who were wellknown in Europe, became university Profe­
ssors and then members of the Románián Academy and of other foreign
Academies in medicine; others, like Gheorghe Popoviciu (Boşcu), Traian
Popoviciu, Cornel Crişan, Titus Russu, Alexandru Pop, Ion Jovin, Ion
Alleman and Iosif Stoichiţia became famous prof essors; Dr. Ion Nicolae
Voicu was appointed associate prof essor. Neariy ail were acbivits of ,,As-
tra “, tharefore, sanitary and cultural activists and. public health organizei's,
Those who engaged in the army and remained there got the rank of
collonels.
Mention must be made that the great majority belonged by ongm
to those working in the villages, classes with lively and never exhausted
resources, from which descended the majority of those who lóvéd most
our nation. . , ,, . , , ,
None of them manifested chauvinistic attitudes, ail wished a good
living together with the other nationalities living in the same territory.
The author’s contribution consists in the identification of the phy­
sicians, students in medicine and pharmaoists participating to the Uni­
on, who hâve been mentioned in the documents of the time» oi ident».-
fied by the author’s own investigations carried out in survivors or in
the famillies of these. Numerous memories or rememberances left by
the participants were consulted.
Another contribution consists in the reconstitution of the collective
of physicians forming the sanitary service created „ad hoc" on the occa­
sions of the Great National Assembly of Alba Iulia.
Exaggeration of the role of the physicians and pharmacists partici­
pating to the union and of those activating for its carrying out was
avoided. A hommage is rendered to these physicians and pharmacists
and through them, to the générations before them, which fortned them,
as well as the génération coming after which will find and example in
them are esteemed.

293
 Indice de nume proprii

A Arseni Constantin 180

Arşenie Ion 13, 24
Abrudan Marius 71 Aschoff L. 186
Achard Charles 167 Assaky George 22
Achim V-aleriu 104 Atanasievici Leonte 23
Adace Iustin 13, 33 Athanasiu Ion 28, 142
Adam Emil 218, 219 Augur Simian 277, 284
Adamoviei (farmacist) 13 L’Aubray 94
Agapiia 145 Axente Sever 190, 233
Agârbiceanu Ion 144, 167
Alamorean Ion 37 B
Albescu Virgil 20
Albini Iuliu 160, 232 Babeş Aurel 13
Albint Septimiu 122 Babeş Victor 12, 13, 34, 35, 40, 47, 88
Ailbu Ştefan 40, 70, 97 Baboie (sublocot. la Braşov în 1918) 255
Alecsandri Vasile 62, 109, 151, 206 Baciu Aurel 237, 264
Alemajn Ion 67, 87, 88, 91—94, 285, 263 Baclesse 187
Aileman Ion (tatăl) 91 Badea Cârţan 271
Aleman Safta 91 Badrolexi N. P. 30
Alexa Hamza 247 Baiulescu Gheorghe 33, 40, 70, 85, 285,
Allmăşan (avocat în Cluj) 121 293
Alămăşjan D. 164 Balea (preot în Săpînţa în 1918) 105
Almogen (din Huşi) 20 Baltă Moisă 39, 140
Altstädter Johann 20, 26 Banciu Axente 31, 80, 134, 135, 137
Anca (din Baia Sprie) 105 Banciu Gheorghe 255
Anca Emanoil 68, 88, 94—95 Banciu Ioan 193
Anca Iuliu 82 Baciu Ioan Muntenesculu 206, 207
Anca Pavel 94 Banciu Iacob 13
Anca Qrtansa 94, 95 Banciu Leonida 87
Anderco (preot în Ieud în 1918) 105 Banu Gheorghe 202
Anderson 34 Banuş M aria 254
Andrási Iuliu 268 Barbu Aea 44, 127
Andriteanu Ni chita 22, 23 Barbu C. 20
Andronescu 22, 229 Barbu Elena 155
Angelescu Constantin 29 Barbu Filaret 194
Anghel Gheorghe 64 Barbu Patriciu 122
Anghel (miner Petroşani) 248 Barbu Sever 264
Antail Dumitru 38, 224, 264 Barbu Ştefănescu Delavrancea 145
Antonescu Victor 159 Barbu Vasile 37, 51, 128
Antonu Nicolae 52 Bariţiu George 12, 270
Aosta (duce d e ...) 80 Bartok Bêla 140
Apáthy István 118 Başota Bazil 70, 124, 151
Apostol Odiseu 30, 31, 111 Başotă Pompei 275
Arany János 228 Băbutia Teodor 70
Ardeleanu Ilié 201 Băbutiu Inocenţiu 87, 93
Ardeleanu Ion 39, 105, 202, 209 Băindilă Nicolae 13
Arghezi Tudor 187 Băgulescu 62
Bălan Nicolae 130, 131
Aristofan 117
Arsache Apostol 21 Băiaj M aria 277

295
 Bâlăcel Iosif
Bălcescu Nicolae 291 Blasianu Octavian 14, 27. 40
Băncilă Ştefan (medic) 227 Blăjan Ştefan 4, 164
Băncilă (colonel)' 62 Boc Virgil 197
Bărbuflescu Jean 249 Boca Floarea 32
Bârsan Zaharia Bocu Sever 264
Bârseanu Andrei 42 Bodanciu (Bodancu) Nicolae 14
Bărnuţiu Simion 32 Bodea Izidor 40 71
Bârzu Ion 227 Bodoc Nicolae 256
Béolère Antoine 188 Boer Vaier 87
Behring 123 Boeriu Ion 14
Belchan 231 Bogdan Barbieru 22
Belciug Ion 96 Bogdan Duică 253
Bogdan Iordan 14, 37
Belciug Pompei 66, 95—98, 101, 124
Belciug Ana Victoria 96, 98 Bogdan I. Ştefan 14
Belciug P. Pompei (fiul) 96, 98 Bogrea Vasile 202
Belciug Pompei (unchiul) Bohă.ţiel Alexandru 267
Belciug Floarea Bulz 96 Bohăţiel Octavian 130
Beldi Karl 26 Böhler 239
Belzoni Brnesto 34 Bojinca Damaschin
Belu Nicolae 39, 87 Bolbocar Nicolae 235
Bem (generali) 205 Boldea (preot) 173
Benke Ioan 140 Bolintineanu Dimitrie 220
Benea A. (prof.) 27« Baloga Emil 17, 132
Benedikt (prof. Viena) 40 Bologa Lucia 84
Banetato Grigore 142 B olog a Valeriu Lucian 13, 23, 24 25
Bengescu Gh. 26 27, 29, 30, 34, 40, 45, 71, 79 Í4 100
Berciu Ioan 143 142, 154, 163, 174, 217, 254 259
Berariu Adriana 227 Bologa Virgil 71
Barariu Constantin 166 Bontesou V. 38
Berkeley 229 Bontescu Haralambie 29, 38
Bereut? C. I. 23, 28 Bontidean Aurelia 189
Bergher 20 Borca Dimitriu 67, 107
Bergson (filozof) 225 Bordea Grigore 108
Berinde I. 176 Bordea Ion 14, 31, 33, 62, 68, 96 108—
Berinde Ştefan 247 113, 131 257, 283
Bordea M aria 108
Berkeley (prof. ginecolog englez) 228
Bem ard L. (prof. francez) 16? Borgovan Aurel 14, 29, 33
Beu Ilie 45, 67, 98—100 Boroş (protopop la Dej) 106
Beu M aria 99 Borsán George 168
Beu Moise 99 Borza Alexandru (prof. Cluj) 153, 167,
Bianu Elisabeta 32 253
Bianu Ioan 32, 255 Borza Alexandru (medic Abrud) 65 69
Bianu Vasile (Aiud) 13, 32, 34 83, 113—116
Bianu Vasile (Arad) 13, 255 Borza Enea 117, 150, 151
Bianu Vasile (Bucureşti) 24, 34 * Borza Lucian 117
Bianu Victor, Virgil, Valeria, Cornelia 32 Borza Sabina 65, 69, 113, 115
Biberea Virgil 38, 195 Borza Marieta 114
Borza Zeno 117, 218
Bilaşcu Gheorghe 35, 71, 88, 91 93 101 Bordeaux Liviu 178
102, 106 - ’
Bota Cornel 87
Biltz-Dăncuş Florentin 104
Bota Grigore 102, 107
Blitiu Vhler 67, 87, 97, 100—101, 150 Bota Valeriu 39
Billţiu Aurel 67
Binder Alfred 82 Bota Vasile 80
Birk Georg Iohann 20 Boteiu Aurel 53, 65, 117, 158, 191
B irtolon Ana (fiica lui Cicio Pop Boteiu Aurelia 117
Ştefan) 184 Bozac Aurel 65, 117—118
B îja 247 Bozac Emil 44, 71
Bîrlea Gheorghe 66, 88, 101— 107 Bran Gheorghe 71
Bîrlea Petru 101 Branişte Valeriu 44, 48, 98, 199, 207
Branişte Virginia (Virgilia) 30,’ 31 207
Bî-rlea Victor Ouşcu 101
Bîrsan Zaharia Í45, 167
211
Bl aga Lucian 155, 167, 174 Brătescu George 14, 16, 19. 22 23 26
34, 259
B laj Ion 247
Brătfăileanu Victor 69, 277—278
Blanc Aleman 14, 24
Brătianu Ion C. 24, 81, 138, 269
Blaschke 172
Brânduşa Sebastian 71
296
Brânduşiu Zaharia 14 Căprioară Dumitru 229
Brehan (protopop Baia Mare) 105 Cărunţescu Alexandru 44, 46
Breban Ştefan 247 Cârtan Gheorghe Badea 271
Brediceanu Cornelia 137 Khania Iohann 19
Brediceanu Tiberiu 82. 194 Cherestes Marta 120
Brediceanu Calus 81 Chindriş Vasile 104
Brediceanu Coriolan 194, 198, 199 Chinezu Ion 39, 237
Broca A. 238 Chirileanu Traian 52, 74, 87
Brote Eugen 267 Ghiriileanu Traian (fiul) 74
Bruckner Ion 29 Chiroiu V. 210
Bucinschi Dionisie 14, 24 Chirtop Sabina 69. 114
Buda Gheorghe 39, 68, 118—11», 233, Chirtop Sofia 114
234 Chitul Iulian 66, 89, 97, 100, 120—126,
Buda Lívia 118 150, 151, 157, 162, 230, 231, 285, 292
Buda Traian 71, 81 Chitul Ion 120
Budinţian Virgil 71 Chitul M arta (născută Cherteş) 120
Buduca Ioan 257 Chitul Silvia 120
Budişan Octavian 39, 71, 97, 181 Chitul Titus 120
Buia Em il 39 Ci coş Ion 120
Buliéra Aurel 87 Ciodlteu Constantin 30
Bulz Floarea 96 Ciocoiu Gheorghe 14
Bunea Augustin 154 Cicerin Ghiorghi Vasilievici 269
Burcel (măgura în Vasilui) 109 Cipăianu Gheorghe 81
Burdan Aurelia Cucu 146 Ciplea Alexandru 165
Burlă Pauliucu 40, 71, 127, Circa Cornel 74, 167, 168, 169
Butariu Mager Elena 76 Girea Aurel
Buteanu Marta 71 Ciser Iosif 246, 247, 249
Buteanu Nicolae 44, 71, 72, 81, 89, 149 Ciucă Al. 34
Butza Ioan 29 Ciuceanu Emílián 24
Buza Mircea 124 Ciuceanu Mircea 24
Buza Ştefan 27 Ciuceanu Iacob Ioan 24
Buzea Octavian 65, 119 Ciuceanu Nicolae Ion 24, 44
Buzoianu Ortensia 116 Ciurea Aurel 25
Buzura Vasile 219 Ciucă Mihai 29, 112
Ciupe Lazăr 39
C Ciurcu Sterie Nicolae 27, 40, 173, 263
Citul Traian 33
Calefariu 40 Clinciu Nicolae 15
Ciaiinciuc Ionel 40 Clopoţel Ion 130
Calot (medic francez) 238 Gloşca Ion Qargă (revoluţionarul din
Cameron 95 1784) 104, 244
Candrea Aurelia 235 Olunet Jean 34
Candrea Gherasim 235 Coandă C 130
Cantacuzino Ion 28, 29, 34, 88, 111, 239 Cociu Alexandru 22
Capşa Ionel 267 Coculescu 28
Gapşa Ştefan 14, 22, 23 Codarcea Alexandru 15, 30, 231
Cara Emil 73 Codarcea InlMu 264
Caragiâle I. Luca 139, 195, 267, 268 Codreanu Nicolae 23
Carmen Sylva 44, 48 Codrul Drăguşanu Emil 15
Garnabel (medic colonel) 31, 111 Coja Nicolae 229
Carpen Elena 141 Cojan 277
Carusso 195 Colan Ion 127
Caudela Eduard 26 Colan Nicolae 222
Gatul Traian 14, 33 Colbazi Constantin 126
Cazacliu 62 Colbazi Emil 33, 40, 42, 43, 48, 65, 88,
Câmpeanu Gavrilă 130 126—132, 140, 257
Câmpeanu II ie 73, 84 Colbazi Gristina 42, 126, 131
Căciula 30 Colbazi Teodor 126, 128, 129
Cădar Andrei 264 Colbazi Valeria 99, 126
Căliman Nicolae 33, 37, 73, 195, 207, Colbazi Valeria Papiu 126
212, 261, 285, 298 Golceiag V, 15
Căliman Valeria 19, 48, 69, 73, 98, 207. Cölhon Romulus 67, 133—134
260 Coleşiu Andrei 15
Cândea (căpitan) 236 Coleşiu Nicolae 15
Gândea (medic Timişoara) 238 Coliez 186
Căpîlneanu Vasile 104 Colţioiu Romul 74

297
Coman Ioanei 137 Cuparescu Ion 40
Coman Gheorghe 24 Cuscu Victor 107
Coman Teod or 15 Curticăpeanu Vasiile 13, 34
Comşa Nicolae 40, 44, 62, 67, 85, 134— Cutean Aurel 147
137, 156, 267, 269, 285, 292, 293 Cuteain Gheorghe (George Cuteanu) 65,
Comşa Şofron 15 82. 147—149
Connolly 27 Cuteanu Marius 151
Constautinescu M ihai 187 Cutean Victor 74
Corbu Ion 139 Cuza Ioan Alexandru 21
Corbu Victor 53, 67. 81, 137—140
Cordoş Nicolae 48
Cornea Gh. 37, 140 D
Cproianu Iuliu 122, 177, 267
Corvin I. 23 Dacian Ion (Bulca) 227
Cosma (din Sibiu) 189 Daicoviciu Constantin 167
Cosma Eugen 218 Damoclès 34
Cosma Vasile 166 Dan Mihai 104
Costescu Duca 44 Danoiu Aurel 114, 155
C oştea Octavian 82 Danciu Ioan 247
C ostie T. 40 Dandea A. Emid 74
Costin Augustin 87 Danielopolu Daniel 112, 167, 188
Costinean 40 Daniello Leon 165, 219
Coşbuc George 267 David (familie la Abrud) 114
Cotei iu Viorica 96, 97 David Gheorghe 114
CotSnlă Rozica 164 Davidescu A. 40
Cotruş Nicolae 205 Daviila Carol 21, 22, 23, 26
Cotuţiu 124 Dărămuş Cornel 53, 65, 149, 191
Cozărescu Bpifanie 18 Dărămuş Olga 149
Cozma Corneli 256, 257 Deschamps Pierre-Noël 167
CouMaud (medic francez) 34 Deleu Victor 210
Coutard 186 DeLherm 188
Crăciun Ioachim 64, 101, 149, 215, 235 Diaconovieh Comeliu 144, 154
Crăciunescu A. 41 Diamandi George 15, 24
Crăiniceanu Gheorghe 12, 15, 35 Diener 93
Creţu Miron 37, 65, 81, 140, 257 Dobrescu N. 250
Gristea Grigoriu 89, 227, 229 Dobreanu Gavril 15
Gristea Ioan 227 Doboşi (protopop B aia Mare) 105
Gristea M aria 227 Dobozi Andrei 39
Gristea Müron E lie 62, 238 Dobrotă Dumitru 114
Cristesou Gheorghe 277 Doctor Remus 40, 42, 44, 75, 127, 172r
Crişan Cornel (farmacist) 241
Crişan Cornel (medic) 17, 65, 88, 148— Doerr Robert 200
142, 285, 293 Damăşnfianu 128
Crişan Eugen 39 Domide Elisabeta 149
Crişan Eva 22 Domide Leonida 67, 149—151
Crişan Gavriil 158 Domide Gherasim 149
Crişan Gheorghe 50, 131 Domide Saivan 149
Crişan Gheorghe Marcu (revoluţionarul Domşa Emilia 191
din 1784) 104, 244 Domşa Flaviu 168
Crişan Ionel 42 Domşa Ioan 151
Crişan Iuliu 40, 44, 53, 65, 127, 143— Domşa M aria 151
145, 191 Domşa M arioara 154
Crişan Marian 143 Dorea A. 37
Crişan M aria 143 Drăgescu Brutus 16. 30
Cucu Gheorghe (fratele medicului) 145 Drăgescu Ioachim 15, 24, 30
Cucu Nicolae (tatăl medicului) 145 Drăgulescu Iosif 39
Cucu NiiColae (fratele medicului) 145 Dragoş M aria 151, 152, 154
Cucu Aurelia Burdan 146 Dragoş Marina (mama) 152
Cucu Nicolae Bujor (fiul medicului) Dragoş M ărioara 151
145, 147 Dragoş Ştefan (fiul) 64, 151—154, 285,
Cucu Susana 145 293
Cucu Vasile 65, 145—147, 148 Dragoş Ştefan (tatăl) 64, 151
Dragomir Silviu 137, 174, 269
Cucu Viorica 145 Dragomir Teofil 87
Cudla D. 40 Drăcinschii (Dracea) Nicolae 75
Cuilcer Dimitrie Dinu (tatăl) 15 Drăgan Maria 235
Cuilcer Dimitrie (fiul) 15 Drăgoiu Toan 140. 141, 142

298
Drăgulescu Iosif 75 Fodor Alexandru 40. 41, 62, 65, 135, 157
Drăguş Gheorghe 16 —159, 160, 203, 285, 292
Dufrêche Eugène 34 Fodor Octavian 4, 165, 166
Dulfu Petru 121 Fodor Victor 65, 160
Duma, Ion 244, 264 Fodor Amalia 160
Duma (cumnatul lui Dominic Stanca) Fodor Teodor 160
246 Fodor Viorel 75
Duma Vasiie 193, 264 Fotino Androcle 22
Dumitreanu Augustin 12, 154 Friedman 26
Dumitreanu Zeno 53, 65, 154—155, 158, Frim u I. C. 277
191 Fráncu Amos 54, 74, 124, 184, 232, 233,
Dumitrescu Aurel 39, 75 236, 244, 265, 266
Dumiitrescu Constantin 153 Fucek Emil 102, 107
Dumitrescu Xenia 189 Füriek (preot) 105
Dumitrescu Dragoş 85 Furdui Sever 75
Dumitrescu Emil122 Furdui Titus 114
Dumitru M ircea 22 Furdui Vasiile 114, 225
Dunér Anton Gustai Johan 22, 26
Dunoan Campel Fraser 27 G
Duţescu Benőne 10, 23, 28, 34, 259
Galea Virgil 202
E Ganea Onoriu 75
Gane Titu 88, 89, 214, 223, 225
Eduard Paul 29 Garros 172
Egyed 255 Gaşparovici 40, 45, 127
Eisenkolb Viktor 128 Gaudi Friedrich 20
Elecheş Andrei 155 Gawrilă Ion 165
Elecheş Ion 67, 155 Gavrilă Victor 219
ESecheş Irina 155 Gălăşescu Petre 142
Emmanuel de M arianne 133 Gănescu Nicolae 21
Eminescu Mfihai 102, 164, 172 Genersch Gustav 123
Enea Nicolae 40 George al VI-lea (regele Angliei) 263
Enescu Aron 16 Georgescu Minerva 22, 26
Enescu George 151 Georgescu-Vîşte 207, 208
Enescu Gheorghe 257 Gergufia Traian 67, 160
Enescu Ioan 256 Ghelmez Petru 176
Eppinger 258 Gherasim Ileana 242
Erdélyi Ioan 38, 183, 224 Gherman Alexandru 66, 69, 160—163
Erem ia Dumitru 16, 30 Gherman Ana 66, 69, 160, 162
Eremiciu Vasile 75 Gherman Ileana Ana Mania 267
Ewing 186 Gherman Iosif 16
Gherman Ovidiu Dante 160
F Gherman Raveica 160
Gherman Ştefan 160
Fabricius Iosef Wilhelm 20, 26 Gherman Victor 39
Fay J . Ştefan 91 Ghibu Onisifor 36, 86, 87, 92. 100, 135,
Faur Aron 165 137, 146, 147, 148, 207, 210, 274
Faur Nicolae 114 Ghidioşan Gheorghe 87
Faur Teofil 114, 154 Ghidrai Liviu 93
Fauré 229 Ghika Gir. Dumitru 23, 26
Făgărăşan 80 Ghiilezan T. 210
Fărcaş Ion 277 Ghiţan Teodor 24, 97, 114, 120, 137, 154,
Fărcaş M aria 69, 170, 277 161, 205, 230
Ferdinand (regele României) 81, 213, 269 Ghiţescu C. 219
Feier Nicolae 193 Giurea 187
Felix Iacob 29, 70 Giurescu C. Constantin
Férigo Luciano 51 Gîrbea Ion 227
Fiallla Ludovic 20, 25 Gîrda Gheorghe 66. 163
Fiilip E ie 104 Glăvan I. 32, 87
Fillipan Emil 231
Filipascu Alexandru 102 Gligore Viorel 165
Filipescu Nicolae 29 Glodariu Eugenia 35
F ita Ion 37, 87, 195 Goga Eugen 210, 250
Florea Octavian 65, 155—156 Goga Octavian 30
Florescu Aurel 39 Goia Ion 75. 88, 159, 163, 165. 166, 217,
Flucuş Iacob 256
Flueraş Ion 82, 85, 256 222, 254, 259

299
 G o jd u E m an oid 31, 37, 47, 146, 1 7 6 , 195 H ä n c u Vasfiile 65, 137, 167—169
227 H o d o ş C o n s ta n tin 144
G o ld iş V a sile 7, 38, 39, 59, 61, 8 1 , 182, H o d o ş V a s ile 235
18 3 , 184, 2 3 8 , 253, 256 H o lo m D u m itr u 237
G o m b o şiu I c a 2 65 H o lz k n e c h t 265
G o m b o şiu 117 H orn W ilh e lm 121
G o m o iù V ic to r 13, 25, 29 H o r e a V a s ile N ic o la U r s (e ro u n a ţ i o ­
G o z a r iu L iv iu 2 9 n a l) 28, 53, 70, 104, 154, 233, 244,
G r a n c e a N ic o la e 16, 24, 25 250
G ra p in i E n e a 61 H o r to lo m e i N ico la e 111
G r ă m a d ă I o n 15, 3 0 , 35, 40, 4 2 , 99 , 144, H o ssu A l e x a n d r u 170
1 9 0 , 263, 267 H o ssu E u g e n 66, 170
G r e c u Iu b ii 16, 26 H o ssu Iu liu 62, 81, 107, 128, 185, 2 2 2 .
G r e c u L u c i a 26 2 3 8 , 276
G rib o v s c h j T e o d o r 44 H o ssu M a r g a r e t a 170
G r in d e a n u V a le r iu 116 H o tă r e a n u G h e o rg h e 16
G ro s s R u d i 152, 153 H o tă r a n V i c t o r 182
G r o ş a r iu 116 H o z a c Io n e l 124
G r o z a I o n 87, 2 70 H o z a n Io n 12, 16, 40 , 42, 170, 171
G r o z a M o ise 27 H o zan Io n e l 171
G r o z a P e t r u 37, 62, 102, 195 H o z a n I. N ic o la e 40, 42, 68, 83 , 129,
G r o z a V i c t o r 3 7 , 195 170—175
G ro z ă v e s e u T r a i a n 174, 194, 214 H o z a n N . N ic o la e 170, 1 7 1 , 175, 261
G riin n 2 46 H u le a E u g e n 5 1 , 158, 26 9
G u i a r t J u l e s 88 H u s z á r G y ö rg y 12
G u g u ia n Iu liu 16 H u ttm a n n A . 20
G u ş ti D iim itrie 17 9 , 253
G u şu (lo c o te n e n t l a B r a ş o v în 1918) I
2 54
G u tt 19 Ia c o b P e t r e 246
G y ö rg y (p ro f.) 225 Ia c o b o v ic i Ia c o b 28, 30, 31, 88, 89 , 198,
2 1 0 , 2 1 1 , 213, 2 1 6 , 21 7 , 218, 22 9 , 230,
H 238
I a n ă ş D r a g h ic iu 247
H a d a n Io la n d a 1 70 I a n c u A d a m (lo c o te n e n t) 274
H a h n E u g e n 27 I a n c u A v r a m 114, 160, 184, 222, 233,
H a la s u Io a n 96 2 4 4 , 2 5 0 , 266, 2 7 1 , 28 3
H a b e A u r e l 6 7 , 163 I a n c u A x e n t e 75, 76
H a lip a P a n te lim o n 62, 155 I a n c u G h e o r g h e 48, 81, 82, 83, 84, 98,
H a liţa M ir c e a 3 9 , 7 5, 166, 182 116, 149, 164
K a lif a S o lo m o n 6 2 , 68, 96, 108, 1 1 1 , 283 Ia n c u G h e o r g h iţa 83
H a m z a G h e o rg h e 247 J a n c s ó (p ro f. d e G o d P e n . l a C lu j In
H a n e ş V ic to r 87 1 8 9 2 ) 121
H a r ş ia Io a n 192, 264 I a n z a V i c t o r 247
H a ş d e u N . T itu s 257 I a r b a A d o lf 99
H a ţie g a n u E m i l 124, 153, 182, 22 2 , 265 I g n a t V a s ile 75
H a ţie g a n u Iulbu 4, 8, 28, 39, 44, 47, 63, I g n e a N ic o la e 39, 75
68, 83, 86, 8 8 , 94, 95, 1,16, 123, 132, I j a c A u r e l 65, 175
133, 146, 147, 152, 163—167, 178, I le a (a v o c a t la C lu j) 121
186, 200, 202. 2 03, 217, 230, 2 3 5 , 255, I le a L u d o v i c a S c h e ic e a n u (m a m a ) 172
2 5 9 , 285, 293 l l e a M a r g a r e t a 176
H a jn a l G é z a 161 I le a Ş te f a n (ta tă l) 176
H a jn a l I m r e 161, 222 Ile a V a s ile 39, 63, 68, 82, 86, 164, 175
H a u p t G o ttf r ie d 161 — 180, 184, 223
H á g á n P r o f in 104 I lla n Virgiil 218
H ă n g ă n u ţiu M a r iu s 40, 166 Ilie s c u I. 23, 27
H ă n g ă n u ţiu N ic o la e 75, 231 I m e rv o l V i c t o r 29
H ă r ă g u ş Ş te f a n 16 5 , 167 Ioainid T ilic ă 62
H e n ţie s c u A d a m 24, 25, 31, 272 Io n (s ă te a n d in G iu le ş ti) 105
H e p ite s C . A l e x a n d r u 22 Io n a ş iu L iv iu 37, 38, 39 , 75, 137, 195
H e re s c u P e t r e 29 Io n e s c u C o rn e l 28
H e r e n ţiu M iro iu 39, 75 Io n e s c u G e o r g e 216
H e r b a y Z e n o 130
Io n e s c u M ir c e a 39
H ic a L iv iu 219
H ä n c u L u c ia 154 Io n e s c u S ilv ia 134
H ä n c u M a r ia D ra g o ş 154 Io n e s c u T a k e 29
H ä n c u N ic o la e 154 Io n e s c u T h o m a 28

300
I o r g a N ic o la e 36, 81, 102, 132, 133, 167, L ă z e a n u 187
19 5 , 253, 262 L a z a r A u r e l 136, 269
Io so f A l e x a n d r u 31 L á z á r Ilié 104, 105
I o v i ţ i a I. V ic to r 196 L á z á r (p re o t, t a t ă l lui Ilié L á z á r ) 105
I r c k C a r u l V ic to r 116 L ă z ă r e s c u P . 23
I s a c A u r e l 78, 121 L e h r e r 116
I s a c E m il 83 L e m e n y E le o n ó r a 82
I s t r a t i I. C o n s ta n tin 2 2 , 23, 28 L e m ie r e A . 167
Is o p e s c u E . G re c u l 21 0 , 269 L e o n N ico la e 88, 108
I ttu N ic o la e 6 7 , 180 L e o n te N ic o la e (m e d ic g e n e r a l în R o ­
Iţe a n u A le x a n d r u 16 m â n ia v e c h e ) 62, 68
Iu g a I. 2 2 9 L e o n te M a c e d o n e a n u ,23
l u g a G . 210 L e o p o ld S a l v a t o r 172
I u g a Io a n V in tilă 80 L esn icam L a u r e n ţiu 75
I z s á k S a m u e l 13, 14 7 , 152, 242, 272 L e u c u tia A u r e l 39
L e u c u ţia T r a ia n 37, 38, 195
J L e u c u ţia V e tu r ia (v ezi M a n u ilă ) 39, 40,
183, 188, 224
J a n c s ó (p ro f. în C o d P e n a l) 121 L e u ts c h a f t M a ria (M iţi) 116
J á s z i O s z k á r 182, 183 L e v a d iti C o n s ta n tin 88. 242, 252
J i a n u Io n 187 L in d e m a n n 93
J i l e r i u (lo c o te n e n t ín 1918) 62 L iu b a L í v i a 238
J o j a (f a r m a c i s t la Z ă r n e ş ti în 1918) 16 L iu b a P a v e l 271
J o s a n N iicolae 64 L iu b a V a l e r i a 271
J o v i n Io n 39, 40, 5 0 , 68, 87, 88, 89, 106, L iv in g s to n e D a v id
16 6 , 1 8 0 — 18 8 , 2 24, 242, 285, 293 L lo y d G e o r g e D av id 269
Jubaiş C o m e i 229 L o g h in D io n isie 162
J u c u A le x a n d r u 39 Longinii I. 16
J u l a V ic to r 39 L u b a r s c h 186
J u m a n c a Io sif 61, 1 84, 249 L u c a B . 80
J u v a r a E r n e s t 217 L u c a I. 40, 75
L u c a V a sile 168
K L u caciiu Io a n 39
L u c a e iu V asi'le 16, 30, 122, 125, 267
K a lliu s E r ic h 141 L u d o v ic d e A n jo u
K a r l B e ld i 26 L u e g e r K a r l 135
K á r o l y M . 50, 130, 182 L u p a n (d in B a i a S p rie ) 105
K a t o n a 205 L u p a n (f r a ţii) 25
K e r n b a c h M ih a il 30 L u p a n M ir c e a 25
K i r i a c D. B . 151 L u p a s Io n 64, 101, 135, 137, 149, 215,
K i r p a t r i c k 34 235
Kilss (m a io r) 265 L u p u O c ta v ia n 40, 42, 44, 75, 76, 174,
K is s (p ro f. la C lu j ín 1892) 121 271
K is s (m fn e r, P e tr o ş a n i) 248 L u p u T e o fil 40
K n e ip p S e b a s tia n 261 L u s t r e a V . 46
K ö c h e r 22, 23
K o l a r K a r e l 151 M
K o l a r i c i 128
K o p o n y E d u a r d 26 M a c a v e i B r u tu s 75, 130
K o r s u n V . S. 34 M a c a v e i Io n 166
K o s s u th L . 19, 20 M a c a v e i V ic to r 168
K o v á c s Io sif 26 M a c k e n se n A u g u s t 131, 246, 248
K r ik m a n L o y d 27 M a g e r A u r e i 37, 76
M a g e r P e t r u 76
L M a g e r T r a i a n 70
M a g e r V o ic u P e t r u 76
L a b b é M a rc e l 167 M a g h e ru G h e o rg h e 31
L a c a s s a g n e 186 M a ia n Io n 87
L a d e a R o m u l 167 M a ie r N ic o la e 20 2
L a n s in g R o b e r t 48 M a ie r (m e d ic in is t l a V ie n a în 1918) 40
L a p e d a tu A l e x a n d r u 48 M a ila t Z in a 260
L a p e d a tu C o n s ta n tin 39 M a io r L iv iu 27, 159
L a s c u V io r ic a 74, 11 8 , 152, 167, 168, 217, M a io r N icu 184
2 4 0 , 27 0 , 272 M a jo tc ă P e t r u 247
L a t i a G h e o rg h e 87 M a liţa (ta tă l) 182
L a q u e r r i e r e 188 M & liţa M ir c e a (fiu l) 182
L á s z l ó F r a n c i s e 140 M a ile t 186

301
M a n A u g u s tin 227 M ih a lc a F ilip 16, 26
M a n E le n a 101 M ih á ly T h e o d o r 38, 111, 184
M a n G rig o re 87 M il cu Ş te f a n 23, 34, 198, 259
M a n u V a le r ia 163 M ile a A u r e l 39
M a n c iu (M a n tz u ) T . G h e o rg h e 16 M in o v ici N ic o la e 88
M a n c iu le a Ş te f a n 153 M i n o v ic i M in a 108
M a n d a i N ic u la e 127 M io c R e m u s 66, 1 9 3 — 194
M a n e a P o m p iliu 118 M io c u (m in e r d in P e tr o ş a n i) 24
M a n ic a tid e E . 225 M irc io iu C r iş a n 4, 8, 164, 216, 218
M an iicea G . V . 23 M irc u Ioneli 194, 196, 199
M a n iu A u r e l 76 M ir c u L e t i ţi a 68, 69, 194, 196
M a n iu Itfliu 3 8 , 39, 50, 60, 81, 125, 183 M irc u M a riu s 26
M a n u llä S a b in 36, 39, 68, 89, 183, 188, M irc u V a s ile 35, 36, 68, 69, 87, 89, 106,
210 1 9 4 — 199
M a rin F l o r e a (a u to r u l l u c r ă r i i ) 4, 5, 6, M ir c u V a s ile (fiu l) 196
7, 8, 32, 52, 164, 19 9 M o c a n u M ir c e a 260
M a rin e s c u G h e o rg h e 17, 47, 88 M o g a A u r e l 4, 165
M a rin e s c u M a r i a 96, 98 M o g a I o a n 40, 77, 84, 129, 274
M a r is SSlviu 277 M o g a Ş te f a n 247, 248
M ;a rm e li« c D . 43, 127, 144, 173 M o is e s cu G h e o rg h e 42, 68, 242
M a r s ie u D. 182 M olisil lu l iu 13
M a rtim e scu G h e o rg h e 28, 88 M oi sil T u d o r 82
M a r ia n n e E m a n u e l 133 M o ja Io a n 256
M a s s á rik T h o m a s 159 M o ld o v a n A u r e l 40, 77
M a te i Ile n i 231 M o ld o v a n C . 37
M a te i Io n 68, 8 9 , 189 M o ld o v a n lu liu 8, 40, 67, 81, 82, 83, 84,
M a te i A n i c a 1 89 85, 8 6 , 88, 89, 146, 147, 164, 187,
M a te i P e t r u 1 89, 247 189, 1 9 9 — 2 0 2 , 2 3 8 , 256, 258, 2 5 9 , 285,
M a te i Io n (fiiul) 189 293
M a x Io se p h 2 6 5 M o ld o v a n M a r i o a r a 87
M ă c e la r iu A l e x a n d r u 77 M o ln á r A d a m 20
M ă g u r a D u d a ş u lu i. 234 M o ln á r Io n P iu a r iu 11, 282
M ă ră ş o iu G h e o rg h e 188 M o ln á r N ic o la e 17
M ă r c u le s c u 62 M o n d a A n d r e i 231
M ă r c u ş Ş te f a n 42 M o r a r iu A . 164
M ă r g in e a n u C o rn eld u 16 M o r a r iu G h e o rg h e 17
M ă r g in e a n u O c ta v i a n a 227 M o ro i a n u 173
M e d r e a B r u n o 1 49, 190 M oş (g a r d is t l a P etro şan ii) 247
M e d r e a D om im ic 40, 42, 52, 6 5 , 127, 137, M o iiu A u r e l 203
149, 154, 1 5 8 , 168, 19 0 — 1 9 2 , 283 M o iiu I o n 66
M e d r e a F l o r i a n 144, 153, 1 6 8 , 190, 191, M o tiu N ic o la e 170, 2 0 3
233 M u n te a n u A l e x a n d r u 17
M e d r e a I. (s tu d e n t c o n s e r v a t o r V ie n a ) M u n te a n u B p ifa n 77, 130
4 4 , 127, 173 M u n te a n u Io n 256
M e d r e a A u r e l 190 M u n te a n u V . 227
M e d r e a Io a n 190 M u n te n e s c u B . V a s ile 193
M e d r e a M a r ia (n ă s c u tă N is to r) 190 M u r a r iu C. 37
M e d r e a T im o te i, 190 M u re ş a n Io s if 249
M é h e s y 205 M u re ş a n L iv iu 104
M e m e te a D u m itr u 39, 87, 21 7 M u re ş a n O v id iu 21
M e r a T r a ia n lu liu 40, 77 M u re ş a n V irg il 264
M e ra V ic to r 6 6 , 1 9 2 — 1 9 3 , 220 M u re ş ia n u A n d re i 12 6 , 172
M e te ş Ş te fa n 13, 17, 21, 25 M u re ş ia n u A u r e l
M e ts c h n ic o v (M e cin ik o v ) 201 M u r e ş ia n u Ia c o b 150, 151
M e z e i lu liu 39 M u s c a A u r é l i a 203
M e fia n u Io a n 16 M u s c a P e t r u 62, 66 , 20 3 — 204
M e iia n u N ic o la e 16 M u ş a t M ir c e a 209
M ic h a e l 26 M u ş a te s c u G h e o rg h in a 258
M .ieleticiu G h e o rg h e 16
N —
M ic u l N ic o la e 20
M ic h V ă s ă lie 1 04
M ic h a il D im itr ie 30, 88, 21 4 , 228 N a n d riş G h e o rg h e 40, 77
N a n d r iş Io n 40, 44, 77
M ih a i A . 16
M c N a lty G e o r g e W iilliam 27
M ih a i V ic to r 80
M ih a i V o d ă V ite a z u l 104 N a d a A u r e l 2 1 8 , 219
N a n u I o n M u s c e l 47, 108
M ih a îc a E u g e n ia 227

302
N a r d e i 249
N ă s tu r e l 32
N e a g o e Io n 17, 35
N e a g o e N ico la e 99
N e a g o e S te lia n 38, 86, 111, 153,
210
N e a g o ş O . P e tr u 6 7 , 204— 207
N e a g o ş P e t r u G o ta v ia n 204
N e a g u M ih a i 34
N e c u lc e a 118
N e d e lcu D im itr ie 12
N e d e lc u N. 210
N e g o e sc u 22
N e g r u D im itrie 88, 187
N e g r u Emili 77
N e g r u Io a n 12, 13, 24, 29, 34
N e g r u ţiu F . 240
N e g r u ţiu Io a n 51, 153
N e m e ş A le x a n d r u 7 7 , 87, 88
N e m e ş A u r e l 33, 7 7
N e m e ş E m il 83
N e m e ş P a v e l 249
N e m e te a D u m itru 77
N em oiam u P e t r e 208
N e m o iu n u V irg il 78
N e s to re s c u Mima, 79
N e te a V a sile 131
N e u m a n n W ilh e lm 271
N ic o a r ă E u g e n 7 8 , 205, 220, 270
N ic o la e (din L u g o j) 25, 196
N ieoilau G h e o rg h e 73
N ic o la u Ş te fa n 88
N ic u le s c u (m a io r) 52
N ic u le s c u I. 23
N M íp escu I r i n a 2 03
N is to r D io n isie (t a t ă l lu i N isto r P o m -
piliu) 207
N is to r F e r d in a n d 240
N is to r (fr a ţii) d in B a i a S p r ie 105
N is to r Io n S ilv iu 192, 220, 2 3 6 , 2 6 3 , 264
N is to r D io n isie 207
N is to r P o m p iliu 30, 31, 33, 35, 36, 48,
8 5 , 140, 150, 2 0 7 - 2 1 3 , 214, 283
N ite s c u Io n 88, 142
N o t t a r a C o n s ta n tin 145
N u s s b ä c h e r 161
N y á r á d i E u g e n 253
O P e t r a ş c u T o m a 215
O a n c e a C o n s ta n tin 78, 81, 133
O la ru A l e x a n d r u 10
O la riu C o rn e l 3 1 , 37, 57, 65, 87, 89, 214
— 2 1 5 , 274
O l a r i u M ir c e a 2 1 4 , 215
O la r iu V a ie r 99
O la r iu (m in e r d in P e tr o ş a n i) 246
O ly m p e N o ël de B e r t i e r 27
O liv ă n a r iu G e o r g e 17
Q lte s c u N ic o la e 17
O n c e s c u (O n cu ) N ico la e 17
O n c iu l G r ig o r e 40
Qniteiu K i tty 116
O n c u V ic to r ia 2 79
O n iş o r V i c t o r 124. 162, 232
O n i ti u V irg il 127
O p rea. (lo c o te n e n t A ra d ) 136
Q p re a n G h e o rg h e 174
Q p re a n N ico la e 264
O p riş Io a n 48
Q p rişa 128
208, O sle r W . 166
O şte a V a ie r 78
O s z k á r J á s z i 50
O sw ald 165
O tre m b a G u s ta v 23, 26
O ttó i C ă lin 29, 30
P
P a l a d e G r a tia n a 76
P a m f il G h e o rg h e 88, 253
P a rn p u Io a n 159
P a n t e a R . N ico la e 17
P a n te a Ş te fa n 193, 264
P á p a i Z . 218
P a p a n ic o la u Io n 40
P a p ilia n V ic to r 4, 30, 88 , 217
P a p iu i l a r i a n 204, 270
P a rh o n I. C o n s ta n tin 17, 88, 167
P a s c u Ş te fa n 14, 64, 86, 101, 149, 215,
235
P a s c u 247, 248
P a s c u T e o d o r 67, 215, 231
P a u l B az il 189
P a v e l G e o r g e 78, 231
P a v e le s c u T e o d o r 17
P ă c a l ă G h e o rg h e 17
P ă c u r a r G h e o rg h e
P ă c u r a r i u B ia n u 17
P ă c u r a r i u M irc e a 180
P ă c u r a r u P a v e l 18
P ă iş iu (c ă p ita n la A r a d în 1918) 182
P ă ş c u ţiu L . 37
P ă ş c u ţiu S e v e r 65, 214, 215
P ă u n e s c u G rig o re 62
P e c u r a r i u O v id iu 17
P e y r e 34
P eliivan Io a n
P e n e ş (c ă p ita n ) 62
P e r ţ e a B a z il 219
P e r ţ i a T itu 18, 30, 40
P e s c a r i u Io n 39, 78, 87
P e t r a A v r a m 18
P e t r á n C o rid la n 83
P ă t r a ş c u I o a n a (n ă s c u tă Ş ch io p u ) 215
P e t r a ş c u T o rn a 67 , 215
P e t r e s c u P e t r a H o r e a 130
P e t r e s c u Z a h a r ia 22
P é t r i e I. (su b lo co t. l a B r a ş o v în 1918)
254
P e t r i n i M ih a i — G a la ţi 29
P e t r i ş o r V a sile 25
P ilsu d s k i Io sep h 49
P e t r u M alier 35, 36, 38, 40
P i-ntea V a le r ia 69
P i n t e a 105
P ir o g o v Iv a n N ik o la y 22
P í r j a (d in G iu leşti) 104
Plalton (filo zo fu l g r e c ) 91
P lă ia n L ig i a R o m a n 91
P o m u ţiu C o n s ta n tin 40
303
 P o p A l e x a n d r u (fiu l p ro f. P o p )
P o p o v ic i P e t r e 131
P o p A le x a n d ru (S ig n e t) 222 P o p o v ic i T im o te i 99
P o p A le x a n d ru (R eghin) 67. 193 220— P o p o v ic i V i c t o r 38, 195
221
P o p o v ic iu T raiain 36, 39, 40, 68, 87 89
Pop A l e x a n d r u (B la j - C l u j ) 65 87 89
183, 186, 224, 2 2 7 — 2 3 0 , 285. 293
11 7 , 202, 2 1 6 — 2 2 0 , 285, 293 P o p p V a sile 11
P o p A n a (n ă s c u tă B o ilă ) 222
P o p u A l e x a n d r u 66, 85 , 161, 2 3 0 — 232
P o p C . V a sile 11
P o p u lo a n 78, 81,
P o p E m il 18
P o p u T i t u 18
P o p G h e o r g h e d e B ă s e ş ti 7, 58, 61 62
P o r ţe a n u A le x a n d r u 96
106, 122, 125, 197, 250, 291
P o ru m b e s c u C ip ria n 42
P o p Io n R e te g a n u 162
P r e c u p V ic to r 131, 152
P o p I. T r a ia n 87
P r e d a G h e o rg h e 275
P o p Io n e l 58, 158
P r e d a V i c t o r 275
P o p L e o n id a 40, 78, 129
P r e d e s c u R io n 88
P o p L iv iu 221
P r iş c u T a r q u in i 78, 79
P o p L i v iu 37, 67, 89. 22 1 — 22 2 , 283 P ro d a n Io n 201
P o p S im e o n 221
P ro d a n L e o n 201, 202
P o p M a r i a 163
P u ic a (Io n D a c ia n ) 227
P o p O tília (n ă s c u tă M an ) 221
P u ic a R o m ic ă 227
P o p M ih a i
P u r je s z Z s ig m o n d 122, 123, 124, 146
P o p N ic o la e 18
164, 231
P o p O c ta v ia n 227
P u r z a A . 37
P o p Ş te f a n C ic io (o m p o litic) 38, 39 P u ş c a r iu E m il 12, 18, 35
49, 50, 124, 181, 182, 183, 184, 185 P u ş c a r iu Io sif 78
2 3 1 , 2 50 .
P u ş c a r iu S e x t i l 77
P o p C. V a s ile 182
P o p S ig is m u n d 66, 2 2 2 — 223
—R —
P o p Ş te f a n P ă c u r a r u 205
P o p V i c t o r 12, 58, 269
R a c o v iţă E m il 88
P o p a B a c i u 162
R a d u R o d ic a 272
P o p a T . G rig o re 30
R a h o v e a n u G . 37
P o p a l o a n 37
R ă d u le s c u A l e x a n d r u 238
P o p a I s a i a 87
R ă d u le s c u C o n s ta n tin 18
P o p a Iu'liu 189
R ă d u le s c u D. 243
P o p a M a n o le 219
R á k ó c z i G e o rg e 267
P o p a M . A rito n 192, 220, 264
R a tiu Io n (c u m n a tu l d r. D o m in ic S t a n ­
P o p a R u b in 143
c a ) 246
P o p a S ilv ia 130, 173
R a tiu Io n 122, 263, 2 6 7 , 270
P o p a T ib e riu 151
R â m n e a n ţu P e t r u 201, 2 0 2 , 259
P o p a T r a i a n 51, 128, 129, 173 R e b r e a o u L iv iu 96, 176
P o p a s u C o n s ta n tin 40
R e c e lo a n 65, 23 2 — 234
P o p a s u I. 134
R é c s e y 138
P o p e s c u C, 78
K eid G e o r g e Ş t. 27
P o p e s c u C. A z u g a 29
R e g a u d 186, 187
P o p e s c u T e o d o r 264
R e v e sz I m r e 192
P o p e s c u V aleri.u 18
R îş c u ţa A n to n 278
P o p iş te a n u C r is tia n 263
R î ş c u ţ a D u m itru 278
P o p îr te a n u G e o rg e 18
R îş c u ţa P a r a s c h i v a 278
PopoHiţă N ic o la e 87
R î ş c u ţ a P e t r u 69, 170, 23 5 , 2 7 8 — 279
P o p o v ic i A l e x e 96
R îş c u ţa S a b in 87
P o p o v ic iu A lm a M o h o r a 93, 229
R o b u l N ic o la e 66, 69, 2 3 4 — 235
P o p o v ic i C . A u r e l 40, 44, 47, 62, 99 268 R o k e if e lle r 141, 201
2 83
R o m a n D u m itru 78
P o p o v ic i D u m itru 18
R o m a n lo a n 87, 274
P o p o v ic i (fr a ţi p a r tic ip a n ţi la M A N ) R o m a n V a le r iu 225
256
R o m a n ţa i S im io n 18, 47
P o p o v ic i G h e o rg h e -B o ş c u 36, 38, 39, 40, R o g o z e a A n a 116
65, 68, 88, 89, 183, 186, 2 2 3 — 227^ R o s e tti C . A . 25
2 2 8 , 2 8 6 , 293
R o s e tti S o le s c u 109
P o p o v ic i I. I. 18
R o şe a D. D. 135, 137, 16T7
P o p o v ic i I. 37
P o p o v ic i Io sif 82 R o ş e a G h e o rg h e 40
P o p o v ic i (d in O ra v i ţa ) Roşea Iuldu 159
P o p o v ic i P e t r u (lo c o te n e n t V ie n a ) 130 R o şiu C o rn e l 39
P o p o v ic i L a z ă r 40, 78, 82, 129, 170, 202 Rothman (prof. universitar stomatolog
P o p o v ic i M ih a i 173
Budapesta) 102

304
R o x in T e o d o r 131
R u se i N . 23
R u ssu Ş te fa n 235, 237
R u ssu T itu s 37, 6 7 , 89, 221,
2 4 0 , 28 5 , 293
R u su A u r e l 264
R u su L i v i a L iu b a 235
R u su Io n 127
R u su J e a n a 91
R u su M a r i a 99
R u su N ie o la e 18
R u su O c ta v ia n 229
— S —
S a b in G h e o rg h e 23, 30
S a b o A u r e l 106
S a b o 248
S a b ă u Io n 39, 78, 104
S a d o v e a n u M ih a il 2 5 8 , 260
S a ftu V asi'le 256
S a la m o n H a lfo n 26
S ăilăjan V a sile 39
S a m a r i a n G h. P o m p e i 29, 30
S a n d a G h e o rg h e 34
S a n ie le v ic i S. 30
S á n to m a M a ria S o fia 157
S a n to n i A n g e 34
S a su A u r e l 32
S a su V a si le 32
S a th e l C a r o l 257
Sajva (p re o t A iu d ) 175
S a v a A u r e l 118
S a v a Io n e l 61
S a v a L í v i a M a ria 118
Saivu E u g e n 3 9
S a v u Io a n 78
S â lă ja n Vasi'le 78
S b â r c e a C o n s ta n tin 78
S b â r c e a S im ion 264
S b î r c e a T e o d o r 33, 78
S c h m in c k e 186
S c h n e id e r 130
S c r ib a n Io a n 141, 142
S c r id o n Io n e l 79
S c r id o n L e o n 97, 163
S e c ă r e a V a ie r 167
S e c ă r e a n u Ş te fa n 30
S e c e íe a n u V a sile 33, 79, 108, 146, 2 í i ,
262
S e v c o ş a n G e o rg e 18
S e ip e l 269
S e r g e n t E m ile 94, 167
S e v e r e a n u G h e o rg h e 187
S g lim b e a E m íliá n 18
S g lim b e a Io a n
S ib ia n u A u r e l 18
Slidor A l e x 30
S ig a r tä u P a v e l 39, 79
S iuaşi G rig o re 120
S im o n A le x a n d r u 130
S ârb u Io a n 2 64
S k o b O v id 39
S la v ic i Io n 172
S l a tin e a n u A l. 34
S lă v o a c ă T itu s 79
SI a v u Io n 81
20 — Medicii şi Marea Unire
S ch m id t A lo iaiu s F r ie d e r ic h 26
S ocol A u re l 204
S o co l Iu liu 248
23 5 — 239, S o fo n e a M a te i 38
S o fo n e a M ih ai 195
S o iu G h e o rg h e 18
S o lo m o n E u g e n 65, 240
S o lo m o n Io n 66, 240— 241
S o lo m o n M a r i a 240, 241
S o lo m o n N ic ö la e 18
S o lo m o n V irg il 40, 68, 129, 184, 24 1 —
242, 273
S o m n e a M ih a i 20
S o tro p a E m il 20
S p â rc h e z T ib e riu 165
S p ä ta r u Iu liu 19
S p ä ta r u T i tu 219
S p iro u A l. 23
S p o re a E le o n ó r a 260
S p o re a Io n 260
S ta ic o v ic i D. N ieo lae 47
S ta n c a C o n s ta n tin 79, 87, 88, 186, 251
S ta n c a D om linic 62, 66, 84, 89, 106. 147,
186, 2 4 2 — 254, 285, 293
S ta n ca . D o m in ic (a c to ru l) 243
S tS n ca H o r e a 243
S ta n c a Io a n
S ta n c a N e lla 243, 244, 253
S ta n c a R a d u 243
S ta n c iu D u m itru 87
S ta te L e o n 62
S tă n e s c u D u m itru 31
S tă n e s c u D. N ieo lae 31
S tă n e s c u S o fia 40, 43
S tă n ilă V ic to r 79
S tă u c e a n u C . 23
,S tă n o iu Io n 30
S te in e r S ig is m u n d 26
* S th a l S te rn b e r g C a r o ! 30
' S tin g h e Io s e f in a 79
Stim ghe V a le r iu 17, 33, 79
S to ia n A u r e l 66, 106, 2 5 4 — 258, 275
- S to ia n E lis a b e ta (n ă s c u tă L a n g a ) 254
S to ia n o v ic i A u r e l 116
S to ic a S im ia n 205
S to ic a S o rin 87
S to ic a Vasiile
S to ic h iţia Io sif 44, 66. 89, 202, 2 5 8 —
260, 285, 293
S to ic h iţia L a z ă r 258
S to ic h iţia M a r ia 258
S to ic h iţia S a n d u 258
S to lz e n b e rg 247
S tr o e s c u V a sile 47
S t r o i a C .S . 19
S lu b e n v o o l F r a n z 53, 191
S tu r z a Io n 67, 25 7 , 2 7 4 — 27 5
S tü r z a M a riu s 40, 80, 82, 129, 170, 173,
2 0 2 , 267, 275
S tu r z a M ih a i 274
S u ciu D. 19,
S u ciu Io n 182
S u ciu M fixcea S ib ia n u l 65, 69, 140, 257,
2 6 0 — 262
S u ciu R a v e ie a 69, 260
S u h ă ţe a n u V ic to ria 101, 107
305
Suilică A l e x e 19, 31, 33, 80 T r a u g o tt (T e o fil) VVitting 20
S u lu ţiu S te r e a Io sif 270 T r a u g o tt S a m u e l S e r v a tiu s 19
S u r d u B a z il T r if u S a b in a C im o c a 18,9
S u r ia n u P a u l 166 T r ip a (o f iţe r la C lu j î n 'l 9 1 8 ) 74
S u r u A le x a n d r u 6 5 , 262 Triipon G a v r ilă 106
S u r u M a r i a 262 T r u ţ a E u g e n 264
S u tz u A le x a n d r u T u r c u S ilv ia 42
S z e d lá c s e k 248, 249 T u r c u T itu s 202
S z ilá g y S á n d o r
— T —
- Ş -
Ţ a n d r e u A le x a n d r u 127
Ş e n c h e a V e tu r ia 87 T îr le a Iu lia n a 227
Ş e r b a n I. Io n 130 Ţ e p o su E m il 19, 29, 30, 31, 210
Ş e rb u Io n 219 Ţ e ţu Io n 25, 39, 80
Ş e sa n Io n 40 T í m e a Vasiile 37
Ş ia ricu L u c r e ţ i a 94 Ţ ip ei (f a r m a c is t) 19
Ş im o n A le x a n d r u Ţ ip le a (în v ă ţă to r în Ieu d ) 105
Ş i n ea i G h e o rg h e 39 Ţ u rc a n u C o n s ta n tin 40
Ş o r a G h e o rg h e 192
Ş te f a n c e l M a re 172 —U—
Ş te f a n o v ic i M . 268
S t e f ă n i c ă G h e o rg h e 38, 195 U lric h 190
Ş tir b a n M a r c e l 74, 118, 152, 167, 168, U r g u r e a n u (c în tă r e ţ) 106
21 7 , 24 0 , 270, 272 U rb e a n u Io n
Ş t r a u s H u g o 199 U r c a n I. 226
Ş u ia g a I. V ic to r 17 0 , 203, 277, 278 U r e c h ia C o n s ta n tin 88
Ş u tu Z a h a r i a 19, 33 U r s a c e G r ig o r e 68, 87, 89, 2 6 5 — 266
U r s a c e L i g i a G a b r ie la 266
— T — U r s a c e R a m o n a L i a n a 266
U r s a c e V a l e r i a 266
T a c i t C o rn e liu 19 U rie l (m e d ic m ilita r în a r m a t a a u s t r o -
T a n c o T e o d o r 32, 205 u n g a r ă ) 158
T a n c o T e o fil 80 U rs d e M a rg in e a 154
T ă b a c C o rn e lia 2 60
T ă t a r u C o rio la n 8 7 , 131, 132, —V —
T e lia L iv iu 80, 181
T e m p e a V a le r iu 3 9 , 80 V a id a A n a 267
T e n e r e a n u N ic o la e 205 V aiida D io n isie 267
T e o d o r Iu liu A le x a n d r u 19, 26 V a id a Io a n 267
T e o d o re s c u N ic o la e 22 V a id a M i r c e a 64, 101, 149, 215, 235, 270
T e o d o ri A l e x a n d r u 19 V a id a A le x a n d r u 68
T e r n o v e a n u B a s il 82 V a id a V o ie v o d -A le x a n d r u 38, 40, 41, 6 2 ,
T h o m a s P i e r r e 88 81, 111, 136, 137, 184, 203, 235, 238,
T ile a T i t L iv iu 39, 40, 67, 2 6 3 — 264, 2 6 3 , 2 6 6 — 270, 285, 292, 293
283 V a n c e a P e t r e 95
T ile a Io a n 263 V a n c e a Z e n o 194
T i l e a R afiila 263 V a sic i P a v e l U n g u r e a n u 11
T ile a V . V i o re i 263 V a sile C . (diin L u g o j) 196
Tliimás V . 106 V a s ile (s ă te a n , din ju d . V a slu i) 109,
T in e ri d in B a i a S p rie , A n c a , L u p a n şi 110
N is to r 105 V asiile A u r e l 82
T i r i c ă I o a n 87 V a sile N ic o la e 22, 25
T is z a I s tv á n 128, 244 V asiilesou V a s ile 29, 93
T itá e n i C o n s ta n tin 80 VaslLliu T itu 30, 88, 186, 2,10, 217, 230
T îrz iu E u g e n 3 9 V a su N ic o la e 87
T o c a n V a l e r i a 19 V a su O. 210
T od o ru .ţ C o m e lia -P a p ilia n 141 Vaquez 85
T o d e a G h e o rg h e 247 V a ito ia n u A r t u r 81
T o ld i M ik ló s 228 V e llu d a C o n s ta n tin 30, 31
T o m o le Io a n 100, 150 V e ra a n u I , 29
T o p lic e a n u E le n a 4 2 V e s a A v r a m 114
T ö r ö k J á n o s 19 V e s a V a sile 48
T o to ia n u Ion 80 V e s p a s ia n P u iu 219
T o tu L u d o v ic 273 V e s p re a n u Io n 19
T r a i a n 104 V ia n u T u d o r 1 7 4
T r a u s c h A d o lf 20 V iciu Io a n 237

306
Vdcol Io n N ico ia e 28, 40, 47, 68, V u lc a n Iosiíf 206, 232
V id u Io n 194, 199 V u lcu F e l i c i a 171
V ilţ F la v iu 6 5 , 170, 270 V u lc in ţiu Io a n 133
V la d A u r e l 182, 185 V u ltu r Io n 19
V la d C o n s ta n tin (m e d ic p s ih ia tru ) 80
V la d (co lo n e l) 182 —W—
V la d P e tr u 4 0 , 42, 6 7 , 82, 271— 272, 283
V la d P e t r e (ta tă l) 271 W a c h m a n n 29
V la d N ico ia e 272 W e is k ir c h e r P a u lu s C h ris tia n 20, 135
V la d V ic to r 39, 80 W e n e k e b a ch (p ro f. vienez). 258
V la d V irg il 58, 6 5 , 2 72 W e r th e im e r M ó ricz 26
V la d d m ire scu T u d o r 28 W ilh e lm a l II-leai 144
V la ic u A u r e l 172, 173 W ilso n W o o d ro w T h o m a s 48, 92, 104, 210
V lă d u ţiu N ico ia e 222 237
V o ic u N ico ia e Io n 6 8 , 87, 89, 216, 272— W in k le h n e r (d ir e c to r d e m in e) 246
274, 285, 293 W in te r b e r g (p rof. v ie n e z ) 258
V o ic u N ich te 272 W o lf A n d re a s 20
V o ic u S o fia 272
V oicu ilescu M a rin 10 — Z —
V o ic u le s cu V a sile 30
V o ic u le s c u T o rn a 29 Z a b ro v sk i V irg il 174
V o ile a n u A n a 42 Z ä g r e a n u Io n 167
V o in a A u re l 8 3 , 164 Z e g r e a n u G r. O c ta v ia n 164
V o in o v D u m itru 28 Zeideis (d in G a lsp a c h — A u s tria ) 239,
V o i te c Ş te f a n 278 240
V o ro n o ff 229 Z im v e liu C o rn e liu 66, 275—276
V ö r ö s m a r ty M ih á ly 120 Z im v e liu F lo r in T r a ia n 137
V r a c iu B . N ico ia e 231 Z in c C a r l 161
V u ia S a l v a t o r 40, 57, 65, 214, 274 Z o lo g M ih a i 87, 201

307
 Mulţumesc din inimă doamnei ing. Viorica llieş, colegu­
lui dr. Nicolae Hâncu, prof. dr. docent Crişan Mircioiu de la
Cluj-Napoca, d-lui ing. Ioan Ungur, d-lui Dumitru Dodon şi
d-lui Vaier Vaida de la Dej, Editurii „Tipomur“, d-lui redactor -
şef Nicolae Băciuţ, poligrafiei Tipomur, d-lui director Ioan Suciu
şi colaboratorilor săi din Tîrgu-Mureş... şi, nu în ultimul rînd.
fam iliei mele, unor colegi, tuturor celor care mi-au acordat
sprijin pentru ca acest volum să vadă lumina tiparului.
Pe dumneavoastră, dragi cititori, vă asigur că lucrarea de
faţă a fost elaborată cu ştiinţă, conştiinţă, dar şi cu inima.
Ea a fost gîndită începînd din 1975, scrisă în anul 1986.
iar în 1987 a fost oferită unor edituri. Cu toate că a primit
referate^ ştiinţifice bune nu i s-a dat „verdele“ pentru poligra­
fie. Ă rămas, deci, o carte de sertar.
în toamna anului 1992 am predat-o Editurii Tipomur care
a tipărit-o într-un timp record.
Eventualele observaţii şi completări sínt bine venite în
perspectiva unei eventuale reeditări. Le aştept pe adresa din
str. Mărginaşe nr. 22, Cluj-Napoca. 3400.
Decem brie 1992
Autorul
 C U P R I N S

Cuvînt înainte de Dr. Docent Crişan M i r c i o i u ......................................................... 5

I. ROLUL MEDICILOR AL STUDENŢILOR IN MEDICINĂ ŞI AL FARMA­

CIŞTILO R IN LUPTA PENTRU ÎNFĂPTUIREA MARILOR IDEALURI DE
PROGRES ŞI UNITATE ALE POPORULUI R O M Â N ................................................. 3
1. A. Medici si farmacişti transilvăneni precursori aj u n i r i i............................ 11
1. B. Emigraţia medicilor şi farmaciştilor transilvăneni în Ţară si rolul lor în
pregătirea pentru Marea U n i r e .................................. 12
I. C. Participarea medicilor români, în particular a celor din Transilvania, la
războiul pentru cucerirea independenţei de stat a României din 1811—1818,
şi la cel pentru întregirea neamului ţlin 1916—1 9 1 8 ..................................................21
I. D. Rolul studenţilor în medicină şi al medicilor încadraţi în societăţile aca­
demice studenţeşti în cultivarea conştiinţei naţionale şi pregătirea pentru
Marea U n i r e ................................................................................................................................. 35

II ROLUL MEDICILOR ŞI FARM ACIŞTILOR IN PREGĂTIREA ŞI DES­

FĂŞURAREA M ARII ADUNÄRI NAŢIONALE DE LA ALBA IULIA DIN
1 DECEMBRIE 1 9 1 8 ................................................................................................................... <3
II. A. Medicii, studenţii în medicină şi farmaciştii participanţi la Marea Adu­
nare Naţională de Ia Alba Iulia din ziua de 1 Decembrie 1 9 1 8 ............................ 64
II. B. Medici, studenţi in medicină şi farmacişti care au activat pentru unire,
cît şi pentru consolidarea ei, dar n-au putut participa la marele act din 1 De­
cembrie 1918 de Ia Alba I u l i a .....................................................................................

III. ACTIVITATEA MEDICILOR ŞI FARM ACIŞTILOR IMEDIAT DUPĂ UNIRE 81

Participarea medicilor şi studenţilor în medicină la preluarea facultăţii de
medicină din Cluj şi transformarea ei în facultate ro m ân ească............................ 86

IV DATE BIOGRAFICE PRIVITOARE LA MEDICII, STUDENŢII ÎN ME­

DICINA ŞI FARM ACIŞTII PARTICIPANŢI LA MARELE ACT AL DE­
CLARĂRII UNIRII DE LA ALBA IU LIA IN 1 DECEMBRIE 1918 PRIN
CARE S-A DESĂVÎRŞIT FĂURIREA STATULUI NAŢIONAL UNITAR
ROMAN ........................................... •1
IV. 1. Ion Aleman 91
IV. 2. Emanoil Anca 94
IV. 3. Pompei Belciug 95
IV. 4. Ilie Beu 98
IV . 5. Valeriu Bilţiu 106
IV. 6 Gheorghe Bîrlea 101

IV. 1. Dumitru Borea 101

IV. 8 Ion Bordea 108

309
IV. 9. Alexandru Borza 113
IV. 10. Aurel Botciu 117
IV. 11. Aurel Bozac . 117
IV. 12. Gheorghe Bucla 118
IV. 13. Octavian Buzea 119
IV. 14. Iulian Chitul 120
IV. 15. Emil Colbazi 126
IV. 16. Romulus Colhon 133
IV. 17. Nicolae Comşa 134
IV. 18. Victor Corbu 137
IV. 19. Miron Creţu 140
IV. 20. Cornel Crişan 140
IV. 21. Iuliu Crişan 144
IV. 22. Vasile Cucu 145
IV. 23. Gheorghe Cutean 147
IV. 24. Cornel Dărămuş 149
IV. 25. Leonida Domide 149
IV. 26. Ştefan Dragoş 151
IV. 27. Zeno Dumitreani 154
IV. 28. Elccheş Ion 155
IV. 29. Octavian Florea 155
IV. 30. Alexandru Fodor 157
IV. 31. Victor Fodor 168
IV. 32. Traian Gerguţia 160
IV. 33. Alexandru Gherman 160
IV. 34. Gheorghe Girda 163
IV. 35. Aurel Halic 163
IV. 36. Iuliu Haţieganu 163
IV. 37. Vasile Hâncu 167
IV. 38. Eugen Hossu . 170
IV. 39. Nicolae Hozan 170
IV. 40. Aurel Ija c 175
IV. 41. Vasilc Ilea 175
IV. 42. Nicolae Ittu 180
IV. 43. Ion Jovin 180
IV. 44. Sabin Manuilă 188
IV. 45. Ioan Matei 189
IV. 46. Dominic Medrea 190
IV. 47. Victor Mera 192
IV. 48. Remus Mioc 193
IV. 49. Vasile Mircu 194
IV. 50. Iuliu Moldovan 199
IV. 51. Nicolae Moţiu 203
IV. 52. Petru Muscă 203

310
TV. 53. Petre Neagoş . . . . 204
IV. 54. Pompiliu Nistor . . . . 207
IV. 55. Cornel Olariu . . . . 214
IV. 56. Teodor Pascu . . . . 215
IV. 57. Sever Păscuţiu . . . . 215
IV. 58. Traian Petraşcu . . . . 215
IV. 59. Alexandru Pop . . . . 216
IV. 60. Alexandru Pop . . . . 220

IV. 61. Liviu Pop . . . . 221

IV. 62. Sigismund Pop 222
IV. 63. Gheorghe Popovici (Boşcu) . 223
IV. 64. Traian Popoviciu 227
IV. 65. Alexandru Popu 230
IV. 66. Ioan Gheorghe Traian Rece 232
IV. 27. Nicolae Robul 234
IV. 68. Titu Itussu . . . . 235
IV. 69. Eugen Solomon 240
IV. 70. Ion Solomon . . . . 240
IV. 71. Virgil Solomon 241
IV . 72. Dominic Stanca 242
IV . 73. Aurel Stoian . . . . 254

IV . 74. Iosif Stoichiţia • 258

IV. 75. Suciu M ircea Sibianul 260
IV. 76. Alexandru Suru 262
IV. 77. Tit Liviu Tilea . . . . 263

IV . 78. Grigore Ursaee 265

I V . 79. Alexandru Vaida Voievod
266
270
IV. 80. Vilţ Flaviu
271
IV. 81. Vlad Petru
272
IV . 82. Virgil Vlad
272
IV. 83. Ion Nicolae Voicu
274
IV. 84. Salvator Vuia
274
IV. 85. Ion Sturza . . . .
IV. 86 Corneliu Zimveliu 275

V. SCURTE DATE BIOGRAFICE PRIVITOARE LA CADRELE MEDII P AR­

TICIPANTE LA MAREA ADUNARE NAŢIONALA DE LA ALBA IULIA 277
271
V. 1. Maria Fărcaş
V. 2. Victor Brătfăleanu 277
218
V. 3. Petru Rişcuţa
281
V I. încheiere . . . .
V II. Rezumat în limba engleză 291

293
V III. Index dc nume proprii

311
 Coperta rtc Nicolae Băciuţ

Editura TIPOM UR
Tîrgu-Mureş, str. Poligrafiei nr. 3.
Apărut 1993
Lector NICOLAE BÂCIUŢ
Format 16/ 70x100 9 Coli tipo 19,5
T ira j 6000 exemplare

Tiparul Executat la S.C. TIPOMUR S.A.

cu comanda nr. 92/1992
4300 Tîrgu-Mureş, str. Poligrafiei nr. 3

I.S.B.N. 973—95796—1—2