UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

SUPORT DE CURS
Sugestii de organizare a conținuturilor a
domeniului de activitate
„Limbaj și comunicare” în instituțiile de
educație timpurie

Autor: Stella Duminică, lector universitar,

CHIŞINĂU, 2022

0
 Sugestii de organizare a conținuturilor a domeniului de
activitate „Limbaj și comunicare” în instituțiile de
educație timpurie

PLANUL:

1. Formarea premiselor cititului în educație timpurie

(particularitățile psihologice)
2. Aplicarea metodei fonetică analitico-sintetică în învățarea
cititului
3. Formarea premiselor scrisului – o activitate complexă.

Formarea premiselor cititului în educație

1. timpurie

„A fi gata de școală nu înseamnă

a putea citi, scrie, socoti,
ci ... a fi gata pentru a le însuși pe toate acestea ”
Л.А.Венгер
La momentul intrării copilului în școală fiecare copil dispune
de o experiență personală, dar important este capacitatea de a percepe
și a asimila materia nouă, adică de a memoriza, de a analiza
informația, de a evidenția esențialul etc.
Deseori termenul de „dezvoltare intelectuală” este confundat
cu cel de „învăţare, instruire”, care presupune deprinderile şi
priceperile de a scrie, a citi, a socoti.
Dezvoltarea intelectuală include potenţialul mintal, capacitatea
copilului de a învăţa de sine stătător, capacitatea de a-şi concentra atenţia,
1
de a găsi o corespundere între fenomene şi acţiuni. El presupune
memorarea logică, de a găsi soluţii optime de rezolvare a problemelor
deprinderea de a reda un model; include, de asemenea, dezvoltarea
motricităţii fine şi a coordonării etc.[]
Deci, aceste două noţiuni „dezvoltarea intelectuală” și
„învățarea/instruirea” nu sunt analoage.

De exemplu: Un copil din grupa pregătitoare nu putea în prealabil

să citească și să scrie bine, dar care a învățat să joace bine șah. Acest copil
în clasa I-a poate în scurt timp să-i întreacă la învățătură pe ceilalți copii
care cunoșteau bine să citească. Acești copii care știau să citească se vor
plictisi în primele luni. La un moment dat aceste deprinderi se vor epuiza,
de aceea mai eficientă va fi strategia de dezvoltare a funcțiilor psihice
care asigură învățarea.

La ce vârstă copilul este mai bine pregătit pentru

şcoală: la 6 sau 7 ani?

Neurofiziologii consideră vîrsta de 7 ani drept cea mai

potrivită pentru a da copilul la şcoală, deoarece anume la această
vârstă se formează în creier atenţia volitivă şi multe alte mecanisme,
care permit elevului să reuşească la învăţătură. Cu alte cuvinte,
creierul este pregătit pentru ca elevul să „suporte” o lecţie de 45 de

2
 minute.
Psihologii consideră că la vârsta de 6 ani copilul este preşcolar.
Experimentele dovedesc că la această vârstă el este în stare să
asimileze materia de studiu. Dar, în acelaşi timp, are nevoie şi de joacă.
Elevul de 6 ani necesită activităţi mai restrînse, respectarea regimului de
somn, a alimentaţiei specifice etc. Şcoala de masă nu face față unei asemeni
provocări din mai multe motive. Astfel, copiii de 6 ani sunt instruiți exact
în aceleași condiții ca și copii de 7ani, ceea ce le afectează sănătatea,
dezvoltarea psihică.
Analizând situația de mai sus, copilul trebuie fie pregătit pentru școală
în aspect fizic și psihologic.

Obiectivul principal al grădiniţei de copii, în procesul de dezvoltare

a personalităţii copilului, este formarea competenţelor psihice (E.
Verza) şi, ca rezultat, formarea maturităţii şcolare, care se cere
dezvoltată pe tot parcursul vârstei preşcolare.

În psihopedagogie, una din cele mai recunoscute teorii cu referire la

maturitatea şcolară este „schema maturităţii şcolare” elaborată de
E.Bernart care consideră că „copilul – personalitatea matură pentru
şcoală” trebuie să se caracterizeze prin:

MATURITATEA ȘCOLARĂ

 maturitate fizică –rezistenţă la efort;

 maturitate mintală – capacitatea de analiză şi

planificare,înţelegerea unor norme;

3
 maturitatea volitivă – capacitatea de autoreglare, de a-
şi inhiba impulsurile şi de a-şi regla trebuinţele;

maturitate socială – necesitatea de apartenenţă la

grup, conduita socială adecvată în grup;

maturitate morală – sentimentul datoriei şi al

responsabilităţii, conştientizarea sarcinilor educative
care trebuie să le îndeplinească;

maturitate pentru muncă – capacitatea de

concentrare, atenţiei şi perseverenţă.

Evident că starea de „pregătire fizică și psihologică” prin

care este asigurată integrarea şi adaptarea copilului la mediul şcolar
instituţional este rezultatul întregii activităţi a copilului la grădiniţă.
Procesul formării premiselor citirii începe în copilăria
timpurie și de felul cum vor dirija educatorii acest proces, depinde
atitudinea copilui față de carte. La vârsta preșcolară este necesar de a
începe pregătirea copiilor pentru citire la vârsta de 5 ani prin logica
structuralistă, bazată pe nivelurile limbii, organizate pe relația
complexă:
I nivel: sunet silabă cuvânt

II nivel cuvânt propoziție text

4
 Metoda care stă la baza învăţării citirii-scrierii este metoda fonetică,
analitico-sintetică. Până să se ajungă la această metodă care ţine seama atât
de particularităţile fonetice ale limbii române cât şi de particularităţile
psihice ale şcolarului mic, în şcoala românească s-au folosit o serie de
metode precum: ,,metoda literalizării, metoda silabisirii, metoda fonetică
sintetică, metoda fonetică analitică, metoda scriptolegă, metoda
cuvintelor normale, metoda globală”(Berca, 1964: 42-58).
Contribuţii însemnate la predarea citit-scrisului a adus Ion Creangă,
care a şi scris în colaborare cu Gheorghe Enăchescu un îndrumător metodic
pentru predarea abecedarului intitulat ,,Povăţuitoriu la citire, prin scriere,
după sistema fonetică”apărut în 1976 care este de fapt prima metodă de
predare a citit-scrisului la noi.

,,Eu când fac lecţia mă gândesc la mine când

eram şcolar; mă gândesc la mine pe unde nu
înţelegeam şi caut să lămuresc copiilor aşa ca să
înţeleagă”
Ion Creangă

Metoda fonetică, analitico sintetică şi-a dovedit superioritatea faţă de

vechile metode deoarece ea ţine seama atât de cerinţele pedagogice ale
învăţării cât şi de particularităţile psihologice ale începătorilor în procesul
citirii şi scrierii.
Folosirea acestei metode în vederea familiarizării copiilor cu cititul şi
scrisul permite învingerea unor dificultăţi şi prevenirea unor greşeli, care
constau fie în scrierea legată a unor cuvinte, ca urmare a nediferenţierii
acestora, fie în omisiuni, inversiuni, substituiri sau adăugiri de litere, ca
urmare a nediferenţierii în vorbire, a sunetelor respective. Aceasta presupune
o activitate specială de analiză şi sinteză a componentelor respective ale
limbii. ,,Povăţuitoriu la citire, prin scriere, după sistema fonetică”, Ion
Creangă, Gh. Enăchescu, 1876

Metoda fonetică, analitico-sintetică se aplică în două etape la

vârsta preșcolară:
5
I etapa (inițială):
a) Însușirea vocalelor
1. Pronunțarea sunetului (se va exclama, se va cânta etc).
2. Demonstrarea literei mari de tipar ce corespunde sunetului
dat.
3. studierea literei mari de tipar – semnul grafic al sunetului
(Cu ce se aseamănă litera „U” mare? – c-un ulcior etc.)
4. Modelarea literei mari de tipar din bețișoare, ață, sârmă,
plastilină etc.
5. Găsirea și sublinierea literei noi pe pagină.
6. „Citirea” silabelor (UA, UE, UI etc.) la tablă.

Sunetele [a] [ă] [â] [o] [u] [e] [i] [î] – sunt vocale. Ele pot fi
cântate, la pronunțarea lor nu avem nici un obstacol, aerul iese
ușor. În limba română sunt 8 vocale.
Pentru vocale utilizăm cerculețe roșii în scheme.

b) Însușirea consoanelor
1. Evidențierea cuvântului ce începe cu sunetul nou.
2. Pronunțarea sunetului (consoană).
3. Prezentarea și studierea literei mari de tipar (Cu ce se
aseamănă litera „M” mare? – cu un munte, cu valurile mării
etc.)
4. Modelarea literei din bețișoare, ață, sârmă, plastilină etc.
5. Găsirea și sublinierea literei noi pe pagină.
6. „Citirea” silabelor deschise MA, MO, MU; MI; MÂ, ME
și silabelor închise: AM, OM, UM, IM, ÎM, EM etc.
7. „Citirea” cuvintelor din 1-2 silabe: AM, MA-MA, EMA
(doar cu literele pe care le cunosc). Evidențierea consoanelor
– biluțe de culoarea albastră, vocalelor – biluțe de culoarea
roșie
Sunetele consoane se pronunță greu. Se vor evidenția în
scheme cu ajutorul bilutelor albastre.

6
 c)însușirea noțiuni de „cuvânt”

În jurul nostru sunt multe obiecte și fiecare din ele au o denumire.

Fiecare obiect este numit printr-un cuvânt. Pentru a determina un

cuvânt noi vom utiliza un dreptunghi

. Această „căsuță” este pentru cuvânt. Fiecare sunet în

„căsuță are „camera” sa: .

Spre exemplu, acesta este un (măr). „Mărul”- este un

(cuvânt). Pentru ca sunetele să formeze cuvântul „măr”, aceste
sunete trebuie să fie fiecare în camera lui. Cuvântul „măr” conține 3
sunete: [m], [ă], și [r] care pot

fi înlocuite în aceste camere cu simboluri:

(cerculețe: albastru, roșu și albastru).

Noi am realizat analiza sonoră a cuvântului. Dar dacă vom dori „să
intrăm în ospeție” în această „căsuță”, vom putea oare noi afla ce
cuvânt „trăiește” în această căsuță? Nu. Noi vom ști că în fiecare
camera „trăiesc” două consoane și o vocală. Noi știm că sunetele – le
auzim, iar literelele le vedem, le citim și le scriem.

Pentru ca să aflăm, ce cuvânt „trăiește” în această căsuță, fiecare

sunet pe foia trebuie să-l înlocuim cu o literă, iată așa: ,
iată așa vom putea citi cuvântul M Ă R

7
 Aplicarea metodei fonetică analitico-sintetică în
2.
învățarea cititului

Sunetul [a]. Litera A

În joc să ne avântăm Cu ochișorii privim,

Litere să învățăm Litere descoperim
Să vă pun o întrebare Acum nu am terminat
Ce cuvânt este scris oare? Enunțuri avem de formulat.
Bravo! Bravo! Ai reușit!
Bravo! Bravo! Ești iscusit! (Gori Nina)

1. Exercițiu „Prinde sunetul” (copiii trebuie să bată din palme

dacă aud sunetul [a]).

O-A-U-I-A-Ă-Î

2. Numește cuvinte, evidențiați sunetul [a] în fiecare cuvânt

(la începutul cuvintelor).

ALBINĂ AC AȚĂ

8
 3. Desenează litera A cu creionul roșu. Construiește din
bețișoare litera A

4. Găsește litera A printre alte litere, încercuiește c-un

cerculeț. Numără câte litere de A ai găsit.

A M O A N U

5.Găsește și numește toate imaginile, cuvântul cărora începe cu

sunetul [a].

9
 Jocuri de formare a premiselor cititului
Jocul „Memorizează și repetă”
Educatorul pronunță sunetele copii trebuie să repete:

A–A–U; A – U – A; U – A - U; U - U - A.

Jocul „Nasturii jucăuși”

Copiii trebuie să coloreze cu creionul roșu litera O mare de tipar.
Construiește din nasturi, să modeleze din plastilină litera O mare de
tipar. Din ce putem să modelăm litera O mare de tipar?

Ține minte!
Copiii trebuie să memoreze, sunetele [a], [u], [â] – acestea sunt
vocale (se pot cânta aceste sunete), vom utiliza cerculețe roșii.

Jocul „Ghicește sunetul”

Copiii trebuie să ghicească sunetele – vocale pe care le cunoaște și
să prezinte fișa: [a];[o];[u];[e];[i]; [î].

M-A-P-U-S-Î-N-O-U-M-E
10
 Jocul „Repetă silabele”
Educatorul pronunță silabele și întreabă copiii: „Câte sunete auzi în
silaba? Numește primul sunet. Dar al doilea sunet care este?
am, um, em, im, ăm

Jocul „ Adaugă sunetul”

Educatorul pronunță cuvinte la care trebuie de adăugat un sunet

corespunzător:
la... [c] da... [r]
mă... [r] ca... [r]

Jocul „Cui să-i dau cadoul?”

Copiii numesc obiectele de pe imagine și determină care e
primul sunet. Să dăruim obiectele ce încep cu sunetul [m] - Mariei, iar
lui Ionel obiectele ce încep cu sunetul [b].

11
 Jocul „Cuvinte lungi, cuvinte scurte”
Educatorul le va explică copiilor că noi în vorbire utilizăm
cuvinte alcătuite din sunete. Sunetele sunt vocale și consoane.
Cuvintele le împărțim în silabe. În cuvinte sunt câteva silabe. Cuvântul
are atâtea silabe câte vocale sunt. De aceea sunt cuvinte scurte și
cuvinte lungi.
De exemplu: La tablă sunt 2 lente: una scurtă și alta lungă.
Privește imaginea și pronunță cuvintele. Dacă este un cuvânt
lung și le afișezi pe lenta lungă (roșie), dacă ai pronunțat cuvânt scurt
îl afișezi pe lenta scurtă (albastră).

Jocul Încărcăm vapoarele

Pe un carton albastru (lacul) sunt plasate vapoarele
(vapoare din hîrtie). Avem nevoie de jetoane ce reprezintă
obiecte a căror denumire încep cu sunete diferite. Copiii
primesc vaporașele pe care sunt scrise litere (cunoscute de
copii) și pleacă din port spre locul de încărcare a mărfurilor
(jetoane) a căror denumire începe cu sunetul corespunzător
literei de pe vapor. Conducătorul jocului întreabă pe fiecare
copil: Ce marfă ai vrea? sau Ce ai putea să transporți? Copii
pot răspunde: Aș vrea să transport mărfuri care încep cu
sunetul A.
După epuizarea stocului de mărfuri conducătorul le poate cere
copiilor să se gîndească și să spună ce mărfuri ar mai putea
transporta cu vapoarele lor. Copiii vor formula răspunsurile
după modelul: Eu aș putea să transport: alune, aspiratoare,
autobuz etc.

12
 Caută și găsește
Pe masă sunt aranjate imagini și literele. Pe rînd, fiecare copil
ridică cîte o imagine, o identifică și numesc sunetul inițial și
numesc un coleg care să găsească litera corespunzătoare.

Titirezul vesel
Se învîrtește titirezul și în momentul cînd se oprește, numesc
litera pe care o indică săgeata. Copilul din dreptul literei
găsește un cuvînt care să înceapă cu sunetul respectiv, apoi
continuă jocul.

Joc –exercițiu
Avem nevoie de diferite imagini unde este reprezentate
diferite obiecte (putem folosi și jucării). Copii numesc obiectul
reprezentat în imagine. Ei determină sunetul inițial ale acestor
cuvinte și numără sunetele incluse în cuvînt.

Joc exercițiu „Desenăm, decupăm, cu litere ne jucăm”

Copiilor li se pune la dispoziție litere care le vor așeza în
cuvinte. Sunt ajutați dacă au nevoie. Singur sau cu ajutorul
adultului vor citi cuvintele scrise.

Literele învățăm
Cuvinte formăm
Să le numim
Și cunoștințe să primim

13
II ETAPĂ
Metoda fonetică analitico-sintetică presupune calea inversă în
procesul verificării însușirii de către copii a sunetului şi a literei
corespunzătoare.
 Separarea propoziţiei din vorbire;
 Împărţirea propoziţiei în cuvinte şi separarea cuvântului cu
sunetul nou;
 Analiza cuvântului, împărţirea cuvântului care conţine sunetul
nou în silabă;
 Separarea şi studierea sunetului nou; Studierea literei de tipar;
 Compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetului decupat;
 Citirea cuvintelor compuse cu ajutorul alfabetului decupat;
 Citirea cuvintelor noi din abecedar; Citirea propoziţiilor din
abecedar.

În concluzie metoda fonetică analitico-sintetică este metoda

ştiinţifică de predare a citirii şi scrierii. Ea corespunde cerinţelor
lingvistice, pedagogice şi ţine seama de particularităţile psihologice
ale procesului citirii şi scrierii la începători. Ea este folosită cu succes
în practica instituțiilor noastre noi. Esenţa metodei fonetice analitico-
sintetice constă în aceea că la predarea citit-scrisului, se foloseşte atât
analiza (descompunerea cuvintelor în silabe şi sunete şi separarea
sunetelor de cuvintele respective) cât şi sinteza (îmbinarea sunetelor
însemnate prin litere în silabe şi cuvinte şi citirea acestor silabe şi
cuvinte).

14
 Formarea premiselor scrisului – o activitate
3.
complexă.

Învățați copilul să stea corect la masă

Învățați copilul să țină corect pixul/creionul în

mână

15
 Formarea premiselor scrisului
• Scrisul implică organizarea limbajului verbal, codificarea
mesajului pe baza codului lingvistic sonor, apoi transferul
acestui cod în cel al semnelor grafice (OLIZAUX.R..)
• Grafismul semnifică orice traseu grafic prin a cărei efectuare se
realizează învățarea mișcării grafice în sine.
Elementele grafice sunt:
- desenul spontan (o simplă urmă, mâzgâleala sau linia
frântă fără semnificație);
-desen figurativ (linii care înseamnă ceva );

Scopul principal al formării premiselor scrierii prevede:

• priceperea de a ține corect creionul, pixul;
• mânuirea corectă a mișcării mâinii în vederea însușirii așa-
numitului gest grafic (forma literelor mari de tipar și
pregrafismele – elementele grafice a literelor de mână)

1. Organizarea Controlul
kinestezic și
spațială
controlul vizual
kinestezică și
grafică

Mecanismele implicate în
realizarea limbajului
grafic

Legătura dintre expresia orală, corporală și cea grafică

16
 1. Prezentarea modelului

2.Analiza pregrafismului

3. Numirea pregrafismului
(zaua, bastonata etc)

4.Executarea la tablă sau pe fișe a pregrafismului,

însoțită de verbalizare de către educator

5. Exerciții de încălzire a mușchilor

mici a mâini

6. Simularea executării pregrafismului

(în aer, pe masă etc)

7.Scrierea independentă
(pe fișe, în caiete) a câtorva elemente propuse

8. Exersarea scrierii pregrafismelor

17
Exerciții pentru dezvoltarea musculaturiii fine
 Trasarea cu degetul, pe o sticlă, a literelor;
Decuparea şi colorarea literelor;
 Apucarea şi manipularea obiectelor;
 Înşiratul mărgelelor pe o sfoară;
 Înnodatul şi deznodatul frînghiilor;
 Încheiatul şi descheiatul nasturilor;
 Pe masă, în vase se află diferite seminţe, crupe etc. Copiii iau
acestea în pumnişor şi le transferă în celălalt pumnişor(diferite
crupe : boabe de grîu, orez, hrişcă, griş etc.), la fel ce
procedează cu petricele, nisip; ducerea acestora dintr-un vas
în altul.
 . Dezghiocarea porumbului cu fiecare degeţel ale ambelor
mîini.
 Imitarea torsului- răsucirea lînii pînă la obţinerea firului.
 Ruperea hîrtiei în cît mai multe şi mărunte bucăţele.

Jocul Pumnişorul

Obiective. Dezvoltarea musculaturii fine a mîinii.

Desfăşurarea

Pe mesele copiilor sunt cîte trei-cinci pietricele (în funcţie de

mărimea jucătorilor). Se solicită luarea a fiecărei pietricele în
pumnişor doar cu cîte un singur deget ( un deget-o pietricică). Este
mai comod să se înceapă cu degeţelul mic. Apoi se dau drumul
acestora pe masă, desfăcîndu-se pe rînd cîte un degeţel. Jocul se reia
de cîteva ori.

Jocul Degeţelele

Obiective. Dezvoltarea musculaturii fine a mîinii

18
Desfăşurarea

În faţa copiilor, pe mese se pun 5 beţişoare de chibrit. La

semnalul conducătorului, jucătorii trebuie să ia un beţişor doar cu
degetele mari ale ambelor mîini, alt beţişor cu degetele arătătoate,
următoarele 3, 4, şi 5 cu celelalte perechi de degete, fără a scăpa nici
un beţişor. Exerciţiul, după o anumită perioadă, poate fi efectuat cu
ochii legaţi.

Reluînd jocul obiectivele capătă o doză de dificultate. De

exemplu, cu ajutorul degetelor mici ale ambelor mîini de aranjat într-
o linie dreaptă 10 beţişoare, cu ajutorul degetului mic şi cel mijlociu
de construit a casă din beţişoare, cu degetul mare şi mic de construit
un drum şi o maşină etc., etc.

II. Se poate de propus copiilor de a lua de pe masă cu degeţelele

unei singure mîini, fără ajutorul mîinuţei a doua, pe rînd, trei-cinci
pietricele de mărime mijlocie ca apoi să le aranjeze, cîte una, în
forme diferite pe masă (cerc, linie, căsuţă etc.).

III. Exerciţiu: Pe masă, în vase se află diferite seminţe, crupe etc.

Copiii iau acestea în pumnişor şi le transferă în celălalt
pumnişor(diferite crupe : boabe de grîu, orez, hrişcă, griş etc.), la fel
ce procedează cu petricele, nisip; ducerea acestora dintr-un vas în altul

IV. Ruperea hârtiei în cât mai multe şi mărunte bucăţele

19
20
21
22
23
24
25
 BIBLIOGRAFIE

1. Boca-Miron E, Chicnișan E., Documentar metodic pentru activitățile de

educarea limbajului la preșcolari, București, Editura Integral, 2002, p. 54- 67.
2. Cemortan S. Abecedarul preşcolarului. Ghid metodic Formarea premiselor
citirii şi scrierii nr. 1. Chişinău: Stelpart, 2005, 104 p. [p.5-19]
3. Cemortan S., Racu J., Cuzneţov. L., Simon S., ş.a. Metodologia proiectării
procesului educaţiei la copii de 3-5 ani în instituţiile preşcolare. Chişinău:
Print-Karo SRL, 2010, 157p.
4. Cemortan S., Racu J., Cuzenţov. L., Simon S., ş.a. Metodologia proiectării
procesului educaţiei la copii de 5-7 ani în instituţiile preşcolare. Chişinău:
Print-Karo SRL, 2011, 188p.
5. Cemortan, S. Curriculum-ul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară
(1-7 ani) în RM. Chişinău: Cartier, 2008, 96 p.
6. Cemortan, S. Teoria şi metodologia educaţiei verbal-artistice a preşcolarilor.
Chişinău: 2001, 420 p.
7. Damșa I., Damșa T.M., Ivănuș Z. Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și
în clasele I și II-a. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.. 1999,
169p.
8. Dumitrana, M., Educarea limbajului în învățămîntul preșcolar. Comunicarea
orală, București, Ed. Compania, 2002.
9. Golu P., Verza E., Zlate M., Psihologia copilului. București: Editura didactică
și Pedagogia, 1993, p. 35 – 38.
10. Mitu F., Antonovici Ș. Metodica activităților de educare a limbajului în
învățămîntul preșcolar. București 1999, p.
11. Mocanu L. Învaţă jucîndu-te, jocuri şi exerciţii verbale pentru cei mici.
Chişinău: Ruxanda, 1998, p.96.
12. Mocanu L. Jocuri verbale în grădiniţă. Chişinău: Ed. Lumina, 1996.
13. Negură I. Psihologia limbajului. https://psyexcelsior.files.
wordpress.com/2016/02/ion-negurc483-psihologia-limbajului-note-curs-
2016.pdf (vizitat 30.03.2017)
14. Lavric M. Metodica dezvoltării vorbirii preșcolarilor. Chișinău: Ed. Lumina,
1992. 158p.
15. Păunescu C. Limbaj şi intelect. Bucureşti: Editura ştiinţifică 1979.
16. Standarde de învăţare şi dezvoltare pentru copilul de la naştere până la 7 ani:
Standarde profesionale naţionale pentru cadrele didactice din instituţiile de
educaţie timpurie / ME al R. Moldova; Vârtosu L., Pânzari A. et al. Chişinău:
Sirius, 2013.
17. Vrânceanu M., Terzi-Barbaroşie D. et al. 1001 idei pentru o educaţie timpurie
de calitate. Ghid pentru educatori. Chişinău: Centru Educaţional Pro
Didactica, 2010.

26
 Cu bine, Doamna mea Educatoare!
vers. Aurora Luchian

Cu ochi umezi o privesc

Pe doamna mea, căci o iubesc
Pe blânda mea educatoare
Că nu-i alta ca ea sub soare!
Îi mângâi mâna și o întreb,
Dacă ghiduș, un an întreg,
Am supărat-o să mă ierte
Ba o s-o rog să mă și certe!
Și jucăriile de pluș
Colajele ce le-a expus
Sus, pe panou, căci am lăsat
Tot ce cu drag eu am creat.
O rog pe doamna, dac-ar vrea
Un an să mai stau lângă ea,
Căci mi-a iertat la prostioare,
Și nici nu m-a mustrat prea tare
M-a mângâiat și a rostit:
Să nu uitați că v-am iubit,
Dar ați crescut ce voinicei!
La toamnă veți fi școlărei.

Cu bine, atunci și-o-mrățișez,

Mă chinui să nu lăcrimez
Și-i spun din inimioara mea
Că niciodată NU O VOI UITA!

27