EDUCAREA RESPIRAȚIEI PRIN JOC

I. Importanța respirației în vorbire

Respirația este un proces important atât pentru supraviețuire (asigură oxigen corpului
uman), cât și pentru vorbire (asigură aerul utilizat pentru vibrarea corzilor vocale și producerii
sunetelor). Deși toate funcțiile respiratorii au loc în cavitatea toracică și implică circulația
aerului, respirația pentru vorbire (fonică) e diferită de cea din repaus vocal.
a. În primul rând, respirația din repaus este o activitate pasivă, în timp ce respirația
verbală este activă (mușchii intercostali lucrează în timpul expirului pentru a regla cantitatea de
aer eliberată).
b. În al doilea rând, inspirul și expirul tind să dureze la fel de mult si sunt la fel de
profunde în respirația din repaus, în timp ce în respirația verbală timpul pentru inspirație este
redus (și până la jumătate de secundă), în timp ce expirația crește până la 5-10 secunde, raportul
fiind de 1/9.
c. În al treilea rând, volumul de aer necesar pentru vorbire este mai mare decât volumul
de aer necesar pentru respirația nonverbală (dacă rostim o frază foarte lungă fără întreruperi se
folosește și aerul din volumul respirator de rezervă).

II. Pattern-uri respiraționale deficitare la copii

- Dificultăţi de respiraţie din cauza unor deficienţe anatomice, a unor afecţiuni ale
aparatului respirator (vegetații adenoide, polipi, etc.);
- Respiraţia superficială de tip costal superior, copilul ridicând exagerat umerii şi
contractând muşchii gâtului;
- Vorbirea şi în cursul inspiraţiei, nu numai al expiraţiei cum este normal;
- Mişcări respiratorii forţate prin folosirea unei cantităţi prea mari de aer în expiraţie (în
felul acesta, copiii consumă tot aerul de rezervă din plămâni şi ultimele cuvinte din propoziţie nu
se mai aud);
- Respirații neregulate, scurte;
-Aerul expirat se scurge deficitar, ceea ce duce la tulburări de pronunție.

III. Obiectivele exercițiilor de respirație în terapia logopedică

 Creșterea forței și volumului respirator;
 Controlul respirației;
 Diferențierea respirației orale de cea nazală;
 Prelungirea expirului în vorbire;
 Întărirea musculaturii organelor vorbirii;
 Relaxare;
 Scăderea anxietății.

IV. Jocuri pentru antrenarea respirației

A. Obiectiv: Creșterea forței și volumului respirator

Conținuturi: Se lucrează exerciții de respirație în vederea creșterii volumului respirator și a
materializării respirației costo-abdominale .

Respirația 4-7-8
- se inspiră 4 secunde
- se reține aerul 7 secunde
- se expiră 8 secunde
Se realizează sub formă de joc: umflăm balonul și dezumflăm balonul.

Suflare în diferite instrumente

Se suflă în baloane, baloane de săpun, morișcă, fluier, instrumente muzicale, lumânări, etc.

Casa vântului

Se suflă cu putere dintr-o parte în cealaltă, astfel încât franjurile casei să se miște.

Animalul înghite mingea

Se inspiră pe nas și se expiră puternic pe gură, suflând în mingile de ping-pong care intră într-un
tub reprezentând un animal (omidă, câine).

Ghicește ce fruct este

Ochii sunt închiși, se inspiră puternic pe nas și se expiră normal pe gură identificând fructul
după miros.

Pasărea
Acest exercițiu este însoțit de gimnastică respiratorie. Braţele sunt întinse la orizontală (aripile de
pasăre, se ridică aripile (inspir) iar la aterizare braţele revin pe lângă corp – expir.

Fulgul de nea
Se așează în palma ținută drept o bucată mică de șervețel/hârtie, se inspiră pe nas și se expiră
puternic pe gură, pentru ca ,, fulgul de nea ,, să zboare.

B. Obiectiv: Creșterea preciziei și controlului respirator

Conținuturi: Se antrenează capacitatea de dozare și control, intensitate și direcție,
corespunzătoare inspirului și expirului, în raport cu un anumit context. Asigurăm în acest fel
trecerea de la respirația non-verbală la cea verbală.

Direcționarea aerului expirat

Inspiră pe nas şi expiră uşor pe gură cu buzele uşor rotunjite, în direcţia palmei. Buza superioară
acoperă buza inferioară şi aerul expirat este dirijat în jos. Buza inferioară acoperă buza
superioară şi aerul expirat pe gură este dirijat în sus (pentru un caracter ludic al exercițiului se
pune o bucațică de vată pe nasul copilului, care se ridică în sus odată cu aerul expirat).

Lumânarea

Inspiră pe nas şi expiră pe gură suflând în lumânări; gradual se creşte numărul lumânărilor. Se
suflă asupra unei lumânări aprinse pentru a o stinge sau pentru a menţine flacăra lumânării într-o
poziţie înclinată.

Racheta
Inspir pe nas, expir puternic pe gură suflând cu ajutorul unui pai, într-o rachetă confecționată din
hârtie.

Turbino
Copiii trebuie să sufle în morișcă cu o intensitate controlată pentru a putea opri indicatorul la
imaginea dorită.

Suflă mingea
Copiii vor sufla mingea dintr-o gaură în alta, în funcție de imaginea sau culoarea solicitată,
exercițiu care necesită controlul asupra direcției și vitezei mingii.

Bărcuța pe râu
Copilul va merge cu bărcuța pe râu, suflând bărcuța în direcția indicată.

Copiii trebuie să sufle mingea cu paiul, unul în poarta celuilalt, fiind atenți în același timp să nu
primească gol în propria poartă.
Joc de fotbal

Copilul va inspira cu ajutorul unui pai cerculețe colorate pe care le va pune pe tabla de joc,
reproducând modelul din fața lui.

Cerculețe colorate

C. Obiectiv: Prelungirea expirului în respirație verbală

Conținuturi: Se urmărește diferențierea respirației nonverbale de cea verbală, în care expirul e
mai lung. Copilul va putea să prelungească expirul, având și un volum respirator mai mare, dar și
o forță și precizie ridicate.
Exercițiul 1.
Pentru a asigura prelungirea expirului se începe rostirea prelungită a vocalei ”a”.
Acest exercițiu este însoțit de gimnastică respiratorie. Stând în picioare, brațele sunt ridicate
deasupra capului. Inspirăm pe nas, iar în expir coborâm brațele până când atingem vârful
picioarelor și spunem prelungit o vocală (aaaaaa). Se repetă de 5 ori.

Exercițiul 2. În timpul expirului se pronunță prelungit consoane: SSSSSS sau ȘȘȘȘȘȘȘ. Se

poate utiliza un pai prin care se expiră aerul rezultat în urma producerii sunetului (rece pentru S
și cald pentru Ș).

Exercițiul 3. Se pronunță diferite onomatopee pe o expirație, folosind diferite jucării sau

imagini cu animale : Cum face?...vaca (muuu), măgarul (i-ha), oaia (beee), cățelul (ham),
broasca (oac).

Exercițiul 4. În timpul expirului spunem o serie de cuvinte: numărăm până la zece, repetăm
zilele săptămânii, lunile anului, etc.

Exercițiul 5. Se utilizează propoziții, texte, ghicitori, poezii, cântecele. Scopul exercițiului este
acela de a conștientiza că numărul și durata inspirațiilor/expirațiilor variază în funcție de mesajul
transmis.