2.

1 Formele şi documentele aprovizionării cu mărfuri a entităților de comerț

cu ridicata
Aprovizionarea cu mărfuri a entitățile de comerţ se efectuiază în baza contractelor încheiate
anterior prin următoarele forme:
1. pe răspunderea furnizorului, în cadrul acestei forme, furnizorul poartă răspunderea pentru
integritatea mărfurilor pe toată perioada transportării mărfurilor pînă la destinaţie.
2. prin delegatul propriu al întreprinderii comerciale, în cadrul acestei forme unui lucrător al
întreprinderii i se eliberează „Delegaţie” în scopul aprovizionării cu mărfuri de la furnizori.
În acest caz persoana respectivă poartă răspundere de integritate a mărfurilor pe timpul
transportării.
3. prin depozite de repartizare, în cadrul acestei forme aprovizionarea cu mărfuri de la
depozitele de repartizare se efectuiază în baza „Notei de comandă”.
Principalele documente întocmite la aprovizionarea cu mărfuri sunt:
- documente de transport şi marfă (factură fiscală, certificat de calitate, specificaţia de
conţinut, etc);
- documente de decontare (ordin de plată, etc).
Principalele căi de aprovizionare cu mărfuri a unităţii de comerţ cu ridicata sunt:
- de la furnizorii/producătorii autohtoni şi de peste hotare;
- prin depozite de repartizare;
- prin gestionari.
Principala sursă de aprovizionare a unităţii de comerţ cu ridicata o reprezintă furnizorii.
Aprovizionarea de la furnizori se efectuiază în baza contractelor încheiate anterior. Mărfurile
primite de la furnizori sunt supuse recepţiei cantitative şi calitative.
În cazul stabilirii divergenţilor cantitative sau calitative între documentele primite ce însoţesc
marfa şi marfa recepţionată efectiv se întocmeşte actul sau procesul verbal de recepţie. Acest
document se întocmeşte şi se semnează de către membrii comisiei de recepţie în care trebuie să
fie inclus un reprezentant al furnizorului sau a organelor de stat sau a unei organizaţii
necointeresate.
Divergenţele stabilite la recepţie pot fi de 2 feluri:
1. plusuri – se constată cînd cantitatea primită este mai mare decît cea indicată în documente.
Pot fi:
- admise, în cazul cînd unitatea comercială are nevoie de aceste mărfuri şi le primeşte;
- respinse, în cazul cînd unitatea comercială nu are nevoie de aceste mărfuri şi le restituie
furnizorilor. Pînă la restituirea furnizorilor mărfurile sunt luate la păstrare în unitatea
comercială dată.
2. minusuri (lipsuri) – se constată cînd cantitatea indicată în documente este mai mare decît
cea primită efectiv. Lipsurile pot fi din mai multe cazuri:
- lipsuri din vina furnizorilor;
- lipsuri din vina organizaţiei de transport;
- lipsuri din vina delegatului pripriu al unităţii comerciale;
- lipsuri în limita normelor de peresabilitate naturală.