Tema 2.

“Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri”

1.Formele și documentele aprovizionării cu mărfuri a unităților comerciale.
2.Contabilitatea aprovizionării cu mărfuri în unitățile cu ridicata (UCR).
3.Contabilitatea divergenţilor constatate la recepţionarea mărfurilor.
4.Particularitățile privind reflectarea aprovizionării cu mărfuri a untăților cu
amănuntul (UCA).

1. Aprovizionarea cu mărfuri reprezintă unul din momentele de circulație a mărfurilor, constând

din aprovizionarea sau achiziționarea mărfurilor de la entitățile industriale, agricole, de la
întreprinderile producătoare din republică și de peste hotare, precum și de la persoanele fizice.
În prezent se cunosc multiple forme de aprovizionare cu mărfuri, dintre care se pot menționa
principalele:
1. Aprovizionarea cu mărfuri fără delegat propriu (pe răspunderea furnizorului), în cadrul
căreia transportul mărfurilor revine furnizorului, care poate folosi transportul propriu
sau serviciile organizaţiilor specializate (Calea Ferată, întreprinderi de transport auto
etc.). Persoana care însoţeşte şi este responsabilă de integritatea mărfurilor până la
predarea lor beneficiarului este numită cărăuş, dar nu expeditor sau însoţitor.
2. Aprovizionarea cu mărfuri prin delegat propriu, constă în ridicarea mărfurilor de la
furnizori de către delegatul propriu al entității.
3. Achiziția mărfurilor de la persoanele fizice (în baza “Actului de achiziție a mărfurilor”).
4. Aprovizionarea prin producția propie se întîlnește în alimentația publică și constă în
transferul de preparate culinare către unitățile de desfacere proprii (bufete, baruri,bodegi
etc.).
5. Aprovizionarea prin intermediul depozitelor de repartizare, care se efectuiază prin două
operații distincte:
- prima se referă la procurarea mărfurilor la depozitele specializate în conformitate cu
formele de aprovizionare anterioare;
- a doua o constituie distribuirea mărfurilor din stoc către magazinele, întreprinderile de
alimentație publică sau alte depozite ce reprezintă subdiviziuni proprii.

Una din problemele de bază în cadru aprovizionării cu mărfuri este perfectarea justă a
documentelor contabile ce vizează specificul intrării mărfurilor în gestiune.
Procesul de aprovizionare se desfășoară în baza contractelor încheiate între furnizori și
cumpărători, în care se precizează raporturile juridice între furnizor și beneficiar privind procesul
de livrare, aprovizionarea cu mărfuri, denumirea mărfurilor ce se achiziționează, cantitatea,
termenul de livrare și cel de plată.
La recepția mărfii este necesar ca unitatea comercială să prezinte o delegație (formular
tipizat M-2) prin care se confirmă dreptul de a recepționa mărfuri.
Acțiunea contractului de vînzare-cumpărare încetează numai după executarea obligației.
Îndeplinirea acesteia se confirmă în mod obligatoriu. Ca confirmare servesc documentele
justificate care sunt întocmite în scris și adeveresc sau autentifică operațiunile economice sau
permisiunile conducerii agentului economic.
Conform Legii contabilității documentele justificate trebuie să conțină următoarele
elemente obligatorii:
- Denumirea, data întocmirii, conținutul operațiunilor economice;
- Funcția și numele persoanelor responsabile pentru efectuarea operațiunilor;
- Semnăturile personale ale acestora.
Responsabilitatea pentru întocmirea la timp și calitativă a documentelor justificare pentru
autenticitatea datelor ce se conțin în ele precum și transmiterea lor în termenii stabiliți în
contabilitate o poartă persoanele care întocmesc și semnează aceste documente.
 Documentele ce țin de reflectarea operațiunilor conform prevederilor contractuale pot fi
clasificate după criteriul operațiunilor economice în felul următor:
- Documente ce reflectă circulația mărfii;
- Documente ce confirmă temeiul pretențiilor financiare conform condițiilor de
achiziționare a mărfurilor;
- Documente care confirmă corespunderea celor două torente bănești și marfale;
- Documente care confirmă circulația banilor (ordinul de plată, cecul, dispoziția de
încasare);
- Documente ce confirm calitatea mărfurilor (certificatul de conformitate, certificatul de
calitate, certificatul igienic etc.).

Documentele din prima categorie care confirmă circulaţia mărfurilor intrate în gestiunea
entităţu comcrciale includ: factura fiscală (în cazul când cumpărătorul este plătitor de TVA)
factura de expediţie, factura de transport (factura), certificate de calitate ş.a. Actul (proces-
verbal) de primire-predare se intocmeşte în cazul în care recepţia mărfurilor se efectuează cu
unele nereguli (divergenţe) şi, unele diferenţe cantitative sau calitative. El se întocmeşte de о
comisie specială care include lucrătorii entităţii comerciale în cauză, deasemenea un reprezentant
al furnizorului. In cazul cand reprezentantul furnizorului lipseşte, se invită о persoană
independentă (necointeresată).
În funcţie de natura operaţiunii economice şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei, în
documentele justificative pot fi incluse elemente suplimentare în modul stabilit.
Procesul aprovizionării cu mărfuri comportă mai multe operaţii şi generează apariţia de
documente care diferă, într-o oarecare măsură, în funcţie de formele de aprovizionare practicate.
2.
Pentru evidența mărfurilor este destinat contul de activ 217. În situaţia utilizării evidenţei
separate a CTA şi aplicării uneia din trei modele de preţuri, este justificată crearea în cadrul
contului 217 „Mărfuri” a următoarelor subconturi:
2171 „Mărfuri în unitățile de comerţ cu ridicata”;
2172 „Mărfuri în unitățile de comerţ cu amănuntul”;
2173 „Ambalaj cu marfă şi gol”;
2174 „Produse şi preparate din alimentaţia publică”;
2175 „Cheltuieli de transport–aprovizionare”.
Intrările de mărfuri înregistrate în debitul contului 217 sunt formate din aprovizionări și alte
intrări care pot fi ca plusuri de inventar, majorări de preț. Ieșirile de mărfuri înregistrate în
creditul contului 217 sunt formate din livrări sau vînzări și alte ieșiricum ar fi: lipsuri de inventar,
reduceri de preț.
La recepţia mărfurilor, de multe ori, se stabilesc abateri între informaţia conţinută în
documentele de însoţire a mărfurilor primite şi existenţa reală a acestora. Divergenţele
menţionate pot avea natură de plusuri sau lipsuri.
Plusurile, la rândul său, pot fi acceptate, care se contabilizează identic cu ordinea întrării
mărfurilor în patrimoniu, şi respinse, care se înregistrează în debit 914 „Bunuri primite în
custodie” şi care se transmit în gestiune în mod similar cu mărfurile întrate. Contabilitatea
analitică a mărfurilor refuzate şi rămase în custodie se ţine pe beneficiari şi pe gestionarii care au
preluat temporar valorile respective.
Lipsurile se constată la recepţia mărfurilor de comisia de recepţie în ziua depistării lor şi
întocmeşte un „Proces–verbal comercial” (care se întocmeşte şi la plusuri). Lipsurile de mărfuri
la aprovizionare se grupează și se contabilizează în dependență de esența lor economică:
- lipsa în limita normelor de perisabilitate ( în urma uscării, prăfuirii, fărămițării, evaporării și
îmbibării) – Dt 714 (712);
-lipsuri din vina furnizorului sau cărăușului (cu recunoașterea acestora);
-lipsuri de mărfuri din vina gestionarului(impunerea lipsurilor către gestionar se efectuiază la
prețul de vînzare);
-lipsuri de mărfuri cauzate de forță majoră – Dt 723.

3.
La primirea mărfurilor se verifică corespunderea cantităţii, calităţii şi componenţei
acestora conform documentelor de însoţire, precum şi conformitatea bunurilor cu prevederile
documentelor normative de standardizare şi prescripţiilor tehnice.
Deseori, în cadrul recepţiei mărfurilor se constată devieri dintre datele documentelor
justificative şi existenţa efectivă a acestora. Divergenţele respective pot constitui atât plusuri, cât
şi lipsuri.
Plusurile, la rândul său, pot fi:
1. Acceptate de către cumpărător. Se înregistrează ca o intrare de mărfuri evaluate la
costul de intrare. La momentul recepţiei se întocmeşte bonul de intrare şi se solicită factură
suplimentară de la furnizor. Se reflectă în contabilitate în felul următor:
a) până la primirea facturii fiscale de la furnizor: debit contul 217, 232 Creanțe
preliminate, credit contul 521;
b) după primirea facturii fiscale: debit contul 534, credit contul 232 Creanțe
preliminate.
2. Respinse de cumpărător care se înregistrează în debitul contului 914 “Bunuri primite
în custodie” până la restituirea lor furnizorului. Acestea se transmit în gestiune în mod similar
cu mărfurile intrate.
Lipsurile de mărfuri identificate la recepţie se grupează şi se contabilizează în funcţie de
conţinutul lor economic şi anume:
1. Lipsuri în limita normelor de perisabilitate naturală. Apar în urma uscării,
prăfuirii, fărâmiţării, evaporării etc. Sunt neimputabile şi se reflectă în modul următor: debit
contul 714, credit contul 521. Conform Codului fiscal se admite trecerea în cont a T.V.A.
aferentă lipsurilor menţionate.
2. Lipsuri din vina furnizorului. De regulă, se refuză de plată şi nu se reflectă în
contabilitate. Se solicită furnizorului o factură corectată corespunzător.
În situaţia când s-a efectuat plată în avans, lipsurile respective se impun spre recuperare
furnizorului prin scrisoare de reclamaţie, la care se anexează actul primirii mărfurilor. La
recunoaşterea lipsurilor (evaluate la valoarea de procurare) se dă formula contabilă:
debit contul 234 Alte creanțe curente, credit contul 224 Avansuri acordate curente.
1. Lipsuri din vina întreprinderii de transport. Se impută la valoarea de procurare
plus T.V.A. Se reflectă prin formula contabilă:
debit contul 234 Alte creanțe curente, credit contul 521.
4. Lipsuri din vina delegatului. Reflectarea în conturi a creanţei persoanei culpabile se
efectuează la recunoaşterea şi prezentarea de către acestea a acordului în scris privind
recuperarea prejudiciului. Se întocmesc formulele contabile:
a) debit contul 226, credit conturile 521 (creanța include valoarea contabilă a lipsurilor de
mărfuri și T.V.A. restabilită la buget de la această sumă).
b) Restabilirea T.V.A. la buget de la valoarea contabilă a lipsurilor de mărfuri: debit
contul 713, credit contul 534.
5. Lipsuri de mărfuri din cauză de forţă majoră. Sunt generate de diverse calamităţi naturale.
Recunoaşterea şi evaluarea pierderilor respective se face numai în baza documentelor
justificative (procese-verbale ale poliţiei rutiere, serviciului antiincendiar etc.). Se reflectă prin
formula contabilă: debit contul 723, credit contul 521.

4.
Pentru UCA sunt caracteristice aceleași surse (forme) de aprovizionare cu mărfuri ca și
pentru UCR:
 prin delegatul UCR
 prin delegatul UCA
  prin achiziționarea pe piața agroalimentară ( se poate efectua cu și fără acordarea
prealabilă gestionarului a unui avans din casierie).

Pentru toate sursele de aprovizionare cu mărfuri în cazul când UCA ţine evidența mărfurilor
cumpărate la pretul de vânzare apare necesitatea de a reflecta adaosul comercial şi TVA inclus în
pretul de vanzare. La formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul se calculează, în mod
frecvent, adaosul comercial aferent mărfurilor propuse spre vânzare. Contabilitatea adaosului
comercial se ţine în contul de pasiv 831 „Adaos comercial” şi este destinat generalizării
informaţiei privind adaosul comercial aferent mărfurilor intrate şi vândute.
Dt 217 „Mărfuri”
Ct 831 „Adaos comercial”.
Contul 831 se utilizează de unitățile de comerţ care ţin evidenţa mărfurilor la preţurile de
vânzare. Acest cont nu trebuie sa dispună solduri şi valoarea adaosului comercial aferent
marfurilor din stoc se storneaza în negru la sfârşitul lunii (perioadei de gestiune) pentru a fi
restabilitâ la începutul lunii următoare.

În subconturile 2171 „Mărfuri în unitățile de comerţ cu ridicata” şi 2172 „Mărfuri în

unitățile de comerţ cu amănuntul” se înregistrează în mod obişnuit atât întrările, cât şi ieşirile în
şi din patrimoniu, iar soldul final reprezintă preţul de achiziţie aferent mărfurilor existente în
stoc, pe când în 2174 „Produse şi preparate din alimentaţia publică” se evidenţiază fluctuaţia şi
existenţa produselor şi bucatelor din producţie proprie a întreprinderilor de alimentaţie publică la
costul lor efectiv.
Contul de gradul doi 2173 „Ambalaj cu marfă şi gol” este predestinat evidenţei
ambalajelor care însoţesc marfa şi necesită o evidenţă separată.
Contul 2175 „Cheltuieli de transport–aprovizionare” oglindeşte în debit cheltuielile de
transport, manipulare, recepţie, taxe vamale etc. pe care le ocazionează mărfurile achiziţionate de
la terţi, prin corespondenţa cu creditul conturilor corespunzătoare modalităţii de efectuare a lor.
În creditul acestui cont se reflectă CTA aferente mărfurilor ieşite din patrimoniu.
Soldul contului 217 „Mărfuri” este debitor şi reprezintă preţul de achiziţie, fără TVA,
aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfârşitul perioadei de gestiune. Soldul contului
analizat se înscrie în bilanţ la valoarea netă.
Aprovizionarea cu mărfuri a magazinului reprezintâ cea mai efectivă formă datorită
mişcării directe a marfurilor de la furnizori. Aprovizionarea se efectuează în baza unei cereri a
UCA potrivit căreia furnizorul livrează lotul de marfă însotit de facturi fiscale întocmite pentru
fiecare magazin în parte.
Recepţia marfurilor este efectuată dupâ cantitate şi calitate conform documentelor ce
însoţesc marfa. Calitatea marfurilor alimentare recepţionate în mod obligatoriu se confirmă prin
certificate de calitate. Obligatoriu se cere confirmarea calităţii produselor cosmetice si alte
produse. UCA poartâ răspundere pentru calitatea marfurilor vândute prin internediul unităţilor
sale.
Unele produse alimentare care necesită pregătirea pentru vânzare sunt luate la evidenţă
după cantitate sau după masa neto care este calculată conform normelor. Pentru diferenţa dintre
masa brutto şi cea neto a acestor mărfuri se întocmeşte un act de către comisia formată în baza
ordinului administraţiei.
Vasele de sticlă recepţionate împreună cu mărfuri sunt reflectate în contabilitate la acelaşi
subcont la care sunt reflectate însăşi mărfurile. Ambalajele (saci, pungi, cutii ş.a.) sunt reflectate
in subcontul 2173.