Anatomie artistică

REGULILE PROPORȚIONĂRII CORPULUI

Măsurătorile corpului exprimate în cifre medii absolute arată că pentru taliile înalte
toate dimensiunile segmentelor sunt mai mari decât pentru taliile scunde.
Aceleași măsurători exprimate în procente ale taliei arată o crestere inegală a
raporturilor dimensiunilor și chiar o inversare a celor mai multe dintre ele. Taliile înalte și
scunde nu reprezintă deci măriri și micșorări proporționale, ci sunt legate de corelații
deosebite ale dimensiunilor segmentelor.
Astfel, studiul dimensiunilor relative arată că raporturile segmentelor corpului sunt
dirijate de dimensiunile absolute ale taliei.

Relația dintre segmentul superior al corpului (vertex-simfiză) și membrele inferioare

joacă rolul cel mai important în aspectul construcției corpului.

Din punctul de vedere al construcției plastice, aprecierea acestui raport este legată
de operația inițială de stabilire a centrului figurii. Pentru fața anterioară a corpului
punctul central coincide rareori cu centrul simfizei pubiene. El se află fie dedesubtul
simfizei, fie deasupra, după raportul între lungimea membrelor inferioare și lungimea
bustului. Studiul acestui raport arată că indivizii înalți au membrele inferioare relativ mai
lungi și trunchiul relativ mai scurt. La aceștia centrul corpului este situat deci dedesubtul
simfizei pubiene, în timp ce la indivizii scunzi cu trunchiul relativ mai lung centrul
corpului este situat deasupra simfizei.

Circumferinta abdomenului, numită și centură sau talie, este mai mică decât
circumferința toracică, atât la bărbat, cât și la femeie. Diferențele sexuale sunt
accentuate prin îngustimea toracelui și lărgimea mare a bazinului feminin.

PROPORIȚIILE MEMBRELOR sunt studiate prin comparația cu trunchiul sau talia, prin
comparația membrului superior cu cel inferior, prin comparația segmentelor fiecărui
membru și prin comparația diametrelor unui singur segment, cum sunt mâna și piciorul.

MEMBRUL SUPERIOR. Pentru punctul de vedere plastic este interesantă raportarea

lungimilor segmentelor membrului superior la trunchi și membrul inferior în stațiunea în
picioare. La indivizii de talie mijlocie, brațele întinse de-a lungul corpului arată:
articulația cotului situată la înălțimea crestelor iliace, articulația pumnului în dreptul
simfizei pubiene, iar vârful degetului medius către jumătatea coapsei.
La subiectele înalte articulația cotului este situată dedesubtul crestelor iliace și
articulalia pumnului dedesubtul pubisului. La cei scunzi raporturile de înălțime sunt
inverse.
 În ceea ce privește raportul segmentelor cu membrul întreg și între ele, brațul
reprezintă în medie 41-42% din lungimea membrului superior, antebrațul 33% (aproape
o treime), iar mâna 24-25% din membrul superior (adică o pătrime) si 10-10,4-11% din
talie, raport care rămâne aproape nemodificat față de variațiile înălțimii taliei.

MEMBRUl INFERIOR. Lungimea relativă a membrului inferior (măsurat până la spina

iliacă minus 4 cm) variază între 50,7-54,3% din talie la bărbați și 50,2-54,1% la femeie.

Au fost denumite brahischele formele corporale cu membrele inferioare scurte,

macroschele cele cu membrele inferioare lungi și mezatischele formele corporale
intermediare, arătându-se că pentru ambele sexe procentul cel mai mare îl realizează
formele mezatischele. Proporția celor 3 segmente este următoarea: coapsa reprezintă
50% din lungimea totală a membrului, gamba 40-42%, înălțimea piciorului 8%, iar
lungimea sa 31%.

Înălțimea totală (inclusiv capul) este egală cu înălțimea capului său,

multiplicată de 7,5 ori.
Lungimea umerilor este de 2 ori înăltimea capului
Lățimea taliei de sex feminin egală cu înălțimea capului 1
Lățimea șoldurilor de sex feminine este egală cu înălțimea de 1,5 a capului
său.