Licenta Amg 56327db40a3f6

7/14/2019 Licenta AMG
Liceul Teoretic ”Gheorghe Marinescu” Târgu-Mureș

Școala Postliceală Sanitară
Specializare: Asistent Medical Generalist
Lucrare de diplomă
Îndrumător: Absolvent:
2013
http://slidepdf.com/reader/full/licenta-amg-56327db40a3f6 1/23
Îngrijirea
pacienților cu
Infarct Miocardic
Acut
Cuprins
Capitolul 1
Cuprins.........................................................................................................3
1.1 Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a aparatului
cardiovascular..............................................................................................5
1.1.1 Noțiuni de anatomie........................................................................5
Sistemul cardiovascular............................................................................5
1.1.2 Fiziologia inimii ...............................................................................6
1.2 Prezentarea teoretică a bolii..................................................................6
1.2.1 Definiție...........................................................................................6
1.2.2 Etiologia...........................................................................................6
1.3 Simptomatologie....................................................................................7
1.3.1 Semnele clinice................................................................................7
1.3.2 Problemele pacientului ...................................................................8
1.3.3 Diagnosticul diferențial....................................................................8
1.4 Tratament..............................................................................................8
2.1 Internarea pacientului în spital, ..........................................................10
2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare....................................................11
2.3. Asigurarea condițiilor igienice de spitalizare......................................11
2.4 Supravegherea functiilor vitale si vegetative......................................16
2.5 Alimentația pacienților.........................................................................17
2.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea pacientului....................18
2.7 Recoltarea produselor biologice și patologice......................................18
2.8 Educație pentru sănătate.....................................................................21
2.9 Externarea pacientului.........................................................................22
Capitolul 3
Capitolul 1
Anatomia și fiziologia
1.1 Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a
aparatului cardiovascular.
1.1.1 Noțiuni de anatomie
Sistemul cardiovascular
Sistemul cardiovascular sau aparatul circulator formează un ansamblu
tubular închis, în care are loc circulația continuă a sângelui.
Părțile sistemului cardio vascular sunt: inima și cordul, arterele,
venele, capilarele, canalele limfatice.
Anatomia inimii
Situată în mediastin, spațiul aflat între cei doi plămâni, îndărătul
sternului, are o greutate aproximativă de 300 g la bărbat și 280 la femeie.
Atriile sunt separate între ele prin septul interatrial, iar ventriculele prin
septul de structură musculară. Comunicările dintre atriile și ventriculele se
fac prin orificiile atrioventriculare.
Atriul drept se află superior și la dreapta bazei cordului, în care se dechid
venele cave (superioară si inferioară) și vena colectoare principală a inimii
(sinusul coronar). Atriul stâng situat superior, primește orificiile de
deschidere ale celor patru vene pulmonare. Din ventricului drept se
desprind trei expansiuni denumite mușchi papilari iar din ventriculul stâng
se desprind doi mușchi papilari.
Aparatul valvular
Valvele cardiace asigură circulația unidirecțională a sângelui din
compartimentele inimii spre circuitele arteriale.
• Valvele atrioventriculare sunt alcătuite din: cuspide sau valvule,
corzile tendinoase, mușchii papilari.
• Valvele semilunare sunt formate din câte trei valule endocardice cu
formă de buzunărașe.
Peretele cardiac
Peretele inimii este format din trei pături denumite: pericardul, miocardul
și endocardul.
• Pericardul aflat la exterior în jurul inimii, formează un sac fibroseror

alcatuit din trei foițe: pericardul fibros, pericardul seros, cavitatea
pericardică.
• Miocardul este format din straturi musculare striate cardiace. Fibrele
striate cardiace sunt scurte și unite între ele prin legături strânse
numite discuri intercalare. Păturile miocardice ale atriilor și
ventriculelor sunt complet separate între ele printr-un schelet fibros
transversal.
• Endocardul căptușește cavitățiile cordului și formează valvele
ostiale.
1.1.2 Fiziologia inimii
Inima, organul
ansamblu propulsator
unitar, al sângelui
reglat împreună constitue
în raport cu vasele
cu condițiile sanguine
variabile ale un
mediului extern si intern.
Activitatea cordului este bazată pe funcții fundamentale electrice,
mecanice și metabolice.
• Funcțiile electrice se bazează pe potențialele electrice fundamentale
ale membranelor biologice.
• Functiile mecanice cardiace. Mecanica cardiacă cuprinde funcțiile
desfășurate în sistolă și diastolă.
• Funcțiile energetice. Activitatea continuă a miocardului necesită o
cantitate mare de energie, asigurată prin transformarea energiei
chimice pe cale preponderent aerobă, în energie mecanică.
1.2 Prezentarea teoretică a bolii

1.2.1 Definiție
Infactul miocardic acut se caracterizează printr-o zonă de necroză
ischemică la nivelul miocardului pe o suprafată mai mult sau mai puțin
extinsă, determinată de obstrucția bruscă a unei artere coronariene
datorită unei ocluzii trombotice.
1.2.2 Etiologia
Principala cauză a infactului miocardic în 90-95% din cazuri este
ateroscleroza coronariană.
Ateroscleroza este o combinație de modificări ale arterelor inimii, constând
în acumularea în focar de lipide, polizaharide, de sânge și constituenții
acestuia, de țesut fibros și depozite de calciu însoțite de moficări ale

tunicii musculare.
Depunerile de grăsimi care încep încă din copilărie sau adolescență,
împreună cu sărurile de calciu ulcerează progresiv placa de aterom.
Extensiunea proceselor aterosclerotice distrug tunica musculară a arterei,
ducând la dilatări (anevrisme) sau la obstrucții mai mult sau mai puțin
compelete, stenoza artială sau bolile ischemice.
• Factorii de risc: HTA, diabetul zaharat, alcool, tutun, obezitate, stres,
sedentarism, varsta, regimuri hipercalorice, creșterea acidului uric în
sânge.
• Factorii declanșatori: efort fizic intens, mese copioase, expunere la
frig, stres.
1.3 Simptomatologie
1.3.1 Semnele clinice
Semnele clinice esențiale care trebuie să atragă atenția asupra infactului
miocardic acut sunt: durerea precordială sau retrosternală. Caracterul
durerii variază de la un bolnav la altul și este descrisă ca :
• O senzație de constricție sau ”în gheară”
• O senzație de presiune, sau ca un corset de fier care împiedică
respirația, uneori ca o simplă jenă retrosternală, o senzație de
arsură, de greutate sau apăsare suportabilă. Durerea iradiază în
umărul și în brațul stâng, în regiunea cervicală, în mandibulă.
Durerea poate fi localizată extratoracic, în epigastru, abdomen,
brațe, antebrațe, coate, pumn. De asemenea, ea poate iradia în
orice regiune a toracelui, depășind în sus gâtul, iar în jos poate
iradia în epigastru, hipocondrul drept sau stâng.
Durata durerii poate fi de la 30 de minute până la câteva ore (48 de ore),
nu cedează la hitroglicerină, apare de obicei în repaus și determină
agitația bolnavului.
Durerea este însoțită de:
• Anxietate extremă
• Senzație de moarte iminentă
•
Greață și vărsături, mai rar diaree
• Distensie abdominală, senzație de plenitudine epigastrică

• Transpirații reci, adinamie, astenie și amețeli.
Hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la câteva ore,
precedată de o usoară creștere a T.A. (datorită acțiunii stresante a
durerii). Când tensiunea arterială scade brusc, pericolul șocului cardiogen
este iminent. T.A trebuie supravegheată tot timpul, fiind un element
capital nu numai pentru diagnostic, dar și pentru prognostic și tratament.
Hipotensiunea arterială este însoțită de regulă de tahicardie.
Febra absentă la început, apare la 12-24 de ore, în jur de 38⁰C.
Uneori starea de șoc domină tabloul clinic încă de la început, manifestat
prin paloare, tegument rece și umed, puls rapid filiform, alterarea stării
generale, oligurie gravă. Șocul ”inexplicabil”, edemul pulmonar,
insuficiența cardiacă rapid progresivă, tulburările de ritm, atrag atenția
asupra unui infarct miocardic chiar în absența durerii.
Debutul atipic este frecvent, îndeosebi la vârstnici: debut nedureros,
mascat de unul dintre semnele si simptomele mentionate anterior, care
aparțin complicațiilor infactului miocardic acut.
Infactul miocardic acut este una din afecțiunile în care evoluția poate să
conducă la moarte iar ingrijirea acestor bolnavi constitue o urgență
medicală.
1.3.2 Problemele pacientului
Problemele pacientului sunt disconfort, durere, anxietate, scăderea
debitului cardiac, alterarea perfuziei tisulare, prin prezența zonelor de
necroză, intoleranță la efort, alterarea nutriției, alterarea poziției.
1.3.3 Diagnosticul diferențial
Debutul I.M.A. se produce în majoritatea cazurilor cu simptome
caracteristice, dar sunt cazuri în care debutul este mai puțin tipic și pune
probleme de diagnostic.
Diagnosticul diferential se face cu: anxietatea patologica, disectia aortica,
stenoza aortica, miocardita, pericardita acuta, pneumotoraxul, pneumonia,
embolismul pulmonar, spasmul esofagian, esofagitele, gastritele acute,
boala de reflux gastro-esofagian și colecistita.
1.4 Tratament
Tratamentul I.M.A. trebuie să urmărească următoarele obiective:
La indicația medicului:
• Internarea cât mai rapidă a pacientului într-o unitate spitalicească.
• Calmarea durerii prin administrare de opiacee (morfină, mialgin,
fortral, sau amestecuri litice cum ar fi romergan + largactil +
mialgin)
• Combaterea anxietății cu sedative cum ar fi fenobarbital, diazepam,
pe cât posibil se evită administrarea sedativelor concomitent cu
opiaceele.
• Oxigenoterapie
• Prevenirea complicațiilor tromboembolice se face cu anticoagulante
(heparină 300-400 mg/24h, o fiolă = 50mg, câte 2 fiole la 4-6 ore),
concomitent trombostop (4-6 tablete/zi)
• La 48h se controlează timpul Quick
• Preîntâmpiarea hiperexcitabilității miocardului se face cu Xilină
200mg intramuscular (20 ml 1%), sau intravenos în perfuzie
Capitolul 2
Supravegherea pacientului din momentul
internării până la externare și efectuarea
tehnicilor impuse de afecțiune
2.1 Internarea pacientului în spital,
Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infactului miocardic și
până în momentul sosirii bolnavului în spital.
Deoarece mortalitatea cea mai mare (2/3 din cazuri) are loc în această
fază, asistenta medicală trebuie să fie familiarizată cu principalele
probleme de rezolvat din această perioadă.
Prevenirea morții subite
Așezarea bolnavului decubit dorsal și interzicea efectuării oricărei mișcări,
psihoterapia.
Preîntâmpinarea altor complicații
La indicația medicului sedarea durerii cu morfină 0,01g-0,02g (o
fiolă=0,2g) subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos, încet,
diluat în ser fiziologic sub controlul respirației, mialgin 0,10 g subcutanat
sau intramuscular, eventual intravenos, diluat în ser fiziologic sau glucoză
10%, fortral 30mg intravenos sau intramuscular.
Morfina poate provoca o hipotensiune arterială și deprimarea ventilației
pulmonare. Asocierea cu atropină (1mg subcutan sau intramuscular,
eventual 0,5mg intravenos) poate preveni aceste fenomene. Dacă durerile
sunt de mai mică intensitate se poate încerca calmarea lor cu algocalmin,
fenobarbital, codeină.
Urmărirea tensiunii arteriale și menținerea tensiunii arteriale cu perfuzii de
glucoză 5%, Dextran, Marisang și H.H.C., urmărirea pulsului și corectarea
extrasistolelor cu Xilină de uz cardiologic. Menținerea permeabilității căilor
aeriene prin aspirație, oxigenoterapie.
Transportul de urgență într-o unitate spitalicească cu autosanitare și
obligatoriu cu targă. Pentru reducerea mortalității prin infarct miocardic
ambulanțele sunt dotate cu aparatură de monitorizare, defribilare și
reanimare, și însoțite de un medic și un cadru mediu, așa zisele ”unități

mobile coronariene”.
Pentru a se acorda îngrijiri în unitățile spitalicești și pentru a se putea
intervenii de urgență, asistena medicală trebuie să aibă pregătită o trusă
de prim ajutor, care să cuprindă:
• Medicația pentru calmarea durerii, sedative, anticoagulante, Xilină,
coronarodilatatoare, hemisuccinat de hidrocortizon
• Seringi sterile, soluții de perfuzat, aparat de perfuzie, deschizător de
gură, pipă Guedel, aspirator de secreții, aparat de respirație
artificială de tip Ruben, aparatură pentru monitorizare și defribilare.
2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Instalarea bonavului în pat
Transportul bonavului de la salvare se face direct pe secție (Cardiologie,
Terapie Intensivă sau Interne) cu targa, într-un timp cât mai scurt.
Mutarea bolnavului de pe targă în pat se face de către personalul sanitar
fără să permită bolnavului nicio mișcare, pentru a nu i se agrava situația.
Asistena medicală va avea grijă să îi fie asigurat un climat de liniște, salon
bine încălzit, aerisit.
Asigurarea unei poziții cât mai comode în pat (este bine ca paturile să fie
prevăzute cu somiere reglabile pentru a se evita pozițiile forțate).
Aplicarea în cotinuare a măsurilor de prim ajutor
La indicația medicului sedarea durerii cu derivați de opiacee (morfină,
mialgin), combaterea anxietății cu sedative (fenobarbital, diazepam). Pe
cât posibil se evită administrarea sedativelor cu cea a opiaceelor,
oxigenoterapie.
2.3. Asigurarea condițiilor igienice de spitalizare

Pregătirea patului și accesoriile lui
Patul pacientului trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite
care să satisfacă cerințele de confort ale pacientului, cât si ale
personalului de îngrijire.
Accesoriile patului :
•
saltea
• pernele trebuie să fie în număr de două : una umplută cu păr de cal

si iarbă de mare ,una din burete(material plastic sau puf)
• pătura confecționată din lână moale

•
lenjeria este bine să aibă cât mai puține cusături și să fie formată din
două cearșafuri sau un cearșaf și un plic
• mușama confecționată din cauciuc sau material plastic
• aleza acoperă mușamaua și este confecționată din pânză
• utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemăator de picioare,
apărătoare laterale, coviltir sau suținătorul de învelitoare ; mese
adaptate la pat, agățătoare pentru ușurarea mobilizării
active
Pregătirea patului fără pacient
Materiale necesare:
• cearșaf simplu , cearșaf simplu, două fețe de pernă, una-două pături,

două perne
Efectuarea :
•
se îndepărtează noptiera de lângă pat
• se așează un scaun cu spătar la capătul patului
• pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată,
pernele, pătura, împăturite corect
• cearșaful se așează la mijlocul saltelei; se desface și se întinde o
parte a cearșafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus
•
se introduce cearșaful adânc sub saltea la ambele capete
• se așează cel de-al doilea cearșaf peste care se întinde pătura ;
marginea cearșafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură
Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor

pacientului, se va face o cută atât din cearșaf cât și din pătură. Se
introduce apoi sub capătul de la picioare salteaua, atât ceașaful cât și
pătura, apoi se aranjează colțurile.
Dacă se folosește plicul în loc de cearșaf, atunci pătura se introduce în

plic, după ce se îndoaie în lungime.Se așează pernele introduse în fețele
de pernă curate.
Schimbarea lenjeriei de pat
Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat are loc în cazurile în care starea
generală a pacientului nu permite ridicarea din pat.
Obiectivele pentru pacient și asistentă sunt:
• Pacientul să prezinte:
o O stare de bine,
o Confort fizic și psihic
o Stare de igienă permanentă
• Pentru asistentă este o ocazie de:
o A comunica cu pacientul (verbal, nonverbal)
o De a-i da posibilitatea pacientului să-și exprime sentimentele,
să-și ușureze starea sufletească,
o De a-l observa,
o De a-l mobiliza, pentru a prevenii complicațiile,
o De a-i asigura condiții corespunzătoare de igienă, de relaxare
și odihnă.
Observații: Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat se face de obicei
dimineața, înainte de curățenie, după măsurarea temperaturii, luarea
pulsului și toaleta pacientului, dar la nevoie, se efectuează de mai
multe ori pe zi.
Procedeul de schimbare a lenjeriei îl vom descrie prin două metode, ținând

seama de starea generală a pacientului și de posibilitățile de a-l mișca.
Astfel:
• când pacientul se poate întoarce în decubit lateral, schimbarea
lenjeriei se face în lungimea patului
• când pacientul poate fi sprijinit, în poziție șezândă, schimbarea se
face în lățime
Asigurarea igienei personale,corporale și vestimentare a pacientului

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază,adică din îngrijirile
acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul și igiena
bolnavului.
Constă în menținerea pielii în stare de curățenie perfectă și în prevenirea

apariției leziunilor cutanate, fiind o condiție esențială a vindecării.
Pacienții care se pot deplasa vor face baie la duș sau la cadă ,
sub supravegherea personalului de îngrijire.
Baia generală sau parțială se face la pat fără a obosi bolnavul, în primele
zile fără a fi ridicat.
Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacienților imobilizați
Toaleta pacientului poate fi zilnică-pe regiuni, săptămânală sau
baia generală.
Principii:
• se apreciază starea generală a pacientului pentru a evita o toaletă

prea lungă, prea obositoare.
• Se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului.
• Se evită curenții de aer, prin închiderea geamurilor și a ușilor,
• Se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan), de anturajul
său,
• Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării
lenjeriei patului și a bolnavului, și pentru prevenirea escarelor,
• Bolnavul va fi dezbrăcat complet și va fi acoperit cu cearcef și
pătură,
•
Se descoperă progresiv numai partea care se va spăla,
• Se stoarce corect buretele sau mănușa de baie, pentru a nu se
scurge apa pe pat sau pe bolnav,
• Se săpunește și se clătește cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru
a favoriza circulația sanguină,
• Apa caldă trebuie să fie din abundență, să fie schimbată de câte ori
este nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă,
• Se insistă la pliuri, sub sân,la mâini și în spațiile interdigitale, la

coate și axile,
• Se mobilizează articulațiile în toată aplitudinea lor și se masează
zonele predispuse escarelor,
• Ordinea in care se face pe regiuni: spălat, clătit, uscat
• Se mută mușamaua și aleza de protecție, în funcție de regiunea pe
care o spălăm,
Etapele toaletei
Înainte de a începe baia pe regiuni asistenta va colecta date cu privire la

starea pacientului, puls, tensiune, respirație, ce mobilizare se permite în
ziua respectivă, dacă se poate spăla singur, pe care parte a corpului.
Se va respecta următoare succesiune: se începe cu fața, gâtul și urechile,
și apoi brațele și mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, fața
anterioară a coapselor. Se întoarce bolnavul în decubit lateral și se spală
spatele, fesele și fața posterioară a coapselor, din nou în decubit dorsal, se
spală gambele și picioarele, organele genitale externe, îngrijirea părului,
toaleta cavității bucale.
Toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea
tegumentelor și observarea unor modificări (roșeată, iritație) și luarea unor
măsuri terapeutice.
Pentru activarea ciculației sanguine, după spălarea întregului corp, se
fricționeză cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escară.
Observarea poziției pacientului în pat
În funcție de starea generală a pacientului și de afecțiunea sa poziția sa
poate fi: activă, pasivă, forțată.
•
Poziția activă: pacientul se mișcă singur, nu are nevoie de ajutor.

• Poziția pasivă: pacientul nu iși poate schimba singur poziția, și-a
pierdut forța fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane,
• Poziția forțată: pacientul are o postură neobișnuită, neadecvată,
poziția poate fi determinată de afecțiunea de bază.
Pacientul cu IMA va sta in poziție semișezândă , repausul absolut la pat în
prima săptămână este obligatoriu.Durata imobilizării va fi adaptată în
funcție de evoluția simptomelor și de prezența complicațiilor.
Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului

Este necesar repaus absolut la pat în prima săptămână. Durata imobilizării
va fi adaptată în funcție de evoluția simptomelor și de prezența
complicațiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febră, sau alte complicații,
începând
la mâini șichiar din primele
picioare. Treptat zile, se potschimbarea
se permit face mișcăripoziției
pasive în
alepat,
degetelor
miscări de
active ale membrelor.
Mobilizarea se face progresiv (șederea pe marginea patului, șederea în
fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului și a tensiunii arteriale,
inițial în prezența medicului.
Mobilizarea începe cu miscări pasive de gimnastică la pat, începând cu
mișcarea capului, ridicarea și schimbarea poziței membrelor superioare și
inferioare.
După efectuarea mișcărilor pasive se controlează pulsul bolnavului.
În prima săptămână bolnavul este nevoit să fie în repaus absolvit, în
poziția decubit dorsal. După faza acută a infarctului miocardic pacienții vor
putea sta în poziție semi-sezând.
Captarea eliminarilor
Se va servi bolnavului cu urinar și bazinet, fără să fie ridicat în poziției
șezândă.
Constipația trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative usoare.
Diureza și scaunul se notează în foaia de observație.
2.4 Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Urmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea
permanentă în primele zile a E.C.G și T.A.,a ritmului cardiac si respirației.
În secțiile obișnuite de boli interne, în lipsa de aparatură de monitorizare,
supravegherea constă în măsurarea T.A., frecvenței pulsului și a respirației
la o oră, la nevoie mai des, în funcție de starea bolnavului , înregistrarea
zilnică a E.C.G, precum și a temperaturii, de câte ori este indicat de medic.
URMĂRIREA RESPIRAȚIEI: asistentei medicale îi revine sarcina de a
observa în ansamblu fazele respirației și de a reprezenta grafic pe foaia de
temperatura. Tulburările de respirație constituie un indiciu în aprecierea
evoluției bolii și recunoașterea complicațiilor. Urmărirea respirației se face
prin simpla observare și numărare a mișcărilor cutiei toracice. Se va face
ca bolnavul să nu observe, deoarece respirația este un act reflex, dar
inconștient pacientul putând modifica ritmul în momentul în care observă
că i se număra respirația. În caz de I.M.A respirația bolnavului este dificilă
prezintă dispnee inspiratorie, respirație superficiala, tahipnee care se

ameliorează treptat, concomitent cu cedarea durerii și administrării de
oxigen.
URMĂRIREA PULSULUI ȘI A TENSIUNII ARTERIALE: în afara unităților de
terapie intensivă unde bolnavii sunt monitorizați permanent, în secțiile de
boli interne supravegherea constă în supravegherea pulsului, TA și a
respirației la o ora, la nevoie mai des, în funcție de starea bolnavului. În
caz de I.M.A pulsul este mic, usor tahicardic 90-100 p/minut, iar TA scade
si se menține o tensiune minimă. Hipotensiunea arterială poate să apară
imediat sau la câteva ore, precedată de o ușoară creștere datorită acțiunii
stresante a durerii. Cand TA scade brusc, pericolul șocului cardiogen este
iminent, hipotensiunea arterială este însoțită de regulă, de tahicardie. TA
și pulsul trebuie supravegheate permanent, fiind un element foarte
important pentru prognostic și tratament.
URMĂRIREA DIUREZEI ȘI A TRANZITULUI INTESTINAL: trebuie să ținem o
evidență exactă a lichidelor consumate și eliminate. Diureza se determină
zilnic prin măsurarea volumetrica. Colectarea urinii se va face în vase
cilindrice, gradate cu gât larg, spălate riguros și bine acoperite. Cantitatea
de urină emisă zilnic, se va nota în foaia de temperatură a pacientului.
Restul pierderilor de lichide (transpirație, vărsături) vor fi de asemenea
ținute în evidență. Când diureza crește evoluția este favorabilă, în caz de
retenție urinară se pot administra diuretice. Urmărirea tranzitului intestinal
este de asemenea o componentă importantă a procesului de îngrijire, vom
urmării frecvența, aspectul, modul de eliminare. Retenția materiilor fecale.
Stîrile de constipație vor fi combătute prin clisme uleioase și laxative
ușoare.
URMĂRIREA FACIESULUI
În IMA pacientul va prezenta paloare. Este extrem de importantă
urmărirea faciesului deoarece ne poate indica o reumplere volemica, un
aport scăzut de oxigen, care va da cianoza feței și a extremităților.
2.5 Alimentația pacienților

Mesele vor fi fracționate pentru a se evita consumul de cantități mari la o
masă.
Se va face alimentația pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal.
Treptat se va trece la o alimentație activă la pat (numai la recomandarea
medicului în poziție șezândă). După mobilizarea bolnavului, i se poate
servi masa în sala de mese.
Regimul alimentar va fi hiposodat și hipocaloric. În primele zile va fi

alcătuit din lichide si piureuri date lent, cu lingura, ceaiuri, compoturi,
supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, dar și mai târziu vor fi evitate
alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.
Se interzice total fumatul,consumul de alcool și de cafea.
2.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea

pacientului
Obiectivele terapeutice vizează repaus la pat, combaterea durerii,
anxietate, și agitația bolnavului.Combaterea durerii este prima măsură
terapeutică și se realizează la indicația medicului cu Mialgin I.V.
Administrarea medicamentelor se va face cu mare punctualitate, deoarece
întârzierile pot provoca emoții inutile. Tratamentul medicamentos se face
la pat, în poziție orizontală.
Asistenta medicală va avea pregătite medicamente pentru eventuale
complicații.
Deși medicamentele se dau strict la indicația medicului, în cazurile de
urgență, asistenta medicală va trebui să intervină cu unele medicamente
(nitroglicerină) și oxigen. Oxigenoterapia este obligatorie în perioada
inițială a infarctului, cu efecte benefice asupra funcției miocardului.
La nevoie se administrează medicamente pentru îmbunătățirea confortului
psihic (Nitrazepam,Prazolex).
Deoarece pacienții cu infarct miocardic acut transpiră abundent, se
administrează perfuzie cu ser fiziologic sau glucoză 0,5 %.
2.7 Recoltarea produselor biologice și patologice

Pentru efectuarea recoltarilor de produse biologice este necesara
pregătirea fizică și psihică a pacientului, respectarea exactă a tehnicii de
recoltare, etichetarea și transportul acestora la laborator.
Examenul de laborator exprimă prin metode obiective modificarile
survenite în morfologia, fiziologia și biochimia organismului, din acest
motiv ele constituie un ajutor prețios, de multe ori necesar pentru
stabilirea diagnosticului, instituirii tratamentului și urmărirea evoluției
bolilor.
Înca din primele ore de internare, asistenta va recolta probele necesare
pentru analiza completă de urină, determinarea hemogramei, a
leucogramei și a VSH-ului și la indicația medicului și pentru probele de
coaguabilitate, pentru determinarea fibrinogenului, a probelor enzimatice

etc.
Recoltarea sângelui se face prin puncție venoasă, prin care se înțelege
recoltarea de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac sau prin
înțeparea pulpei degetului.
Valori nominale Bărbați Femei
Eritrocite 4,5-5,5mil/mm3 4,2-4,8mil/mm
Hemoglobina 15±2g/100ml 13±2g/100ml
Reticulocyte 10-15‰
leucocite 4200-8000 mm3
limfocite 4-8%
trombocite 150-400000/mm3
Pentru VSH se recoltează 1,6ml sange pe 0,4ml citrat de sodiu 3,8%

Valori nominale 1h 2h
bărbați - 1-10mm 7-15mm
Femei 2-13mm 12-17mm
Pentru glicemie: se recoltează 2ml sange pe florură de sodiu 4mg

valori normale: - 80-120mg%)
Pentru hematocrit: se recoltează 2ml de sange pe cristale de E.D.T.A.
Valori nominale:
Barbați Femei
47±2% - 42±5%
Pentru fibrinogen: se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml citrat de sodiu

3,8%
valori normale: - 200-400mg%
Timp de protombina: se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml oxalat de K
Timpii
Quick 12”-14”
Howel 1’30”- 2’30
Se recoltează 5-10ml sânge fără anticoagulant, pentru examene
biochimice
Uree sanguină 0,20-0,40g/1000ml
Colesterol 1,80-2,80g‰
Lipemia -; 600-800mg%
Creatinină 0,6-1,20mg%
Transaminaze TGO -; 2-20UI
TGP 2-16UI
Acid uric 2-6mg‰
Ionograma
K+ - Na+ 137-152mEq/l
3,8-5,4mEq/l
LDH (Lacto dehidrogenaza) 240-525U/L

CPK (Creatin-fosfokinaza) >200U/L
LDH-ul și în special izoenzimele 1 și 2 cresc lent atingând un maxim la 7-

10 zile
CPK și în special izoenzima MB începe să crească în primele 4-6 ore, cu
maxim la 12 ore
Semnele biologice se corelează în general cu întinderea necrozei.
Examen de urină
Se recoltează 100-150ml urina într-un recipient, dupa ce în prealabil
bolnavul și-a efectuat toaleta riguroasa a organelor genitale externe.
-culoarea urinii - la emisie este galbenă pal, in limitele fiziologice variază
până la brun-închis în funcție de conținutul în substanțe colorante;
densitatea
-urina urinii
în cilindru, - se
astfel utilizeaza
încât un cilindru
să nu facă spumă;gradat de 100ml; se toarnă
se introduce
urodensiometru, se lasă să plutească, apoi citim valoarea;
- albuminuria sau proteinuria - într-o eprubeta se pun 5ml urină la care
se adaugă câteva picături de acid sulfosalicilic 20%, totdeauna se citeste
comparativ cu o eprubeta martor;
- bilirubina - într-o eprubetă se toarnă 5ml urina la care se adaugă alcool
iodat 6% 2ml. Bilirubina se transformă în biliverdina și apare un inel verde
la limita de separare a lichidelor;
- urobilinogenul - se face prin metoda Elnilch. Într-o eprubetă se pun 5ml
urină la care se adaugă câteva picături de reactiv;
- sendiment -se recoltează 10ml urină, se pune într-o eprubetă la
centrifuga, se deconecteaza și se recoltează o picatură de sendiment ce se
pune pe lama pentru examinare la microscop;
Explorări funcționale
Pregătirea și înregistrarea electrocardiogramei
Electrocardiograma este înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice
din cursul unui ciclu cardiac.
Pregatirea pacientului
-înregistrarea pentru
EKG necesită efectuarea
repaus fizic șielectrocardiogramei:
psihic absolut al bolnavului, care
trebuie să se odihneasca înainte de înregistrare 10-20 minute
- se explica bolnavului modul de desfășurare al examinării, vom cauta să-l
liniștim, să-i îndepărtăm frica sau tensiunea nervoasa. Bolnavul va fi culcat
comod pe patul de consultații și va fi rugat sa-și relaxeze musculatura
Membrele superioare sunt asezate de-a lungul corpului, semiflectate de la
cot, ușor în pronatie, iar membrele inferioare sunt usor îndepărtate.
Trebuie să avem grijă ca pacientul să nu se atingă de partea metalică a
aparatului. Contactul
asigură printr-o electric
bucată dintre
de tifon electrozi
înmuiată și pielea
în soluție bolnavuluisau
de electrolit se pastă
specială pentru electrozi.

Cei zece electrozi se fixează în felul următor:
montarea electrozilor pe membre:
- roșu pentru mâna dreapta
- galben pentrupiciorul
negru pentru mâna stanga
drept
- verde pentru piciorul stang
montarea electrozilor precordiali
V1 -spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului;
V2 -spatiul IV intercostal, pe marginea stangă a sternului;
V3 - între V2 si V4
V4 - spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară
V5 - la intersecția de la orizontala disa din V4 și linia axilară anterioară
stângă
V6 - la intersecția de la orizontală disa din V4 și linia axilară mijlocie
stângă
Sunt utilizate trei derivații bipolare standard ale membrelor:
D1 - antebraț drept-antebraț stâng
D2 - antebraț drept-gamba dreaptă
D3 - antebraț stâng-gamba stângă
După încheierea înregistrării se îndepărtează electrozii de pe bolnav, se
șterge pacientul de pastă. Pe EKG vom nota numele și prenumele
pacientului data, ora efectuării, vârsta, TA, dacă bolnavul a luat
medicamente ce pot influența înregistrările.
Pe spatele EKG-ului vom nota numele celui care a efectuat înregistrarea.
Se notează în foaia de observație a bolnavului, efectuarea tehnicii și data.
2.8 Educație pentru sănătate

Prin educație sanitară urmărim instruirea bolnavului asupra modului de
viață la externare:
• Modul cum trebuie luate medicamentele
• Semnele supradozării digitalice
• Prezentarea la control periodic
• Să respecte regimul dietetic, redus în grăsimi animale, glucide și
sare
• Să evite fumatul, alcoolul și cafeaua
O bună educație
agravări. a bolnavului
Se va încerca reduce sanșele
să se restabilească uneibolnavi
la acești descompensări sau
încrederea în
sine și capacitatea de muncă anterioară îmbolnăvirii. Se va insista asupra

respectării regimului alimentar, nocivității fumatului, programului rațional
de muncă și viață.
Educația și profilaxia bolii în I.M.A constă în schimbarea stilului de viață din
punct de vedere al alimentației.
2.9 Externarea pacientului

Momentul externării pacientului din spital,este stabilit de medicul primar,
șef de secție.
Asistenta medicală va pregătii toate documentele referitoare la bolnav, pe
care le va pune la dispoziția medicului de salon.
Asistenta va anunța cu 2-3 zile inainte familia, de externarea bolnavului, îi

va explica pacientului cum să urmeze indicațiile medicului, cuprinse în
biletul de externare.
Pe baza biletului de externare asistenta va însoți pacientul la vestiarele
destinate pacienților pentru a-i preda hainele civile.
Asistenta notează în condică externarea bolnavului , îl scoate din evidența
alimentară și medicamentoasă.
Capitolul 3
3.1 Prezentarea cazurilor
Cazul nr.1
1.Date fixe
Nume: M
Prenume : A
Data nașterii: 10.02.1965
Sex: masculin
Naționalitate: român
Religie: ortodox
Domiciliul: Târgu Mureș
Ocupație : tâmplar
Data internării: 2.02.2013
2.Diagnostic la internare: iminență de infarct, cardiopatie ischemica
3.Anamneză:
-Antecedente heredo-colaterale : nu cunoaște
- Antecedente personale: pacientul este fumator și in ultima
perioadă obosește la efort,simțind o durere in piept cu caracter constrictiv
4.Istoricul bolii :Pacientul fără antecedente cardiace cunoscute. Acuză de

trei saptămâni dureri abdominale difuze. În urma cu o zi apărând dureri
precordiale cu caracter constrictiv însotite de dispnee, grețuri, anxietate.
Se internează pentru supraveghere si tratament.

Licenta Amg 56327db40a3f6

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Amg 56327db40a3f6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/14/2019 Licenta AMG

Liceul Teoretic ”Gheorghe Marinescu” Târgu-Mureș

• Pericardul aflat la exterior în jurul inimii, formează un sac fibroseror

1.2 Prezentarea teoretică a bolii

acestuia, de țesut fibros și depozite de calciu însoțite de moficări ale

• Distensie abdominală, senzație de plenitudine epigastrică

Tratamentul I.M.A. trebuie să urmărească următoarele obiective:

reanimare, și însoțite de un medic și un cadru mediu, așa zisele ”unități

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea condițiilor igienice de spitalizare

• pernele trebuie să fie în număr de două : una umplută cu păr de cal

• pătura confecționată din lână moale

• cearșaf simplu , cearșaf simplu, două fețe de pernă, una-două pături,

Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor

Dacă se folosește plicul în loc de cearșaf, atunci pătura se introduce în

Procedeul de schimbare a lenjeriei îl vom descrie prin două metode, ținând

Asigurarea igienei personale,corporale și vestimentare a pacientului

Constă în menținerea pielii în stare de curățenie perfectă și în prevenirea

• se apreciază starea generală a pacientului pentru a evita o toaletă

• Se insistă la pliuri, sub sân,la mâini și în spațiile interdigitale, la

Înainte de a începe baia pe regiuni asistenta va colecta date cu privire la

Poziția activă: pacientul se mișcă singur, nu are nevoie de ajutor.

Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului

2.4 Supravegherea functiilor vitale si vegetative

prezintă dispnee inspiratorie, respirație superficiala, tahipnee care se

2.5 Alimentația pacienților

Regimul alimentar va fi hiposodat și hipocaloric. În primele zile va fi

Se interzice total fumatul,consumul de alcool și de cafea.

2.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea

2.7 Recoltarea produselor biologice și patologice

coaguabilitate, pentru determinarea fibrinogenului, a probelor enzimatice

Pentru VSH se recoltează 1,6ml sange pe 0,4ml citrat de sodiu 3,8%

Pentru glicemie: se recoltează 2ml sange pe florură de sodiu 4mg

Pentru fibrinogen: se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml citrat de sodiu

LDH (Lacto dehidrogenaza) 240-525U/L

LDH-ul și în special izoenzimele 1 și 2 cresc lent atingând un maxim la 7-

specială pentru electrozi.

2.8 Educație pentru sănătate

sine și capacitatea de muncă anterioară îmbolnăvirii. Se va insista asupra

2.9 Externarea pacientului

Asistenta va anunța cu 2-3 zile inainte familia, de externarea bolnavului, îi

4.Istoricul bolii :Pacientul fără antecedente cardiace cunoscute. Acuză de

S-ar putea să vă placă și