PROIECT DE CERTIFICARE

A CALIFICĂRII PROFESIONALE
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
(NIVEL 5)
TEMA LUCRĂRII:

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT

MIOCARDIC ACUT
 • CUPRINS
• MOTTO..................................................................................................................................................................................3
• ARGUMENT.........................................................................................................................................................................4
• CAPITOLUL I.......................................................................................................................................................................5
• 1.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE APARTULUI CARDIOVASCULAR..................................................5
• CAPITOLUL II INFARCTUL MIOCARDIC ACUT.............................................................................................................8
2.1. DEFINIȚIE...........................................................................................................................................................................8
2.2. ETIOPATOGENIE...............................................................................................................................................................8
2.3. FACTORI PREDISPOZANȚI ȘI FAVORIZANȚI............................................................................................................9
2.4. FACTORI DECLANȘATORI..............................................................................................................................................10
2.5. FORME CLINICE...............................................................................................................................................................10
2.6. SIMPTOMOLOGIE.............................................................................................................................................................11
2.7. DIAGNOSTICUL POZITIV................................................................................................................................................13 2.8.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL.....................................................................................................................................14 2.9.
COMPLICAȚII....................................................................................................................................................................15 2.10.
TRATAMENT....................................................................................................................................................................15

• CAPITOLUL III EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE.....................................................................................................20

• CAPITOLUL IV. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU I.M.A.........................21

• CONCLUZII.............................................................................................................................................................................25
 •
• MOTTO:
A răspandi bucurie, a radia fericire a fi un
Izvor de lumină în mijlocul lucrurilor întunecate,
A fi ceea ce dă farmec vieții, a fi armonia, grația, dragălășenia
Inseamnă a fi de folos celor din jur.
“Victor Hugo”
 • ARGUMENT

• Mi-am ales tema ” ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFRACT MIOCARDIC ACUT

„ deoarece această afecțiune este frecvent întâlnită nu doar la vârste înaintate.
• Datorită incidenței sale mărite vreau să știu, să previn și să tratez corect această
afecțiune
• Am ales această afecțiune deoarece, am fost înspăimântat de consecințele nefaste ale
unui tratament neadecvat,precum și condițiile locului de muncă neadecvat .
• Am ales acestă temă pentru a studia factorii de risc, cauzele cât și tratamentul adecvat
al INFRACTULUI MIOCARDIC ACUT .
 • CAPITOLUL I
• 1.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI CARDIOVASCULAR
• 1.1. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI AFECTAT
Inima este organ musculo-cavitar nepereche, de forma unui con turtit cu rol de pompă aspiro-respingatoare, ce
se contractă involuntar. Este așezată în etajul superior a mediastinului între cei doi plămâni deasupra
diafragmului, ușor deplasată spre stânga liniei mediosternale, în așa fel încât o treime la dreapta și două treimi
la stânga. Este învelită într-un sac fibros numit pericard.
Dimensiunile și capacitatea variază în funcție de individ, sex și vârstă, cu o greutate medie de 250-300g și o
capacitate de aproximativ 500-700cm3.
STRUCTURA INIMII
Inima este alcatuită din trei straturi concentrice: endocard, miocard, epicard.
ENDOCARDUL reprezintă stratul intern al peretelui cardiac. Este format dintr-un epiteliu simplu pavimentos
care la nivelul atriilor se continuă cu endoteliul venelor, iar la nivelul ventriculelor cu endoteliul arterelor.
MIOCARDUL este mușchiul inimii, este mai gros in ventricule decât în atrii și este constituit din fascicule,
din fibre musculare cardiace orientate circular și oblic în peretele atriilor și din fibre oblic spiralate în
ventricule prin inelele fibroase atrio-ventriculare.
• Miocardul atrial este neted pe fața internă iar cel ventricular prezintă muschii papilari și travecule cărnoase de care
se prind prin cordaje valvele atrio-ventriculare.
În peretele inimii, în afara celulelor miocardice mai există celule specializate în generarea și conducerea
impulsurilor de contracție; acestea constituie țesutul excitoconductor nodal (embrionar).
PERICARDUL tapează miocardul având două foițe viscerală și parietală. Cele doua foițe se continuă una cu
cealaltă la nivelul vaselor mari de la baza inimii, iar între ele se află o cavitate virtuală (cavitatea pericardică). Ea
conține o lamă fină de lichid care permite alunecarea cordului în timpul activitații sale, cu frecare minimă.
• VASCULARIZAREA INIMII
Vascularizarea inimii este asigurată de cele două artere coronare (dreapta stângă). Sunt artere de tip terminal
ramurile lor irigă un anumit teritoriu al miocardului și nu se anastomozează cu ramurile vecine
- fața anterioară a VS-interventriculară anterioară artera diagonală când există ramuri descendente ale
circumflexiei stângi.
- fața posterioară a VS ramuri descendente ale circumflexei stângi și colaterale stângi ale
interventricularei posterioare
- fața anterioară a VD ramuri drepte ale interventricularilor anteriori și ramuri descendente din primul
segment al coronarei drepte.
• Fața posterioară a VD segmental II și III al coronarei drepte. Atriile sunt irigate de ramuri ascendente din coronara
dreaptă (atriul drept) și circumflexa stângă (atriul stâng). Obstrucția unei coroane sau a ramurilor sale provoacă
necroza teritoriului cardiac deservit (infarct miocardic). Sângele venos al cordului este colectat de venele coronare
ce se varsă în sinusul coronarian ce ce deschide direct în atriul drept.
Inervația este asigurată de nervii cardiaci cu originea, în vag și simpaticul cervical care formează împreună plexul
cardiac.
• Fig 1.1 vascularizarea inimii fig 1.2 anatomia inimii
https://anatomie.romedic.ro/inima-cordul https://anatomie.romedic.ro/inima-cordul
 CAPITOLUL II. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
•2.1. DEFINIȚIE
Infarctul miocardic acut reprezintă o necroză ischemică a unei porțiuni de miocard, consecință de cele
mai multe ori a ocluziei complete a unei artere coronare, urmată de formarea unei cicatrici fibroase, în
cazul evoluției favorabile. Clinic, este vorba de dureri toracice cu caracter anginos de intensitate și
durată neobișnuită, adesea survenind în repaus sau în timpul somnului însoțită de scăderea TA până la
șoc, colaps, creșterea temperaturii și apariția modificărilor EKG și bioumorale caracteristice.
2.2. ETIOPATOGENIE
• FACTORI ETIOLOGICI
În 90-95% din cazuri principalul factor cauzal al infarctului miocardic este arteroscleroza coronariană.
A. Bolile coronare obstructive neaterosclerotice
- arterite coronare infecțioase sau inflamatorii , colagenoze, și arterita reumatica.
• B. Embolii coronariene -; endocardita bacteriană subacută, embolii intraoperatorii
intracoronarografice.
• C. Traumatisme -; disecție de aortă, plăgi penetrante, disecție în timpul angioplastiei sau
coronarografiei
D. Anomalii congenitale coronariene
• E. Tromboze coronariene
F. Spasme coronariene
G. Disproporție stenoză cardiacă, cordul hipertensiv, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă,
insuficiența aortică.
•
2.3. FACTORI PREDISPOZANȚI ȘI FAVORIZANȚI
•
Vârsta - între 50-60 ani. Pentru bărbați între 40-70 ani și pentru femei între 50-80 ani
- copil care prezintă o anomalie ale arterelor coronare
Sexul - mai frecvent la bărbați,
Ereditate - apare mai ales în familii cu hipercolesterolemie, hiperlipidemie, hiperlipoproteinemie.
- diabetul zaharat
• - comportamentul psihic:indivizii activi ambițioși depun o activitate profesională remarcabilă;
- profesiunea;
- stresurile psihosociale;
- fumatul (excesiv);
- sedentarismul.
• 2.4.FACTORI DECLANȘATORI
- efort fizic;
- mese copioase;
- stres;
- infecții acute ale tractului respirator;
- factori meteorologici.
• 2.5.FORME CLINICE
FORMA CLINICĂ COMUNĂ: este cea dominată de durere de natură ischiemică cu
caractere definitive, la care se asociază modificările EKG caracteristice
• FORME ATIPICE DE DEBUT
1. Forme zise pur anginoase 2. Forme
digestive abdominale
3. Forme nervoase sau psihice
4. Formă cu o simptomatologie mascată pulmonară
5. Forme silențioase de I.M.A. și I.M.A. ignorat (nediagnosticat)
6. Infarct de ventricul drept
7. Infarctele de miocard la vârstele extreme
8. Infarct miocardic și sarcina
9. Infarct miocardic și diabetul zaharat
10. Infarctul miocardic și actul operator

2.6. SIMPTOMATOLOGIE
• Tabloul clinic este dominat sau nu de durere ce caracterizează ischemia și conduce la necroza miocardică.
Modalități de debut - forma tipică dominată de durere
Debutul durerii - în general brusc, survenind de cele mai multe ori noaptea, determinând chiar moartea în somn, uneori în
repaus sau după emoții puternice, expunere la frig sau efort
Sediul durerii - retrosternal, uneori în treimea mijlocie sau în cele două treimi superioare ale sternului, întreaga regiune
• Uneori, durerea are un sediu mai jos, retroxifoidian și epigastrul superior.
Iradierea durerii - este brahială, în ambii umeri sau numai în cel stâng și de-a lungul marginii
cubitale a membrului superior stâng până la ultimile douâ degete, în ambii omoplați, coloana
vertebralâ în C7, D1 și “în brățară” în articulația cotului sau a pumnului. Uneori, durerea
iradiază în regiunea laterocervicală stângă, maxilarul inferior, la nivelul unui molar sau în
conductul auditiv.
Caracterul durerii - zbrobire, înjunghiere, inspaimantatoare și insuportabila, apăsare, constricție,
strivire, arsură.
Durata durerii - de obicei peste 30’, ore, mai rar zile;
- nu cedează la NTG sau la alți nitrați și nici la analgetice uzuale.
Durerea din infarct este de regulă însoțită de fenomene asociate: anxietate, neliniște, paloare,
transpirații profunde, grețuri vărsături, dispnee, palpitații,
• Creșterea temperaturii - apare la 12-24h de la debut. Creșterea este moderată în jur de 38oC, dar
poate exista o stare de subfebrilitate sau febră pronunțată de peste 39oC. Durează 5-10 zile,
febra ridicată este de obicei datorată unei necroze intinse cu resorbție de substanțe piretogene
• Modificările TA - sunt frecvente în I.M.A. cel mai des bolnavii având hipotensiune. Prabușirea tensiunii
arteriale sub limita valorilor normale sau într-un ritm foarte rapid indică instalarea colapsului.
• Pulsul - ușor tahicardic 90-100 bătăi pe minut.
• Palpitațiile - sunt resimțite atăt în cazul tahiaritmiilor, cât și a bradiaritmiilor.
• Manifestari neurologice - sincopa, fie reflexa vagală sau prin BAV zgIII cu fenomene Adams-Stokes.
• Alte manifestări - fatigabilitate, astenie fizică accentuată poate fi adesea singurul simptom în infarctele
indolore.

2.7.DIAGNOSTICUL POZITIV

• Este necesar de a stabili diagnosticul precoce al I.M.A. care se face prin interogare și ECG pentru
depistarea și inițierea tratamentului complicațiilor imediate, cât și pentru limitarea focarului de necroză.
• Diagnosticul pozitiv se stabilește în baza a două criterii prezente din urmatoarele trei:
• manifestări clinice tipice și anamneza sugestivă;
• modificări ECG caracteristice pentru I.M.A.;
• modificări enzimatice caracteristice pentru I.M.A.
• 2.8.DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
•
Se face cu:
1. Angina pectorală instabilă
2. Angorul Prinzmetal
3. Pericardita acută
4. Anevrismul disecat de aortă, care apare la hipertensivi și se constată dispariția pulsului la una din arterele
mari
5. Tromboembolia pulmonară
6. Pneumotoraxul
7. Cu un grup de afecțiuni digestive respectiv:
- colecistita acută calculoasă
- ulcer penetrant în criză
- ulcer perforat
- pancreatita acută
- infarctul mesenteric
8. Pneumonia, pleureziile, pleurita acută
 2.9.COMPLICAȚII

A. Complicații precoce
Moartea subita care poate surveni oricand si imprevizibil
Insuficiența cardiacă acută poate duce la șoc cardiogen
Insuficiență cardiacă acută manifestată prin astm cardiac sau edem pulmonar acut
Tulburari de ritm și conucere
B. complicații tardive
Anevrismul parietal al VS
Insuficiență cardiacă

2.10.TRATAMENT
• Obiective
1. Prevenirea extinderii necrozei
2. Limitarea intinderii necrozei
3. Restabilirea fluxului coronarian
4. Reabilitatea bolnavului
PRINCIPII DE TRATAMENT:

-COMBATEREA DURERII CU ANTIALGICE MAJORE (DACĂ T.A. NU ESTE PREA

SCĂZUTĂ)
-OXIGENOTERAPIA
-TOMBOLITICE
-CORONARODILATATOARE
-SEDATIVE
-SOLUȚII REPOLARIZANTE ( PERFUZII CU GLUCOZĂ, INSULINĂ, POTASIU )
-MOBILIZAREA BOLNAVULUI VA FI ÎNCEPUTĂ CU MIȘCĂRI PASIVE ȘI ACTIVE
ALE MEMBRELOR, RIDICAREA PRUDENTĂ DIN PAT ȘI MIȘCĂRI PRIN CAMERĂ,
SUB CONTROLUL PULSULUI ȘI AL T.A.:
PASIVĂ DUPA 48 -72H DACĂ INFRACTUL ESTE NECOMPLICAT
ACTIVĂ ÎN A 3-A SĂPTĂMÂNĂ, CÂND SE POATE RIDICA DIN PAT.
Tratamentul infractului miocardic acut este un tratament de urgență, cât mai rapid din
momentul debutului, cu scopul reducerii zonei de necroză miocardică și a prevenirii
complicațiilor. La debutul durerii, dacă aveți deja acest medicament în tratamentul
dumneavoastră, puneți o tabletă de NITROGLICERINĂ sub limbă la începerea simptomelor.
Dacă durerea nu dispare, se mai pot lua încă 2 tablete la interval de 5 minute.
Dacă simptomele nu au dispărut după 15 minute, se cheamă salvarea !
În ambulanțele moderne echipate cu electrocardiografie există posibilitatea diagnosticului precoce
al I.M.A și începerea tratamanetului analgezic ( de diminuare a durerii toracice ) și antianginos
(nitroglicerină sublingual, apoi în perfuzie intravenoasă ).
La spital, la departament de urgență se precizează diagnosticul prin examenul clinic și
electrocardiograma, apoi se începe monitorizarea și tratamentul specific al infractului miocardic
acut ce constă în:
- Montarea unei linii venoase
- Monitorizarea continuă a pacientului ( TA, electrocardiogramă, stare generală )
- Recoltarea analizelor de urgență
- Oxigenoterapia
- Nitroglicerină sublingual și perfuzie intravenoasă
- Analgezice ( algocalmin, mialgin )
- Aspirină ( și eventual clopidogrel ), heparină
- Tratament fibrinolitic cu streptokinază sau alte tromobolitice. Aceste medicamente dizolvă
cheagurile de sânge și restabilesc fluxul normal de sânge prin arterele coronare. Mărimea zonei
din mușchiul inimii care a suferit infractul poate fi scăzută dacă fluxul este restabilit foarte
devreme. Dar timpul este de o importanță majoră! Dacă apar întârzieri, beneficiul metodei este
scăzut
• RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
• Resuscitarea cardio – respiratorie se aplică unui bolnav aflat în stop cardio – respirator (atât inima, cât şi plămânii
încetează să mai funcţioneze). Cele 2 funcţii, cardiacă şi respiratorie, sunt vitale organismului, oprirea lor duce la
moartea ireversibilă a organismului.
• Manevrele de acordarea a primului-ajutor nu sunt dificile, principiile care trebuie să se respecte sunt rapiditatea şi
eficienţa. Este necesar ca manevra să se desfăşoare cât mai repede, dar după asigurarea vieţii salvatorului. Se pune
accent pe timpul de intervenţie, deoarece, după 4 minute de lipsă de oxigen la nivelul creierului, apar leziuni ireversibile
• Bolnavul se aşează într-o poziţie accesibilă, de obicei culcat pe spate şi la un nivel cât mai jos faţă de salvator, pentru ca
acesta să poată acţiona cu toată forţa asupra lui
Dacă este oprită respiraţia (acest lucru se poate verifica prin apropierea obrazului de gura victimei, pentru a simţi
curenţii de aer), se va deschide gura accidentatului, pentru a verifica atent căile respiratorii superioare (pot fi cioburi,
fragmente de diverse obiecte).
• Formula HELP ME
H – hiperextensia capului, pentru acces uşor la căile aeriene.
E – eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini (mâl – înec, cioburi – accidente)
L – luxarea mandibulei. Se deschide mandibula, cât de tare ne permite, astfel, se elimină şi riscul ca limba accidentatului
să acopere căile respiratorii („să înghită limba”).
P – pensarea nasului (prinderea nasului între degete) şi începerea respiraţiei gură la gură.
 • CAPITOLUL III. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE
Prin aceasta urmărim instruirea bolnavului asupra modului de viața pe care trebuie să-l urmeze după externare. El
trebuie să fie lămurit privind modul de preparare a alimentelor permise, de la ce anume să se ambțină, câte ore
să se odihnească la pat și ce fel de eforturi poate să execute. Să știe modul cum trebuie luate medicamentele,
semnele preliminare ale supradozărilor de medicamente, datele de perzentare la controlul medical.
Să cunoască semenele alarmante pentru care trebuie să se prezinte la control și în afară de programare. Se va
încerca să se restabilească la acești bolnavi încrederea în sine și capacitatea de munca anterioară îmbolnăvirii, se
va insista asupra nocivității fumatului, programului rațional de muncă și viață. O bună educație sanitară în
perioada spitalizării reduce șansele unei noi decompensări sau agravări.

PROFILAXIA BOLII
Pe lângă intervențiile ce se adresează infractului în perioada sa acută și complicațiile sale,tratamentul închide și
combaterea factorilor de risc, prin măsuri ce contribuie la profilaxia secundară a bolii, aplicate timp îndelungat
cu rezultate bune, îndeosebi pentru bolnavii cu “risc redus „
Profilaxia primară constă în sfaturi adresate populației care deși nu a prezentat niciodată simptomele
cardiovasculare se încadrează în grupele de risc ca:
- Obezi sau persoanele cu exces ponderal/diabetici
- Fumătorii,mai ales dacă au peste 40 ani, au o tensiune mare sau prea mult colesterol în sânge
- Bărbatii și femeile între 40-50 ani care au antecedente cardiane familiale
Profilaxia secundară se adresează pacienților deja diagnosticați cu boli cardiovasculare.
 CAPITOLUL IV.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU I.M.A.
• Pacientul necesită primele îngrijiri prespitalicești de la debutul infarctului miocardic până la internare într-o
unitate spitalicească specializată.
• Conduita de urgenţă în faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic și până la
momentul sosirii bolnavului în spital):
• Aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
• Interzicerea oricărei mişcări;
• Psihoterapie;
• Urmărirea T.A. și puls;
• Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
• Transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare (dotate cu aparatură de monitorizare,
defibrilare şi reanimare), obligatoriu cu targă și însoțite de cadre medicale.
• Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţiile de terapie coronariană a secţiei de
cardiologie care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi reanimare. Secţiile de terapie
coronariană sunt dotate cu personal medical calificat în asemenea urgenţe precum şi cu aparatura de
 • LA SPITAL
• Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau medicină internă, cu targa, într-un timp
cât mai scurt.
• Mutarea bolnavului de pe targă în pat (de către personalul sanitar) fără să permită bolnavului nici o mișcare.
• Asistentul medical va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit.
• La indicatia medicului: sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfină, Mialgin), Fortral sau amestecuri litice, anxietatea se
combate cu sedative (Fenobarbital, Diazepam). Se evita administrarea concomitenta a sedativelor cu opiaceele. Oxigenoterapie
• Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a electrocardiogramei, TA, pulsului, respiraţiei, temperaturii.
• Recoltarea probelor de laborator. Se va recolta sânge pentru dozări enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea
leucocitozei, VSH, colesterol, acid uric.
• Pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolice, la indicația medicului se administrează anticoagulante (heparină – sub
controlul timpului de coagulare; trombostop).
• Administrarea medicației se va face cu punctualitate;
• Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o masă;
• La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După mobilizarea bolnavului, se poate serv
masa în sala de mese;
• Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă administrata lent cu lingurița,
pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul
•
• Se interzice fumatul;
• Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun. Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui –
pentru a nu necesita efort suplimentar. Constipaţia se combate prin laxative uşoare sau clisme uleioase.
• Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
• Igiena presupune baie parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l ridica;
• Crearea unui mediu psihologic favorabil: se vor evita discuţiile cu voce tare, nu se va permite vizitarea în grup,
se evită vizitele lungi, nu se comunică veşti neplăcute, se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic
bun.
• Mobilizarea bolnavului:
• Repausul absolut la pat este în prima săptămână în funcţie de evoluţia bolii.
• Durata imobilizării este stabilită de medic.
• Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot face mişcări pasive
ale degetelor de la mâini şi de la picioare, la indicația medicului.
• Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
• Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu, ridicarea în picioare – sub
control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.
 EDUCAȚIA SANITARĂ
• Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele supradozajului digitalic.
• Se recomandă controlul periodic.
• Se va încerca sa se restabilească încrederea în sine și capacitatea de muncă anterioară imbolnăvirii.
• Se interzice fumatul
• Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
• Se insista asupra respectării regimului alimentar.

EXTERNAREA BOLNAVULUI

• Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul primar, șef de secție. Asistenta medicală
va aduna toate documentele referitoare la bolnav, pe care le va pune la dispoziția medicului de salon, în
vederea formulării epicrizei.
Asistenta va fixa împreună cu bolnavul ora plecării pentru ai putea asigura alimentația până în ultimul
moment. Asistenta va anunța cu 2-3 zile înainte familia despre ieșirea din spital, va explica bolnavului să
urmeze indicațiile primite de la medic, cuprinse în biletul de externare.
 CONCLUZII
Infractul miocardic acut este o afecțiune destul de serioasă, iar netratarea corespunzătoare duce
din păcate la deceseul bolnavului.
Pe timpul spitalizării asistenta medicală are rolul de a supraveghea respectarea regimului
alimentar, de a fi prezentă alături de infirmiere la distribuirea meselor.
Bolnavul sau aparținătorii vor fi instruiți de către asistenta medicală asupra moduluii de
preparare a alimentelor, de preferat evitarea meselor copioase și a alimentelor bogate în grăsimi.
În cursul spitalizării, asistenta medicală are rolul de a învăța pacientul despre păstrarea sănătății
la externare prin, renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool , regimul alimentar
echilibrat , păstrarea în limite normale a greutății corporale, evitarea excesului de efort fizic,
controlul regulat T.A, reduce semnificativ riscul de infract miocardic acut.
Oamenii trebuie să se prezinte la medicul cardiolog pentru control periodic, să aibă o relație
strânsă cu medicul de familie și să-și respecte cu strictețe tratamentul prescris pentru a reduce
semnificativ șansele bolii.
 • BIBLIOGRAFIE
Borundel Corneliu – Medicină internă pentru cadre medii – Editura Grupul ALL
Cârmaciu Radu, Ciornei Cătălina – Anatomia și fiziologia omului – compediu – Editura
Corint
Dașchievici Silvian – Chirurgie – Editura medicală București 2020
Titircă Lucreția – Urgențe Medico – Chirurgicale – Editura Medicală 2001
Titircă Lucreția - Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali – Editura
Viața medicală
Titircă Lucreția – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale – Editura Viața medicală românească.