CERCETAREA ÎN NURSING

Cercetarea științifică este o formă de investigare bazată pe raționament

sistematic, necesară în toate compartimentele activității umane, o manieră știin țifică de
cunoa ștere caracterizată prin autocorectare, specifică îngrijirii pacientului. Trecerea de la
rutină la practica bazată pe eviden ța clinică și dovezile știin țifice presupune mai mult:
informare continuă, cunoașterea raționamentelor ce stau la baza activității zilnice având
drept rezultat îmbunătățirea calității îngrijirilor acordate. Cercetarea în nursing are anumite
caracteristici care o diferen țiază de alte domenii; este o cercetare a aspectelor activității
profesionale în strânsă legătură cu sarcinile, atribuțiile și responsabilitățile asistentelor
medicale cu studii superioare, având drept obiectiv îmbunătățirea cunoștințelor și adoptarea
unei atitudini academic. Toate acestea se vor reflecta în atingerea unui standard înalt de
profesionalism în serviciile de nursing. Dezvoltarea profesională, clinică și dezvoltarea în
plan personal sunt motive ce ar trebui să stea la baza înțelegerii și aplicării rezultatelor
cercetării științifice. Ce reprezintă cercetarea pentru nursing? - constituie baza de selectare a
cuno știn țelor transmise de educatorul/ formatorul în nursing; - este un model cadru pentru
procesul de nursing; - este un impuls și o direcţie pentru conceptualizare în nursing (ghiduri,
protocoale); - este o reprezentare conceptuală a realităţii, o formă clar abstractă ce
reconstituie realitatea. Metodele de cercetare în nursing sunt specifice scopului pe care
cercetătorul / autorul îl vizează; metodologia include aspecte referitoare la dimensiunea,
tipul lotului de studiu, mijloacele de cercetare, colectare, prelucrare și analiză a datelor . Cea
mai practică clasificare a metodelor de cercetare: - Studiu descriptive; - Studiu experimental;
a. grup experimental și de control; b. variabile independente și dependente; c. trial
randomizat de control; - Studiu participativ / de acțiune. Studiile pot fi deasemenea: -
studiile cantitative; - studiile calitative; - studiile mixte (cantitative și calitative). 1

Caracteristicile cercetării: - direcţionată spre rezolvarea problemei; - bazată pe

dovezi empirice și observaţionale; - implică observaţia precisă și descrierea corectă; - pune
accentul pe dezvoltarea de teorii, principii, generalităţi; - utilizează tehnici sistematice,
obiective și logice; - trebuie făcută cu calm și curaj. Cercetătorul trebuie să aibă
cunoştinţe/experienţă în ceea ce priveşte problemele studiate, precum și abilitate în
prezentarea datelor. Mijloacele de cercetare în nursing includ: chestionare, înregistrări audio
și video, interviul (structurat, semistructurat și nestructurat ), tehnici de observaţie
(comportamentală sau fiziologică, directă sau indirectă; pasivă - nonparticipativă sau activă –
participativă). Modelul de cercetare caută să scoată în evidenţă idei / ipoteze, ducând la
formarea viziunii și a scopului global.

Funcţia atribuită modelului de cercetare este de a: - genera ipoteze - da directive

pentru dezvoltarea cercetării - ghida (orienta) culegerea datelor Având în vedere apariţia
unor cerinţe crescute privind informaţiile, profesorii de nursing orientează studenţii să-și
însuşească metodele de studiu, folosirea gândirii, căile de selectare a informaţiilor, să aplice
cunoştinţele în practică și deasemenea să formuleze ipoteze pentru viitoare studii de
cercetare. Importanţa cercetării în nursing Cercetarea în nursing dezvoltă cunoştinţe noi care
au darul de a îmbunătăţii practica nursingului în beneficiul pacienţilor, comunităţilor și chiar
al nurselor.

Prin aceasta cercetare poate fi evaluată relevanţa și eficienţa abordărilor în domeniul

îngrijirii pacientului și al promovării sănătăţii. Toate sistemele de îngrijiri trebuie să
amelioreze îngrijirea sănătăţii menţinând costurile constante.

Astfel nursingul este supus unei presiuni crescânde pentru ași demonstra și justifica
cost-eficienţa. Scopul final al nursingului este să asigure o înaltă calitate a îngrijrii
pacienţilor. Practica clinică fără cercetare este practica bazată pe tradiţii dar fără validare
științifică. Cercetarea trebuie să identifice modalităţile eficiente de îngrijiri, să evalueze
impactul acestora în starea de sănătate a pacienţilor sau să testeze alte teorii. Pentru a
întâmpina provocările sociale și nevoile indivizilor, practica nursing trebuie să aibă la bază
cercetarea. În contextul îngrijirilor de sănătate, schimbărilor datorate serviciilor farmaceutice
și progresului tehnologic, nursele și alţi profesionişti ai îngrijirilor de sănătate au nevoie să
fie pregătiţi profesional, să răspundă la provocări și să acţioneze clinic bazându-se pe dovezi
științifice. Teoriile în nursing sunt utilizate să descrie, să explice, să prevadă. a)Teoria
descriptivă -identifică caracteristicile și componentele unei discipline b)Teoria explicativă -
identifică caracteristicile și componentele legate una de alta și răspunde pentru cum
funcționează disciplina. -identifică, descrie scopurile și observațiile. c)Teoria predictivă -
prevede relațiile dintre componentele unui fenomen și incomponențele unui fenomen,
prevede în ce condiții se va produce acesta. d)Teoria prescriptivă -se adresează nursingului
terapeutic și consecințelor nursingului terapeutic și intervențiilor. Scop comun: -
îmbunătățirea îngrijirii pacientului; -furnizează judecați raționale; -dau necesarul de
cunoștințe de baza pentru acțiunile potrivite; -ajută la rezolvarea unor chestiuni curente în
nursing; -pregătesc asistentele pentru asumarea, adresarea întrebărilor și valorilor; -servesc
cercetarea, educația și practica. Pași în cercetare: -descrierea problemei; -formularea
întrebării; -studierea literaturii; -stabilirea obiectivelor; -formularea ipotezelor; - identificarea
variabilelor, eșantionului; -selectarea unui model(tip) de cercetare; -definirea caracteristicilor
populației studiate; -selectarea eșantionului; -operaționalizarea și măsurarea variabilelor; -
colectarea datelor; -organizarea pentru analiza; -analizarea datelor; -interpretarea
rezultatelor; -comunicarea rezultatelor; -utilizarea rezultatelor. Scopurile cercetării în
nursing Cercetarea în nursing este orientata către înțelegerea mecanismelor fundamentale
care susțin capacitatea indivizilor si a familiilor de a funcționa optim si de a reduce la minim
efectele negative ale stării de boala fiind critică pentru calitatea cost-eficiență a îngrijirilor de
sănătate. Scopul cercetării în nursing este la fel de larg ca și scopul nursingului focalizânduse
în special pe client/pacient și poate fi prezentat sub următoarea definiție: nursingul cuprinde
- promovarea sănătăţii - prevenirea bolii - îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental sau cu
infirmități/deficiențe, de toate vârstele, în toate unitățile de îngrijire a sănătăţii precum și în
alte unități ale comunității. Cercetarea în nursing este focalizată în principal pe dezvoltarea
cunoștințelor referitoare la nursing și la practica sa, incluzând îngrijirea persoanelor în stare
de sănătate sau boală.

Cercetarea în nursing este orientată către capacitatea indivizilor și a familiilor de a

funcționa optim și de a reduce, la minim, efectele negative ale stării de boală , asigurarea
calității și eficienței îngrijirilor nursing.

Cercetarea în nursing caută să înțeleagă natura comportamentului uman, în stare de

sănătate sau boală și să identifice intervențiile pe care le pot folosi nursele pentru a
îmbunătăţii rezultatele (de ex. auto-îngrijirea) sau pentru a le modera (ex alinarea durerii).
Cercetarea în nursing poate fi realizată în toate mediile de lucru ale nurselor: spitale, clinici,
cămine, ş.a. Ea este de asemenea o componentă importantă atât a educației cât și a
managementului în nursing. În concluzie, cercetarea în nursing caută să răspundă
întrebărilor sau rezolvă probleme ale activității nursing prin identificare, descriere, explorare,
explicare, predicție și control. Deci scopurile cercetării în nursing sunt: - înțelegerea propriei
profesii; - înțelegerea problemelor de sănătate; - sprijinirea deciziilor; - îmbunătățirea
calității îngrijirilor; - scăderea costurilor și utilizarea eficientă a resurselor; - studiul indivizilor
și al procesului de nursing; - îmbunătățirea educației; - dezvoltarea politicilor de sănătate,
protejarea principiilor de etică; - dezvoltă autonomia nursingului și întărește profesia; -
furnizează informații pentru nursingul clinic bazat pe dovezi.

Cercetarea în nursing dă posibilitatea asistentelor să: - descrie situațiile particulare

în nursing care sunt mai puțin cunoscute; - explice fenomenul care trebuie luat în
considerare în planificarea îngrijirilor nursing; - prevadă rezultatele probabile ale deciziilor
luate în nursing legate de îngrijirea individului; - controleze producerea unor rezultate
nedorite; - inițieze activități sigure, confidențiale, capabile să respecte dorința persoanei
îngrijite. La ce este bună cercetarea în nursing ? pentru a răspunde acestei întrebări vom
considera pe scurt motivele profesionale, clinice și personale pentru care înțelegerea și
aplicarea rezultatelor cercetării în nursing este importantă. În concluzie, cercetarea în
nursing este utilă pentru înțelegerea conceptelor, modelelor specifice nursingului, a
mediului de acțiune și complexitatea situațiilor de nursing în practica profesională.