Cultura de lavandă ecologică

Cuprins:

1.Agricultura ecologică

2.Generalităţi despre lavandă

2.1.Particularităţi şi cerinţe biologice ale lavandei

3.Obţinerea lavandei în sistem ecologic

3.1.Înfiinţarea culturiide lavandă

3.2.Fertilizarea culturii

3.3.Rotaţia culturii

3.4.Tratamente şi prevenirea bolilor culturii

3.5.Recoltarea lavandei

3.6.Condiţii de păstrare şi depozitare

3.7.Valorificarea inteligentă

4.Certificarea ecologică a culturii de lavandă

5.Utilizările lavandei sub diferite forme

Bibliografie
1.Agricultura ecologică
Ce înseamnă agricultura ecologică?

Pentru a putea vinde sub eticheta de produse ecologice/bio/organice este nevoie de certificare
ECO. Nu este nici o diferenţă între cei 3 termeni.
Alimentele ecologice sunt cele rezultate din agricultura ecologică care reprezintă un sistem
global de gestiune agricolă şi producţie alimentară care combină cele mai bune practici de
mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde
înalte privind bunăstarea animalelor şi o metodă de producţie care respectă preferinţele anumitor
consumatori pentru produsele obţinute cu ajutorul unor substanţe şi procese naturale.
În România, controlul şi certificarea produselor ecologice sunt asigurate de Organisme de
Inspecţie şi Certificare (OIC) private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, aprobare precedată, în mod obligatoriu, de acreditarea acestora de către un
organism de acreditare (în România este RENAR).
 

Sigle folosite în agricultura ecologică

SIGLA COMUNITARĂ
SIGLA NAŢIONALĂ Marca SRAC
(SIGLA UE SAU „ae” ECO
EUROFRUNZA)
Avantajele certificării produselor ecologice

 Certificarea garantează calitatea produsului ECO şi se aplică tuturor operatorilor

economici din lanţul alimentar producător – procesator - distribuitor – comerciant.

 Practicarea agriculturii ecologice certificate oferă garanţii privind durabilitatea mediului

înconjurator, bunăstării animalelor şi sănătăţii consumatorilor.

 Certificarea ecologică îi ajută pe consumatori să diferenţieze uşor produsele eco

adevarate de cele contrafăcute.

2.Generalităţi despre lavandă

Originară din ţinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi insulele Canare,
lavanda creştea spontan pe terenuri aride, calcaroase, pietroase şi puternic însorite, urcând până
la altitudini de 700-800 metri, uneori până la 1800 metri pe coastelesudice ale Alpilor inferiori.

Din vechi informaţii rezultă că primele culturi de lavandă au fost realizate în Arabia, de unde au
fost aduse plante în Europa de către negustorii  greci, cu 6000 ani î.Hr.

Denumirea ştiinţifică de Lavandula a derivat de la cuvântul latin Lavo-lavare. - a spăla, a curăţa,

florile fiind utilizate de către romani la parfumarea (băilor şi la vindecarea rănilor căpătate
în timpul războaielor.

Majoritatea limbilor europene şi non-europene denumesc această plantă după sursa latină
lavandă, lavandină, lavandula, levanta, laventeli, levănţică, Lavendel etc.

În Europa medievală culturile s-au extins în câmp, sere şi apartamente, mai mult în sudul
Franţei, Spania şi Italia, unde a fost creata o formă hibridă, numită Lavandula intermedia,
obţinută prin încrucişarea dintre Lavandula angustifolia şi Lavandula latifoliaPe la începutul
anilor 1600 a fost introdusă în Anglia, unde a devenit foarte populară, mai ales în timpul
domniei reginei Elisabeta I şi a Casei Stuart, fiind floarea preferată a reginei Maria-Henrietta,
soţia regelui Charles I. Din Anglia a fost răspândită pe toatecontinentele, mai întâi în America de
Nord şi apoi în Brazilia, Angentina, China, Japonia, India şi Bulgaria. Producţia mondială de
ulei eteric a ajuns la 300-500 de tone anual din care 85-90 %se produce în Franţa.

In România, primele tufe de lavandă au fost aduse în jurul Capitalei de către grădinarii bulgari,
după care s-au extins în culturile din sudul şi vestul ţării, astfel că, în anul 1990 existau peste
3000 de hectare cultivat.
În tabelul 1 este prezentată compoziţia chimică a uleiurilor esenţiale de lavandă.

Tabel 1.Compoziția chimică a uleiurilor esențiale de lavanda

Componenti Lavanda %

Limonen 5,08

1,8-Cineol 7,80

β-(Z)-Ocimen 13,23

Linalol 33,44

Camfor 4,42

Borneol 1,84

Terpinen-4-ol 2,50

α-Terpinol 0,16

Acetat de linalil 12,30

β-cariofilen 6,26

Total 87,03

Jaime Usano-Alemany, David Herraiz Peñalve, Joaquín Cuadrado Ortiz, Brígido

de Benito López, Orencio Sánchez Ruiz y Jesús Palá-Paúl, 2011

2.1 . Particularităţi şi cerinţe biologice

Lavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o planta alogoma, entomofila si prin
inmultire generativa produce numerosi indivizi cu variabilitate morfogenetica chimica si cu
eficienta economica diferentiata.
Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab permeabila, fapt pentru care
germineaza si rasar intr-o perioada indelungata. Dupa rasarire plantele de lavanda formeaza tufe,
ca urmare a aparitiei de noi ramificatii, sporind totodata productia de inflorescente.
Cresterea numarului de ramificatii ajunge la un nivel maxim, dupa care aceste incep sa se usuce,
ceea ce sa impune ca periodic, o data la 7-10 ani, executarea lucrarilor de intretinere.
Taierile de intinerire si mentinerea culturii in bune conditii contribuie la lungirea vietii
plantatiilor de lavanda pana la 20-30 ani.
Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea frunzelor se realizeaza treptat, in timpul
perioadei de repaus o parte din frunzele batrane se usuca si cad.
In populatiile de lavanda predomina formele in care infloresc o singura data in an, dar se gasesc
si forme care infloresc esalonat sau de 2 ori in timpul vegetatiei. In decursul perioadei de
vegetatie lavanda parcurge urmatoarele faza:
- infrunzire
- butonizare
- inflorit
- maturarea semintelor
Factorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii de lavanda este temperatura.
Plantele de lavanda pornesc in vegetatie la temperaturi medii zilnice ale aerului in jurul a 10 C.
Samanta semanata in pragul iernii direct in camp sau in straturi reci rasare in masa primavara, la
12-15 C, daca are umiditatea necesara.
Plantele care au iernat in conditii neprielnice ies din iarna slabite si pornesc in vegetatie mai
tarziu, cand tamperatura aerului ajunge in jur de 14 C. Lavanda rezista foarte bine la temperaturi
de -15 C, fara a fi acoperita cu un strat de zapada si la temperaturi de -31 C, atunci cand stratul
de zapada are grosime de 40-50 cm.
Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita in zona de origine, in mod spontan,
pana la 1700-1800 m inaltime. Atat procentul de ulei volatil cat si continutul in acetat linalil nu
sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda creste pe locuri mai inalte, cu atat productia de ulei
volatil este mai scazuta, dar de o calitate mai superioara, dat fiind continutul mai mare in acetat
de linalil.
Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri caracteristice pentru plantele colinare sau
muntoase. Rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand lavanda se cultiva pe soluri adanci,
bogate in calcar, permeabile si cu apa freatica la adancime de cel putin 2-2,5 m.
Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede nu sunt indicate pentru cultura
lavandei.

3.Obţinerea lavandei în sistem ecologic

3.1.Înfiinţarea culturii
 Lucrările solului

Pentru infiintarea culturii de lavanda este recomandata o aratura adanca, precedata eventual de o

afanare adanca la 50-70 cm (desfundare), apoi terenul trebuie foarte bine maruntit, nivelat si
mentinut fara buruieni, prin discuiri si grapari repetate. Toamna, inainte de plantare, terenul va fi
discuit adanc si va fi pregatit superficial, cu un combinator.
Lavanda se poate înmulţi prin sămânţă (semănat direct în câmp sau prin răsad) sau vegetativ
(prin butaşi înrădăcinaţi sau prin despărţirea tufei). Atât sămânţa cât şi materialul vegetativ de
înmulţire trebuie să provină din culturi certificate ecologic.

Cea mai frecvent folosită metodă de înfiintare a culturii este cea prin răsad, deoarece pot fi
obtinute culturi încheiate, fără goluri, cu plante viguroase şi cu productivitate bună. Răsadurile
pot fi produse în straturi reci, prin semănare în septembrie-octombrie sau primăvara, foarte
devreme.

Se recomandă ca straturile să fie de 1 m lăţime şi 8-10 m lungime, cu poteci de 50 cm între

ele. Suprafaţa straturilor va fi cu 10 cm sub nivelul terenului si trebuie să fie foarte bine nivelată
cu grebla, apoi se trasează şănţulete la 10-15 cm între rânduri, în care se va semăna.

Sămânţa utilizată trebuie să fie cu puritatea de minimum 70% şi germinaţia de minimum

50%. După semănat, rândurile vor fi acoperite cu mraniţă pentru a nu se forma crustă. Când
plantele au 2-3 perechi de frunze formate se va efectua răritul, lăsând circa 5 cm distanţă între
plante pe rând; plăntuţele smulse la rărit pot fi replantate. Până în toamnă, suprafaţa stratului va
fi plivită de buruieni, va fi udată, iar plăntuţele pot fi fasonate prin tăierea tijelor florale care se
formează.

Materialul de plantat va fi gata pentru infiintarea culturii la inceputul lunii septembrie. In acest
scop, materialul va fi scos din straturi, va fi  sortat si stratificat in nisip sau sol umed, pana la
plantare. De pe un hectar de straturi pot fi obtinute 400.000 de rasaduri, iar pentru 1 hectar sunt
necesare 20.000 de rasaduri.

Exista posibilitatea inmultirii lavandei prin butasi inradacinati sau materialul poate proveni din
despartirea tufelor de la plantatiile vechi care sunt desfiintate. Ramurile de la baza tufei care au
format radacini pot fi folosite la plantare, existand posibilitatea de inradacinare a lastarilor. In
acest scop in luna octombrie tufa va fi taiata la 8-10 cm deasupra solului si va fi acoperita cu
pamant.

In anul urmator, pe ramurile imbatranite se formeaza lastari noi, bine inradacinati. In cursul
primaverii, acestia vor fi musuroiti, iar toamna sunt scosi si desfacuti in mai multi puieti care
sunt trecuti in scoala de fortificare un an. De la o tufa pot fi obtinuti pana la 200 puieti.

Plantarea se efectueaza fie manual, fie semimecanizat. Se folosesc rasaduri sanatoase, cu partea
aeriana de 10-12 cm lungime. Lavanda se planteaza la 100 cm intre randuri si la 50 cm intre
cuiburi pe rind. Daca terenul este in panta, atunci plantarea trebuie efectuata pe curbele de
nivel. Inainte de plantare, terenul va fi marcat la distantele de plantare recomandate, apoi se uda
si se administreaza mranita la cuib.

Rasadul se fasoneaza, prin taierea varfurilor lastarilor si radacinilor la 15 cm lungime, apoi se

mocirleste si se planteaza. Completarea golurilor se va face in primavara, dupa pornirea in
vegetatie a plantelor si poate fi repetata in toamna, folosind rasaduri special pastrate din
materialul initial.

Lucrările de îngrijire

 În culturile de lavandă sunt necesare lucrări de completare a golurilor şi combaterea buruienilor.
Înca din primul an, vor fi executate lucrări de prăşit şi de plivit, pentru a fi ţinute sub control
buruienile. În plantaţiile tinere sunt necesare 4-6 praşile, iar la plantaţiile mai bătrâne, 2-3 prăşile.
În primul an, va fi acordată o atenţie deosebită distrugerii buruienilor perene de genul costreiului,
pirului, volburei pentru a se simplifica lucrările în anii următori.

3.2.Rotaţia culturii
Atenție, lavanda este o plantă perenă! Se cultivă pe același loc timp de 20-30 de ani, deci nu
poate intra în rotația culturilor. Rădăcinile sale ajung până la 2,80 metri adâncime și dispun de
ramificații extinse care îi conferă plantei rezistență la secetă.

3.3.Tratamente şi prevenirea bolilor culturii de lavandă

Lavanda este considerată o specie rezistentă la boli şi dăunători, dar există unele boli, precum
septorioza (Septoria lavandulae), ce pot ataca frunzele, care se usucă şi cad. Pentru combaterea
acestor boli, este recomandată igiena culturală şi încorporarea în adâncime a resturilor vegetale,
dar pot fi aplicate şi stropiri în vegetaţie cu zeama bordeleza, în concentratie de 1%.

În anii umezi sau în zonele umede pot apărea dăunători, aşa cum este lăcusta verde de păşune
(Tettygonia viridissima). Pentru prevenirea atacului, în plantaţiile de lavandă trebuie distruse
foarte bine buruienile şi trebuie executate lucrări de afânare a solului după recoltare.

Combaterea buruienilor: - Lucrări manuale și / sau mecanizate: 4-5 prașile mecanizate sau
manuale pentru plantațiile tinere și 2-3 pentru cele mature, plus 1-2 pliviri selective (buruieni
perene și volubile); - Erbicidare: Lasso (6 l/ha) + Gesagard (5 kg/ha) – înainte de pornirea în
vegetație; 2,4 D (2 l/ha) / Basagran (3 l/ha) – numai pe intervalele dintre rânduri, cu apărătoare;
Fusilade (3 l/ha) – pentru buruienile monocotiledonate.

- Combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor. Lăcustele de pășune se combat cu: Danex 80PS
(0,15%) / Wofatox 50 CE (0,15%) / Carbetox 37 CE (0,4%) / Onefon 80 PS (0,15%) la apariția
dăunătorilor.

- Lucrări speciale: completarea golurilor; tăieri de fasonare a tufelor în primul an de vegetație;

tăierile de regenerare – aproape de suprafața solului, toamna, foarte târziu (noiembrie) sau în
luna februarie, după 7-12 ani de la înființarea plantației.

 
Combaterea bolilor foliare se face numai cu preparate admise in sistemul ecologic cum sunt cele
pe baza de cupru ( Zeama bordoleza, Funguran OH 300 S.C., Copernico 25W.G., Alcupral 50
P.U. ).

3.3.Fertilizarea culturii
Asigurarea necesarului de elemente nutritive se face în funcție de gradul de aprovizionare a
solului cu elemente fertilizante, conform cartării agrochimice. Dozele recomandate sunt: - N60-
80 (primăvara, anual); - P70-80 (toamna, înaintea ultimei prașile, anual); 5 - K40-60 (toamna,
înaintea ultimei prașile, anual); - Gunoi de grajd, 30-50 t/ha (sub arătura de desfundare, înainte
de înființarea plantației).

3.4.Recoltarea
 Se recomandă recoltarea la înflorire deplină (75% inforescente deschise), atunci când conţinutul
în ulei volatil este maxim. Trebuie să se recolteze în miezul zilei, între orele 10 si 14, pe timp
însorit şi călduros, fără vânt, rouă sau ceaţă, pentru a exista maximum de ulei volatil în
inflorescente.

Recoltarea se efectueaza manual cu secera; cu o mana se apuca manunchiul de lastari si se taie

lastarii avand grija sa nu se taie portiuni cu frunze Recoltarea se mai poate realiza si cu masini
speciale, a caror productivitate este mare, reducand astfel consumul de munca de la 20 muncitori
pentru 1 ha, la 0,5 ha/ora recoltare mecanizata.

Pentru a fi obtinute inflorescete uscate, se recomanda ca uscarea sa se efectueze la umbra, in

soproane sau poduri, intinse in straturi subtiri, pe rame, pe o perioada de 5-6 zile, pentru a fi
evitata brunificarea. Inflorescentele pot fi uscate si artificial, la temperaturi de maximum 35ºC.
Randametul de uscare este de 5-7:1.

3.5. Conditii de pastrare si depozitare:

 Uleiurile esentiale sunt sensibile la actiunea razelor ultraviolete, iar constituientii lor se pot
evapora progresiv, daca nu sunt pastrate in conditii optime. Este foarte important ca uleiurile
esentiale sa fie pastrate in sticle inchise la culoare si bine inchise, la temperaturi cuprinse intre 
5°C si 40°C.

Ramurile cu flori tăiate cât mai lung posibil, se leagă și se agață cu florile în jos. Se lasă la uscat
în această poziție timp de 1-2 săptămâni într-un loc întunecat, fără umezeală şi bine ventilat.

3.6.Valorificarea inteligenta
Nu întâmplător această plantă aromatică este denumită și aurul mov. Un avantaj al celor care
aleg să cultive și apoi să comercializeze lavanda este că această plantă poate fi valorificată printr-
o mulțime de moduri. Indiferent de soiul cultivat, este important ca fermierul să încerce cât mai
multe modalități de valorificare a propriei producții, de exemplu, în cadrul târgurilor și piețelor,
prin internet, sau spre alți procesatori sau comercianți:

 sub formă de plante uscate, către producătorii de ceaiuri, cosmetice sau detergenți ori în
industria alimentară, la prețuri de 12-15 lei/kg;

 sub formă de punguțe aromatizate, buchețele/mărturii pentru nunți sau decorațiuni diverse;

 sub formă de ulei esențial sau apă florală, produse foarte utile în industria farmaceutică, în
cosmetică, în parfumerie sau pentru aromoterapie. Un litru de ulei esențial de lavandă se vinde
cu 150-200 de euro, un litru de apă florală de lavandă – cu 30-35 de euro;

 sub formă de plante verzi, direct către distileriile care obțin ulei esențial, la un preț de cca 5
lei/kg.

 la ghiveci în scop decorativ sau peisagistic, sau sub formă de butași înrădăcinați în vederea
înființării de noi plantații. Se poate opta pentru o singură astfel de direcție de valorificare sau
chiar pentru toate.

Producția anuală este de cca 6.000 kg de inflorescențe la hectar, ceea ce înseamnă un profit
anual situat între 5.000 de euro/ha (în cazul valorificării de plante verzi) și 15.000 de euro/ha (în
cazul obținerii de ulei esențial).

4.Certificarea ecologica a culturii de lavada

Pasul 1: Se înregistrează activitatea de producător „ae” la MADR

Această înregistrare se face prin depunerea fișei de înregistrare și a cererii la direcţiile pentru
agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti sau entităţile mandatate de MADR. Pentru asta
trebuie mai întâi să se încheie un contract cu una dintre aceste firme aprobate de MADR prin
care esti obligat să respecți regulile impuse de legislația națională și europeană in ceea ce
privește metoda de producție ecologică, procesarea, comercializarea, depozitarea si etichetarea
produselor agroalimentare ecologice.

Iată câteva informații utile pentru a începe înregistrarea activității de producător „ae”:

 lista organismelor de inspecție și certificare, aprobate de MADR

 cereare tip 
  fișele de înregistrare în agricultura ecologică

După predarea cererii pentru înregistraea activității „ae” organul cu care s-a încheiat contractul
va decide dacă plantația de lavandă se află în condiția de a desfășura o asemenea activitate. Un
factor extrem de important este ca plantația să nu fie în apropierea unei surse de poluare. De
asemenea, ferma înscrisă pentru „ae” trebuie să fie de cel puțin 3000 de mp. De asemenea, nu se
poațe obține certificatul ecologic pentru specii de lavandă modificate genetic.

După încheierea contractului cu organul de inspecție urmează înscrierea plantației ecologice

la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (DADR) de Județ.

Regulamentul european (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind productia si

etichetarea produselor agroalimentare ecologice si 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie
2008 privind normele de aplicare ale regulamentului (CE) nr. 834/2007 cuprind toate condițiile
pe care plantația de lavandă trebuie să le îndeplinească pentru a o putea înscrie spre
activitatea eco.

Pasul 2: cultura de lavandă ecologică trebuie să treacă printr conversie

Pentru a obține certificarea ecologică trebuie ca plantația de lavandă să fie trecută printr-o
perioadă de conversie.

Ce înseamnă conversia? Plantația va trece treptat de la utilizarea îngrășămintelor, pesticidelor și

ierbicidelor chimice la tratarea 100% ecologică, și acest lucru sub atenta supraveghere a
organului de certificare care va efectua inspecții regulate în vederea respectării pe deplin a
regulilor impuse pe plan național și european.

Perioada de conversie este de minim 2 ani, însă în cazul plantațiilor de lavandă această perioadă
este de 3 ani, deoarece levănțica este o plantă perenă cu o perioadă de viață de minim 8 ani. În
această perioadă de conversie producția de lavandă nu este certificată ecologic. Însă se poate
obține o derogare ce poate scurta perioada de conversie cu cel mult 12 luni în cazul în care se
poate dovedi organului de inspecție că terenul de lavandă a împlinit în totalitate condițiile de
producție ecologică sau că terenul nu a fost folosit.

Este foarte important de menționat faptul că orice abatere de la regulile de certificare ecologică
aduce după sine sancțiuni grave precum amenzi sau obligația de a restitui subvenția acordată
pentru culturi ecologice. Asemenea abatere poate fi de exemplu plantarea unei culturi de lavandă
neecologică în imediata apropiere a terenului înregistrat pentru „ae”, folosirea tratamentelor
chimice sau amestecarea la vânzare a produselor neecologice cu cele ecologice.

5.Utilizările lavandei:

 Intern:
Dischinezie biliara, balonarea la bolnavii de bila, crizele biliare insotite de dureri de cap. Se ia
lavanda sub forma de pulbere, administrata pe stomacul gol, cate o lingurita de patru ori pe zi.
Datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia de bila si ajuta la evacuarea ei,
calmand durerile abdominale si activand digestia.
- Depresia, anxietatea - in cazurile usoare se ia lavanda sub forma de tinctura - 1 lingurita
dizolvata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de lunga durata (3 luni minimum).
Uleiul volatil de lavanda se administreaza in depresiile si crizele de anxietate severe: doua
picaturi de ulei volatil amestecate cu putina miere se iau de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Studiile facute pana in prezent au aratat ca exista o anumita selectivitate a pacientilor tratati cu
aceasta planta, unii neavand o reactie speciala la uleiul volatil, in timp ce la altii s-a observat o
ameliorare clara a starii launtrice, ameliorare tradusa prin reducerea sensibilitatii psihice,
estomparea fricilor si angoaselor, reaparitia dorintei de viata.
- Aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres. Lavanda este prin
excelenta o planta antistres, motiv pentru care, administrata in cure de lunga durata, amelioreaza
si, gradat, conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. In problemele cardiace s-a observat o
actiune deosebit de favorabila a tincturii de lavanda, care actioneaza direct la nivelul sistemului
nervos central. Se administreaza de trei-patru ori pe zi cate o lingurita de tinctura diluata in
jumatate de pahar de apa.
- Viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia. Se combina in proportii egale
tinctura de lavanda, de pelin si de cimbru (toate tincturile se prepara la fel ca cea de lavanda). Se
ia din aceasta combinatie de tincturi cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi,
inainte de masa. O cura dureaza minimum doua saptamani. Acest tratament este eficient atat
singur, cat si in combinatie cu remediile alopate, a caror eficienta o mareste.
- Oboseala, iritabilitatea psihica, insomnia. Cele mai bune rezultate se obtin facand bai cu
lavanda, cu jumatate de ora inainte de culcare. Suplimentar, este bine sa puneti sub perna un mic
saculet (ceva mai plat) cu lavanda. Somnul va fi mai odihnitor si mai lin, iar peste zi veti remarca
o mult mai buna rezistenta psihica si stapanire de sine. Intern, se ia tinctura de lavanda: o
lingurita de trei ori pe zi.
- Dureri de cap, migrena, ameteala. Ca remediu de urgenta se iau 1-2 picaturi de ulei volatil de
lavanda cu putina miere. Ca tratament pe termen lung se recomanda pulberea de lavanda: o
lingurita de patru ori pe zi, administrata pe stomacul gol.
- Reumatism. Se face un ceai din o parte flori de soc si doua parti lavanda, o lingurita din acest
amestec fiind oparita cu o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se filtreaza. Se
beau pe zi 2-3 cani din acest ceai, cat mai cald (pentru ca efectul sudorific si depurativ sa fie mai
intens). Are un gust destul de greu de suportat, dar o cura de 10 zile cu acest ceai are efecte
antireumatice exceptionale. Tuse convulsiva, gripa, bronsita - 2 picaturi de ulei volatil se
amesteca cu o lingura de miere si se administreaza cate putin din acest amestec, care nu va fi
inghitit direct, ci va fi lasat sa alunece pe gat pentru a-si exercita din plin efectele antiinfectioase
si calmante. Se iau maximum 6 picaturi de ulei de lavanda pe zi la adulti si doua picaturi pe zi la
copii.
  Extern:

- Adjuvant in pneumonie si bronsita cronica. La 4 linguri de lavanda proaspat macinata se

adauga apa, amestecand progresiv, pana cand se formeaza o pasta, care se inveleste in tifon si se
aplica pe piele. Deasupra cataplasmei se pune o sticla cu apa fierbinte si se acopera cu o patura,
ca sa pastreze caldura. Cataplasma se tine minimum o jumatate de ora.
- Contra paduchilor si a altor insecte parazite. 3-4 picaturi de ulei volatil de lavanda se amesteca
cu o lingurita de otet si se aplica pe par (sau pe zona afectata), dupa care capul se acopera vreme
de cateva ore, pentru a se forma un mediu de vapori de ulei volatil care vor elimina insectele. Se
aplica tratamentul 7-10 zile la rand.
- Pentru cresterea parului. Se face un masaj la radacina parului cu otet de lavanda obtinut prin
macerare dupa metoda de mai sus.
- Intretinerea pielii uscate. Imediat dupa baie se aplica uleiul gras de lavanda (obtinut prin
macerarea plantei in ulei de floarea-soarelui, dupa metoda de mai sus) pe toata pielea, facandu-se
in acelasi timp un masaj usor. Eczeme uscate, tumefactii produse de loviri - Se aplica uleiul gras
de lavanda pe zona afectata de 3-4 ori pe zi.

Utilizari casnice ale lavandei:

- Condiment de lavanda
- Pentru a scapa de molii

- Furnicile, puricii si gandacii fug de mirosul de lavanda

- Pentru a scapa de mirosurile neplacute din casa