Cum poți educa un copil spunându-i “Da” în loc de ”Nu”.

5 soluții pentru mame

Marina Rosenfeld

Nu e ușor să ai doi ani şi să simţi nevoia să atingi, să guști şi să iei în stăpânire tot ce te înconjoară.
Să vrei ca tot ce e în jur să fie al tău, chiar dacă nu e nici sigur, nici sănătos. Natura impulsivă din
perioada acestei vârste îi face pe micuți să nu fie niciodată mulţumiti, ceea ce este o adevărată
provocare pentru părinți.

Din fericire, ca adult, poți identifica atitudinea și reacțiile care îl feresc pe cel mic de pericole. Copilul
are nevoie ca părintele să fie empatic, să îi seteze limite clare şi să intervină pentru a-i sprijini
autonomia, nu pentru a i-o interzice.

Iată cinci lucruri pe care le poți face:

1. Spune “Da”

Cât de des restricționezi activitățile copilului pentru că nu sunt rezonabile sau sunt enervante? Dacă
nu ești sigură, notează, timp de o zi câte interdicții i-ai pus copilului. Dacă la finalul zilei îți dai seama
că ai exagerat, gândește-te cum poți spune ”Da” în loc de ”Nu”, oferindu-i astfel o alternativă la ceea
ce vrea să facă sau redirecționându-i activitatea.

De exemplu, dacă îl vezi cum înşfacă un obiect fragil şi se pregătește să-l arunce, în loc să îi spui ”Nu”,
spune-i  ”e distractiv să arunci lucrurile, hai să găsim ceva ce nu se sparge”. O astfel de atitudine
face ca încrederea copilului în părinte să crească.

Despre disciplina fără pedepse și fără recompense la un copil de doi ani poți afla mai multe și din
cartea Parenting necondiționat  a lui Alfie Kohn.

2. Oferă-i alternative limitate unui copil de doi ani

Arătându-i copilului că există opţiuni din care poate să aleagă îl responsabilizezi și îi dai ocazia să facă
alegeri bune. Copilul simte că e respectat atunci când e lăsat să decidă, însă nu te aștepta ca această
abordare să fie în permanență potrivită. Uneori, va alege ceva, apoi se va răzgândi și va renunța în
favoarea celeilalte opţiuni.

Un alt lucru important de reținut este faptul că prea multă libertate va face ca orice copil să se simtă
nesigur. Dacă i se oferă un dulap plin de tricouri din care să aleagă, se va juca cu toate şi nu va fi
capabil să facă o alegere.

Dar, chiar dacă trebuie să aibă şi copilul o părere, trebuie să îi arăți că tot tu deţii  controlul. Asta îl
ajută să se simtă în siguranţă şi protejat.

3. Fii consecventă mereu

Pe măsură ce copilul învață care sunt limitele acceptate, este treaba lui să le forţeze pentru a vedea
dacă te poate convinge să te răzgândești. Treaba ta este să te asiguri că stabilești o rutină pe care o
respecți și să îi oferi răspunsuri și reacții clare și consecvente.

Pentru că nici o familie nu are aceeaşi rutină şi obişnuință pentru ceea ce e permis, trebuie să decizi
mai întâi care sunt limitele şi cum le impui. De exemplu, dacă regula generală este că în timpul mesei
mâncarea rămâne pe masă, trebuie să supraveghezi copilul și să intervii când copilul încearcă să ducă
mâncarea în altă parte. Tot ce trebuie să faci este să întrebi: ”Mai mănânci sau te speli pe mâini?
Când te ridici înseamnă că ai terminat. Te ajut cu spălatul pe mâini.”

4.  Fii jucăuşă cu un copil de doi ani

Sigur că vor fi situații când trebuie să-ți menții atitudinea de “nu glumesc”, mai ales când setezi o
limită, dar amintește-ți că dacă faci asta cu bucurie vei vedea mai multe comportamente pozitive.
Copiii mici simt dragostea şi afecţiunea.

De asemenea, distracţia încurajează coperarea. Când îi oferi o bucată de broccoli, de ce să nu cânţi

ceva amuzant despre legume? În timpul unei perioade de tranziţie, de ce să nu ajungeţi râzând de la
locul de joacă la maşină, de ce să nu-l duci în braţe jucându-vă de-a avionul şi să “zburați”?

Dacă piticul sare în pat, puneţi o pernă pe jos şi săriţi împreună cântând. Îl sâcâie dinţisorii? Poate s-
ar simţi mai bine dacă v-aţi spăla amândoi pe dinţi. Iar dacă nu funcţionează nimic, uneori, fuga prin
casă este exact energia emoţională de care are nevoie. Pentru un minut sau două, permite-ți să fii
copil!

5. Îndepărtează copilul de sursa necazului

Bebeluşii nu se pot opri din a face uneori aceleaşi lucruri chiar dacă sunt redirecţionaţi spre altă
activitate. Comportamentul  periculos trebuie imediat oprit sau prevenit ca să nu se întâmple din
nou. Cel mai bun lucru pe care îl poți face în această situaţie este să îndepărtezi fizic obiectul din raza
vizuală a copilului sau copilul din acel mediu. Nu pierde  vremea cu alternative, pentru că un copil de
doi ani nu face faţă unei situaţii stresante. Ia-l pe sus și îndepărtează-l dacă nu ai de ales.