Studiu introductiv 56

1.2.1. Apostroful
['1
• Apostroful are forma virgulei, dar este plasat (dupa sau inainte de o literal
cifrA) in partea superioara a randului (cand este folosit dupa o liters, se pune la
umArul ei, ca exponent). Conform Academiei Romane, desenul apostrofului
evocA, la fel cu acela al virgulei, cifra 9 (ca si in scrisul de mans). In scrisul la
calculator, aceasta este si forma adoptata de normele internationale si respectatA in
fonturi ca Times New Roman s.a. In alte fonturi insa, el seamanA mai curand (ca si
virgula din acestea) cu accentul ascutit.
• Apostroful nu trebuie inlocuit cu semnul prima ('), care seamana cu el prin
pozitie, dar nu are rotunjirea si inclinatia lui. El nu figureaza in mod obisnuit pe
tastatura dispozitivelor electronice, dar se poate obtine prin diferite procedee, in
functie de sistemul de operare si de suport (fiind probabil ca aceste metode vor
evolua in continuare).
• Este singurul semn numai ortografic, nu si de punctuatie, dar este si semn
grafic conventional in anumite domenii.
• Apostroful era mai frecvent inainte de reforma ortografica din 1953, cand avea
mai multe functii, dintre care unele au fost transferate cratimei. La reproducerea
unor texte anterioare, apostroful trebuie inlocuit, cand este cazul, cu cratima,
deoarece nu reflects o deosebire fonetica.
• In limba romans literarA actuala, rolul apostrofului este marginal, in cuvintele
romanesti fiind facultativ (cu exceptia folosirii sale inaintea notatiei prescurtate a
unui an calendaristic). El nu se utilizeaza in scrierea formelor literare ale
cuvintelor pronuntate in tempo normal, ci noteazA anumite fenomene fonetice
(afereza, apocopa, sincopa). A ostrof - • . fie o rostire in tern o ra • id fie mai
ales, realita • fonetice din vorbirea familiars, ne • -1 • • • • a eionala on
e ciente de rostire ale unor vorbitori, apArand in utilizari contextuale ale unor
cuvinte (de aceea in w zonat ureaza exemple pentru toate ocurentele lui).
• Apostroful se foloseste mai ales in stilul beletristic: in genurile epic si dramatic,
pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar in poezie
din motive de prozodie, permitand eliminarea unei silabe: 0, vin', al noptii mele
domn, /De ce nu vii tu, EMINESCU.
• Functia specifics a apostrofului este de a marca grafic absenta accidentall
sau voita a unei unor i ere sune e rem
• Caderea unor sunete poate fi redata in scris, dupA caz, fie prin apostrof, fie
prin cratima. Apostroful se foloseste cand segmentele sonore ajunse. ca urmare
a cAderii unor sun • - • . re nemflocitA nu devin parte din aceeaqi silabA:
far' I de,
• Locul apostrofului in interiorul unui cuvant coincide cu limita dintre silabele
rezultate (dom' I le; Sal' I tare! pentru domnule; Salutare!).
In2 chi 2112.at 5eutilizeazkcand rezulta o noun silbaLrtjir2Lprecl.m,si_cand
caderea unor sunete are loc in cuvinte scnse in mod obisnuit cu cratima: sor-mea.
 57 Studiu introductiv

• Cumularea celor doua semne, folosite in ordin OM f, se--

_fo2lc22§1211.Lmai in indicarea rescurtata a anilor calendaristici prered.ati..de un b
refix, unde este obligatorie: ante- '89.
p
• Detaliind, apostroful noteaza caderea:
1. unui sunet, fie el consoana (al'fel, can 'va, da', dom', pe dracu' pentru altfel, candva,
dar, domn, pe dracul) sau vocalA (altdclat','nainte, lu' (Mihai), numa', pan' la, tocma',
vin' pentru altddatd, Inainte, lui (Mihai), numai, pand la, tocmai, vino) on a mai multor
sunete/ a unei silabe sau a mai multora ('neata, dom 'le, juma', vino-ncoa' pentru
(buns) dimineata, domnule, jumatate, vino Incoace);
2. a una sau a doua cifre arabe inaintea reprezentarii prescurtate a unui an
calendaristic: '98, '989.
• In ceea ce privete pozitia, apostroful se folose0e:
1. la inceputul (rar) sau in interiorul unui cuvant: 'nainte pentru Inainte; dar'mite,
Sal'tare!, pentru dardmite, Salutare!; sau al unui grup de cuvinte: Dom' profesor!
Stiru' maned pentru Domnul(e) profesor, Sdrut ma'na, dar mai ales la sfArOtul unui
cuvant (folosit izolat sau in propozitii on in fraze):
da', da' de unde, Domnu'!; Las' pe mine!; Scoal'!; Las' cd-ti ardt eu!; Pas' de pricepe!;
poa' tre' pentru dar, dar de unde, Domnul(e)!; Lath' pe mine!; Scoald!; Lath
ardt eu!; NM' de pricepe!; poate sd...; trebuie
2. inaintea unui numar, apostroful marcand, mai ales in stilul publicistic, absenta
accidentals a primei cifre /a primelor doua cifre, la indicarea prescurtata a anilor
calendaristici scri0 fragmentar cu cifre arabe: '989, '89 = 1989.
• In interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la
inceput de cuvant este, bineinteles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfArOt de
cuvant este, firete, urmat de blanc.
/ • Cand locul despartirii la capat de rand ar coincide cu locul apostrofului din
interiorul unui cuvant, despartirea in acel loc trebuie evitatl.
• Apostroful este obligatoriu in cuvinte strAine (provenind din limbi in care
indepline0e, conform normelor ortografice ale acelor limbi, (0) alte functii decat in
romans) folosite in contexte romaneti, Si anume in:
1. substantive comune neadaptate:
engl. five o'clock, no-man's-land, rock'n-roll, fr. trompe-Pceil, it. commedia dell'arte;
2. nume proprii de locuri, de persoane, de formatii muzicale etc.:
Cortina d'Ampezzo, D'Audhebourg, L'Hospitalet de Llobregat, N'Djamena,
Nuku'alofa, Saint John's, 's-Gravenhage; D 'Alembert, D 'Annunzio, D 'Artagnan, 0 'Neal,
O'Toole, Rifa'a at-Tahtawi; Guns N' Roses;
3. nume proprii de firme strAine continand articolul hotarat din francezA
(L'Occitane) sau „genitivul saxon" din engleza: Mc Donald's (de unde a fost extins la
unele nume de firme romarteti: Bambu's Casian, David's Pub, Jerry's Pizza).