Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suflete Tari 7 PDF Free
Suflete Tari 7 PDF Free
Jucata in 1922, la Teatrul National din Bucuresti, „Suflete tari" este o drama de
idei alcatuita din trei acte insumand douazeci si sase de scene.
„Suflete tari", de Camil Petrescu, se incadreaza in specie prin structura specifica genului
dramatic si princonflictul dintre idealul iubirii absolute si realitate.
In intentia autorului, lucrarea reprezinta o replica la romanul „Rosu si negru" de Stendhal,
dar cu o modificare esentiala: in locul tacticii pe care Julien Sorel o utilizeaza luni intregi,
pentru a o cuceri pe domnisoara de la Mole, eroul lui Camil Petrescu, izbuteste in numai 40
de minute, sa castige iubirea inaccesibilei Ioana Boiu.
Deosebiti total sunt si protagonistii celor doua opere: „... doream sa creez (...) un erou cu
totul opus celui din roman, nu un ambitios rece si calculat, caci nu ma interesa in primul
rand un «caracter», ci dimpotriva un chinuit al revelatiilor in constiinta" (Camil Petrescu).
Continutul si personajele dramei ar putea fi analizate pornind tot de la cele doua metafore
specifice autorului: a jocului ielelor si a patului procustian. Cea dintai apare chiar in prologul lucrarii,
dupa indicatiile de regie care descriu cadrul actiunii.
In biblioteca vechii case a boierului Matei Boiu-Dorcani, tanarul Andrei Pietraru sta pe un scaun,
examinand un revolver. La un moment dat, tanarul bibliotecar are viziunea unor figuri fantomatice,
care se incheaga din vazduh, parca intr-o hora de iele. Din „discutia" acestor intrupari eterate reiese
dragostea pe care Ioana Boiu (fiica boierului) i-ar purta-o lui Andrei, aceas ta fiind absolutul intrezarit
de tanar si pe care el il cauta ca un lunatic.
Sub semnul acestui prolog sta intreaga actiune a dramei, plasata in Bucuresti, in anii 1913-1914;
cadrul desfasurarii intamplarilor este casa lui Matei Boiu-Dorcani, „cladire veche, cu ziduri groase ca
de cetate, in stilul Universitatii vechi".
In acest interior aflat in afara timpului curgator, personajele traiesc intr-un plan ideal, urmarind,
fiecare, o himera, de parca ar fi vazut „jocul ielelor"; pedepsit sa ramana fixat intr-o idee si traind
dureroase revelatii, fiecare dintre eroi devine un „suflet tare" capabil sa treaca peste orice obstacol
pentru a si-o realiza.
Cel dintai „suflet tare" este Andrei Pietraru. Intelectual cu mari perspective in lumea universitara,
acesta rupe logodna cu nepoata lui Sinesti, de dragul iubirii absolute pentru inaccesibila Ioana Boiu.
Atras in apele statute ale timpului din casa mosierului, Andrei Pietraru este, de sase ani, bibliotecar-
secretar al batranului, renuntand la cariera si la viata personala si urmarindu-si ca un halucinat
idealul.
Intr-o zi, un fost coleg de scoala (Culai) il viziteaza, aducand, in timpul stagnant al casei boierului,
parfumul tare al realitatii.
Incercarea lui de a-I readuce pe Andrei Pietraru la viata ne-mistificata, se loveste de incrancenarea cu
care tanarul isi apara himera: „E si asta o boala ca celelalte. Unii mor de cancer, altii de
tuberculoza... (Surazand, cu un calm groaznic:) Eu voi muri pentru ca am avut nenorocirea s-o cunosc
pe domnisoara Ioana Boiu."
Insultat, la teatru, de catre printul Bazil Serban (pretendent la mana Ioanei), Andrei il provoaca la
duel, relevand un curaj vecin cu nebunia.
Jignita in mandria ei aristocratica, Ioana Boiu intervine intre cei doi, pe considerentul ca un print nu se
poate bate cu un „servitor"; chiar ea ii cere scuze lui Andrei, in numele lui Bazil, din dorinta de a-si
apara casta de „atingerea" claselor de jos.
Indus in eroare de aceasta interventie (pe care o considera izvorata din iubirea pentru el), Andrei se
hotaraste sa-si dezvaluie sentimentele; si cum alternativa iubirii absolute nu era decat moartea,
tanarul decide ca, pana la miezul noptii, sa-i sarute mana Ioanei sau sa se impuste.
Confruntarea dintre cei doi (actul al II-lea, scenele 3 si 5) reprezinta ciocnirea a doua „suflete tari"
care ar fi trebuit sa iasa din „patul procustian" al conventiilor sociale si sa se uneasca in absolut.
Cuvintelor calde ale lui Andrei (care invoca viata sacrificata pe altarul iubirii), Ioana le opune o ironie
rece, necrutatoare si superioara.
Ca si alti eroi ai aceluiasi autor, Pietraru are, dintr-o data, revelatia ingustimii spirituale si afective a
fiintei iubite si-i striga, in fata, adevarul: „Stii dumneata cine e ridicol dintre noi doi, domnisoara? Ei
bine, dumneata esti «binecrescuta, culta, manierata», iar eu sunt aici adevarat ca viata insasi".
Sosirea lui Matei in camera Ioanei ii face complici pe cei doi tineri (Andrei asteptand, ascuns, plecarea
batranului).
Sleita sufleteste si avand relevatia meritelor lui Andrei, Ioana devine o alta persoana, de parca s-ar fi
contopit cu stra-moasa Suzana Boiu: ea accepta iubirea plebeului Pietraru, asa cum, altadata, Suzana
se maritase cu un haiduc impresionata de curajul lui.
Peste catva timp. cand Ioana cere ca legatura lor sa fie normalizata, Andrei \ orbeste cu batranul
Matei (actul III, scenele 3-5).
Matei Boiu-Dorcani este si el un „suflet tare". infatisat ca un barbat de aproape saptezeci de ani„cu o
privire absenta, nepamanteana", Matei traise, dupa moartea unicului sau fiu, cu nostalgia reinvierii
clasei boieresti si cu durerea ca neamul sau (important in istoria tarii) se va stinge. Mangaierea sa era
gandul ca Ioana s-ar putea casatori cu un print, pastrand astfel locul familiei in aceasta istorie.
Este de inteles, in aceste circumstante, atitudinea lui dura fata de Andrei, pe care-1 considera un
„vanator de zestre". Discutia lor nu schimba insa esenta lucrurilor, iar batranul, avand revelatia unui
caracter pe care-1 socotea urat, pleaca definitiv la mosia Dorcani.
Deznodamantul este insa altul: surprinzandu-1 pe Andrei in timp ce-si lua ramas-bun de la Elena,
Ioana se considera inselata. Pentru a-i dovedi ca nu are dreptate, Andrei se impusca,asumandu-si
ultimul absolut.
In versiunea finala, tanarul nu moare insa, ceea ce este anulat fiind sentimentul lui anterior:„Pe
dumneata te-am ucis in mine... Esti moarta... mai moarta decat daca n-ai fi existat niciodata ".
Cel de-al treilea „suflet tare" este Ioana Boiu.
Supranumita „Jupanita", ea este descendenta a trei logofeti si a patru spatari si-si poarta, cu mandrie,
frumusetea si cultura istorica solida. Aroganta si rece, legata de tara ei si facandu-si un model din
Suzana Boiu, Ioana este un personaj memorabil.
Si ea a vazut „jocul ielelor" in umbra ilustra a stramoasei, si ea a trait in afara realitatii, in aerul de
gheata al trecutului si ea a fost prizoniera timpului oprit din casa parinteasca.
Pentru o clipa, drumul ei s-a intretaiat cu acela al lui Andrei - un alt chinuit al idealului, despartindu-se
apoi, pentru totdeauna.
Se releva astfel alte trasaturi ale speciei: personajele sunt puternic individualizate, iar
deznodamantul este grav.
Pe de alta parte, conflictul interior, ca si trairile launtrice ale personajelor (incertitudinea,
dezamagirea, chinul, revelatia adevarului) fac din „Suflete tari" o drama de idei.
Finalul operei
Conflictul
Citate de critica
Monologand rareori, de nu chiar niciodata, personajele dramaturgiei lui Camil Petrescu nu reusesc
totusi vreodata sa dialogheze cu adevarat. <<Mesajele>> lor par sa nu fie auzite de cei carora le
sunt destinate ori sunt inregistrate si interpretate aiurea, infidel, alterat. Sunt personaje care nu
comunica.” Mircea Iorgulescu,
‘’Camil Petrescu a fost nu numai un dramaturg, ci si om de teatru, interesat de tehnicile regizorale si
actoricesti, de folosirea diverselor limbaje scenice in arta spectacolului. Limbajele scenice sunt
modalitatile de expresie folosite in arta spectacolului. ”Mircea Iorgulescu,
‘’Daca Camil Petrescu ar fi folosit un optimist operele lui ar fi fost un esec asemenea personajelor
sinucigase.’’. Simion
Textul dramei are si un adanc caracter critic mai ales, cand Matei
Boiu Dorcani ii reproseaza lui Andrei comportamentul ascuns si
viclean. Acest caracter critic este evi.dent in final, carid Andrei,
Pietraru, dupa ce s-a impuscat, este luat de Culai la tara, ca sa-l
salveze nu numai fizic, ci si sufleteste de aceasta lume a clasai
dominante, plina de mofturi, orgolii, rafinamente, etichete. Culai ii
propune, ca si Elenei, o viata simpla si modesta, fata ifosele
parvenitilor. Concluzia lui Culai este ca: Andrei al dumneavoastra a
murit" aratandu-i Ioanei Boiu, care sunt consecintele actului lui
Andrei Pietrarii.
Suflete tari poate fi interpretata si ca o drama romantica, fiindca tema, eroii, conflictul,
subiectul au o structura afectiva. Eroul principal. Andrei Pietraru. traieste pe conceptul de
iubire absoluta intrupai prin Ioana Boiu, fiica lui Matei Boiu Dorcani. El renunta la carieratsa
sociala si accepta postul de bibliotecar si secretar al lui Matei Boiu Dorcani.
Sentimentul de iubire, amplificat de ratiune, de trairea voluntara a unei continuitati pe acest
plan, devine o patima, care-1 orbeste launtric pe Andrei Pietraru. El devine un exaltat si de
aici actele lui dezechilibrate. Orgoliul lui devine tot mai puternic, fiindca el creste in conditiile
umilitoare clin casa Dorcani. El are o atitudine de fronda romantica, devine intelectualul
nonconformist. De aceea crede ca are dreptul sa patrunda in camera Ioanei Boiu si o
ameninta ca se sinucide, daca nu-i accepta patima.. liste un act disperat. Disperare^ este
trepla a unsprezecea a pacatului, la un pas de sinucidere. Actul lui Andrei Pietraru este al
unui om dominat de duhul satanic. El isi face chip cioplit" din Ioana si nu are de fapt
Dimjnezeu. Ioana este de fapt pentru el o zeita, un idol, o transfigureaza si-i da o valoare
anormala in viata lui. Comportamentul lui este profund logic din punctul de vedere al esteticii
romantice, unde afectul primeaza, dar profund irational din punctul de Vedere clasicist.
Andrei Pietraru face greseala de a se lasa sarutat de Elena, o guvernanta din casa, care-1
iubeste cu adevarat, ca semn de compasiune. Ioana surprinde scena, este puternic afectata,
il dispretuieste pe Andrei si rupe legatura. Titlul ar vrea sa sugereze ca Andrei Pietraru, Ioana,
Matei Boiu Dorcani sunt caractere puternice. De fapt ei sunt impietriti launtric de orgoliu si nu
sunt capabili de sentimente.
Evaziunea romantica din final, plecarea la tara pentru a se regenera sufleteste prin
apropierea de natura indreptateste interpretarea dramei ca fiind, romantica. Dominat de
afect, Andrei Pietraru ar avea o scuza pentru lipsa lui de preocupari intelectuale reale, adica
elaborarea unor studii, in care sa-si arate valoarea sa reala de intelectual.
Suflete tari este in acelasi timp o drama expresionista, fiindca ridica problema intelectualului,
ceea ce presupune ca tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de
cunoastere. in acest context Andrei Pietraru este intelectualul. Matei Boiu Dorcani este
boierul. Ioana Boiu este iubita, Elena este iubirea. in mod semnificativ Andrei i ietraru se
ocupa de biblioteca, de valoarea careia este atras.
Daca Andrei Pietraru ar fi fost conceput de autor, ca fiind cel ce are cunoasterea, ca in Bhagavad-
Gita , adica un intelectual de valoare, el ar fi avut un cu totul alt comportament. De aceea eroii lui
Camil Petrescu sunt doar pseudointelectuali, fiindca nu stiu sa traiasca pentru o idee reala, puternica,
arzatoare.
Conflictul dintre generatii, specific esteticii expresioniste, este prezent in felul, cum Ioana Boiu stie sa
rupa cercul de prejudecati al lumii, in care traieste si sa accepte casatoria cu Andrei Pietraru, sa
afirme dreptul tinerei generatii la alte raporturi si relatii sociale decat bele ale traditiei.
Conflictul este de constiinta, fiindca atunci cand se impusca. Andrei ii spune .Ioanei Boiu: Pe
dumneata te-am ucis in mine. Esti moarta, mai moarta decat, daca n-ai-fi existat niciodata".
Problema dragostei absolute, transfigurarea Ioanei Boiu intr-o zeitate este o calcare a poruncii Sa nu-ti
faci chip cioplit"., Nu creatia trebuie iubita ci Creatorul: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau" este
porunca. In zbaterea eroilor lui Camil Petrescu gasim de fapt zbaterea autorului de a gasi un drum
sprq lumina. Autorul, ca si eroii sai, traieste un esec. fiindca intelectualul adevarat gaseste Adevarul,
care nu este un concept.-un principiu, cum il considera filozofia, ci o persoana, o ipostaza a lui
Dumnezeu, adica Domnul lisus Hristos. intrebarea lui Pilat cand-il are in tala pe Domnul lisus Hristos:
Ce, este adevarul?" este a filozofiei. Raspunsul era in fata lui: Eu sunt Adevarul, Calea si Viata". Dar
Pilat, ca si filozofii, ca si eroii lui Camii Petrescu. stau in fata lui dar nu-L vad, fiindca sunt orbi. Nu au
ochii mintii. Ratiunea fara, credinta duce la ratacirea mintii, de aceea eroii lui Camil Petrescu se
sinucid. Ivi sunt exponentii parabolei orbilor.