AMG: TRUSA MED.

amgtratate.blogspot.com

Denumire comuna internationala

1.

Adrenostazin

Profilaxia şi tratamentul stărilor hemoragice prin fragilitate capilară: purpură idiopatică,

hemoragii retiniene, telangiectazie familială, epistaxis, hemoptizii; pre- şi postoperator
în chirurgia otorinolaringologică, în intervenţiile pe prostată şi în alte intervenţii
chirurgicale

Intramuscular, 1-3 fiole

Nu se foloseşte (este ineficace) în hemoragiile masive prin ruptură de vase mari; nu se

injectează în aceeaşi seringă cu vitamina C (incompatibilitate)

2.

Criza de astm bronşic; astm bronşic cronic şi bronşite obstructive reversibile;

bronchoconstricţie de efort
Dozarea aminofilinei se va face individualizat. Aminofilina se va administra prin injecţii
intravenoase lente numai în cazurile de urgenţă (10 ml timp de 5 minute). Doza uzuală
este de 1-2 fiole (4-6 mg/kg corp) o dată până la 3 ori/zi. Injecţiile intravenoase se pot
administra prin perfuzie. Injectarea intramusculară se va face în doze de 1-2 fiole (500-
1000 mg) pe zi. Injecţia nu se va face dacă în fiolă s-au format cristale

Aminofilina este contraindicată în epilepsie. Administrarea parenterală este

contraindicată în infarct miocardic acut. În tratamentul insuficienţei cardiace
congestive trebuie avut în vedere că stimulează centrul respirator şi de aceea trebuie
asociată cu morfina.
 Precauţii: Teofilina este eliminată în special prin biotransformare în mod diferit de la
individ la individ. Se va administra cu precauţie; dacă este necesar, dozele vor fi
scăzute la pacienţii cu insuficienţă hepatică în special în cazul cirozei hepatice şi la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă acută. Eliminarea teofilinei este de asemenea redusă
în cazul asocierii medicamentului cu antibiotice macrolide. În asemenea cazuri doza de
aminofilină va fi redusă. Injecţiile intravenoase prea rapide pot fi fatale la pacienţii cu
infarct miocardic recent,datorită scăderii bruşte a presiunii sanguine. Se va    manifesta
precauţie la pacienţii hipersensibili la teofilină.

Nu este recomandată pe timpul sarcinii. Medicamentul nu va fi administrat împreună cu

alte preparate xantinice (cafea, ceai)

3.

Apa distilată este folosită ca solvent pentru medicamentele sub formă de pulbere,
administrate pe cale parenterală
Se injectează parenteral i.m sau i.v împreună cu medicamentul care trebuie dizolvat

4.

Aspartat de sodiu si piridoxina (Aspatofort)

Hepatită cronică, hepatită acută, encefalopatie portală, precomă şi comă hepatică

În perfuzie intravenoasă, 2 fiole în 300 ml soluţie glucozată izotonă, introduse într-o oră
(se poate repeta de 2-4 ori/zi)

5.

Atropina

Bronşite cu hipersecreţie, colici biliare, colici nefretice, hipersecreţie gastrică, spasm

piloric, constipaţie spastică, tenesme vezicale, hiperhidroză. Ca element adjuvant în
amestecurile preanestezice şi analgezice. Traumatisme craniene închise. În
tratamentul crizelor de râs şi plâns din sindroamele pseudobulbare. În unele tulburări
de conducere (bloc atrioventricular complet cu crize Adam-Stockes), sindromul
sinusului carotidian cu crize sincopale. Colită ulceroasă cronică nespecifică.
Tratamentul profilactic al greţurilor şi vărsăturilor din răul de mare şi de avion, în
asociere cu antihistaminice şi barbiturice

În injecţii subcutanate, la adulţi 0,25-1 ml pe zi din soluţia 1‰

Fibrilaţie atrială, glaucom, tuberculoză pulmonară evolutivă

 6.

Bacitracin + neomicina (Baneocin)

Infecţii bacteriene ale pielii de mică extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes
zoster/vezicule de varicelă, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei,
eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-născuţi) infectate cu bacterii. Prevenirea
infecţiilor ombilicale la nou-născuţi. După intervenţii chirurgicale (dermatologice)
Baneocin pudră poate fi utilizat ca adjuvant în îngrijirea postoperatorie (excizii şi
cauterizări, tratarea ragadelor, ruptură perineală, episiotomie, răni şi cicatrice
supurante)

Se aplică un strat subţire de pudră sau unguent pe rană, acoperit eventual cu un

pansament.

În general 2-4 aplicaţii cu Baneocin-pudră sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, atât la

adulţi cât şi la copii. La pacienţii cu arsuri care acoperă mai mult de 20% din suprafaţa
corpului, Baneocinul se va aplica o singură dată pe zi (în particular la pacienţii cu funcţii
renale reduse), deoarece substanţele active pot fi absorbite. În cazul unui tratament
local este recomandabil să nu se depăşească o doză de 1 g de    neomicină pe zi
(corespunzătoare la 200 g de pudră sau pomadă de Baneocin) timp de 7 zile. În caz de
repetare se va înjumătăţi doza

Hipersensibilitate cunoscută la bacitracină sau/şi neomicină sau la alte antibiotice

aminoglicozidice. Baneocinul nu trebuie aplicat în leziuni severe extinse ale pielii
deoarece absorbţia medicamentului poate cauza ototoxicitate până la pierderea
auzului. Dacă există posibilitatea unei absorbţii necontrolate, Baneocinul nu se va
administra pacienţilor cu tulburări excretorii grave de origine cardiacă sau renală cât şi
celor cu leziuni vestibulare sau/şi cohleare. În caz de timpan perforat nu se aplică
Baneocin în conductul auditiv extern. Nu se aplică Baneocin pe mucoasa oculară

7.

Solutie

Dezinfecţia pielii şi mucoaselor înainte de injecţii, puncţii, biopsii, transfuzii, perfuzii;

dezinfecţia preoperatorie a pielii şi mucoaselor; tratamentul plăgilor aseptice;
tratamentul infecţiilor cutanate bacteriene şi fungice; dezinfecţia preoperatorie
corporală totală sau parţială (băi dezinfectante)

Soluţia poate fi folosită ca atare, nediluată, sau în diluţie 1/10 în funcţie de aplicaţie; (în
forma nediluată când se urmăreşte o asepsie perfectă, cu o expunere de 1-2 minute).
Pentru tratamentul rănilor, arsurilor, infecţiilor cutanate şi ale mucoaselor, în diluţie
1/10; pentru băile preoperatorii în diluţie 1/100 (expunere uniformă timp de cel puţin 2
minute, apoi spălare cu apă calda). Diluţiile de Betadine se prepară imediat înainte de
folosire şi nu se stochează ca atare; Betadine poate fi îndepărtată cu apă caldă, sau,
petele textile cu tiosulfat de sodiu

Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiană, dermatită herpetiformă, înainte de tratamente

cu iod radioactiv; insuficienţa renală gravă;    tratamentul copiilor prematuri şi al nou
născuţilor, gravidelor după a treia lună de sarcină şi în timpul lactaţiei (eventual numai
după o evaluare medicală individuală şi sub control continuu).

Culoarea brună a Betadinei îi indică eficacitatea; diminuarea sau dispariţia culorii indică
scăderea activităţii    antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenţa luminii sau
la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercită la un pH intre
2 şi 7; nu se foloseşte împreună cu    preparate topice enzimatice sau pe bază de
mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agenţii reducători,
sărurile alcaline şi acizii. În cazul săpunului, datorită anumitor cazuri de sensibilitate, se
recomandă testarea produsului înainte; Betadine nu se foloseşte împreună cu alţi
antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. În patologiile tiroidiene, în special la
bătrâni, unguentul nu se foloseşte decât sub strict control medical; aceleaşi
precauţiunii trebuiesc luate în cazul nou născuţilor, copiilor mici, gravidelor şi în
perioada alăptării

8.

Eczemă alergică, neurodermită, prurit cu lichenificare, dermatită eczematoidă, eczemă

alimentară, eczemă infantilă, dermatite de contact, prurit nespecific (anal, vulvar,
scrotal), ulcere varicoase, arsuri, escare infectate (cu germeni sensibili la tetracicline)
Pulverizări locale de 2-4 ori/zi

Leziuni tuberculoase şi sifilitice ale pielii, micoze cutanate, herpes, vaccină, varicelă,
dermatită periorală, rozacee; alergie la tetraciclină; nu este recomandabil sau prudenţă
în timpul sarcinii şi la copii sub vârsta de 8 ani (indicaţii stricte, doze mici, tratament de
scurtă durată); în cazul aplicării pe faţă se vor proteja ochii şi se va evita administrarea
îndelungată (peste 4 săptămâni)

9.

Butilscopolamina (Scobutil)
Ca antisecretor în boala ulceroasă, ca antiemetic în răul de mişcare şi profilactic în
greaţă de alte etiologii; ca antispastic în colici diverse viscerale (colica nefretică, colica
biliară, colici vezicale, cistitice, dismenoree, spasme uterine în timpul travaliului, spasm
piloric al sugarilor). Se poate folosi intraocular ca cicloplegic şi midriatic; ca adjuvant în
premedicaţie înaintea unei intervenţii chirurgicale; ca tratament al sialoreei sau al
vertigo-ului

Adulţi: 1-2 comprimate de 3-4 ori/zi. Doza se va creşte doar la prescripţie medicală
strictă. Pentru efect antispastic prompt se administrează 1-2 fiole i.m., s.c., i.v. lent,
doză care se poate repeta de până la trei ori pe zi. Copii 4-10 ani: 1/2-1    comprimat de
una până la trei ori pe zi sau 1/4 fiolă de una până la trei ori/ zi

Este contraindicat în glaucom cu unghi închis, abdomen acut, porfirie acută. Se

recomandă precauţii în administrarea Scobutil la    persoane în vârstă şi în cazuri de
deficite metabolice sau în insuficienţa hepatică şi renală. Administrarea de Scobutil la
aceste persoane s-a soldat cu efecte adverse la nivelul SNC (dezorientare, somnolenţă,
delir). Nu se recomandă asocierea cu alcool a tratamentului cu Scobutil

10.

Cafeina (Cofein natriu benzoic)

Datorită acţiunii excitante cerebrale, fiind şi un analeptic cardiovascular şi vasodilatator
al vaselor splanhnice, cerebrale şi coronare, preparatul este indicat în stări de
precolaps; în boli infecţioase, narcoze, intoxicaţii cu morfină şi preparate opiacee,
intoxicaţii cu Cloralhidrat, insuficienţă cardiacă cu bradicardie; anoxemii, respiraţie
Cheyne-Stokes; nevralgii, cefalee, migrenă, fenomene secundare rahianesteziei. Este
antidot în intoxicaţia acută cu alcool

Adulţi: se administrează 0,25-0,50 g o dată şi 1-2 g pe zi în injecţii subcutanate. Copii:

1-3 luni 0,05 g pe zi (per os); 3-12 luni 0,05-0,10 g pe zi; 1-3 ani 0,10-0,15 g pe zi; 3-7
ani 0,15-0,20 g pe zi; 7-15 ani 0,20-0,70 g pe zi. Doza zilnică se împarte în 2-3 injecţii
intramusculare

Miocardită, tahicardie; excitaţie maniacală, iritabilitate; copii agitaţi, convulsii

11.

Stări de anxietate în nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom de menopauză, stări

depresive cu agitaţie, afecţiuni diverse însoţite de tensiune psihică şi anxietate;
insomnie prin anxietate, pavor nocturn şi somnambulism; pentru sedare, în cadrul curei
de dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare în boli reumatice, traumatisme,
fracturi, accidente cerebro-vasculare; tetanos, stare de rău epileptic; ca medicaţie pre-
şi postoperatorie; în iminenţa de avort sau naşterea prematură, pentru uşurarea naşterii
în caz de hipertonie uterină
 I.m. sau i.v. (lent, cu multă prudenţă) la adulţi şi copii mari 2-20 mg (se poate repeta,
după 3-4 ore), în tetanos 200-400 mg/zi; la copiii mici 0,1-0,25 mg o dată (se repetă, la
nevoie, după 15-30 minute)

Stări comatoase, colaps, miastenie gravă, alergie specifică; se evită la sugarii mai mici
de o lună, prudenţă în timpul sarcinii şi alăptării; prudenţă la bolnavii cu glaucom, doze
mici la cerebrovasculari, în insuficienţa cardio-respiratorie, la bătrâni şi la debilitaţi;
injectarea nu este recomandabilă în caz de insuficienţă respiratorie decompensată şi
impune multă prudenţă la bolnavii cu ateroscleroză cerebrală avansată şi la cei cu
insuficienţă respiratorie cronică. Nu se administrează ca tratament ambulator la şoferi
şi la cei cu alte profesiuni care impun concentrarea intensă şi prelungită a funcţiilor
psihice; se recomandă evitarea băuturilor alcoolice; prudenţă la asocierea cu alte
deprimante centrale şi cu    substanţe antidepresive; forma injectabilă nu se amestecă
cu alte medicamente şi nu se adaugă soluţiilor perfuzabile i.v.

12.

fiole 0,5mg/2ml

cp. 0,25mg

Insuficienţă cardiacă acută, insuficienţă cardiacă congestivă, cord    pulmonar cronic,

insuficienţă cardiacă la copii (în cursul cardiopatiilor congenitale sau căpătate);
fibrilaţie şi flutter atriale, tahicardie supraventriculară. Este de ales pentru digitalizare
rapidă şi la bolnavii cu tendiţă mare de acumulare a digitalicelor. Tratamentul digitalic
realizează rezultate optime în insuficienţa cardiacă cu debit mic, inimă dilatată, funcţie
sistolică diminuată, dar rezervă contractilă păstrată şi când se adaugă fibrilaţia atrială
sau altă tahiaritmie supraventriculară; medicaţia digitalică se poate asocia cu diuretice
şi vasodilatatoare

Adulţi: tratament de atac (eventual) cu 0,5-1 mg/zi oral, până la compensare (câteva
zile), apoi întreţinere cu 0,125-0,50 mg/zi (obişnuit 0,25 mg mai puţin la bătrâni şi la
bolnavii cu insuficienţă renală - 0,125 mg); în urgenţe, dacă pacientul nu a mai fost
digitalizat, se injectează i.v. lent (diluat şi cu prudenţă) 0,5 -1 mg, repetând la nevoie
după 4-8 ore încă 0,5 mg. Copii: oral 0,025 mg/kg corp la 8 ore, 2-4 doze pentru
digitalizare, apoi întreţinere cu 0,0125 mg/kg corp şi zi. Posologia trebuie
individualizată sub control medical

Bradicardie marcată (sub 60/minut), extrasistole ventriculare polimorfe sau ritmate,

tahicardie ventriculară; prudenţă în caz de leziuni miocardice acute (miocardită
reumatismală, infarct acut de miocard) şi bloc parţial; se recomandă doze mici dacă
 bolnavul a primit un alt digitalic înaintea începerii tratamentului; de asemenea, doze
mai mici la hepatici, la bolnavi cu insuficienţă renală severă şi la bătrâni, la nou-născuţi
şi la imaturi, în prezenţa hipoxiei prin insuficienţă respiratorie, la hipotiroidieni, în
infarctul de miocard recent, în caz de hipokaliemie sau hipercalcemie. Se vor evita
sărurile de calciu i.v. şi aminele simpatomimetice (risc sporit de aritmii severe);
prudenţă la bolnavii sub tratament diuretic intensiv sau care abuzează de purgative, la
cei care primesc extract paratiroidian sau doze mari de vitamină D, glucocorticoizi,
corticotrofină, carbenoxolonă, amfotericină B (risc de aritmii prin hipokaliemie);
prudenţă când se asociază chinidină; reserpina creşte efectul bradicardizant, beta-
blocantele adrenergice şi    verapamilul favorizează bradicardia şi deprimarea
conducerii atrio-ventriculare; fenitoina, fenobarbitalul, fenilbutazona, spironolactona,
rifampicina pot scădea concentraţia plasmatică a digitoxinei, favorizându-i
metabolizarea prin inducţie enzimatică (uneori este necesară creşterea dozei de
tonicardiac); colestiramina micşorează absorbţia intestinală a digitoxinei (în cazul
asocierii, cele două medicamente se administrează la interval de cel puţin 2 ore)

13.

Intoxicaţie acută şi cronică cu plumb; intoxicaţii cu crom, cobalt, cupru, fier, mangan,
mercur, nichel, plutoniu, toriu, zinc
Perfuzii intravenoase lente cu soluţie diluată 0,3-0,5% 30-50 mg/kg corp şi zi, în cure
de 2-3 zile, cu pauze de 2-3 zile; în encefalopatia din intoxicaţia cu plumb se injectează
intramuscular, câte 25 mg, cel mult 35 mg de 2 ori/zi, cu adaos de procaină (calea
intravenoasă este periculoasă)

Insuficienţă renală; se evită sau prudenţă în timpul sarcinii (în funcţie de riscurile
intoxicaţiei şi cele ale chelatorului)

14.

Astm bronşic (prevenirea bronhospasmului), combaterea hipotensiunii în decursul

rahianesteziei, remisiunea simptomelor congestiei nazale asociate răcelilor comune,
febrei fânului, rinitei sau sinuzitei; tratament adjuvant în miastenia gravis şi enuresis
nocturn. Bloc cardiac cu sincopă; narcolepsie (pentru acţiunea stimulantă centrală)
Adulţi: Subcutanat 1 fiolă a 10 sau 50 mg. Copii: Subcutanat 2-10 mg/zi (în funcţie de
vârstă)

Hipertensiune arterială, leziuni miocardice organice, insuficienţă cardiacă,

hiperexcitabilitate a sistemului nervos central, hipertrofie de prostată, hipertiroidism.
 Nu se administrează în cursul anesteziei cu halotan sau ciclopropan (risc de aritimii
grave). Folosirea la sportivi este interzisă (pozitivează testele de control antidoping).

Precauţii: Se administrează cu prudenţă în glaucomul cu unghi îngust

15.

Epinefrina

fiole 1 ml

Urgenţe alergice - şoc anafilactic, angioedem laringian; stop cardiac (prin asistolie
ventriculară); accesul de astm bronşic; hemoragii capilare la suprafaţă (în aplicaţie
locală); se asociază anestezicelor locale vasodilatatoare (procaină, lidocaină) pentru a
le prelungi acţiunea şi a le diminua toxicitatea generală

În şocul anafilactic, intravenos lent şi cu multă prudenţă 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din

fiolă), diluate cu 10 ml soluţie salină izotonă; dacă nu este posibil, se injectează    
intramuscular 0,5-1 mg (1/2-1 fiolă) sau se administrează    perlingual 1 mg (20 picături
din soluţia pentru uz intern sau o fiolă). În sincopa cardiacă, intravenos lent 0,5-1 mg
(1/2-1 fiolă), eventual repetat după 1-15 minute; dacă nu este posibil, se injectează în
cavitatea inimii aceeaşi doză. În astmul bronşic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiolă),
eventual repetat la 20 de minute (cel mult 2-3 doze). În aplicaţii locale, ca hemostatic,
soluţie 1/100 000-1/2 000; asociat anestezicelor locale, în soluţie 1/200.000-1/20.000

Hipertensiune arterială, boli miocardice, cardiopatie ischemică, tahicardie şi aritmii

ectopice, ateroscleroză, cord pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom, glaucom cu
unghi îngust, adenom de prostată cu retenţie de urină, insuficienţă renală severă;
prudenţă la diabetici, în stările de hipercalcemie şi hipokaliemie. Nu se administrează în
timpul anesteziei cu ciclopropan şi halotan (aritmii grave); prudenţă când se asociază
cu atropina, în anestezie; antidepresivele triciclice şi guanetidina cresc acţiunile
simpatomimetice (prudenţă în dozarea adrenalinei sau se evită). Epinefrina are un
indice terapeutic mic, de aceea trebuie folosită numai la indicaţia medicului şi sub
control medical; contraindicaţiile sunt relative în condiţii de urgenţă, care pun viaţa în
pericol. Simpatomimeticele sunt considerate substanţe dopante (interzise la sportivi)

16.

Profilaxia şi controlul metroragiilor post-partum, involuţie uterină imperfectă, retenţie

de lohii; hemoragii în cursul operaţiilor cezariene, metroragii post-abortum, meno- şi
metroragii grave
 Intramuscular 1-2 fiole (0,2-0,4 mg); intravenos 1/2-1 fiolă (la nevoie se poate repeta
după 1 oră); oral 1-4 fiole de 3 ori/zi

Sarcină, travaliu (până la degajarea umărului), perioada de alăptare, toxemie,

insuficienţă hepatică avansată; hipertensiunea arterială şi bolile vasculare obliterante
(angină pectorală, arterite periferice) contraindică injectare şi impun prudenţă pentru
admi- nistrarea orală; prudenţă în prezenţa stărilor infecţioase, în bolile hepatice şi în
bolile renale, ca şi în caz de deficit de pompă cardiacă; nu se asociază cu
vasoconstrictoare

17.

Profilaxia şi tratamentul hemoragiilor prin ruptură de vase mici (în pânză), în cursul
intervenţiilor chirurgicale sau în diverse situaţii clinice - ciroză şi hepatită cronică,
hemoragii în sfera ginecologică, purpură, echimoze şi hematoame spontane, epistaxis,
hemoragii gingivo-dentare, hemoragii de natură medicamentoasă (prin anticoagulante
sau antiinflamatorii nesteroidiene)
Injecţii intramusculare sau intravenoase, 3 fiole (0,75 g) cu 1-2 ore înaintea
intervenţiilor chirurgicale, eventual încă 1-2 fiole în timpul operaţiei sau după aceasta;
în urgenţe, 2-3 fiole,    apoi câte o fiolă la 4-6 ore, doza de întreţinere uzuală este de o
fiolă de 2 ori/zi

Se administrează cu prudenţă sau se evită la pacienţii cu afecţiuni tromboembolice,

fibrilaţie atrială şi angină pectorală

18.

Sedativ în diferite stări de hiperexcitabilitate, afecţiuni medicale sau chirurgicale care

necesită sedare (hipertensiune, cardiopatie ischemică etc.) insomnii epilepsie (marele
rău epileptic), convulsii la sugari, copii şi adulţi medicaţia prenarcotică, adjuvant al
fototerapiei în icterul neo-natal (creşte metabolizarea bilirubinei prin inducţie
enzimatică)
Adulţi ca sedativ, câte un comprimat de 15 mg la 4 ore (doza poate fi mărită la nevoie);
hipnotic 1 comprimat de 100 mg seara la culcare (în insomniile grave şi la agitaţi, 2-3
comprimate de 100 mg/zi); în boala Basedow 1/2 comprimat de 100 mg/zi;
anticonvulsivant, în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanos 2-3 fiole/zi i.m.; în epilepsie se
începe cu 1/2 comprimat de 100 mg de 2-3 ori/zi continuându-se cu 200-300 mg/zi
fracţionat până la dispariţia convulsiilor. Doza unică maximă de 300 mg; doza zilnică
maximă 600 mg; copii - sedativ 6 mg/kg corp/zi în 3 prize oral sau i.m. anticonvulsivant
3-5 mg/kg corp/doză oral sau i.m. Se poate repeta până la maximum 300 mg. Atenţie:
Nu se injectează i.v. datorită solventului

Stări precomatoase şi comatoase, parkinsonism, intoleranţă la fenobarbital,

insuficienţă renală, cardiopulmonară şi hepatică gravă, diabet, porfirie latentă

19.

Intoxicaţie acută cu anticoagulante cumarinice; profilactic sau curativ în alte sângerări

prin hipoprotrombinemie sau hipovitaminoză K; în boala hemoragică la nou-născut, în
cursul tratamentului cu salicilaţi, în icterul obstructiv, în bolile hepatice (eficacitatea
este slabă) sau intestinale, în cazul folosirii îndelungate de antibiotice administrate oral
etc.
La adulţi, obişnuit intramuscular 5-40 mg o dată pe zi (în funcţie de gravitate); în
urgenţe, intravenos, foarte lent, 2-10 mg/zi (în intoxicaţia acută cu cumarinice se pot
injecta până la 40 mg/zi), la nou-născuţi şi sugari, curativ, intramuscular 1-2 mg/zi;
profilactic, intramuscular 0,5-2 mg, oral 1-2 mg (în boala hemoragică). Dozarea poate fi
controlată prin timpul Quick sau prin trombotest

Intoleranţă la fitomenadionă (atenţie la simptomele de şoc); prudenţă la nou-născuţi şi

la sugari. Soluţia injectabilă de fitomenadionă nu trebuie amestecată cu alte soluţii
pentru injectare sau perfuzie

20.

Edeme cardiace, hepatice, renale, gravidice, trombotice locale, edeme cerebrale.

Hipertensiune arterială (în hipertensiunea marcată se asociază cu medicaţia
hipotensoare). Intoxicaţia cu barbiturice (asociat cu perfuzia de substanţe alcalinizante,
după aşa-numita metodă scandinavă). Hipercalcemie, diureză forţată în intoxicaţii
medicamentoase. Secreţie neadecvată de hormon antidiuretic, de hormon
paratiroidian; astm
Administrarea parenterală a Furosemidului (i.v. sau i.m.) este indicată ori de câte ori se
impune lichidarea rapidă a unei retenţii hidrice, de asemenea când resorbţia intestinală
este perturbată sau când există diferite piedici în calea administrării per os a
diureticului. Dozele uzuale sunt de 20-40 mg/zi, în pediatrie de 1 până la 6 mg/kg corp.
Dozele variază de la caz la caz între 0,020 g (1 fiolă) şi 0,400-0,600 g (20 fiole) cu o
viteză de administrare i.v. de maximum 4 mg/min. În cazuri de nefroză sau insuficienţă
renală cronică se utilizează doze mai mari de Furosemid (160 mg). Sindrom hemolitic-
uremic: 2,5-4 mg/kg corp la fiecare 3-4 ore. Insuficienţă cardiacă congestivă: perfuzii
intravenoase continue cu doze mari (până la 8 g/zi); este favorabilă asocierea cu
 captropil (dar cu prudenţă). Hipertensiune arterială, edem pulmonar acut, în care    
administrarea intravenoasă a Furosemidului este imperativă, doza iniţială este de 0,040
g (2 fiole) care poate fi repetată la nevoie după 20 minute. În edemul cerebral se
injectează i.v. câte 0,020-0,040 g (1-2 fiole) de 3 ori pe zi. O acţiune diuretică
echivalentă se poate realiza şi prin perfuzarea venoasă a unor doze egale, preparatul
fiind diluat în prealabil în soluţie de Ringer glucozată. Sindrom ascitic cirotic: în
asociere cu spironolactonă, 20-40 mg/zi. Tulburări respiratorii: astm - inhalaţii de
soluţie de Furosemid pentru prevenirea astmului indus de exerciţiu, are efecte similare
cromoglicatului de sodiu. În intoxicaţia cu barbiturice se injectează i.v. 0,040 g (2 fiole)
de Furosemid în prima oră, perfuzându-se concomitent 400 ml soluţie de clorură de
sodiu izotonică. Soluţia injectabilă de Furosemid poate fi administrată în amestec cu
alte soluţii alcaline, neutre sau slab acide cu capacitate de tamponare minimă (soluţie
izotonică de clorură de sodiu, soluţie Ringer, strofantină, glucoză). Nu se va injecta în
amestec cu: soluţii acide, în special cu cele având o capacitate mare de tamponare
(Vitamina C, Vitamina B1, Adrenalină, Noradrenalină, Pirolidinmetiltetraciclină, etc.).
Sărurile bazelor organice sunt precipitate prin amestecarea cu Furosemid (de exemplu
anestezicele locale, alcaloizii, narcoticele, antihistamicicele)

Glomerulonefrită acută, insuficienţă renală acută cu anurie, hipovolemie, alcaloză,

hipokaliemie, asocierea cu curarizante, intoxicaţia cu digitalice, ciroză hepatică
decompensată, comă hepatică. Prudenţă în porfirie, insuficienţă cardiacă gravă, diabet,
gută, obstrucţia căilor urinare, hipertrofia de prostată, hipoparatiroidism, insuficienţă
renală acută prin intoxicaţii cu medicamente hepato sau nefrotoxice. În perioada
precoce a sarcinii Furosemid se va administra numai dacă există indicaţii stricte (există
puţine dovezi că Furosemidul ar influenţa evoluţia toxemiei gravidice); se
administrează cu prudenţă la nou-născuţi, în special la cei cu icter (timp de înjumătăţire
crescute de la 4-5 ore la 46 ore). Prudenţă la asocierea cu: antiepileptice, cloralhidrat,
alte diuretice (tiazidice), litiu, antiinflamatoare nesteroidiene, probenecid, fumat,
teofilină, warfarină

21.

Este de ales în tratamentul tetaniei hipocalcemice grave; hipoparatiroidism

postoperator, convulsii hipocalcemice la nou-născuţi cu hipoparatiroidism
În tetania hipocalcemică gravă: i.v. lent, în 10-15 minute, 10-20 ml din soluţia 10% (de
preferinţă sub control ECG); în continuare, în perfuzie i.v. 6-8 g/1000 ml soluţie de
glucoză 5% sau se injectează i.m. soluţia 10%. În caz de hipoparatiroidism
postoperator: în cazul în care pacientul prezintă tetanie sau calciul seric este < 7 mg
la 100 ml, se introduce o perfuzie cu gluconat de calciu, controlând semnele Chvostek
sau Trousseau şi monitorizând calcemia (care trebuie menţinută la 8-8,5 mg/100 ml).
În convulsii hipocalcemice: la nou-născutul cu hipoparatiroidism, se introduce i.v. lent,
în soluţie 5% gluconat de calciu 300-500 mg/kg corp pe zi

Hipercalcemie, insuficienţă renală severă, hipercalciurie marcată, nefrocalcinoză,

litiază renală calcică, osteoporoză acută prin imobilizare. Nu se va folosi în timpul
tratamentului cu digitalice sau în condiţii de hiperexcitabilitate cardiacă (poate provoca
aritmii severe). Nu se va injecta i.m. la copii, deoarece poate determina abcese.

Precauţii: Injectarea i.v. impune multă prudenţă, din cauza faptului că, creşterea bruscă
a calcemiei poate produce deprimarea cordului. Se va administra cu prudenţă în caz de
hemoragie cerebrală recentă

22.

Stări de denutriţie (alimentaţie parenterală, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii

infecţioase carenţiale sau toxice, insuficienţă cardiacă, tulburări funcţionale ale
miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infecţioase) şi    intoxicaţii (cu
barbiturice, morfină, salicilaţi, mercur ş.a.) colaps vascular. Soluţiile hipertone sunt
indicate pentru acţiunea lor osmotică în hipertensiunea intracraniană (tumori,
traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare şi edemul cerebral (de
asemenea, ca diuretice)
Intravenos, în injecţii lente sau perfuzii, până la 1l/zi pentru soluţia 5%; până la 550
ml/zi pentru soluţiile 33% şi 40% (cantitatea nu trebuie să depăşească 800-900 mg
glucoză/kg corp şi oră, adică circa 300 ml din soluţia 20% pentru un adult de 70 kg)

Hiperglicemie, stări de hiperhidratare; soluţiile concentrate sunt contraindicate în coma

hiperosmolară, în şoc şi în dezechilibre acido-bazice de cauză metabolică; la bolnavii
cu tulburări ale toleranţei la glucoză şi pentru soluţii concentrate administrarea se face
sub controlul glicemiei; atenţie la eventuala suplimentare de potasiu şi insulină

23.

Hidrocortizonul este indicat sub formă de injecţii în special în afecţiuni articulare

localizate ca: artrite reumatice, artrite traumatice (hidroartroze). De asemenea, în
afecţiuni periarticulare şi tendinoase, ca periartrită scapulohumerală, epicondilită,
retracţie Dupuytren, tenosinovite, bursită subdeltoidiană. Poliartrită cronică evolutivă,
spondilartrită anchilozantă. Criză acută de gută, în tratamentul pre- şi postoperator al
intervenţiilor ortopedice reparatorii. Lupus eritematos, dermatite diverse. Leziuni
inflamatorii oculare, în special în segmentul anterior, cu rezultate din cele mai bune. În
terapeutica locală pentru a înlocui Cortizonul sau ACTH-ul când există contraindicaţii
 pentru acestea (tuberculoze grave, diabet zaharat, ulcer gastric etc.). În aplicaţiile
locale are indicaţii în dermatologie sub formă de pomadă 1-3%, asociat sau nu cu
antibiotice după caz

24.

Hidrocortizon hemisuccinat
Stări de şoc (chirurgical, obstetrical, traumatic, alergic, toxic, infecţios, cardiogen, din
arsuri). Insuficienţe respiratorii: criză acută de astm bronşic, pneumonie prin aspiraţie,
edem laringian. Edem Quincke. Insuficienţe cardio-respiratorii: edem pulmonar acut,
gripe cu evoluţie severă ş.a. Sindroame neurologice: stări comatoase, edem cerebral,
encefalite şi meningite acute. Insuficienţă suprarenală acută: criză addisoniană acută,
stare post-suprarenalectomie

Dozele uzuale variază, în funcţie de gravitatea cazului, între 0,100 şi 0,500 g; în stările
foarte grave, de exemplu, în şoc, se administrează 1 g de preparat în decurs de câteva
minute, iar apoi câte 0,500 g la 6-8 ore, timp de 3-5 zile dacă este nevoie. La copii se
utilizează doze mai mici, în nici un caz însă doze mai mici de 0,25 g/24 ore. Produsul
poate fi administrat în injecţie intravenoasă (soluţia se prepară extemporaneu,
transvazând solventul în fiola cu soluţia de Hidrocortizon hemisuccinat) sau în perfuzie
venoasă (soluţia obţinută cum s-a arătat mai sus se adaugă la 500-1000 ml de glucoză
5% în apă sau în soluţie clorurosodică izotonică, eventual la aceeaşi cantitate de ser
fiziologic)

Fiind o medicaţie de urgenţă, relativ de scurtă durată, nu are contraindicaţii

corticoterapice sistemice. Este contraindicat tratamentul prelungit cu doze mari

25.

Utilă pentru obţinerea tuturor tipurilor de anestezie locală, infiltraţie epidurală, caudală,
spinală, superficială. Folosită în tratamentul tahiaritmiilor ventriculare (aritmii
ventriculare asociate infarctului miocardic şi pentru controlul fibrilaţiei ventriculare - în
resuscitarea cardiopulmonară - în general la pacienţii care nu au răspuns la
cardioversie şi adrenalină)
Anestezie: Anestezie percutanată de infiltraţie: soluţie 1% în doze de 5-300 mg.
Anestezie tronculară: nervii intercostali 30 mg soluţie 1%; paracervical 100 mg soluţie
1% de fiecare parte, repetat la intervale de minimum 90 minute; paravertebral 30-50 mg
soluţie 1%; nervul ruşinos 1 mg soluţie 1% de fiecare parte; retrobulbar 120-200 mg
soluţie 4%. Blocarea nervilor simpatici: pentru nervii cervicali 50 mg soluţie 1%, pentru
nervii lombari 50-100 mg soluţie 1%. Anestezie epidurală: lombar 250-300 mg soluţie
 1% pentru analgezie, 200-300 mg soluţie 2% pentru anestezie; toracic 200-300 mg
soluţie 1%; anestezie caudală în obstetrică 200-300 mg soluţie 1% pentru anestezie
epidurală continuă, doza maximă nu trebuie repetată la intervale mai mici de 90 minute.
Rahianestezie: soluţie 4%, 50-100 mg. Antiaritmic: În resuscitarea cardiopulmonară,
pentru controlul fibrilaţiei ventriculare, în general la pacienţii care nu răspund la
cardioversie şi adrenalină, doză unică de 100 mg i.v.; dacă nu apare răspuns terapeutic
se folosesc alte metode cum sunt modificarea tehnicii de defibrilare sau alte
antiaritmice. În alte cazuri xilina se administrează ca doză de atac, urmată de perfuzie.
Dozele uzuale sunt de 1 - 1,5 mg/kg corp în injecţie i.v., 25 - 50 mg/minut; dacă efectul
nu apare în 5 minute, se poate repeta până la doza maximă de 200-300 mg într-o oră.
Perfuzia i.v. continuă începe, de obicei, în cursul încărcării cu 20-50 mcg/kg corp cu o
rată de 1-4 mg/minut până la maximum 200-300 mg într-o oră. Rareori este necesar să
continue perfuzia mai mult de 24 de ore

Alergie la xilină sau alte anestezice amidice, insuficienţă hepatică şi renală, miastenie,
asociere cu anticoagulante, şoc hipovolemic, insuficienţă cardiacă, hipotensiune
arterială, hipovolemie, bloc cardiac, bradicardie.

Precauţii: Se administrează cu prudenţă şi în doze mici în insuficienţa hepatică gravă,

infarct acut de miocard, insuficienţă respiratorie şi la cei cu antecedente convulsive

26.

Lidocaina cu epinefrina (xilina cu adrenalina)

Anestezie de infiltraţie, anestezie de conducere în intervenţii de chirurgie generală,
buco-maxilo-dentară; anestezie spinală

Infiltraţii locale, uzual 1- 2 fiole. Eventual se poate creşte doza, nu mai mult de 4 fiole

Nu se utilizează la bolnavii cu alergie la lidocaină, insuficienţă cardiacă gravă şi

tireotoxicoză. Nu se utillizează în anestezia degetelor, a urechilor, a nasului, a penisului
sau a    scrotului, deoarece poate produce necroze ischemice. Prudenţă sau se evită la
bolnavii cu hipertensiune arterială, ateroscleroză avansată, tulburări grave de
conducere intracardiacă, cardiopatie ischemică. Prudenţă la copii sau bolnavi cu stare
generală alterată

27.

Algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare şi de sfera O.R.L., dureri artrozice,
artritice, din poliartrita cronică evolutivă, mialgii. Sindrom febril
 Adulţi: Până la 1-2 fiole în injecţie i.m. profundă sau per os; În caz de febră mare, în
mediul spitalicesc se poate administra 1 fiolă i.v., în cazul în care nu există antecedente
de alergie la Algocalmin

Alergie la derivaţi pirazolonici, leucopenie, granulocitopenie, afecţiuni hepatice,

afecţiuni renale, porfirie, deficit de glucoză-6 fosfat dehidrogenază.

Precauţii: Produsul poate determina granulocitoză indiferent de doza administrată.

Intoleranţa poate să apară fie după prima administrare, fie după mai multe administrări
şi poate fi de    tip reacţie încrucişată cu aspirina

28.

Metamizol + pitofenona… (Piafen)

Forma injectabilă este indicată, în special, în sindroamele algice severe (colică
nefretică, colică biliară, pancreatită cronică, algii neoplazice), de asemenea, în
intervenţiile chirurgicale pe abdomen şi micul bazin (determină analgezie fără tulburări
de tranzit) şi în unele manevre de explorare instrumentală

Injecţii i.m. profund sau i.v. lent (1-1,5 ml/min.), 1-3 fiole pe zi

Alergie la metamizol şi alţi pirazoli, antecedente de agranulocitoză toxică, deficit de G-

6PD, porfirie hepatică acută, glaucom cu unghi închis, adenom de prostată cu tendinţă
la retenţie urinară, colaps, insuficienţă cardiacă gravă, angină pectorală, infarct
miocardic acut, tahicardie, obstrucţie mecanică a tubului digestiv, megacolon. Prudenţă
la asocierea cu amantadină, chinidină, antidepresive triciclice (cresc efectele
atropinice)

29.

Tulburări de motilitate în porţiunea superioară a tractului gastrointestinal, de ex:

pirozis, esofagită de reflux (iritarea esofagului prin reflux al sucului gastric), senzaţie
de nervi la stomac şi stenoze pilorice de cauză funcţională (îngustarea orificiului de
evacuare al stomacului). Greţuri, senzaţie de vomă şi vărsături (în afecţiuni hepatice şi
renale, traumatisme craniene şi cerebrale, migrene şi intoleranţe la medicamente).
Gastropareză diabetică (astenia musculară a stomacului la diabetici). Pregătirea
tubajului duodenal şi jejunal, evitarea eliminării conţinutului gastric şi facilitarea
tranzitului substanţei de contrast la nivelul intestinului în cazul examenelor radiologice
gastrointestinale
Dacă nu se recomandă altfel, se administrează adulţilor şi copiilor peste 14 ani câte 1
fiolă Cerucal i.m. sau i.v., de 3-4 ori pe zi (doza unică - 10 mg metoclopramid; doza
zilnică - 30-40 mg metoclopramid). La copii între 3 şi 14 ani, se recomandă o doză de
0,1 mg metoclopramid/kg corp, doza zilnică maximă fiind de 0,5 mg metoclopramid/kg
corp. Soluţia injectabilă se va administra intramuscular sau intravenos lent. Durata
tratamentului va fi stabilită de către medic. În general, sunt suficiente 4-6 săptămâni. În
cazuri izolate este posibil un tratament de până la 6 luni. În caz de insuficienţă renală,
doza trebuie adaptată gradului acesteia.

Sugari: 0,5 mg/kg corp şi zi (fracţionat)

A nu se administra metoclopramid în următoarele situaţii: cazuri de hipersensibilitate

cunoscută la această substanţă; în feocromocitom (tumori medulosuprarenale); în
ocluzii intestinale mecanice; în perforaţii intestinale şi sângerări în sfera
gastrointestinală; în tumori secretante de prolactină; la pacienţii suferind de epilepsie
sau la cei cu tendinţă la convulsii (tulburări motorii extrapiramidale); în primul trimestru
de sarcină şi în perioada de alăptare; la sugari şi copii mici până la vârsta de 2 ani. La
copii între 3 şi 14 ani, ca şi în al 2-lea şi al 3-lea trimestru de sarcină, se poate
administra metoclopramid numai după stabilirea foarte riguroasă a indicaţiei şi a
raportului riscuri/beneficii. La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie redusă doza

30.

31.

Tratamentul anginei pectorale: angina de efort, angina instabilă, inclusiv cea

vasospastică, crizele acute de angină pectorală. Tratamentul cronic al hipertensiunii
esenţiale şi secundare: crizele hipertensive. Deoarece are şi proprietăţi antianginoase,
nifedipinul este de ales când hipertensiunea coexistă cu boala coronariană
Tratamentul cu Nifedipin trebuie adaptat după gravitatea afecţiunii, reacţia bolnavului
la medicament şi după evaluarea cooperării pacientului. Angină pectorală: Doza
obişnuită este de 10 mg de 3 ori/zi. Pentru tratarea spasmelor coronariene, o creştere a
dozei zilnice la 4 x 10 mg sau 4 x 20 mg, până la cel mult 6 x 10 mg sau 6 x 20 mg se
poate dovedi a fi necesară.După un infarct miocardic, se poate instaura tratamentul cu
nifedipin după cel puţin o săptămână de la infarct, după restabilirea circulaţiei
sanguine. Hipertensiune: În hipertensiunea primară şi cea secundară se recomandă o
doză zilnică de 3 x 10 mg până la cel mult 3 x 20 mg. În criza hipertensivă se
administrează o doză unică de 10 mg. Dacă rezultatul este nesatisfăcător, aceasta
poate fi repetată la un interval de 1/2 oră. În tratamentul cronic, capsula se înghite cu o
cantitate mică de lichid. În criza de angină pectorală sau în criza    hipertensivă,
capsulele se desfac la nivelul cavităţii bucale, pentru a obţine un efect mai rapid. Se
recomandă respectarea unui interval de cel puţin 2 ore între două prize de 20 mg
 Hipersensibilitate la nifedipin. Se administrează cu prudenţă în caz de hipotensiune,
dacă presiunea sistolică se situează sub 90 g. Nu se administrează în caz de şoc
cardiovascular. Se va lua în considerare raportul risc/beneficiu în eventualitatea
existenţei unei bradicardii, a unei insuficienţe cardiace sau renale, în tulburările
gastrointestinale severe şi în cazul unei stenoze aortice severe

32.

Tratamentul crizelor de angină pectorală, tratamentul preventiv pe termen foarte scurt

(sau precritic) al crizelor anginoase
Perlingual câte 1/2-1 comprimat în timpul crizelor de angină pectorală sau imediat
înaintea efortului provocator. Doza se poate repeta după 15 minute. Dacă după
administrarea a 3 doze sub formă de comprimate de Nitroglicerină, criza de angină nu
cedează, se recomandă prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic

Insuficienţă cardiacă, glaucom, tromboză coronariană acută, ramolisment cerebral,

hipotensiune posturală, hipertensiune intracraniană, idiosincrazie la Nitroglicerină; stări
de şoc şi colaps, anemii grave

33.

Tulburări circulatorii cerebrale de natură spastică sau aterosclerotică, retinopatii,

migrenă, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburări circulatorii ale
musculaturii netede digestive şi biliare; spasm piloric, constipaţie spastică, colici
intestinale, diskinezie biliară hipertonă, colici biliare, dismenoree
Injecţie i.m. sau i.v. (diluat şi lent, în 2-3 minute), 40-120 mg, repetat eventual la
interval de 3 ore. În perfuzie intravenoasă (diluat în soluţie clorurată sau glucozată
izotonă, la un pH de maximum 6), 40-200 mg o dată

Hipertensiune intracraniană şi bloc atrio-ventricular; prudenţă în glaucom şi la bolnavii

cu hipertrofie de prostată. Alcaloidul precipită din soluţie când pH-ul este mai mare de
6

34.

Pentru calmarea durerilor moderate sau severe, acute sau cronice, în traumatisme,
după intervenţii chirurgicale, în infarctul acut de miocard, în colici (nefretică, hepatică);
ca medicaţie preanestezică şi pentru suplimentarea anesteziei
In durerile puternice se injectează subcutanat, intramuscular sau intravenos 1 fiolă sau
80 mg la 3-4 ore, se poate creşte până la cel mult 1 mg/kg corp o dată pentru injecţiile
subcutanate sau intramusculare şi 0,5 mg/kg corp pentru injecţiile intravenoase
 Alergie la pentazocină, traumatisme craniene, leziuni ale creierului, hipertensiune
intracraniană, stări convulsive, insuficienţă respiratorie, sindrom abdominal acut de
cauză necunoscută, insuficienţă hepatică gravă, intoxicaţie acută cu alcool, delirium
tremens; prudenţă sau se evită în timpul sarcinii (cu excepţia travaliului); nu se
administrează în perioada de alăptare şi la copiii mai mici de 12 ani, prudenţă la bătrâni;
prudenţă şi doze mici în astmul bronşic, insuficienţă hepatică şi renală, colecistita
acută, pancreatită, la bolnavii cu infarct de miocard care prezintă greaţă şi vomă, în
cazul intervenţiilor pe căile biliare, în caz de instabilitate emoţională sau stare de
dependenţă medicamentoasă în antecedente (pericol crescut de a dezvolta
dependenţă). Se vor evita băuturile alcoolice; nu se asociază cu dietazină, gama-
hidroxibutirat de sodiu, antidepresive (IMAO, triciclice); prudenţă în asocierea cu alte
deprimante centrale. Pentazocina figurează pe lista substanţelor dopante (interzise la
sportivi)

35.

Tulburări circulatorii periferice în ateroscleroză, în diabet şi de natură inflamatorie;

tulburări trofice în sindromul posttrombotic, ulcerul de gambă, gangrenă, degerături;
tulburări circulatorii cerebrale, oculare şi la nivelul urechii interne
Oral, la început câte 2 drajeuri (200 mg) de 3 ori/zi (după mese), apoi întreţinere cu 1
drajeu de 3 ori/zi; injecţii intramusculare profunde, 1-2 fiole (100-200 mg)/zi sau
injecţii intravenoase lente (5 minute), la bolnavii culcaţi, câte o fiolă/zi; perfuzie
intravenoasă, în prima zi o fiolă (100 mg), diluată în 250-500 ml (soluţie salină izotonă,
soluţie glucozată izotonă sau soluţie polimerică substituentă de plasmă) şi introdusă în
decurs de 1 1/2-3 ore; doza conţinută în perfuzie se poate creşte cu câte 50 mg în zilele
următoare, până la cel mult 3 fiole/zi (la nevoie în 2 perfuzii); perfuzie intraarterială cu
debit constant, la început o fiolă/zi (în 30-50 ml soluţie salină izotonă), se poate creşte
până la 3 fiole/zi

Infarctul de miocard în faza acută, sângerările importante, hemoragiile retiniene acute,

sarcina reprezintă contraindicaţii; insuficienţa cardiacă contraindică injecţiile;
injectarea impune prudenţă (doze mici, progresiv crescânde) sau se evită în boala
coronariană gravă, ateroscleroza avansată, hipertensiunea arterială şi aritmiile cardiace
severe; prudenţă în dozare la bolnavii cu hipotensiune arterială şi labilitate circulatorie;
doze mici în insuficienţa renală. Pentoxifilina poate creşte efectul medicamentelor
antihipertensive (se scad    dozele); injectarea în doze mari poate potenţa efectul
insulinei şi al antidiabeticelor orale (doze mai mici)

36.
 Sindroame posttraumatice, după intervenţii chirurgicale pe creier, alcoolism, vertij,
demenţă senilă; accidente cerebrovasculare şi tulburări de comportament la copii
Se injectează intramuscular sau intravenos, de obicei câte 1 fiolă (1 g) de 3 ori pe zi, în
cazurile grave 12 fiole pe zi

Insuficienţă renală severă.

Precauţii: Se administrează cu prudenţă sau se evită în primul trimestru de sarcină; se

administrează cu prudenţă la epileptici şi în insuficienţa renală moderată (doze mai
mici)

37.

Urticarie, edem angioneurotic, rinite alergice, astm bronşic, boala serului, şoc anafilactic
(ca medicaţie adjuvantă); profilaxia şi tratamentul reacţiilor transfuzionale; prurit,
înţepături de insecte; stări de excitaţie, insomnie; pregătirea anesteziei generale şi a
intervenţiilor chirurgicale şi obstetricale, îngrijire postoperatorie; vomă de diferite cauze,
prevenirea şi combaterea răului de mişcare
Adulţi: în caz de urgenţă se injectează intramuscular profund o fiolă

Alergia la prometazină şi intoxicaţiile acute cu substanţe deprimante centrale

reprezintă contraindicaţii; prudenţă la şoferi, dispeceri şi în alte profesiuni care impun
concentrarea intensă şi prelungită a funcţiilor psihice

38.

Angină de piept, îndeosebi angină cronică stabilă (ca tratament de fond) şi pentru
profilaxia pe termen lung după perioada acută a infarctului miocardic; aritmii cardiace
supraventriculare şi unele tahiaritmii digitalice; cardiomiopatie obstructivă;
hipertensiune arterială esenţială, mai ales forme cu circulaţie hiperkinetică şi debit
cardiac crescut, forme cu hiperreninemie sau asociat hipopresolului şi nefrixului;
profilaxia migrenelor; tireotoxicoză; înaintea şi în timpul intervenţiilor chirurgicale
pentru feocromocitom (se asociază obligatoriu un blocant alfa-adrenergic, de exemplu
tolazolina); stări anxioase (mai ales când predomină tulburările cardiace), tremor
esenţial; pentru profilaxia hemoragiilor digestive la cirotici (cu excepţia insuficienţei
hepatice severe, cu icter, ascită mare, encefalopatie)
În angina pectorală şi hipertensiunea arterială se începe cu 40 mg de 2 ori/zi şi se
creşte progresiv, după nevoie – doza obişnuită este de 80 mg (2 comprimate a 40 mg)
de 2 ori/zi, uneori sunt necesare doze mai mari (320 mg/zi); pentru tratamentul de
durată al infarctului (după 5-20 zile de la episodul acut) se administrează 2-3 zile câte
40 mg de 4 ori /zi, apoi 80 mg de 2 ori/zi; în aritmii, hipertiroidism, migrene, tremor, 10-
 40 mg de 2-3 ori/zi; pentru prevenirea recidivelor hemoragiei digestive la cirotici se
începe cu 20 mg de 2 ori/zi, crescând doza cu prudenţă, după nevoie; pentru controlul
dozei se urmăreşte    pulsul, care nu trebuie să scadă sub 60/minut în repaus

Insuficienţă cardiacă necontrolată, şoc cardiogen, bloc atrio-ventricular (fără

pacemaker electronic), fenomene Raynaud, bradicardie marcată (sub 55/minut), astm
bronşic, bronşită spastică, hipoglicemie, acidoză metabolică (de exemplu la diabetici),
prudenţă sau se evită în timpul sarcinii şi alăptării. Propranololul poate creşte periculos
efectul deprimant circulator al anestezicelor generale (se întrerupe cu 48 de ore înainte
de intervenţiile chirurgicale sau, dacă nu este posibil, se injectează 1-2 mg atropină ca
medicaţie anestezică); nu se asociază cu verapamil şi cu orice medicament care
deprimă miocardul (chinidină, procainamidă, lidocaină); maschează simptomele
vegetative ale hipoglicemiei provocate de insulină sau sulfamide antidiabetice (risc de
supradozare); efectul hipotensiv al propranololului este crescut de guanetidină,
reserpină şi diuretice; stimularea alfa-adrenergică (prin noradrenalină, adrenalină etc.),
sub propranolol poate provoca vasoconstricţie periculoasă; toate aceste asocieri
medicamentoase impun prudenţă; propranololul împiedică efectele izoprenalinei
(bronhodilatin) şi altor stimulente beta-adrenergice. Propranololul (în administrare
sistemică) figurează pe lista substanţelor dopante (este interzis la sportivi)

39.

Spray (aerosoli) 100 mcg

Salbutamol este un stimulent beta-adrenergic cu acţiune înalt selectivă asupra
receptorilor bronşici şi cu efect redus sau nul asupra receptorilor cardiaci la doze
terapeutice. Salbutamol este de asemenea eficient în prevenirea eliberării de histamină
şi SRSA sub acţiunea antigenelor, din mastocitele plămânului sensibilizat cu anticorpi
de tip IgE. Această reacţie de hipersensibilitate de tip I este considerată a fi factorul
declanşant al astmului alergic. Ventolin inhaler este astfel indicat, atât în tratamentul şi
profilaxia astmului bronşic, cât şi în tratamentul altor afecţiuni asociate cu obstrucţia
reversibilă a căilor respiratorii, cum sunt bronşita şi emfizemul. Având un efect de
durată, Ventolin inhaler este ideal    pentru tratamentul de întreţinere al astmului şi
bronşitei cronice. Folosirea medicamentului prin inhalare, utilizând salbutamolul în
doze de mcg, evită tremorul muscular asociat uneori cu terapia orală. Ventolin inhaler
acţionează rapid şi    poate fi utilizat în tratamentul acceselor de dispnee acută. Se pot
lua doze profilactice înainte de efort sau pentru prevenirea astmului indus de exerciţiu.
Acţiunea sa selectivă asupra bronşiilor şi lipsa de efect asupra sistemului
cardiovascular permit ca Ventolin inhaler să poată fi administrat la pacienţii cu
 afecţiuni cardiace sau HTA, inclusiv la cei ce utilizează beta-blocante, medicamente
care deseori produc tulburări de respiraţie (bronhospasm)

Adulţi: Pentru tratamentul bronhospasmului acut şi al episoadelor intermitente de astm

pot fi administrate una sau două inhalări în doză unică. Doza recomandată pentru
profilaxie sau pentru tratamentul de întreţinere este de două inhalări administrate de 3-
4 ori pe zi. Pentru a preveni bronhospasmul indus de exerciţiu, se recomandă folosirea
a 2 inhalări înainte de efort. Copii: Doza recomandată în bronhospasmul acut, accesele
astmatice episodice sau înainte de efort este de o inhalaţie. Pentru tratamentul de
întreţinere sau profilaxie se recomandă o inhalaţie de 3-4 ori pe zi. Această doză poate
fi mărită la 2 inhalaţii dacă este necesar. Pentru obţinerea unor rezultate optime,
Ventolin inhaler trebuie administrat cu regularitate. La majoritatea pacienţilor, efectul
bronhodilatator al unei administrări de Ventolin inhaler durează cel puţin 4 ore, excepţie
făcând pacienţii al căror astm se agravează. Aceşti pacienţi vor fi preveniţi să nu
mărească doza de Ventolin inhaler în aceste situaţii, ci să se prezinte la medic, care va
indica un tratament cu corticosteroizi pe cale inhalatorie sau sistemică

Ventolin inhaler este contraindicat la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la

oricare din componenţi. Deşi salbutamolul i.v. şi ocazional şi sub formă de tablete se
utilizează în    tratamentul ameninţării de naştere prematură când nu există complicaţii
ca placenta praevia, disgravidie sau hemoragie antepartum salbutamolul sub formă de
aerosoli nu este indicat în această situaţie. Preparatele de salbutamol nu se vor utiliza
în tratamentul ameninţării de avort în primul sau al doilea trimestru de sarcină.

Precauţii: În cazul în care o doză de Ventolin inhaler anterior eficace nu mai asigură o
ameliorare a simptomelor de cel puţin 3 ore, pacientul trebuie să se prezinte la medic
pentru o eventuală completare a tratamentului. Ventolin inhaler trebuie administrat cu
precauţie la pacienţii cu tireotoxicoză. Salbutamolul nu se va asocia cu beta-blocante
neselective de tipul propranololului. Hipokaliemia ce poate deveni acută poate să apară
după terapie beta2-agonistă administrată parenteral şi cu aerosoli.

Sarcină şi alăptare: Utilizarea la gravide necesită o evaluare atentă a beneficiului şi

riscului. Salbutamol este larg utilizat de mult timp fără consecinţe neplăcute; aceasta
include şi folosirea sa în tratamentul ameninţării de naştere prematură. Cu toate
acestea, la fel ca pentru majoritatea medicamentelor, există puţine date privind
siguranţa utilizării în primele luni de sarcină, studiile pe animale evidenţiind, însă, unele
efecte nocive asupra fătului

40.
 Vehicul şi diluent pentru administrarea unor medicamente (compatibile în soluţie cu
clorura de sodiu) de uz i.m., i.v. sau subcutanat. De uz extern, pentru spălături
auriculare, instilaţii şi spălături oculare, instilaţii nazale (în special la sugar)
Precauţii: în caz de administrare parenterală la pacienţii care prezintă restricţii la
administrarea clorurii de sodiu (insuficienţa cardiacă congestivă, edeme periferice sau
edem pulmonar, afectări ale funcţiei renale sau pre-eclampsie).

Incompatibilităţi în soluţie: Amfotericină B, carbenicilină, eritromicină lactobionat

41.

Tulburări de irigaţie cerebrală, edem cerebral, encefalită, migrene, stări depresive.

Cefalee histaminică, rinita fânului, edem Quincke, astm bronşic. Febră şi frisoane după
transfuzii. Intoxicaţii cu stricnină, tetanos, coree, nevralgii, tuse convulsivă. Colici
hepatice, intestinale, renale. Tulburări de climacteriu
Adulţi: 1-3 fiole zilnic, în injecţii intravenoase (lente), în cazuri grave (eclampsie,
tetanos) 0,2 ml/kg corp la 3-4 ore. Copii: 0,2-0,3 ml/kg corp/zi, i.m

Boala Addisson, intoxicaţii cu barbiturice, insuficienţă renală

42.

Analgezic cu acţiune intensă.

Dureri intense sau moderate, acute sau cronice; pentru analgezie cu prilejul unor
manevre diagnostice sau terapeutice

În injecţie intravenoasă (lent) sau perfuzii intravenoase, injecţie intramusculară sau

subcutanată, 1-2 fiole (50-100 mg) o dată

Intoxicaţie acută cu alcool, hipnotice, analgezice, psihotrope; prudenţă în caz de

insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică (doze mai mici). Atenţie la persoanele care
reacţionează excesiv la opioide; prudenţă când se asociază cu alte deprimante centrale
(potenţare), nu se asociază cu IMAO (risc toxic mare)