PLATFORMA AERIANA AEROPURTATA CU MODUL DE

LUPTA STRATEGIC

Prezentare concept

1. Introducere
2. Cadrul general al confruntarilor moderne: nevoi si tendinte
3. Sistemele automatizate de tip unmanned: caracteristici, capabilitati si
performante
4. Problematica generala a vehiculelor aeriene unmanned vis a vis de cele manned
5. Obiectivele generale
6. Obiectivele fazei de executie
7. Rezumatul fazei
8. Definirea conceptului platformei aeriene autonome cu modul de lupta strategic
9. Constructia aripii parapantei si a platformei aeropurtate
10. Particularitati care diferentiaza UAV cu aripa tip parapanta de celelalte tipuri
de UAV-tip avion cu aripa rigida
11. Constructia modulului de lupta strategic
12. Pilotul automat
13. Capabilitatile sistemului robotic
14. Concluzii
15. Bibliografie

1. Introducere

Evolutia stiintei si tehnicii a cunoscut in ultima perioada de timp o curba ascendenta

fara precedent, o multitudine de noi aplicatii ale unor fenomene indelung studiate si
aprofundate facand ca existenta omului sa fie mai usoara, dandu-i posibilitatea sa aiba la
indemana o multitudine de elemente care sa ii usureze munca, sa ii creasca
productivitatea si sa ii dea satisfactia vietii. Pragul nivelului tehnologic foarte ridicat din
zilele noastre a permis crearea de elemente robotizate capabile sa inlocuiasca forta vie in
cadrul unor activitati care pana acum erau apanajul elementului uman, oferind o serie de
avantaje enumerabile, fara sa avem pretentia de a fi exhaustivi: precizie marita in miscari
spatiale, rezistenta in timp, prag de efort, viteza sporita de reactie, substituirea riscului
(protectia vietii). Fara dezvoltarea continua si sustinuta a unor domenii la ora aceasta de
varf cum ar fi electronica, mecatronica, automatica, stiinta informaticii si computerele,
senzorii (camere video), laserii, omenirea ar fi evoluat poate altfel, mult mai lent.

In paralel cu utilizarea tuturor acestor noi elemente sustinatoare a activitatii productive

sociale si economice, o componenta de fundamentala legata de existenta si siguranta
omului il reprezinta factorul de securitate (apararea si securitatea), domeniul militar fiind
beneficiarul constant al acestor aplicatii. Nu este de condamnat faptul ca omul are dreptul
la detinerea elementelor de protectie necesare apararii vietii, intelegand in fapt societatea
in ansamblu: nu exista element de noutate tehnica fara sa ii fi fost testat potentialul de
aplicatie in tehnica si stiinta militara de aparare. Se pleaca de la premisa ca viata omului,
a militarului, este mai presus de toate cea mai importanta. Este o metafora in randul
militarilor aceea ca armata castigatoare este cea care si-a pastrat intacte trupele. Tehnica
si tacticile, strategia manageriala militara s-au dezvoltat in stransa legatura cu
componentele tehnologice: aparitia unor noi elemente cu potential militar (tancuri,
vapoare, submarine, avioane, rachete) au modificat substantial, la timpul lor, tacticile de
lupta – atac si aparare.
Ofensiva sustinuta, componentela a razboiului modern (cu caracter chirurgical) face
parte din strategia militara actuala, operatiunile folosind un numar redus de personal
militar.
In ultimele decenii, robotii aerieni de tipul RPA - Remotely Piloted Aircraft si UAV -
Unmanned Aerial Vehicle si-au dovedit valoarea in operatiuni in intreaga lume. In
prezent se lucreaza la cresterea capabilitatilor UAV deja existente si pentru dezvoltarea
noilor sisteme cu capabilitati imbunatatite; imboldit partial de catre succesul fulminant al
sistemelor UAV, s-a dezvoltat sistemul terestru echivalent MLV- Military Land Vehicle
sau MGV – Military Ground Vehicle. Scopul final pentru care sunt construiti robotii
specializati ar fi de a ajuta la salvarea vietii militarilor in campul de lupta.
Ca o continuare a eforturilor creatoare depuse de militari pentru realizarea de sisteme
robotice cu performante si capabilitati noi, menite sa le sporeasca gradul de performanta,
sa mentina gradul de combativitate al armatei, PLATFORMA AERIANA
AUTONOMA CU MODUL DE LUPTA STRATEGIC este un produs conceptual nou,
care se alatura celorlaltor componente automatizate aflate in campul de lupta, cu efecte
vizibile, si care vine sa completeze gama de vehicule militare cu inalt grad de tehnicitate
inglobata care se afla deja in teatrul de operatiuni, oferind o acoperire partiala intr-o bresa
nesustinuta eficient, aceea de lupta antipersonale bazata pe tragere cu arma (pusca) de
precizie combinat cu misiune de culegere de informatii video din proximitatea
inamicului; modul este bazat pe conlucrarea a doua tipuri de roboti, tendinta marcanta
care vine in intampinarea nevoilor elementare ale unei armate moderne, aceea de a fi
reprezentata in campul de lupta de cat mai multe masini, inlocuitoare ale omului
(militarului) in vederea salvarii vietii acestuia, mentinerii combativitatii, eficientei,
presupunand existenta unui numar cat mai redus de militari activi insa foarte bine
instruiti. Lupta si supravietuirea este modalitatea prin care trebuie sa se profite de toate
oportunitatile oferite de campul de lupta in mod intelept, inteligent, cel mai neinsemnat
detaliu putand sa fie firul subtire intre viata si moarte. Cu toate ca civilizatia moderna
blameaza varsarea de sange si producerea de arme, din instinct de conservare societatea
nu inceteaza sa se inarmeze. Introducerea si producerea de arme noi inseamna cercetare,
inovare, continua dorinta de performanta pentru a intrece eventualele arme ale
adversarului, asadar necesita fonduri importante si intotdeauna au fost gasite resursele
necesare intrucat nevoia de securitate genereaza aceasta acceptare in defavoarea altor
nevoi fals considerate mai putin importante; este un taram al permanentei schimbari,
poate printre cele mai dinamice.
Campul de lupta modern si tacticile militare adaptate, suferind transformari continue pe
masura dezvoltarii sustinute a tehnicii si tehnologiei senzorilor (camere video tv
performante) este ilustrat prin aparitia de sisteme robotizate avansate avand capabilitati
sporite, cu rol declarat de inlocuire a factorului uman, a fortei militare vii, in vederea
protejarii acesteia. Propunerea de proiect vizeaza definirea conceptului de platforma
aeriana autonoma cu modul de lupta strategic pentru a-i sustine potentialul, de a identifica
noi capabilitati si posibilitati de utilizare a acestora in campul de lupta modern, si a
utilizarilor mixte, civile si militare, de care se face raspunzator acest sistem dual.

Top

2. Cadrul general al confruntarilor moderne: nevoi si tendinte

Necesitatile si tendintele luptelor moderne, decurg din cateva aspecte referitoare la

eficienta, viteza si precizie. Scopul primordial al oricaror confruntari este acela de a
proteja proprii soldati, fara a le diminua capacitatea de lupta simultan cu cresterea
combativitatii. Enumeram succint cateva caracteristici de baza ale confruntarilor
moderne:
• reducerea pierderilor in randul militarilor
• capacitate combativa marita, cu numar mic de militari prezenti in campul de lupta
• respectarea vietii militarilor de sub comanda in virtutea onoarei militare, precum
si a prizonierilor, atat in confruntarea pe campul de lupta cat si in zonele
neimplicate
• reducerea numarului de victime colaterale, a erorilor
• razboi precis, chirurgical bazat pe lovituri numai impotriva sistemelor militare
active – statii de telecomunicatii, avioane de lupta; lovituri focusate pe elemente
strategice, nodale, ale apararii adverse (radare);
• reducerea implicarii militarilor in misiuni periculoase prin tranzitia de la sisteme
comandate uman la cele unmanned,
• introducerea de tehnologii moderne in multe sectoare ale vietii militare,
• trecerea misiunilor cu grad de risc foarte crescut sau cu factori de imprevizibilitate
si risc potential, de la militari catre robotii aerieni, terestri
• reducerea necesarului de hrana pentru militari, cheltuieli de sanatate
• conducerea de la distanta folosind interfata tehnologica prietenoasa, cu grad mare
de performanta, greu de interferat; sisteme multitasking, capabile sa conduca
misiuni in paralel, in conditii de siguranta (tehnologia permite crearea de avioane
autonome pentru culegerea de informatii, in locul avioanelor cu pilot)
• strategie moderna, tactica bazata pe cunoastere, pe informare profunda, pe
culegere de informatii in timp real folosind sisteme satelit, video, foto, GPS;
transmiterea de flux de date in timp real catre toate mediile militare, de la general
pana la soldat
• lovituri chirurgicale, munitie ghidata GPS, laser, tv, infrarosu
• reducerea costurilor militarilor legat de armament si sisteme de protectie
personala
• tendinta reducerea cantitatii de munitie afectata distrugerii lovirii unei tinte
• viteza de deplasare a intreg arsenalului, invingerea rapida a adversarului;
• reducerea numarului de victime umane
• cucerirea treptata a teritoriului, razboi inteligent
• focusarea pe tinta, concentrarea mai multor tipuri de arme pentru combaterea
eficienta a unei tinte puternice, foarte utila inamicului
• interoperativitatea intre avioane manned si unmanned, vehicule de teren, radare,
supraveghere aeriana strategica, satelit, GPS asigura coordonarea perfecta a
actiunilor
• implicarea puternica a aviatiei: este evidenta rapiditatea de distrugere a tintelor si
durata redusa a misiunilor avioanelor pilotate, lucru care le fereste de amenintarea
iminenta a antiaerienei deasupra spatiului inamic.
• Cresterea mobilitatii, implicit a capacitatii de transport, avansarea rapida in
terenul inamic ocupat
• Cresterea securitatii trupelor, in razboiul asimetric, antiterorist: multe rovere,
camere video, sisteme de asigurarea securitatii individuale (viata oricarui militar
este foarte importanta si prin urmare trebuie pretuita si aparata)
• razboi informational, protectia datelor, a sistemelor de comunicatii date,
managementul imbunatatit al fluxului de date
• crearea de interfete de comunicatie prietenoase om-masina, performante usor de
manevrat ceea ce va creste gradul de operativitate in teren
• Oferirea de logistica umanitara populatiei civile afectate – organizare tabere,
asigurare adapost, paturi, hrana, apa, medicamente, asistenta de specialitate
• Protejarea economiei civile, a structurilor economice eficiente, continuitate in
furnizarea de energie electrica, apa, transport, securizare aeroporturi, porturi
comerciale, zone turistice, banci, burse, sistem de asigurari de sanatate, culturi
agricole. Trebuie sa se tina cont de o strategie care remarca faptul ca razboiul nu e
impotriva unui popor in sine, factorul civil nefiind implicat in confruntari si prin
urmare nu trebuie sa fie afectat
• Desfasurarea pe o arie foarte ingusta a confruntarilor militare astfel incat sa nu se
propage si sa se ajunga la conflagratii militare cu caracter mondial
• Luptele moderne sunt dominate de multe trasaturi atipice: razboi inegal,
confruntari asimetrice, inamic prezent insa invizibil, lovind de la distanta, toate
acestea promit dezvoltarea de arme specializate si de strategii care sa raspunda
provocarilor atipice venind din zona confruntarilor
 Sursele de spionaj reflecta o crestere a amenintarii pretutindeni provenind din lumea
islamica. Bombele artizanale sunt foarte ieftine, si aici e vorba de o industrie care le face
mai ieftine, mai inteligente, mai invizibile si mai putin costisitoare comparativ cu alte
arme. Mediile in care bombele trebuie controlate este extrem de complex, continand nu
numai o mare varietate de bombe si obiecte asemanatoare bombelor, dar si fenomene la
scara mica care afecteaza si limiteaza performantele senzorilor. Este de asemeni un
mediu periculos in care oamenii si mamiferele sunt puse in mare dificultate chiar si sub
cele mai bune circumstante. Cand ne referim la confruntari moderne luam in calcul in
special aceste tipuri locale de razboi.

Pornind de la aceste considerente, putem dezvolta unele idei legate de modul concret
in care pot fi indeplinite parte din caracteristicile confruntarilor moderne. Astfel, statele
cu armate civilizate, avand introdusa poate cea mai multa tehnologie in toate structurile
fortelor armate, au sesizat potentialul utilizarii eficiente a constructiilor unmanned si in
mod subtil a inceput finantarea si dezvoltarea unei baze structurale performante,
tehnologice si intelectuale, pentru realizarea de roboti de lupta. “Acum, spunea
presedintele George W. Bush intr-o alocutiune sustinuta la Washington pe teme de
politica externa si de directivare a armatei, este clar ca armata nu are suficiente vehicule
fara om (unmanned). Intram in era in care vehiculele de orice tip fara om la bord castiga
o importanta mare – in spatiu, pe pamant, in aer si pe apa”. Iata o viziune de perspectiva
care cu siguranta va schimba tot ce inseamna strategie la nivel de comanda a unei armate
performante. Trendul sustinut in parte de succesul fulminant al pilotilor automati
performanti este ca in intreaga flota de avioane sa fie de tip unmanned, sa fie acoperit
intreg spectrul de misiuni – in aer, pe teren si in apa – de catre roboti de lupta, totul sa se
petreaca intr-un mediu electronic, in care sistemele de comunicatii sa fie sigure, greu de
distrus, reorientabile, flexibile, in sistemul multinod (daca cade un nod de comunicatii,
fluxul de date sa fie automat preluat de catre alt sistem smiliar, via alta ruta). Nevoia de
vehicule aeriene de lupta nepilotate uman a fost ilustrata prin recentele operatiuni militare
din Asia de sud vest care a angajat avionului nepilotat Predator dotat cu rachete. UAV de
recunoastere Predator a fost modificat cu succes si dotat cu rachete Hellfire aer-sol si
implicat in Afganistan. Desi nu exista la ora actuala UAV cu capabilitati de lupta terestra,
aceasta lipsa implica ca serviciile terestre sa determine capabilitatile strategice proprii
pentru a evita sa le foloseasca atunci cand avioanele pilotate uman sau alte sisteme de
arme (cum ar fi rachetele de croaziera ori balistice) ar putea fi mult mai potrivite. Cativa
factori au contribuit la boomul anticipat in UAV. Astfel, tehnologia face pasi mari si se
afla in puternica dezvoltare catre punctul in care este fezabila utilizarea vehiculelor fara
om in operatiunile de lupta terestra.

Top

3. Sistemele automatizate de tip unmanned: caracteristici, capabilitati si

performante

Consistent cu cele amintite, exista programe stiintifice si tehnologice care trebuie

implementate in demonstratoare cat mai curand.
 Capabilitatile dezirabile pentru sisteme de tip unmanned sunt urmatoarele:
• Capacitatea de a urmari harta, a evalua mediul, si de a realiza secventa observare-
angajare: detecteaza, clasifica, si identifica (sau ofera un grad mare de ceritudine)
prezenta tintelor, delimitandu-le preferential cu succes de celelalte alte numeroase
obiecte ce nu reprezinta tinte din mediul inconjurator.
• navigatie exactã care permite fotografierea comunã tacticã si ofera o navigatie
sigurã
• viteza in conducerea misiunii, care sa fie aplicata nu numai vitezei cu care
platformele pot acoperi zona periculoasa ci si vitezei de transfer a datelor,
procesare si fuziunea informatiei culese (centralizarea si diseminarea)
• semnatura radar, magnetica, acustica si termica minimala
• abilitate de a opera in zone de risc
• capacitatea de putere suficienta pentru a suporta sistemele de propulsie si de lupta
(senzori, computer ambarcat, comunicatii, si neutralizare)
• robustete si durabilitate pentru a fi fiabile in medii periculoase
• reducerea amprentei pana la gradul pe care il permite tehnologia, pentru a facilita
manevrarea si flexibilitatea cu privire la transport si la desfasurare in campul de
lupta
• usurinta la lansare si recuperare
In acest context, vehiculul unmanned este un sistem liber capabil sa se miste sub propria
putere si control, fireste cu nivele variate de autonomie. Vom distinge variate tipuri de
vehicule unmanned: pentru aer, sol, subacvatice si de suprafata (UAV, UGV, UUV,
USV).

Tehnologiile vehiculelor unmanned pot asigura unica alternativa viabila la confruntarile

atipice, asimetrice, in care campul de lupta nu mai este in forma clasica ci ia forme foarte
spectaculoase, de la lupta de gherila, acte teroriste, toate acestea necesita masuri si
strategii adaptate, nespecifice conceptului clasic cunoscut de razboi. Tehnologiile care
subliniaza si permit vehiculelor unmanned continua sa avanseze, sunt conduse de
industriile telefoane mobile (celularelor) si de industria IT.
Sursele de energie electrica imbunatatite, miniaturizarea si controlul autonom sunt cateva
printre beneficii. Toate aceste tehnologii favorizeaza sistemele mici cu inteligenta
inglobata (software).

In timp ce vehiculele unmanned au un imens potential de utilizare in aceste medii,

dezvoltarea senzorilor corespunzatori a ramas in urma. S-a observat ca nu au fost
investitii suficient de bine sustinute in tehnologia senzorilor pentru aplicatii in medii greu
penetrabile (ceata, noapte, fum, apa tulbure).

Un sistem singur nu poate fi eficient peste intreaga arie de misiuni. Ce va fi necesar este o
familie de sisteme unmanned pentru solutionarea problemelor misiunilor incepand de la
ape adanci pana in aer. Astfel de sisteme trebuie sa fie clandestine, permisibile, si
consumabile (nu mai poate fi recuperat). Avand foarte bune calitati intr-un anumit mediu
de activitate, datele culese individual trebuie integrate (data fusion) astfel incat operatorii
sa poata avea la dispozitie pachete de date complete, la adevarata dimensiune si nu
informatie fragmentata, disparata, greu de integrat.

S-a ajuns la concluzia ca tehnologia vehiculelor unmanned este matura. Exista sisteme
care pot fi utilizate atat in industrie cat si in comunitatea stiintifica de cercetare.
Vehiculele unmanned sunt disponibile pentru explorari petroliere la adancime, pentru
foraje , recunoastere in tevile mari, prospectiuni de adancime si topografice in mod
complet autonom la intreaga adancime oceanica (4000 m). UAV sunt folosite pentru
prospectiuni topologice si recunoastere de mare rezolutie (fidelitate), iar UGV sunt
folosite in medii periculoase pentru o mare varietate de misiuni.
Trebuie sa fie un efort concertat pentru a reduce costurile sistemelor unmanned.
Pe când inovatia tehnologicã este condusã de industriile de calculatoare laptop si
telefoane celulare, procesele de achizitie si de senzori par sã culegã putine beneficii de la
aceste inovatii. Etapele urmatoare prefigureaza dezvoltarea sistemelor de senzori astfel
incat sa tina pasul cu sistemele electronice.

In general vehiculele unmanned au capacitatea:

• sa fie clandestine
• sa multiplice forta
• sa fie inlocuitor pentru oameni/mamifere

S- a vazut observat ca vehiculele unmanned, cand sunt dotate cu senzorii potriviti, ofera o
oportunitate unica in asigurarea sprijinului in misiuni care sunt clandestine si sunt
capabile sa reduca expunerea oamenilor sau mamiferelor la pericol. Daca este realizat
potentialul pentru un numar mare de vehicule ieftine, mici, lucrand in retea, acestea pot
servi ca si un aplificator de forta. Credem ca vehiculele unmanned vor avea un rol cu
importanta crescuta in razboiul terestru, aerian si maritim.

Amenintarea la adresa fortelor militare este crescuta din cauza vastei proliferari a
numarului de tari utilizatoare, producatoare si exportatoare de explozibili in ultimii ani.
In plus, actualmente sunt peste 300 de tipuri de arme, cu un grad de complexitate ridicat
care pun probleme atat in cum sunt urmarite aceste dispozitive dar si in modul cum apar
semnaturile lor la senzorii actuali.

Folosirea explozibililor este inalt asimetrica. In trei incidente recente, pagubele create au
fost vast mai mari decat costul original al bombei. Cateva dintre cauzele plauzibile sunt:

• Accentul pe misiunea de contraofensiva terestra nu a fost corespunzãtoare la

amenintare
• Imbunatatirea acceptarii culturale a sistemelor unmanned Datorita scepticismului
si nivelului redus de cunoastere si de demonstrare a capacitatilor vehiculelor
unmanned terestre si aeriene, acestea au dificultati in a fi acceptate in campul de
lupta, uitand ca ele conduc la imbunatatirea vietii militarului si reduc riscul
pierderii de vieti omenesti.
 • Cresterea folosirii vehiculelor unmanned in misiunile aeriene si terestre vor
necesita investitii sustinute (in campul misiunilor permisibile, eficace de
încredere, si precise) si continuand schimbarea culturala (pentru acceptarea totala)

În trecut, cresterea contramasurilor de protejare aeriene si terestre nu fost corespunzãtoare

cu amenintarea. Îngrijorarea existã pentru cã nevoia pentru investitie în tehnologia nouã
si inovativa va înfrunta dificultatea din imprejurarile fiscale actuale.

Toate serviciile reflecta scepticism cand vine vorba de a investi in tehnologii pentru
inlocuirea activitatilor care in prezent sunt sustinute de oameni. Totusi, Fortele militare
au demonstrat deschidere si acceptare a sistemelor unmanned; de exemplu Tomahawk,
torpiloare. Daca ar fi realizata intreaga capabilitate a sistemelor unmanned , atunci vor fi
necesare investitii sustinute in campul sistemelor permisive, efective si sigure (fiabile),
mergand impreuna, mana in mana, cu schimbarea culturala pentru asigurarea acceptarii
totale a UAV si UGV in lupta alaturi de trupele militare.

In general, modul de utilizare a capacitatilor vehiculelor unmanned aeriene (UAV) si

terestre (UGV) urmareste cateva etape specifice fiecarui sistem unmanned. Primul pas il
reprezinta evaluarea amenintarii. Daca este o amenintare cu risc redus, decizia evidenta
este sa se continue misiunea. Daca evaluarea este aceea ca exista un potential ridicat de
amenintare, urmeaza procedura de recunoastere/detectare. In fata detectiei unei tinte
semnificative, urmatorii pasi sunt localizarea si clasificarea. Timpul ocupa un rol esential
pentru procesul detectare-clasificare. Depinzand de situatia generala, pot fi necesare
operatiuni clandestine

Al doilea pas este unul al deciziei. Care este riscul implicat? Cat de critice sunt
operatiunile (periculoase). Exista rute pentru misiuni alternative viabile (disponibile)?
Trebuie neutralizata amenintarea?Ar trebui abandonata misiunea?

Daca exista rute alternative disponibile (si dezirabile), atunci calea aleasa de urmat este
evitarea. Trebuie gasita o noua ruta, si procesul incepe din nou sau se sfarseste. Daca
decizia este de neutralizare a amenintarii, trebuie sã fie desfãsurat mecanismul
corespunzãtor de lansare a atacului conform cu limitarile de timp, precizia si nevoia
pentru operatiile clandestine; distrugerea amenintãrii prevede o micsorare majorã de risc
dacã ea poate sã fie îndeplinitã cu confidentã, in clandestinitate.

O miscare esentiala ramasa este fixarea pagubelor din lupta si balanta de risc si distrugeri.
Urmãrirea cu succes a amenintãrii conduce la decizia de sustinere (continuare) a
misiunii.

• Cu cat creste gradul de acceptare a vehiculelor unmanned de orice tip in cadrul

misiunilor militare, cu atat va fi sustinuta si promovata imaginea acestor vehicule
si in mod implicit se vor gasi fonduri si bani pentru cercetare, dezvoltare si
inzestrare
Cand toate tipurile de arme si obstacole sunt desfasurate corespunzator intr-un profil
defensiv natural, mediul inconjurator constituie cea mai versata amenintare inamica
intrucat ascunde in modul cel mai subtil (perfid) intreg profilul de arme.

Nu numai ca sunt multe tipuri de arme, dar asa cum am notat anterior, gradul lor de
sofisticare este in permanenta crestere. Cele mai noi tipuri de arme camuflate in plastic
sunt foarte greu de localizat in majoritatea mediilor cat timp acestea au putine elemente
metalice inglobate si formele pot mima vegetatie, pamant, roci sau alte obiecte naturale.

In plus, o natiune pervertita sau o organizatie terorista ar putea folosi arme pentru a
perturba efectiv punctele nodale sau centre esentiale continuitatii comertului mondial in
intreaga lume. Timpul exorbitant necesar pentru curatirea pasajului, localizarea,
neutralizarea si verificarea, utilizand fortele militare ale lumii libere, ar putea avea
consecinte catastrofice in intreruperea comertului mondial.

Depinzand de locatie si de tipul de contraarma la care facem referire, ULV trebuie sa faca
fata suprafetelor scufundabile, teren desfundat, asternut de vegetatie, zapada, teren
inghetat, gheata, turbulenta aeriana, sedimente in suspensie si bioluminiscenta, precum si
cu modificarile rapide ale vitezei sunetului, temperaturii si campurilor de concentratii
minerale atat in timp cat si in spatiu, datorita propagarii fronturilor. Vrem sa subliniem
astfel ca una din consecintele acestei complexitati este ca senzorii acustici sau optici,
optoelectronici, sau de presiune, care functioneaza adecvat sau predictibil intr-un anumit
mediu, pot sa nu functioneze corect in altul.

Bazându-ne exclusiv pe climatologie pentru a determina performanta senzorului poate fi

un mod de lucru foarte eronat. Mediul fizic este mai departe complicat de catre prezenta
animalelor, pasarilor, norilor, avioanelor militare si civile, bancurilor locale de pesti, a
flotelor de pescuit si a echipamentului lor, care poate fi desfasurat sau doar lasat sa
pluteasca sau sa zboare ori se aseze pe fundul oceanului.

Ploile si furtunile pot reconfigura un camp de arme, profilul de fund al oceanului si

profilul de plaja intr-o masura de zile sau saptamani, necesitand o recunoastere extensiva
inaintea pregatirii pentru misiune. Cu alte cuvinte, mediul natural cunoaste o dinamica
continua care influenteaza profilul dispunerii de arme intr-un mod greu predictibil, ceea
ce face sa nu dispara necesitatea efectuarii de misiuni de verificare a situatiei concrete pe
teren, inaintea pregatirii unei misiuni de amplaore, informatia proaspata fiind intotdeauna
cea mai valoroasa.

Top

4. Problematica generala a vehiculelor aeriene unmanned vis a vis de cele manned

 De-a lungul decadei trecute, aeronavele comandate de la distanta si vehiculele aeriene
fara om la bord (unmanned) si-au dovedit valoarea in operatiuni in intreaga lume.
Ministerul Apararii si Fortele Aeriene conlucreaza pentru cresterea capabilitatilor
sistemelor unmanned existente deja si pentru a dezvolta noi sisteme cu capabilitati
imbunatatite.
In acest scop, eforturile fortelor aeriene sunt consecvente cu planurile conceptului de
operatiuni in vigoare si cu crearea viziunii strategice a fortelor militare aeriene vis a vis
de Remotely Piloted Aircraft si Unmanned Aerial Vehicle (Strategic Vision). Scopurile
sale sunt de a descrie dezvoltarea RPA si UAV curente in contextul istoric modern; de a
descrie provocarile majore privitoare la RPA si UAV, operatori, si elaboratori ai politicii;
de a face recomandari pentru invingerea acestor provocari; si de a descrie calea de
dezvoltare mai departe a RPA si UAV precum si integrarea lor in cadrul fortelor militare
aeriene, unirea, si planurile coalitiei, operatiuni si capabilitati peste 20-25 de ani.
Scopul The Strategic Vision este larg, incluzand de la mini si micro sisteme pana la
siseme medii si mari (ambele categorii inarmate sau nu), aeronave cu aripa fixa sau
rotativa, mai usoare decat aerul si subspatiale. Totusi, acest document nu incearca
(attempt) sa rezolve numeroasele probleme asociate cu aceste sisteme disparate, insa in
schimb lasa o strategie larga pentru problemele adresate pe care le ridica. The Strategic
Vision implica o revizuire completa, serioasa a multor simulari si aplicatii militare RPA si
UAV cu studiile transmise in cativa din anii trecuti. Procesul de asemeni include discutii
extinse cu reprezentantii militari, precum si cu serviciile sora, si industrie.
In ultimii 50 de ani, militarii au testat si angajat cu variabile grade de succes, numeroase
sisteme RPA si UAV. Primul program UAV operational signifiant a fost Lightning Bug,
care se baza pe o drona tinta. Lightning Bug a fost folosit pentru recunoastere tactica si a
zburat aproape 3500 de iesiri in timpul Razboiului din Vietnam. In anii 1960 si 1970,
fortele militare aeriene au incearcat sa identifice aplicatiile potrivite si pentru alte RPA si
UAV. Cateva programe, cum ar fi programul D-21 Tagboard/Senior Bowl, a suferit de
depasiri ale costurilor, teste nereusite, si cresteri ale cerintelor neverificate, cu mult peste
capabilitatile tehnologice din vremea respectiva. Alte programe, incluzand Compass
Arrow, nu au reusit sa gaseasca misiuni in fata situatiilor schimbarilor politice. Concret,
detenta cu Uniunea Sovietica si apropierea de China au facut pe liderii americani
refractari (reticenti) pentru a permite survoluri de recunoastere ale acestor tari. De
asemeni, aparitia satelitilor de supraveghere cu capabilitati aproape in timp real au umbrit
platformele de colectare date video tv (manned sau unmanned) intr-un timp cand
persistenta nu era inca factorul cheie important in operatiunile de recunoastere.
Dupa razboiul din Vietnam, Statele Unite au redus cheltuielile pentru UAV si in general
pentru aparare. La sfarsitul anilor 1970 si la inceputul 1980, nu erau practic nici un
program UAV sau RPA major. Un punct de cotitura in perceptia avuta despre
capabilitatile unor avioane nepilotate uman a sosit devreme in anii 1980 in masura in care
Israel a desfasurat cu succes un numar de diferite sisteme unmanned dezvoltate la
inceputul anilor 1970. Un moment de rascruce a venit in Bekaa Valley din Liban in 1982.
Intr-o operatiune planificata si coordonata cu atentie, fortele israeliene au folosit sisteme
unmanned pentru culegerea de informatii aeriene, supraveghere si recunoastere si pentru
a activa radarele sirene, permitand avioanelor si rachetelor sol-aer sa distruga defensiva
aeriana. Dupa episodul din campania de la Bekaa Valley, Statele Unite au inceput sa
cumpere sisteme unmanned israeliene cum ar fi Pioneer, si sa dezvolte noi sisteme.
Predator a fost dezvoltat ca un program al carui manager a fost marina, insa fiind
operational pentru armata precum si cu un management de supervizare din partea
intregului spectru de servicii implicate. Fortele militare aeriene au preluat controlul
operational al programului 1996 si au dezvoltat mai departe sistemul Balkans ca pe o
platforma de culegere de date video. Intre 1996 si 2004, sistemul Predator a evoluat intr-
un sprijin de lupta formidabil si a fost implicat in fiecare operatiune militara majora. Are
mai mult de 100.000 de ore de zbor, cu 68% din aceste ore in medii operationale.Avionul
unmanned Predator, armat cu misilele Hellfire continua sa fie unul dintre cele mai cerute
sisteme militare pe piata, participand la executarea razboiului global impotriva
terorismului prin cautarea, fixarea, urmarirea, tintirea, angajarea, si evaluarea locatiilor
teroriste suspecte.

UAV mici, incluzand Raven, Pointer, si Force Protection Aerial Surveillance System au
jucat un rol important atat in Afghanistan cat si in Irak. Aceste sisteme portabile, pentru
altitudine joasa, cu raza scurta de actiune au participat la asigurarea securitatii de baza,
protectia fortelor militare, recunoastere si tintire. Micutele UAV sunt in crestere ca tipuri
si modele si ofera o familie versatila de capabilitati.Asa cum sunt ilustrate datele, vasta
majoritate a finantarii a venit catre programele fortelor aeriene unmanned. Fortele navale
evalueaza RPA si UAV cu aripa fixa si aripa rotativa (pala) pentru protectia flotei,
recunoastere, supraveghere a unei arii maritime foarte largi. O familie de RPA si UAV
este o componenta majora a sistemului Army Future Combat. In plus pentru personalul
din domeniul sistemelor Global Hawk in Italia si Marea Britanie care a sustinut
operatiunile, fortele aeriene sunt in parteneriat cu German Air Force pentru un “Euro
Hawk”.

UAV au capabilitati multiple si complexe si se evalueaza cerintele pentru capacitati ale

UAV pentru mare altitudine, si anduranta prelungita in zona Pacificului. In plus la
utilizarile militare standard ale RPA si UAV, sunt multe alte posibilitati de folosire a
acestor sisteme: misiuni care includ operatiuni speciale, apararea teritoriului (patrularea
pe granita, razboiul antidrog, detectarea chimica, biologica si radiologica, identificarea
vaselor marine si interdictia), cautarea si salvarea civila, colectarea telemetrica aeriana a
datelor si retransmisie, livrarea incarcaturii punct cu punct, colectarea datelor despre
vreme, monitorizarea mediului inconjurator si a vietuitoarelor, precum si alte cercetari
stiintifice, managementul national/international in situatii de urgenta.

De la primul sau zbor in 1998, Global Hawk a zburat mai mult de 7000 ore. Mai mult de
jumatate din aceste ore au fost inregistrate in timpul operatiunilor de lupta in
Afghanistan si Irak. In timpul operatiunii ENDURING FREEDOM, Generalul Tommy
Franks, Comandant U.S. Central Command, spunea: “Vehiculele aeriene unmanned
Global Hawk s-au aratat a fi inestimabile in oferirea de supraveghere pe termen lung,
urmarire, identificare, evaluarea pagubelor loviturilor directe si colaterale. Global Hawk,
a zburat in iesiri apropiindu-se de 30 de ore ca durata si au oferit imagini a peste 600 de
tinte intr-o singura misiune deasupra Afghanistanului”. In operatiunea IRAQI
FREEDOM, Global Hawk a oferit sansa de a arata noile concepte in tintirea contratimp
cu misile dispozitive infrared active. Desi U-2 a implementat aceste concepte in 1999 in
Kosovo, a fost meritul lui Global Hawk care a permis angajarea sa in misiuni cu rachete
in zone cu lupte in timpul operatiunilor combatante. Ca rezultat, desi Global Hawk a
zburat numai 5% din misiunile de mare altitudine, el a contabilizat 55% din tintirile
sensibile evolutive in timp impotriva echipamentului de aparare aerian al inamicului. Este
naucitor de plin de promisiuni, sperante si potential.

RPA si UAV in ziua de azi

Fortele militare aeriene au acum oportunitatea unica sa construiasca reputatia UAV pe

recentele succese in Balcani, Afghanistan, si Irak. Trei factori fundamentali se combina
pentru a face sistemele unmanned mult mai atractive si fezabile, ca niciodata pana acum.
In primul rand, avansul tehnologic ofera manevrare semnificativa. Noii senzori si
incarcaturile de arme sunt mult mai mici, usoare si mult mai capabile, oferind o mare
capabilitate pe unitatea de masa. Noile legaturi (transferuri) de date, in mod traditional
problematica si veriga cea mai slaba a sistemelor unmanned, pot oferi conectivitate pe o
banda larga pentru comanda si controlul vehiculelor, comanda si controlul incarcaturii
ambarcate, si transferul (transmisia) de date. Avansul in tehnologia microprocesoarelor,
dezvoltarea software, navigatia inertiala, sistemul de pozitionare globala permit crearea
de sisteme robuste de control al zborului precum si procesarea (processing) onboard a
datelor de la senzori (video, dar si de telemetrie a aeronavei). Noile materiale compozite
si sistemele de propulsie imbunatatite conduc la constructii mai usoare, mai mici si mai
invizibile, cu eficienta de consum conducand catre nivele de anduranta care intrec
toleranta, suportabilitatea umana.

In al doilea rand, situatiile de pe mapamond, mereu schimbatoare, evolutive, prezinta

oportunitati unice pentru sistemele unmanned. Asa cum s-a afirmat de Defense Science
Board, “UAV sunt sistemele ideale care suporta caracterul ivit din natura asimetrica a
razboiului.” Sistemele unmanned pot opera in medii contaminate de agenti chimici,
bacteriologici sau radioactivi.Ele pot opera de asemeni si in alte medii contestate de
sistemele manned, cum ar fi altitudinile atat mai joase cat si mai inalte decat cele
traversate in mod tipic de catre avioanele manned. Anduranta insemnata a unelor RPA si
UAV asigura suport sustinut pentru multe tinte critice ai alte misiuni care necesita o mare
continuitate decat aceea asigurata de avioanele manned sau de catre sistemele spatiale
care trec in survol pentru scurt timp.

UAV asigura capabilitatea unica de a se apropia de tinta si de a oferi o privire de

ansamblu prin ochiul camerei de luat vederi. Marimea lor redusa, sistemele de propulsie
silentioase si abilitatea de a transmite informatii direct la centrul de comanda sporeste
eficienta combativa a fortelor militare.
In al treilea rand, atributele RPA si UAV permit noi capabilitati operative si avantaje.
Lectiile invatate din recentele experiente puncteaza drumul care, cu cateva extensii, au
adus deja avantaje la fortele militare aeriene si la comandantii de lupta. Avioane cu
durata care depasesc limitarile umane aduc supraveghere persistenta (continua) la un
nivel redus de iesiri. Cateva ore de zbor sunt pierdute datorita timpului de tranzit de
ajungere deasupra tintei si de intoarcere acasa, altfel necesar avioanelor cu raza scurta/
durata. Astfel, mai putine decolari si aterizari inseamna uzura si expunerea la riscul de a
gresi reduse. Tempourile echipelor de operare de la sol beneficiaza de generatia iesirilor
reduse. Abilitatea de a opera in teatre de lupta aflate la distanta cu statii de la sol in
garnizoanele de baza ale U.S., permit multor echipe sa zboare misiuni operationale fara
sa se desfasoare la departare.Aceasta, de fapt, pe rand, reduc amprentele logistice
inaintate, costurile de sustinere si cererile de forta de protectie activa si pentru personal.
Perioadele de lucru ale echipelor devin irelevante fata de durata de zbor a avionului,
deoarece schimburile echipelor pot fi facute pe baza perioadelor de optim a performantei
umane sustinute si a atentiei. Mai putine iesiri reduc stresul familial si inseamna o mai
buna pastrare a echipelor foarte bine instruite, decat antrenarea si dezvoltarea de noi
echipe. Avantajele oferite de catre aviatia unmanned de durata indelungata nu pot fi pe
deplin reflectate in costurile unitare ale avionului. Totusi, aceste avantaje permit un viitor
acolo unde operatiunile anti-aeriene, pot fi suportate in masura in care se poate imagina
de catre echipaje, conducere operativa si Centrul Combinat de Operatiuni Aeriene care
raman in mod substantial fie in Statele Unite sau in centre de comanda indepartate de
punctul efectelor operationale intentionate. Asa cum fortele militare aeriene se focuseaza
pe dezvoltarea UAV mai sofisticate dedicate misiunilor de lupta aer-sol, aceasta va marca
un alt pas catre o astfel de capabilitate. Este important sa tinem minte, in ciuda decadelor
de experiente cu RPA si UAV, fortele militare aeriene sunt inca in stadii precoce de
exploatare a intregului lor potential. Sisteme precum Predator si Global Hawk care au de
la 15 pana la 30 ore durata de zbor, considerate a fi astazi “persistente”, dar care de fapt
sunt primul pas pe calea care poate conduce la cresteri ale duratei de zbor cu cateva
ordine de marime.

Atributele RPA si UAV

Persistenta, penetrabilitate, proximitate

Unele sisteme unmanned sunt in stare zboare pentru durate de timp extinse, necesitand
pauze numai pentru realimentare si intretinere de rutina sau de urgenta. Ca si avioanele
manned, viitoarele RPA si UAV pot folosi caracteristicile de invizibilitate (stealth) si
masuri defensive pentru penetrarea spatiilor aeriene ostile, zburand atata timp cat le
permite combustibilul, parasirea spatiului aerian ostil pentru realimentare si apoi
reintoarcerea. Totusi sistemele unmanned vor avea mult mai mare durata de zbor decat
avioanele manned. Aceasta anduranta crescuta rezulta din avansul semnificativ al
sistemelor de propulsie si al aerodinamicii; constructorii de avioane manned au acceptat
aceste schimburi deoarece pilotii nu pot prelua avantajele perioadei extinse de timp.
Persistenta este permisa datorita unui numar de tehnologii. Motoarele eficiente si
structurile de avion pot fi proiectate fara a privi la limitarile factorului uman; astfel,
spatiul si greutatea alocate in mod normal echipajelor ambarcate si sistemelor de
asigurare a vietii pot fi disponibile acum pentru mai multa incarcatura sau combustibil,
sau pot fi schimbate pentru a proiecta avioane mai mici. Realimentarea autonoma in aer,
folosind cisterne unmanned si sursele avansate de energie vor ingadui cresterea duratei de
zbor. Combinate, aceste tehnologii ar putea conduce la sisteme, cum ar fi cele mai usoare
decat aerul sau avioane spatiale, cu anduranta masurabila in saptamani, luni sau chiar ani.
Acest nivel de anduranta va schimba planurile si conducerea misiunilor. RPA si UAV
multimisiuni vor lucra impreuna cu sistemele manned si spatiale pentru a asigura
acoperirea informativa continua a unei activitati a adversarului. Aceasta integrare
sinergica va conduce la persistenta dominanta peste o zona definita, permitand sa
contureze, afecteze si sa influenteze actiunile inamicului.

Absenta echipajului de la bord elimina limitarile echipajului uman obosit in timpul unei
misiuni indelungate. Sistemele unmanned pot combina senzori avansati, interfete om-
masina si arhitecturi de comunicatie pe platformele zburatoare capabile de reinsarcinare
(realocare) dinamica cu noi misiuni. Aici este potentialul in viitor pentru un om sa
conduca multe vehicule.Aceasta capabilitate va fi dependenta de evolutia in automatica,
interfete om-masina, politici de integrare aerospatiala, si politici de conducere.

RPA si UAV opereaza la o varietate de altitudini si pot contribui la persistenta si

redundanta prin participarea la o retea de baza de comunicare si retransmisie la suprafata,
aeriana, spatiala. In termenul apropiat, persistenta si flexibilitatea sistemelor unmanned
poate contribui la urmarirea fortelor militare. In viitor, RPA si UAV de asemeni vor
ajuta la identificarea combativa a fortelor neutre, adverse si necombatantilor. Aceasta
retea stratificata poate sustine si spori sistemele de comunicatie terestre si bazate pe
spatiu (sateliti).

Unele sisteme unmanned vor fi ideal convenabile pentru a patrunde apararea adversa, de
a se apropia de tinta si, posibil, sa atace ele insele aceste tinte.Prin avantajul
dimensiunilor reduse, a manevrabilitatii crescute, a zborului la joasa inaltime, micile
UAV pot ajuta la invingerea camuflajului, a ascunzatorilor, si tehnicilor de inselaciune
pentru a localiza si identifica tinte.

Integrate, independente

Sistemele unmanned vin in era networkingului (lucrului in retele de calculatoare) de date,

si prin urmare ele preiau intreg avantajul acestei tehnologii. Numeroase studii au indicat
ca comanda net-centrica, controlul, si managementul luptei este crucial pentru succesul
RPA si UAV. Operatiunile net-centric permit RPA, UAV sa conduca mai eficient misiuni
si sa creasca eficienta platformelor manned si spatiale. Pentru a realiza intregul potential
al operatiunilor net-centric, protocoalele de network (retea de calculatoare) si platformele
trebuie sa fie compatibile cu accesul pe baza de informatie la dezvoltarea sistemelor si
trebuie sa ofere securitate, interoperabilitate, sprijin, sustinere si utilitate.

Folosind accesul net-centric, comanda si controlul avioanelor unmanned si a

incarcaturilor lor pot fi efectuate prin centre de comanda pe pamant, apa sau aer de la
distanta via legaturi de comunicare. In plus de aceasta, informatiile provenind de la
senzori pot fi separate de legaturile de comanda ale avionului, permitand datelor de la
senzori sa curga direct catre analisti, centrele decizionale si clientilor globali. Aceasta
constructie are potentialul de a elibera platforma de constrangerile latimii de banda in
mod normal asociate cu veriga de date mostenita prin constructie care cerea ca linia
informativa sa treaca prin statia particulara de control la sol inainte ca datele procesate sa
fie distribuite catre utilizatorii finali. Ea de asemeni faciliteaza diseminarea maxima a
informatiilor provenind de la senzori facand acea informatie disponibila catre utilizatori,
indiferent de locatia lor. Pentru eficienta maxima, RPA si UAV trebuie sa fie integrate
intr-o retea globala la o asa extindere incat sa fie interdependente cu sistemele
subsuprafata, suprafata, aeropurtate si spatiale (bazate pe sateliti). Capabilitatea fiecarei
platforme, manned sau unmanned, creste pe masura ce se alatura la network platforme in
plus. Interoperabilitatea, integrarea in reteaua de calculatoare, si prevederea impartirii
informatiilor trebuie sa ramana principiile de ghidare pentru eforturile de cooperare in
domeniul de securitate furnizand capabilitatile RPA si UAV catre aliati si partneri straini.

“Interoperabilitatea este tot ce capabilitatile pe care le avem pot face operatiunile mai
bune. Interdependenta este tot ce avem nevoie fara de care nu putem trai si este singura
capabilitate pe care o avem.” – General Ronald E. Keys, Military Air Commander.

“UAV vor completa fortele manned si pe cele spatiale prin incorporarea avantajelor
sistemelor unmanned pentru a face Aerospace Force a secolului 21 mai capabila.” –
Air Force Scientific Advisory Board

“Integrarea consistenta a sistemelor umane, care incorporeaza factori umani - inginerie,

mana de lucru, siguranta, si personal pentru a numi cateva consideratii, este un raspuns
necesar la provocarile dezvoltarii si raspandirii sistemelor utilizabile, eficiente si
sigure.” – Air Force Scientific Advisory Board
Abilitatea de a se elibera de sarcinile pamantene, prin implementarea autonomiei masinii,
este unul dintre atributele cheie ale sistemelor unmanned. Computerele fac asta mult mai
bine, raportand numai cand un anume lucru merita atentie. Dezvoltarea corespunzatoare a
capacitatii de autonomie poate elibera de sarcini multe cerinte conduse direct de om.

Imbunatatirile in privinta autonomiei arata potential pentru cresterea eficientei si a

abilitatii oamenilor de a conduce mai multe avioane separat. Desi autonomia poate parea
contrara integrarii, operatiile autonome de fapt maresc integrarea si interdependenta.
Zborurile autonome si fixarea misiunilor dinamice sistemelor unmanned permit
operatorilor sa se focuseze pe planificarea la inalt nivel si in luarea deciziilor. Aceste
capabilitati permit celor care intocmesc planurile de misiuni sa trateze sistemele
unmanned similar cu sistemele manned, reducand sau eliminand nevoia de
incompatibilitate in timp sau in spatiul aerian.

Fiecare operator RPA sau UAV poate controla simultan multiple vehicule, functie de
misiune si de complexitatea sistemului. Managementul luptei poate fi rezident intr-un
centru de operatiuni aeriene desfasurat la departare, o platforma de suprafata sau
aeropurtata sau marina. Informatia poate fi transmisa catre locul indepartat via
comunicatii directe, noduri de comunicatii retransmise ambarcate, sau comunicatii bazate
pe spatiu (satelit). Conectarea directa la centru sau platforme aeropurtate este limitata la
comunicatia in linie dreapta, insa nodurile de transmisie pentru comunicati si sateliti
permite controlul rezervat distantelor foarte mari, insemnate.. Aceste noduri de
comunicatie retransmisa pot fi RPA si UAV, avioane cu mobilitate carand pachete de
subcomponente de comunicatie, retransmisie sau platforme terestre ori marine. De
asemeni, fiecare RPA si UAV ar trebui sa fie pre-programat cu software de conducere in
eventualitatea caderii partiale sau totale a comunicatiei. Aceasta ghidare ar putea include
zborul normal, in timp ce se continua misiunea, asteptand restabilirea comunicatiei, si,
dupa un timp de comunicatie prestabilit, reintoarcerea la baza sau continuand sa zboare
spre alta locatie pre-determinata. Indrumarea avionului pentru cazurile de caderea
intregului sistem trebuie de asemeni stabilita..

Asa cum RPA si UAV sunt integrate intr-o structura de forta, ele vor deveni
amplificatoare de forta, crescand capabilitatile operationale, indiferent daca ne referim la
capacitatea de transport sau baza de telecomunicatii.

Operatorii situati departe in mod constient, vor fi capabili sa coordoneze incadrarea

armelor aer-sol a mai multor platforme in locatii multiple. Aceste operatiuni de lupta pot
fi coordonate si controlate de catre centrul de comanda al operatiunilor fortelor militare
aeriene care este conectat prin relee-baza de comunicatii (retransmise ) de suprafata,
aeropurtate sau spatiale. In plus, aliatii si partenerii straini care opereaza RPA si UAV
trebuie integrati in operatiunile coalitiei, ulterior sporind de flexibilitatea operationala a
centrului de comanda si disponibilitatea activa nepretuita.

Multidisciplinaritate (versatilitate)
Sistemele unmanned ofera comandantilor un grad mare de versatilitate prin capabilitatile
lor de a folosi multiple combinatii de senzori. Fiecare viitor RPA si UAV, indiferent de
misiunea primara, este potrivit si capabil de realizarea de misiuni de recunoastere, de a
ataca tinta, si de a culege date meteo despre vreme. Senzorii on-board si procesoarele vor
permite de asemeni RPA si UAV sa contribuie la evaluarea combativa.

Multe vor fi capabile de a urmari fortele albastre ONU folosind tehnologia de identificare
prieten sau inamic de urmatoarea generatie. De asemeni, multe RPA si UAV vor fi
capabile de a actiona ca noduri de relee aeropurtate de retransmisie pentru comunicatii.
Toate aceste misiuni secundare sau tertiare se pot desfasura fara efecte adverse asupra
misiunii primare. Totusi, costul capabilitatilor adaugate trebuie sa fie evaluate conforme
resurselor fiscale necesitate de capabilitate.

Ca si avioanele manned avansate, viitoarele sisteme unmanned pot cara procesoare on-
board imbunatatite fapt care permite sa dezvolte procese de culegere informatii brute de
la senzorii de date. Aceasta capabilitate, cuplata cu legaturi de date rapide calculator-
calculator, comanda si control adecvate, are potentialul de a scadea semnificativ timpul
impus de angajarea tintelor dependente de timp cu secunde sau minutes. Sistemele
unmanned echipate in mod adecvat pot fi capabile de localizarea, identificarea, si
nominalizarea tintelor potentiale in mod autonom, in timp ce prevede evaluari
combatante catre centrele de decizie si luptatori in timp real via network. Sistemele
unmanned inarmate pot oferi, in cateva circumstante, alternative low-cost, low-risk
misiunilor manned. Operand in “celule de lupta” cu avioane manned sau cu alte avioane
unmanned, RPA si UAV armate pot efectua distrugeri sau crea presiune asupra
misiunilor defensive ale inamicului prin utilizarea unei combinatii de arme cinetice si
non-cinetice. Preluand avantajul impartirii informatiilor real-time ale network, RPA si
UAV armate pot angaja operatiuni distribuite impreuna cu platformele de lupta manned .
Sistemele unmanned pot actiona si ca scuturi desfasurate avansat pentru avioanele
manned, raportand locatiile adverse si, in unele cazuri, activand sistemele de defensiva
aeriana pentru a expune localizarea acestor sisteme. In plus, RPA sau UAV
supravietuitoare de lunga durata, pot ramane pe loc pentru a oferi informatii chiar dupa
ce si-a epuizat armamentul.

RPA si UAV inarmate pot capitaliza caracteristici de low-observabilitate si durata lunga

de zbor, lucrand solitar sau in perechi de vanatori-ucigasi, pentru distrugerea tintelor de
mare valoare si sensibile in timp adanc in teritoriul inamic. Viitoarele RPA si UAV pot fi
capabile sa care incarcaturi mixte de armament cinetic si ne-cinetic. Camerele on-board
electro-optice, senzori in infrarosu, radare, si alte sisteme de culegere de date vor oferi
capabilitati de lupta si de evaluare a tintelor real-time pe multe platforme unmanned.
Folosind o combinatie de senzori activi pe sistemele unmanned si senzori pasivi pe
sistemele manned poate ajuta la reducerea necesitatii de radiere ale platformelor manned,
prezervand capabilitatile lor de relativa invizibilitate.

Cheia in obtinerea modularizarii si permisivitatea versatilitatii RPA si UAV este

conformitatea cu formatele comune de date si cu standardele de interfata. Modularizarea
este o alternativa la echiparea unei constructii aeriene cu fiecare capabilitate, aceasta
ajutandu-ne in problema controlului greutatii. Compartimentele modulare pentru
incarcatura, cadrele structurale ale avionului reconfigurabile si puncte de atasare, si
software receptiv de control al zborului care este in conformitate cu standardele comune
permit re-tasking rapid al vehiculelor in orice moment.

Unele din categoriile generale de incarcaturi ale potentialelor RPA si UAV includ relee
de comunicatie, senzori si procesoare, reaprovizionari logistice, si arme. Armamentul
include cateva tipuri de baza: munitie cinetica traditionala, arme non-cinetice (incluzand
armele non-letale), si incarcaturi pentru operatiuni de informare. RPA si UAV inarmate
pot conduce misiuni trecatoare (transient) traditionale, cum ar fi atacul electronic
aeropurtat, si noi misiuni de lunga durata, cum ar fi dominarea persistenta a zonei.
Depinzand de profilul misiunii si de mediul de amenintare anticipat, incarcaturile pot
contine arme cinetice si arme necinetice potrivite. La fel cu sistemele manned, munitiile
mici, necostisitoare, cu precizie scazuta vor permite lovituri chirurgicale impotriva
nodurilor strategice ale infrastructurii adverse cu distrugeri colaterale minime. Utilizarea
armelor necinetice poate de asemeni contribui la reducerea pagubelor colaterale.

Sistemele unmanned pot de asemenea conduce operatiuni de information. Ele pot

contribui la misiuni de operatiuni psihologice prin transmisia catre trupele adverse sau
lansand prospecte populatiei civile.

RPA si UAV ar putea dealtfel conduce misiuni de inalt risc, foarte apreciate contramasuri
electronice, cum ar fi bruiajul nodurilor specifice de comunicatie sau oferind presiune
persistenta asupra misiunilor defensivei inamice impotriva sistemelor puternice de
amenintare. Sistemele unmanned pot dealtfel contribui la operatiuni militare de
inselaciune.

Flexibilitatea si eficienta misiunii vor creste oferind un nivel de risc acceptabil ceva mai
mare comparativ cu operatiunile manned. Datorita sistemelor unmanned pot fi aruncate in
lupta fara a trebui sa asteptam pentru ca informatiile se cautare si salvare sa devina
disponibile, comandantii si-au marit flexibilitatea in dezvoltarea planurilor de campanie,
urmarind tinte mai rapid, conducand suprimarea misiunilor antiaeriene inamice mai
devreme intr-o campanie, si oferind forta mai mare de protectie in tot spectrul de
operatiuni aeriene, terestre si maritime. De asemeni, unele sisteme unmanned pot fi
capabile de sprijin suport sau pot sa conduca misiuni combative de cautare si salvare.

Multe RPA si UAV pot necesita mai putin suport operational pentru desfasurare in camp
de lupta avansata, conducand implicit la reducerea cerintelor de forta de protectie. Un
numar de cativa factori vor contribui la dezvoltarea continua a sistemelor unmanned
avand o amprenta operationala redusa. Primul, un singur operator poate fi capbil sa
conduca mai multe RPA sau UAV, necesitand in principiu mai putin efort uman per
vehicul. Cat timp aceasta poate necesita un numar mai mare de operatori pentru
manevrarea statiilor de control de la sol pe timpul misiunilor de mare durata, acei
operatori nu au nevoie sa fie desfasurati departe. In al doilea rand, sistemele unmanned
care sunt realimentabile in aer si capabile de aterizare si decolare autonoma pot sa nu
necesite operatori desfasurati departe pentru lansare si recuperare. Astfel de vehicul pot
decola din America, sa isi duca la bun sfarsit misiunea sa, si sa se reintoarca acasa sau pe
un aerodrom care sa nu fie in teatrul de operatiuni. In al treilea rand, RPA si UAV care au
raza de actiune marita si ofera persistenta lasa loc unei sarcini mai putin in teatrul aerian
pretios al realimentarii in aer. In al patrulea rand, in multe dintre UAV, in mod special
micile UAV, motoarele servo vor inlocui sistemele hidraulice care necesita mentenanta
ridicata. In final, avioanele modulare sau morphing vor putea candva sa permita unei
singure platforme sa execute multiple misiuni disparate, conducand la reducerea
numarului de avioane si o reducere viitoare a sprijinului necesar.

Micile UAV ofera utilizatorilor sai o mare afacere si flexibilitate in planningul misiunilor
prin contributia la recunoasterea tactica, urmariea fortei militare, evaluari combative,
colectare date despre vreme si protectia fortei. UAVs man-portable pot de asemeni
contribui la operatiunile de lupta urbana si operatiuni de stabilitate oferind sprijin pentru
misiunile enumerate anterior, plus recunoastere la joasa altitude, releu de retransmisie de
comunicatii, si operatiuni psihologice. Micile UAV ar trebui sa continue sa scada in
dimensiune, greutate, si complexitate a interfetei umane, acestea usurand sarcina de
sprijin suport ale utilizatorilor din fortele militare aeriene. Aceste sisteme pot deveni atat
de ieftine incat sa devina disponibile precum munitia.

Provocari

Limitari similare cu sistemele manned

Pentru toate avioanele, greutatea vehiculelor este o provocatoare problema. Capacitatea

de incarcare si durata de zbor, implicit capacitatea de combustibil sunt invers
proportionale. Noile materiale si tehnicile de constructie pot scadea greutatea, aceasta
crescand raza de actiune si sarcina utila. De asemeni, sistemele de propulsie au
potentialul de a fi mai usoare si in acelasi timp oferind tractiune mai mare si eficienta in
consumul de combustibil. Ca si la avioanele manned, avioanele unmanned sunt
susceptibile la conditiile meteo extreme si vulnerabile la amenintarile cu arme cinetice
sau non-cinetice.Acesta este in special cazul cu UAV relativ mari, care merg incet, la
altitudine joasa si care nu sunt dotate cu echipamente de supravietuire de urmatoarea
generatie (capabile de operatiuni zi/noapte in medii ostile). De asemeni, datorita
limitarilor de plaja ale unor arme non-cinetice, atat avioanele manned cat si cele
unmanned care folosesc aceste arme trebuie sa angajeze tinte de la joasa altitudine,
crescandu-si vulnerabilitatea. Precum avioanele manned, avioanele unmanned pot sa-si
atenueze vulnerabilitatea la atacurile inamice prin design care sa permita observabilitatea
dificila, replanificarea dinamica in zbor a misiunilor, arme aer-aer pentru propria aparare,
contramasuri electronice, precum si alte sisteme defensive active precum foite antiradar si
flacari, si sprijin de la alte avioane atat manned cat si unmanned. De asemeni, RPA si
UAV pot fi facute mult mai “inteligente” si nepredictibile, multe asemeni sistemelor
manned, folosind procesoare avansate si software pentru managementul misiunilor pentru
a prezenta o problema mai dificila pentru adversari. Noile forme proiectate trebuie in
mod necesar sa incorporeze o investitie in navigabilitate si supravietuire consistent cu
importanta misiunii.

Asemeni avioanelor timpurii manned, sistemele curente unmanned sufera de lipsuri in

fiabilitate. Totusi tranzitia programelor Predator si Global Hawk de la Advanced Concept
Technology Demonstration la avioane UAV de productie si operatorii au devenit mai
priceputi, rata de greseli fiind in declin. Rata medie de accidente pentru Predator din 1999
pana in 2004 a fost de aproximativ 24 greseli per 100,000 ore de zbor. Totusi, trendul
general este in descrestere. De asemeni, in timp ce rata de accidente pentru Predator si
Global Hawk sunt fiecare cu un ordin de marime mai mari decat rata de accidente din
fortele militare aeriene la avioanele manned, sunt sub ratele stabilite in documentatiile
despre cerintele operationale pentru acest tip de sisteme unmanned.

Monitoarele imbunatatite ale operatorilor de calculator, controlul avansat al zborurilor

incluzand decolarea si aterizarea automata pentru Predator, si antrenamentul crescut ar
trebui sa contribuie la acest trend. Se anticipeaza ca plafoanele de rata a accidentelor
stabilite in 2002 OSD UAV Roadmap vor fi atinse sau depasite. Aceasta problema de
fiabilitate este direct legata de cost. Repararea si inlocuirea sistemelor distruse sau cu
pagube devine scumpa foarte repede. De asemeni, pe masura ce subsisteme redundante
sunt incorporate in RPA si UAV pentru prevenirea accidentelor, fiabilitatea creste, dar la
fel si costurile sistemului. Investitia continua in redundanta subsistemelor, care sunt
practice si eficiente ca si cost, va continua sa creasca fiabilitatea. De exemplu, multe
RPA si UAV curente sunt sisteme cu un singur motor. Sistemele cu doua motoare
gemene pot arata a fi mai fiabile, dar nevoia de fiabilitate trebuie sa fie pusa in balanta cu
costurile adaugate, greutate si complexitate. De asemeni, antrenamentul crescut, cresterea
experientei operationale, si avansul in software de control al zborului vor avea ca rezultat
scaderea ratei de greseala in zbor. Air Force trebuie sa continue sa investeasca in interfete
umane imbunatatite, crescand antrenamentul operatorilor si a tehnicienilor, si dezvoltarea
unor cariere in noi directii. Aceste investitii ar trebui sa faca sa imbunatateasca
fiabilitatea sistemului si sa reduca numarul de greseli atribuite factorilor umani.

In termenul apropiat, nu este posibil ca sistemele unmanned sa demonstreze aceeasi

fiabilitate ca si sistemele manned. In 2002 OSD UAV Roadmap se provoaca serviciile de
“a scadea ratele de greseli anuale pentru modelele mari de UAV la mai putin de 20 per
100,000 ore de zbor pentru FY09 si mai putin de 15 per 100,000 ore de zbor pentru
FY15.” Studiile ofera un numar de recomandari pentru reducerea ratei de greseli pentru
RPA si UAV, incluzand incorporarea standardelor de fiabilitate rezonabile in procesul de
achizitie.Fortele militare aeriene au fost de acord cu aceste recomandari si lucreaza la
imbunatatirea fiabilitatii fara cresterea costurilor la un nivel inacceptabil.

Schimbarea mediului amenintator si ciclurile de viata ale tehnologiei accelerate creeaza

propriile provocari pentru fortele militare aeriene. Avioanele curente, incluzand sistemele
unmanned, sunt cumva limitate in sarcina utila si optiunile de misiune. Pe masura ce
adversarii cresc in folosirea tehnologiilor comerciale cu cicluri scurte de viata, sistemele
viitoare trebuie sa fie capabile sa se adapteze si sa incorporeze noi capabilitati. Cu alte
cuvinte, fortele aeriene trebuie sa gaseasca modalitatile pentru a adopta si integra o
tehnologie particulara inainte ca urmatorul avans tehnologic sa faca din aceasta
tehnologie una deja invechita. Fortele aeriene trebuie sa exploateze noi arii tehnologice,
cum ar fi vehiculele mai usoare decat aerul si vehiculele suborbitale, structuri morphing,
sisteme avansate de propulsie, interfete om-calculator avansate, si sisteme de energie
directa. De asemeni, fortele militare aeriene trebuie sa dezvolte aparare impotriva acestor
tehnologii. deoarece si adversarii ar putea investi in ele.

Integrarea aerospatiala si management

Sistemele unmanned trebuie sa fie integrate intr-un spatiu aerian national si international.
Operarea RPA si UAV inauntrul ariilor restrictionate si avertizate in America conduce la
discretie a operatiunilor fortelor militare aeriene. Operatiunile in spatiul aerian necesita
certificat Federal Aviation Administration (FAA), Certificate of Authorization, precum si
Letter of Authorization negociata cu regiunea corespunzatoare FAA. Fortele militare
aeriene in mod curent are cateva intelegeri pe hartie cu FAA, si toate au permis RPA si
UAV sa opereze in afara ariilor resctrictionate sau avertizate cand a fost nevoie pentru a
atinge cerintele misiunii. Ca si sistemele manned, pentru a opera in sau prin spatiul aerian
al altei natiuni suverane, acest lucru va necesita in general obtinerea in avans a
permisiunii de survol.

OSD UAV Roadmap a instruit fortele militare aeriene sa “coordoneze revizuirea FAA
Order 7610.4 pentru inlocuirea cerintelor pentru utilizarea a procesului de Certificate Of
Authorization pentru toate UAV cu unul pentru utilizarea unei forme DD175 specifice
pentru calificarea UAV.” Similar, 2004 Defense Science Board UAV Study a facut un
numar de recomandari pentru integrarea RPA si UAV in spatiul aerian national. Fortele
militare aeriene au fost de acord cu aceste recomandari. De asemeni, fortele militare
aeriene conlucreaza cu celelalte servicii, si agentii ale guvernamentale pentru a dezvolta
tehnologii, precum sisteme “sesizeaza si evita”, care vor creste siguranta zborului.
Urmatorul scop pentru operatorii RPA este de a fi capabili sa urmareasca un plan de zbor
si sa zboare deasupra traficului aerian comercial, cu unele restrictii in urcarea si
coborarea in spatiul aerian care de asemeni este folosit de avioanele comerciale. Din
2025, RPA si UAV operatorii pot fi in stare sa urmareasca un plan de zbor instrumental si
sa zboare oriunde in spatiul aerian intern sau international.

Pe masura ce sistemele unmanned cresc ca numar si ca tipuri, fortele militare aeriene

trebuie sa fie pregatite sa gestioneze proliferarea lor in spatiul aerian national,
international, si de lupta. Fortele aeriene militare trebuie sa se miste mai departe si sa
treaca de opozitia dintre avioanele manned si avioanele unmanned si sa conlucreze catre
integrare. RPA si UAV opereaza si vor continua sa opereze la aceleasi altitudini si viteze
de zbor ca si celelalte platforme unmanned sau manned. Procedurile de integrare trebuie
sa fie rafinate pentru a permite flexibilitate maxima in spatiul de lupta, in acelasi timp
minimizand potentialul de greseli. Incompatibilitatea procedurala poate fi necesara pentru
a permite zborul intregului numar de mici UAV operand la altitudini mici. In lupta
aeriana, marile RPA care opereaza la altitudini mari unde conflictele cu avioanele
manned sunt mult mai probabile trebuie sa participe la procesul Air Tasking Order/Air
Coordination Order. Totusi, proceduri receptive, agile, de integrare, care permit
schimburi rapide cu spatiul aerian trebuie sa fie de asemeni dezvoltate, permitand RPA si
UAV mai mult sa sporeasca decat sa impiedice efectuarea misiunii. Unind proceduri si
standarde pentru colectarea informatiilor si diseminarea lor vor permite celor care iau
deciziile la toate nivelele sa realizeze o comanda si un control flexibile pentru a executa
misiunea. Aceste proceduri vor permite RPA si UAV sa realizeze atat misiunile
preplanificate cat si misiunile urgente. In plus fata de capabilitatile sale, multe RPA si
UAV poseda capabilitati de lupta ofensive, dandu-le capabilitatea de a indeplini multiple
roluri, adesea la aceeasi iesire in zbor.

In spatiul aerian civil , controlorii de air traffic trebuie sa fie in stare sa interactioneze cu
vehiculele unmanned utilizand aceleasi seturi de proceduri ca si pentru avioanele
manned. Aceasta prezinta o mare provocare pe masura ce fortele militare aeriene, alte
structuri de servicii si agentii, si alte tari introduc in inventar variate RPA si UAV. Spre
exemplu, fiecare tara gestioneaza emitatorii de radio frecventa din interiorul granitelor
sale, si frecventele folosite pentru controlul avioanelor in alta tara pot sa nu fie
disponibile pentru utilizare in acea tara.

Din nou, noile tehnologii cum ar fi senzorii imbunatatiti si sisteme de emisie cu soft
programabile vor asista la adresarea tuturor provocarilor infruntate in timpul atat a
operatiunilor de lupta cat si in situatiile pe timp de pace.

Ideal, fiecare baza care suporta avioane manned ar trebui sa fie in stare sa se acomodeze
cu implementarea si cu operatiunile RPA si UAV in cursul normal al derularii activitatii,
si nu precum evenimente unice separate. Aceasta implica, printre alte lucruri, campul
sistemelor noi de pozitie, navigatie, si timing, publicarea de harti precise pentru fiecare
camp aerian, dezvoltarea unui sistem aprobat de seturi de sisteme de navigatie si de
evitare a coliziunilor pentru toate sistemele unmanned, si implementarea de proceduri
comune de tratare a alertei de tranzit.

Carpaceala de astazi de platforme de baza si solutii concepute ca platforme unice trebuie

sa ofere calea spre solutii suficient de robuste pentru a satisface cerintele spatiului aerian
international pentru majoritatea claselor de spatiu aerian si campuri de zbor.

Cost
In mod curent, costurile de dezvoltare si de achizitionare per unitate si per kg ale
vehiculelor aeriene unmanned de marime medie sunt similare cu costurile asociate
vehiculelor manned. Fortele militare aeriene trebuie sa continue sa scoata in evidenta
aplicatiile tehnologiilor avansate si proceselor pentru platformele unmanned precum si
ale celor manned, folosind subsisteme comune acolo unde este fezabil. In plus,
procesarea ar trebui sa priveasca si sa caute pentru fiecare oportunitate sa “incarce”
cerintele sistemului si sa castige spatiu de proiectare datorita indepartarii omului din
avion. Relocarea echipajului avionului ar trebui intotdeauna sa conduca la cresteri de
eficienta.

In timp ce costurile de procurare per-unitate pot rivaliza costurile sistemelor manned,

costurile life-cycle de operare si mentenanta pot fi semnificativ scazute. Spre exemplu,
antrenamentul operatorului potential poate fi condus folosind simulatoare de misiune
robuste, reducand sau eliminand nevoia zborurilor de antrenament dedicate cu avioanele
actuale.Reducerea utilizarii avioanelor pentru antrenament conduce si la mai putina
mentenanta si la o mai mare disponibilitate pentru utilizarea lor operationala in lupta.

Bazat pe studii recente si pe nivelurile fondurilor de finantare proiectate curent, nu este

nevoie de cresteri bugetare mari in finantarea cercetarii si dezvoltarii in aria tehnologiei
de observabilitate redusa sau invizibilitate. Sistemele unmanned pot folosi o combinatie
de tehnologii pentru low-observabilitate, contramasuri electronice, aparare activa, si zbor
la mare altitudine pentru a obtine un nivel de protectie comparabil cu cel al sistemelor
manned avansate. Totusi, tehnologiile de propulsie precum si tehnologiile care permit
operatii autonome, incluzand interfete om-calculator robuste pentru situatii neprevazute si
omisiunile de sistem, necesita o crescuta scoatere in evidenta; multe din atributele
potentiale ale sistemelor unmanned pot fi realizate numai prin avans in aceste arii care in
mod curent nu sunt programate sau finantate pe deplin.

Sistemele unmanned, cu timpul lor indelungat de zbor, colecteaza o cantitate vasta de

imagine, insa nu exista nici un fel de politica sau metodologie pentru retinerea sau
inmagazinarea acestor date. Fiecare unitate isi dezvolta politici pentru arhivarea si
eventual pastrarea imaginilor pe care le iau. Fara o baza ferma in cerinte, aceasta creste
costurile locale de hardware si munca umana. Fortele aeriene militare trebuie sa lucreze
impreuna cu alte servicii pentru a stabili politici pentru dispunerea datelor imagistice de
recunoastere pentru a conduce in panta descendenta aceste costuri.

Spatiul comercial este o provocare semnificativa pe care o vor infrunta sistemele

unmanned cat timp ambele sisteme, manned si unmanned cresc in cost si in complexitate.
Provocarea consta in gasirea combinatiei potrivite de sisteme manned si unmanned intr-
un mediu “revenue-neutral”; resultatul putand fi un numar total de sisteme ceva mai
scazut. Adresarea acestei provocari necesita gandire inovativa. De exemplu, cand
proiecteaza noi RPA si UAV, fortele militare aeriene si alte servicii conexe interesate ar
trebui sa considere cand anume un numar mare de sisteme mici, necostisitoare, ar putea
sa ofere aceeasi capabilitate sau chiar imbunatatita oferita de un numar mai mic de
sisteme mari insa, mult mai costisitoare. Asadar, alaturand cumparaturile se poate aduce
economie si costuri per unitate mai scazute.
 Strategia de achizitie si de sustinere

Asa cum este cazul cu multe capabilitati revolutionare, sistemele unmanned din
inventarul operational curent au fost larg dezvoltate ca un rezultat al technologiei impinge
(“push” ) decat cerintele unei tehnologii trage (“pull.” ) Ambele programe Predator si
Global Hawk au inceput ca programe demonstratoare si au fost repede introduse in
serviciu operational fara a merge prin cerintele traditionale si procesele de achizitie.

Similar, programul Joint Unmanned Combat Air Systems a fost un Capabilities

Demonstration Program care nu a rezultat dintr-un proces de cerinte formal sau analiza
ariei de misiuni.

In timp ce processul de demonstrator are camp de dezvoltare tehnologica rapida care s-a
dovedit folositoare la avioanele de lupta, exista dezavantaje la utilizarea
demonstratoarelor pentru achizitie. In cateva cazuri, rezultatele finale sunt la limita,
datorita unor sisteme patentate care nu sunt complet integrate cu alte sisteme. Adesea, nu
sunt planuri de operare, antrenament, mentenanta si suport sau concepte de incadrare
asociate.

In lipsa desenelor ingineresti, date de test in zbor, documentatie software, si date de

intretinere a sistemului adesea conduce la esec pentru dezvoltarea de simulari precise
pentru antrenamentul operatorilor. Achizitiile bazate pe demonstratoare sunt mai putin
potrivite pentru a asigura stocuri adecvate de piese de schimb. Aceste caderi scurte cresc
costurile operationale si de mentenanta si impiedica abilitatea fortelor militare aeriene de
a lua maximum de avantaj pe care il ofera capabilitatile revolutionare. Beneficiul
principal al procesului de demonstrator este faptul ca procesul este acela cand perioadele
ciclice pentru introducerea tehnologiilor comerciale sunt mai scurte, dar ele sunt adesea
mai scurte decat procesul de prelucrare traditional pe care il poate gazdui. Acesta este
adevarat in mod particular pentru centrele speciale de control ale RPA si UAV bazate pe
computer- si retele de computere. Fortele militare aeriene ar trebui sa ia in considerare
pentru aceste subsisteme schimbul dintre managementul configuratiei bazata pe
hardware si managementul configuratiei bazate pe interfata si luarea in consideratie a
cumparaturilor cu golirea locala a platformelor, decat cumparaturile de tip “pe viata“
pentru articolele comerciale adevarate.

Procesul de achizitie standard este uneori vazut ca impiedicand inovatia si nefiind

suficient de transformational. Astfel de criticisme ignora nevoia de comanda operationala
pentru satisfacerea cerintelor validate, integrarea sistemelor umane, sustinerea sistemului
de arme, si integrarea noilor sisteme de arme intr-o structura larga de forte. Fortele
militare aeriene trebuie sa se ingrijeasca de dezvoltarea de tehnologii si concepte care pot
participa la indeplinirea cerintelor care sunt validate prin Joint Capabilities Integration si
Development System.

De asemeni, dezvoltarea tehnologica in spirala ajuta la urgentarea procesului de achizitie

pentru a oferi sisteme operationale catre luptatorii in campul de lupta mult mai repede.
Utilizarea operationala conduce catre dezvoltarea mai departe de spirale tehnologice, pe
rand canducand catre sisteme mai capabile decat oricand. Totusi, spirala dezvoltarii poate
conduce la cresterea costurilor datorate cumpararii de cantitate mica pentru fiecare
configuratie de sistem. Face de asemeni dificil controlul configuratiei, cu impact asupra
managementului canalului de furnizare, intrebuintarea datelor tehnice si aplicabilitatea, si
disponibilitatea avioanelor datorita potrivirii modificarilor. Configuratiile cu sisteme
multiple necesita numar crescut de parti disparate pentru pastrarea in inventar pana cand
sistemele produse in spiralele tehnologice timpurii sunt repotrivite. Cateva subsisteme
critice au de asemeni un impact major asupra capabilitatii sistemului; un exemplu in acest
sens este efectul pe care eficienta propulsiei il are asupra razei de actiune a avionului si a
andurantei (timp de survol). Alegerile din proiectare trebuie sa minimizeze costurile
totale ale sistenmului si sa maximizeze capabilitatile operationale luand in considerare
imbunatatirile spiralelor tehnologice viitoare. Fortele militare aeriene trebuie sa
cantareasca acesti factori inainte de urmarirea a noi spirale tehnologice de dezvoltare.

Processul de achizitie pentru RPA si UAV, chiar daca urmareste modelul de achizitie
traditional ori continua sa foloseasca procesul demonstrator, trebuie considerate costurile
ciclurilor de viata, incluzand fiabilitatea si mentenanta, ca si constrangeri de proiectare.
Sistemele unmanned, in mod particular RPA si UAV de lunga durata, ofera promisiunea
unor reduceri dramatice in mentenanta om-ora per ora de zbor. Aceasta, impreuna cu
cerintele de zboruri reduse de antrenament pentru operator, au potentialul de a transforma
cerintele de mentenanta umana de la cea bazata pe munca catre cea bazata pe cunostinte
(abilitati). Paradigmele logistice si de antrenament ale fortelor militare aeriene trebuie sa
fie reconcepute pentru a se ajusta si castiga foloase din aceasta schimbare.

Acei responsabili cu sustinerea RPA si UAV ar trebui sa considere contractele suport

bazate pe performanta si parteneriate public-privat pentru sustinerea nivelului de
magazinare, managementul caii de aprovizionare, sprijin ingineresc, si management de
configuratie bazat pe optiunea celei mai bune valori pentru fortele aeriene.

Referitor la controlul logistic si inventar, fortele aeriene trebuie sa vina cu termeni

specifici pentru tratarea RPA si UAV care sunt considerate “avioane” versus constructii
aeriene care pot fi tratate drept echipament consumabil sau de uzura. Avioanele au emise
numere de coada si au cicluri de viata peste care costurile sunt considerate amortizate.
Cand avionul este avariat sau distrus, se conduc investigatii pentru determinarea
greselilor. Pe de alta parte, unele mici UAV sunt cumparate, urmarite si mentinute intr-o
maniera similara cu articole de echipamentele disponibile sau parti disparate; daca ele
sunt pierdute sau avariate dupa reparatii, ele sunt pur si simplu deduse din inventar. UAV
care au intentia sa fie cu adevarat consumabile trebuie sa fie contorizate intr-o maniera
similara cu consumabilele sau munitia. Multe UAV mici vor cadea intr-una din aceste
categorii.

Fortele aeriene trebuie sa decida cat de multa protectie si fiabilitate sa implementeze in

fiecare sistem si la ce punct el devine ineficient ca si cost, pentru a retrage sau repara
sistemul. In plus, statiile de sol si echipamentul lor de sprijin (antene, servere, monitoare,
modemuri), sunt, ca efect, cockpiturile avioanelor si prin urmare sunt neconsumabile,
echipamente neuzabile prin folosinta. Prin urmare, ele necesita acelasi nivel de securitate
si protectie ca si avionul.

Este covarsitor faptul ca RPA si UAV sa fie vazute cu un acces de achizitie in balanta, ca
sisteme care includ aceste elemente ce prevad lansarea si recuperarea, comanda si
controlul avionului, controlul senzorilor, si comunicatii. Fiecare sistem RPA si UAV
trebuie de asemenea sa fie vazut si conceput in constructia larga a accesului tip system-
of-systems, incluzand atat avioanele manned cat si unmanned operand intr-un mediu
avand persimiune de acces la retea de calculatoare constand din arhitecturi de procesare,
exploatare si diseminare a informatiilor.

Comanda, controlul si comunicatiile

Un adversar poate vedea legaturile de comanda si control al unui sistem unmanned ca

vulnerabile si poate incerca sa bruieze, insele sau sa tinteasca cinetic acele legaturi.
Capabilitatile pentru impiedicarea acestor amenintari include legaturi de date proiectate
pentru probabilitate scazuta de detectare si interceptare, securizate intarite si hardware cat
si software de comunicatii redundante, si ajutor in luarea deciziilor la bord care trage
foloase in operatiunile autonome pentru minimizarea transmisiunilor sau complicarea
detectiei si interceptiei. Munca in toate aceste domenii este ascunsa. In eventualitatea ca
legaturile de comanda si control au fost foarte severe intre un sistem unmanned si centrul
de comanda, RPA sau UAV ar trebui sa fie pre-programat fie sa incerce pentru cateva
perioade fixe de timp sa restabileasca comunicatiile, sa execute o iesire afara din campul
de lupta complet automata, sau sa indeplineasca independent misiunea, asa cum este
dictata de regulile de angajare. Sunt cerute imbunatatiri in automatizare pentru realizarea
capabilitatilor necesare pentru un vehicul sa indeplineasca o misiune fara comanda si
control. In plus, fortele militare aeriene trebuie sa adreseze problema doctrinei, tacticii si
politicii pentru permisiunea avioanelor unmanned, in special a celor care sunt inarmate,
de a opera fara supraveghere umana directa.

Sistemele unmanned sunt inerent dependente de comunicatii si largimea de banda pentru

controlul avionului si pentru transmiterea datelor culese catre alte vehicule din retea, de
facilitati de la sol, si de comandanti. O importanta capabilitate de activare pentru
sistemele unmanned este managementul agil al spectrului de frecvente. Pe masura ce
RPA si UAV proliferaza fara un teatru de operatii dat, managementul agil al spectrului de
frecvente este necesar pentru maximizarea operatiilor in limitele oricarei benzi de
frecvente. Managementul traditional al spectrului de frecvente se bazeaza pe, printre alte
lucruri, transmittere si receptoare statice sau terestre mobile. In acest mediu, alocarile
frecventei sunt facute catre sisteme specifice, cu putine schimbari peste timp. Intr-un
mediu cu RPA si UAV de inalta mobilitate, managementul spectrului de frecvente trebuie
sa acopere un domeniu din ce in ce mai larg de capabilitati dinamice. Acest proces de
alocare a spectrului trebuie sa permita realocari de frecventa flexibile intre organizatii si
servicii intr-un mediu legat. O astfel de capabilitate va oferi mijloace de conducere pentru
asigurarea suportabilitatii frecventei la misiuni cu proprietati si grad mare de prioritate.
Fortele militare aeriene trebuie sa lucreze si cu agentii guvernamentale pentru stabilirea
cerintelor complete pentru latimea de banda pentru sistemele unmanned si sa le faca
prioritare relativ la toate celelalte cereri de conectivitate. Aceasta este important in mod
particular pentru legaturile foarte specializate, securizate, rezistente la bruiaj, cerute
pentru scopuri de comanda si control. Legaturile de comunicatie pentru sistemele
unmanned trebuie sa fie integrate cu sisteme manned si spatiale si cu alte sisteme
unmanned folosind standarde deschise si arhitecturi de calculatoare, nu legate de o solutie
particulara a vanzatorului de calculatoare. In concordanta cu 2002 OSD UAV Roadmap,
fortele aeriene militare lucreaza pentru migrarea tuturor legaturilor de date ale sistemelor
unmanned catre formate compatibile cu Common Data Link pentru comunicatii directe si
indepartate.Mai departe, fortele aeriene militare sunt de acord cu recomandarea Defense
Science Board si va da curs acestor recomandari:

• Mentinerea unui sprijin puternic pentru transformarea net-centrica.

• Initiailzarea dezvoltarii de program de relee de comunicatii pentru UAV pentru a
oferi conectarea pana la ultima mila la si intre fortele mobile. Considerarea Global
Hawk sau Predator ca sisteme de anduranta extrema pentru timp indelungat.
• Instituirea de mecanisme pentru conservarea latimii de banda de comunicatie.
• Dezvoltarea unei legaturi de date video comune intre UAV si sisteme manned de
culegere informatii aeriene si proprietatile de valoare de atac

Incorporarea capabilitatilor de net-centric oferite de catre familia de terminale indepartate

vor realiza in ulterior intregul potential operatiunilor net-centric pentru cateva sisteme,
incluzand Predator, Global Hawk, si viitoarele UCAV.De asemeni, inlocuind terminalele
de comunicatie prin satelit de la sol cu o noua familie de terminale interoperabile va
imbunatati mentenanta vis a vis de platformele RPA si UAV si vor reduce cerintele de
antrenament ale operatotirlor.

Pentru a realiza multe dintre capabilitatile dorite ale sistemelor unmanned, proiectarea
potrivita a interfetelor cu operatorul uman este covarsitoare. O provocare majora este sa
se mentina maximum pentru situatiiile operationale neprevazute si flexibilitatea misiunii
data de operatii cu avioane autonome, net-centric precum si disponibilitatea de largime de
banda limitata.. Proiectarea interfetei operatorului trebuie sa fie bazata pe o profunda
analiza a misiunii, scop, si cerinte de munca pentru asigurarea ca ecranele, controalele, si
conducerea majora sunt potrivite pentru satisfacerea acestor cerinte cu capabilitati de
rezerva suficiente pentru caderi predictibile intamplatoare. Ar trebui facuta o
determinarea fata de conditiile in care sarcinile ar trebui sau nu sa fie automate. Aceasta
necesita o buna intelegere a faptului cum sa fie alocate sarcinile in mod eficient si
dinamic intre sistemele uname si unmanned asa incat sa suporte, nu sa impiedice
performanta misiunilor. O interfata operator proiectata potrivit va maximiza eficienta
sistemelor umane si unmanned prin valorificarea puterii fiecareia, aceasta sporind
eficienta misiunii.

In multe cazuri, sistemele unmanned vor fi proiectate si construite pentru a castiga

avantaje asupra tacticilor existente, tehnici si proceduri. De exemplu, RPA si UAV
realimentabile in aer ar trebui sa foloseasca proprietatile valoroase si infrastructura de
realimentare existente. In alte cazuri, tacticile, tehnicile si procedurile existente ar trebui
modificate sau dezvoltate noi tactici, tehnici si proceduri pentru a se adapta la
capabilitatile unice pe care sistemele unmanned le aduc.

Organizare, manuire si antrenament

Fortele aeriene militare se confrunta cu un numar de probleme organizatorice privitor la

sistemele unmanned, incluzand calificarea operatorilor de avioane, numarul de operatori
per avion, si suportul pentru mentenanta sistemelor de arme. Fortele aeriene militare
lucreaza activ pentru a rezolva aceste probleme. In mod curent, Predator si Global Hawk
sunt operate in principal de piloti evaluati, in timp ce cativa sunt navigatori care detin
certificate comerciale.Totusi, viziunea fortelor aeriene militare este de a dezvolta un nou
camp de cariere pentru a inzestra aceste posturi cu oameni. Parte a acestei transformari va
fi crearea unui program de antrenament pentru RPA pentru cativa ofiteri din fortele
aeriene militare si personal angajat pentru tranzitia direct in sistemele majore de arme ale
RPA si UAV. In cateva cazuri, Fortele aeriene militare pot suplimenta piloti de RPA si de
UAV, logisticieni, si personal de intretinere cu civili angajati sau pe baza de contract. De
asemeni, ca parte a initiativei fortelor militare aeriene totale, operatori si personal de
intretinere din Garda Nationala si rezervisti vor opera si intretine propriile RPA si UAV
in unele cazuri si se vor asocia cu escadroane din serviciul activ in alte cazuri.

Micile UAV, cum ar fi Pointer, Raven, sunt operate de personal angajat. Fortele aeriene
militare trebuie sa adreseze nivelul de efort si cerintele de antrenament pentru micile
UAV si dezvoltarea operatorilor acestor sisteme. Air Force Special Operations
Command, ca si comandament de conducere pentru micile UAV din Fortele aeriene
militare, va lucra cu alte organizatii a Fortelor aeriene militare pentru a determina nivelul
de competenta si antrenament potrivit pentru tot personalul selectat pentru operarea
micilor sisteme unmanned.
In toate cazurile, operatorul RPA sau UAV este considerat pilotul comandant (fie evaluat
sau neevaluat, ofiter, inrolat, sau civil) si este responsabil pentru avion. Este important
pentru operatorii de sisteme ambarcate unmanned, in special acei operatori cu comanda
sistemelor inarmate, sa aiba o profunda intelegere a aplicatiei puterii aeriene.

Software imbunatatit pentru managementul misiunii permite operatorului sa controleze

vehicule mutiple, reducand numarul de operatori ceruti per misiune. Totusi, depinzand
de misiune, spatiul aerian de operare si capabilitatile oricarui RPA sau UAV dat, poate fi
necesar sa fie un operator per vehicul.

Antrenamentul este important pentru dezvoltarea de sisteme RPA si UAV si in

dezvoltarea conceptelor operationale. Asa cum am mentionat mai devreme, lipsa de
antrenament este una din lipsurile procesului demonstrator, crescand costurile de operare
si intretinere si impiedicand abilitatea Fortele aeriene militare de a lua maximum de
avantaje pe care le ofera capabilitatile revolutionare. Antrenamentul crescut contribuie la
un numar redus de greseli in pilotajul avioanelor. Pastrarea antrenamentului operatorilor
concurent cu configuratiile avioanelor va creste indemanarea operatorilor prin, de
exemplu, pastrand operatorii informati asupra oricaror schimbari ale avionului care poate
rezulta din dezvoltarea in spirala tehnologica. In mod asemanator, asigurandu-ne ca
personalul de mentenanta a sistemelor sunt antrenati corespunzator si avand la dispizitie
datele tehnice detaliate vor asigura in viitor disponibilitatea si acuratetea sistemelor.
Luand in considerare antrenamentul la indeputul procesului de dezvoltare in spirala
tehnologica va permite capabilitatii de antrenare sa fie “in pas” cu avionul si sa pastreze
curent antrenamentul luptatorilor.

Recrutarea, inzestrarea umana si antrenarea sunt lucruri de lunga durata, in special

privitor la fondul pentru oferirea de oportunitati de antrenament potrivite pentru
satisfacerea cerintelor. Fortele aeriene militare trebuie sa dezvolte un proces prin care
achizitia, personalul, si comunitatile de operatori sa dezvolte cerinte organizationale, de
inzestrare umana, si antrenament si sa adreseze problemele pe masura ce apar.

Personalul de deservire de la sol pentru RPA si UAV va fi probabil o combinatie de

personal militar si civili cu contract oferind cea mai buna optiune pentru forta de munca
desfasurata tehnica calificata pentru a sprijini antrenamentul pe timp de pace precum si
operatiunile combatante oriunde in lume. Planurile viitoare pentru personalul militar pot
include o specialitate separata pentru mentenanta avioanelor RPA si UAV si a statiilor de
la sol.

Migratia catre sistemele net-centric trebuie sa fie luata in consideratie in planificarea

sistemelor de arme RPA si UAV, planificarea architecturii reach-back, dezvoltarea
campului carierei de mentenanta, si planuri de antrenare pentru mentenanta. Fortele
aeriene militare vor fi un lider in aceasta migrare tehnologica, care poate necesita
schimbari ale practicilor existente.De exemplu, dezvoltarea cursurilor de mentenanta se
bazeaza pe disponibilitatea ordinelor tehnice. Pentru architecturi reach-back in particular,
implementarile de sistem vor dezvolta cerinte de antrenament pentru mentenanta insa pot
sa nu aiba ordine tehnice de mentenanta formale. Fortele aeriene militare trebuie sa fie
capabile sa raspunda la ciclurile tehnologice rapide si sa ofere antrenamentul necesar.

Mobilitate, sprijin

Jocurile de razboi si studiile recente au indicat faptul ca RPA si UAV trebuie sa fie pre-
pozitionate sau ele insele desfasurabile pentru a fi relevant operationale intr-o situatie
rapid dezvoltabila. Capabilitatea de realimentare in aer este esentiala pentru sistemele
mari. Abilitatea acestor sisteme de a fi ele insele desfasurabile va rezulta in reducerea
amprentei logistice indepartate. Sistemele mici pot fi containerizate si pot necesita
transport catre teatrele de operatiuni, avand impact asupra logisticii si mobilitatii. In timp
ce RPA si UAV vor folosi infrastructura existenta pentru a sprijini “semintele” de pe
pamant la intinderea maxima, in unele cazuri RPA si UAV pot necesita infrastructura
unica. Bazele de aplicare lucreaza impreuna cu ofiterii de program RPA si UAV pentru a
adresa problemele beddown si cerintele de fonduri asociate.

Fortele aeriene militare ar trebui sa inceapa examinarea fezabilitatii si punerii in practica

a sistemelor de distributie cargo unmanned si de realimentare in zbor. Sistemele
unmanned ar trebui sa ajute in oferirea de solutii mobile decat sa traga dupa sine
infrastructura existenta. Pentru acest final, sistemele aeriene mai usoare decat aerul ar
trebui explorate pentru aplicatii mobile.

Probleme de politica si de legalitate

Viitoarele sisteme unmanned, in special cele care sunt inarmate, pot avea implicatii
pentru escaladare inaintea ostilitiatilor deschise. Inabilitatea adversarului de a distinge
intre sisteme inarmate si nearmate poate conduce la neintelegeri. Cum s-a discutat
anterior, operarea unui sistem unmanned deasupra spatiului aerian al altei natiuni fara o
permisiune prealabila ar putea fi in general privita ca o incalcare a suveranitatii acelei
natiuni. In timp ce aceasta incalcare poate fi justificata sub dreptul inerent de autoaparare,
trebuie insa sa fim preocupati de potentialul adversarului de a considera inadecvat aceste
actiuni ca si acte de agresiune. Trebuie dezvoltate noi sisteme fara constrangerile legale si
politice existente, cum ar fi intelegeri de control al armelor, sau trebuie sa fie cerute
variatii ale acestor constrangeri. Procesele de inspectare a certificarii si conformitatii,
cum ar fi managementul frecventelor radio, trebuie sa fie scurtate. In multe cazuri, aceste
procese iau mai mult decat ciclurile de dezvoltare ale acestor sisteme.

Fortele aeriene militare trebuie sa continue sa adreseze si sa sustina politica de export

RPA si UAV. Vanzarea de RPA si UAV manufacturate in U.S., interoperabile catre
aliatii cheie si partenerii straini maresc capabilitatile coalitiei, si o strategie de productie
integrata ofera avantaje bazei industriale a U.S. In prezent, Missile Technology Control
Regime limiteaza exportul Predator, Global Hawk, constrangand sever activitatile de
cooperare in securitate RPA cu aliatii si partenerii straini. Fortele aeriene militare trebuie
sa continue sa pledeze pentru politica de export a U.S. Government pentru a dezvolta
complet capabilitatile de interoperabilitate ale coalitiei care sprijina obiectivele de
securitate ale U.S.

Problemele legale semnificative care trebuie adresate include implicatiile legii razboiului
in variate scenarii cu RPA si UAV inarmate, limitarea folosirii contractorilor pentru
activitati operationale, si impacturile cerintelor International Civil Aviation Organization
(ICAO) asupra operatiilor internationale. Similar, Fortele aeriene militare trebuie sa
adreseze problemele inerente in incadrarea armelor autonome. Cum sistemele de arme
care pot identifica si angaja tinte in mod autonom inlocuiesc pe cele pre-programate sau
care se afla sub control uman, Fortele aeriene militare trebuie sa dezvolte reguli de
angajare, tactici, tehnici, si proceduri, si sisteme efective de comanda si control pentru
prevenirea distrugerilor fratricide si colateral. 2002 OSD UAV Roadmap a instruit Fortele
aeriene militare sa “defineasca masurile de securitate cerute pentru controlul incadrarii
armelor pe UAV inarmate,” cu o data nesigura a anului fiscal 2008. Fortele aeriene
militare lucreaza cu serviciile surori pentru definirea acestor masuri.

Viziune si recomandari

Fortele aeriene militare vor integra aviatia unmanned cu sistemele aeriene si spatiale
existente si viitoare pentru a oferi o forta militara mult mai capabila, sa implementeze
Human Systems Integration, si sa continue sa conduca si sa inoveze dezvoltarea si
angajarea RPA si UAV. Pe masura ce RPA si UAV isi dovedesc valoarea, lectiile
invatata vor fi aplicate pentru sporirea urmatoarei generatii de sisteme unmanned. Spre
acel final, recomandarile urmatoare vor duce aceasta viziune mai departe.

• Fortele aeriene militare trebuie sa conlucreze impreuna cu organizatii pentru

dezvoltarea definitiilor comune privitoare la sistemele unmanned, luand in
consideratie aripile rotative, sistemele hipersonice, mai usoare decat aerul, si
suborbital spatiale.

Joint Publication 1-02, DOD Dictionary, ofera urmatoarea definitie a UAV:

Un vehicul aerian motorizat care nu cara operator uman, foloseste fortele aerodinamice
pentru a produce urcarea avionului, poate zbura in mod autonom sau poate fi pilotat de la
distanta, poate fi consumabil sau recuperabil, si poate cara o incarcatura letala sau
neletala. Avioanele balistice sau semibalistice, rachetele de croaziera, proiectilele de
artilerie nu sunt considerate vehicule aeriene nepilotate uman.
Este foarte multa inconsistenta in folosirea termenilor cum ar fi “UAV,” “RPA,”
“unmanned aircraft,” “unmanned system,” “drone,” si “cruise missile,” in ciuda a
numeroaselor incercari de a clasifica RPA si UAV dupa marime, greutate, misiune,
altitudine, si necesitati specifice (cum ar fi nevoia pentru pilot de a opera in sistemul
spatiului aerian national).

Drum de urmat: Fortele aeriene militare vor conlucra cu serviciile surori,alte organizatii
interne si internationale, si cu tarile aliate pentru dezvoltarea definitiilor pentru variate
clase de RPA si UAV.

• Sistemele unmanned trebuie sa fie robust integrate cu sistemele manned si

spatiale. Ele trebuie de asemeni sa fie integrate cu alte sisteme unmanned,
incluzand sisteme bazate pe instalatii asezate pe pamant si pe apa.

Pentru a asigura maximum de eficienta, RPA si UAV, trebuie sa conduca operatiunile

fara fisura si in concordanta cu avioanele manned, in spatiul aerian impartit. Catre aceasta
finalitate, sistemele unmanned trebuie sa fie integrate in mod corespunzator in operatiuni
net-centrice. In realizarea acestui scop, RPA si UAV vor colecta, produce si distribui
totul simultan de la datele brute pana la informatiile de actionare, depinzand de marimea
vehiculului, cccerintele misiunii si disponibilitatea largimii de banda. In unele cazuri,
informatiile vor fi filtrate si contopite la bord si prezentate intr-un format de tip decizie,
permitand comandantilor de a actiona in anticiparea evenimentelor decat de a reactiona la
acele evenimente. Aceasta integrare va reduce timpul cerut de a completa procesul “kill
chain” la secunde sau la minut cel mult. Prin permisiunea schimbarii de la proces liniar la
unul care este paralel si aproape instantaneu, sistemele unmanned vor permite
comandantilor de a conduce operatiuni intr-o maniera coordonata, simultana, decat una
secventiala. Cu acelasi volum de informatie adunata simultan vine nevoia de a evita
restrictionarea numarului de utilizatori cu acces la acele date. Toate datele culese din
supraveghere aeriana, recunoastere, sau misiuni combinate ofera detalii despre activitatile
inamice si dispozitia cruciala de complet in cazuri neprevazute despre statusul
conflictului si progres.

Noi proceduri pentru cererea si primirea sprijinului RPA si UAV, fie numai culegere de
informatii sau atac, trebuie sa fie dezvoltate si coordonate de care servicii. O optiune este
pentru cererea de sprijin din partea sistemelor unmanned, pentru a imita cereri pentru
sprijin aerian apropiat. In acests model, comandantii trupelor de la sol ar trebui sa
foloseasca canalele existente pentru a cere sprijin RPA sau UAV. Informatiile de la RPA
sau UAV ar putea fi trimise direct la comandantii de la sol. Acest proces ar putea fi
cordonat prin unitatea terestra de lupta care este in contact strans, intim cu echipajul RPA
sau UAV. Pe masura ce migreaza catre un mediu net-centric, isi stabileste un sistem de
sol de distributie comun a informatiilor. Fiecare serviciu isi dezvolta componente care
vor fi legate de-a lungul unei coloane vertebrale comune, integrate. Ca si in cazul altor
culegatori de informatii, RPA si UAV vor alimenta cu informatii. Tintele sunt de a
imbunatati impartirea informatiilor, sa sporeasca calitatea informatiilor si in situatiil
neprevazute, sa permita colaborarea si agilitatea de misiune, si sa sporeasca
sustenabilitatea si viteza de comanda – toate dintre ele sunt critice pentru luarea deciziilor
comandantului in teatrul de lupta.

Produsele de informatii derivate de la RPA si UAV sunt disponibile printr-un numar de

surse si pot fi transmise direct catre unitati in campul de lupta prin retele de informatii
deservite. Dezvoltarea capabilitatilor net-centric vor face aceste produse mai accesibile,
eventual permitand utilizatorilor finali sa subscrie la informatia de spionaj provenind din
toate sursele. Cererile pentru RPA si UAV si produsele lor informationale plaseaza
cererea mai mare ca niciodata pentru operatorii de RPA si UAV de a deveni mai
eficienti. Dezvoltand si exploatand noua tehnologie pentru analiza, inzestrare umana, si
eficienta sunt chei pentru a ne asigura ca produsele de informatii sunt diponibile la
comandanti si la timpul potrivit si in locul potrivit pentru a produce efectele dorite.
Dezvoltand cai agile de diseminare, care permit utilizatorilor la toate nivelele sa acceseze
informatii de spionaj,fie direct de la sistemele unmanned sau de la demonstrator,
reprezinta cheia livrarii produselor de informatie la timp. Asa cum partenerii de coalitie
se doteaza cu sisteme RPA si UAV, intelegerile de impartire a informatiilor trebuie sa fie
adresate proactiv catre manevrarea capabilitatilor coalitiei pentru razboi.

Pentru maximum de eficienta, platformele unmanned trebuie sa fie redundante, sa

securizeze legaturile de comunicatie pentru comanda si control si operatiunea de lansare,
unde aceast lucru este deutilitate practica. Sistemele unmanned mari necesita legaturi de
comunicatie pe largime mare de banda, ambele bazate pe vizibilitate si satelit, avand
nevoie sa care volume mari de date pentru a fi impartite pe reteaua in nivele. Redundanta
network poate fi imbunatatita prin RPA si UAV tactice, de medie altitudine si de mare
altitudine, toate actionand ca si noduri de comunicatie pentru retransmisie (relee).
Mijloacele de comunicatie cu laser vor ajuta la solutionarea cerintelor de transfer a
datelor de banda larga cu care se confrunta flota de anduranta de mare altitudine. Unele
RPA si UAV din cadrul Fortelor aeriene militare vor avea avantajul unei comunicatii cu
laser de banda larga pe masura ce tehnologia se maturizeaza. De asemeni, se poate folosi
un numar de metode pentru reducerea cerintelor de largime de banda. Studiile au aratat ca
aceste metode pot reduce necesarul de banda larga cu cateva ordine de marime. In primul
rand, cateva analize a datelor brute culese de catre senzorii de pe platforma pot fi
efectuate on-board al avionului numai cu cele mai pertinente date sau informatii despre
tinta diseminate catre alte entitati din network. In al doilea rand, prin utilizarea
recunoasterii automate a tintelor RPA si UAV pot transmite o lista compacta de
coordonate si/sau o clasificare probabila in locul fisierelor mari de imagine. In final, cand
este necesar sa transmita volume mari de date, se pot folosi comprimari avansate de date
pentru a reduce cerintele largimii de banda. Fortele aeriene militare trebuie sa angajeze
serviciile pentru a urmari in mod agresiv alocarea de frecvente radio ce indeplinesc
cerintele militare si in acelasi timp reducand impactul alocarilor civile nationale si
internationale. Unele sisteme actuale folosesc frecvente care sunt in mod curent in
conflict sau vor fi in conflict cu alte frecvente alocate. Air Force trebuie sa conlucreze cu
DoD pentru migrarea acestor sisteme pe noi frecvente.

Drum de urmat: Fortele aeriene militare vor continua sa fie partener cu industria acolo
udne este posibil si sa sublinieze cercetarea si dezvoltarea in domeniile de analiza
onboard a datelor, recunoastere automata a tintelor , capabilitati de zbor autonom,
operatii autonome ale senzorilor, si compresia datelor. Fortele aeriene militare isi vor
alinia Vision strategica cu viziunile Fortele aeriene militare si viziunea Centrului de
Comunicatii si vor conlucra impreuna cu aceste departamente si cu alte agentii
guvernamenale pentru dezvoltarea strategiei de management a latimii de banda pentru
toate sistemele din network.

• RPA si UAV militare trebuie sa opereze in spatiul aerian national si international

pentru a asigura integrare fara cusur. Ideal, operatorii de sisteme unmanned
operand in spatiu national vor fi capabili sa afiseze un plan de zbor si sa zboare
folosind acelasi proces ca si cel care guverneaza avioanele manned.

Pentru operatiunile in intreaga lume, sunt cerute capabilitatea “simte-si-evita” (sense-and-

avoid), conform cu reglementarile de management al traficului aerian international, si
adeziune la standardele de echipamente de comunicare, navigatie si supraveghere.
Integrarea avioanelor manned si unmanned in si in jurul campurilor aeriene(aeroporturi)
si in timpul operatiunilor on route trebuie sa fie transparente controlului de trafic
aerian.Aceste tempouri de operatii la campurile aeriene mixte (deservind avioanele
manned si unmanned) nu trebuie sa fie diminuate de integrarea avioanelor unmanned.
Sistemele unmanned nu trebuie sa necesite prevederi speciale care impiedica alte
vehicule aeriene de a imparti spatiul aerian cu activele unmanned.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare vor integra RPA si UAV cu avioane manned
folosind arhitecturi si standarde comune. Fortele aeriene militare vor colucra munci cu
Serviciile surori, aliati, si industria privata pentru dezvoltarea acestor arhitecturi si
standarde. Acest efort va include o focusare pe managementul/controlul traficului
aerian,cand practic, va fi un software comun de management al misiunii si in sistemele
de control de la sol. Privitor la controlul de trafic aerian, Fortele aeriene militare vor
continua sa conlucreze cu Servicile surori, alte agentii guvernamentale, si aliati pentru
a modifica pertinent reglementarile FAA, EUROCONTROL, si ICAO daca va fi necesar.
De asemeni, munca va continua pentru dezvoltarea tehnologiilor si procedurilor
potrivite, cum ar fi tehnologiile sense-and-avoid, Global Air Traffic Management,si
Reduced Vertical Separation Minimums, pentru a asista la integrarea aeriana si
integrarea in operatiunile combatante.

• Fortele aeriene militare si sistemul central de comunicatii trebuie sa continue sa

finanteze cercetarea si dezvoltarea pentru a oferi fundamentul stiintific pentru
avansul tehnologic.Este important faptul ca unele fonduri pentru cercetare pura sa
fie tinute separat de programele care intentioneaza sa ocupe campul sistemelor
operationale. De asemeni, Fortele aeriene militare trebuie sa conlucreaze cu
Servicile surori, pentru coordonarea dezvoltarii de noi sisteme unmanned si
considerarea dezvoltarii si integrarii de noi sisteme de arme non-cinetice cu
platforme unmanned.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare vor continua sa conduca studii despre UAV pe o
baza regulata. Fortele aeriene militare vor exploata aceasta munca intelectuala prin
reducerea ciclului de constructie a sistemelor pentru testare (X-planes) pentru a
demonstra/verifica conceptele si tehnologiile culese. Separat, Fortele aeriene militare vor
continua sa finanteze si sa participe in programele Advanced Technology
Demonstration si Advanced Concept Technology Demonstration pentru accelerarea
campului de tehnologii promise. Air Force Research Laboratory va continua sa
conlucreze cu servicile surori sau organizatii echivalente acestora, agentii U.S.
Government cum ar fi National Aeronautics and Space Administration, si industria
privata. Arile de focusare vor include, insa nu vor fi limitate la, senzori,structuri,
materiale si design, si metode de propulsie. Fortele aeriene militare trebuie sa finanteze
cercetarea si dezvoltarea pentru interfetele om-calculator efective ca parte critica a
segmentului de arhitectura de la sol a UAV, adresand:

• Mentinerea operatorului de situatie neprevazuta, ingrijorari ergonomice pentru a

reduce oboseala de la zborurile de lunga durata, minimizand intarzierile si
aplicand tehnici care permit unui operator sa stea cu decizia finala inaintea
vehiculului, si simplificand informatiile de pe display;
• Proiectarea de panouri de comanda eficiente si sisteme intercom care integreaza
toate radiourile, telefoanele, atentionarile audio, si intercom pentru echipaje cu
interfete standard si un singur panou sau ecran; si
• Determinarea cerintelor pentru proiectarea si obitinerea interfetelor pentru
operator care optimizeaza modul de utilizare si siguranta prin mijloace si practici
acceptate ale interfetei om-calculator, incluzand prevenirea erorilor si prinderea
erorilor.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare trebuie sa manevreze capitalul intelectual si

investitiile in proiectarea cockpit precum si munca din Air Force Research Laboratory in
interfata om-calculator pentru a adresa lipsa de cunostinta situationala a echipajului
RPA si UAV prin evaluarea misiunii operatorului, functie, cerinta, si cerintele de
munca si aplicarea tehnologiilor potrivite pentru a optimiza utilizarea interfetei si
siguranta. Exemple de posibile schimbari de design includ incorporarea de display
multi-functional, incorporarea tehnologiilor touch-screen si/sau controlul vocii,
adresand ingrijorarile ergonomice, simplificand meniul,locatia, selectia, si manipularea,
incorporand panouri de cominicatie efective si sisteme intercom, si proiectand display de
zbor potrivite.

• Fortele aeriene militare trebuie sa recunoasca ca metricile de cost traditionale

pentru avioanele manned nu se potrivesc cu cerintele on- si off-board unice pentru
sistemele unmanned. Spre exemplu, multe RPA si UAV necesita statii de sol
adapostite, desfasurabile pentru planificarea misiunii, navigatie, operatiunile de
culegere date, capabilitatea de aterizare automata, si comanda, control, si
comunicatii. Fortele aeriene militare trebuie sa lucreze cu servicile surori, si aliati
pentru a atenua astfel de costuri unice.

Servicile si trebuie sa dezvolte vehicule comune, statii de control terestre,

software, si incarcaturi, cand acest lucru este realist. Cu numarul mare de sisteme
unmanned care sunt parte din sistemul de lupta al armatei viitorului, exista oportunitati
uriase pentru combinarea dezvoltarii de RPA si UAV. Arhitecturile deschise,
incarcaturile modulare, realimentarea in aer, si caracteristicile de low-observable ar trebui
sa continue sa capete crestere cand se cere. Trebuie sa se investeasca in sisteme noi
bazate pe cerinte validate si sa necesite noi programe RPA si UAV pentru a stabili
costurile per-unitate repetat definite. Cerintele nenecesare, care incarca costurile trebuie
sa fie indepartate sau puse deoparte pana cand ele devin necesare si eficiente ca cost, cu
deviatii de la tintele de cost aparand numai cu aprobarea bugetului armatei pentru
cerintele unice on- si off-board ale sistemelor unmanned.

Cand se evalueaza capabilitatea unor noi sisteme unmanned pentru indeplinirea

cerintelor, fortele aeriene trebuie sa considere cand sistemele unmanned, manned, bazate
pe pamant, aeropurtate sau bazate pe spatiu sau un amestec potrivit din toate aceste
categorii, vor indeplini cel mai bine aceste cerinte.

Cale de urmat: Fortele aeriene vor urmari costuri scazute per unitate inerente in
economia de scara mare prin introducerea de partneriate impreuna cu alte servicii,
agentii ale guvernului, si aliati. Catre aceasta finalitate, vor continua sa procure
Predator, si Global Hawk si va continua sa conlucreze cu alte servicii, agentii
guvernamentale, si alati pentru determinarea daca aceste sisteme pot indeplini nevoile
altor servicii sau aliatilor.De asemeni, vor examina alte RPA si UAV ale altor servicii,
neguvernamentale, si aliate pentru potrivirea cu aplicatiile fortelor aeriene. Fortele
aeriene militare vor continua sa conlucreze incorporand noi capabilitati prin dezvoltarea
in spirala tehnologica folosind arhitecturi deschise pentru sisteme si incarcaturi
modulare. Fortele aeriene militare vor continua sa evaluezesi sa extinda nevoile si
cerintele pentru sisteme mici unmanned si vor lucra impreuna cu alte servicii pentru a se
asigura ca reunirea capabilitatilor este maximizata. Sistemele unmanned viitoare vor fi
dezvoltate pe baza cerintelor validate, costurilor unitare definite, arhitecturi deschise, si
incarcaturi modulare.

• Fortele aeriene militare trebuie sa isi revada doctrina, procedurile, politicile, si

cerintele legale pentru a determina cate sisteme unmanned se potrivesc in cadrul
existent. Acestea includ evaluarea capacitatii infrastructurii naturale (aer, apa,
pamant) devreme in procesul de planning pentru a facilita conformitate cu
reglementarile de mediu fara capabilitati de misiune cu impact advers. In unele
cazuri, sistemele unmanned trebuie sa fie proiectate pentru a se potrivi
constrangerilor existente. In alte cazuri, politicile, conducerile, si legile ar trebui
revizuite pentru a gazdui tehnologia.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare vor conlucra cu servicile surori, pentru
dezvoltarea regulilor de angajare si tacticilor, tehnici,si proceduri pentru operatiuni
autonome, incluzand lansarea armelor. Este important in mod special ca Fortele aeriene
militare sa conlucreze cu armata terestra pentru a determina rolurile si misiunile
diferitelor tipuri de RPA si UAV in sistemul viitor Army Future Combat. Fortele aeriene
militare vor conlucra cu servicile surori si cu comandamentul de lupta pentru
imbunatatirea comenzii si controlului RPA si UAV in operatiunile aeriene reunite. Acolo
unde este aplicabil, alte servicii RPA si UAV vor fi coordonate cu sistemul Fortelor
aeriene militare Air Control in campul de lupta si prin procesul Air Tasking Order .
Fortele aeriene militare vor dezvolta documentele de viziune bazandu-se pe domeniile de
capabilitate, cum ar fi mobilitate, lupta, si culegerea de informatii aeriene. Fiecare
viziune va adresa rolul sistemelor manned, unmanned, bazate pe sol, aeropurtate, si
bazate pe spatiu in sprijinul acestor domenii de capabilitate. Fortele aeriene militare vor
conlucra cu alta servicii pentru a adresa in mod adecavt, potrivit si caracteriza RPA si
UAV in politicile si regimurile de control al exporturilor pentru a facilita activitatile de
cooperare in securitate RPA si UAV cu aliatii.

• In final, deoarece recomandarile de mai sus implica colaborarea cu organizatii

externe Fortelor aeriene militare, implementarea va necesita o organizatie cu rol
de supervizor, responsabila pentru integrarea si sincronizarea eforturilor RPA si
UAV de-a lungul comunitatilor de comunicatii prin unde radio.

Cale de urmat: Fortele aeriene militare, servicile surori, vor stabili o organizatie
responsabila pentru marirea interoperabilitatii printre variatele sisteme unmanned si
care sa faciliteze dezvoltarea standardelor operationale comune, capabilitati, sa se
alature si antrenament. Fortele aeriene militare vor scoate in relief aceste standarde
impreuna cu aliatii si partenerii straini.

Top

5. Obiectivele generale

Propunerea de proiect urmareste sa dezvolte un sistem robotic complex, format dintr-

un robot aerian si unul terestru, cu unele capacitati de autonomie avand posibilitatea de a
culege informatii aeriene si terestre precum si puterea de riposta printr-o arma de calibru
mic. Proiectul sustine cresterea vizibilitatii implicarii cercetarii prin realizarea unui robot
de lupta ce va putea fi trimis in sprijinul efectiv al trupelor in teatrele de operatiuni.
Constructia este inovativa, fiind incununarea eforturilor de cercetare din domenii
prioritare de varf – electronica si optoelectronica, telecomunicatii avansate, senzori,
calculatoare. Acopera nevoia de lovituri precise, chirurgicale, in cadrul unui razboi
asimetric. Poseda calitati unice: discretie, persistenta, durata de monitorizare peste
posibilitatile umane, capacitate de lupta permanenta. Prin analiza imaginilor video culese
in deplin secret, creste timpul de decizie in selectarea tintelor, conduce la evitarea erorilor
datorita stresului luptei, indeparteaza militarii de zonele periculoase si le protejeaza
vietile. Capacitatile unice de care da dovada pot ajuta la imbunatatirea calitatii
cunostintelor prin acumularea de noi informatii, care vor conduce la cunoasterea si
descoperirea de noi posibilitati si tactici (adapostire, camuflaj, culegere de informatii,
retragere) ce inglobeaza lupta efectiva cu roboti, noi strategii care sa se foloseasca de
potentialul lor, dezvoltarea de abilitati in conducere. Se vor dezvolta noi tehnici de lupta
care presupun invatarea si cunoasterea noilor particularitati si posibilitati de folosire a
robotilor.
 Obiectivul general al proiectului este introducerea in campul de operatiuni militare a
elementelor tehnologice avansate in scopul procesarii informatiilor, reducerea riscurilor si
crutarea vietii militarilor, cresterea exponentiala a capacitatii de lupta prin integrarea de
elemente tehnologice inteligente care sa usureze activitatea militarului, crearea unei
armate puternice, eficiente si mentinerea ei cu resurse bine administrate.

Obiectivele specifice prevad conceperea si construirea unui sistem de lupta comandat de

la distanta, construirea si conceperea unei platforme aeriene autonome (UAV) pentru
transportul la tinta a unei mase utile; utilizarea unor materiale care sa pastreze capacitatile
de invizibilitate radar, in vederea penetrarii sistemului de aparare advers; nivel de zgomot
redus; componente electronice si optoelectronice (camere video/tv) de mare sensibilitate
pentru vedere zi/noapte; construirea motoparapantei si a vehiculului militar avand
capacitate de culegere de informatii si lupta, in conditiile unei autonomii mari de
functionare (3-4 zile).

Top

6. Obiectivele fazei de executie

In etapa de fata se urmareste realizarea cadrului in care apare necesitatea sistemului

robotic format din parapanta cu motor si modulul de lupta strategic, respectiv descrierea
situatiilor din campul de lupta in care ar fi binevenita introducerea acestor roboti. Pentru
aceasta primul obiectiv a constat in realizarea unui studiu documentar din putinele surse
care trateaza acest subiect, de unde si parerea ca deocamdata robotii militari terestri sunt
in faza de dezvoltare incipienta si bine tinuti la secret, intrucat potentialul lor de utilizare
in campul de lupta este uimitor. Orice informatie publicata care trateaza acest subiect ar
putea deveni un punct de plecare in vederea determinarii punctelor tari si a celor slabe
care se regasesc in constructia unui robot-soldat si de aici este evident faptul ca nu exista
nici un interes in a oferi informatii despre cum ar putea fi neutralizat un astfel de robot. In
acest fel ar putea fi irosite in van atatea resurse financiare dar mai ales intelectuale.

Al doilea obiectiv principal al etapei il constituie definirea conceptului de platforma

aeriana autonoma cu modul de lupta strategic. In cadrul acestui obiectiv s-a detaliat in ce
consta practic constructia si utilitatea acestui combinat de roboti, fiecare avand un rol
special in cadrul ansamblului. Este descris fiecare robot in detaliu, pe componente si
cateva indicatii privind modul de constructie, modul de asamblare. Astfel, se aduce la
cunostinta faptul ca aripa parapantei este confectionata dintr-un material subtire si usor,
tesut in tehnologia ripstop, constructia ei ingloband profile aerodinamice care mentin
forma in zbor; platforma caraus este un ansamblu de cadre metalice asezate pe patru roti
de cauciuc, avand ca sistem de propulsie un motor cu ardere interna in doi timpi, de 18
CP, si o elice de lemn stratificat special tratat. Modulul de lupta este construit in jurul
unei arme fiind un sasiu pe senile, usor blindat, intesat cu senzori optoelectronici pentru
culegerea de informatii in orice conditii, zi/noapte, la orice temperatura a mediului
ambiant, precum si pentru reglarea tirului tevii de pusca. Propulsia este asigurata de un
corp de motoare electrice de 2000W, alimentate de la un pachet de acumulatori de mare
putere. In timpul marsului fortat este folosit un motor termic de tip generator marca
Honda, capabil sa ofere 2500W la un consum minim de combustibil; pentru pornire
motorul termic este dotat cu motor demaror. Preconizam ca robotul militar sa functioneze
in parametri proiectati, experienta partenerilor implicati in constructia altor roboti similari
dar cu alte destinatii, fiind remarcabila.

Top

7. Rezumatul fazei

In cadrul prezentei etape se evidentiaza caracteristicile pe care si le va insusi sistemul

de roboti ce formeaza ansamblul PLATFORMA AERIANA AUTONOMA CU MODUL
DE LUPTA STRATEGIC, punctand noutatile pe care le aduce pe plan mondial si
national.

Studiind cadrul actual de pe mapamond, au fost analizate realizari similare din alte
state ale lumii si s-a constatat ca pe plan mondial exista o forta motrice extraordinar de
puternica de a propulsa cercetarile din domeniile roboticii, mecatronicii si electronicii
(inclusiv domeniul calculatoarelor si perifericelor) pentru a realiza si implementa in
campul de lupta modern, in teatrele de operatiuni active in orice punct din lume, roboti-
militari. Consecintele directe ale acestei incercari sunt legate de protectia vietii militarilor
trimisi pe front, o serie de misiuni foarte dificile putand fi acum executate de catre
masini-robot, omul neavand decat rolul de a supraveghea si coordona misiunile robotilor
de la distanta, fiind departe de zona de conflict. Impulsul catre acest tip de cercetari a fost
oferit de catre fulminantul succes al avioanelor fara pilot (Unmanned Air Vehicle- pe
scurt UAV) care in numai cativa ani de zile au ajuns la asemenea performante incat
actualmente au devenit de o valoare inestimabila, de neinlocuit, dovedind un potential
peste orice asteptari: depaseste orice echipaj uman prin durata misiunii – de ordinul
zilelor sau zecilor de zile, cu realimentare in zbor-, ofera o caracteristica esentiala care ii
confera mare parte din reputatie, anume persistena, putand sa survoleze zona de interes
cu o ciclicitate de minute, ceea ce un echipaj uman nu ar fi reusit nicicand sa poata sta
atata timp practic deasupra unui punct terestru fara sa fie in pericol de a fi atins de rachete
antiaeriene sau sa nu fie cautat de catre avioanele de vanatoare. Daca pentru foarte mult
timp misiunea de baza a unui UAV va fi si va ramane culegerea de date video, in
proiectul de fata am pus in valoare capacitatea de transport a unui UAV, proprietate care
a fost foarte putin luata in calcul, ceea ce-i confera unicitate. Cautarile in vederea
incercarii de realizare a unui sistem robotic similar dar terestru a reprezentat piatra de
temelie a noilor directii de cercetare. Fireste ca pe parcursul incercarilor timide de
realizare a unui sistem robotizat terestru au fost intalnite probleme extrem de dificile,
foarte greu de tratat cum ar fi spre exemplu evitarea obstacolelor, crearea unui software
capabil ca, pe baza informatiilor primite de la senzori – in special camere video color dar
si radare Doppler – sa poata analiza singur si lua decizii in privinta tratarii obstacolelor,
spre exemplu daca le poate trece sau este nevoie sa le ocoleasca.

Platforma aeriana autonoma cu modul de lupta strategic este un ansamblu format dintr-
o parapanta cu motor si un vehicul militar cu senile, avand o arma la bord. Conceptul de
motoparapanta presupune atasarea unui motor cu elice propulsiva la o platforma metalica
pe care va fi asezat, pe timpul zborului, vehiculul militar. Parapanta este
comandata/programata sa zboare pana la un punct iar dupa aterizare modulul de lupta se
decupleaza de platforma-mama si isi efectueaza misiunea. Parapanta este o aripa
confectionata integral din material textil special, pe baza de fibre poliamidice, panza fiind
foarte usoara si acoperita cu strat impermeabil, elastic, polimeric (cauciucat). Sistemul de
comanda este format din servomotoare care primesc semnalul fie de la statia de receptie
telecomanda, fie de la computerul de bord, cel care-o confera autonomia in zbor. Pentru
cazurile de necesitate, parapanta este dotata cu parasuta de salvare, cea care va putea
readuce la sol cu viteza foarte redusa, 1-2 m/s, intreg echipamentul electronic. Modulul
de lupta consta dintr-o platforma senilata, construita in jurul unui sasiu clasic, platforma
pe care este montata o arma de precizie. Tinta este observata printr-o luneta astfel ca
modulul de lupta este foarte asemanator unui tragator de elita, in termeni militari sniper.
Pe modulul de lupta sunt asezate camere de luat vederi color, pentru filmari si transmiteri
de imagini de televiziune ziua cat si pe timp de noapte. Este prevazut si o platforma
speciala pentru camerele de luat vederi de camp, plasata pe un brat mobil, articulat. Rolul
fiecarei camere de luat vederi este bine determinat astfel incat sa avem o privire
completa, 360o in jurul vehiculului militar, lucru care este foarte dificil de realizat de
catre om, precum si imagini culese peste nivelul vegetatiei. Modulul de lupta este destinat
culegerii de informatii de la sol timp foarte indelungat si exclusiv lovirii tintelor umane
(militari), datorita calibrului redus al armei. Legat in particular de modulul de lupta, in
primul rand s-a urmarit identificarea acelor trasaturi specifice prin care sistemul robotic
se incadreaza in trendul general al luptei si strategiei unei armate moderne, cautand
totodata sa se specifice care sunt slabiciunile sistemelor militare actuale si felul in care
aceste deficiente sunt inlaturate prin intermediul sistemului robotic. In aceasta idee, cum
razboiul modern indeplineste o serie de factori aparte, printre care presupune executarea
de lovituri extrem de puternice, focalizate, asupra unor tinte speciale, atent selectionate,
astfel incat sa fie indeplinit si celalalt deziderat fundamental, caracteristic luptelor in
epoca moderna, si anume renuntarea la lovirea victimelor colaterale, ceea ce inseamna ca
razboiul modern este de tip chirurgical, ofera un raspuns punctual, ferm, la provocarile
asimetrice cu care este confruntata civilizatia moderna. Continuand acest trend observabil
la toate armatele tarilor capitaliste dezvoltate, modulul de lupta ofera lovituri stricte,
precise, asupra tintelor umane adverse, foarte atent selectate in sensul ca victimele sunt
foarte bine si amanuntit verificate inainte de a se executa comanda de foc, evitandu-se asa
numitele friend-fires (focuri prietene) a caror victime sunt chiar militarii aceleiasi armate.
In al doilea rand se doreste sublinierea potentialului de lupta si nu numai, pe care-l are
sistemul robotic (unmanned) atat vis a vis de capabilitatile sistemelor manned (cu om la
bord) cat si noile capacitati pe care le aduce fata de celelalte sisteme militare moderne si
ne referim la valoarea castig de timp – platforma autonoma are o viteza mare de
desfasurare, putand penetra teritoriul inamic si sistemul de aparare la joasa inaltime
(ocoleste radarul) si poate plasa rapid modulul de lupta si observare acolo unde este
nevoie. Insasi modulul de lupta se poate deplasa cu viteza de 9-10 km/h in orice tip de
teren, ceea ce inseamna foarte mult la marimea lui. Aceasta combinatie unica de doi
roboti, noutate pe plan mondial in acest moment, confera sistemului o asa mare capacitate
de lupta pe care alte sisteme robotice ca sa nu spunem umane, nu le au. Modulul de lupta
se bucura insa si de utilizari civile, studiul stiintific al naturii fiind la pret de cinste
precum si cercetarea animalelor periculoase ori foarte sensibile la prezenta omului in
teritoriul dominat de ele, cu aplicatii in pastrarea echilibrului natural. Intreg setul de
aplicatii este brodat pe marginea capacitatii vehiculului militar de a culege informatii
video iar in caz de necesitate, are putere ofensiva si poate trage.

Top

8. Definirea conceptului platformei aeriene autonome cu modul de lupta strategic

Proiectul propune realizarea unui sistem complex format din platforma aeropurtata
(UAV) si un modul de lupta (MLV) de mici dimensiuni ca un pas important spre
cresterea ponderii componentei de robotica in cadrul misiunilor militare. Platforma
autonoma este un UAV cu aripa flexibila de tip parapanta, foarte stabila si usor de condus
iar modulul de lupta este reprezentat de un MLV dotat cu sisteme de culegere de
informatii video si un sistem ofensiv constand dintr-o arma de foc de mare precizie. In
cadrul misiunilor purtate la distanta, pentru a trimite un MLV in zona de interes, acesta
este ambarcat pe platforma aeriana si, odata ce aceasta a aterizat intr-o arie prestabilita,
cunoscuta, MLV coboara pe sol si incepe sa isi desfasoare misiunea incredintata -
culegerea de informatii sau o misiune combinata de monitorizare si de atac. Tot ce face
militarul responsabil cu comanda operatiunii este sa urmareasca dintr-un loc indepartat,
ferit de primejdii, prin intermediul camerelor video de la bordul vehiculului, o tinta de
interes, sa o analizeze si eventual sa comande executia focului. MLV este asemeni unui
militar de elita bine camuflat, gata de atac, trimis aproape de obiectiv fara sa fie sesizat,
care poate sta la panda timp indelungat pentru a monitoriza dinamica trupelor, care poate
transmite informatii foarte importante despre inamic si poate executa trageri de mare
precizie.

Platforma aeriana autonoma cu modul de lupta strategic poate fi privita conceptual din
mai multe puncte de vedere:
1 conceptul prevede folosirea capacitatii de transport a unui UAV (in speta aripa voalura
de aripa parapanta flexibila) si nu ca pana acum cand principala misiune era aceea de
culegere de informatii aeriene, acest lucru fiind in propunerea de fata un lucru necesar
optional, insa rolul fundamental privit din alt unghi de vedere este folosirea capacitatii de
transport, de transbordare a unei platforme aeriene automate intr-o zona de lupta.
2 noutatea pe plan mondial a conceptului se identifica in conlucrarea a doua sisteme
robotizare autonome, cu misiuni specifice diferite, capabile sa munceasca impreuna, in
vederea trimiterii in campul de lupta pe calea aerului- modalitate ieftina, eficienta,
moderna, mai ales rapida, clandestina, in secret, noaptea – a unui modul de lupta cu
caracter militar, dar si cu imbunatatiri pentru spectrul civil – filmari stiintifice. Pana acum
sunt putine incercari si majoritatea mai mult in stadiul de cercetare-dezvoltare, prin
urmare inca si nu aplicate pe campul de lupta. Venind cu aceste noutati, sustinute de
multiple incercari, probe, verificari in camp, putem demonstra capabilitatile preconizate
ale acestor roboti aflati in misiune combinata pentru a arata potentialul lor de lupta.
Sistemul de platforma aeriana impreuna cu modulul de lupta terestru formeaza un
ansamblu complex care poate fi impartit in doua mari clase: 1 componenta aeriana si 2.
componenta terestra.

1. Componenta aeriana

Componenta aeriana se refera la partea platformei responsabila cu plasarea modulului

terestru intr-un anume punct de pe pamant. Are capacitatea de zbor, in toate etapele sale:
decolare, zbor, planare, aterizare.
Componenta aeriana are doua subcomponente constructive, partea portanta si
incarcatura ambarcata.
Partea portanta se refera la suprafata portanta si consta intr-o aripa de parapanta, cea
care ofera sustentatia intregului ansamblu. Aripa parapantei are forma aerodinamica in
sectiune (profil) si pe ea se nasc fortele de natura aerodinamica, capabile sa ridice si sa
mentina prin planare, sarcina utila.
Partea de incarcatura aeropurtata cuprinde platforma pe care este asezat si transportat
catre destinatie modulul de lupta. Pe aceasta platforma se afla un intreg sistem de
comanda, control, tractiune si culegere de informatii si reprezinta inima componentei
portante in ceea ce priveste controlul zborului.
Platforma propriu zisa este o structura metalica din duraluminiu formata din cadre de
rezistenta, pe care sunt plasate celelalte componente: motorul termic cu elice, plasa
protectoare, receptorul electronic, motoarele si servomotoarele de comanda, computerul
de bord, calculatorul de bord, camere video de culegere informatii, sistemul giroscopic al
platformei stabilizatoare, carabinierele de prindere suspante, parasutele de
salvare(rezervele), sistemul de acumulatori, demarorul cu motor electric, reductor cu roti
dintate, platformele de urcare/coborare a modulului de lupta, becurile, iar tot ansamblul
este sustinut la sol de catre patru roti de cauciuc cu camera de aer.

2. Componenta terestra

Componenta terestra este reprezentata de catre modulul de lupta strategic, de sine

statator. Acesta are capacitatea de deplasare pe sol, in conditii de teren accidentat –
piatra, gropi, denivelari-, pe covor vegetal. Senila este formata din pufe de cauciuc pentru
cazul suprafetelor foarte alunecoase.
Componenta terestra are o parte rigida, pasiva, si o componenta de propulsie, motoare.
Constructia modulului se bazeaza pe un sasiu asemeni constructiilor clasice, care se
sprijina elastic pe o serie de roti, prinderea facandu-se prin intermediul unor arcuri si a
unor segmente amortizoare.
Din punct de vedere al misiunii, componenta terestra are o componenta pasiva a misiunii
– camere video, senzori, telemetru laser, microfoane, si subcomponenta activa de lupta –
pusca, cartusele (care pot fi inlocuite cu alte dispozitive militare pirotehnice cum ar fi
aruncator de grenade, mine antitanc, mine antipersonal, dispozitive de tip bomba activate
de senzori).

Componenta electronica si componenta electrica a modulului de lupta.

Intreg modulul se bazeaza pe introducerea tehnologiei electronice in domeniul
automatizarii proceselor, indiferent de natura acestora. La bordul modulului de lupta au
loc o serie intreaga de procese care pot fi descompuse in subprocese simple, elementare.
Componenta electronica, de comanda, creierul intregului modul, urmareste doua tipuri de
informatii si modul lor de transportare. Sunt informatii culese, brute si informatii
procesate. Informatiile culese pot fi in categoria celor care vor fi transmise si a celor ce
vor fi oprite si procesate, necesare on board. Informatiile transmise sunt cele video/audio,
datele GPS, informatii despre starea modulului (combustibil, energie, cantitate de
proiectile) informatiile primite fiind cele de comanda si control in modul telecomandat,
comanda focului, comanda de retragere. Datele procesate on bord pot fi multiple, pornind
de la elementele de inteligenta artificiala, recunoasterea formelor, prelucrarea semnalelor
si informatiilor provenind de la modulul GPS, de la senzori, tintire, memorarea datelor
GPS despre traseul parcurs, pentru a-si aminti drumul de intors in cazul retragerii
autonome a modulului, pe timpul extragerii sale din campul de lupta; pe baza software se
pot implementa o serie intreaga de bucle (cicluri) pentru o plaja foarte larga de procese
care sunt efectuate on board, la nivelul computerului - interpretarea automata a balantei
energetice, decizia retragerii autonome din campul de lupta, extragerea, preprocesarea
unor date de imagine, urmand ca strategului sa ii fie transmisa numai informatia filtrata,
cu un oarecare nivel de decizie si nu informatia bruta, cantitate foarte mare.
Componenta electrica are in vedere majoritatea elementelor motoare si servomotoare de
actionare asupra structurii metalice a modulului – sistemul de propulsie, partea electrica,
sistemul de reglare balistica a armei, sistemul de rotire a turelei, de orientare a camerelor
video, de extindere a bratului telescopic precum si a motoarelor cu rol de
deschidere/declansare sistem de prindere de platforma-mama, parasuta, aripa parapanta
sistemul electromecanic de comanda a focului pustii, alimentarea cu cartuse, extragerea
tuburilor arse de pe teava, depozitarea in magazia de cartuse trase.

Modul de functionare

Modul de functionare a ansamblului se bazeaza pe imaginarea unui scenariu in care un

modul de lupta trebuie trimis intr-o zona de conflict, in mijlocul campului de lupta. In
mod normal, cand se doreste participarea modulului la operatiuni militare alaturi de trupa
– misiuni riscante, culegere de informatii, lupta urbana, razboi inegal, asimetric, misiuni
de recunoastere apropiata, stanjenind inamicului intreg sistemul de activitati, fortandu-l
sa devina mai activ, mai precaut, mai lent in desfasurare, inadaptabil la schimbarile
rapide din teren
Poate fi carat in spate, pe componente de catre unu-doi militari sau poate fi asezat pe
tanc, carat pe tanc, face parte deja din dotarea standard a militarilor fortei aliate, este full
compatibil cu intreg setul de componente standard NATO, avioane fara pilot si rovere
terestre.
 Lansarea sistemului de aripa portanta/platforma ambarcata aeropurtata/si modul de
lupta aeropurtat se face de la distanta, accelerand motorul in plin. Parapanta/aripa
portanta se gonfleaza si poarta incarcatura pana la locul prestabilit, intrucat zborul este
comandat prin pilotul automat, senzori, giroscoape sensibile, pe baza programului
preprogramat si traseu impus prin program de catre operatorul parapantei. Monitorul de
parapanta va urmari traseul de zbor si va sesiza din imaginile video transmise de la bord
daca campul de aterizare este cel prevazut, sa nu cumva harta sa fi fost gresit interpretata
sau sa nu se fi vazut vreo deficienta. Daca este asa cum s-a prevazut terenul de aterizare
aripa parapanta va ateriza si va frana astfel incat sa vina foarte lin la aterizare, este
important si caracteristic acest lucru intrucat aripa parapantei poate functiona precum
cupola unei parashute Cupola parapantei, odata platforma aterizata, aflata in contact cu
solul, din inertie va avea tendinta si se va duce spre in fata si va cadea.
Procedura va permite oprirea imediata a motorului. Modulul de lupta se va desiguranta
automat din carabiniere de prindere, talpile pentru senile se vor desfasura in fata si
modulul va cobora din carcasa lui, prin trapa sau prin ridicarea unei semicupole a
modulului de lupta.
Dupa aterizare si linistirea aripii parapantei, asezarea ei completa pe sol, se deschide
trapa, se ridica capacul containerului ce adaposteste modulul de lupta si se lasa in jos
rampele pentru descalecarea modulului de lupta. Studiul variantelor de aterizare a
modulului trebuie facut atent pentru a urmari care este solutia cea mai eficienta de
parasire a platformei, astfel incat modulul, senilele, sa nu calce si sa se incurce;
Teava pustii va avea un locas decupat, in fata, pentru a nu incurca comanda suprafetei
portante (aripa).

Top

9. Constructia aripii parapantei si a platformei aeropurtate

La constructia oricarui vehicul aerian sau terestru unmanned trebuie sa fie urmarite
obiective clare care vizeaza:

1. Viteza si durata (anduranta) platformelor

2. Sisteme energetice de putere de mare densitate, volum redus (baterii, celule de
combustie, sisteme termale)
3. Senzori: plaja si rezolutie (precizie)
4. Data Fusion - Fuziunea, integrarea datelor
5. Comunicatii aeriene, terestre, spatiale (sateliti), subacvatice
6. Supravietuirea
7. Slab observabile
8. Formarea suprafetei
9. Acoperirea antenelor (RAM) sau altor sisteme de transmisie-receptie
10. Managementul termic
11. Semnatura radar sau acustica
1. Sistemele de vehicule unmanned intotdeauna vor fi limitate de catre viteza si durata
platformei. Rare sunt locurile in care sistemele unmanned depasesc ca viteza pe cele
pilotate cu om la bord (manned), rachetele autoghidate sunt poate singurele care intrec
avioanele de vanatoare ca viteza si ca durata. Dezvoltarile curente promitatoare pentru
baterii de mare densitate, volum mic, celulele de combustie si sistemele de putere sunt
asteptate sa conduca la cresterea eficacitatii vehiculelor unmanned.
Mare parte a acestei dezvoltari este condusa de catre industriile de mobile celulare si
computere laptop (IT).
Avansurile recente in tehnologia sonarului au condus la dezvoltarea asa numitului
Synthetic Aperture RADAR si la radare cu banda larga (broadband), multifrecventa,
largind atat plaja de sensibilitate cat si rezolutia senzorilor.

2. Sensor fusion (intercomunicarea, transferul de date intre platformele de senzori,

reconstituirea unei imagini formata din parti de informatii provenind de la senzori de mai
multe tipuri, asa cum este tehnologia internetului, daca cade un server, celelalte preiau
legatura si se ocoleste nodul cu pricina (serverul defect ) necesita navigatie precisa.
Avansul in tehnologiile de navigatie si de computere vor permite multisensor fusion.
Tehnologia de processing on-boardare nevoie de imbunatatire pentru a deveni
comensurabila cu restrictiile de comunicatie foarte severe in raport cu cantitatea de
informatii disponibile ce trebuie transmise, de aceea procesarea onboard face apel
puternic la tehnologiile rapida de compactare in pachete condensate de informatie, de
date procesate. Poate ca acesta este unul dintre cele mai vizibile domenii in care se
foloseste pe deplin capacitatea datelor in format digital de a putea fi prelucrate fara a le
altera cantitatea de informatie pe care o contin. Atentia trebuie atrasa spre interpretarea
datelor fused in asa fel incat sa se maximizeze eficienta si sa se creasca vizibil
capabilitatile de luare a deciziilor.

Toate dezvoltarile recente in tehnologiile pentru slaba observatie (invizibilitate) si

reducerea semnaturii (amprentei) ar trebui aplicate la vehiculele unmanned. Ele par ceva
mai vulnerabile fata de sistemele manned in aceste privinte. Ele promit sa creasca
supravietuirea vehiculelor aeriene, terestre, subacvatice si de suprafata.

Constructia motoparapantei. UAV sunt destinate in general sa inlocuiasca omul in

misiuni speciale de culegere de date aeriene confidentiale, strategice, dar potentialul lor
nu se opreste aici, cele mai noi tendinte se orienteaza pe capacitatea enorma de transport
a UAV, de obicei incarcaturi strategice militare, la mare distanta. Incantati de
comportamentul aripii parapantei in testele de zbor si ca platforma fara pilot, se
intentioneaza explorarea capacitatii de transport a unui astfel de UAV intrucat s-a dovedit
ca este posibil sa poarte incarcaturi foarte mari in conditii de siguranta si control a
zborului. Baza aplicatiei o reprezinta viteza mica de infundare (coborare) si capacitatea
voalurii aripii parapantei de a plana controlat, lucru care ii confera posibilitatea de a pune
incarcatura utila pe sol fara soc si mai ales la viteza mica (nula). Cu comenzile trase la
maxim aripa (voalura) parapantei este o veritabila parasuta, in fond parapanta reprezinta
o parasuta cu calitati manevriere superioare. Asadar incarcatura utila atinge solul ca si
parasutata, cu viteza zero si aterizare la punct fix, perfect controlabila. Aceasta este o
calitate incontestabila a parapantei pe care un avion UAV nu o poseda. Aripa (cupola)
parapantei propuse are o anvergura 9-10 m si este confectionata din material textil special
tesut (ripstop-antisfasiere) avand in interior o structura complicata de celule si pereti
intercelulari cu gauri de ventilatie, cupola mentinandu-se umflata pe parcursul zborului
datorita venturilor de admisie din bordul de atac al profilului aripii.
Parapanta decoleaza ca orice suprafata portanta prin castig de viteza iar voalura in
zbor se comporta asemeni oricarei aripi si poate fi comandata, franata, accelerata insa
aterizeaza ca o parasuta, cu viteza nula. Comenzile aripii parapantei constau intr-o retea
de suspante grupate intre ele, prinse de marginea bordului de fuga dar care pe parcurs se
unesc astfel ca la final se ajunge la un singur fir, cate unul pe fiecare parte, denumit
generic comanda. Comanda in zbor parapantei se realizeaza prin tragerea in jos a acestor
suspante, prinderile pe o zona din bordul de fuga ale acesteia facand ca suprafata panzei
sa se modifice si sa formeze un fel de aripioara cu rol de flaps-eleron: profilul se curbeaza
local si in acest fel iau nastere forte de natura aerodinamica capabile sa imprime aripii
miscare de ridicare sau coborare (la actionarea simetrica a comenzilor) ori balans in
tangaj si miscari de rotatie in giratie (cand comenzile sunt actionate asimetric). Prin
actionarea diferentiata a suspatenlor de comanda se realizeaza o usoara franare a jumatatii
de aripa dorite, cealalta jumatate, din inertie, continuand sa mearga inainte si imprimand
astfel parapantei o miscare de giratie si usor ruliu, conducand la orientarea pe directia
dorita, moment in care suspanta de comanda este lasata liber iar parapanta isi urmeaza
traiectoria pe noua directie de zbor. Acestea sunt singurele elemente prin care poate fi
comandata aripa parapantei, sunt mai simple decat cele ale unui avion si totodata
suficiente pentru a comanda si controla perfect traiectoria in conformitate cu necesitatile
propuse. Cand comanda este trasa, se coboara bordul de fuga si in acest fel profilul local
se curbeaza, creand superportanta dar si efect de rezistenta la inaintare, similar unui flaps
de pe aripa de avion. In consecinta actionarea comenzilor are ca efect crearea unei forte
portante bruste ce conduce la un castig de altitudine si simultan o franare a aripii,
pierzand viteza. Datorita inertiei, masa utila isi va continua drumul iar aripa, franata, va
ramane in urma, efectuandu-se si o miscare de tangaj care, atunci cand comenzile sunt
eliberate, se va transforma intr-un balans usor.
La aterizare, pentru a crea portanta la viteza mica si totodata a frana aripa, se actioneaza
simetric ambele suspante de comanda, bordul de fuga al aripii devenind un adevarat
flaps. De obicei aterizarea este foarte lina si lipsita de pericole data fiind si viteza mica de
zbor, suprafata relativ mare a parapantei actionand asemeni unei parasute. Raspunsul la
comenzi depinde foarte mult de incarcarea aerodinamica a profilului aripii, in cazul in
care parapanta este subsolicitata ea poate deveni moale, gelatinoasa si in acest fel
comenzile vor raspunde practic intarziat.
Aripa (cupola) parapantei se prinde de platforma suport prin intermediul suspantelor de
sustinere care se inmanuncheaza pe carabine metalice, acestea la randul lor prinzandu-se
de carlige sau ochiuri special realizate.
Platforma suport este un carucior construit dintr-o structura cu bare sudate, avand 4
roti mici cu cauciuc si un sistem de prindere a batiului motorului. Prinderea motorului
este importanta si se realizeaza prin intermediul unor pufe de cauciuc care sa preia
eficient toate vibratiile in scopul evitarii distorsionarii imaginilor video ce vor fi captate.
Motorul termic este clasic cu bujie, avand o putere de 18 CP la 5000 rot/min, el antrenand
o elice propulsiva de diametru 0.9-1 m. Pentru a evita taierea suspantelor sau ranirea
personalului de deservire, elicea este protejata cu un cerc metalic peste care se tese o
retea de plasa metalica, sistem standard folosit la toate motoparapantele in uz.
Combustibilul folosit este benzina verde, fara plumb, de la pompa.
Sistemul de comanda al parapantei motorizate este constituit dintr-un receptor de la o
statie de telecomanda iar capacitatea de zbor autonom este asigurata de un computer de
bord preprogramat pe baza de PC104 impreuna cu modulele aferente, adica placi de
achizitie, module de conversie analog-digital; computerul de bord primeste in bucla de
comanda semnale receptate de un GPS, in vederea asigurarii traiectoriei dorite a
ansamblului zburator.
Tragerea suspantelor de comanda se produce prin intermediul a doua bobine (mosor),
invartite de doua motoare electrice (servomotoare), care prin rotatie fac sa se infasoare
suspantele de comanda, existand cate un mosor pe fiecare parte a platformei. In
momentul primirii semnalului de comanda, acesta este prelucrat de catre receptor si
transmis servomotorului care reuseste sa infasoare pe bobina o parte din suspanta dorita;
suspanta este orientata spre bobinaj cu ajutorul unor mici role (scripeti), din motive de
fiabilitate, pentru ca nu cumva sa se incurce, sa faca bucle si sa se blocheze, metodologie
care de altfel se aplica la toate motoparapantele.
Pe langa aceasta avem la dispozitie un servomecanism care actioneaza acceleratia
motorului termic. O variatie convenabila a turatiei ne permite si obtinerea unui optim in
ceea ce priveste raza de actiune, proiectata sa fie in jurul a 40 km (echivalentul unei ore
de zbor), in functie de cantitatea de combustibil aflata la bord si de specificul misiunii.
Greutatea utila poate sa varieze intre 40-90 kg.
Pe aceasta platforma este montat un sistem de prindere a modulului terestru. Modulul are
in componenta o camera video rabatabila care poate privi in jos si trimite date video
aeriene, camera fiind foarte sensibila, cu rezolutie mare si capabilitati de zoom iar
transmisia datelor video este realizata prin intermediul unui dispozitiv special de emisie
pe frecvente ridicate 2.4GHz. Energia electrica la bord este oferita de o baterie de
acumulatori 12V.
Caracteristicile aerodinamice si de stabilitate ale parapantei o predispun pentru
utilizare in zboruri de viteza mica si altitudine de pana la 4000 m, autonomia fiind impusa
prin cantitatea de combustibil de la bord. Totodata sistemul este prevazut cu o parasuta
de salvare care se declanseaza comandat sau automat in cazul in care cupola aripii sufera
pierderi sesizabile de portanta din cauza ca se infasoara ori se incurca in rafale, parasuta
avand darul de a aduce la sol integral modulul terestru si platforma.

Sunt nenumarate cazuri in care informatiile aeriene au fost obtinute cu pretul vietii
pilotilor, culegerea de informatii sensibile fiind un domeniu extrem de periculos si
solicitant, foarte disputat, pentru cresterea ratei de succes fiind nevoie de adoptarea si
gasirea unor noi metode si tehnici de abordare: viteze mai mari de zbor pentru a putea fi
greu contraatacate sau pentru a nu putea fi contraatacate folosind sistemele clasice cu
rachete antiaeriene; altitudini mari de zbor si zborul in invizibilitate radar. In plus de
aceasta a devenit o provocare culegerea de informatii in cazul fenomenelor avand o
dinamica pronuntata – fenomene rapid evolutive in special cu caracter militar, - lucru
care necesita observarea continua a acestora. Pe plan mondial exista numeroase state
puternice economic si financiar care au plasate pe orbita sisteme sofisticate de sateliti
pentru fotografii din spatiu. Actualmente fotografiile satelitare care sa asigure oarecare
valoare informativa se vand la preturi prohibitive pentru multe state ale lumii, existand
fireste posibilitatea ca dintre acestea fotografii sa fie oferite numai cele care nu reprezinta
interes strategic pentru statele detinatoare de sateliti.

Se stie ca in cadrul conceptului de management (inclusiv managementul trupelor) unul

din elementele cheie este capacitatea de informare. Managementul eficient – vorbind ca
si concept general valabil – are nevoie de foarte multa informatie, informatie care se
schimba permanent; informatia venita in mod necesar, corect si la timp, implica un efort
major in privinta culegerii ei, intre actul decizional corect si momentul culegerii trebuind
sa treaca un timp minim posibil.

Trendul actual impus de catre armata americana este crearea de UAV avand si scopuri
ofensive, roboti aerieni capabili sa poarte incarcaturi explozive si sa loveasca tinte de la
mare distanta, fiind pilotate prin satelit chiar de pe teritoriul Statelor Unite, inlocuind
partial in anumite tipuri de misiuni clasicele avioane de lupta si avand de partea lor
elementul surpriza, in conditiile in care tehnologia razboiului poate permite lovirea
precisa, chirurgicala, a oricarei tinte de pe mapamond.
Tendinta generalizata pe plan mondial este de renuntare la zborurile pilotate uman
pentru toate acele misiuni care pot fi efectuate prin substitutie de catre avioane sau
vectori aerieni mai mici, dotate cu sisteme optice de inalta performanta, moderne, acesta
fiind un pas decisiv in ceea ce priveste orientarea anumitor misiuni clasice catre cele
robotizate, miscare ce tine cont de progresul tehnic al electronicii din ultimele decenii si,
in sfarsit, din ce in ce mai performante. Se poate afirma ca UAV avioane sunt
incununarea de succes intre tehnologia de aviatie si electronica, razboiul modern
incepand sa fie puternic sprijinit pe sistemele robotice.
Pe masura continuei dezvoltari economice si tehnice a societatii umane a aparut
posibilitatea inlocuirii avioanelor pilotate avand om la bord in principal datorita riscului
crescut pentru operatiunile de culegere de informatii. De aceea s-a pus problema
inlocuirii fie si macar partiale a costisitoarelor avioane clasice cu avioane sau vectori mai
mici, dotati in principiu cu acelasi tip de echipament video/foto dar fara echipaj uman,
putand fi dirijati prin telecomanda sau prin folosirea calculatoarelor de bord miniaturale
(pilot automat). Eficienta acestor avioane este consfintita de statul Israel care a adoptat
aceasta tehnica eficienta pentru a dubla intr-un fel avioanele pentru recunoastere cu om la
bord. Observand enormele capabilitati si potentialul oferit de eficienta fara precedent a
acestor UAV, Statele Unite au adoptat imediat modelul si au dezvoltat intr-un mod fara
precedent tehnica si avioanele, pe masura nevoilor USA – de a zbura oriunde, facand
inconjurul lumii (GlobalHawk, Predator). Statele Unite sunt o putere mondiala si in
principiu, si-o pot impune oriunde in lume iar nevoile armatei sale sunt globale (strategia
si viziunea mondiala). Continua dezvoltare a UAV, a camerelor video/foto de foarte mare
rezolutie, calculatoarelor si GPS au fost elementele de baza in jurul carora au putut fi
construite UAV performante. Cine si-ar fi inchipuit cu ceva timp in urma cum satelitii
pentru GPS vor avea o asemenea utilizare, fiind element-cheie pentru pilotajul UAV fara
vedere, cu siguranta ca raspunsul ar fi fost ‘foarte putini’.
 UAV pot face identic aceleasi lucruri pe care in trecut le facea avionul de recunoastere,
dar cu multe avantaje esentiale: se elimina total riscul pierderii vietii pilotului in campul
de lupta; in economia razboiului exista si restrictii financiare iar UAV reduce drastic
costurile, creste eficienta si scade pretul informatiei; UAV poate sta mai mult in aer
(consum mic), poate sta in camp ostil (e foarte greu detectabil, avand amprenta radar
mica) si e foarte greu de atins, putand zbura nestingherit atat la inaltimi vizibile radar cat
si la foarte joasa inaltime. UAV este un instrument foarte tenace si primejdios nu atat in
sine cat prin informatiile pe care le culege. A devenit un dispozitiv de lupta de marca
pentru razboiul modern, o componenta de inalta tehnicitate si adaptabilitate.
S-au facut remarcate numeroase UAV tip avioane, foarte multe tari de pe glob
incepand mai nou sa dezvolte sistematic UAV. Capacitatea lor combativa este de
necontestat si economico-financiar sunt foarte reduse ca pret. Exista avioane cu aripa fixa
sau elicoptrere insa prea putin atentia a fost atrasa de UAV avand ca suprafata portanta o
aripa flexibila. Este foarte adevarat ca acest lucru este explicabil pentru ca parapanta a
aparut relativ recent (anii ’80) pe cand sistemele UAV cu aripi fixe sunt functionale
demult (1960), atentia cercurilor stiintifice fiind evident concentrata pe perfectionarea
UAV cu aripa clasica, tip avion. Fara indoiala, fiecare UAV are particularitatile sale insa
potentialul UAV cu aripa flexibila nu a fost pe deplin exploatat.

Platforma aeropurtata autonoma cu aripa flexibila

Facand parte din familia UAV, platforma aeropurtata cu aripa tip parapanta este
destinata principial culegerii de informatii aeriene. In sens larg, culegerea de informatii
aeriene este inteleasa ca fiind efectuarea, prin mijloace specifice (foto/video), de
fotografii/filme din aer a unor zone de interes, la diverse inaltimi, in functie de
caracteristicile platformei purtatoare, continuand transmiterea la sol a acestor filme si
stocarea lor pe support video/digital in vederea prelucrarii; prelucrarea si analiza
informatiilor se face prin cercetare vizuala de catre operatori umani specializati in astfel
de interpretari. Pentru aceasta este necesar ca deasupra zonelor de interes sa zboare o
platforma aeriana dotata cu dispozitive pentru filmari/fotografieri si sa aiba capacitatea de
a transmite datele la sol sau de a le inmagazina (HDD, flash memory).
Zborul poate fi lesne efectuat de catre aripa-parapanta iar pentru aceasta este nevoie de
sistem de comanda a zborului. Zborul in sine presupune o succesiune de faze: decolare,
zbor pe traiectorie (mentinuta, permanent calculata), si aterizare.
Comanda UAV in general se realizeaza efectiv cu ajutorul suprafetelor aerodinamice
specializate – aripioare de comanda – puse in miscare de catre servomecanisme avand la
baza motoare electrice de mica putere. In cazul aripii flexibile de tip parapanta,
suprafetele de comanda sunt asimilate in zona de bord de fuga a voalurii unde sunt prinse
suspantele de comanda, asadar suprafetele de comanda iau nastere din aripa propriu zisa
si nu sunt de sine statatoare. Comanda se efectueaza in momentul in care motorul electric
primeste un semnal electric. Semnalul electric provine de la un receptor radio sau de la
computerul de bord ambarcat, ce comunica cu servourile prin intermediul interfetei de
proces. Receptorul radio primeste la randul sau semnale de la un emitator de
telecomanda. In cazul computerului de bord acesta produce semnale de comanda prin
intermediul unui soft. Softul si procesorul computerului emit semnalele de comanda
output in functie de cele input (prin intermediul programului matematic de calcul). Datele
de input se constituie in semnale electrice slabe si provin de la senzori plasati si ei pe
platforma, precum si de la semnalele GPS. Senzorii sunt traductori de marimi fizice
(viteza, acceleratie, turatie, inclinare) in impulsuri de natura electrica, fiind bine calibrati
si de a caror precizie si fiabilitate depinde buna functionare a pilotului automat.

Informatii culese de UAV

Ne putem referi in general la orice UAV. Fotografiile/filmele aeriene pot contine date
despre o multitudine de lucruri aflate in campul de vizibilitate al camerei foto/video, pe
sol, pe apa sau in aer: constructii importante, zone de interes, obiective militare.
Informatiile aeriene folosesc la identificarea acelor date privitoare spre exemplu la
miscarea terestra a trupelor sau la identificarea numarului si tipului de avioane de pe un
aeroport secret, aflat adanc in spatele liniilor frontului ori dispunerea in teren a sistemelor
antiaeriene ale inamicului. Fotografiile aeriene ofera o imagine de ansamblu mult mai
eficienta. In cazul fotografierii de obiective militare, acest lucru devine foarte important
pentru crearea strategiei de conducere a luptei, e esentiala cunoasterea dispunerii pe
campul de lupta tactic a obiectivelor inamice pentru a le distruge sau captura cu pierderi
minime sau pentru a preveni atacurile. Ce poate fi mai important de cunoscut decat
dispunerea centrelor de comanda, de transmisiuni, aeroporturi, piste, cate avioane sunt pe
pista, ce tipuri de avioane sunt, ce arme defensive exista (rachete aeriene sol aer), iar
culegerea de informatii devine si mai provocatoare cu cat campul tactic si mobilitatea
extrem de crescuta in ce priveste deplasarea strategica a tehnicii de lupta fac ca
configuratia frontului sa varieze instantaneu. In timpul luptelor linia frontului devine
extrem de dinamica, cu evolutie adesea foarte rapida, ceea ce necesita in mod evident
urmarirea continua pentru a reusi prin tactica, strategie inteligenta si buna informare sa
invingi adversarul. In cazul convoaielor militare pe sosele pot fi efectuate supravegheri
pentru prevenirea actelor de terorism.
UAV promite realizarea de fotografii aeriene nu numai pentru domeniul strict militar
dar si civil, cu implicatii majore in domeniile ce tin de siguranta generala a oamenilor.
Printre aplicatiile civile se numara topografierea terenului unde informatiile extrase fiind
de ajutor specialistilor in amenajarea teritoriului dar si in stabilirea tacticilor de
atac/contraofensiva pentru militari, prin cunoasterea terenului, a gradului de dificultate si
a oportunitatilor ; pentru amenajari civilie pentru crearea de facilitati eficiente – surse de
apa, electricitate.
Exista numeroase lucrari de interes public de infrastructura: sosele, drumuri, conducte,
retele electrificare, cai ferate, porturi si sa nu uitam ca tara noastra reprezinta un nod de
tranzit foarte important catre toata zona balcanica si Asia Mica, fapt remarcabil ce ar
putea sa fie exploatat inteligent. Infrastructura interna trebuie sa fie intretinuta si eventual
extinsa, iar acest lucru implica desfasurarea lucrarilor pe o suprafata foarte mare – UAV
are posibilitatea de fotografiere pe o lungime foarte mare a stadiului lucrarilor (spre
exemplu o autostrada sau un canal navigabil) pentru ca managerul sa aiba cea mai fidela
imagine strategica a lucrarilor.
Traficul tot mai dens, cu flux mare de masini, necesita supraveghere atenta pentru
prevenirea incidentelor. UAV poate transmite informatii clare pentru fluidizarea
traficului, deblocarea nodurilor de circulatie precum si a altor aspecte – interventia,
localizarea, filmarea accidentelor rutiere, tara noastra fiind in top in ceea ce priveste
nefericitul numar de accidente rutiere, siguranta rutiera a soselelor fiind slaba. Momentan
supravegherea se face cu elicoptere ale politiei insa putem usor sesiza cum numarul
insuficient de astfel de aeronave nu are cum sa imbunatateasca situatia traficului,
Romania avand un neinvidiat prim loc printre tarile cu foarte multe accidente rutiere
mortale, in conditiile in care se circula haotic, improvizat, si nu exista o cultura safety. O
imagine din aer, pe langa ca este mult mai sugestiva, ofera o perspectiva care nu doar ca
poate completa imaginea ofiterului de politie dar ofera si alte date pe care acesta nu le
poate culege de la sol. Cum spuneam, UAV nu se dezminte fiind un dispozitiv ingenios
pentru culegere de informatii speciale.
Romania este un nod feroviar foarte important avand o retea de cai ferate invidiata si o
capacitate de transport uriasa, un trafic de marfuri in continua crestere si dezvoltare,
transportul feroviar fiind o oportunitate mult mai ieftina si mai ecologica. O astfel de
structura feroviara complexa are nevoie de supraveghere si de verificare fara cusur, fiind
extrem de sensibila si dupa cum spuneam e un domeniu strategic al Romaniei.
Modernizarea, largirea ariei de deservire, marirea capacitatii de transport pot fi mai usor
controlate prin analiza imaginilor aeriene si interventia acolo unde este nevoie pentru
reparatii, evaluarea pagubelor sau urmarirea derularii lucrarilor in timp real de catre
manageri.
Fiind o tara dunareana, Romania are potentialul foarte mare pentru transport naval iar
monitorizarea acestuia ar permite cresterea vizibila a eficientei controlului pe Dunare,
exploatarea rationala a canalului navigabil, sporirea gradului de securitate navala in
special in nodurile importante, oferirea de prioritati. Nu este neglijabila deloc situatia
incidentelor navale care se produc cu pagube materiale foarte mari sau chiar cu implicatii
economice majore, accidente navale care puteau fi usor evitate printr-un control riguros,
UAV venind in sprijinul cresterii gradului de siguranta in transportul pe apa.
Siguranta agricola si silvica. Suprafata cultivata este foarte mare - imaginile aeriene
ofera date de monitorizare concrete despre modul in care suprafetele de teren arabil sunt
administrate, tipul de cultura, identificarea exacta a suprafetelor terenurilor arabile si
starea lor, realizarea de studii de irigatii pe baza datelor concrete. Se utilizeaza cu succes
fotografii in cazul calamitatilor naturale – inundatii, pericol de invazie cu daunatori,
seceta, inghetul prematur, grindina – datele culese putand fi folosite pentru o mai buna
evaluare a pagubelor si gestionare a crizelor locale. Nu este de abandonat ideea ca
securitatea alimentara a Romaniei depinde de modul de gestionare a culturilor agricole,
de felul in care se iau masurile corecte de combatere sau prevenire a fenomenelor ce
afecteaza culturile.
Mediul. Ecologia si protectia mediului – acesta este un domeniu foarte sensibil si de
mare actualitate pe plan mondial (global), in care sunt investiti foarte multi bani, scopul
final fiind prezervarea calitatilor si a beneficiilor mediului natural pentru generatiile
viitoare, reducerea impactului activitatii umane asupra naturii, pastrarea echilibrului
natural intre toate speciile de animale/plante, folosirea rationala a resurselor naturale
pentru satisfacerea nevoilor umane fara distrugerea integritatii naturale – precum si
crearea unei culturi a oamenilor in acesta privinta, acestea sunt pe larg obiectivele
fundamentale ale protectiei mediului. Cum ar putea ajuta UAV la indeplinirea acestei
sume de sarcini? Imaginile aeriene folosite arata fara echivoc zonele in care poluarea
excesiva si-a spus cuvantul, aria pe care se extinde, ofera date despre modalitatile de
combatere a dezastrelor naturale si reducerea efectelor, prevenirea extinctiei anumitor
specii de plante si animale prin studiul atent monitorizat al ariilor de viata si a conditiilor
de trai, multe specii vii disparand din ignoranta oamenilor si nu neaparat din rea vointa.
Pana cand cultul mediului inconjurator, al naturii, nu va fi adanc impamantenit in
constiinta oamenilor, vom trai in mijlocul propriilor substante toxice iar sanatatea si viata
oamenilor va fi amenintata de insasi efectele secundare ale muncii. UAV poate fi folosit
cu succes pentru studiul animalelor in mediul lor de viata, pentru a le cunoaste
comportamentul, nevoile, in felul acesta protejandu-le intimitatea. Omul a reinceput sa
caute frumusetea naturii si tendinta se va pastra. Totodata se poate preveni pescuitul
excesiv fiind imposibil unui om sa observe numarul de pescari pe o arie atat de mare cum
sunt canalele din Delta Dunarii.
UAV poate fi folosit pentru urmarirea cursurilor de apa pe timp de iarna, cand sloiurile
de gheata pot forma blocaje foarte importante ce pot produce indundatii cu consecinte
grave, ajutand la identificarea rapida a locurilor unde se poate interveni cu materiale
pirotehnice.
Totodata poate fi folosit la supravegherea aeriana in cazul transporturilor de valori
foarte mari sau in acoperirea aeriana in cazul misiuni de securitate de inalt nivel.
In ceea ce priveste utilizarile potentiale ale unui UAV avand caracteristicile unei aripi
tip parapanta, se pot mentiona (fara a fi exhaustivi) domeniile potrivite in care ar putea
face fata:

• paza aeriana a porturilor, aeroporturilor, bazelor militare

• paza/monitorizarea frontierelor
• paza litoralului, paza de coasta a apelor nationale
• prevenirea traficului ilegal pe mare, a braconajului
• survol asupra luciurilor de apa, sere, culturi pomicole, viticole,
• urmarirea terenurilor agricole in exploatare
• paza si protectia impotriva furturilor sau a deteriorarilor in conducte gaz/petrol
• paza/verificarea liniilor de inalta tensiune si transport electricitate, telefonie fixa,
internet net prin cablu clasic sau fibra optica
• misiuni de cautare – in caz de inundatii sau accidente montane
• prevenirea sustragerii ilegale de material lemnos si monitorizarea incendiilor de
padure
• monitorizarea aeriana a retelelor de crima organizata si terorism
• monitorizare trasee montane si in caz de avalanse
• cautare-salvare in cazuri de accidente aeriene (investigatii privind imprastierea
resturilor de aripa, fuselaj in vederea efectuarii filmului desfasurator)
• studiul fenomenelor naturale (vulcani, tsunami) si a efectelor lor
• Operatiuni militare si speciale :

• spionaj militar in camp tactic de lupta (managementul luptei)

• informatii/monitorizare obiective militare
• misiuni militare, politie, servicii secrete: urmariri, filaje
• supravegherea aeriana a exercitiilor militare
• reglarea tirului pentru piesele de artilerie terestra/navala
 • culegere informatii despre gradul de distrugere a tintelor lovite
• operatiuni speciale de identificare-salvare a militarilor in campul de lupta
• paza aeriana a taberelor sau a depozitelor de armament aflate in zone cu risc
• asigurare acoperire aeriana in misiuni frecvente de mentinere a pacii ONU

Parapanta cu motor din cadrul poriectului porneste de la ideea folosirii potentialului

oferit de aripile flexibile si de creare a unui robot aerian performant, ca o continuare a
parapantelor cu motor realizate la nivel de aeromodel. Parapanta cu motor este un robot
UAV foarte performant, eficient si extrem de ieftin, capabil sa efectueze misiunile pe
care orice UAV le poate indeplini, insa cu unele limitari– viteza de zbor, altitudinea si
autonomia. In esenta insa face aceleasi lucruri ca orice UAV cu aripa fixa de tip avion.

Componenta parapantei cu motor

Parapanta cu motor este un ansamblu format dintr-o componenta activa aerodinamic –
aripa (cupola, voalura) parapantei – si o componenta pasiva – neportanta – o platforma-
suport pe care se monteaza diverse echipamente.
1. Cupola parapantei (voalura parapantei) este suprafata aerodinamica in forma de
aripa incovoiata, avand toate ingredientele unei aripi clasice – profil, curbura; este cea
care imprima intregului ansamblu forta de sustentatie, precum si orientarea spatiala a
acestuia.Cum functioneaza aripa parapantei? Cupola parapantei este o aripa
manufacturata din material textil special avand forma aerodinamica (profil aerodinamic,
special). Forma aerodinamica a voalurii este creata si totodata mentinuta prin aspirarea
aerului in interiorul cupolei prin venturi, creandu-se astfel o perna de aer de presiune mai
mare decat presiunea mediului; presiunea statica mare in interior mentine cupola
parapantei vesnic gonflata pe tot parcursul zborului. Structura interna a aripii nu contine
nici un fel de subansamblu rigid. In interiorul sau, cupola parapantei este
compartimentata, compusa din mai multe camere, denumite popular celule, formate prin
pozitionarea unor pereti interiori, profilati aerodinamic, avand gauri de comunicare
pentru ventilatia dintre celule. In felul acesta intreaga suprafata a parapantei se mentine
practic intinsa, chiar daca in unele zone presiunea aerului este mai mica si se produce
caderea (colaps) prin dezumflarea locala, totusi ea isi revine foarte repede datorita acestor
gauri perforate prin peretii celulelor care fac ca ventilatia sa fie eficace. Aerul patrunde in
parapanta prin venturi (guri de ventilatie sau admisie) care sunt pozitionate in bordul de
atac al aripii si datorita presiunii mari care se afla in acel punct de pe profil (presiunea
totala), aceasta face ca in interiorul parapantei sa avem presiune mai mare decat cea
exterioara, ceea ce determina ca aripa sa stea permanent gonflata in zbor. In interiorul
voalurii parapantei exista presiunea totala, fiindca aerul este cules (prin pozitia bine
studiata a ventului de intrare) la presiunea de stagnare, egala fireste cu presiunea totala.
Pe exteriorul peretilor presiunea statica este mai mica decat presiunea din interiorul
parapantei iar materialul textil al parapantei nu permite transpirarea (si implicit nici
pierdere de presiune prin pereti) drept pentru care, avand o presiune mare in interior si o
presiune mai mica in exterior, diferenta de presiune face ca parapanta sa fie permanent
gonflata, atata timp cat presiunea din interiorul parapantei este culeasa prin venturi la
presiune totala. In cazul in care ventilatia scade si presiunea aerului din interior devine
foarte mica datorita unor fenomene de natura aerodinamica (de exemplu venturile de
astupa accidental si aerul din interior este expulzat in afara iar in acest fel), curgerea
fileurilor de aer se face asa incat urechea – partea de capat a parapantei cade intrand in
stall sau in colaps, insa ea tot umflata ramane dar datorita fortelor aerodinamice mari nu
se mai poate plia. De aceea concluzionam ca parapanta cu motor trebuie sa fie
autostabilizata, sa isi revina singura la forma normala in zona de capat (urechi).
Neavand structura interna rigida, forma parapantei este mentinuta exclusiv de catre
presiunea din interiorul sau. Pentru a nu avea ventilatie puternica si pentru ca aerul sa fie
mentinut in interior este nevoie ca materialul aripii parapantei sa fie special,
impermeabil si peliculizat cu un strat sau doua de cauciuc polimeric cu rol de etansare.
Profilul aerodinamic al sectiunii aripii parapantei va fi mentinut de catre nervurile textile,
practic peretii celulelor in care este impartita parapanta. Forma exterioara a aripii mai este
datorata sistemului de suspante, acesta fiind cel care imprima curbura profilului (de fapt
doar o mentine). In bordul de atac al celulelor, spre zona de capat a planurilor aripii nu
mai exista venturi, aerul patrunde in urechi numai prin gaurile de ventilatie din peretii
celulelor (nervuri).

Comanda parapantei
Parapanta are prinse in bordul de fuga ultimul rand de suspante ce sunt fixate chiar in
marginea bordul de fuga al profilului aripii parapantei. Aceste suspante de comanda sunt
prinse pe ramificatii succesive pentru ca in final sa se reduca la numai doua suspante de
comanda, stanga si dreapta; ele ajung ca lungime la nivelul caruciorului (platformei),
fiecare dintre cele doua comenzi tragand practic de jumatatea stanga respectiv dreapta a
bordului de fuga al aripii, acolo unde sunt inserate ochiurile pentru prinderea suspantelor.
Tragand de bordul de fuga, aripa fiind flexibila, aceasta se curbeaza de bord in jos luand
astfel nastere o suprafata de comanda: profilul se curbeaza asemeni unui flaps/eleron, ii
creste portanta dar si rezistenta la inaintare, practic vorbind local ia nastere un nou profil
aerodinamic.

Figura 1. Formarea aripioarelor de comanda ale parapantei

Rezistenta la inaintare a semiplanului aripii pe care a fost actionata suspanta de

comanda creste, aceasta depinzand de cursa bordului de fuga, deci este variabila. Cum
unul din planuri are o rezistenta la inaintare mai mare fata de celalalt, in timpul zborului
semiaripa cu ‘aripioara’’ de bracaj se franeaza si ramane in urma celeilalte care din
inertie isi continua miscarea nefranata in nici un fel, ceea ce face ca cupola parapantei sa
cunoasca o miscare de giratie, modificarea directiei de zbor facandu-se deci aproape pe
loc, mai ales ca viteza de zbor se reduce considerabil – momentul de giratie ne induce
sentimentul ca parapanta practic isi schimba directia pur si simplu pe loc - avantaj enorm
care poate fi exploatat in defavoarea avioanelor clasice care, pentru a schimba directia de
zbor trebuie sa faca o curba (viraj) de o anumita raza functie de inclinare si de viteza.
Acest avantaj poate fi fructificat instantaneu prin aceea ca un UAV cu aripa parapanta
poate survola zona de interes aproape fara sa isi modifice atitudinea si nu este nevoita sa
faca viraje largi care ar indeparta-o cumva de zona vizata.

Sirul de suspante din bordul de atac, care au insertiile chiar sub buza ventului,
daca sunt actionate in jos fac ca incidenta profilului fata de curentul de aer sa scada si
prin aceasta implicit rezistenta la inaintare, ceea ce conduce la cresterea vitezei
parapantei (rezistenta la inaintare este mai mica in cazul in care incidenta profilului
scade) dar simultan si cresterea vitezei de infundare, drept pentru care suspantele din
bordul de atac, cuprinse in ramificatii din care rezulta doar doua suspante in zona
caruciorului, poarta numele de accelerator. Folosirea acceleratorului devine foarte
importanta atunci cand se doreste ca parapanta sa iasa dintr-o evolutie periculoasa (vrie)
sau sa paraseasca foarte rapid o zona periculoasa cu turbulente sau cu termica puternica
ori sa se indrepte pur si simplu repede, prin planare de la inaltime, catre o zona de interes.

Parapanta se prinde de platforma prin intermediul sistemului de suspentaj.

Suspantele sunt inramurite, rezultand doua manunchiuri. Acestea se prind cu ochi sau cu
sutura pe doua carabiniere de alpinism, care la randul lor se monteaza pe platforma.
Cuplajul este usor de desfacut, permitand detasarea/atasarea parapantei in timp foarte
scurt.

Partea pasiva, neportanta, a sistemului o constituie platforma suport, pe care sunt

montate aparatele speciale in conformitate cu scopul propus: camere video, de
termodetectie, pentru diverse masuratori, precum si tot echipamentul de control si
comanda al robotului aerian impreuna cu platforma senilata (modulul de lupta strategic).

Pentru a putea zbura autonom, parapanta are nevoie de un sistem de propulsie care sa ii
imprime viteza. In mod natural parapanta zboara prin planare numai cand exista curent de
aer si pentru aceasta in zborurile cu parapanta se aleg anumite zone cu vant de panta – de
aici vine denumirea parapanta: parasuta in zbor pe panta - care pot asigura acele conditii
de zbor sau zone eficiente din punct de vedere al moderatiei vitezei vantului.

Prin propunerea de proiect dorim ca parapanta sa zboare indiferent de conditiile

de vant la decolare (vant calm, absenta vantului) si de aceea este necesar un motor cu
elice care, prin tractiunea sa, sa produca viteza relativa cu voalura parapantei. Altfel,
aceasta nici macar nu se poate gonfla. Motorul este ales cu o putere estimativa de 18 CP,
functioneaza cu benzina (aceasta alegere este facuta in ideea de a putea fi alimentat cu
combustibil nepretentios) desi poate ca pretul motorului este mai crescut si randamentul
sau este usor inferior fata de motoare smimilare folosind combustibili mai elaborati
(amestec cu alcool metilic si ulei de ricin foarte scump), insa benzina este foarte la
indemana fiind un combustibil comun, consumat de orice motor. Consumul specific al
motorului de aviatie este 0,2 litri/CP/ora ceea ce inseamna la 18 CP un consum de 3.6 litri
per ora, la o turatie de n=9000-10000 rotatii/min. Forta de tractiune a unui astfel de motor
este de 40 kgf la punct fix. Tractiunea este asigurata printr-o elice cu diametrul de Ф.
Motorul este pozitionat in spatele caruciorului, la fel ca la orice motoparapanta, creand
astfel o forta de impingere (propulsiva).

Pentru a evita taierea suspantelor sau ruperea elicii de lemn, discul elicii este
protejat de o plasa metalica subtire fixata pe un cadru metalic circular, procedura care se
aplica la toate motoparapantele, intrucat fie in zbor fie la decolare/aterizare parapanta se
lasa pe spate iar suspantele vin in dreptul discului elicii si atunci elicea poate sectiona sau
deteriora suspantele parapantei.

Caruciorul (platforma) este construit dintr-o serie de tevi tubulare care formeaza
un sistem spatial de cadre. Acestea sunt prevazute cu diverse sisteme de prindere a
diferitelor echipamente oferind o flexibilitate extrem de mare in ceea ce priveste plaja de
gabarite a echipamentelor ce pot fi ambarcate, prin posibilitatea de reglare a
dimensiunilor caruciorului, asemeni unui joc lego; pe sasiul de baza, format din doua
profile sau tevi metalice de mare rezistenta se plaseaza o suprafata metalica cu multe
gauri pentru suruburi precum si doua osii pe care se monteaza roti de cauciuc cu rulmenti.
Cadrele formate sunt astfel imbinate incat sa constituie o cusca protectoare foarte
rezistenta la socuri, capabila sa protejeze elementele electronice scumpe si de mare
sensibilitate din interior precum si modulul de lupta. Batiul motorului se prinde de un
suport metalic, asemeni unui scaunel, foarte bine ramforsat, prin intermedierea unui
sistem elastic cu bucse de cauciuc cu rol de amortizor (reducerea vibratiilor). Daca o
camera foto/video vibreaza atunci imaginea reprodusa are ceea ce se numeste broom, este
neclara la detalii sensibile, de aceea procedura de fotografiere va presupune oprirea in
zbor a motorului, singurele vibratii neatenuate ramanand vibratiile de natura
aerodinamica, din cauza campului de viteze nestationar produs de stratul de vartejuri
Karman. In plus, daca pe viitor se opteaza pentru o platforma giroscopica stabilizanta pe
care sa se ataseze camera video, atunci calitatea imaginilor va fi foarte mult imbunatatita.

Pe platforma se monteaza si un carlig de care se prinde parasuta de salvare,

compactata intr-un sac bine fixat de cadrul metalic.

Modulul de lupta se prinde pe structura de cadre printr-o buna incadrare a

platformei. Pentru coborarea pe teren, platforma aeropurtata este prevazuta cu un sistem
simplu de talpi mobile, actionate, care functioneaza asemeni unui plan inclinat pe care
modulul poate cobora elegant.

Parasuta este de fapt o structura formata din parasuta principala si parasuta

extractoare; acesta din urma este legata de capatul unui sac ce inveleste parasuta
principala, parasuta extractoare avand rolul de a trage sacul si de a dezveli parasuta
principala, determinand-o sa se umfle. Pentru largare exista un sistem care declanseaza
aruncarea parasutei extractoare. Alegerea acestui sistem a fost facuta din considerente de
fiabilitate, metoda fiind foarte sigura din acest punct de vedere. Parasuta se declanseaza
numai cu motorul oprit si numai in cazurile in care parapanta isi pierde stabilitatea (se
incurca, se infasoara, se inoada, se infoaie, a intrat in colaps generalizat ori nu i se mai
umfla urechile si nu mai poate iesi gonflata din evolutie ori s-a deteriorat in zbor din
diverse motive). Parasuta de salvare se poate desface la orice viteza a parapantei cu
motor, fiind calculata pentru 90kg, si aduce la sol cu viteza de cadere 4-5m/s intreg
echipamentul electronic, sofisticat si foarte scump.

Platforma este suport rigid pentru prinderea oricarui echipament electronic – care
se constituie in sarcina utila - dar si pentru buna fixarea servomecanismelor de control a
traiectoriei. Cum aminteam anterior, comanda aerodinamica a parapantei este efectuata
prin intermediul a trei suspante principale – 2 pentru flaps (bord de fuga) si 1 pentru
accelerator.

Suspantele sunt petrecute prin sistem de scripeti cu rola si orientate spre mosorul
electromotoarelor de comandaa. Acestea, la actionare, trag sau elibereaza suspantele
creand astfel suprafete de comanda, ceea ce imprima parapantei atitudinea in zbor si
traiectoria. Comanda poate fi radio/telecomandata sau provine de la calculatorul de
proces.

Echipamentele electronice de baza sunt: camera video, camera foto ambele avand
functii de marire optica (zoom); calculatorul de bord – este un calculator de proces avand
incorporat un procesor Pentium de ultima generatie, care impreuna cu interfata
input/output poate produce semnale de comanda catre electromagneti; un receptor GPS –
Global Position System – conectat la computerul de bord. Pentru o calitate buna a datelor
este nevoie de un calculator foarte rapid; software este un program in limbaj C++ special
conceput de specialisti si este adaptat pentru caracteristicile aerodinamice ale aripii
parapantei. Pe platforma mai sunt amplasate numeroase sisteme de senzori: vitezometru
cu tub Pitot sau anemometric, altimetru si o centrala de viteze si acceleratii unghiulare.
Toate acestea sunt utile in vederea verificarii traiectoriei (feedback) pe care o impunem
parapantei cu motor.

Sistemul de comenzi. Pentru indeplinirea misiunii parapantei cu motor este nevoie

ca atat aceasta cat si toate echipamentele ambarcate sa fie intr-un fel sau altul comandate.
Astfel, pentru stabilirea directiei de zbor sunt necesare doua servomotoare care sunt
comandate fie radio fie cu calculatorul de bord, printr-un sistem interfata paralel;
servomotoarele actioneaza suprafetele de comanda (‘aripioarele’) ale parapantei iar cand
sunt actionate amandoua se produce franarea aripii parapantei in zbor. Totodata, cand
sunt actionati diferentiat produc modificarea traiectoriei si vitezei de zbor a parapantei.

Pentru cresterea vitezei in zbor si a vitezei de infundare din pacate – este necesara
actionarea acceleratorului tot printr-o servocomanda.

Pornirea/oprirea motorului se face cu un electromotor printr-o comanda, existenta

demarorului facand oricand posibila pornirea in aer a motorului. Pentru variatia
parametrilor de turatie este nevoie de o comanda de accelerare/decelerare a motorului,
lucru care se poate face cu un servomotor comandat. Un tahometru electronic va oferi
computerului de bord datele legate de turatia motorului.

Deschiderea parasutei se face in urma declansarii mecanismului special ceea ce

implica inca o comanda.

Pornirea/oprirea aparatelor sensibile foto/video trebuie facuta cu cate o comanda la

care se adauga comanda pentru zoom/focalizare. Camera foto/video trebuie sa fie
prevazuta cu o comanda de la distanta separata pentru focalizare sau in cazul in care
robotul a ajuns deasupra zonei de interes sa existe comanda electronica de pornire a
aparatelor de filmare, solutie care are avantajul pastrarii eficiente a energiei electrice in
acumulatori prin evitarea consumurilor parazite.

Facand o sinteza a comenzilor ce trebuie date, observam ca avem nevoie de :

· 2 servomotare pentru controlul directiei parapantei

· 1 servomecanism pentru acceleratie voalura parapanta (accelerator)

· 1 servomotor pentru actionare acceleratie motor cu benzina

· 1 electromotor de putere, cu reductor comanda on/off pentru motor

· 1 servomotor pentru deschiderea parasutei

· comanda (1-2 sau mai multe) pentru echipamentele video/foto si 1-2

comenzi pentru zoom/focalizare

Sistemul energetic. Siguranta energetica este necesara pentru buna functionare a

sistemelor de la bord, drept pentru care aceasta este asigurata pe baza unor acumulatori si
eventual a unui electromotor pe post de alternator, fiind necesara analizarea eficienta a
fiecarui consumator de energie electrica: servomecanisme, calculator de bord, GPS,
senzori, declansator parasuta, dar mai ales echipamente electronice camere video/foto.
Bateriile de acumulatori trebuie astfel dozate incat sa permita indelunga functionare a
sistemului, dincolo de durata de zbor.

Greutatea bateriilor este un factor foarte important care influenteaza timpul de

zbor si proprietatile aerodinamice ale parapantei cu motor. O masa sporita implica o
portanta mare, deci fie o incidenta mai mare, fie viteza mai mare.

Intreg caruciorul cu tot cu echipamente este invelit intr-o husa impermeabila care
acopera carenajul din fibra de sticla, dandu-i astfel si o forma aerodinamica.

Fotografierea/filmarea
 Procedura generala:

· se identifica cu precizie zona de interes

· se opreste motorul, parapanta fiind la o inaltime suficient de mare

care sa ii permita sa planeze mai mult timp

· se fotografiaza/filmeaza in zbor planat; e posibil si pe zbor

motorizat, insa vibratiile induse de motor batiu induc bruiaj (broom)

Top

10. Particularitati care diferentiaza UAV cu aripa tip parapanta de celelalte

tipuri de UAV-tip avion cu aripa rigida

1. Viteza de zbor. Daca pentru UAV cu aripa fixa tip avion, pentru realizarea
fortei portante ale unor aripi relativ mici ca suprafata este nevoie de o motorizare si de
viteza mai mare, in schimb aripa parapantei care este un material textil clasic, nu permite
viteze de zbor prea mari din mai multe motive: vitezele mari tind sa induca pe panza forte
aerodinamice mari si este posibil ca aripa sa isi piarda stabilitatea [sa se plieze partial sau
sa se rasuceasca (invarta)] intrucat la viteze mari fortele induse de panza de vartejuri
Karman sunt foarte mari, turbulenta este foarte mare de asemenea ceea ce creste
instabilitatea aripii flexibile, rezistenta la inaintare este foarte mare, portanta la fel si
exista riscul ruperii elementelor de inserare a ochiurilor suspantelor. Conformatia
parapantei cu motor nu permite zborul la viteze foarte mari intrucat chiar daca motorul ar
putea dezvolta putere mare de propulsie, forta de rezistenta la inaintare a aripii parapantei
capata valori, fiind proportionala cu V2, in consecinta parapanta va fi lasata pe spate si va
fi foarte puternic umflata, incepand sa actioneze asemeni unei parasute de franare, si in
cel mai rau caz tesatura sau cusaturile cedeaza structural si parapanta intra in colaps.
Viteza parapantei este limitata.

Ventul aflat in bordul de atac imprima o grosime mare a profilului umflat iar
pentru a evita acest lucru ar putea fi mentinut printr-o rigidizare si o indesire a celulelor si
peretilor tip membrana celulara, efectul secundar fiind acela ca presupune o ingreunare a
structurii aripii parapantei si nu este in avantaj.

Ventul din bordul de atac al profilului strica si forma pura a profilului si curgerea
in jurul profilului aripii cu vent nu mai este ca la profil normal: rezistenta la inaintare este
mai mare atat datorita ventului cat si poate din cauza ca profilul se umfla prea puternic
datorita presiunii si peretilor elastici, mai subtiri sau neramforsati (cum sunt peretii
profilului) intrucat se poate spune ca profilul este moale, flexibil, nu este rigid ca la aripa
unui avion si prin urmare se ingroasa. Ingrosarea profilului pe masura cresterii vitezei
vine sa sprijine afirmatia ca parapanta nu este destinata vitezelor mari.

Figura 2 Gonflarea puternica a celulelor face ca profilul sa se modifice

2. Viteza de zbor fiind mica, pentru crearea portantei este necesara o suprafata
desfasurata mai mare a aripii parapantei. Acest lucru este avantajos intr-un fel pentru
ca o incarcarea alara mai mica pe suprafata aripii solicita mai putin tesatura, nu o
alungeste in timp si nu o rupe. Insa rezistenta la inaintare a aripii cu suprafata mare va fi
mult mai mare de aceea este necesar un motor cu propulsie puternica.

Viteza parapantei cu motor este mai mica decat la UAV cu aripia rigida, clasica.
Pornind de la aceasta, sunt unele inconveniente legate de durata misiunii, vulnerabilitatea
in campul tactic, comportamentul in cazul rafalelor de vant sau a curentilor de aer
verticali precum si in turbulentele din termica. Parapanta cu motor, zburand cu viteza
redusa, va trebui sa aiba o incidenta mare fata de curentul de aer decat o aripa normala,
trebuind sa zboare la incidenta corespunzatoare finetii maxime, incidenta care este
specifica fiecarui profil de aripa in parte si totodata fiecarei configuratii de aripa in parte.
Avand o incidenta mai mare, un curent ascendent ar mari valoarea unghiului de incidenta
inducand pe aripa de parapanta fenomenul de stall (eventual comportamentul de
parasuta), ceea ce presupune pierderea portantei si caderea (colapsul) voalurii parapantei,
asadar instabilitate. Acest lucru face parapanta foarte sensibila la conditiile meteorologice
legate de vant. Avand viteza de deplasare destul de mica, pentru a fi eficienta se
recomanda evitarea zborului la vanturi de peste 20km/h si mai ales in rafale. Se prefera
calm atmosferic.

3. Datorita vitezei de zbor, pentru a reusi efectuarea de comenzi aerodinamice

eficiente trebuie sa avem suprafata de comanda (aripioare de comanda) destul de
generoase, mari, plasate eficient pe suprafata voalurii aripii parapantei. De aceea pe
intreg bordul de fuga al profilului vor fi plasate puncte pentru suprafata de comanda
(flaps/eleron).

4. Profilul aripii este relativ gros, nu se pot folosi profile foarte subtiri pentru
zbor cu parapanta, un profil prea subtire nu se gonfleaza, nu are stabilitatea si exista o
circulatie (ventilare) deficitara in interiorul aripii cu profil subtire.
 Figura 3 Ventilatia in interiorul profilului in faza de gonflare

5. Suprafata foarte mare de zbor a parapantei relativ la UAV cu aripa fixa,

impreuna cu viteza mica de zbor face ca parapanta sa aiba o proprietate foarte apreciata:
decolarea se face la o viteza foarte mica, pe o distanta de decolare foarte mica,
practic parapanta odata gonflata decoleaza imediat, indiferent de masa utila ce trebuie
transportata, ceea ce nu implica necesitatea pistei de decolare special amenajata.
Avantajul imediat care reiese de aici consta in faptul ca parapanta se poate lansa de
oriunde, de pe orice teren fara nici un fel de pretentii, si, important, se poate lansa rapid,
timpul putand fi in aceste conditii un enorm atu, culegerea de informati rapide, de date
video/foto in timp real este un privilegiu pe campul tactic de lupta. In momentul in care
parapanta este in aer, va prinde viteza si castiga altitudine.

6. Datorita vitezei mici de zbor, parapanta are o evolutie lenta, e greoaie in

miscari in zbor si urca la plafon destul de greu. In evolutiile complicate trebuie sa se tina
neaparat cont ca parapanta cu motor este construita din material textil iar in unele dintre
evolutiile aeriene pot solicita asimetric aripa sau distributia de forte de natura
aerodinamica poate modifica forma parapantei in timpul evolutiei (suprafata textila nu
poate prelua forte sau momente decat daca acestea actioneaza de jos in sus si din centru
spre capat ), solicitarile de pe alte directii facand sa apara acel fenomen de inchidere a
urechilor sau de rasucire (incalecare a bordului de fuga peste suprafata aripii).

7. Viteza redusa de deplasare, combinat cu eficacitatea crescuta a suprafetelor de

comanda face ca comanda de viraj sa se execute intr-un mod particular, in sensul ca
se face aproape pe loc. Nu este necesara o raza de viraj asa cum se intampla la avioanele
UAV cu aripa fixa, parapanta isi schimba atitudinea si directia de zbor pe loc, fara
pierdere semnificativa de altitudine, fara sa se incline pentru a preintampina forta
centrifuga care ia nastere pe avion UAV (lucru care ar schimba si zona vizata prin
obiectivul camerei foto/video). La parapanta intreaga voalura se roteste perfect in jurul
axei de ruliu, si numai in cazul in care viteza este prea mare este nevoie si de o giratie
pentru compensarea fortei centrifuge.

Acest lucru constituie un avantaj intrucat fara a scapa din obiectivul camerei de
filmat suprafata vizata, parapanta se poate intoarce deasupra zonei de interes. UAV cu
aripa fixa tip avion nu pot face acest lucru intrucat intoarcerea asupra zonei de vizitare se
face cu viraj, viraj care este cu atat mai larg cu cat viteza este mai mare iar giratia face ca
aparatura video sa scape din vedere, pe durata virajului, zona de interes pentru misiune.
Aceasta poate conduce implicit la scaparea unor detalii legate de fenomene aflate in
miscare pe sol sau in aer. In plus, avionul tip UAV, avand viteza mare de zbor, nu poate
stationa prea mult timp deasupra obiectivului vizat, el trebuind fie sa faca cercuri in viraj
continuu pentru a filma zona de interes, fie sa faca treceri succesive. La altitudini foarte
mici, un avion UAV nu poate stationa nicidecum deasupra unui obiectiv, daca se doreste
filmarea din aer de la foarte mica inaltime trebuie efectuate treceri succesive, mare parte
din timpul de filmare fiind irosit, lucru care este exclus la parapante.

8. Constructia cupolei parapantei nu suporta vant lateral mare din cauza ca fortele
aerodinamice laterale pot inchide urechea, fara posibilitatea acesteia de a reveni.
Parapanta are o suprafata laterala foarte mare, extrem de importanta, care nu se poate
neglija in efecte. Cupola parapantei cu motor este sensibila la forte venite din partea
laterala. Suprafata laterala a parapantei este foarte mare ceea ce ii confera o mare
stabilitate in zborul longitudinal dar o sensibilitate locala sporita la curentii de aer laterali.
Parapanta nu are suprafete de comanda verticale, ea avand prin insasi constructia
structurii aripii o suprafata laterala importanta.

9. Zborul planat in curentii de aer verticali: parapanta, prin suprafata sa

desfasurata foarte mare are capacitatea de planare foarte buna, cu o finete mai mare
sau mai mica functie de profilul aripii parapantei. In zilele insorite, in conditii de calm de
vant, se poate zbura cu parapanta sau se poate plana in curentii termici de inaltime.
Curentii ascendenti sunt foarte puternici de aceea se poate aprecia faptul ca vor purta
parapanta in ascensiune, impreuna cu masa de aer cald care se ridica. UAV tip avion nu
are capacitatea de a utiliza termica suficient de bine datorita faptului ca are viteza foarte
mare si, atunci cand apare o componenta verticala de viteza mica comparativ cu viteza de
zbor, influenta acestui curent ascendent vertical este nesemnificativa asupra fortei
portante. Parapanta prin insasi constructia ei denota faptul ca poate plana foarte mult
timp, in timpul zborului fiind prevazuta chiar oprirea motorului in vederea economisirii
de combustibil sau pentru marirea calitatii imaginilor filmate/fotografiate de la mare
inaltime, in vederea eliminarii vibratiilor induse de motor. Finetea zborului planat este
satisfacatoare, pentru parapantele performante fiind prevazuta o finete de f=7-8.
Avioanele UAV nu au capacitatea prea buna de zbor planat, pierd viteza foarte repede
fara motor pornit ceea ce le impiedica sa parcurga distante prea lungi in planare, din
cauza faptului ca au viteza de infundare foarte mare. Parapanta cu motor are viteza de
infundare foarte mica, cea mai mica dintre toate UAV comparativ cu UAV cu aripa
fixa, de tip avion, ceea ce inseamna durata mare de timp, in zbor fara motor la aterizare.
Capacitatea de planare a parapantei este uimitoare si foarte importanta.

10. Parapanta, avand aripa din material textil sintetic, nu poate fi detectata
radar, datorita faptului ca panza nu reflecta prea bine undele electromagnetice, asa cum
este cazul metalelor. Amprenta sa radar este foarte stearsa, imprastiata si slaba si prin
urmare greu identificabila. Aceasta proprietate se constituie intr-un semnificativ avantaj
intrucat parapanta cu motor poate penetra nestingherita teritoriul inamic, pentru a culege
informatii, fiind astfel un UAV subtil, foarte greu de contracarat si mai ales foarte
costisitor de combatut. El poate insela foarte usor radarul prin imaginea sa difuza si mai
ales inseala sistemele de urmarire de pe rachetele antiaeriene. Capacitatea combativa
proprie efectiv este nula, insa prin potentialul informatiilor pe care le transmite parapanta
este foarte periculoasa si extrem de eficienta. Parapanta cu motor este un robot foarte
subtil care promite a oferi militarilor sprijin sustinut si eficace, suport nemijlocit in lupta.

In cazul in care este atacata, parapanta are capacitatea reala de a rezista ‘ranilor’
provocate de proiectile mici (gloante, aschii, schije) – majoritatea incarcaturilor
rachetelor de interceptare sunt de proximitate, improasca cu fragmente in zona imediat
apropiata obiectivului – datorita suprafetei mari si datorita fortelor aerodinamice foarte
mici (incarcarea alara). Perforatiile mici afecteaza doar in foarte mica masura integritatea
si capacitatea de zbor si se poate prevedea ca un numar semnificativ de astfel de
proiectile de mic calibru pot sfasia voalura parapantei si totusi aprapanta cu motor sa
zboare in continuare. Parapanta este foarte rezistenta, este foarte greu de doborat si pentru
aceasta sunt necesare mai multe incarcaturi antiaeriene, foarte scumpe dealtfel. Aripa
parapantei este confectionata din material textil special, denumit ripstop (antisfasiere) iar
orice perforatie datorata unor variate motive, nu se poate propaga in materialul aflat sub
forta de intindere care o solicita mult. Tesatura ripstop consta in aceea ca la un numar
egal de fire din urzeala si batatura (ambele avand acelasi tip de fire), se insereaza un rand
special continand mai multe fire, acestea avand rolul de ranforsare locala a tesaturii
(firele pot fi si din alt material mai dur), ceea ce face ca sfasierea sa nu se extinda.

In mod normal, daca aceste fire ripstop nu ar fi intercalate in cadrul tesaturii, o

sfasiere locala a materialului ar face ca brusc sarcina care in mod firesc era preluata de
catre firele rupte sa fie preluata de firele vecine, suprapunandu-se astfel peste sarcina
distribuita pe care acestea deja o au ca si incarcare. In cazul in care firul rezista
suprasolicitarii aparute, el se va deforma elastic; parte din deformatia elastica se va afecta
si firele imediat inconjuratoare pe directia solicitarii. In cazul in care insa firul nu rezista
suprasolicitarii el va ceda, iar sarcina sa, suprasarcina de fapt, se va rasfrange asupra
urmatoarelor fire din structura tesaturii iar acestea evidend cedand ulterior si intinzand
ruptura. Pentru a preveni acest fenomen distructiv, a aparut ideea folosirii din loc in loc a
structurii formate dintr-un manunchi de fire sau de catre un fir foarte rezistent, iar atunci
cand se va rupe un numar mic de fire din celula sfasiata ruptura va intalni in drumul sau
manunchiul de fire ripstop si se va opri, evitandu-se astfel propagarea.
 11. Aripa parapantei nu poate zbura pe timp de ploaie pentru ca apa
ingreuneaza suprafata foarte mult si apare pericolul ca ea sa colapseze, sa nu-si suporte
propria greutate sau mai degraba greutatea apei de pe suprafata sa. Este recomandat sa se
evite pe cat posibil zborul pe ploaie sau in norii de ploaie, cand se face condens. Desi
panza este impermeabila prin definitie, totusi picaturile de ploaie pot stagna pe suprafata
cauciucata si in felul acesta pot impiedica foarte mult mentinera formei aripii de
parapanta. Este foarte important ca inainte de desfasurare voalura parapantei sa fie bine
scuturata de apa. In orice caz, picaturile de apa ingreuneaza substantial cupola si chiar
rapiditatea comenzilor (inertia suprafetei aripii creste), fapt ce duce in final la afectarea
caracteristicilor aerodinamice principale. Pentru prevenirea partiala a acestor fenomene
nedorite precum si pentru crearea unei parapante cu motor care sa poata efectua zboruri
inclusiv pe timp ploios este indicat alegerea unui material pur impermeabil, peliculizat cu
cauciuc natural, chiar daca mai greu, insa sa fie peliculizat pe ambele suprafete ale
panzei.

12. Timpul de pregatire pentru aripa parapantei cu motor este foarte scurt in
comparatie cu UAV clasice tip avion avand aripa din profil tare, inflexibil. Acesta este un
atu incontestabil pentru aripa flexibila. Durata scurta de pregatire pentru zbor, redusa
practic la minim, impachetarea in sac si depozitarea nepretentioasa impreuna cu minima
mentenanta in materie de pastrare a parapantei, toate acestea pot insemna timp pretios si
intaietate in culegerea de informatii in campul tactic. Daca se tine cont de faptul ca se pot
monta camere video/foto modulare precum si alte efect in forme diverse fata de avion
unde din cauza rigiditatii structurii si a compartimentarii precise este destul de greu sa
schimbi configuratia si sa se monteze alte echipamente electronice, apare evident
avantajul flexibilitatii propuse de parapanta cu motor, putandu-se face configuratii
functie de necesitatile si nevoile specifice misiunii incredintate parapantei cu motor.

Parapanta se impatureste foarte simplu si rapid dupa incetarea misiunii, cand in

prealabil se scutura foarte bine de praf, nisip sau picaturi de apa, intrucat altfel particulele
devin foarte abrazive in timp, si exfoliaza atat stratul de pelicula de cauciuc natural in
primul rand si in al doilea rand degradeaza firele din tesatura panzei, firele sintetice.
Subtierea peliculei si local distrugerea sa cresc in timp permeabilitatea panzei si in felul
acesta scad caracteristicile de transpiratie a suprafetei avand ca efect faptul ca aripa nu se
mai gonfleaza corespunzator din cauza ventilatiei mai puternice printre locurie rarite din
panza, celulele slab gonflate pierd forma de profil si flutura, vibratii suprapuse peste cele
induse de profilul de vartejuri Karman periodice, afecteaza celulele apropiate si in cele
din urma influenteaza curgerea pe intreaga suprafata a parapantei. Se infasoara in sac
conform procedurii de impachetare, principiul fiind ca suspantele sa nu fie incurcate (ca
sa nu se mai piarda timp pretios si desfasurare in campul tactic de lupta). In afara de un
minim de conditii normale (se evita umezala – mucegaieste ; nu se depoziteaza in soare
sau caldura – se deterioreaza firele sintetice la ultraviolete, se pierd elasticitatea si
proprietatile de rezistenta a firelor)
 Platforma aeropurtata cu aripa flexibila gen parapanta cu motor este totusi un
produs de inalta tehnicitate in ciuda simplei sale aparitii vizuale. Nu orice UAV isi
permite sa inglobeze calculator de bord si pilotaj automat prin satelit (GPS) care sa-i
ofere autonomie si protectie la bruiaj electronic.

Prin misiunile pe care le poate duce la indeplinire, asemeni oricarui UAV, din
punct de vedere economic se evidentiaza scaderea costurilor legate de culegerea de
informatii aeriene prin mai multe puncte de vedere:

· un UAV necesita costuri de manufacturare mult mai mici si costuri

de exploatare si intretinere foarte scazute, practic reduse la minim
· nu are pilot, costurile sociale implicate in formarea pilotilor,
asigurarea sanatatii in campul de lupta fiind nule

Pentru realizarea proiectului parapantei UAV de monitorizare propriu zisa este

nevoie de conceptia celor doua subsisteme necesare pentru zbor:

1. aripa (voalura, anvelopa) parapantei

2. platforma aeropurtata pentru modulul de lupta strategic.

Voalura aripii parapantei este o suprafata profilata aerodinamic, confectionata

din material textil special, artificial. Aripa textila are in interior o serie de pereti
despartitori ce compartimenteaza volumul interior in celule, intre membranele acestor
celule efectuandu-se o ventilatie importanta, definitorie pentru gonflarea corecta a aripii.
Admisia aerului in interior se face prin asa numitele venturi sau guri, pozitionate anume
in zona bordului de atac astfel incat admisia aerului sa se faca pe cat posibil la maxima
presiune. Din loc in loc se prind pe suprafata intradosului aripii o serie de ochiuri din
material textil, ranforsate local, care se constituie in puncte de preluare a fortei. Mai
departe, de aceste ochiuri se leaga un set de fire speciale denumite suspante, unele avand
insa si rol de comanda a aripii. La celalalt capat al suspantelor este sustinuta in aer
sarcina utila, in cazul nostru o platforma usoara care adaposteste echipamentul electronic
pentru comanda si control dar si pentru culegerea de informatii aeriene.

Materialul textil artificial din care este tesut corpul parapantei este o componenta
extrem de importanta. Este manufacturat in tehnologia ripstop, fiind capabil sa
preintampine propagarea sfasierii materialului in cazul aparitiei unor forte de natura
aerodinamica mult prea mari fata de rezistenta mecanica a firelor ce compun tesatura, fie
datorita unor ruperi sau sfasieri pur intamplatoare, in cadrul unor eventuale accidente pe
timpul etapelor de zbor – agatarea de diferite obstacole taioase, muchii ascutite, si care
pot produce pagube asupra aripii parapantei. Minimizarea intinderii zonei sfasiate este un
obiectiv prioritar intrucat se urmareste ca parapanta sa poata efectua zborul chiar si cu
mici deteriorari ale suprafetei aripii si mai mult, vrem ca aceste rupturi practic inerente
intr-un camp de lupta, sa nu fie un criteriu pentru incapacitatea de zbor a parapantei.
“Supravietuirea” aripii parapantei in campul de lupta este legata in mod nemijlocit de
capacitatea ei de planare cu multiple leziuni ale voalurii, lezari in mod evident de
dimensiuni reduse, astfel incat sa nu fie compromis esentialmente zborul.

Platforma aeropurtata este in principiu construit dintr-un un sasiu si o serie de

cadre metalice capabile sa ofere rezistenta pentru sustinerea echipamentelor electronice,
pentru prinderea motorului si a rotilor, dar si pentru a oferi o buna protectie mecanica in
cazul unor accidente sau incidente in zbor. Inima sistemului o constituie echipamentele
electronice de comanda si control (calculator de bord, GPS, interfete, sistem de
telecomanda radio) si un sistem optic pentru misiunile de monitorizare aeriana (camera
video/foto). Mentionam ca utilizarea acestei platforme nu se limiteaza numai la acest gen
de misiuni, datorita flexibilitatii sale si a dimensiunilor generoase platforma poate fi
folosita si la alte tipuri de misiuni, chiar cu caracter ofensiv.

Profilul aripii parapantei

Profilul aripii precum si forma geometrica a voalurii imprima parapantei

caracteristicile aerodinamice generale. In alegerea profilului urmarim mai multe variante
care sa ne satisfaca cerintele impuse de viteza, stabilitate, volum, portanta mare si
rezistenta la inaintare minima (finete aerodinamica cat mai mare), stabilitate in zbor,
raspuns rapid la comenzi, usurinta de decolare prin ridicarea parapantei la verticala.
Curbura generoasa ne ofera garantia unei portante bune la vitezele mici de zbor pentru
parapanta si indeosebi o comportare buna in faza de gonflare. Cunoscatorii stiu cat este
de important ca parapanta sa se gonfleze rapid si sa se mentina la verticala.
In procedura de gonflare si inaltare comenzile sunt trase suficient de pronuntat pentru
ca profilul astfel curbat, sa poata oferi sustentatie mare la viteza mica a vantului de panta.
Am fost nevoiti sa alegem un profil avand curbura proeminenta intrucat nu este suficient
ca aripa sa isi mentina forma si stabilitatea la verticala, ea trebuie sa si ridice in aer masa
utila.

Top

11. Constructia modulului de lupta strategic

Pornim de la un motto esential pentru propunerea de proiect: “Nu trebuie sa

abandonam ideea folosirii vehiculelor terestre unmanned in ciuda tuturor problemelor
intalnite in cercetare”, asa cum spunea un renumit general de armata american.

Constructia MLV. Obiectivele specifice prevad conceperea si construirea unui sistem de

lupta comandat de la distanta, construirea si conceperea MLV sa pastreze capacitatile de
invizibilitate (amprenta radar redusa), in vederea penetrarii sistemului de aparare advers;
nivel de zgomot redus; componente electronice si optoelectronice (camere video/tv) de
mare sensibilitate pentru vedere zi/noapte, stabilizate; construirea MLV cu capacitate de
culegere de informatii si lupta si cu autonomie mare de functionare (3-4 zile).

Vehiculul militar terestru se bazeaza pe o structura cadru ca la majoritatea

constructiilor auto, avand ca suport un sasiu format din doua cadre de rezistenta, pe care
se aseaza caroseria. Sistemul de suspensie care leaga sasiul de rezistenta de rotile
senilelor este de forma unor resorturi amortizoare.

Modulul terestru este constuit in jurul unei platforme senilate, compusa din sasiu metalic
pe care se dispun roti si sisteme elastice de sustentatie si de amortizare; este propulsat de
un sistem dual de motoare electrice care, in mersul fortat, sunt alimentate prin conectare
directa la alternatorul angrenat de un motor termic de 4-5 CP cu reductor si cu un motor
electric demaror. Alegerea variantei cu senile s-a facut pe considerentul ca datorita
presiunii mici pe suprafata pe care o exercita modulul se poate deplasa pe orice tip de
teren (teren desfundat, zapada, pat de vegetatie, roca). Intreg ansamblul mecanic si
electronic din interior este protejat de o carcasa metalica, din duraluminiu; intreaga
constructie este foarte joasa astfel incat modulul de lupta sa poata sa incapa sub un
autoturism (in cazul luptelor urbane). Pe sasiu este prins, prin intermediul unui dispozitiv
mobil ce permite rotatia de tip turela, sistemul de armament, constand dintr-o teava lunga
de arma de precizie, sistemul de alimentare cu cartuse si magazia de tuburi. Miscarea
tevii este comandata electronic si este realizata cu ajutorul unor servomotoare de precizie,
pas cu pas. In acest fel, teava poate fi orientata prin rotatie 360o in plan orizontal. Similar,
in plan vertical teava se poate roti folosind un sistem de servomotor cu precizie pana la
90o. Se observa cum sistemul de foc poate acoperi orice unghi. Pentru a culege informatii
sunt necesare sisteme optoelectronice - camere video color, de inalta rezolutie, fiecare
avand cate un rol: prin luneta montata pe teava armei priveste una din camere; pentru o
vedere panoramica, pe deasupra vegetatiei, se impune o miniplatforma orientabila 360o in
plan orizontal si ± 45oin plan vertical pe care se vor monta o camera video cu un sistem
optic de marire (grossisment variabil) si o camera video speciala pentru vedere pe timp de
noapte cu amplificarea luminii, capabile sa cerceteze imprejurimile in orice conditii de
luminozitate. Transmisia imaginilor este realizata printr-un emitator 2.4GHz de putere.
Comanda platformei se face de la distanta sau cu ajutorul unui calculator de bord asimilat
dintr-unul pentru avioane, prin intermediul unui set de senzori si GPS. Modulul este
inchis ermetic, protejat impotriva umiditatii iar camera motorului termic are un regim
special, aerul fiind filtrat si ventilat fortat.

Sistemele de senzori de la bord au capacitati de sesizare la un nivel tehnologic ridicat

si pot oferi perceptia in medii ostile si bruiate (bruiaj indus), reprezentarea eficienta a
mediului, confera disponibilitate, fiabilitate, siguranta, o mentenanta usoara si securitate.

Intreg ansamblul este construit in jurul unei arme de foc, de mare precizie, cu bataie
peste 1800-2000m. Pentru realizarea balisticii, este prevazuta o camera video care are
ocularul in focarul lunetei. Pentru vederea in noapte, luneta este prevazuta cu un
dispozitiv special de amplificare a luminii, avand si efect de filtru.
 Telemetrul laser

Telemetrul laser este un dispozitiv special pentru masurarea distantei dintre sursa de
lumina emitenta si obiectul iluminat. Masurarea are loc cu acuratete, fara a fi nevoie sa
fie atinse obiectele.

Sistemul de masurare este suficient de simplu: o raza de lumina focalizata este trimisa
spre tinta iluminata, parte din energia luminoasa fiind intoarsa spre sursa de lumina prin
fenomenul de reflexie pe suprafata. Pentru captarea precisa a fasciculului de lumina
reflectat, exista doua lentile de grosime mai mare care ofera precizia dorita si prin care
raza poate ajunge la senzorul care detecteaza spotul de lumina reflectat. Diferenta de timp
dintre momentul transmiterii luminii pana cand unda de lumina reflectata se intoarce
inapoi in aparat, acolo unde a fost emisa poate fi contorizata prin intermediul unui
numarator pe un microcircuit integrat si, datorita oscilatiilor de mare frecventa ale unui
cristal cu proprietati pierzzoelectrice, se poate numara de cate ori a oscilat cristalul pana
cand senzorul fotoelectric a oferit semnalul ca raza de lumina s-a reflectat si a fost captata
Cunoscand viteza de deplasare a luminii si considerand-o o constanta c, in felul acesta se
poate determina distanta pana la obiectul iluminat. Telemetrul laser are o functie foarte
importanta anume de a fi capabil sa fie cuplat direct la un computer prin intermediul
portului serial, protocolul de comunicatie RS232, fiind atasat de computerul de bord pe
una din mufele seriale libere (free) de pe placa multiport. Aceasta facilitate usureaza in
mod considerabil munca de a introduce in memoria computerului de bord datele obtinute
prin masurarea la distanta. O alternativa ar fi fost transmiterea wireless a acestor date insa
am preferat ca intreaga operatiune de cautare tinte, marcare, urmarire sa fie facute si
inregistrate la nivelul MLV, in vederea asigurarii unui grad cat mai mare de autonomie si
prin aceasta, eliberarea operatorului uman de cat mai multe sarcini, prin preluarea lor de
catre MLV.

Telemetrul laser poate inregistra distantele pana la o serie de suprafete care permit
reflectarea luminii, cum ar fi pereti, suprafete de lemn, materiale metalice neacoperite sau
acoperite cu vopsea. Conditia este ca raza laser sa nu fie reflectata in alta directie fata de
cea pe care priveste senzorul fotosensibil astfel incat sa nu se poata intoarce la locul de
emisie, lucru care se intampla insa destul de rar. Telemetrul este un dispozitiv
optoelectronic de mare precizie, care ofera satisfactie deosebita

Telemetrul laser are doua functii de care se poate profita in cadrul misiunilor
MLV in campul de lupta si anume:

1. Achizitia tintei in vederea lovirii cu arma de foc – rolul telemetrului fiind

aceea de a masura distanta pana la tinta in vederea reglarii tirului (balisticii armei) pentru
lovirea precisa
 2. Masurarea distantei pana la tinte de interes, fara a se executa foc. Achizitia
tintelor poate fi facuta in scopul determinarii actiunilor militarilor inamici fara insa a le
lovi, ci doar pentru a crea o harta a dispunerii tintelor de interes – piese de artilerie,
blindate, antene radar, mashini de lupta transportoare, camioane,

3. Pozitionarea si mentinerea spotului laser pe o tinta se numeste marcarea

tintelor, facand-o pe aceasta vulnerabila la lovituri cu arme inteligente, in special bombe
lansate din avion si ghidate prin laser. MLV poate astfel marca si mentine spotul laser pe
piese valoroase, fara a periclita viata soldatului, marind uluitor shansele de lovire, fara a
lasa achizitia tintelor la indemana pilotului, in mod normal pilotul incadreaza tinta, o
interogheaza si daca este inamica o marcheaza si mentine spotul laser, iluminarea tintei
pana cand racheta lansata ghidata laser de pe aripa sa atinge tinta cu precizie sub jumatate
de metru. In felul acesta MLV devine un modul activ in marcarea tintelor pe teren, cu
precizie, facand mult mai usoara misiunea pilotului care nu mai pierde timp cu gasirea,
identificarea, setarea alegerea armei si lansarea, scurtand la maxim timpul petrecut in
proximitatea viitoarei tinte (posibil in adancul teritoriului campului inamic) ce-l expune
la lovituri antiaeriene, scaderea timpului de zbor deasupra campului de lupta avand
implicatie directa in diminuarea perioadei de vulnerabilitate fara scaderea combativitatii,
pilotul, atunci cand tinta ii este deja marcata, neavand altceva de facut decat sa lanseze
missile la distanta optima, si sa se intoarca sau sa loveasca alta tinta, tinta iluminata fiind
deja selectata, pregatita sa primeasca lovitura. In felul acesta, cu tintele deja pregatite si
iluminate, pilotul poate lovi la o ieshire mai multe tinte in mod eficient, precis; nu este
nevoie ca pilotul sa faca evaluarea loviturii intrucat MLV evalueaza lovitura, vazand cat a
fost distrusa, daca a fost atinsa si operatoul MLV putand sa faca o buna evaluare. In caz
ca tinta a fost insuficient sau partial distrusa avand inca potential de pericol, ea poate fi
din nou marcata si lovita, prin revenirea avionului cu o noua racheta. Integrand in mod
inteligent aceste capacitati de interoperabilitate intre MLV si avioanele de lupta se poate
ca avionul sa fie incarcat cu mai multe bombe inteligente si missile aer-sol, timpul de
marcare si incadrare, lovire tinta sa se reduca pana la 90%, pilotul neavand ce sa faca
decat sa lanseze optim bomba atunci cand avionul este atins de catre raza laser reflectata
de suprafata tintei, fara a face alta operatie. Containerul de iluminare laser a targeturilor –
un element de o deosebita sensibilitate, si care necesita precautii foarte mari, fiind un
dispozitiv optoelectronic complicat, ce include elemente perfect combinate si reglate care
de obicei este atasat sub burta fuselajul avionului, poate fi acum inlocuita cu o bomba
aer-sol, implicit cel putin o tinta putand fi lovita. Se observa cum campul de potentiale
aplicatii ale MLV se largeste pe masura ce sunt descoperite noi valente ale sistemelor
ambarcate pe ele. Procedura de iluminare si marcare laser a tintei este unul foarte
periculos intrucat fasciculul laser poate sa tradeze pozitia in spatiu a avionului, timpul de
pozitionare a razei pe tinta fiind mare, intrucat este foarte dificil si pentru pilot sa
identifice elemente de lupta in conditiile camuflajului modern aproape impenetrabil,
perfect. Daca iluminarea laser si punerea spotului mentinerea lui pe tinta este grea si
necesita timp mare, de ordinul zecilor de secunde, timp in care avionul se afla in raza de
actiune a sistemelor antiaeriene sol-aer, fiind foarte vulnerabil, mentinerea iluminarii
tintei pana cand aceasta este atinsa de missila trimisa sa o distruga este si mai
indelungata, functie de tipul rachetei – balistica, cinetica, noncinetica, de proximitate -,
precum shi de tipul tintei – tancuri, masini de lupta ale infanteriei, nave, avioane pe pista
sau hangare, piste de avion pe aeroport – o tinta mai mica necesitand mentinerea perfecta
a spotului laser pentru ca precizia sa se incadreze in precizia de lovire a armei inteligente.
MLV scuteste foarte mult din timpul de vulnerabilitate a avionului, lasand in acest fel
mai multa sansa de a nu fi lovit si reperat in timpul manevrelor de achizitie si de
iluminare tinte In felul acesta, implicit, MLV serveste la salvarea de vieti umane (piloti)
si in special a avioanelor de lupta, cunoscut fiind pretul prohibitiv al acestora; avioanele
de vanatoare sunt intotdeauna avangarda, cine stapaneste aerul stapaneste si teritoriul,
aceasta este realitatea si strategia razboiului modern, astfel ca adevarata lupta se da pentru
cucerirea si mentinerea superioritatii asupra spatiului aerian. Avioanele, dupa cum
vedem, au devenit o suprafata portanta pentru lovituri aeriene asupra celor mai sensibile
si vulnerabile sisteme de aparare.

Top

12. Pilotul automat

1- GENERALITATI

“Pilotul automat”consta din echipamentul de bord (calculator, interfata, servomecanisme,

senzori, sistem comunicatie), adaptabil soft, in masura sa realizeze autonomia in zbor
pentru diverse tipuri de aeronave. Realizarea acestui echipament, la un pret considerabil
inferior altor produse similare (utilizarea unui soft complex pentru un ansamblu inglobind
componente cu pret scazut), ofera posibilitati de testare preliminara echipamente, alegere
traseu pe o harta la pupitrul de comanda, monitorizare zbor cu regimurile : manual,
automat (cu functiile: automat, orientare, salvare automata), parasutare. Utilizarea unui
calculator de bord programabil soft are capabilitati net superioare genului de echipament
tip “controller” care se achizitioneaza in intregime (sistem integrat de
dirijare+comunicatie) si este limitat de catre producator, din considerente strategice, ca
performante si dezvoltari ulterioare.

2-COMPUNERE SISTEM

Conditii generale de functionare a sistemului:

-temperatura : operare = -25 0 C - +60 0 C

stocare = -55 0 C - +85 0 C

-vibratii : 5 - 2000 Hz

Bloc de calcul :
Calculator PC 104

-frecventa de minim 133 Mhz;

-nu are nevoie de monitor (optiune no-video); nu are nevoie de cooler;
-hardDisk de tip CompactFlash;
-memorie SDRAM preferabil lipita pe placa;
-legatura initiala in retea cu un PC astfel incit sa poata fi incarcate executabile diferite
continind softul de aplicatie si sa poata fi extrase fisierele de date inregistrate in timpul
rularii aplicatiei;
-softul de aplicatie (dinamica sistemului) este in limbaj C standard (operatii aritmetice,
functii trigonometrice, scriere de date intr-un fisier de minim 50 MB) rulat la fiecare 10
ms (trebuie prevazuta prin functiile API si posibilitatea schimbarii acestei valori minime)
ocupa un timp de maxim 2 ms [pentru lucrul in timp real ramin deci 8 ms alocate
problemelor de interfatare];

2.1.2-Interfata :

-comanda servomecanisme (PPM) – minim 5 servomecanisme [4 pot fi comandate pentru

pozitionare selectiva in cadrul cursei de deplasare iar unul (cel pentru “salvare”) poate fi
comandat pe doua pozitii (minim-maxim)];

-durata impulsurilor : 200 – 2400 ms;

-perioada de repetitie : 50 Hz;

-tensiunea de alimentare : 5 V cc +/- 5 %;

-tensiune potentiometru de reactie : 0 – 3 V;

-conversie analog-numeric pentru :

-3 senzori cu semnal util 0 – 3 V;

-5 informatii de pozitie de la servomecanisme (tensiune potentiometru de reactie);

-informatia logica “activat-dezactivat” provenind de la telecomanda;

-informatia logica “oprire tractiune” provenind de la telecomanda;

-informatii privind tensiunea acumulatorilor [posibilitatea de calibrare initiala prin

intermediul blocului de calcul in retea cu un PC (instrument LabView)];
-rezolvarea procedurii “salvare” [in cazul cind telecomanda este activata si se sesizeaza
sincope de receptie mai mari de 0,2 s (timp reglabil) (in mod normal rata de transmisie
este de 25 ms) interfata declanseaza procedura de “salvare”] constind succesiv in :

-actionarea unuia din cele 4 servomecanisme ce pot fi comandate pe intreaga

cursa de deplasare;

-actionarea servomecanismului “salvare”;

-intreruperea energiei electrice a blocului de calcul, senzorilor si

servomecanismelor (temporizat astfel incit actiunile precedente sa poata fi
efectuate);

Senzori :

-GPS (legatura seriala RS 232 cu PC104) – optiuni si facilitati accesabile prin functiile
API;

-3 senzori analogici [posibilitatea de calibrare initiala a fiecarui senzor analogic prin

intermediul blocului de calcul in retea cu un PC (instrument LabView – stabilire punct
zero, minimul si maximul)];

-senzor integrat pentru unghiuri, viteze unghiulare si acceleratii (legatura seriala RS 232
cu PC104)- optiuni si facilitati accesabile prin functiile API;

Servomecanisme :
-5 servo-uri comandate direct prin receptorul telecomenzii dar cu posibilitatea de a fi
comandate (PPM) prin blocul de calcul;
-modificare servo-uri prin adaugarea unui fir si preluarea catre blocul de calcul a
informatiei de pozitie (potentiometru de reactie);
-posibilitatea de calibrare initiala (stabilirea cursei) a fiecarui servomecanism prin
intermediul blocului de calcul in retea cu un PC (instrument LabView– stabilire
punct zero, minimul si maximul);

Subsistem de comunicatie

-telecomanda pentru evolutie in apropiere (comanda manuala) [prin constructie

receptorul telecomenzii poate actiona in mod direct asupra servomecanismelor (PPM)];
-informatia de tip logic “activat-dezactivat” provenind de la telecomanda este necesar sa
ajunga la softul de aplicatie (functie API) si la interfata (pentru sesizarea eventualelor
sincope de telecomanda si aplicarea procedurii de “salvare”);
-informatia de tip logic “oprire tractiune” provenind de la telecomanda este necesar sa
ajunga la softul de aplicatie (functie API);

-radiomodem (legatura seriala RS 232 cu blocul de calcul) pentru evolutie autonoma la

departare (comanda automata) [comenzile de pozitionare pentru fiecare servomecanism
calculate prin softul de dinamica aplicatiei se transforma in comenzi PPM prin
intermediul interfetei];

SPECIFICATII PENTRU ECHIPAMENTE

Specificatii pentru calculatorul de bord (CB)

Calculatorul de bord asigura :

-evolutia aeronavei si stocarea datelor privind parametrii de zbor;

-declansarea procedurilor speciale pentru siguranta aeronavei;

-cuplarea la sol cu echipamentul de testare (parte integranta a pupitrului de control), in

vederea testului bunei functionari a echipamentului de bord (programul de simulare
trebuie sa verifice posibilitatile de control ale actionarilor prin bracarea lor functie de
timp), pentru incarcarea variantei soft de control al evolutiei, a traiectoriei programate si
pentru extragerea datelor stocate (arhivate) in timpul zborului;

-confidentialitatea datelor inregistrate (software instalat si informatii stocate/arhivate pe

timpul zborului) prin parolare – modificarea si validarea parolei se face prin intermediul
echipamentului de testare.

Hardware :
-calculatorul de bord se va constitui intr-un sistem inglobat (embedded system) de timp
real de tip hard (nu se accepta depasirea timpului de raspuns);
-timpul de raspuns al sistemului trebuie sa fie mai mic de 10ms (la o frecventa de lucru
de cel putin 133 MHz);
-arhitectura sistemului de timp real va trebui sa fie pe 32 biti, sa contina minim 256 KB
de memorie program si 30 MB memorie de date;
-se va alege un calculator standard (exemplu PC104 cu dimensiunile de 3.6 x 3.8 inch).

Software :

Proprietatile minimale ale sistemului de operare in timp real :

-sa ofere facilitati pentru crearea, terminarea, intirzierea si activarea proceselor;

-sa permita planificarea proceselor cu rechizitionare (preemtive);

-sa gestioneze dinamic resursele hardware si software;

-sa garanteze tratarea intreruperilor si sa permita emiterea raspunsurilor corespunzatoare;

-sa ofere facilitati pentru cooperarea intre procese (procesele sa se poata sincroniza si sa
comunice intre ele prin semafoare, excluderi mutuale, schimburi de mesaje, etc.);

-sa permita conectarea dispozitivelor periferice specifice (interfetele cu sistemele de

traductori, de actionare, GPS, statia de emisie-receptie sau echipamentul de testare la sol).

Din categoria sistemelor de operare in timp real se distinge ca un standard de facto

sistemul VxWorks, care a fost si primul acceptat in industria aeronautica. Au mai fost
utilizate, pentru dezvoltarea sistemelor de control al traficului, de siguranta la decolare si
aterizare, pentru avioanele fara pilot, sisteme de operare ca Linux, QNX si, in ultima
perioada, WinCE.

Implementarea aplicatiei software va avea in vedere urmatoarele cerinte:

-Functionalitate – programul pentru dinamica evolutiei aeronavei trebuie sa asigure

realizarea schemelor structurale specifice sistemului de comanda;

-Simplitate – structura programului, definitiile obiectelor si functiilor vor fi cit mai

explicite si sugestive, astfel incit sa se poata diagnostica cu usurinta deficientele de
implementare, sa se permita dezvoltarea ulterioara si sa se faciliteze evaluarea
produsului;

-Robustete – se va avea in vedere utilizarea compilatoarelor apropiate de “masina” pe

care se va instala programul, o buna structurare a cooperarii si tratarea structurata a
exceptiilor care sa permita recuperarea din eroare in timp util;

-Flexibilitate – vor trebui sa existe posibilitati de programare la nivel fizic, compilare

separata, supraincarcarea functiilor;
-Portabilitate – programul va fi structurat astfel incit sa se poata muta usor de pe
“masinile”cu sisteme de operare de utilitate generala, pe masina de timp real (prin
utilizarea limbajelor de programare care respecta cerintele standardelor in vigoare);

-Eficienta – parametru de baza pentru sistemele de timp real, impus de timpul de raspuns
al sistemului (totusi se prefera utilizarea limbajelor de nivel inalt pentru reducerea
costului programarii si pentru evitarea introducerii erorilor de programare la nivel fizic,
obtinindu-se astfel aceleasi rezultate pe masina de timp real cu cele obtinute la simularea
sistemului).

La alegerea calculatorului de bord (hardware – sistem de dezvoltare) trebuie sa se tina

cont atit de cerintele enumerate mai sus cit si de urmatorii factori care pot influenta costul
total si succesul proiectului:

-producatorul sa furnizeze un sistem de dezvoltare complet;

-masina de timp real sa accepte unul din sistemele de operare enumerate mai sus;

-alegerea sistemului de operare sa se faca functie de echipamentele periferice necesare, in

special pentru asigurarea driverelor;

-sistemul sa permita dezvoltarea ulterioara.

Sisteme de calcul inglobate

PC 104 (IEEE P966.1 Standard for Compact Embedded- PC Modules) este o

implementare, redusa din punct de vedere al dimensiunilor, a specificatiilor P996 pentru
magistralele PC si PC/AT. Ca urmare, PC 104 este o versiune compacta ( 3.6” x 3,8”) a
standardului PC ISA. S-a urmarit in primul rind reducerea spatiului si a necesarului de
putere in sistemele inglobate. Utilizarea unei arhitecturi PC precum si a unor hardware /
software standardizate ofera multe avantaje proiectantilor.

Magistrala PC 104 este formata din doi conectori tata/mama de 64 si 40 pini (total 104).
In felul acesta, placile pot fi asezate in stiva, asezare ce permite eliminarea conectorului
de fund iar pe de alta parte contribuie la reducerea spatiului total rezervat calculatorului
inglobat.

PC 104 este o dezvoltare a standardului anterior care permite utilizarea magistralei rapide
PCI in aplicatiile inglobate. Forma placii si cei doi conectori ISA au ramas neschimbati,
insa a mai fost adaugat un conector de 120 pini pentru PCI. La standardul PC 104 sint
afiliati multi producatori (www.pc104.org).
Specificatii pentru sistemul de comunicatie

Sistemul de comunicatie asigura legatura radio de date intre pupitrul de comanda la sol si
calculatorul de bord.

Cerintele tehnice de performanta ale legaturii radio sint :

-distanta de actiune : 30 - 40 Km;

-fluxul de date trebuie sa asigure transmisia in timp real a comenzilor de zbor si

receptionarea datelor de pozitie si de stare a echipamentelor de bord;

-legatura radio trebuie sa aiba o buna stabilitate la perturbatii;

-legatura radio trebuie sa asigure securitatea datelor transmise;

-autonomie de functionare minim 2 ore;

-asigurarea compatibilitatii cu calculatorul de bord si calculatorul pupitrului de control

(standard RS- 232).

Un sistem de comunicatii poate fi descris simplu prin trei elemente componente :

emitatorul, calea de transmisie (canal sau linie) si receptorul. In comunicatiile
bidirectionale atit emitatorul cit si receptorul sint dispozitive ce pot emite si receptiona
date in acelasi timp. Sistemul de comunicatie realizeaza o comunicatie seriala de date
intre calculatorul de bord si calculatorul pupitrului de control prin semnale de
radiofrecventa, calea de transmisie fiind atmosfera. Transformarea datelor din formatul
digital, existent la porturile de iesire ale calculatorului, in semnale de radiofrecventa se
efectueaza cu ajutorul modemului radio.

Comunicatiile seriale sint utilizate pentru transferul de date la distante mari deoarece o
comunicatie paralela necesita prea multe fire sau canale de transmisie. Datele seriale
primite de la modem sint convertite in format paralel pentru a putea fi transferate pe
magistrala de date a PC-ului, iar cele provenite de la PC sint convertite din formatul
paralel in formatul serial necesar modemului.

Echipamentul pentru comunicatii seriale poate fi divizat in simplex, half-duplex si full-

duplex. Intr-o comunicatie seriala simplex se transmit informatii intr-o singura directie,
half-duplex presupune faptul ca datele pot fi transmise in orice directie intre doua sisteme
dar nu in acelasi timp, iar o transmisie full-duplex inseamna ca fiecare sistem poate
transmite si poate primi date in acelasi timp.

Exista doua cai de transmitere a datelor seriale : sincron si asincron. In transmisia

sincrona datele sint trimise in blocuri, transmitatorul si receptorul fiind sincronizate prin
unul sau mai multe caractere speciale numite caractere sync.
Specificatii pentru echipamentele de masurare

Sistem integrat de senzori pentru unghiuri, viteze unghiulare si acceleratii dupa cele trei
axe :

3DM-G combina trei senzori de viteza unghiulara, trei accelerometre de c.c. ortogonale,
trei magnetometre ortogonale, un multiplexor, un convertor A / D pe 12 biti si un
microcontroler incorporat pentru a furniza cele trei unghiuri de orientare (tangaj, ruliu,
giratie) in conditii dinamice si statice.

Operind in intreaga circumferinta de 360 grade de rotatie unghiulara pe toate cele trei
axe, 3DM-G furnizeaza orientarea in formate matriciale, cuaternioni sau unghiuri Euler.
Iesirea seriala digitala poate fi programata sa furnizeze date scalate de la toti cei noua
senzori ai sistemului.

Retelele nodurilor senzorului 3DM-G pot fi desfasurate prin utilizarea protocolului de

retea RS-485 incorporat. Microcontrolerul incorporat in fiecare nod elibereaza sistemul
gazda de sarcina efectuarii calculelor de orientare, permitind desfasurarea unor duzine de
noduri ale sistemului 3DM-G, fara o descrestere semnificativa a performantelor
sistemului. Modurile de iesire si parametrii filtrului software sint programabile de catre
utilizator. Toti parametrii programabili si datele de calibrare sint stocati in memoria
nonvolatila.

Specificatii :

Domeniul de orientare 360 grade full scale, toate axele (modurile matriciale,
quaternion)
Domeniul vitezelor unghiulare + / - 300 grade/secunda (maximum)
Rezolutia A / D 12 biti
Compensarea dinamica Control digital in bucla inchisa (de la 0 la 50 Hz)
Rezolutia unghiului de orientare < 0,1 grade
Deriva de temperatura Pe o singura axa +/- 0,025% / grad C (specificatia pentru
rezolutia de unghi este preluata pentru setarile de filtrare
cele mai agresive)
Neliniaritatea 0,23 % full scale (testata in conditii statice)
Repetabilitatea 0,10 grade
Precizia + / - 5 grade tipic pentru orientare unghiulara arbitrara
Moduri de iesire Matrice, quaternion, Euler, bits
Domeniul senzorului Giroscoape : + / - 300 grade/secunda; accelerometre : + /

Iesiri digitale
Rata datelor de iesire
Rata datelor seriale
Tensiunea de alimentare
Curentul de alimentare
Conectori
Temperatura de operare
Dimensiunea carcasei
Greutate
Limite de soc
- 2G; magnetometre : + / - 1 Gauss
RS-232 serial sau optional RS-485 cu programare prin
software
100 Hz (RS-232 digital)
19,2 / 38,4 / 115,2 kbaud, programabil prin software
5,2 V c.c. min, 12 V c.c. max
52 miliamperi tipic
Un LEMO cu cheie, doua pentru optiunea RS-485
-40 la 70 grade cu carcasa, -40 la 85 grade fara carcasa
64 x 90 x 25 mm
40 grame cu carcasa, 18 grame fara carcasa
1000 g (nealimentat), 500 g (alimentat)

3DM-G- M (modul = modul de orientare cu 3 axe : placi cu circuite imprimate cu montaj

de suprafata, carcasa de plastic ABS) = pret 1195 $;

3DM-G- SK (starter kit = kit de pornire pentru sistemul de orientare cu 3 axe : placa,
alimentator, carcasa, software, manual) = pret 1295 $.

Sistem de pozitionare globala (GPS) - Este prezentata in continuare oferta firmei RCS
in domeniul sistemelor de pozitionare globala.

Specificatii pentru sisteme de actionare

Servomecanismele, utilizate pentru actionarea organelor de comanda ale aeronavei,

reprezinta dispozitive care inglobeaza un motor de curent continuu, un reductor, un
potentiometru si un circuit integrat. Cele trei fire ale motorului sint pentru alimentare (+),
masa (-), comanda. Potentiometrul face parte din circuitul de control care opreste motorul
in pozitia corecta.

Nivelul de putere al semnalului de comanda este proportional cu marimea rotatiei. Astfel,

controlul proportional inseamna ca daca servo-ul trebuie sa se roteasca mult, rotatia se va
face la viteza maxima, iar daca unghiul rotatiei este mic, servo-ul se va roti cu viteza
mica.

Servomecanismele sint controlate printr-un puls de latime variabila, repetabil la o

perioada constanta (20 ms). Punctul neutru al servo-ului este definit ca pozitia in care
acesta are acelasi potential de rotatie in sensul acelor de ceas sau in sens contrar. Daca in
general servo-urile diferite au constringeri diferite de rotatie, in schimb toate au o pozitie
neutra, de obicei la pulsul cu latimea in jur de 1,5 ms.

Unghiul de rotatie al servo-ului este determinat de durata pulsului de comanda aplicat. De

exemplu, latimea pulsului de 1,5 ms determina rotirea motorului la pozitia “90 grade”
(pozitia neutra). Cind pulsul de comanda este mai mic de 1,5 ms, servo-ul se roteste in
sens contrar acelor de ceas, iar cind pulsul este mai mare de 1,5 ms in sensul acelor de
ceas. In general (functie de fabricant), latimea maxima a pulsului de comanda este in jur
de 2 ms, iar cea minima in jur de 1 ms.

Atunci cind servo-ul este comandat, se roteste pina la pozitia comandata si apoi pastreaza
aceasta pozitie. Daca o forta externa actioneaza asupra servo-ului, acesta reactioneaza
pentru pastrarea pozitiei ca o forta rezistenta, definita pentru fiecare servo ca parametrul
de “cuplu”. In general se pot diferentia servo-uri la care predomina caracteristica de
viteza de rotatie si servo-uri la care predomina caracteristica de cuplu.

DETALIERE BLOC DE CALCUL

Descriere bloc de calcul si conexiuni externe

Hardware
Placă CPU
Pentium 166 MHz PC104,

MSMP5-XEN Digital Logic AG

Extensii
Interfaţă serială PC104, 4x RS232C (COM3 - COM6)

MSMX104 Digital Logic AG

Interfaţa proprie interfaţa acţionare

Microcontroler ATMega8 (Atmel AVR)
Bus calculator Serial RS232C
Intrare senzori 3 senzori

tensiunea de intrare: 0 ¸ 3V

tensiunea de alimentare: 5Vcc ±5%

Comanda servomecanisme 6 x PPM

durata impulsurilor: 200 ¸ 2400 us

perioada de repetiţie: 50 Hz

tensiune potenţiometre reacţie: 0 ¸ 3V

tensiunea de alimentare: 5Vcc ±5%

Firmware: Proprietar
GPS
Tip
 interfaţă Serială RS232C
protocol

Tensiunea de alimentare

Software
Sistem de operare QNX 6.2.0 Neutrino

Conexiuni externe ale calculatorului de bord

 Figura 4. Sistemul de calcul

Hardware

Componente standard

Placa CPU

Componenta principală a calculatorului de bord este placa CPU PC/104. Dimensionarea

calculatorului de bord a fost efectuată pornind de la două cerinţe contradictorii. Pe de o
parte, acesta trebuie să asigure resursele necesare dezvoltării aplicaţiei software, iar pe de
altă parte, trebuie să se ţină cont de spaţiul disponibil şi de menţinerea la minimum a
consumului energetic.

In urma dimensionării au rezultat următorii parametri minimali:

- Computer placa baza procesor PC/104;

- procesor x86 (Pentium, Geode) cu frecvenţa minimă de 166 MHz;
- Memorie flash: 64 MB – simcard CompactFlash;
- Memorie SDRAM: minim 32 MB – preferabil lipită pe placă;
- 6 porturi seriale RS232 (şi minim 1 configurabil RS485);
- opţional port USB;
- opţional port Ethernet.
- să suporte RTOS uzuale (WinCE, Linux, QNX, VxWorks).

Placa CPU aleasa este de tip MSMP5-XEN la 166 MHz (Digital Logic AG), care
îndeplineşte toate condiţiile enumerate mai sus. În plus, placa este livrabilă cu opţiunea
No-Video, reducându-se în acest mod consumul total cu aproximativ 300 mA.

CPU SmartCore-P5 Intel Mobile PENTIUMTM

BIOS Phoenix
Mărimea cuvântului 32 de biţi
Clock 166 MHz
Soclu SmartCore-P5
Memorie RAM 64 MB / lipită pe placă
HardDisk CompactFlash 64 MB
Video -
Serial 2 x RS232C (COM1, COM2), compatibil 8250
Paralel LPT1, SPP, EPP
USB 2 canale
Watchdog
Mediu
Umiditate relativă: 5 ¸ 90%, fără condens
Vibraţii: 5 ¸ 2000 Hz
Şoc: 10 G
Temperatura: Operare -25°C ¸ +60°C

Stocare -55°C ¸ +85 °C

EMI / EMC IEC1131-2

MIL 461/462

Deoarece dispozitivele externe calculatorului de bord sunt prevăzute cu interfeţe seriale

RS232C iar placa CPU nu conţine decât două astfel de porturi,se utilizează în plus o
placă ce conţine patru astfel de porturi. Extensia aleasa pentru utilizare este MSMX104,
Digital Logic, cu caracteristicile:

Portul COM1 poate fi utilizat pentru configurarea iniţială a calculatorului de bord prin
intermediul programului monitor hostkey furnizat de Digital Logic.

Placa de extensie se alimentează direct din conectorul PC/104 (ISA) deoarece consumul
acesteia este redus.

Interfata de actionare
Componenta

A treia placă din calculatorul de bord este proiectată special pentru aplicatia de
ansamblu şi are următoarele funcţiuni:

- managementul distribuţiei de energie electrică către celelalte elemente ale

ansamblului;
- transformarea semnalelor analogice de la altimetru, vitezometru şi variometru
în informaţie digitală;
- formarea şi transmiterea impulsurilor PPM către servo;
- translatarea semnalelor de comunicare TxD şi RxD de la receptorul GPS;
Componenta principală a interfeţei este un microcontroler AVR de 8 biţi, ATMega8,
care lucrează la frecvenţa de 8 MHz.

Porturile acestui microcontroler sunt alocate după cum urmează:

Calculatorul de bord este alimentat de la doua acumulatoare NiCd cu tensiunea nominală

de 7,2V. Din prima baterie sunt alimentate servomecanismele, senzorii, receptorul GPS şi
microcontrolerul. Bateria a doua este utilizată doar pentru alimentarea plăcilor PC104. În
acest mod se echilibrează consumul pe cei doi acumulatori.

Comanda servo

Interfaţa poate controla poziţia unghiulară a maxim 5 servomotoare simultan. Comanda

acestora este PPM, specifică servourilor destinate aeromodelelor. Pe fiecare canal se emit
impulsuri pozitive cu durate de 200 până la 2400 us într-o perioadă constantă de 20 ms.
Deoarece cele cinci servo nu sunt identice comenzile limită şi nule diferă pe fiecare
canal. Spre exemplu primul servo poate fi comandat cu impulsuri de durate 800 la 2200
us, al doilea cu impulsuri de 600 la 2000 us, etc. Aceste limite se stabilesc la calibrarea
platformei.

De la placa CPU se primesc comenzi numerice de poziţionare care sunt transformate în

impulsuri PPM la fiecare 20 ms.

La proiectarea interfeţei s-a avut în vedere faptul că domeniul tensiunilor furnizate de

senzorii analogici este oarecum unitarizat, în general tensiunile de ieşire a senzorilor
utilizaţi pot lua valori între 0 şi 3V. Cele trei canale analogice sunt identice, constind din
divizoare rezistive pentru adaptarea cu domeniul de intrare a convertorului analog-
numeric (ADC).

ADC este un convertor cu aproximaţii succesive pe 10 biţi. Timpul de conversie este de

aproximativ 100 us iar timpul de eşantionare de maxim 2 us. Firmware-ul
microcontrolerului transmite datele digitale ale senzorilor sub forma unor numere întregi,
reprezentând ieşirea ADC. Este sarcina programului de aplicatie care accesează aceste
date să le prezinte în formatul cerut de specificaţii. În cadrul sistemului de ansamblu
prezentarea datelor cade în sarcina driverului devnb-servo. Transformarea are loc pe baza
unor coeficienţi de calibrare, care sunt specifici fiecărui senzor şi se stabilesc la punerea
în funcţiune a calculatorului de bord sau platformei, cu ajutorul utilitarelor de calibrare.

Este important ca, pe timpul zborului, să se pună în evidenţă prezenţa şi funcţionarea

normală a senzorilor. Dacă după conversia analog-numerică se obţin valori în afara
domeniului de validitate, senzorul este declarat invalid sau ca nefiind prezent.

Software

Partea software a calculatorului de bord se bazează pe sistemul de operare în timp real

QNX 6.2.0. Pentru buna funcţionare, sistemul de operare a fost redus, în calculator fiind
încărcate doar fişierele şi utilitarele strict necesare. In acest mod se obţine un sistem mai
"rapid" şi se face loc în memoria CompactFlash pentru stocarea altor date.

Una dintre cerinţele sistemului-ansamblu este aceea de a se putea schimba metoda de

control a zborului platformei, de fapt schimbarea programului de dinamică a zborului,
înainte de decolare. De asemenea, rata de împrospătare şi structura datelor sunt specifice
fiecărui senzor în parte. Ca urmare, partea software a calculatorului de bord este
structurată pe două nivele: unul de control, constituit din mai multe drivere specifice şi
unul de aplicaţie, supervizare, care poate fi orice program încărcat şi rulat pe calculatorul
de bord şi care accesează driverele.

Toate aceste drivere sunt pornite automat la punerea în funcţiune a calculatorului de bord,
astfel încât stările dispozitivelor periferice pot fi controlate chiar dacă nu a fost pornit
programul de dinamică a zborului.

Pentru a simplifica comunicaţia cu pupitrul de control au fost dezvoltate câteva utilitare

cu ajutorul cărora se pot efectua mai multe operaţiuni: încărcarea programului de
dinamică a zborului, încărcarea fişierului traseu, descărcarea fişierelor cu datele
înregistrate pe timpul zborului etc. Suplimentar există utilitare specifice pentru
configurarea calculatorului de bord.

Drivere specifice

Softul de aplicatie, constituit pentru comanda, control si inregistrare date, confera

autonomia aeronavei prin stabilirea in timp real, la bordul acesteia, a comenzilor necesare
pentru stabilizarea zborului si pentru urmarirea automata a traiectoriei prescrise, sau
modificate in timpul misiunii prin instructiuni radio transmise de la sol. Calculul
comenzilor necesare pentru evolutia autonoma a aeronavei poate fi efectuat fie prin
utilizarea unei legi de comanda stabilita off-line din conditii de stabilitate, incluzind
reactii de tip proportional, derivativ, integrativ, reactii incrucisate intre comenzi, reactii
dupa parametrii de stare (viteze, unghiuri de pozitionare, coordonate, viteze unghiulare)
cu informatii provenind de la senzori sau cu informatii estimate, fie prin rezolvarea on-
line a “problemei inverse (pe baza traiectoriei ce se impune a fi urmarita rezulta comezile
necesare aeronavei)” prin care insasi traiectoria prescrisa devine un factor stabilizant al
zborului.

Utilizarea combinata a informatiilor provenind de la senzori si a informatiilor estimate

pentru parametrii de stare prezinta avantajul realizarii unor comenzi complexe care tin
cont si de valori de parametri unde senzorii lipsesc, au iesit din functie sau furnizeaza
informatii perturbate.

Ambele modalitati de urmarire a traiectoriei se bazeaza pe datele aerodinamice, inertiale

si de tractiune specifice aeronavei, rezultate prin configuratia, profilele si motorizarea
aleasa. In prima instanta datele aerodinamice sint calculate din considerente geometrice,
sint apoi corectate pe baza incercarilor in suflerie pe macheta aeronavei si in final sint
identificate pe baza datelor inregistrate in zboruri neautonome (telecomanda de la sol).
Toate aceste etape succesive utilizeaza modele de simulare liniare si neliniare ale
dinamicii avionului, astfel incit, dupa identificarea datelor aerodinamice, inregistrarile
comenzilor de pilotaj, date de la sol in cursul unui zbor complex (incluzind viraje stinga
si dreapta) si introduse in aceste modele de simulare, au ca rezultat o evolutie simulata
relevind un bun grad de similitudine cu evolutia reala a aeronavei data de inregistrarile
senzorilor. Softul de comanda si control al aeronavei este testat in timp real prin modele
de simulare incluzind conditii meteo defavorabile (formele consacrate Dreyden si
Karman – timp frumos si furtuna) si vint cu directie selectabila permanent on-line.

Top

13. Capabilitatile sistemului robotic

Capabilitatile unui vehicul militar terestru de acest tip sunt identice cu cele ale unui UAV
dar care sunt mult imbunatatite si completate. Astfel, un UAV ofera in general informatii
video aeriene, in schimb propunerea de proiect are in vedere si exploatarea capacitatii de
transport pe care o poate oferi UAV, alaturi de cea devenita clasica de culegere de
informatii.

Cateva din proprietatile generale ale unui sistem de tip vehicul unmanned fie el aerian sau
terestru, care definesc si necesitatea utilizarii acestora, sunt printre altele:

Supravegherea – misiunea prin care o tinta este urmarita in timp in vederea descoperirii
amenintarilor la care poate fi supusa in campul de lupta sau pentru culegerea de
informatii privind potentialul sau de amenintare.

Monitorizarea – misiunea prin care este urmarita si inregistrata tinta de interes pe o

perioada mai indelungata in scopul fie a determinarii actiunilor distructive care s-ar abate
asupra ei, fie in scopul de a-i urmari si identifica intentiile si in felul acesta de a preveni
pagubele ce ar putea fi facute ca urmare a activarii potentialului sau distructiv

Persistenta – este caracteristica UAV prin care acesta zboara insistent permanent
deasupra unei zone, spre deosebire de avioanele pilotate uman care trebuie sa paraseasca
zona in timp relativ scurt, altfel devenind vulnerabile, uneori cu pretul abandonarii si
implicit periclitarea misiunii in favoarea salvarii vietii pilotului sau a avionului.
Persistenta este strans legata de efectul monitorizarii. Avionul unmanned este greu
detectabil si aceasta ii permite prezenta timp indelungat deasupra zonei de interes
prestabilite.

Supravietuirea - este caracteristica UVs prin care ele reusesc, datorita particularitatilor
specifice, sa isi indeplineasca misiunea fara sa fie lovite, deteriorate, avariate, sa se poata
intoarce acasa in conditii de siguranta a zborului, cu alte cuvinte sa supravietuiasca
deasupra campului ostil. Calitatile care maresc exponential gradul de supravietuire in
camp de lupta sunt strans legate de dimensiunile mici, invizibilitate radar, invizibilitate cu
ochiul, identificare extrem de greoaie, inaltime mare de zbor, fiabilitatea componentelor,
a structurii, motoarelor, legaturilor de comunicatii si de asigurare a stabilitatii,
silentiozitatea motorului, caracterului ilicit al operatiunilor de acest tip

Pentru vehiculele militare unmanned terestre, se regasesc aceleasi caracteristici ca si ale

UAV insa cu anumite trasaturi particulare:

Supravegherea – se efectueaza prin intermediul camerelor de luat vederi, de mare

rezolutie; aflat pe teren in campul de lupta, intr-un loc retras, bine camuflat, ULV poate
furniza date video despre ceea ce se petrece in campul sau vizual, putand include miscari
de trupe, descoperirea intentiilor militarilor inamici, urmarirea deplasarilor de trupe si
material volant camioane, trenuri, avioane ambarcate, puterea de a le numara si estima si
toate acestea fara sa isi dea seama ca sunt urmariti, ca un ochi vigilent priveste din umbra,
de la adapost, fara a lasa urme, fara a-si trada in vreun fel prezenta. In domeniul cercetarii
stiintifice a naturii, poate sa se camufleze si sa urmareasca animalele salbatice in mediul
lor de viata

Monitorizarea – se refera la capacitatea de urmarire in timp a unei tinte sau zone, in

vederea stabilirii si identificarii modificarilor care apar. Dotarea cu camere video
zi/noapte ii confera MLV capacitatea de a monitoriza permanent tinta, indiferent de
luminozitatea mediului, avand un sistem de management energetic la bord foarte eficient,
evitand astfel risipa si scurgerile inutile de energie spre canale care nu sunt eficiente sau
in concordanta cu scopul si obiectivele specifice misiunii in curs. In scop stiintific, aici
MLV isi arata potentialul de monitorizare in felul in care pot fi urmarite animalele timp
indelungat. Camuflat, fara sa dea de banuit, se poate infiltra foarte aproape, invizibil,
silentios, de animale salbatice sau de pasari, putand culege informatii de o rara
spectaculozitate asa cum omul nu ar putea reusi sa o faca prea curand sau cu atata succes,
fara sa depuna efort
Persistenta – se refera la capacitatea MLV de a indeplini misiuni care ocupa mult timp, in
aceeasi zona, urmarind aceeasi tinta in mod repetat, in vederea identificarii intentiilor
sale. Se pot urmari miscarile de trupe, miscarile de tehnica de lupta si datorita insistentei
pot fi descoperite alte elemente de tehnica de lupta fie camuflate fie activate sporadic insa
avand capacitate mare de lupta (sisteme antiaeriene dotate cu radar) Datorita persistentei
intentiile adversarilor sunt demascate, intuite, iar inamicul este obligat sa isi modifice
rapid strategiile de lupta, in felul acesta fiind stanjenit in buna desfasurare a planurilor,
se necesita timp pentru buna coordonare a actiunilor si stiindu-se urmariti, se desfasoara
mai greu, devin mult mai atenti, precauti, aceasta ducand implicit la ingreunarea
activitatii lor, la lentoare

Combativitatea – capacitatea de lupta efectiva a vehiculelor unmanned, concretizata in

puterea de foc, capabilitatea de a trage cu pusca de precizie, angajarea unei tinte anterior
identificate

Urmarirea – se refera la capacitatea de a pastra imaginea focalizata pe o anumita tinta,

care se afla in miscare, determinandu-i astfel traiectoria si putand deduce anumite
particularitati ale sale ce pot fi folosite eficient in distrugerea ei si indeosebi la
identificarea posibilitatilor sale combative, a potentialului sau de agresiune, de
amenintare si de pericol.; capacitatea de a persista asupra unei tinte, de a insista in
vederea monitorizarii si a determinarii gradului de pericol sau de amenintare care il
reprezinta

Permisivitatea – capacitatea unui vehicul unmanned de a patrunde in spatiul aerian

deasupra inamicului, capacitatea redusa a acestuia din urma de a repera intrarea in spatiul
sau

Flexibilitatea – capacitatea de a efectua diverse tipuri de misiuni fara a fi implicate

schimbari structurale sau altfel de modificari importante, adaptarea la diferite tipuri de
misiuni care nu fac parte din aceeasi familie, si in cele din urma la puterea de a
supravietui in medii ostile. Masina MLV poate fi adaptata foarte rapid la mai multe tipuri
de misiuni si pentru diverse arme: pusca cu luneta (lunetist), pusca clasica de asalt cu foc
automat, aruncator de grenade, puitor de mine terestre sau antitanc, iluminator fascicul
laser, brat robot antitero.

Clandestinitatea - sa poata efectua misiuni cu caracter special, in cel mai deplin secret, in
maxima discretie, fara sa atraga atentia, ceea ce presupune capacitatea de camuflare
foarte buna, miscari cu silentiozitate, sa nu lase urme care sa demaste faptul ca acolo a
fost ceva. Amprenta termica, magnetica, luminoasa, radar reduse – implica folosirea de
tehnologii stealth si capacitatea de a dispersa energia termica in mediul natural astfel
incat aceasta sa se identifice cu mediul inconjurator fara a putea fi detectata

Substituie fiinta umana – efectueaza operatii care in mod normal erau efectuate de om, in
conditii de risc foarte mare – spre exemplu culegerea de informatii video, cercetare

Interoperabilitatea – capacitatea de a interactiona cu alte sisteme de tip unmanned sau

manned, de a fi integrat in alte sisteme in ceea ce priveste comunicatiile

Interoperativitate

Modulul de lupta MLV, este conceput pentru a fi parte componenta a unui sistem mult
mai larg de unituri avand ca scop general apararea, securitatea vietii militarilor implicati
intr-un conflict. MLV va coopera in principal cu centrul de comanda si control aflat intr-
un buncar sau intr-un adapost indepartat, care-i va coordona intreg ansamblul de miscari,
care poate programa deplasarea MLV in campul tactic si poate face alte multe combinatii
posibile; in principal culege informatii video, date importante privind situatia loco in
campul de lupta, evaluarea pagubelor, monitorizarea si supravegherea tintelor; insa o
utilizate mai putin prevazuta, care poate fi trecuta subtil usor cu vederea, priveste
comunicarea cu militarul din campul de lupta; poate trimite imagini video+sunet catre un
grup de militari – in cazul deosebit al militarilor din trupele de commando– prin
intermediul camerelor de luat vederi si tot militarul poate decide si actiona deschiderea
focului impotriva tintelor angajate.

Multidisciplinaritate

Vehiculul militar poate comunica eficient nu numai cu trupele si militarii terestrii ci si

cu avioanele, cu pilotii, acestia avand capacitatea de a vizualiza ceea ce MLV poate
vedea, ambele sisteme facand parte dintr-un ansamblu complex de culegere de date
complete din campul de lupta, iar pilotul din avion poate vedea prin obiectivul pustii si
eventual poate lansa bomba inteligenta cu ghidare prin raza fascicul laser catre tinta
marcata si vizualizata prin ocularul lunetei MLV, fara a mai pierde timpul cu localizarea
tintei sau identificarea ei inainte de a o ataca: ofiterul de comanda al video al MLV deja a
facut-o, a identificat tinta shi a achizitionat-o, avionul de vanatoare neavand altceva ce sa
faca decat sa lanseze bomba in siguranta sau racheta.

Disponibilitatea

Se refera la capacitatea UV de a putea fi puse in functiune foarte repede, imediat, in orice

moment, fara a fi necesare operatiuni suplimentare consumatoare de timp. Ele trebuie sa
fie in stare de lupta, gata pregatite pentru a interveni acolo unde le este necesara prezenta.

Asa cum s-a stabilit anterior, utilizarea robotilor MLV poate fi privita ca o prelungire a
fortei, ca amplificator de forta militara pana spre limite greu de atins de catre om, in
special apropierea foarte riscanta de liniile inamice, cand viata oricarui militar ar fi pusa
intr-un real pericol. Fara nici o pierdere umana, militarii pot provoca pagube foarte mari.
Pot oferi acoperire la retragerea din campul de lupta a militarilor, pot ramane la sacrificiu
oferind sprijin si intarziind fortele inamice sa inainteze in timp scurt, oferind posibilitatea
militarilor aliati de a se retrage in siguranta de sub foc. Perfect camuflat, culege
informatii care pot ajunge direct pe masa presedintelui, se pot vedea imagini cu caracter
secret.

Viziune si recomandari. Dat fiind potentialul impresionant al MLV impreuna cu aripa

portanta flexibila de tip parapanta, aria de utilizare a robotilor devine foarte vasta cu o
multitudine de posibilitati. In principal mentionam ca prioritar ramane totusi domeniul
militar, al operatiunilor militare in campul de lupta, acolo unde prezenta soldatilor este
periculoasa. Sa nu uitam ca este o masina de lupta, ca robotul cu pusca poate sa traga, sa
stea alaturi de militar si sa il sprijine in lupta. Fiind cu predilectie o arma destinata
soldatilor, potentialul sau se brodeaza in jurul capacitatilor sale de lupta, ca element
eficient, puternic combativ si mai ales greu de scos din lupta. Pe langa arma (pusca)
aflata in dotarea sa, MLV culege informatii video/audio si poate transmite imagini la
distanta in conditii de securitate a datelor de inalt nivel

Extinderi. Imbunatatiri

Pentru cresterea capacitatii de marire a duratei timpului misiunii, in special cand este
folosit in scopuri tehnice, stiintifice pe timp de pace, vehiculul poate fi dotat cu panouri
fotoelectrice (celule solare) pe care le poate deplia si se pot incarca bateriile. Poate fi
folosita de asemenea radiatia solara pentru producerea de energie electrica cu panouri
solare, (celule fotovoltaice) prin acumularea energiei de hidroliza pentru celule de pile
electrice.

Valorile si viziunea propunerii de proiect

Valorile pe care le promoveaza propunerea de proiect constau in culegerea de

informatii video, audio si de alta natura, capabile sa fie masurate la bord pentru a angrena
in procesul de cunoastere multiple date ce pot fi procesate fie in timp real, fie printr-o
analiza ulterioara misiunii. MLV poate fi utilizat cu mare succes la cercetari biologice cu
valoare stiintifica cand, camuflat, se poate apropia de animale salbatice asa cum omul nu
ar putea sa o faca vreodata; in acest sens BBC prezenta un astfel de robot cu care s-au
reusit filmari spectaculoase ca fiind o minune a tehnologiei cand in fapt totul este destul
de simplu, ideea utilizarii potentialului MLV in aceasta directie fiind intr-adevar foarte
inspirata.

MLV este prin definitie un observator bine camuflat, gata sa fie retras din campul de
lupta in caz ca ar fi descoperit, cunoaste singur drumul pana acasa (situl de inceput a
misiunii). Este o prezenta foarte fina si discreta, nu atrage atentia fiind bine camuflat,
gata de riposta nemijlocita cu pusca de precizie, este asadar o prezenta persistenta,
incomoda, greu de detectat si de distrus, un ochi deranjant practic musafir care nu e
binevenit, un intrus. Se remarca prin introducerea in campul de lupta a unor elemente
robotizate de foarte inalta precizie, si asemeni unui lunetist profesionist, este capabil sa
loveasta precis tinte foarte indepartate, fixe sau mobile intrucat o proprietate de baza a
robotilor militari este precizia loviturilor; in viitor preconizam atacarea automata a
tintelor folosind software de recunoasterea formelor sau a amprentelor termice si datorita
senzorilor de miscare cu care vor fi dotate camerele de luat vederi; coroborat, in
conformitate cu cele de mai sus, prezenta in campul de lupta a acestor roboti este
descurajatoare pentru inamic intrucat intervine factorul surpriza, frica de un mijloc de
lupta necunoscut, permite provocarea si atragerea adversarului intr-o zona in care poate fi
usor atacat (misiuni de diversiune); recomandat pentru culegere de date (spionaj filaj,
contraspionaj) din campul de lupta, fara a expune forta militara vie riscurilor impuse de
culegerea de informatii video.

Pentru utilizarile civile putem spune ca intreaga functionare a sistemului este brodata pe
marginea culegerii de informatii video de la nivelul solului astfel ca se pot realiza
sintetizari de date privitoare la activitati ilegale, ilicite, cu caracter de jaf, atac cu mana
armata, terorism, trafic de carne vie; sustine cresterea gradului de securizare urbana, prin
amplasarea camerelor tv mobile in zonele profund populate, in matrici adaptatabile in
zone centrale, in vederea culegerii de informatii despre acte antisociale, infractionale;
contribuie la sporirea sigurantei cetateanului in orasele asediate, MLV putand sa asigure
monitorizarea zonelor cu pericol si refacerea zona green; ofera sprijin in culegerea de
date, urmarirea, monitorizarea secreta, discreta a suspectului, stanjenirea intentionata a
grupurilor mafiote organizate; ajuta la prevenirea traficului de droguri si a traficului de
armament peste frontiera; paza si cresterea gradului de securizare a frontierelor (practic
implementarea de senzori pe granita); poate participa la aplicatii militare marine, pentru
cresterea gradului de securitate pe mare si culegere date video in zona litorala; pentru
paza frontierelor, marirea gradului de siguranta, detectarea, identificarea, culegerea de
date video despre infractori care forteaza trecerea frontierei de stat, grupuri
transfrontaliere, prin detectarea miscarii. Monitorizarea ca orice camera video mobila a
tot ce se petrece in zona de urmarire, mobilitatea fiind un atuu si pe timp de noapte
putand sa ofere informatii foarte importante privind miscarile. Totodata poate fi folosit
drept sistem de paza al proprietatilor, MLV fiind practic un sistem de supraveghere mobil
mult mai eficient decat unul fixat care are miscari si implicit unghiuri de vedere limitate.
Poate ajuta la paza si asigurarea securitatii zonelor intinse care necesita insa grad sporit
de securitate cum ar fi zonele aeroporturilor, a pistelor de decolare aterizare, a
terminalelor de marfa, pentru evitarea actelor de sabotaj, terorism, cresterea gradului de
siguranta al avioanelor prin paza efectiva, zi/noapte a parcurilor de avioane,
imposibilitatea penetrarii sistemelor si nivelurilor de siguranta din aeroport, eliminarea
greselilor umane, MLV este asemeni unui agent de paza vesnic treaz si in plus are
capacitate combativa imediata.

Viziunea este ca in foarte scurt timp pe campul de lupta operatiunile cu militari , vor fi
sustinute de roboti, misiunile riscante de orice natura sa poata fi preluate de catre roboti
iar avansul tehnologic sa isi puna amprenta pe strategia militara, pe tacticile care trebuie
aplicate iar o serie de elemente de rutina sa fie preluate integral de procese robotice.
Cercetarea stiintifica a naturii, animalelor sa nu se faca si fara implicarea efectiva,
nemijlocita, esentiala a acestor tipuri de roboti, fara de care parte din misiunea de
cercetare isi pierde efectul

Top

14. Concluzii

Din cele prezentate pana acum se pot trage cateva concluzii mai importante.

1. Pe plan mondial exista o tendinta puternica de a introduce elemente de inalta

tehnologie in campul de lupta, in vederea cresterii performantelor unei armate cat si
pentru evitarea pierderilor de vieti omenesti in randul militarilor

2. Sunt disponibile foarte putine date despre robotii-soldati cu capacitate de lupta, ceea ce
ne face sa credem ca aura de secret care ii inconjoara este menita a proteja aceste
cercetari, element strategic care ofera avantaje ascunse si potential combativ iminent

3. Introducerea robotilor militari schimba radical strategia de lupta asa precum a facut-o
aviatia fara pilot (UAV), nelipsita din confruntarile mondiale ale ultimelor decenii
4. Este nevoie de dezvoltarea robotilor aerieni cu capacitate de transport, alaturi de
perfectionarea in continuare a celor avand ca obiectiv culegerea de informatii aeriene

5. Dupa succesul repurtat de avioanele fara pilot, a venit momentul conceperii, realizarii
si perfectionarii de roboti militari terestri avand alte probleme specifice de rezolvat
(evitarea obstacolelor). Robotii terestri cu scop militar sunt o solutie fezabila, viabila in
conditiile tehnologice actuale.

6. Platforma aeriana autonoma este in fapt o aripa de parapanta care transporta un suport
(platforma) pe care este deplasat modulul de lupta. Propulsia in aer a parapantei este
asigurata de un motor termic care actioneaza o elice. Computerul de bord si software
special dezvoltat pentru aceasta aplicatie ii vor asigura controlul zborului in regim
autonom.

7. Modulul de lupta este o platforma senilata, de forma unui vehicul blindat, avand in
dotare o arma de foc de mare precizie, sisteme optoelectronice (camere video)
performante, pentru culegere de date pe timp de zi si de noapte. Durata misiunii este de
ordinul zilelor.

8. Modulul de lupta se dovedeste a fi util in timpul misiunilor cu caracter militar, in lupta

antitero, in promovarea sentimentului de siguranta asupra proprietatilor, a instalatiilor si
cladirilor de importanta vitala dar si in cadrul filmarilor cu caracter pur stiintific privind
lumea vie.

9. Modulul terestru poate fi folosit atat ca arma cat si ca prieten, aria de aplicabilitate este
atat de vasta incat putem spune ca putine sunt sistemele de acest tip care au atatea
intrebuintari, atat militare cat si civile; asadar este nevoie de crearea si implementarea
unei culturi vis a vis de acceptarea si promovarea mijloacelor tehnologice moderne pentru
inlaturarea scepticismului care planeaza asupra vehiculelor militare in special in mediile
militare.

10. Se realizeaza un pas foarte important, se poate vorbi despre un salt tehnologic esential
ale carui beneficii vor fi cunoscute in viitorul foarte apropiat.

11. Tara noastra se alatura altor natiuni care au preocupari serioase in domeniul
vehiculelor militare in acest fel tinand pasul cu cele mai noi tehnologii, putand sa ne
mandrim cu o armata in continua modernizare, cu potential ofensiv in crestere

12. Implementarea vehiculelor militare in teatrele de operatiuni vor reduce simtitor

costurile aferente desfasurarii fortelor militare, oriunde in lume.

13. Vehiculele militare aduc cu sine avantaje incontestabile: putere de foc, supravietuire
in camp ostil, persistenta, anduranta, eficienta, capacitate de modularizare, flexibilitate,
adaptabilitate.
14. Se preconizeaza ca sistemele robotizate pentru scopuri militare sa fie un adevarat
succes pe campul de lupta, in lupta urbana, in lupta antiterorista, in paza obiectivelor
militare strategice si a granitelor astfel incat se poate vorbi despre tendinta de usoara
inlocuire a omului cu aceste sisteme robotizate.

15. Pretul de cost al acestor echipamente militare raportat la eficienta in lupta este net
inferior costurilor de pregatire, echipare, mentinere, si a cheltuielilor medicale ale unui
militar, pe langa faptul ca ii salveaza viata, ceea ce va conduce la o scadere a cheltuielilor
aferente unei campanii militare terestre.

Top

15. Bibliografie

1. Geoff Fein, “Gladiator Unmanned Ground Vehicle Preparing For Testing In

2006,” Defense Daily, Sept. 15, 2005.; Gladiator Duel Ends,” Inside the Navy,
Feb. 14, 2005.
2. Ronald O’Rourke Unmanned Vehicles for U.S. Naval Forces: Background
and Issues for Congress, Jan. 31, 2005
3. Sandor Szabo, Harry A. Scott, Karl N. Murphy and Steven A. Legowik Control
System Architecture for a Remotely Operated Unmanned Land Vehicle
Albuquerque, NM, November 16-18, 1988.
4. Defense Indstry Daily The Fire Scout VTUAV Program: By Land and By Sea
Posted 09-Feb-2007
5. Tracy Heath Pastore, Improved Operator Awareness of Teleoperated Land
Vehicle Attitude, Technical Report 1659, June 1994
6. Katrina C. Arabe, Unmanned Machines to Redefine Warfare, April 26, 2005
7. A. Brent Strong, Deryl Snyder, and Troy Takach, Unmanned Vehicles: Seeing
8. Around The Corner And Over The Horizon , CM Magazine, 2006
9. Proceeding of Future Combat Systems ~ Unmanned Ground Vehicle (UGV)
Systems Industry Acquisition Update 20-21 November 2002
10. Ed Moser, Pentagon Pouring Funds Into a Host of Land and Sea Robots,
Sept 06.2003
11. John H. Klein, Unmanned Combat Aerial Vehicles and Transformation, 2002
12. Naval Research Advisory Comittee Report, Unmanned Vehicles in Mine
Countermeasures, November 2008
13. Kevin W. Williams, Human Factors Implications of Unmanned Aircraft
Accidents: Flight-Control Problems, April 2006
14. Department of Defense, Federal Aviation Administration, International Civil
Aviation Organization Report,The U.S. Air Force Remotely Piloted Aircraft
and Unmanned Aerial Vehicle Strategic Vision, 2005
15. Tariq Malik, Robot Road Warriors: Unmanned Vehicles to Race for $1
Million in DARPA Contest, 25 February 2004
16. Board on Army Science and Technology, Technology Development for Army
Unmanned Ground Vehicles (2002)
17. Intelligence and Combat Support Army MOS Information, Unmanned Aerial Vehicle
Operator (96U), November 25, 2005
18. Manjeet Singh Pardesi, Unmanned Aerial Vehicles/Unmanned Combat Aerial
Vehicles, Air & Space Power Journal, 1 September2005
19. Bill McBride, Raul Longoria, Eric Krotkov - MEASUREMENT AND
PREDICTION OF THE OFF-ROAD MOBILITY OF SMALL ROBOTIC
GROUND VEHICLES