Sunteți pe pagina 1din 25

CAPITOLUL 1

1.1 Noţiuni introductive Asupra unui profil aerodinamic dispus într-un curent de aer, acţionează

două categorii de forţe: forţe de presiune şi forţe de frecare. În fig. 1.1 se

τ pe un profil

prezintă schematic distribuţia presiunii p şi a tensiunii tangenţiale aerodinamic.

presiunii p ş i a tensiunii tangen ţ iale aerodinamic. Fig. 1.1 Dac ă se consider

Fig. 1.1

Dacă se consideră un punct A pe profil (fig.1.2) şi vectorii unitari n

r

(perpendicular pe elementul de suprafaţă dS) şi

suprafaţă dS), atunci forta aerodinamică rezultanţă este

k r (tangent la elementul de

r

F

R

=−

∫∫

S

pndS

r

+

∫∫

S

τ

r

kdS

(1.1)

de r F R =− ∫∫ S pndS r + ∫∫ S τ r kdS (1.1)

Fig. 1.2

r

, pe direcţia perpendiculară pe

este notată cu P şi reprezintă forţa portanţă iar proiecţia lui

este notată cu R şi reprezintă forţa de

rezistenţă (fig. 1.3). Este evident faptul că

M, care este pozitiv dacă tinde să mărească unghiul de incidenţă, sau negativ dacă tinde să micşoreze unghiul de incidenţă. Valoarea numerică a momentului aerodinamic depinde de punctul faţă de care este calculat. Pentru profilurile aerodinamice sunt definite cinci puncte caracteristice faţă de care se calculează momentul aerodinamic:

creează un moment aerodinamic,

vectorul viteză

Proiecţia forţei aerodinamice rezultante

r

V

r

V

r

F

R

F

R

r

F

R

pe direcţia vectorului viteză

1

Fig. 1.3 • Centrul de presiune (punctul în care momentul aerodinamic este nul); • Centrul

Fig. 1.3

Centrul de presiune (punctul în care momentul aerodinamic este nul);

Centrul aerodinamic (punctul în care momentul aerodinamic nu depinde de unghiul de incidenţă);

Punctul situat la c / 4 din coarda profilului, faţă de bordul de atac);

2

Bordul de atac;

Bordul de fugă.

În fig. 2.4 este prezentată distribuţia forţelor şi momentului aerodinamic pe un profil: distribuţia de presiune şi tensiuni tangenţiale (fig. 2.4a) este echivalentă cu una din cele trei reprezentări şi anume:

Portanţa P şi rezistenţa R cu punctul de aplicaţie în centrul de presiune (fig. 2.4b)’

, cu

punctul de aplicaţie situat la c/4 din coarda profilului (fig.

Portanţa P, rezistenţa R şi momentul aerodinamic

M c / 4

2.4c);

Portanţa P, rezistenţa R şi Momentul aerodinamic punctul de aplicaţie în bordul de atac (fig. 2.4d).

M ba

, cu

rezisten ţ a R ş i Momentul aerodinamic punctul de aplica ţ ie în bordul de

Fig. 1.4

3

Problema 1

Să se determine momentul aerodinamic faţă de punctul situat la c/4 din coarda unui profil pentru care se cunoaşte că centrul de presiune este situat la

0,3c iar forţa portanţă este P′ = 200 N . Se consideră că efectul forţei de rezistenţă asupra momentului aerodinamic este neglijabil. Coarda profilului aerodinamic este c = 1,5 m .

Rezolvare

Momentul aerodinamic

M c / 4

este dat de produsul dintre forţa portantă şi

c / 4 = 0,25c , Întrucât centrul de

distanţa dintre centrul de presiune şi punctul

presiune este situat după punctul c/4, momentul aerodinamic

micşoreze unghiul de incidenţă, prin urmare semnul lui va fi negativ, deci

M c / 4

tinde să

M

c / 4

= −200 0,3 0,25 = 200 × 0,05 = 10 = 10 ×1,5 = 15

c

c

c

N

(

c)

m

Sistemul echivalent de forţe şi moment aerodinamic în punctul c/4 este:

- portanţa P′ = 200 N

- momentul aerodinamic M

În raport cu bordul de atac momentul aerodinamic este

c / 4

= 15

0

N

m

M

ba

P

(x

cp

x

ba

)

=

(

200 0,3

c

)

= 60 c

= −

= 60 ×1,5 = 90

M

ba

N

m

De asemenea, semnul momentului aerodinamic

să micşoreze unghiul de incidenţă. Sistemul echivalent de forţe şi moment aerodinamic în bordul de atac este:

este negativ întrucât tinde

- portanţa P′ = 200 N

- momentul aerodinamic M

ba

= 90

N

m

Coeficienţii aerodinamici

Caracteristicile aerodinamice ale unui corp de o anumită formă pot fi descrise mai simplu prin coeficienţii aerodinamici decât prin forţele şi momentele care acţionează asupra lui. Coeficienţii aerodinamici pentru profile se notează cu

litere mici,

c z

=

P

R

M

q

S

x

q

S

m

q

Sc

;

c

=

;

c

=

(1.2)

1

2

ρ

unde

2 iar S reprezintă aria suprafeţei dreptunghiulare având o

latură egală cu coarda profilului iar cealaltă latură egală cu unitatea. Forţele şi momentul aerodinamic în cazul profilelor se notează cu cu semnul “prim”, respectiv P, Rşi M . Pentru un corp oarecare, S reprezintă aria unei suprafeţe de referinţă. De exemplu pentru un corp de formă conică, S reprezintă aria bazei conului, iar pentru o aripă, S reprezintă aria suprafeţei rezultate prin proiectarea aripii pe un plan orizontal, iar coeficienţii aerodinamici se notează cu litere mari,

q

=

V

∞ ∞

4

P

R

M

;

q Pentru interpretarea valorilor numerice ale coeficienţilor aerodinamici este necesară cunoaşterea suprafeţei de referinţă faţă de care au fost calculaţi aceşti coeficienţi. Din cele menţionate anterior rezultă că portanţa P, rezistenţa R şi momentul aerodinamic M depind de următorii parametrii:

C z

=

C

x

C

(1.3)

q

S

q

S

m

Sc

;

=

=

ρ

[

3

]

;

densitatea aerului,

viteza aerului, V [m / s];

suprafaţa corpului înjurul căruia are loc curgerea aerului, unghiul de incidenţă, α [rad];

vâscuozitatea dinamică a aerului μ

kg / m

[kg (m

/

s)] ;

S

[

m

2

]

;

compresibilitatea aerului, măsurată prin viteza sunetului a Prin urmare

[m / s].

P

P

= ρ

R

= ρ

(

V

, ,

S

S

,

(

M

∞ ∞

V

, ,

∞ ∞

(

ρ

,

V

R

M

=

,

,

αμ ,

αμ ,

S

,

αμ ,

,

,

a

a

,

a

)

)

)

(1.4)

Relaţiile de mai sus, privite ca funcţii de şase parametrii, pot fi simplificate pe baza teoremei lui Buckingham. Fie K numărul dimensiunilor fundamentale care descriu variabilele fizice (în mecanică toate variabilele fizice pot fi exprimate în funcţie de următoarele

variabilele

dimensiuni fundamentale: masă, lungime şi timp), iar din relaţia

P , P ,

1

2

P

N

f

1

(

P

1

,

P

2

,

P

N

)=

0

(1.5)

Ecuaţia (1.5) poate fi rescrisă ca o funcţie de N K astfel

f unde fiecare parametru Π produs de K + 1 variabile,

2

variabile adimensionale

(1.6)

(

, este o mărime adimensională exprimată printr-un

Π Π

Π

)=

0

1

2

,

NK

⎧ Π = f

3

P

1

(

P

1

,

,

(

1

Π = f

2

4

⎪ Π

N

K

= f

N

P

2

P

2

,

,

K + 2

(

P

K

P

K

,

,

P

K

+ 1

)

P

K

+ 2

)

P

1

,

P

2

,

P

K

,

P

N

)

(1.7)

trebuie făcută în aşa fel încât ele să

includă toate cele K dimensiuni fundamentale utilizate în problema respectivă.

În acest mod variabilele dependente (de exemplu, portanţa) trebuie să apară într-

un singur produs

Alegerea variabilelor

Π .

P , P ,

1

2

P

K

5

Dimensiunile fundamentale pentru mărimile mecanice fiind masa, lungimea şi timpul, rezultă K = 3. Pentru fenomenele electrice, electromagnetice sau cele în care intervine transferul termic sau de masă, numărul dimensiunilor fundamentale este mai mare.

Din forma de reprezentare a portanţei

(

P = P ρ

, V

∞ ∞

, S, α, μ

, a

)

rezultă că pentru un unghi de incidenţă dat, funcţia Buckingham este

P

P

(ρ

, V

,

S

, μ

,

a

)= 0

f

1

(1.8)

din teorema lui

(1.9)

sau

Parametri funcţiei

f

1

f

1

( P

,

ρ

,

V

,

S

,

μ

,

a

)=

0

(1.10)

au următoarea reprezentare în funcţie de mărimile

fundamentale (masa m, lungimea l şi timpul t):

l

[

= mlt

2

]

[] [

P

=

[

ρ

]

=

masa

acceleratia

=

m ⎤ ⎢

l

=

= ml

[

m

3

t

]

2


[

= lt

1

]

]

lungime

masa

volum

[

[]

[

[

S

=

⎢ ⎣

[]

2

= l

V

]

μ

a

]

]

= ml

=

l

2

3

l

⎣ ⎦

t

=

[

⎡ ⎢

timp

1

t

=

1

]

[

l t

2

]

(1.11)

t Unitatea de măsură a vâscuozităţii dinamice se obţine cel mai simplu din expresia numărului Reynolds

Re

=

ρ

V

∞ ∞

l

μ

(1.12)

deci

[ ][

μ =ρ

V

∞ ∞

l

]

=

m

l

3

l

t

l

= [

ml

1

t

1

]

Numărul

produselor

adimensionale

Π

i

din

funcţia

N K = 6 3 = 3, prin urmare funcţia are forma de reprezentare

f

2

(

f Π Π Π

2

1

,

2

,

3

)

=

0

Se aleg ca variabile

P , P ,

1

2

P

K

următorii parametrii:

ρ

acest mod produsele adimensionale

Π

1

, Π

2

şi Π devin

3

(1.13)

f

2

este

(1.14)

,V

şi S. În

6

⎧ Π =

f 3

f

(

ρ

(

(

,

1

⎨ =

⎩ ⎪ =

Π

ρ

2 ,

4

f

Π

ρ

3 ,

5

V

V

V

,

,

,

S

,

S

,

S

,

)

P

μ

a

)

)

(1.15)

Parametrii

Π

1

, Π

2

şi sunt mărimi adimensionale exprimate printr-un

Π

3

produs al variabilelor din parantezele funcţiilor

f

3

, f

4

şi f , astfel

5

Π

Π

Π

1

2

3

(

(

(

)

α

1

(

α

α

2

3

V

)

β

1

β

S

2

1

γ

γ

()

(

2

μ

P

δ

1

)

δ

V

V

)( )

)( )

β

3

S

S

γ

3

(

a

)

δ

3

2 (1.16)

În continuare se determină exponenţii din ecuaţiile de mai sus, astfel:

a). Parametrul

Π

1

[

Π

1

]

[(

= ρ

sau

)

α

Având în vedere că

1

(

V

)

β

1

S

γ

1

()

P

δ

1

][ ][ ][][ ]

= ml

3

α

1

l t

1

β

1

l

2

γ

1

ml t

2

δ

[

Π = m

Π

1

] []

α+δ

1

1

[]

l

−α+β+ γ+δ −β−δ

3

1

1

2

1

1

[]

t

1

2

1 este adimensional, rezultă

1

⎧ α +δ =

0

1

1

− α +β+ γ +δ =

3

1

1

2

1

1

−β− δ =

1

2

1

0

0

1

(1.17)

(1.18)

Din prima şi ultima ecuaţie a sistemului de mai sus se obţine

α =−δ =

1

1

β

1

2

şi prin înlocuire în a doua ecuaţie rezultă

sau

Prin urmare

Notând

parametrul

Π

1

(

Π =ρ

1

devine

)

α

1

(

V

)

=

P

V

ρ

2

∞ ∞

S

m

β

1

S

γ

1

− α + α + γ −α =

1

1

1

1

3

2

2

α =γ

1

1

0

β

1

α 1 = =γ =−δ

2

1

1

()

P

δ

1

(

β

1

m =α = =γ =−δ

1

2

1

)

m

(

V

)

2

m

S

m

()

P

m

=

7

(1.19)

(1.20)

(1.21)

P

Se constată că

Π

1

este proporţional cu

, sau mai mult, având în vedere

 

2

S

 
 

ρ

V

∞ ∞

Π ∝

1

P

= C

z

 

1

ρ

V

2

S

2

∞ ∞

că este adimensional, rezultă

(1.22)

b). Parametrul Π

2

[ Π

2 ]

[(

= ρ

)( )

α

2

V

β 2

S

γ

2 (

μ

)

δ

2

][ ][ ][][

= ml

3

α

2

l t

1

β

2

l

2

γ

2

ml

sau

Având în vedere că

[

Π

Π 1 este adimensional, rezultă

2

] []

=

m

α +δ

2

2

[]

l

−α +β+ γ −δ

3

2

2

2

2

2

[]

t

−β−δ

2

2

⎧ α +δ = 0


2

2

3 α +β + 2 γ −δ =

2

2

2

2

−β −δ = 0

2

2

0

1

t

1

] δ

2

(1.23)

(1.24)

Din prima şi ultima ecuaţie a sistemului de mai sus se obţine

α =−δ =β

2

2

2

şi prin înlocuire în a doua ecuaţie rezultă

3 α +α + 2 γ +α =

2

2

2

2

0

sau

2

)

α

2

(

V

)

β

 

α 2

= 2γ

2

 

α

2

=β = γ =−δ = n

2

2

2

2

2

S

γ

2

(

μ

)

δ

2

(

)( )

n

V

n

S

n

2

(

μ

   

1

Π ∝

ρ

V

∞ ∞

S

2

=

ρ

V

∞ ∞

l

=

Re

2

 

μ

μ

3

S

γ

3

(

a

)

δ

3

[

= ml

3

γ

3

Prin urmare

şi parametrul devine

Π

(

Π =ρ

2

 

= ⎜

 

1

n

ρ

V

∞ ∞

S

2



Se constată că

μ

⎟ ⎟

c). Parametrul

Π

3

(

Π

3

)( )

α

3

V

β

)

n

=

][ ][][ ]

α

3

l t

1

β

3

l

2

l t

1

δ

8

3

(1.25)

(1.26)

(1.27)

sau

 

[

Π

deci

3

] [] []

=

m

α

3

l

−α+β+ γ+δ −β−δ

3

3

3

2

3

3

[]

t

3

⎧ α =

0

3

− α +β + γ +δ =

3

3

3

2

3

3

−β −δ =

3

3

0

Soluţia sistemului de mai sus este

α

3

=γ = şi β =−δ = p

3

0

3

3

0

3

ceea ce conduce la următoarea expresie

(

Π =ρ

3

)

α

3

(

V

)

β

3

Se constată că

S

γ

3

(

a

)

δ

3

=

( )(

V

p

a

)

Π

3

V

= M

 
 

a

p

V

= ⎜

a

p

(1.28)

(1.29)

(1.30)

(1.31)

Revenind la prima ecuaţie din sistemul (1.15), aceasta devine

sau

f

3

( C

z , Re,

(

Re,

M

M

C

z = f

6

) = 0

)

Ecuaţiile fiind scrise pentru un unghi de incidenţă α dat, rezultă că funcţie de următorii trei parametrii

C

z

(

= f α

7

, Re,

M

)

(1.32)

(1.33)

C

z

este o

(1.34)

În mod similar se obţin coeficienţii aerodinamici pentru forţa de rezistenţă şi momentul aerodinamic

C

x

(

= f α

8

,

Re,

M

)

C

m

(

= f α

9

, Re,

M

)

(1.35)

(1.36)

Există un punct pe suprafaţa profilului faţă de care momentul aerodinamic (şi

Acest

punct este denumit centrul aerodinamic. Pentru determinarea poziţiei acestui

punct se consideră profilul din fig. 1.5 unde portanţa

Pşi momentul

aerodinamic M sunt considerate în punctul situat la c/4 din coarda profilului, faţă de bordul de atac.

implicit coeficientul

c

m

) este independent de unghiul de incidenţă

α

.

9

Fig. 1.5 Momentul fa ţă de centrul aerodinamic este dat de rela ţ ia M

Fig. 1.5 Momentul faţă de centrul aerodinamic este dat de relaţia

M

ca

= P′ ⋅ x + M

ca

c / 4

(1.37)

Prin împărţire la q

S c rezultă

sau

M ca

 

P

x

M

=

ca

+

ca

q

S c

 

q

S

c

q

S c

c

m ca

,

= c

z

x

ca

+

c

m,c / 4

c

(1.38)

(1.39)

Derivând ecuaţia (1.39) în raport cu unghiul de incidenţă

(

d c

m, ca

)

=

dc

z

x

ca

+

(

d c

α se obţine

m c

,

/ 4

)

d α

d

α

c

d α

(1.40)

Întrucât prin definiţie

în raport cu α este nulă, prin urmare ecuaţia (1.40) devine

c

m ca

,

este independent de

α , rezultă că derivata acestuia

0 =

(

d c

/ 4

)

dc

z

x

ca

m c

,

+

Din zona liniară a graficelor

c

z

=

c

z

d

α

(α)

dc

z şi

dα

d

( c m,c / 4

)

dα

care se notează cu a

0

c

şi

şi

Rezolvând ecuaţia (1.41) în raport cu x

ca /

c

m,c / 4

d

α

= c

m,c / 4

m

c se obţine

0

.

(α)

(1.41)

se obţin derivatele

10

( ) d c m c , / 4 x ca d α m 0
(
)
d c
m c
,
/ 4
x ca
d α
m 0
=−
=−
c dc
z
a 0
d α

(1.42)

Problema nr. 2

Să se determine poziţia centrului aerodinamic pentru un profil NACA

2412. Graficele c

z

= c

z

(α)

şi

c

m,c / 4

=

c

m,c / 4

(α)

sunt prezentate în fig. 1.6.

, c / 4 = c m , c / 4 ( α ) sunt prezentate

Fig. 1.6

Rezolvare Pentru o funcţie liniară y = f (x), derivata df / dx se poate calcula cu formula

df

= (

f

x

2

)

(

f x

1

)

dx

x

2

x

1

Pentru partea liniară a graficelor c

cunoaşterea coordonatelor a două puncte pentru a calcula derivatele dc

z

(α)

(α)

z

= c

şi

c

m,c / 4

=

c

m,c / 4

este suficientă

z /

şi

dα

d(c

m c

,

/ 4

)

/ dα .

Din fig. 1.6 se pot citi asemenea coordonate, astfel:

a). Pentru

c

z

(α)

c

z

=

11

la unghiul de incidenţă

la unghiul de incidenţă Prin urmare

α = −8

0

corespunde

0

α corespunde

= 8

c

c

z

z

= −0,06

= 1,08

a

0

dc

z

1,08

(

−−

0,06

)

= d α

8

(

−−

8

)

=

=

0,105

b). Pentru c

la unghiul de incidenţă

la unghiul de incidenţă Prin urmare

(α)

m,c / 4

= c

m,c / 4

α

α

= −8

= 10

0

0

corespunde

corespunde

m 0

dc m c

,

/ 4

= d α

=

0,035

(

−−

0,045

)

=

 

10

(

−−

8

)

c

m

c

m

,

,

c

c

5,56

/ 4 =

0,045

/ 4 =

0,035

×

10

4

Conform ecuaţiei (1.42), rezultă

x

ca

5,56

×

10

4

m

0

=− =−

c

a

0

=− 0,0053

0,105

Revenind la fig. 1.6, se constată că centrul aerodinamic al profilului NACA 2412 se află la o distanţă foarte mică în faţa punctului situat la c/4 din coarda profilului, ceea ce duce la concluzia că punctul c/4 reprezintă practic centrul aerodinamic al profilului. Conform teoriei profilelor subţiri, la această clasă de profile (profile subţiri) centrul aerodinamic se află în punctul situat la c/4 din coarda profilului.

Problema nr. 3

z al unui avion la decolare, care are o aripă

cu suprafaţa de

condiţii atmosferice standard, la nivelul mării. Să se determine apoi coeficientul

10.000 kg şi viteza de 250 km / h , pentru

Să se determine coeficientul

20 m

C

2 , greutatea de

C

z

pentru un număr Mach

M

= 0,83

şi înălţimea de zbor H = 10.000 m .

Rezolvare

Pentru zborul orizontal, forţa portantă P este egală cu greutatea avionului, prin

urmare

P G

=

S

S

C z

=

q Densitatea aerului pentru condiţii atmosferice standard la nivelul mării este

q

ρ

= 1,225 kg / m

3 iar presiunea dinamică pentru viteza menţionată este

12

q

=

1

1

1000

3600

ρ

V

∞ ∞

2

×

1,225

×

250

×

2

2

=

2

=

2.953,8

N

/

2

m

Coeficientul forţei portante pentru avion este

C z

=

P

G

10.000

×

9,81 =

=

=

q

S

q

S

2.953,8

×

20

1,66

Se pune întrebarea: cum se modifică coeficienţii aerodinamici

c

z

, c

şi

c

în

x

m

funcţie de unghiul de incidenţă α , numărul Reynolds Re şi numărul Mach

M

?.

În fig. 1.6 sunt prezentate două grafice pentru un profil NACA 2412. În primul

grafic (fig. 2.6a) este prezentată dependenţa coeficientului