Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Al Doilea Război Al Opiului
Al Doilea Război Al Opiului
Cuprins
Denumiri
Context
Podul lui Pa-Li-Kiao, în seara bătăliei, de Émile
Prima fază Bayard
Izbucnirea conflictului Informații generale
Atacurile britanice Perioadă 1856–1860
Intervenția Franței Loc China
Rezultat Victorie anglo-
Întrerupere franceză; tratatele de
Tratatele de la Tientsin la Tientsin
Tratatul de la Aigun Modificări teritoriale Cedarea Kowloonului
de sud-est către
Faza a doua Regatul Unit
Invazia anglo-franceză Beligeranți
Arderea palatelor de vară Regatul Unit
Dinastia Qing
Susținuți de by
Denumiri Statele Unite
Imperiul Rus
Denumirea de „al Doilea Război al Opiului” se referă
la unul dintre obiectivele strategice britanice: Conducători
legalizarea comerțului cu opiu, al recrutării de Michael Seymour
Ye Mingchen
muncitori coolie, deschiderea întregii Chine pentru James Bruce
Sengge Rinchen
negustorii britanici, și exceptarea mărfurilor importate Jean-Baptiste Louis
de la plata taxelor interne de tranzit. Denumirea de Gros
Auguste Léopold
„Războiul lui Arrow” se referă la vasul care a Protet
declanșat conflictul.
Efective
16.700 oameni 200.000 oameni
173 vase
Context Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?ti
tle=Al_Doilea_R%C4%83zboi_al_Opiului&action=edit&s
O parte din scopurile comune ale puterilor occidentale ection=0)
o reprezenta extinderea piețelor străine și înființarea de
noi porturi comerciale. Tratatul de la Huangpu semnat
de francezi și cel de la Wangxia al americanilor conțineau clauze ce permiteau renegocierea tratatelor după
12 ani. Într-o tentativă de a-și extinde privilegiile în China, Regatul Unit a cerut autorităților Qing să
renegocieze tratatul de la Nanking (semnat în 1842), pe baza statutului lor de „națiunea cea mai favorizată”.
Printre cererile britanice se numărau deschiderea întregii Chine pentru negustorii britanici, legalizarea
comerțului cu opiu, scutirea importurilor de la taxele interne de tranzit, suprimarea pirateriei, reglementarea
recrutării de muncitori coolie, permisiunea ca un ambasador britanic să fie prezent permanent la Beijing și
ca versiunile în limba engleză ale tratatelor să aibă precedență față de versiunea în chineză.
Prima fază
Izbucnirea conflictului
În fața revoltei din Taiping, guvernul Qing nu era în situația de a opune rezistență militară britanicilor.[3]
Atacurile britanice
Deși nici britanicii nu au putut interveni imediat din cauza revoltei indiene, ei au răspuns la incidentul
Arrow din 1856 și au atacat Guangzhou de pe râul Perlelor. Guvernatorul provinciilor Guangdong și
Guangxi, Yeh Mingchen, a ordonat tuturor soldaților chinezi din cetăți să nu opună rezistență incursiunii
britanice. După ce a cucerit cetatea de lângă Guangzhou fără mari dificultăți, armata britanică a atacat
orașul propriu-zis.
Între timp, în ianuarie 1857, în Hong Kong, s-a încercat otrăvirea superintendentului comercial britanic, Sir
John Bowring, și a familiei sale. Brutarul care urma să pună arsen în pâine a greșit însă, punând prea multă
otravă în aluat și victimele au vomitat suficient de rapid și suficient de mult încât să scape.[4]
Când s-a aflat la Londra, chestiunea a iscat controverse. Camera Comunelor a adoptat la 3 martie, cu 263
de voturi pentru și 249 împotrivă, o rezoluție împotriva guvernului ce afirma: că această Cameră a auzit cu
îngrijorare de conflictele ce au avut loc între autoritățile britanice de pe râul Canton; și, fără a exprima o
opinie referitor la punctul până în care Guvernul Chinei ar fi dat țării noastre motive de plângere referitor
la respectarea tratatului din 1842, această Cameră consideră că actele prezentate nu dau motive suficiente
pentru măsurile violente la care s-a recurs în Canton în recentul scandal al lui Arrow, și că va trebui să fie
numită o comisie de anchetă a relațiilor noastre comerciale cu China.[5] Ca răspuns, Parlamentul a fost
dizolvat la cererea Lordului Palmerston.
Intervenția Franței
Statele Unite și Rusia au trimis emisari la Hong Kong pentru a oferi Execuția misionarului Societății
ajutor britanicilor și francezilor, deși nu au trimis niciun ajutor Misionare Străine din Paris, Auguste
militar. SUA s-a implicat însă în două campanii, dintre care prima a Chapdelaine a fost cauza oficială a
fost un răspuns la un atac chinez asupra unui ofițer al marinei intrării Franței în al Doilea Război al
americane. Campania s-a încheiat cu bătălia de la forturile de pe Opiului.
Râul Perlelor, lângă Canton. A doua a avut loc în 1859 când un vas
de război american, USS San Jacinto(en) a bombardat forturile Taku
ca ajutor acordat trupelor franco-britanice de pe uscat.
Coaliția s-a deplasat apoi spre nord pentru a ocupa pentru scurt timp forturile Taku de lângă Tianjin în luna
mai 1858.
Întrerupere
Tratatele de la Tientsin
Tratatul de la Aigun
La 28 mai 1858, s-a semnat separat tratatul de la Aigun cu Rusia privind revizuirea frontierei ruso-chineze
în conformitate cu tratatul de la Nercinsk din 1689. Rusia a anexat malul stâng al Amurului, după ce
frontiera anterioară fusese pe râul Argun. Astfel, Rusia a cucerit o zonă a coastei Pacificului unde apa nu
îngheață, și unde a fondat ulterior orașul Vladivostok în 1860.
Faza a doua
Invazia anglo-franceză
S-a discutat și distrugerea Orașului Interzis, fiind propusă de Lord Elgin ca măsură de descurajare a
chinezilor de a mai folosi vreodată răpirea drept metodă de negociere și pentru a se răzbuna pentru
maltratarea prizonierilor.[12] Hotărârea lui Elgin era motivată și de uciderea a aproape douăzeci de
prizonieri occidentali, inclusiv doi corespondenți britanici și a unui ziarist de la The Times.[11] Trimisul rus,
contele Ignatiev, și diplomatul francez, baronul Gros, au acceptat doar arderea palatelor de vară, deoarece
era „mai puțin controversată” și nu avea să pericliteze semnarea tratatelor.[12]
Urmări
După ce împăratul Xianfeng și anturajul său au plecat din Beijing,
tratatul de la Tianjin din iunie 1858 a fost în cele din urmă ratificat
de fratele împăratului, Yixin, prințul Gong, prin convenția de la
Peking din 18 octombrie 1860, care a pus capăt războiului.
Note
1. ^ Michel Vié, Histoire du Japon des origines a Meiji, PUF, p.99. ISBN 2130528937
2. ^ a b Discursul lui Richard Cobden în fața parlamentului: China and the Attack on Canton
3. ^ Tsai, Jung-fang. [1995] (1995). Hong Kong in Chinese History: community and social
unrest in the British Colony, 1842–1913. ISBN 0231079338
4. ^ John Thomson 1837–1921, Chap on Hong Kong (http://irc.aa.tufs.ac.jp/thomson/vol_1/mot
her/102.html), Illustrations of China and Its People (London,1873–1874)
5. ^ Speeches on Questions of Public Policy by Richard Cobden (http://www.econlib.org/librar
y/YPDBooks/Cobden/cbdSPP39.html) (în engleză), Econlib
6. ^ Religion Under Socialism in China de Zhufeng Luo, Chu-feng Lo, Luo Zhufeng p.42:
„Franța a declanșat al Doilea Război al Opiului sub pretextul «incidentului Părintele
Chapdelaine».” [1] (http://books.google.com/books?id=cEfiZlUpI5oC&pg=PA42&dq=Chapd
elaine+Incident&sig=ACfU3U3db79rYMbZPmvLXmQcniKmw4T9JA)
7. ^ Taiwan in Modern Times de Paul Kwang Tsien Sih p.105: „cele două incidente care au
declanșat un război au fost incidentul Arrow și uciderea preotului catolic francez, abatele
Auguste Chapdelaine"
8. ^ A History of Christian Missions in China p.273 de Kenneth Scott Latourette: „Un casus belli
a fost găsit in nefericitul incident care a avut loc înainte de afacerea Arrow, uciderea unui
preot francez, Auguste Chapdelaine” [2] (http://books.google.com/books?id=stdJAAAAMAAJ
&q=Chapdelaine+Incident&dq=Chapdelaine+Incident&pgis=1)
9. ^ Encyclopedie Larousse Illustree, 1898, articolul Cousin-Montuaban
10. ^ Le Figaro, Hors-Serie "Pekin", Feb. 2008
11. ^ a b The Rise of Modern China, Immanual Hsu, 1985, pg. 215.
12. ^ a b Endacott, George Beer. Carroll, John M. [2005] (2005). A Biographical Sketch-book of
Early Hong Kong. HK University press. ISBN 9622097421
13. ^ Immanuel C.Y. Hsu The Rise of Modern China, 6th ed., Oxford University Press, 2000:
219.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Al_Doilea_Război_al_Opiului&oldid=14969316
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.