4.
PB este unul ciclic, se realizează succesiv după un calendar riguros determinat de legislaţia
Tema 3: Procesul bugetar
1. Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar.
2. Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar
3. Elaborarea bugetului de stat.
4. Examinarea şi aprobarea legii bugetare anuale.
5. Executarea bugetului de stat.
6. Întocmirea dării de seamă cu privire la executarea legii bugetare anuale şi
aprobarea ei.
7. Controlul bugetar.
1. Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar.
Procesul bugetar constă în repartizarea luării deciziei bugetare pe nivelurile sau părţile implicate
în elaborarea bugetului, stabilindu-i fiecărui actor instituţional competenţele şi termenele pentru a
asigura întocmirea bugetului în termeni legali.
Procesul bugetar (PB) este totalitatea acţiunilor inst it uţ ii lor publice care se succed anual şi ţin
de elaborarea, aprobarea şi executarea legii bugetare anuale, încheierea contului de execuţie bugetară şi
aprobarea dării de seamă precum şi controlul bugetar.
Uneori, descrierea procesului bugetar pare a fi o listă a datelor de raportare, care pot fi
respectate sau nu, însă procesul bugetar este mai mult decât un scadenţar al fluxului
deciziilor. Procesul bugetar este o succesiune de secvenţe politice, deoarece:
participanţii au un control asupra a ceea ce trebuie de cheltuit, putând să opteze pentru un
program (proiect) sau altul, asupra unui loc sau altul;
structurează concurenţa dintre enti tă ţi le finanţate din buget şi dintre programe;
influenţează sau ar trebui să influenţeze rezultatele politicilor, cum ar fi mărimea totală a
bugetului, distribuţia costurilor, beneficiilor, etc.
Despre procesul bugetar se poate spune că scoate în evidenţă şi facilitează unele (sau toate) din
următoarele obiective:
1. creşterea sau reducerea cheltuielilor publice;
2. echilibrul sau deficitul bugetar;
3. schimbul (negocierea) dintre programe şi obiective;
4. concurenţa sau minimizarea concurenţei;
5. controlul financiar şi managerial (privind depăşirea cheltuielilor publice aprobate şi a altor forme de
pierderi).
Din cauză că diferiţi actori bugetari au obiective diferite, ar fi dificil să se ajungă la un consens
în legătură cu obiectivele care trebuie accentuate. Unii actori pot pune accentul pe economie şi pe
eficienţă, în timp ce alţii, pe reducerea cheltuielilor publice, limitarea sferei serviciilor publice etc.
Mediul în care se desfăşoară procesul bugetar poate duce la formarea de coaliţii, dacă apar mai
multe probleme care forţează mai mulţi actori să lase la o parte diferenţele care-i separă şi să
găsească o soluţie acceptabilă. Trăsăturile procesului bugetar sunt:
1. PB este unul de decizie, deoarece constă în ordonarea priorităţilor de finanţare a
obiectelor statului. Decizia ce trebuie luată este una din cele mai complicate, deoarece resursele ce
pot fi mobilizate sunt limitate şi sunt tot timpul sub nivelul necesităţilor publice.
2. PB este unul politic, deoarece deciziile privind alocarea resurselor bugetare nu se întemeiază pe
criterii sau informaţii ale pieţei, ci au la bază obiectivele din programul de guvernare, iar decizia
finală este adoptată prin mecanismul votului (mecanism politic).
3. PB este unul complex, la realizarea lui participă un număr mare de subiecţi de natură diferită,
fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile sale.
bugetară a ţării.
5. PB este strict reglementat (juridic), derularea sa impune respectarea legislaţiei bugetare şi a
normelor metodologice elaborate de Ministerul de Finanţe.
2. Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar
Potrivit legii finanţelor publice şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul procesului bugetar,
principalii participanţi la procesul bugetar sunt:
Entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ - teritoriale etc.), cunoscute
ca ordonatori secundari sau terţiari de buget.
Ordonatorii principali de buget(conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale)
Ministerul Finanţelor
Guvernul
Legislativul (Parlamentul)
Grupurile de interese şi cetăţenii.
Executorii de buget (principali, secundari, terţiari)se consideră că încearcă să-şi extindă
activităţile entităţilor pe care le reprezintă, cererile lor sunt aproape nelimitate. Motivele pentru
dorinţa acestora de expansiune includ prestigiul, mai mulţi subordonaţi, mai mult spaţiu, mai mari
salarii etc.
Ministerul Finanţelor elaborează pentru Guvern proiectul bugetului de stat pe baza
proiectelor bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali limitele de
cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea definitivării proiectelor de
buget. Sarcina principală a Min. Fin. este ca în baza proiectelor de buget să întocmească proiectul
bugetului de stat pe care să-1 depună la Guvern.
Guvernul, după ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de Min. Fin., îl prezintă
spre aprobare Parlamentului, însoţit de un raport privind situaţia economico - financiară a ţării şi
proiectul acesteia în anul viitor.
Parlamentul aprobă bugetul de stat în ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe executorii
principali de buget. Legislatorul încearcă de mai multe ori să majoreze cheltuielile publice.
Motivaţia constă în faptul că parlamentarii sunt conştienţi că alegerile viitoare vor depinde de
abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de servicii publice, de realizare a unor programe şi
creşterea numărului de locuri de muncă în circumscripţiile pe care le reprezintă.
Grupurile de interes sunt preocupate şi ele de creşterea volumului bugetului de stat. Ele caută
să obţină mai multe avantaje pentru membrii lor si să fie sprijinite fie prin creşterea cheltuielilor
publice in favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le plătesc.
Cetăţenii, deşi nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect. Ei pot să
voteze prin referendum limitarea veniturilor fiscale, sa respingă anumite forme de fiscalitate sau sa
ceară echilibrul bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu ocazia ei. Toţi aceşti participanţi nu au
numai scopuri bugetare diferite şi potenţial conflictual, dar ei, în mod obişnuit, au niveluri diferite
de putere. Astfel, puterea cea mai mare în cadrul procesului bugetar o are Guvernul prin intermediul
Ministerului Finanţelor.
Combinarea diferitor preferinţe şi a nivelurilor diferite de putere trebuie să fie dirijată prin
personalul bugetar, astfel încât să se obţină acordul tuturor părţilor care trebuie să respecte regulile
jocului. Dacă anumiţi actori au o putere destul de mare asupra bugetului, ei pot înceta să participe
la procesul bugetar sau pot deveni obstrucţionişti, blocând orice acord sau impunând soluţii rigide şi
inegociabile.
1
 3.Elaborarea proiectului legii bugetare anuale
Până la 1 octombrie a_______________fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a. Proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă.
b. 1ista modificărilor în legislaţie, care rezulta din proiectul legii bugetare anuale.
(4) Adiţional la materialele prevăzute la alin. (3) se prezintă estimările de venituri si cheltuieli ale
bugetului consolidat.
Ministerul Finanţelor, in condiţiile art.15 alin. (2), elaborează proiectul bugetului de stat bazat pe:
a. scopurile prevăzute la art. 14;
b. sursele de venituri şi destinaţia cheltuielilor;
c. propunerile de cheltuieli detaliate ale autorităţilor pudice;
d. propunerile de venituri ale autorităţilor administraţiei publice locale prezentate în
condiţiile titlului III;
e. propunerile privind finanţarea deficitului bugetar, dacă cheltuielile depăşesc
veniturile;
f. propunerile privind utilizarea excedentului bugetar, dacă veniturile depăşesc
cheltuielile.
Datele economice de baza, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, se prezintă
Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de Guvern şi includ în special:
a. prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care este determinată,
elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei;
b. prognoza indicatorilor şi cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este determinată,
elaborată şi prezentată de Ministerul Muncii, protecţiei Sociale şi Familiei.
(2) Banca Naţională a Moldovei determină, elaborează si prezintă prognoza balanţei de plaţi, a
creditelor, a obligaţiunilor externe şi altor indicatori ce caracterizează politica monetar - creditară a
statului.
(3) În termenul datelor de la alin.(l) şi (2) şi al altei informaţii relevante, Ministerul Finanţelor
determină totalurile estimărilor preliminare de venituri si cheltuieli pentru bugetul de stat.
(4) Estimările preliminare se transmit autorităţilor publice de către Ministerul Finanţelor la data
stabilita de Ministrul Finanţelor.
Articolul 18. Emiterea de note metodologice privind elaborarea proiectului bugetului de stat.
Ministerul Finanţelor emite pentru autorităţile publice note metodologice detaliate referitoare la
elaborarea proiectului bugetului de stat.
Articolul 19. Prezentarea propunerilor de buget Ministerului Finanţelor.
(1) Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilita de
ministrul finanţelor.
(2) Propunerile de buget ale autorităţilor publice, structura si conţinutul cărora se determina de
Ministerul Finanţelor, includ:
a. veniturile şi cheltuielile realizate în anul bugetar precedent;
b. veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar curent;
c. veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
d. veniturile şi cheltuielile estimate pentru cel puţin un an după anul bugetar viitor;
e. justificările cerinţelor referitoare la estimările preliminare de venituri şi cheltuieli distribuite de
Ministerul Finanţelor potrivit art.17 alin.(4), si rezultatelor estimate ale programelor incluse in aceste
cerinţe.
(3) Pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanţelor poate solicita
orice informaţie adiţională la alin. (2), ce este asigurata in mod obligatoriu de către autorităţile
publice.
Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri şi la partea de cheltuieli ale
bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorităţilor publice la data stabilita de Ministrul
Finanţelor.
(3) In temeiul informaţiei primite, autorităţile publice reexaminează propunerile lor de buget si le
prezintă din nou Ministerului Finanţelor la data stabilita de ministrul finanţelor.
(4) Daca autorităţile publice nu sînt de acord cu deciziile specificate la alin. (2),
divergentele existente se soluţionează în ultima instanţă de Guvern
Cheltuielile pentru investiţiile capitale sunt incluse in proiectul bugetului de stat într-o poziţie
distinctă.
(2) Cheltuielile pentru investiţiile capitale şi alte cheltuieli de investiţii, care se finanţează
potrivit legislaţiei din bugetul de stat, se fixează în propunerea de buget în baza devizului de
cheltuieli, elaborat de autoritatea publică şi cuprind:
evaluarea tehnica a fiecărei investiţii sau achiziţii;
evaluarea financiară a costului total al fiecărei investiţii sau achiziţii;
estimarea cerinţelor de cheltuieli anuale ale fiecărei investiţii sau achiziţii;
estimarea veniturilor anuale sau a cotizaţiilor, dacă acestea există, posibile de a fi colectate de către
Guvern ca rezultat al investiţiei sau al achiziţiei.
In definitivarea procedeelor expuse in art.16-20, Ministerul Finanţelor elaborează
proiectul legii bugetare anuale, care cuprinde anexele, şi îl prezintă Guvernului împreună
cu nota explicativă.
(2) Anexele proiectului legii bugetare anuale includ:
Veniturile şi cheltuielile estimate pentru anul bugetar viitor;
Veniturile şi cheltuielile estimate pentru cel puţin un an după anul bugetar viitor;
datele adiţionale, prevăzute de legea bugetară anuală.
(3) Nota explicativa la proiectul legii bugetare anuale include prognozei prevăzute
la art. 17 alin.(1), precum si următoarele strategii ale Guvernului:
strategiile de dezvoltare sociala si economică;
strategiile politicii bugetar-fiscale;
strategiile datoriei de stat;
strategiile de sprijin financiar;
strategiile relaţiilor bugetului de stat cu bugetele unităţilor administrativ - teritoriale.
Min. Fin. în termenul stabilit de Guvern prezintă Guvernului proiectul legii bugetare elaborat în
baza propunerilor de cheltuieli ale autorităţilor publice, de venituri ale Autorităţilor Administraţiei
Publice Locale, surselor de venituri şi destinaţia cheltuielilor, propuneri privind finanţarea deficitului
şi utilizarea excedentului.
Datele economice de bază necesare pentru elaborarea proiectului bugetar de stat se
prezintă Min. Fin. şi includ:
Prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor elaborat de Ministerul
Finanţelor;
Prognoza indicatorilor BASS elaborat de CNAS;
BNM elaborează prognoza balanţei de plăţi a creditelor şi a obligaţiilor externe şi altor indicatorilor
ce caracterizează politica monetar – creditară a statului.
În baza datelor prezentate Min. Fin. determină estimările preliminare de venituri şi cheltuieli
şi transmite pentru autorităţile publice note metodologice detaliate referitoare la elaborarea
proiectului bugetului.
Ca rezultat al aplicării normativelor prevăzute în notele metodologice autorităţile publice
prezintă Min. Fin. propuneri de buget care includ veniturile şi cheltuielile realizate în anul bugetar
precedent, cele estimate pentru anul bugetar curent, cele pentru anul viitor şi, cel puţin, după anul
viitor.
Min. Fin. examinează propunerile de buget şi transmite autorităţilor publice sumele totale de
alocaţii ce sunt prevăzute în proiect şi sumele de venituri ce vor fi defalcate în bugetul de stat de
2
 către autorităţile publice.
Min. Fin. după definitivarea proiectului LBA îl prezintă Guvernului pentru examinare. După
aprobarea în Guvern proiectul LBA însoţit de nota explicativă şi de anexe trebuie prezent în
Parlament pană ia 1 octombrie.
4. Examinarea şi adoptarea LBA.
Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă. La solicitarea Guvernului,
Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la proiectul legii
bugetare anuale si la nota explicativa.
(2) Guvernul stabileşte procedura de apelare de către autorităţile publice a proiectului legii bugetare
anuale si a notei explicative.
(3) Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul legii bugetare anuale şi la nota
explicativă şi controlează operarea amendamentelor respective de către Ministerul Finanţelor.
(4) După includerea amendamentelor, daca acestea exista, Guvernul aprobă proiectul legii
bugetare anuale .
Guvernul prezintă Parlamentului până la 1 octombrie a fiecărui an proiectul legii bugetare
anuale. Adiţional la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor prezintă calculele
veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă
Parlamentului un aviz la dat stabilită de acesta. Comisiile permanente ale Parlamentului examinează
proiectul legii bugetare anuale în condiţiile stabilite de Parlament.
(2) La data stabilită de Parlament, comisiile permanente prezintă avizele la proiectul legii
bugetare anuale Comisiei pentru buget şi finanţe.
(3) În baza avizelor comisiilor permanente si a propriei sale examinări, Comisia pentru
buget si finanţe întocmeşte raportul si lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare anuale
şi le prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta.
În decursul primei lecturi, Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul
Comisiei pentru buget si finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale şi examinează:
a. direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale;
b. concepţiile de baza ale proiectului.
(2) Parlamentul aproba, în prima lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei
pentru buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a doua lectură.
(3) In caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare
repetată a proiectului legii bugetare anuale în prima lectură.
În decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe,
examinează:
a. veniturile estimate sub forma de calcule si structura lor;
b. cheltuielile estimate, structura si destinaţia lor;
c. deficitul sau excedentul bugetului de stat.
(2) Parlamentul aproba, în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei
pentru buget si finanţe pentru pregătirea de examinare în a treia lectura.
(3) În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare
repetata a proiectului legii bugetare anuale in a doua lectura.
În decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe:
a. examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
b. stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate in mod prioritar;
c. examinează alte detalieri din legea bugetara anuală.
Până la 5 decembrie a fiecărui an, Parlamentul adopta legea bugetară anuală.
2. Proiectul LBA cu notă explicativă şi anexe este prezentată de Guvern Comisiei pentru Buget şi
Finanţe şi Curţii de Conturi care prezintă Parlamentului un aviz. Comisia pentru buget şi finanţe
repartizează comisiilor permanente ale Parlamentului proiectul LBA care îl examinează şi prezintă
avize Comisiei pentru Buget şi Finanţe care întocmeşte un raport şi lista recomandărilor asupra
proiectului LBA.
Parlamentul examinează proiectul LBA în 3 lecturi:
I. lectură începe cu prezentarea raportului Prim-ministrului, coraportului Comisiei pentru
Buget şi finanţe, apoi sunt examinate:
direcţiile politicii bugetar – fiscale;
concepţiile de bază ale proiectului.
Proiectul bugetului trebuie să fie aprobat în cadrul fiecărei lecturi. Dacă cele analizate în cadrul
lecturii nu convin Parlamentului şi proiectul este respins atunci el este remis Comisiei de Buget şi
finanţe pentru modificare şi prezentare repetată a proiectului LBA.
II. lectură se examinează :
veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor;
cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor;
deficitul sau excedentul bugetului de stat
III. lectură :
alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
se determină alocaţiile ce vor fi finanţate prioritar;
se examinează alte detalii din LBA
LBA trebuie să fie aprobată până la 5 decembrie.
5. Executarea bugetului.
Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului.
În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor:
Solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare ale acestora, precum si ale
instituţiilor subordonate;
Întocmeşte repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetara anuală şi de alte acte
legislative.
(2) In termen de 45 de zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor aproba
repartizarea lunara a veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificaţiei bugetare.
Ministerul Finanţelor poate aproba alocaţii pentru fiecare program guvernamental.
(3) Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoana autorizata din
Ministerul Finanţelor, care aproba cererea de cheltuieli pentru un scop specific.
(4) Nici o autoritate publica nu poate efectua cheltuieli fără autorizaţia semnată de ministrul
finanţelor sau de persoana autorizată din Ministerul Finanţelor.
(5) Adiţional la repartizarea lunara menţionata la alin.(2), Ministerul Finanţelor, printr-o
autorizaţie adăugătoare, poate plasa oricare alte condiţii pentru efectuarea cheltuielilor de către
autorităţile publice, dacă aceste condiţii corespund prevederilor legii bugetare anuale si altor acte
legislative. Regulamentul privind statutul drepturile şi obligaţiunile ordonatorilor de credite se
aproba Ministerul Finanţelor.
Executarea de casă a bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria
de Stat.
(2) Ministerul Finanţelor poate angaja băncile, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, în
calitate de agenţi pentru efectuarea operaţiunilor ce ţin de executarea de casa a bugetului.
3
 In procesul executării bugetului de stat, autorităţile publice pot face cheltuieli pentru diverse
programe guvernamentale, cu condiţia ca aceste alocaţii sa corespunda legii bugetare anuale si sa se
efectueze in conformitate cu art.32 alin. (4)
(2) Alocaţiile, utilizate pentru aprobări specifice nu pot fi redistribuite între destinatari.
(3) Alocaţiile incluse în repartizarea lunară pentru utilizări specifice nu pot fi transferate pentru
alte utilizări fără notificarea şi aprobarea ministrului finanţelor.
(4) Se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea bănească
directă sau prin finanţarea directă de către bănci
(5) Se interzice dezafectarea incontestabila a resurselor financiare din conturile bancare ale
Trezoreriei de Stat.
(6) Titlurile executorii si documentele de plată, ce ţin de dezafectarea incontestabila a mijloacelor
băneşti de la bugetul de stat se vor transmite spre executare Trezoreriei Centrale.
(7) Titlurile executorii si documentele de plată ce ţin de dezafectata incontestabila a
mijloacelor băneşti de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se vor transmite spre
executare trezoreriilor teritoriale respective.
Fondul de rezervă se utilizează de Guvern, in baza regulamentului aprobat de Parlament,
in cazuri justificate de utilizare a mijloacelor bugetare potrivit dispoziţiilor legale pentru finanţarea
unor acţiuni sau sarcini noi intervenite pe parcursul anului.
(2) Mijloacele din fondul de rezervă se alocă numai m baza deciziilor Guvernului, emise sub
formă de hotărâri, cu indicarea destinaţiei, beneficiarului şi sumei concrete in moneda naţionala.
(3) Deciziile Guvernului privind alocarea mijloacelor din fondul de rezervă se
contrasemnează de ministrul finanţelor.
Daca în procesul executării bugetului de stat sporeşte nivelul deficitului, Ministerul Finanţelor
poate bloca cheltuieli în cuantum suficient pentru menţinerea nivelului deficitului aprobat prin
legea bugetara anuala.
(2) Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale lunare ale tuturor cheltuielilor,
cu excepţia celor de la articolele sau capitolele scutite de blocare prin legea bugetară anuală.
(3) Ca excepţie de la prevederile alin.(2), Ministerul Finanţelor poate propune Guvernului, iar
Guvernul Parlamentului, blocări care nu sunt reduceri lunare ale tuturor cheltuielilor. Daca
Parlamentul aprobă propunerea Guvernului sau nu întreprinde nici o acţiune in decurs de 15 zile
lucrătoare de la prezentare, blocarea propusă produce efect.
(4) In funcţie de evoluţia încasării veniturilor in bugetul de stat, Ministerul Finanţelor poate
modifica, cu 5 zile până la sfârşitul lunii curente, estimările de cheltuieli pentru perioada gestionara
ulterioara, punând la curent autorităţile publice respective.
Articolul 40. Rectificarea bugetului de stat
In caz de necesitate, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului, iar Guvernul Parlamentului un
proiect de rectificare a legii bugetare anuale. Rectificarea include:
a) estimări revizuite de venituri, de cheltuieli obligatorii (inclusiv serviciul datoriei de stat)
si de deficit sau de excedent rezultat;
b) estimări revizuite de rambursări ale sumei de principal asupra datoriei de stat;
c) repartizarea soldurilor de mijloace băneşti constituite in urma executării bugetului in anul
bugetar precedent;
d) estimări si descrieri revizuite, dacă acestea există, la anexele si nota explicativă prevăzute
in art.23.
Articolul 41. Alocaţii adiţionale in cazul rectificării bugetului de stat
(1) Autorităţile publice pot înainta Ministerului Finanţelor cereri pentru alocaţii adiţionale în
decursul anului bugetar.
(2) Fiecare cerere trebuie sa includă o justificare pentru cheltuielile adiţionale si propuneri de
compensări sub forma de venituri majorate sau cheltuieli reduse.
(3) Ministerul Finanţelor examinează cererea de cheltuieli adiţional şi în caz de acceptare a
cererii, propune Guvernului sa aprobe o alocaţie adiţională pentru cheltuielile solicitate si propunerile
de compensare a acestora.
(4)Guvernul, în caz de acceptare a propunerii Ministerului Finanţelor, propune Parlamentului sa
aprobe alocaţii adiţionale pentru cheltuielile solicitate si propunerile de compensare a acestora sub
forme de modificări la legea bugetară anuală şi, dacă este necesar, la alte acte legislative.
(5) Parlamentul examinează modificările propuse de Guvern şi întreprinde una din următoarele
acţiuni:
respinge modificările pentru cheltuieli adiţionale,
aproba modificările pentru cheltuieli adiţionale, precum, si propunerile de
compensări sub formă de venituri majorate sau cheltuieli reduse;
aprobă modificările pentru cheltuieli adiţionale, cu modificarea concomitentă a
nivelului deficitului sau a excedentului bugetar.
Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului în termen de 10 zile
după adoptarea LBA. Min. Fin solicită de la Autorităţile publice planurile de
finanţare ale acestora şi întocmeşte repartizarea lunară a veniturilor.
În termen de 45 zile după publicarea LB, Min. Fin aprobă repartizarea lunară a veniturilor
şi cheltuielilor precum şi alocaţiile pentru fiecare program Guvernamental.
Executarea de casă a bugetului de stat se efectuează de Min. Fin prin sistemul trezorerial. În
cadrul execuţiei bugetului Min. Fin poate propune Guvernului iar Guvernul Parlamentului
blocarea cheltuielilor sau rectificarea BS.
Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale ale tuturor
cheltuielilor cu excepţia celor scutite de blocare. Blocarea se aplică in cazul în care în
procesul executării creşte nivelul deficitului bugetar.
Rectificarea BS include:
estimări revizuite de venituri, de cheltuieli, de deficit sau excedent
estimări revizuite de rambursări ale sumei datoriei de stat
repartizarea soldurilor de mijloace băneşti constituite în urma execuţiei
bugetului precedent.
6. Întocmirea dării de seamă cu privire la executarea legii bugetare anuale
şi aprobarea ei
La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide toate conturile deschise în
decursul anului bugetar curent, pentru a întocmi raportul anual. Toate veniturile stabilite prin lege
se acumulează la contul trezorerial în ordinea colectării.
La sfârşitul fiecărui an bugetar, Ministerul Finanţelor întocmeşte un raport despre executarea
bugetului de stat, care este prezentat Guvernului si Parlamentului până la data de 1 mai a anului
următor anului de gestiune.
(2) Structura raportului se stabileşte de Ministrul Finanţelor.
(3) Raportul despre executarea bugetului de stat pe anul de gestiune se examinează şi se aproba de
către Parlament.
Contul general anual de execuţie bugetară reflectă totalitatea operaţiunilor privind încasarea
4
 veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetului de stat. La finele anului bugetar pe baza soldului
acestui cont se definitivează: situaţie de echilibru, excedent, sau deficit bugetar.
Contul bugetar anual este încheiat la 31 decembrie şi serveşte la cunoaşterea completă a situaţiei
financiare a statului. În baza datelor din acest cont la sfârşitul fiecărui an bugetar Min. Fin întocmeşte
un raport privind executarea BS care este prezentat Guvernului şi Parlamentului până la 1 mai a
anului viitor celui de gestiune. Raportul despre executarea BS se examinează şi se aprobă de către
Parlament.

7. Controlul bugetar.
Controlul asupra executării BS reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei necesitate se bazează
pe restricţiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe destinaţii şi utilizarea resurselor bugetare
avându-se în vedere caracterul limitat al acestora. În acest context necesitatea controlului bugetar
derivă atât din considerente de ordin politic cât şi din cele de ordin financiar.
Din p/v politic Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze integral veniturile bugetare
aprobate şi să nu depăşească cheltuielile stabilite.
Din p/v financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului şi a tuturor subiecţilor
antrenaţi în procesul execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor statului pentru prevenirea
delapidărilor şi a fraudelor. Ţinând cont de principiul separaţiei puterilor în stat, controlul bugetar se
exercită de mai multe organe împuternicite şi poate fi de natură politică, jurisdicţională şi
administrativă.
Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor de buget
împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei bugetului prin examinarea
Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte Parlamentului prin controalele realizate de
comisiile permanente prin audierea membrilor Guvernului, în cadrul şedinţelor, precum şi a
persoanelor care gestionează fonduri publice.
Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul stabilirii
răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul administrării
defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi ca organ de control de
bază dintr-un stat.
Controlul administrativ include atât controlul exercitat de organele specializate ale Min. Fin
(IFPS...) cât şi controlul realizat în interiorul fiecărei instituţii sub forma controlului ierarhic exercitat
de ordonatorii principali de credite bugetare asupra modului cum aceste credite sunt consumate de
subordonaţi.
În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi
 Preventiv;
 Concomitent;
 Post - operativ.
Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea
operaţiunilor ilegale sau apreciate a fi inoportune şi ineficiente.
Controlul concomitent are o eficienţă limitată dar nu trebuie subestimat, deoarece prin determinarea
legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntâmpină iniţierea unor acţiuni similare în viitor.
Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea abaterilor de
la lege şi stabilirea persoanelor vinovate poate institui măsuri de recuperări a prejudiciilor aduse
statului.