49. Stabiliți rolul anomaliilor genetice în determinarea comportamentului delincvenților minori.

Rolul anomaliilor genetice constă în stabilirea la etapa incipientă a minorului care este
predispuns din considerente eriditare la un comportament delincvent. Anomaliile genetice au ca
pilon teoriile privind factorii biologici şi comportamentul criminal (biocriminologia). La fel,
aceste teorii se justificau pe factorii moşteniţi. În contrast însă, teoriile biologice moderne
prezintă argumente conform cărora factorii biologici se dezvoltă la individul criminal având la
bază interacţiunea dintre predispoziţia biologică a persoanei şi mediul în care se dezvoltă.
50. Evaluați importanța studierii dinamicii delincvenței juvenile cercetată pe termene scurte și pe
termene lungi.
Cunoaşterea criminalităţii în dimensiunea timp arată gradul sau ritmul de mişcare sau
imensitate a fenomenului, ceea ce prezintă importanţă. Una este să se constate o criminalitate
care creşte de la an la an şi alta este să se constate o criminalitate staţionară sau care scade de la
un an la altul. Mai trebuie de cunoscut care anume infracţiuni se comit mai frecvent şi care
anume infracţiuni se comit cu intermitenţe ori cu tendinţă de dispariţie.
Studierea dinamicii delincvenței juvenile cercetată pe termene scurte constă în atestarea
infracțiunilot ocazionale, fiind posibilă efectuarea unei statistici, ca de exemplu există
constatarea făcută în criminologie că în zilele de sfârşit de saptamână infracţiunile sunt mai
frecvente, îndeosebi infracţiunile contra persoanei (loviri, insulte, calomnii, ultraje etc.). De
asemenea, s-a constatat că în zilele de plată a salariului în mediul industrial, comercial etc. (spre
exemplu, în zilele de vineri) infracţiunile sunt mai frecvente.
Criminalitatea anuală este cercetată pe mai multe planuri, deoarece ea reprezintă totalitatea
infracţiunilor săvârşite într-o ţară pe timp de un an. De regulă, totalul infracţiunilor din lunile
anului se adună reprezentând totalul infracţiunilor săvârşite în anul respectiv. Acest total, fiind
comparat cu totalul general din anul precedent sau din anii precedenţi, va marca menţinerea la
acelaşi nivel a infracţionalităţii, o descreştere sau o creştere a criminalităţii din anul respectiv.
51. Descrie conceptele de ,, condiție a delincvenței juvenile” și ,,cauza a delincvenței juvenile”.
Condiţiile delincvenţiale sunt fenomenele care nu generează comportamentul deviant, dar
favorizează, înlesnesc, intensifică apariţia şi realizarea cauzei acesteuia. Astfel, condiţiile pot fi
acele situaţii de loc, de timp, de impuls emoţional etc. care intensifică impulsul producerii
efectului
Aderând la ideea caracterului cauzal al delincvenţei, concretizăm că în calitate de cauză a
delincvenţei este fenomenul care întotdeauna precedă şi produce sau generează alt fenomen –
efectul. La cercetarea legăturii cauzale are loc diferenţierea verigii „cauză – efect” într-un lanţ
cauzal neîntrerupt. Astfel, fiecare fenomen îşi are cauza sa, iar fiecare efect este în acelaşi timp
cauză pentru alt efect–relaţie numită legătură cauzală.
52. Formulați propuneri de lege feranda oportune pentru perfecționarea cadrului juridic național
în materia inspirată din practica legislativă a altor state.
Se recomandă aplicarea unor măsuri în domeniul justiţiei penale a minorilor, cum ar fi:
• protejarea drepturilor fundamentale ale tinerilor prin participarea lor în toate acţiunile judiciare
care îi privesc;
• revizuirea sancţiunilor aplicate tinerilor, precum şi a măsurilor de reintegrare socială;
 • menţinerea la un nivel minim a sancţiunilor şi a altor măsuri, care presupun privarea de
libertate şi dezvoltarea metodelor alternative de tratament;
• revizuirea Legii cu privire la minori, în scopul de a furniza o asistenţă cât mai eficientă tinerilor
infractori, evitându-se în acelaşi timp marginalizarea acestora.
53. Stabiliți factorii ce determină crearea grupurilor delincvențiale de minori.
Influenţele anturajului asupra delincvenţei la copii apar de obicei mai târziu decât influenţele
individuale şi din familie. Două dintre cauzele asociate cu factorii sau influenţa anturajului sunt
asocierea cu un anturaj nepotrivit sau respingerea unui tânăr de către anturaj. Asocierea cu un
anturaj din care fac parte copiii cu tulburări de comportament este strâns legată de creşterea
infracţionalităţii.
Dacă în cercul de prieteni sau în familiile vecinilor copilului i se vor servi exemple negative,
el se va contamina cu uşurinţă de asemenea comportamente. Studiile efectuate au demonstrat că
există posibilitatea ca tinerii cu comportament deviant să-i influenţeze pe tinerii nondelincvenţi
să devină delincvenţi. Un alt aspect al influenţei anturazului, evedenţiat şi de Parlamentul
European, sunt problemele psihopatologice asociate cu abuzul fizic şi sexual din partea unor
persoane din anturaj. De regulă, persoanele care abuzează copii sunt persoane cunoscute
copilului: vecini, rude apropiate, profesori etc.
54. Descrieți factorii criminogeni endogeni a delincvenței juvenile.
Printre factorii interni am putea evidenţia ereditatea, factorii fizici, fiziologici, temperamentul
sau unele deficienţe mintale, fie caracteriale. Un rol important îl joacă şi frustrarea. Ereditatea
înseamnă transmiterea însuşirilor sau caracterelor fizice, psihice de la părinţi la copii prin
mijlocirea plasmei germinative.
Factorii anatomo-fiziologici. Însuşirile native (structura şi conformaţia anatomică, un anumit
tip de metabolism, particularităţi ale organelor de simţ şi ale sistemului nervos, statura, sexul,
aparatul verbo-motor) sunt diferenţiate de la individ la individ.
Factorii psihici. Factorii psihici trezesc nevoi, dorinţe şi planuri mintale, care apoi urmează a fi
puse în aplicare. De cele mai dese ori factorii psihici sunt mai importanţi decât ceilalţi, deoarece
atât factorii fizici, cât şi cei sociali pot acţiona numai dacă mai întâi trec prin factorii psihici,
numai dacă factorii sociali şi cei fizici sunt interiorizaţi şi însuşiţi de factorii psihici.
55. Estimați tendințele delincvenței juvenile pe teritoriul Republicii Moldova.
Deși în ultimele decenii Republica Moldova a înregistrat progrese semnifi cative în domeniul
protecției populației, inclusiv a copiilor, prin elaborarea politicilor sociale, realizarea reformelor
în toate sectoarele (social, medical, educațional, organele de drept etc.), în continuare în sistem
persistă lacune și provocări, existând necesitatea de a îmbunătăți acest sistem. Statisticile ofi
ciale și studiile realizate în Republica Moldova evidențiază factorii de risc atât pentru copii:
sărăcie, marginalizare și discriminare, lipsa unui mediu protector, lipsa/insufi ciența
cunoștințelor, abilităților și comportamentelor necesare de a-și rezolva problemele, acces redus la
servicii de calitate, posibilități reduse de participare la activități extracurriculare/pe interese,
acces limitat la informații, îndeosebi pentru copii din mediul rural; cât și pentru părinți: sărăcie,
marginalizare și discriminare; violență domestică, lipsa/insufi ciența cunoștințelor, abilităților,
comportamentelor de a fi un părinte „sufi cient de bun”, acces redus la servicii migrație, consum
abuziv de alcool.